Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMDUMNEZEU L-A CHEMAT PE OM

05/10/1958, seara - Jeffersonville, IN

Îmi pare rău pentru că trebuie să staţi în picioare pe lângă pereţi. Cu o jumătate de oră în urmă, am trecut pe aici deoarece am avut o altă întâlnire şi am văzut că oamenii se întorceau de la uşă. Am vorbit cu Billy şi el mi-a spus că sala a fost pregătită încă de la amiază şi că serviciul ar fi putut începe de atunci. Noi avem aici această mică întâlnire pe care nici măcar nu o putem anunţa în ziarele locale. Avem puţin timp pentru părtăşie, iar sala este foarte plină pentru că oamenii ştiu că stau foarte puţin aici, după care voi pleca din nou din loc în loc. Încep să mă obişnuiesc cu aceasta.

După cum ştiţi, trebuie să petreceţi puţin timp cu Domnul. Ar trebui să fie mai mult, pentru că dacă nu faceţi aceasta, nu veţi veni la întâlnire cu prospeţimea Duhului Sfânt. Când vin aici, aşa cum s-a întâmplat şi astăzi, este foarte greu să mă strecor printre oameni şi să ajung în sală. Sunt împins şi înghesuit şi uneori mă supăr, dar când fac aceasta, nu mai pot găsi Duhul Sfânt nicăieri.

Îmi pare rău pentru oamenii care stau pe culoar şi afară; ei vin aici, se uită, apoi se urcă în maşină şi pleacă.

Voiam să închiriez un spaţiu la liceul de aici şi să ţin câteva întâlniri de seară acolo, dar încă nu s-a terminat şcoala şi aşa este foarte greu să ţin adunările acolo.

Vreau să ştiţi că apreciez ceea ce aţi făcut şi vă mulţumesc pentru cooperarea voastră, iar în dimineaţa aceasta, la şcoala duminicală, le-am mulţumit oamenilor pentru oferta pe care au făcut-o pentru mine aseară, deşi nu le-am cerut aceasta. Ca să fiu sincer, i-am spus păstorului de aici, iubitul nostru frate Neville, şi fraţilor, că aş fi vrut să nu facă aceasta şi vreau să vă spun ceva.

Acesta este un loc mic în care nu cred că încap mai mult de trei sute de oameni, iar oferta a fost de trei sute douăzeci şi patru de dolari, ceea ce înseamnă că ei au calculat ca fiecare să pună câte un dolar. Este cea mai mare sumă care mi-a fost oferită vreodată. De obicei, valoarea medie estimată pentru fiecare persoană a fost de douăzeci şi patru de cenţi pe persoană. Douăzeci şi cinci sau douăzeci şi şapte de cenţi este mult pentru o persoană, dar voi aţi pus fiecare câte un dolar, ceea ce apreciez cu adevărat. Cred că nu am apucat să vă mulţumesc în dimineaţa aceasta pentru că am primit cutii cu jeleuri şi alte cadouri care ne-au fost trimise, lucru pentru care vă mulţumesc şi eu şi soţia mea. Cred că cea mai bună modalitate prin care putem să vă mulţumim este pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Mi-aş dori să avem un loc mai mare în care să continuăm să predicăm pentru mai multă vreme oamenilor, dar chiar după serviciul din seara aceasta, trebuie să plec în altă parte. Totuşi, cred că voi pleca numai mâine dimineaţă. Mă voi întoarce sâmbătă seara, dar duminică dimineaţa voi pleca din nou în Colorado.  Plecările mele sunt unele după altele. Următoarele întâlniri de peste mări sunt programate în luna ianuarie, în Australia şi Noua Zeelandă. Aş vrea să vă rugaţi pentru mine, deoarece am nevoie de rugăciunile voastre. Doresc să-I fim recunoscători cu toţii Atotputernicului Dumnezeu care a făcut lucruri atât de mari pentru noi, în această întâlnire mică.

Cred că în această întâlnire au fost mai multe biruinţe decât în orice altă întâlnire pe care am ţinut-o în acest tabernacol pentru că Domnul ne-a dat binecuvântările Sale.

Pe baza vedeniei pe care am avut-o, am crezut că în timpul acestei adunări voi primi o slujbă mai înaltă. Acest lucru se va întâmpla, este atât de sigur ca împlinirea celorlalte două lucruri de care aţi auzit. Aceasta va fi la fel ca celelalte două, doar că va fi mai mare. În prima seară, i-am chemat pe oameni la altar şi am început cu descoperirea gândurilor; în a doua seară am vorbit audienţei tot prin descoperirea gândurilor, iar în ultimele două seri, i-am adus aici, pe platformă şi am continuat cu descoperirea gândurilor inimii.

Vreau să vă spun câteva lucruri care s-au întâmplat: un predicator orb, şi-a primit vederea pe platformă. Aseară au stat aici două fete care erau în scaune cu rotile, iar doctorii nu au ştiut ce boală aveau. Aveau picioarele mici, iar degetele le atârnau într-un fel ciudat. Li s-a spus că medical nu se mai poate face nimic pentru ele, dar în timp ce ungerea Duhului Sfânt era peste mine, am păşit şi am înlăturat boala de care sufereau, în Numele lui Isus Hristos, şi amândouă s-au ridicat din scaunele cu rotile, iar în dimineaţa aceasta le-am văzut plimbându-se prin tabernacol ca orice alt copil. Ele s-au botezat astăzi în Numele lui Isus Hristos.

Cu puţin timp în urmă, în timp ce mă adânceam în studierea Cuvântului, nişte prieteni (fratele Hoover şi un frate din Kentucky) au trecut pe la mine pe acasă şi i-au spus soţiei mele că cu o seară înainte, atunci când am chemat rândul de rugăciune din audienţă, a fost vindecată o femeie care nu avea număr de rugăciune, ci doar stătea acolo şi se ruga pentru că de mai multă vreme nu mai mâncase o masă decentă, pentru că avea ceva  probleme la stomac. Domnul a vindecat-o, iar în dimineaţa aceasta când s-a trezit, a mâncat un mic dejun mare. În seara aceasta ea este prezentă în audienţă. Ei ne-au povestit şi alte vindecări făcute de Domnul, dar timpul nu ne permite să le amintim pe toate. Pentru noi, acesta este un semn că ceva este aproape, că este pe cale să se întâmple ceva. Eu nu L-am văzut niciodată pe Duhul Sfânt să-i ungă pe oameni aşa cum a făcut-o aseară, după încheierea mesajului pe care l-am adus, şi aşteptăm să avem încă o seară ca aceea. Rugaţi-vă pentru mine.

Acum aş vrea să citesc ceva din Cuvântul binecuvântat al Domnului, dar înainte de aceasta, haideţi să ne plecăm capetele şi să vorbim puţin cu El.

Scumpul nostru Tată ceresc, în seara aceasta venim la Tine, poate cu trupurile obosite, dar cu duhul plin de vioiciune. Noi vedem semnele Dumnezeului celui viu, vedem că El este cu noi, ne binecuvântează şi ne dă tot ce a promis, ceea ce depăşeşte toate aşteptările noastre. Dacă am primit har în ochii Tăi, prin credinţa în Fiul Tău, Domnul Isus, Te rugăm vă vii în seara aceasta şi să ne dai o porţie dublă din Duhul Tău. Îngăduie ca El să fie turnat cu mare putere şi să cerceteze fiecare persoană de aici, care crede în Evanghelie, pentru a primi puterea Duhului Sfânt în vieţile lor. Salvează-i pe cei care sunt de salvat în seara aceasta, Doamne, şi vindecă-i pe cei ce sunt pregătiţi pentru vindecare. Te rugăm să faci aceasta, Doamne.

Noi vedem cum oamenii stau la uşă şi doresc să intre înăuntru, sute dintre ei fiind nevoiţi să se întoarcă înapoi pentru că nu au loc, ceea ce ne aminteşte că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. În zilele când El ne-a vizitat într-un trup ce carne, mulţimea care Îl urma era atât de mare încât a fost nevoie ca un bărbat să fie coborât prin acoperişul unei case pentru a ajunge la El. Doamne, dacă în seara aceasta este cineva care trebuie să recurgă la aceeaşi metodă, Te rugăm să-l răsplăteşti ca pe bărbatul acela din Scriptură.

Binecuvântează Cuvântul Tău atunci când Îl citim, şi fie ca El să fie Lumina noastră şi să ne lumineze calea, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Rosella Griffith? (Fratele Branham vorbeşte cu cineva). Tocmai mi s-a spus că fata pe care am chemat-o azi dimineaţă, un suflet care avea probleme mari cu alcoolul, stătea la balcon când Duhul Sfânt i-a vorbit şi i-a spus că este o alcoolică. Cinci doctori renumiţi din Chicago renunţaseră la cazul ei şi la fel cei de la Alcoolicii Anonimi, dar ea a fost chemată prin „Aşa vorbeşte Domnul” şi a fost vindecată.

Prietena ei care stătea tot la balcon, dar puţin mai sus, trăia în Calumet City (Nu ştiu dacă ştie cineva unde este localitatea aceasta, dar este mai rău decât la Paris, deoarece acolo sunt tot felul de duhuri). Ea era o dansatoare a lui Fred Astaire. Tatăl ei nu a fost de acord cu ceea ce voia să facă fiica lui, dar ea s-a ridicat şi a spus: „Tată, bărbatul acesta are dreptate,” şi s-a predat Domnului. Acum este căsătorită şi este plecată pe câmpul misiunii cu soţul ei care predică Evanghelia. Rosella este şi ea pe câmpul misiunii şi merge prin locurile în care sunt ţinuţi alcoolicii şi le spune că există nădejde şi pentru ei, aceasta fiind Isus Hristos. Ea este foarte împovărată pentru tatăl ei. Alaltăieri, în cadrul unui interviu de zece minute, Rosella mi-a spus:

 „Frate Branham, sunt foarte neliniştită pentru tatăl meu. El te iubeşte, dar nu vrea să vină la Hristos.”

„Rosella,” i-am răspuns eu, „Dumnezeu ştie cum să facă aceasta; ştie cum să-l determine s-o facă.”

Acum am fost anunţat că a fost prins sub o grămadă de calcar, aşa că haideţi să ne rugăm pentru el.

Doamne, am auzit rugămintea acestei copile credincioase, a cărui tată este prins acolo jos şi ar putea muri. De aceea, Te rugăm să nu îngădui aceasta, ci fă ca sufletul lui să vadă că Tu eşti Acela care poate răspunde rugăciunii, şi să-l scoţi chiar de sub o grămadă de calcar, aşa cum ai făcut-o din burta unei balene, din cuptorul aprins sau din groapa cu lei, fiindcă ai rămas Acelaşi. Adu-l aici, Doamne, şi spală-l pe acest creştin. Noi ştim că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce Te iubesc, de aceea Te rugăm ca acesta să fie unul din acele lucruri, deoarece îl încredinţăm pe braţele Tale, în Numele lui Isus. Amin.

Cu ajutorul Domnului, în seara aceasta aş dori să citesc din 2Împăraţi 2.1-6:

Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.

Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi s-au coborât la Betel.

Fiii prorocilor, care erau la Betel, au ieşit la Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.”

Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Şi au ajuns la Ierihon.

Fiii prorocilor care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.”

Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au văzut de drum.”

Fie ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările la Cuvântul Său. Subiectul meu din seara aceasta este: „Dumnezeu l-a chemat pe om”, şi voi încerca să fiu cât mai scurt posibil, deoarece avem de chemat un rând mare de rugăciune. Totuşi, aş vrea să aruncăm o privire la timpul în care trăim… fiindcă auzim acest strigăt care vine din inimi sincere, la radio şi în diferite locuri: „Doamne, dă-ne o trezire în timpul nostru!” Din scrisorile creştinilor din jurul lumii, auzim acelaşi strigăt care ne atinge inimile. Este ceva care ne inspiră, care ne ridică; este ceva care ne însufleţeşte sufletul deoarece auzim că poporul Domnului cere o trezire, iar Dumnezeu ne-a făgăduit că „Dacă oamenii se vor aduna, se vor ruga şi vor chema Numele Meu, Eu îi voi auzi din ceruri.”

În seara aceasta, dorim să ne gândim la aceasta şi să ne amintim că Dumnezeu nu poate trimite o trezire până când nu are un bărbat prin care poate face lucrul acesta. Nu putem avea o trezire până când nu avem oameni chemaţi şi învăţaţi de Dumnezeu, nu oameni care sunt formaţi în şcoli teologice, nu oameni educaţi, ci oameni crescuţi prin credinţa pe care Dumnezeu a adus-o prin şcoala Sa aspră, oameni cărora nu le este frică să dea piept cu focul, oameni care au venit în prezenţa Domnului şi Îi cunosc puterea, Îi cunosc atotputernicia şi puterea Sa de vindecare, oameni care Îl cunosc pe Dumnezeul cel viu. Ei pot fi învăţaţi după Cuvânt, pentru că litera omoară, dar Duhul dă Viaţă.

Înainte de a avea o trezire, Dumnezeu trebuie să-i cheme şi să-i înveţe pe slujitorii Săi, care sunt oameni învăţaţi de Domnul, ca să ducă Mesajul mai departe. Lor nu le pasă de opoziţie şi sunt gata să meargă în cuptorul încins, în groapa cu lei sau oriunde ar fi; ei sunt gata să meargă oriunde deoarece au fost în prezenţa lui Dumnezeu şi ştiu Cine este El. Fie că este vorba de biruinţă sau de înfrângere, ei vor rămâne aceiaşi. Acesta este felul în care îl antrenează Dumnezeu pe un bărbat. Este ciudat să ne gândim că Dumnezeu face aceasta, că îşi antrenează slujitorii aşa, dar aşa procedează El. Este o cântare veche pe care obişnuim s-o cântăm: „Unii trec prin ape, alţii prin multe încercări, dar toate trec prin sânge.” Dumnezeu îşi conduce poporul prin încercări grele pentru a-l curăţa, iar uneori este nevoie de mulţi ani ca să se realizeze aceasta. În ce mă priveşte, eu cred că în acest moment Dumnezeu îi antrenează pe bărbaţii care trebuie să ajungă în linia din faţă, pe bărbaţii care merg mai departe. Astfel, când văd că totul se prăbuşeşte, ei cunosc puterea Dumnezeului celui viu şi merg înainte. Mulţi oameni se roagă pentru o trezire, dar mă întreb dacă rugăciunile lor şi binecuvântările nu sunt oprite din cauză că sunt nişte laşi şi le este frică să se încreadă în Domnul, le este frică să se încreadă în Cuvântul Său, le este frică să creadă că El trăieşte şi astăzi, deşi Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dumnezeu cheamă rar un om educat, inteligent, intelectual. Ei au rolul lor şi sunt oameni mari, dar de obicei, când Dumnezeu vrea ca Planul Său să fie bine îndeplinit, ia pe cineva care abia dacă ştie Abecedarul. Cercetaţi Scripturile, priviţi relatările ei şi veţi vedea că bărbaţii care au avut de-a face cu Dumnezeu, nu au avut o educaţie aleasă, ci au fost oameni fără şcoală, fără educaţie, dar în inima lor era dorinţa de a-L sluji pe Dumnezeu. El l-a luat pe păstor, pe pescar, pe vânător, pe cei care au trăit în natură, în liniştea şi pacea naturii, pentru că acolo le-a putut vorbi. Dar atunci când cheamă un intelectual, omul acela se întoarce la concepţiile lui intelectuale iar dacă după un timp intră în contact cu supranaturalul, este prea amestecat cu lucrurile lumii pentru a-L putea accepta. Astfel, în final ajunge într-o denominaţiune şi merge mai departe făcând o lucrare acolo. Acest lucru este în ordine, eu nu am nimic împotriva unui om care face aceasta. Dar când Dumnezeu se pregăteşte să facă ceva supranatural, El ia de obicei un bărbat în care poate avea încredere, pe care-l unge şi-l trimite afară, deoarece este neînfricat în slujba pe care o face. De astfel de bărbaţi avem nevoie, de bărbaţi care-L cunosc pe Dumnezeu în puterea Lui, nu de învăţaţi şlefuiţi.

De exemplu, Biblia ne vorbeşte despre un bărbat şlefuit care se numea Moise. El cunoştea toată teologia care se putea şti; ştia tot ce trebuia să ştie, aşa că putea să-i înveţe pe conducătorii Israelului sau ai Egiptului. Moise nu mai avea nevoie de nimic. Biblia spune că el a fost educat în toată înţelepciunea egiptenilor, aşa că putea să-i înveţe pe învăţaţii de acolo, pe oamenii lor de ştiinţă. Moise a fost pregătit şi a devenit un intelectual, iar Dumnezeu a avut nevoie de patruzeci de ani ca să scoată toate acestea din el acolo în pustie. Şi după ce a scos din el toate concepţiile intelectuale, lutul a fost gata pentru prelucrare.

Acesta este felul de lucrare al lui Dumnezeu: El îşi ia slujitorul şi scoate afară din el toată teama şi tot intelectul; apoi, marele Maestru, Olarul, îl pune pe roată şi începe să-l modeleze ca să facă din el un slujitor demn. Aşa îşi pregăteşte Dumnezeu slujitorii. Cine ar putea pregăti un om în afară de Dumnezeu? Priviţi felul în care îi pregăteşte El!

Să ne gândim la David. Dumnezeu l-a pregătit încă de când era un băieţel. Profetul Samuel a venit, i-a turnat untdelemn pe cap şi l-a uns ca împărat deoarece după aceea a venit Dumnezeu şi l-a pregătit pentru a fi un războinic destoinic. Priviţi ce antrenament i-a aplicat!

Cu puţin timp în urmă, când am fost sus în Green’s Mill, unde obişnuiesc să mă rog, am citit cuvintele pe care i le-a spus Dumnezeu lui David: „…Te-am luat de la păşune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;

am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut numele mare, ca numele celor mari de pe pământ.” (2Samuel 7.9). Eu cred că El i-a aplicat lui David un tratament aspru. Nimeni nu l-ar fi putut pregăti în vreo şcoală, aşa cum a făcut-o Dumnezeu în şcoala Lui. David a fost vânător şi păstor, iar în Psalmi a scris despre păşuni verzi şi ape liniştite, deoarece era singur, trăia ca un singuratic. El nu s-a întinat cu lucrurile lumii. Dumnezeu trebuie să-l îndepărteze pe om de lucrurile lumii, ca să-l liniştească astfel încât acesta să-L asculte pe Dumnezeu, să asculte Glasul acela blând şi liniştit. Apoi, odată ce a intrat în contact cu Dumnezeu, omul acela devine neînfricat. Lui nu-i mai pasă ce spun alţii, pentru că a fost în prezenţa lui Dumnezeu şi Îl cunoaşte în plinătatea puterii Lui. 

Într-o zi, Dumnezeu a îngăduit să vină un urs şi să ia una din oile lui David, iar David a pornit imediat după acel urs. Fără îndoială, el s-a rugat deoarece mai târziu a mărturisit aceasta. David s-a plecat şi L-a rugat pe Dumnezeu pentru ajutor.  El era îngrijitorul acelei oi şi nu putea s-o piardă, ci trebuia s-o salveze cu orice preţ. Astfel, şi-a luat praştia, s-a dus după acel urs şi l-a omorât. El trebuia să salveze oaia şi s-o aducă înapoi. Vedeţi pentru ce l-a antrenat Dumnezeu? Dumnezeu vrea ca păstorii Lui să salveze oile indiferent ce trebuie făcut şi prin ce trebuie să treacă pentru aceasta: important este ca oaia să fie salvată.

Domnul a văzut că David a biruit ursul, aşa că a trimis un animal mai puternic, un leu, iar acesta i-a luat un miel. Leul este un animal fioros. El poate omorî zece oameni înainte ca să poţi spune „Jack Robinson.” Leii sunt animale puternice şi este nevoie doar de un răget pentru ca oamenii să se sperie de moarte. Cel care este omorât de leu nu apucă să simtă nici o durere. Este cu adevărat înspăimântător să-i auzi răgetul. Picioarele acelea mari ca de mamut, pot omorî într-o clipă doisprezece bărbaţi. Mă gândesc la băiatul acesta, pentru că Biblia spune că era un băieţandru, care s-a dus înarmat doar cu o praştie împotriva unui leu care avea deja gustul sângelui în gură, pentru că îi luase un miel. Dar David a privit spre Dumnezeu şi a zis: „Doamne, nu pot pierde acel miel! Te rog să mă ajuţi.” Şi Biblia spune că l-a doborât cu praştia aceea, iar când leul, care cântărea cam două sute de kilograme, a încercat să se ridice împotriva lui, micuţul David, care avea vreo patruzeci de kilograme, a scos cuţitul, l-a prins de falcă şi l-a omorât.

Curaj! Dumnezeu nu vrea laşi! Dumnezeu nu vă poate folosi dacă vă este frică să luaţi Cuvântul Lui şi să credeţi în El; El vrea bărbaţi curajoşi care să fie atenţi doar la ceea ce spune Domnul. Aceştia sunt bărbaţii cu care vrea să lucreze. Nu contează ce spune biserica sau păstorul, nici pe ce stă biserica, el trebuie să stea de partea lui Dumnezeu şi pe dreptatea Cuvântului Său. Aceştia sunt bărbaţii pe care-i va trimite Dumnezeu, pentru o trezire pentru care se roagă poporul Lui, în aceste zile.

Mai târziu, când David s-a dus să-şi viziteze fraţii care erau la război, acolo era un uriaş: degetele lui măsurau în jur de treizeci şi cinci de centimetri, şi a păşit în faţă zicând: „Să vină cineva să se lupte cu mine! Dacă mă va birui, mă voi preda şi noi vă vom sluji vouă, iar dacă voi birui eu, ne veţi sluji voi pe noi! Cel care se va preda, va pierde!” Aşa îi place diavolului să facă. Când crede că te are la mână, îţi spune: „Tu nu poţi birui cu asta! Nu poţi predica despre vindecarea divină în biserica baptistă sau metodistă!” Predicatorilor metodişti, încercaţi numai o dată să-L atingeţi pe Dumnezeu şi veţi vedea dacă puteţi sau nu. Dar nu veţi putea să-L atingeţi cu teologia pe care o învaţă ei. Voi trebuie să-L atingeţi pe Dumnezeu şi să vedeţi ce este El.

În urmă cu câţiva ani, un grup de oameni stăteau într-un colţ; nu aveau nici măcar o clădire unde să poată intra. Aţi citit ce s-a scris despre ei în revista „Life”? Este unul din cele mai mari fenomene pe care le-a cunoscut epoca aceasta: ridicarea bisericii penticostale. Cu siguranţă! Într-un an au mai mulţi convertiţi decât toate celelalte biserici la un loc. Aceasta s-a scris în revista „Life”. Cum reuşesc aceasta? Poate nu au claritate cu privire la unele lucruri, dar sunt credincioşi. Stau acolo înghesuiţi, dar la ei albul este alb şi negrul este negru, iar când are loc o trezire, explodează printre ei. Urmăriţi-i şi veţi vedea că este aşa, fiindcă se va răspândi din ce în ce mai mult în aceste zile.

Când Saul şi-a pus armura pe David, i-a zis: „David, te duci să lupţi cu uriaşul acela, dar tu eşti doar un băieţel, un tinerel, iar el este războinic încă din tinereţe! Cum te vei lupta cu el?”

Ascultaţi ce îi răspunde micuţul David împăratului: „Înălţimea voastră, împărate Saul, tatăl meu m-a trimis să fac liceul şi facultatea, aşa că am un titlu de doctor şi toate cele necesare ca să-l înving. Eu sunt un om inteligent!”

Vedeţi? David nu a spus aceasta, ci a zis: „Domnul meu, când păstoream turma tatălui meu, a venit un urs şi mi-a luat o oaie, iar eu l-am omorât. Apoi a venit un leu şi a luat altă oaie, dar eu l-am pus la pământ, iar când s-a ridicat, l-am înjunghiat. Dumnezeul care m-a scăpat din ghearele ursului şi ale leului, poate să mă scape şi din mâinile unui filistean netăiat împrejur!”

Acolo stătea Saul, care avea toată pregătirea de care avea nevoie un om ca să meargă la luptă. David nu ştia să mânuiască sabia şi nu ştia cum să ţină un scut, iar când Saul s-a dus şi a pus pe el armura lui, micuţul David s-a simţit împovărat. El şi-a dat seama că armura aceea nu era potrivită pentru un om al lui Dumnezeu deoarece îl trăgea în jos. Tot aşa, crezurile omeneşti nu se vor potrivi niciodată armăturii lui Dumnezeu. O, cum putem merge acolo şi să le spunem multe acelor oameni!

Ilie îmbătrânea şi ştia că nu mai are mult până când va părăsi lumea, dar Dumnezeu a găsit un om cinstit şi bun, care se numea Elisei. Dacă observaţi, pe unul îl chema Ilie, iar pe celălalt, Elisei. Vedeţi, Ilie nu s-a dus să caute un bărbat în şcolile teologice din vremea aceea. Dar ce a făcut? S-a dus în împrejurimi şi a găsit un om care îşi ara câmpul. De ce l-a ales pe el? Pentru că Elisei, cel care ara câmpul, ştia să aprecieze calea dreaptă şi ştia că dacă se va întoarce şi va privi în urmă, se va clătina şi va cădea. Vedeţi? Dumnezeu ştia că un bărbat care ştia să are un rând drept şi să ţină coarnele plugului, nu se va mai întoarce niciodată din drum şi nu va privi înapoi. Elisei n-a aşteptat să primească o educaţie pentru a merge în zigzag pe drum, ci a lăsat totul, a pus deoparte tot ce era el, a adus o jertfă şi a mers mai departe cu Ilie, până când a fost pusă mantaua peste el. Elisei a fost pregătit şi a dorit să facă aceasta, iar Dumnezeu a ştiut că va putea face din el ce voia. El îl pregătise pe Elisei. Astfel, l-a învăţat cum să-şi ţină privirea aţintită asupra plugului tras de doisprezece boi şi să-l mânuiască. El l-a învăţat să fie răbdător şi să le conducă pe acele animale ca să meargă drept, fiindcă ştia că mai târziu va trebui să se ocupe de oameni. Ţine-i în Cuvânt, să stea pe linia Bibliei, în acord cu Dumnezeu şi să meargă drept pe cale!

Ilie i-a spus: „Rămâi aici, pentru că eu voi merge la Ghilgal; Domnul m-a chemat acolo.” Dar după ce a simţit puterea peste mantaua lui Ilie, Elisei a spus: „Viu este Domnul că nu te voi părăsi.” Ghilgal este locul mărturisirii creştinilor şi al botezului, după care Ilie a zis: „Rămâi aici, fiindcă este suficient cât ai făcut. Te-ai mărturisit şi te-ai botezat, ceea ce este bine. Eu trebuie să merg la Betel care înseamnă „Casa lui Dumnezeu.”

Pentru un învăţat, acel prim pas ar părea suficient: „O, am venit în această biserică şi am devenit membrul ei. De ce să nu stau aici?”  Dar Elisei nu a gândit aşa. El simţise deja puterea lui Dumnezeu şi ştia că există mai mult pentru el, aşa că a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.”

O, cât îmi place aceasta! Au mers împreună sus, la Betel, în „Casa lui Dumnezeu”, iar acolo au găsit un grup de învăţaţi, nişte predicatori învăţaţi care s-au învârtit pe lângă Elisei şi i-au zis: „Ştii ceva, domnule? Eşti chiar la capătul băţului! Ştiai că Ilie va fi luat de lângă tine? Este prea bătrân şi nu mai are mult de trăit, aşa că vei rămâne acolo ca un fanatic!”

Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Un om care a gustat din Dumnezeu, nu-şi va potoli setea cu teologiile unui om; nu poate face aceasta. Toată teologia care se găsea în şcoala aceea a prorocilor, nu putea potoli setea unui om al lui Dumnezeu care a gustat din Dumnezeu. Ei au continuat să încerce să-l convingă: „O, ar trebui să rămâi aici… în şase săptămâni am putea să-ţi dăm gradul de doctor. Ştii că durează mult până când vei avea toată pregătirea necesară ca să primeşti dreptul să predici. Dacă vei dovedi că eşti în regulă, te vom trimite la o denominaţiune.” Aceasta nu-l va satisface pe un om al lui Dumnezeu. „Îţi vom asigura pregătirea necesară ca să fii predicator, dar trebuie să stai cu noi patru sau cinci ani.” Elisei nu avea timp de aşa ceva, pentru că el se îndrepta spre fântână. Sufletul lui gustase din Rai aşa că le-a zis: „Ştiţi că vă veţi pierde conducătorul?” Auziţi ce i-au răspuns ei: „Da, ştim, dar fii pe pace!” Cu alte cuvinte: „Nu ne spune aceasta! Nu încerca să ne spui tu ce trebuie să facem! Ştim încotro să mergem şi ce să facem. Dumnezeu ne-a dat oameni învăţaţi care ştiu că nu trebuie să se abată încoace sau încolo. Ştiu încotro merg, aşa că nu ne spune nimic despre aceasta, ci păstrează totul pentru tine! Nu încerca să ne descurajezi, căci nu vei reuşi!”

O, dacă oamenii pentru care ne rugăm ar avea mai mult curaj! Ce li se spune? „Zilele minunilor au trecut. Aşa ceva nu mai există. Te vei îmbolnăvi din nou!”

„Nu-mi spune aşa ceva! Eu merg mai departe. Ştiu că trezirea vine negreşit, pentru că aşa a promis Dumnezeu!”

O, voi, fii ai lui Dumnezeu, mergeţi acolo neînfricaţi! Luaţi Cuvântul lui Dumnezeu şi mergeţi înainte!”

Elisei le-a zis: „Ştiu că va fi luat, dar voi nu aveţi aici nimic care să mă intereseze. Gradele voastre nu mă satisfac, nu-mi spun nimic!”

„Dar vei da greş acolo afară!”

„Dacă voi greşi, lăsaţi-mă să dau greş. Aceasta este calea mea.”

„Nu vei putea birui!”

„Este adevărat că eu nu pot birui, dar Dumnezeu poate să mă ajute să biruiesc,” a spus Elisei.

„Ilie merge la Iordan.”

„Voi merge şi eu cu el.”

Dumnezeu cere Iordanul în fiecare viaţă.

Ilie i-a spus lui Elisei: „Tu eşti tânăr şi nu ai avut parte de educaţie.” Bătrânul profet îl încerca: „Eşti tânăr şi nu ai avut parte de educaţia unei şcoli, şi singurul lucru pe care ştii să-l faci este să ari. Mai bine ai rămâne aici ca să obţii o diplomă, un grad. Înţelegi?”

Dar Elisei nu ar fi făcut niciodată aceasta. Un om care L-a atins pe Dumnezeu şi a simţit puterea ungerii asupra lui, nu mai poate face aceasta. Astfel, Elisei i-a zis: „Viu este Domnul că nu te voi părăsi.” El avea un scop, pentru că ştia ce urma să se întâmple.

Mai departe, vedem că s-au dus amândoi la Iordan şi au stat acolo: omul acela bătrân şi tinerelul Elisei. „Iordan” înseamnă „moarte.” Tabloul acesta Îl reprezintă pe Hristos şi Biserica Sa. De pe dealurile Iudeii se auzea un vâjâit. Ilie, cu părul său cărunt care îi cădea până pe spate, privea ţintă peste Iordan, în timp ce tinerelul de lângă el era atent la fiecare mişcare a lui. Pe de-o parte, el aştepta o vedenie pentru a afla voia lui Dumnezeu, iar pe de altă parte aştepta plecarea lui Ilie acasă. Ambele lucruri trebuiau să se întâmple la Iordan.

Ilie era pe punctul să plece acasă. El avusese o viaţă amară, pentru că femeia aceea predicator îi făcuse zile grele; avusese o mulţime de necazuri din pricina Izabelei şi a lui Ahab. Era obosit, dar ştia că a luptat lupta cea bună şi că şi-a dus la bun sfârşit însărcinarea. Acum mergea la Iordan, unde avea să fie retragerea lui, în timp ce Elisei îl privea cu atenţie deoarece Duhul era peste el.

Observaţi! Când ştie că se apropie momentul să plece, fiecare credincios simte valurile reci ale Iordanului la picioarele sale. Vei trece sau nu? „Iordan” înseamnă „separare, despărţire.”

Sus pe deal, stăteau predicatorii care strigau la Elisei: „Mai bine nu ai merge mai departe pentru că oricum nu vei reuşi nimic.” Tu îi auzi şi le auzi remarcile.

Dar Elisei le-a zis: „Dacă Dumnezeu este Dumnezeu şi Îşi ia profetul, eu trebuie să-i iau locul, iar pentru aceasta am nevoie de Duhul Lui. Nu am nevoie de şcoala voastră! Dacă ea ar putea face aceasta, atunci aţi putea să-i luaţi voi locul. Dumnezeu m-a chemat pe mine, iar pentru aceasta am nevoie de Duhul Lui.”

Dacă şcolile care aparţin bisericilor, I-ar fi luat locul, ar fi luat şi puterea pe care a dat-o Isus Bisericii Sale. Atunci ar fi luat-o şi metodiştii şi baptiştii, catolicii, prezbiterienii, etc., dar nu a făcut-o nimeni. Luaţi Duhul lui Isus Hristos, fiindcă atunci veţi trece Iordanul oricărei denominaţiuni şi veţi sta singuri cu Dumnezeu.

Ilie a stat cu Elisei la Iordan şi a privit în sus deoarece ştia că Dumnezeu avea să-l întâlnească undeva. Apoi, şi-a dat jos mantaua, l-a privit pe tinerelul de lângă el şi a lovit Iordanul. Când a făcut aceasta, apele Iordanului s-au despărţit, iar ei au păşit pe pământ uscat. Vedeţi, până la urmă Iordanul nu este aşa de rău, dacă există Ceva prin care poţi deschide calea. Iar când au ajuns pe partea cealaltă, de un tufiş erau legaţi nişte cai şi un car. Împăratul împăraţilor trimisese o escortă pentru a-l duce pe Ilie Acasă. Totul era pentru Ilie care petrecuse optzeci de ani în tumultul acelor vremuri, a simţit foamea, setea şi alte neajunsuri, dar acum era pregătit să meargă Acasă. L-a privit pe Elisei, care aştepta să primească o vedenie deoarece primise pregătirea necesară. Dumnezeu avea să se ocupe de el în felul Său, aşa că s-a uitat în jur, la tufişul de care erau legaţi caii şi carul acela de foc. Aceasta i-a adus lui Elisei ceva: a avut o vedenie. Da, frate, iar când Dumnezeu l-a luat sus pe Ilie, a primit dublă măsură din Duhul Lui. Atunci era pregătit pentru o trezire. Acum îl puteţi vedea pe băiatul care înainte fusese plugar. Dumnezeu i-a făcut numele nemuritor şi toţi fiii prorocilor care stăteau şi priveau, au fost nevoiţi să-şi plece genunchii deoarece puterea lui Dumnezeu era peste el.

Va veni un timp când Dumnezeu va face ca lumea să îngenuncheze la picioarele bărbaţilor şi femeilor care au biruit şi au trecut Iordanul, separându-se de lucrurile lumii. Frate şi soră, indiferent ce faci în seara aceasta sau ce gândeşti, trebuie să treci Iordanul cu Dumnezeu! Despărţiţi-vă de lume, lăsaţi lumea în urmă şi mergeţi mai departe! Lăsaţi-L pe Dumnezeu să vă modeleze pentru slujba Lui! Noi trăim în ziua de dinaintea acestei treziri, iar Dumnezeu caută ca să găsească inimi care sunt gata să-L urmeze.

Priviţi, El a găsit un bărbat care se numea Pavel, un fariseu de modă veche, dar a fost nevoie să-l prelucreze înainte ca să-l facă apostol. Priviţi felul în care a lucrat cu toţi bărbaţii aleşi de El, de-a lungul epocilor: a trebuit să-i ia şi să scoată toată teologia din ei. Astfel, când a văzut Lumina aceea, Pavel nu s-a dus la Ierusalim, la marele învăţat Gamaliel, la picioarele căruia a învăţat, nu s-a dus să se consulte cu el cu privire la ceea ce i s-a întâmplat, ci s-a dus în Arabia pentru o sesiune de rugăciune. Acolo, Dumnezeu   l-a însărcinat să scrie multe din cărţile Noului Testament. Abia după paisprezece ani, s-a întors la Ierusalim.

Vedeţi, Dumnezeu caută omul. El voia să scrie Noul Testament şi l-a ales pe Pavel să facă aceasta, dar înainte ca să-l poată folosi, a scos toată teologia din el. De aceea a spus Pavel că a trebuit să uite tot ce ştia ca să-L poată descoperi pe Hristos.

Astăzi, Dumnezeu încearcă să golească toată lumea din noi, ca să fim oameni cu frică de Dumnezeu, care Îl iubesc sincer, care ar sta lângă El indiferent ce se va întâmpla, care ar trece Iordanul pentru El şi pe care i-ar putea folosi spre slava Sa. Aş vrea să vă gândiţi bine la lucrul acesta, dacă nu aţi trecut niciodată de acest loc, dacă nu aţi trecut de linia aceasta şi continuaţi să spuneţi: „Păi, mama mea a aparţinut unei anumite biserici!” Este în ordine ce a făcut ea, dar aceasta nu vă ajută pe voi. Înţelegeţi? Astăzi, Dumnezeu îi cheamă pe bărbaţi şi pe femei pe frontul de luptă. El nu-i cheamă la Ghilgal, la Ierihon sau la Betel, ci îi cheamă să treacă Iordanul, ca să-i poată aduce în şcoala puterii Lui, unde să-i modeleze după voia Sa.

Priviţi ce face El aici, trimiţând jos Duhul Fiului Său. El face semne şi minuni pe care lumea nu le-a văzut de două mii de ani. Lumea ştiinţifică a făcut o fotografie a acelei Lumini. Fotografia cu Stâlpul de Foc, cu Îngerul Domnului, este în seara aceasta în Hall of  Religious Art din Washington, fiind singura Fiinţă supranaturală care s-a lăsat fotografiată vreodată. Astfel, s-a dovedit ştiinţific că este vorba de ceva supranatural, de Ceva care aduce cu Sine semne şi minuni. Ce este aceasta? Trecerea Iordanului. Mergeţi şi staţi singuri cu Dumnezeu! Aşezaţi-vă în atelierul Său de modelare! Aşezaţi-vă pe roata marelui Maestru Olar şi lăsaţi-L să vă prelucreze. În seara aceasta, în timp ce venim în prezenţa Lui, în rugăciune, aşezaţi-vă pe roata Lui şi spuneţi: „Doamne, sunt aici; prelucrează-mă şi modelează-mă după tiparul Tău.”, fiindcă El va face aceasta.

Înainte de a ne ruga, aş vrea să vă pun o întrebare: câţi dintre cei prezenţi aici, ar vrea să meargă în seara aceasta, sincer, cu Domnul Isus la Iordan, şi să treacă dincolo unde vor putea vedea lucrarea pe care Dumnezeu o are cu fiecare dintre voi? Vă rog să ridicaţi mâinile. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Cred că sunt ridicate în jur de două sute de mâini. Mergeţi la Iordan, nu la seminar! Elisei a trecut pe lângă el. Ei i-au spus: „Rămâi aici!”, dar el a răspuns: „Nu vreau, pentru că acesta este un lucru făcut de mâna omului!” O, aceasta nu poate potoli setea unui bărbat care însetează după Dumnezeu! Nici un seminar, nici un grad nu vă va potoli setea până nu veţi bea din Fântâna Vieţii! Ridicaţi mâinile şi rugaţi-vă împreună cu mine.

Dumnezeule drag, în aceste câteva minute de serviciu, în care bărbaţi şi femei stau pe lângă pereţi, afară sau pe la ferestre, deşi este cald, ascultă-i, pentru că sunt doar oameni şi au nevoie de ajutorul Tău… Am citit în ziar că unul dintre foştii maiori, a ascultat un discurs al vicepreşedintelui şi a fost luat (a murit). Altul a fost luat seara târziu, la un meci de fotbal, deşi era un bărbat iute. În seara aceasta, sufletele lor sunt pe undeva…

Doamne, într-o zi ca aceasta se va încheia şi calea noastră. Poate nu în aceeaşi modalitate, dar trebuie să mergem. Lasă-i pe oameni să vadă că nu apartenenţa la o biserică este ceea ce ceri Tu, ci vrei oameni care să fie plini de Duhul Sfânt, oameni născuţi din nou, care să ardă pentru Tine, oameni care au trecut dincoace de perdea, oameni chemaşi de Dumnezeu. Noi credem că vei trimite trezirea pentru care se roagă Billy Graham şi alţii, şi că vine timpul când îi vei scoate pe oameni afară din şcolile lor teologice, departe de căile lor stilate: oameni curajoşi, care au caracterul Tău, care Te cred pe Tine şi rămân la Cuvântul Tău. Doamne, mulţi din cei ce stau aici, i-ar da tot ce au Domnului Isus, ar trece de Ghilgal, locul mărturisirii şi al începuturilor creştine, ar trece de şcoala prorocilor cu teologia lor şi ar trece Iordanul pentru a afla că Dumnezeul cel viu trăieşte şi astăzi.

Mai târziu, vedem că aceiaşi îngeri cu care de foc se aflau la Dotan, iar în seara aceasta sunt aici. Doamne, cheamă-i pe copiii Tăi, umple-le inimile de pace şi lasă-i să treacă dincolo de lucrurile lumii, pentru că Te rugăm aceasta în Numele scumpului nostru Isus Hristos. Amin.

Aş vrea să cânt aceasta în timp ce ne închinăm:

Să merg pe calea Ta, Doamne,

Să merg pe calea Ta.

Ţine fiinţa mea în mâna Ta,

Modelează-mă şi fă-mă după voia Ta

În timp ce Te aştept, Tată.

Să cântăm împreună:

Să merg pe calea Ta, Doamne,

Să merg pe calea Ta. (Predaţi-vă Domnului în timp ce cântaţi).

Ţine fiinţa mea în mâna Ta,

Modelează-mă şi fă-mă după voia Ta

În timp ce Te aştept, Tată.

Nu priviţi în jur, ci uitaţi-vă la Domnul:

Să merg pe calea Ta, Doamne,

Să merg pe calea Ta.

Ţine fiinţa mea în mâna Ta,

Modelează-mă şi fă-mă după voia Ta

În timp ce Te aştept, Tată.

Cred că este bine. Vă place să-L lăudaţi pe Domnul? Serviciul s-a terminat. Să-L lăudăm cu capetele plecate şi să cântăm din nou. Cântaţi din toată inima:

Să merg pe calea Ta, Doamne,

Să merg pe calea Ta.

Ţine fiinţa mea în mâna Ta,

Modelează-mă şi fă-mă după voia Ta

În timp ce Te aştept, Tată.

Doamne, Te rugăm să ne ajuţi. Fie ca Domnul să privească spre fiecare dintre voi, de la copilaşi până la cei mai în vârstă bărbaţi şi femei care stau în prezenţa divină a lui Isus, şi să îngăduie ca Duhul Sfânt să lucreze potrivit credinţei fiecăruia dintre voi, să înlăture toate îndoielile şi amărăciunea eşecurilor şi să vă modeleze după voia Sa. În timp ce stăm pe roata cea mare a Olarului, ne predăm sufletele pentru pregătire şi modelare. Doamne, fă aceasta în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.

Eu iubesc aceasta, voi, nu? Eu simt prezenţa Duhului Sfânt! După un mesaj aspru adus prin cuvânt, vine dulceaţa Duhului Sfânt. Voi cânta o strofă:

Sângele picură, da, sângele picură

Evanghelia Duhului Sfânt, da, picură cu sânge.

Sângele apostolilor care au murit pentru Adevăr

Această Evanghelie sfântă a Duhului Sfânt

picură sânge.

Primul care a murit pentru planul Duhului Sfânt

A fost Ioan Botezătorul, dar el a murit ca un bărbat.

Apoi a venit Domnul Isus, iar ei L-au crucificat.

El a vestit că Duhul Sfânt îl va salva pe om din păcat.

Acolo au fost Petru, Pavel şi Ioan.

Ei au renunţat la vieţile lor

pentru ca Evanghelia să poată străluci.

Ei şi-au vărsat sângele ca şi profeţii din vechime

Pentru ca adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu să fie spus.

Apoi, el l-au omorât pe Ştefan

care a predicat împotriva păcatului.

Aceasta i-a înfuriat, iar el a fost ucis.

Dar el a murit în Duhul; el şi-a dat duhul

Şi a mers să se întâlnească cu ceilalţi

şi cu Duhul care dă Viaţă.

Sufletele de sub altar plâng şi spun: „Cât mai este

până când Domnul va pedepsi tot ce este rău?”

Dar vor mai fi mulţi care îşi vor da viaţa

Pentru Evanghelia Duhului Sfânt.

Sângele picură, da, sângele picură.

Este Evanghelia Duhului Sfânt care picură sânge,

Este sângele apostolilor care au murit pentru Adevăr

Evanghelia Duhului Sfânt care picură sânge.

Cine au fost ei? Bărbaţi chemaţi şi pregătiţi de Dumnezeu. Cum ar putea să folosească Dumnezeu un laş? Cum ar putea să-Şi pună Cuvântul în el? El este fricos. De aceea nu ştie nimic despre Aceasta. Hristos trăieşte în bărbaţi care nu se tem şi care au fost tăiaţi împrejur de Duhul Sfânt. Cum a spus Pavel? „…pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1.22). Aceasta au simţit ei! Amin.

Acest lucru este valabil şi pentru cei din rândul de rugăciune; este un rând început devreme deoarece este ora opt şi douăzeci de minute. Totuşi, dorim să ne rugăm pentru oameni. Toată predica vorbită de noi nu se poate compara cu un singur Cuvânt spus de Dumnezeu.

Să începem cu rândul de rugăciune, pentru că am promis că ne vom ruga pentru toţi… şi o vom face cu ajutorul Domnului.  În fiecare seară am împărţit numere de rugăciune şi am chemat câte un grup pentru descoperirea gândurilor. Dar unii preferă să plece. Duhul Sfânt vine printre noi, dar oamenii preferă să plece.

Dacă nu mă înşel, cred că acolo în spate este Fanny Wilson. Îmi amintesc că în anul 1932, în vremea când avea şaptesprezece sau douăzeci de ani, această femeie era pe moarte din cauza tuberculozei. Medicii din oraşul acesta au renunţat la ea, pentru că a sângerat până când păturile şi toate celelalte erau pline de sângele ei.

Soţul şi fiica ei au venit la mine într-o dimineaţă şi  m-au chemat să mă rog pentru ea, iar eu am mers acolo şi am chemat Numele Domnului Isus peste ea, iar câteva zile mai târziu, într-o zi friguroasă de iarnă, am botezat-o în râu, în Numele lui Isus Hristos. Ea trăieşte în seara aceasta datorită lui Isus Hristos. Privind în audienţă, pot vedea că Dumnezeu este viu, că Isus Hristos trăieşte. El a spus: „…pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Ioan 14.19). Vreau să vă explic ce înseamnă aceasta, pentru că altfel s-ar putea să plecaţi de aici zicând: „Eu nu înţeleg.”

Am afirmat că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar dacă este Acelaşi, trebuie să fie Acelaşi în fiecare problemă: Acelaşi în putere, Acelaşi în măreţie, Acelaşi în tot ceea ce a fost.

Odată, au venit nişte greci şi au spus: „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.” Eu cred că în fiecare bărbat sau femeie care au auzit vreodată de Isus, este dorinţa de a-L vedea. Dacă El nu este Acelaşi, nu putem să-L vedem, dar dacă este Acelaşi, putem să-L vedem pentru că El a spus: „Peste puţină vremea, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt cu voi şi în voi până la sfârşitul veacului.” Isus a promis că va fi în Biserica Lui şi că va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci. Atunci, El a spus: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea…” Atunci, cum Îl putem vedea? Dacă El este cu noi, ar trebui să vedem Duhul Lui, iar Duhul Lui ar trebui să facă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost pe pământ, pentru că altfel nu ar fi acelaşi Duh.

El a spus: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5). Dacă mlădiţa se trage din viţă, trebuie să aducă aceleaşi roade ca şi viţa. Prima mlădiţă care a ieşit din Viţă a fost mişcarea de la Rusalii, care a avut în mijlocul ei botezul cu Duhul Sfânt, vedenii, vindecări, semne şi minuni puternice. Înseamnă că următoarea mlădiţă care iese din viţă, trebuie să aducă aceleaşi roade, pentru că aşa a spus Isus.

Să vedem cum a fost El ieri, iar dacă aflăm cum a fost ieri, vom şti cum este astăzi şi cum va fi în veci. Este adevărat? Aţi înţeles până aici?

Când a fost pe pământ, El a venit ca Mesia, a fost botezat de Ioan Botezătorul şi apoi a intrat în slujbă. La cine a fost trimis El? La evrei. Noi vedem că există doar trei neamuri în lume: evreii, neamurile şi samaritenii, care se trag din Sem, Ham şi Iafet. Vă amintiţi că Petru, care a primit cheile Împărăţiei, i-a chemat în ziua de Rusalii pe evrei: „Pocăiţi-vă şi botezaţi-vă în Numele lui Isus Hristos.” (Fapte 2.38). Apoi, Filip s-a dus şi le-a predicat samaritenilor, iar aceştia au crezut şi au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, dar nu au primit Duhul Sfânt. Atunci, s-a dus acolo Petru, care avea cheile Împărăţiei, şi-a pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt.

După aceea, Corneliu, care era dintre neamuri, a avut o vedenie în care i s-a spus să trimită după un om numit Simon Petru, care locuia în casa unui tăbăcar. Petru s-a dus acolo, iar pe când povestea ce se întâmplase, Duhul Sfânt a venit peste cei prezenţi, aşa că a spus: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” (Fapte 10.47). Fiecare mlădiţă răsare în acelaşi fel. Înţelegeţi?

Isus nu a venit la neamuri. Câţi dintre voi ştiu aceasta? El le-a interzis apostolilor să meargă la neamuri. Aţi ştiut că a făcut aceasta?  El le-a zis: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor… ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.

Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” (Matei 10.5-7).

Cine Îl aştepta ca El să vină în acea zi? În nici un caz noi, neamurile. Noi eram păgâni, eram închinători la idoli şi la soare. Noi nu-L aşteptam pe Mesia, dar evreii şi samaritenii Îl aşteptau. Cum S-a arătat El în faţa oamenilor care Îl aşteptau? Să mergem în primul capitol din Ioan. După ce Filip şi Andrei au rămas cu El, primul evreu care a fost adus la Isus a fost Simon, fratele lui Andrei. Câţi dintre voi ştiu ce a făcut Isus când l-a văzut? El i-a spus care era numele lui şi al tatălui său. Ce impact credeţi că a avut aceasta asupra lui Petru? El L-a recunoscut imediat, iar mai târziu a primit cheile Împărăţiei. În felul acesta, El a dovedit că era Mesia. Atunci Filip s-a dus să-l aducă pe prietenul său, Natanael, la Isus, iar pentru aceasta a trebuit să meargă în jur de trei mile în jurul muntelui. Îmi imaginez că atunci când a ajuns acasă la el, i-a zis soţiei lui Natanael:

„Unde este Natanael?”

„O, el este dus în grădina cu smochini,” a răspuns ea. Filip a alergat acolo şi l-a găsit rugându-se sub un smochin. A aşteptat până când şi-a încheiat rugăciunea, apoi i-a zis: „Ce faci, Natanael? Cum este recolta?” O, Filip avea un mesaj şi nu avea timp de pierdut! El Îl întâlnise şi avea un mesaj, aşa că i-a zis direct: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” (Ioan 1.45).

Pot să-l văd pe Natanael cum se ridică şi îşi scutură hainele, apoi îi zice lui Filip: „Ştiu că eşti un om bun şi onest, dar poate ieşi ceva bun din Nazaret? Tu ştii că dacă ar veni Mesia, ar veni în Ierusalim, în Templu!” Aşa gândesc şi oamenii de astăzi. „El ar trebui să vină în Ierusalim. Caiafa nu a anunţat nimic la ultima adunare. Niciunul dintre teologi nu a spus nimic. Ai cercetat totul până la capăt?”

„O, vino să vezi!” Filip i-a dat cel mai bun răspuns posibil când a zis: „Vino şi vezi cu ochii tăi!”

În timp ce mergeau pe drum, îl aud pe Filip cum îi spune lui Natanael:

„Ţi-l aminteşti pe pescarul care nu a putut să-ţi semneze chitanţa când ai cumpărat peşte de la el?”

„Da.”

„Cred că se numea Simon.”

„Da, aşa îl chema,” a răspuns Natanael.

„Zilele trecute a fost adus în faţa lui Mesia, şi de îndată ce l-a văzut, i-a zis: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona!” Nu m-ar surprinde deloc dacă atunci când vei păşi înaintea Lui, îţi va spune cine eşti.”

„Aşteaptă puţin. Eu nu…”

A doua zi când au ajuns acolo, Isus Se ruga pentru bolnavi. El a privit peste audienţă şi l-a văzut pe Filip venind însoţit de un om, aşa că a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” Este aceasta o învăţătură străină? Nu! Acesta este Isus ieri, iar dacă astăzi este Acelaşi, trebuie să procedeze la fel ca ieri. Îl pot vedea pe Natanael cum s-a oprit uimit, în timp ce Filip l-a cotit şi i-a zis: „Ce ţi-am spus?”„De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Când m-ai văzut? De unde ştii toate acestea despre mine? De unde ştii că sunt un om cinstit şi de încredere? Nu m-ai văzut niciodată, de unde mă cunoşti?”

Şi Isus i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (Ioan 1.47-49).

Dacă evreii au recunoscut aceasta… evreii aceştia erau aleşi. Câţi dintre voi cred în alegerea mai dinainte? O, există o mulţime de oameni care nu cred în alegere, dar Biblia vorbeşte despre ea. Bărbatul acela, Natanael, avea Duhul lui Dumnezeu în el, iar când a auzit cuvintele lui Isus, I-a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”

Dar acolo erau prezenţi şi teologii din vremea aceea, preoţii şi marii învăţători, dar ştiţi ce au spus despre El? „Este un ghicitor. Lucrează cu Beelzebul care locuieşte în El.” Ei n-au spus aceasta cu voce tare, dar Isus S-a întors spre ei şi le-a zis: „Puteţi să Mă numiţi aşa acum, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt, iar atunci, dacă veţi spune un singur cuvânt împotriva Lui, nu veţi fi iertaţi nici în lumea aceasta, şi nici în cea viitoare.” Atunci cu Cine avem de-a face? Aceştia erau evreii, dar evreii adevăraţi şi cinstiţi au crezut că El era Mesia. Dar teologii şi învăţătorii cine erau? Sămânţa şarpelui. Ce le-a spus Isus? Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.” (Ioan 8.44). Cu toate acestea, ei erau inteligenţi, erau oameni sfinţi cu minţi sclipitoare. N-ar fi mutat un pai, n-ar fi încălcat Sabatul şi n-ar fi mâncat carne pentru nimic în lume. Erau sfinţi, dar cu toate acestea, n-au văzut Cine era El. Vedeţi, ei erau învăţaţi de oameni, dar Dumnezeu îşi pregăteşte slujitorii într-un fel aspru. Aşa este. Dumnezeu l-a chemat pe om.

Deci, acesta este felul în care El S-a făcut cunoscut evreilor. Câţi dintre voi ştiu că aceasta este conform Scripturii? În ordine. Şi dacă aşa S-a făcut cunoscut evreilor, înseamnă că Acesta era Isus de ieri. Voi spuneţi: „Dar şi samaritenii Îl aşteptau să vină!” Aşa este, dar nu şi neamurile. Şi când S-a dus prima dată la samariteni… Vă amintiţi? El trebuia să treacă prin ţinutul Samariei, iar pe la ora doisprezece, a ajuns la Sihar şi S-a oprit lângă o fântână. Acolo a venit o femeie rău famată, o prostituată. Femeia şi-a lăsat găleata jos, iar pe când se pregătea să golească apa, a auzit un Glas care i-a zis: „Femeie, dă-Mi să beau!” Mirată,   s-a uitat în jur şi a văzut un Bărbat de vârstă mijlocie. El avea mai puţin de treizeci de ani, dar Biblia spune că arăta în jur de cincizeci de ani. Astfel, evreii I-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam?!”

Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8.57-58).

Cred că arăta puţin mai în vârstă din pricina slujbei, a trupului Său uman.

Deci, femeia a privit în jur şi a ştiut imediat că El era un evreu, aşa că I-a zis: „Domnule, nu se cuvine ca Tu, un evreu, să ceri de la mine, o femeie samariteană, pentru că noi nu avem nici un fel de legături unii cu alţii.”

Dar El i-a zis: „Femeie, dacă ai şti cu Cine vorbeşti, tu Mi-ai cere să-ţi dau să bei, iar Eu ţi-aş da o apă pe care nu va mai trebui să vii s-o scoţi din fântână.” Ce făcea El? Intra în legătură cu duhul ei. Înţelegeţi? Priviţi, căci El era pe cale să se descopere samaritenilor!

Femeia I-a zis: „Voi mergeţi şi vă închinaţi la Ierusalim, dar noi ne închinăm aici, pe muntele acesta.”

„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (Ioan 4.20-23).

Ce făcea El? Lua legătura cu duhul ei, iar după un timp, El a aflat care era problema ei. Câţi dintre voi ştiu care era problema femeii? Avusese cinci bărbaţi, iar acum trăia cu altul. Astfel, El i-a zis:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”

Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.”

 Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (v. 16-18).

Uimită, femeia s-a oprit şi s-a uitat la El, dar nu s-a oprit ca să-I zică: „Eşti un Beelzebul! Eşti un ghicitor!” Ea ştia despre Dumnezeu mai mult decât ştiu jumătate din predicatorii din Jeffersonville, deşi era o prostituată.

Dar ce I-a zis? „Doamne, văd că eşti proroc.” Şi dacă vă uitaţi înapoi, în Biblie, veţi vedea că prorocul Moise a vorbit despre venirea Lui şi a spus: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica din mijlocul vostru un proroc ca mine.” (Deuteronom 18.15).

Deci, femeia a spus: „Doamne, văd că eşti proroc.” Acum fiţi atenţi: „Noi, (samaritenii, nu evreii), ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate aceste lucruri.” Vedeţi după ce semn priveau ei? După semnul lui Mesia.

„…când va veni El, are să ne spună toate lucrurile. Dar Tu, cine eşti?”

Atunci Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Când a auzit aceasta, femeia şi-a lăsat găleata acolo şi a alergat în cetate strigând: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” (v. 29).

Dacă acesta a fost semnul lui Mesia atunci, înseamnă că şi astăzi trebuie să aibă acelaşi semn. Amintiţi-vă că înaintea neamurilor nu fusese făcută nici o minune. Era interzis! De ce? Neamurile au avut două mii de ani de predicare, dar acum suntem la sfârşitul perioadei neamurilor, iar Rusia, comunismul, are pregătită o bombă pe care o va lansa chiar la sfârşitul acestui timp. Nu vă îngrijoraţi, pentru că va veni negreşit. Aşa spune Biblia. Va fi aici cu numele voastre scrise pe ea, iar atunci totul, întreaga naţiune, se va face scrum în câteva secunde. Va fi complet anihilată.

Vedeţi? Dumnezeu este Cel care a spus aceasta. Ştiu că ei sunt conduşi de un monarh libertin, că sunt un grup de urâtori de Dumnezeu, dar nu a ridicat Dumnezeu o naţiune de urâtori pentru a-l întări pe Israel în zilele din urmă? Biblia spune că Rusia şi comunismul sunt unealta din mâna lui Dumnezeu, prin care El va scăpa pământul de rău, dar înainte să se întâmple aceasta, va veni răpirea, iar Biserica Mireasă va fi luată sus. Ea va pleca înainte de a se întâmpla toate acele lucruri. Şi dacă aceste lucruri sunt atât de aproape, cât este de aproape răpirea? Este mai aproape decât credeţi. Înţelegeţi acum de ce predic aşa? De ce mă zbat atâta, în timp ce Dumnezeu face totul pentru a aduce Cuvântul la cei aleşi, pentru a scoate sămânţa femeii afară, astfel încât să poată pedepsi sămânţa şarpelui? Aşa este. Aceasta a promis El că va face.

Acum, dacă Isus S-a arătat în faţa evreilor şi a samaritenilor prin semne şi minuni, iar cu noi nu ar proceda la fel, ar fi nedrept. El nu ne poate lăsa să mergem şi să spunem: „Noi suntem baptişti; noi suntem metodişti; noi suntem catolici; noi suntem prezbiterieni, etc.” Nu, domnilor! El nu ne poate lăsa să scăpăm cu o teorie rece, ci trebuie să vină cu semne şi cu minuni, aşa cum a făcut prima dată, deoarece El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Noi am ajuns în ziua aceea. Suntem chiar acolo. Biblia, mărturiile, Duhul, ştiinţa, totul dovedeşte că suntem acolo. O, mi-aş dori să le pot dovedi oamenilor acest lucru, ca să poată vedea! Voi, cei din Jeffersonville, sunteţi poporul meu. Am crescut în mijlocul vostru şi vă iubesc. Să nu credeţi că sunt un fanatic! Gândiţi-vă la inundaţia din anul 1937 când aţi râs de mine în biserică, pentru că v-am spus cu şase luni înainte de a se întâmpla, că apa va avea peste treizeci şi două de picioare înălţime pe strada Spring. Spuneţi-mi când a fost vreodată un „Aşa vorbeşte Domnul” şi nu s-a împlinit? Spuneţi-mi un lucru pe care l-a spus El şi nu a fost întocmai? Nu s-a întâmplat niciodată aşa ceva! El este Adevărul şi va rămâne pentru totdeauna Adevărul!

Cred că sunt mai mult de o sută de oameni care aşteaptă să ne rugăm pentru ei. Nu-i putem aduce aici pe toţi deodată, dar îi vom chema pe rând. Billy Paul este aici? Este acolo? Spuneţi-i să vină aici. Ce numere de rugăciune aţi împărţit? Uitaţi-vă la ele. Ar trebui să fie numerotate de la unu la o sută. Nu le putem chema pe toate deodată, dar le vom lua pe rând până când se vor termina, până când ne vom ruga pentru toţi. Aş vrea să vă gândiţi cu toţii la aceasta şi la încheierea acestor adunări. Voi preda această biserică păstorului ei, fratele Neville, şi lui Dumnezeu. Fratele Neville este un soldat adevărat, un slujitor adevărat al lui Hristos. El a fost predicator metodist; dacă nu mă înşel, a fost student la Asbury. El a fost pregătit în toate teologiile, într-un seminar teologic, şi a fost un bun teolog. Dar într-o zi a venit într-un loc unde a ştiut că trebuie să aibă ceva diferit şi a trecut linia (a intrat după perdea), aşa că acum este păstorul acestei biserici, un om umplut cu Duhul Sfânt, un predicator şi un teolog adevărat. Iar eu vă rog, pe cei din comunitate, dar şi pe cei din oraş care nu aveţi o biserică la care să mergeţi şi doriţi să auziţi Evanghelia adevărată, veniţi la fratele Neville. El stă pe acelaşi Cuvânt pe care stau şi eu şi este un luptător adevărat, iar noi îl iubim cu toţii.

Dacă Isus Hristos va veni în seara aceasta aici, prin Duhul Sfânt, şi va face şi în mijlocul nostru, al neamurilor, aceleaşi lucruri pe care le-a făcut cu evreii şi cu samaritenii, în vremea când era pe pământ, câţi dintre voi vor spune: „Cred în El din toată inima mea şi Îl accept chiar acum!”? Nu contează la care biserică aparţineţi, aceasta nu are nici o legătură. Voi ziceţi: „Vrei să nu mai merg la biserica metodistă?” Nu, domnule! Mergeţi unde vreţi, deoarece Dumnezeu are copii în toate bisericile. Cu siguranţă are, iar voi puteţi fi unul dintre acei copii. Eu vă iubesc ca şi cum aţi fi un mădular al tabernacolului Branham; pentru mine nu este nici o diferenţă. Voi ştiţi aceasta datorită slujbei mele de peste tot. Eu cred că Dumnezeu îşi iubeşte copiii. El priveşte la ceea ce sunteţi în inima voastră, dar noi vă invităm la părtăşie. Sunteţi bineveniţi. Oamenii din Jeffersonville ştiu că tot ce s-a spus şi s-a făcut s-a împlinit întocmai. Câţi din cei din Jeffersonville ştiu că acesta este adevărul? Ridicaţi mâinile. Cei care nu sunteţi de aici, înţelegeţi ce spun? Ridicaţi mâinile cei care sunteţi din afara oraşului, aţi participat la adunările mele şi aţi văzut că ceea ce s-a spus  s-a împlinit exact aşa. Înţelegeţi? Biblia spune: „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” (2Corinteni 13.1).

El a fost în jurul lumii. Atunci ce mai aşteptăm? Noi avem totul prin Domnul Isus Hristos. El ne-a dat toate lucrurile gratuit. Să începem rândul de rugăciune, iar dacă Domnul Isus va veni în seara aceasta… Câţi din voi cunosc fotografia Domnului Isus, Lumina aceea? Toţi o cunosc. A fost văzută şi validată ca fiind adevărată de George Lacy, cel mai bun expert în domeniu, pe care l-a avut Edgar Hoovert în ultimii ani. Avem semnătura lui în partea dreaptă a fotografiei, care a fost expusă de altfel la Washington DC. El a spus că înainte a crezut că eu citesc gândurile oamenilor, dar „ochiul mecanic al aparatului de fotografiat nu poate surprinde niciodată psihologia!” şi a adăugat: „Lentila a prins o Lumină reală.” El a scris totul jos şi a semnat.  Lumina a lovit lentila. Câţi din voi ştiu că această Lumină a apărut pentru prima dată atunci când am botezat câteva sute de oameni în râu? Ridicaţi mâna. Sunt trei sau patru mâini ridicate. Trăiţi de atâţia ani şi aţi fost martori când acea Lumină a venit jos, iar Mesajul Domnului a venit o dată cu ea. El este Acelaşi. A făcut El ceea ce a spus acolo? El a spus că Mesajul pe care îl voi aduce va începe o trezire care va înconjura lumea chiar înainte de cea de-a doua venire a Domnului. A făcut El aceasta? Înţelegeţi? Atunci au ieşit Oral Roberts şi alţii. Înţelegeţi? Mesajul a mers în jurul lumii: la fiecare naţiune, la fiecare popor şi la fiecare limbă. Focul trezirii arde  şi avem servicii mari de rugăciune. Vedeţi? Fiţi pregătiţi! Afară, înăuntru sau oriunde sunteţi, primiţi-l pe Hristos! Îl veţi primi în seara aceasta?

Îmi închin viaţa Domnului Isus, ca să mă pot preda Duhului Sfânt şi ca să-L glorific pe Domnul Isus Hristos, nu pe mine, astfel încât oamenii aceştia, care sunt poporul Lui, prietenii mei din oraş sau din afara lui, să ştie că Evanghelia pe care am predicat-o este Adevărul şi că Isus Hristos este aici ca să confirme acest Adevăr, prin Cuvântul şi Duhul Lui.

Trebuie să-i chemăm pe rând, iar pentru aceasta vom începe cu numărul unu. Cine are numărul unu? Dacă nu puteţi să vă ridicaţi, cei mai vechi pe Cale vă vor ajuta. Doc mă va ajuta aici. Numărul unu, te rog să ridici mâna… Cine are numărul unu? Eşti sigur că a fost…? O, îmi pare rău! În ordine. Arătaţi-i pe unde să vină… Pe acolo… Numărul doi? Doamna care stă acolo. În ordine, doamnă, vino aici. Te vor ajuta băieţii, plasatorii şi ceilalţi. Numărul trei? Cine are numărul trei? Vedeţi dacă nu îl are cumva doamna aceea. (Femeia vrea să dea numărul altcuiva). Nu poţi face aceasta. Trebuie să-l ţii pentru tine şi să urmezi instrucţiunile. Vom ajunge la copil oricum, înţelegi? Când auzi că este chemat numărul tău, vino! Bebeluşul nu poate veni când este chemat. Înţelegi? În ordine. Cine are numărul trei? Numărul patru? Este minunat ceea ce ai vrut să faci, soră. Când vă este strigat numărul, veniţi aici. Numărul cinci? Femeia tânără din spate. Numărul şase? Tânărul de acolo. Numărul opt?

Trebuie să facem aceasta ca să avem o anumită ordine. Voi spuneţi că trebuie să ne rugăm pentru toţi. Lăsaţi-mă să vă arăt de ce trebuie să-i aliniem. Ridicaţi mâna toţi cei care doriţi să veniţi sus pentru rugăciune. Uitaţi-vă! Cine ar fi primul dintre toţi? Înţelegeţi? De aceea se împart numerele de rugăciune. De aceea, Billy împarte numere de rugăciune. Poate veţi avea numărul cinci sau şase, sau poate voi începe strigarea din altă parte. Uneori cei din audienţă, care nu au numere de rugăciune, sunt vindecaţi înaintea celor de pe platformă. Ştiaţi aceasta?  Bine.

A venit numărul şase?  Şi şapte? Cine are numărul opt? Numărul nouă?  Poate este cineva de afară. Frate Collins, este acolo cineva cu numărul opt şi vrea să intre?  În ordine. Avem numărul opt. Numărul nouă? Ridică mâna. Poate este afară. Numărul zece? Bărbatul din spate. Cine are numărul unsprezece? În ordine. Doisprezece, treisprezece? Paisprezece, cincisprezece? Câte numere ai împărţit, Billy, o sută? Cincisprezece, şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci? Aceasta este tot. Vedeţi? Numerele au fost împărţire azi dimineaţă, dar se pare că unii nu s-au mai întors înapoi. În ordine. Cine are numerele: cincisprezece, şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci? Douăzeci şi unu, douăzeci şi doi, douăzeci şi trei, douăzeci şi patru, douăzeci şi cinci, să fiţi pregătiţi imediat ce vom termina cu aceştia. Avem un rând întreg. Mai sunt numere, aşa că puteţi merge să vă luaţi, dacă doriţi, deoarece vom sta aici până când ne vom ruga pentru toţi.

Acum vă rog să fiţi respectuoşi pentru câteva minute. Mi-aş fi dorit să avem o cameră de aşteptare, dar nu este această posibilitate. Vreau să fiţi respectuoşi. Mai sunt zece minute până la ora nouă. Serviciul se va termina într-o jumătate de oră, deci aceasta este partea de încheiere. Vă rog să fiţi respectuoşi, să staţi în linişte şi să nu vă mai plimbaţi. Câţi din cei de aici nu au un număr de rugăciune, dar doresc să mă rog pentru ei? Ridicaţi mâna. O, sunteţi peste tot! Dacă nu aveţi număr de rugăciune, vreau să vă spun ceva din Scriptură.

Odată, Domnul nostru s-a dus  să ridice o fetiţă moartă. Este vorba de fiica lui Iair. Şi în timp ce mergea spre casa acelui om, o femeie din mulţime şi-a zis în inima ei: „Cred că El este un Om sfânt; cred că El este Mesia!” Femeia avea de mulţi ani o scurgere de sânge, dar s-a strecurat prin mulţime şi s-a atins de poala hainei Lui. Aţi citit vreodată întâmplarea aceasta?

Când L-a atins, Isus S-a oprit şi a spus: „Cineva M-a atins!” Atunci Petru I-a zis: „De ce spui: „Cineva M-a atins!” când toţi Te îmbulzesc?”

Dar Isus a spus: „Am devenit slab pentru că din Mine a ieşit o putere.” Vedeţi? „Am devenit slab pentru că din Mine a ieşit o putere.” Apoi, a privit peste audienţă până când a găsit-o pe femeia care Îl atinsese. Ea era speriată fiindcă credea că a făcut ceva greşit, dar El a privit-o, i-a spus despre scurgerea de sânge, după care a adăugat: „Credinţa ta te-a vindecat!” Câţi dintre voi ştiu că acesta este adevărul? Vă întreb pe voi, învăţaţii Bibliei, spune Biblia că Isus Hristos este Marele Preot, Marele nostru Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre? Câţi dintre voi ştiu aceasta? Cum trebuie să acţioneze El, dacă este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre şi Acelaşi ieri, azi şi în veci? Ar trebui să procedeze la fel ca atunci, nu-i aşa? El nu este aici în trup omenesc, deoarece stă la dreapta lui Dumnezeu, dar lucrează prin trupurile noastre; Duhul Lui lucrează prin noi, aşa cum a făgăduit: „Eu voi fi cu voi şi în voi, şi lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; veţi face chiar mai multe, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Vedeţi? El ne va unge cu Duhul Sfânt.

Voi, cei din sală, să priviţi lucrurile în felul acesta şi să nu vă uitaţi la fratele Branham. Spuneţi doar: „Doamne Isuse, Tu eşti Marele Preot şi eşti prezent în locul acesta, iar eu vreau să Te ating prin neputinţele mele.”

Spuneţi-I: „Te rog să priveşti spre mine pentru că sunt bolnav. Îngăduie ca fratele Branham să se întoarcă spre mine, prin Duhul Sfânt, şi să-mi spună aşa cum i-ai spus Tu, femeii cu scurgerea de sânge: „Totul este în ordine!”

Vă provoc să faceţi acest lucru, prin credinţă, în Numele lui Isus. Acum veţi vedea dacă este în ordine sau nu. Rugaţi-L pe Dumnezeu să facă aceasta şi vedeţi dacă se va întâmpla sau nu, aşa. Vă rog să fiţi respectuoşi.

Acesta este bărbatul? În ordine. Primul din acest rând… Cei din oraş stau deoparte şi încearcă să intre înăuntru cei care vin din afara oraşului. Dacă ar veni în rând oamenii din oraş, s-ar putea spune: „Fratele Branham îi cunoaşte!” Dar desigur, ei n-au fost în Africa, India, Asia şi Europa, n-au fost pretutindeni în lume, unde Domnul a lucrat în chip minunat. Cred că toţi din acest rând îmi sunt străini, nu-i aşa? Mă cunoaşteţi cumva? Ridicaţi mâna dacă mă cunoaşteţi. În ordine, este bine. Câţi din cei prezenţi în audienţă nu mă cunoaşteţi sau ştiţi că nu vă cunosc problemele şi nu ştiu ce este în neregulă cu voi? Vedeţi? Dar El ştie. Desigur, eu nu pot spune că El va face una sau alta, dar dacă va face, înseamnă că este aici.

Cred că bărbatul acesta a ridicat mâna ca să confirme că nu ne cunoaştem, că suntem străini unul faţă de celălalt. Nu l-am văzut în viaţa mea şi nici el nu m-a mai văzut pe mine până acum. Aici avem tabloul în care Filip s-a dus şi l-a adus pe Natanael înaintea lui Isus. Să nu spuneţi cumva că eu sunt Isus, iar el este Natanael, pentru că nu este aşa. Să nu gândiţi în felul acesta. Noi suntem aici pentru că în urmă cu câţiva ani s-a dat o făgăduinţă. Astfel, aici se află doi bărbaţi care nu s-au întâlnit niciodată în viaţa lor, la fel cum s-a întâmplat şi cu cei doi bărbaţi din Biblie (Isus şi Natanael). Iar dacă Isus a rămas Acelaşi, prin credinţa în Hristos şi prin darul Duhului Sfânt, pot spune că El este Acelaşi şi poate face aceleaşi minuni pe care le-a făcut atunci. Este adevărat? El este supranatural.

Eu nu-l cunosc pe bărbatul care stă în faţa mea, dar Dumnezeu îl cunoaşte. Amintiţi-vă să vă rugaţi pentru mine. În timpul cât ungerea Duhului vine peste mine vreau să staţi nemişcaţi, să fiţi respectuoşi şi să vă rugaţi.

Domnule, eu nu te cunosc şi eşti aici dintr-un motiv pe care eu nu-l ştiu. Dar oricare ar fi motivul, Domnul Isus îmi va spune ce doreşti de la El, fără ca tu să-mi spui ceva, iar prin aceasta ne arată că El este Acelaşi şi astăzi. Credeţi aceasta? În ordine. Bărbatul crede aceasta, dar audienţa? Domnul a spus în Biblie că va face aceasta. Aici, pot fi verificat cu Biblia lui Dumnezeu dacă spun Adevărul, sau dacă Biblia a promis ceva care nu se poate înfăptui, iar eu sunt un făţarnic. Este ori una, ori cealaltă, înţelegeţi? Aşa este. Vedeţi de care parte vă puneţi. Eu am făcut aceasta  în faţa a mii de oameni, printre care erau şi critici. Dar ştiu că El Îşi ţine întotdeauna promisiunile. Aici sunt oameni bolnavi, şi de îndată ce Duhul Sfânt este aici, voi puteţi simţi prezenţa Lui. Fiţi respectuoşi în timp ce vorbesc cu acest bărbat.

Da, domnule, Domnul Isus ne iubeşte pe amândoi deoarece suntem doi oameni pentru care a murit. Dacă eşti bolnav, Dumnezeu poate să te vindece deoarece a promis că va face aceasta. Bărbatul acesta este sincer în inima lui şi este conştient de faptul că se întâmplă ceva. El nu poate să-şi dea seama despre ce este vorba, dar Îngerul pe care Îl vedeţi în fotografie, se apropie tot mai mult de el şi Se îndepărtează de lângă mine. Bărbatul are o problemă la inimă şi diabet. Aşa spune Duhul Sfânt. Dacă este adevărat, ridică mâna. Dacă nu te-am văzut niciodată, cum pot şti toate acestea despre tine? Există o cale, aceeaşi cale prin care El a ştiut aceste lucruri şi atunci, când a fost pe pământ. Este adevărat? Audienţa crede aceasta? De ce nu vă luaţi puţin timp ca să vedeţi că nu este vorba de ghicitorie sau de altceva, ci este Duhul Sfânt?

Să luăm pe altcineva şi să vedem dacă Duhul Sfânt ne va descoperi altceva. Să vorbim câteva minute cu bărbatul care stă acolo. Poate există ceva în neregulă cu el sau în viaţa lui. Eu nu ştiu ce am spus, de aceea trebuie să derulez banda şi s-o ascult încă o dată. Nu ştiu ce vorbesc deoarece spun ceea ce văd în vedenie. Da, domnule, pot să văd că este o problemă cu sângele lui. Are diabet, iar aceasta i-a afectat şi inima. Are o inimă agitată. Are problema aceasta de câtva timp. Nu este de aici, ci vine dintr-un orăşel numit Gorden, Indiana. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.” Ceva este în neregulă în viaţa ta. Văd în vedenie o femeie; este soţia ta. Şi ea are nevoie de vindecare, pentru că suferă de un fel de tuse, este astmatică.  Eşti penticostal; te văd la adunările penticostale unde se strigă şi se bate din palme. Fumezi. De aceasta vrei să scapi, de fumat. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.” Este adevărat, nu-i aşa? Crezi că El este aici? Crezi că este prezent? Eşti gata să accepţi vindecarea?  Să ne plecăm capetele.

Doamne Dumnezeule, Cel care L-ai înviat pe Isus Hristos care acum este aici, îl aducem pe acest bărbat înaintea Ta, pentru ca binecuvântările lui Dumnezeu să se reverse peste el, şi ne rugăm să împlineşti dorinţa inimii lui în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Întoarce-te acasă şi vei găsi totul conform credinţei tale. Aşa va fi. Domnul să te binecuvânteze. Credeţi? Atotputernicul Dumnezeu care a scris această Biblie şi al Cărui Duh este prezent,  este Martor că nu l-am mai văzut niciodată până acum pe acest bărbat. Dar ştiu un lucru: Duhul Sfânt este aici.

Aceasta este doamna? În ordine. Suntem străini unul pentru celălalt? O, tu m-ai văzut la multe întâlniri, dar eu nu te cunosc. Aşa este. În ordine. Tu eşti aici cu un scop. Femeia aceasta poate să fie sau să nu fie o creştină. Poate fi o sceptică. Dacă este aşa, priviţi la ceea ce se va întâmpla. Înţelegeţi? Eu nu ştiu de ce este ea aici. Mama mea, este o femeie în vârstă şi se află undeva în clădire. Credeţi că aş putea să-i fac vreun rău? Credeţi că m-aş înfăţişa înaintea ei ca un înşelător? Cu siguranţă că nu. Mai bine aş părăsi platforma şi aş pleca acasă. Eu am predicat Mesajul şi v-am spus că Hristos este Acelaşi. Să nu luaţi seama la ceea ce spune lumea! Eu nu vă cunosc; voi staţi în audienţă unde sunt sute de oameni şi nu am cum să vă cunosc, dar aici avem tabloul din Ioan 4, unde se întâlnesc pentru prima dată un bărbat şi o femeie. Este vorba de Domnul Isus şi femeia din Samaria care se întâlnesc din nou. Ei au vorbit, iar El a intrat în legătură cu duhul ei şi a ştiut ce era în neregulă cu ea, i-a spus care era acea neregulă, iar femeia L-a recunoscut imediat ca fiind Mesia. Veţi face şi voi acelaşi lucru? Audienţa va face aceasta? Fiecare femeie de aici? Domnul să ne dea aceasta.

Femeia suferă din cauza unei probleme nervoase. O are de multă vreme, de mulţi ani. Văd că este o femeie tânără, dar totuşi ea nu pentru aceasta vrea să mă rog, ci pentru artrită. Aceasta a nenorocit-o şi pentru aceasta vrea să mă rog. Acum, crezi? Să mai vorbim puţin şi fie ca Duhul Sfânt să ne acorde aceasta. Tu ai urmaşi străini. Te numeşti Harison şi eşti norvegiană sau suedeză. Nu eşti din oraşul acesta, ci vii din Canton. Este o zonă cu mult grâu, da, este vorba de Minnesota. De acolo vii. Acesta este adevărul. Acum du-te acasă, fiindcă eşti vindecată. Isus Hristos te-a vindecat. Du-te şi spune-le oamenilor de binele pe care ţi l-a făcut Domnul.

Cred că suntem străini unul pentru altul. Eu nu ştiu ce probleme te aduc aici, dar Domnul ştie. Dacă Domnul Isus îmi va descoperi de ce eşti aici, vei şti dacă acesta este adevărul. Dacă ţi-aş spune: „Tu eşti bolnavă,” cu siguranţă ai venit în rândul de rugăciune pentru că eşti bolnavă, deci nu ţi-aş spune mare lucru. Dar să mergem mai departe. Analizele tale arată că ai o problemă la ficat, iar medicul a spus că este ciroză. Aşa este. Crezi că Domnul Isus care a vorbit cu femeia de la fântână este acelaşi şi astăzi? Crezi? Tu ai un duh blând. Nu eşti de aici, ci vii din est, din Ohio. (Aşa este). Eşti din Dayton, Ohio şi te rogi pentru altcineva; pentru un băiat care are o problemă la inimă şi ulcer; şi este un copil agitat. Aşa este. Te rogi pentru sufletul lui, deoarece nu este salvat. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul” Este adevărat, nu-i aşa? Eşti vindecată. Du-te înapoi şi spune-i să se îmbărbăteze pentru că Domnul Isus l-a vindecat şi pe el.

Eu nu te cunosc, doamnă, dar Dumnezeu te cunoaşte. Dacă El îmi va spune care este problema ta, vei crede că sunt slujitorul lui Dumnezeu care Îl mărturiseşte pe El?

Vedeţi, eu încerc să-i ajut pe oamenii care ajung în rândul de rugăciune să vadă că El este aici. S-a întâmplat ceva în adunare… Aici sunt două femei cu ochelari, iar una dintre ele L-a atins pe Domnul prin neputinţa ei. Dacă aş putea s-o văd… problema ta de la ureche a dispărut. Ele stau acolo. Una dintre ele S-a atins de El, în timp ce cealaltă nu avea nimic, dar se ruga pentru cineva. Aşa este. Te rogi pentru femeia de lângă tine pentru că are artrită. Văd că te rogi pentru sufletul ei fiindcă nu este salvată. Este un lucru minunat. Pune batista pe care o ai în mână peste ea. Spune-i să nu se îndoiască, să-şi predea viaţa lui Isus Hristos şi artrita o va părăsi.

Tu plângi pentru sora ta. Îl crezi pe Dumnezeu? Crezi că sunt slujitorul Său? Crezi că El poate să-mi spună de ce plângi şi care este dorinţa ta? Ridică mâna, dacă crezi aceasta. Crezi că durerea aceea îl va părăsi? Dacă crezi, aşa va fi. Crede şi nu te îndoi.

Ce faci? Suntem străini unul pentru celălalt, dar Domnul Isus ne cunoaşte pe amândoi. Eşti o femeie tânără, şi nu eşti aici pentru tine. Văd un spital şi un pat… Te rogi pentru mama ta, fiindcă umbra morţii este peste ea. Are pietre la ficat şi mai multe tumori, are cancer; umbra neagră a cancerului este peste ea. Ia batista cu care ţi-ai şters lacrimile, pune-o peste ea, cheamă Numele Domnului şi nu te îndoi. Dacă vei crede şi nu te vei îndoi, Domnul o va ridica şi o va scoate de acolo sănătoasă. Nu te îndoi! Du-te şi crede în Numele Domnului.

Sunteţi convinşi că Hristos trăieşte? Acolo în spate este o femeie care suferă de dureri de cap şi se roagă Domnului. Ea şi soţul ei încearcă să aibă un copil. Soră, s-a sfârşit pentru că El te-a auzit. Ridică-te şi laudă-L pe Domnul. De ce anume s-a atins ea? Nu de mine, ci de Marele Preot. Eu nu o cunosc pe femeie, nu am văzut-o în viaţa mea, dar Dumnezeu te-a vindecat atunci. Arată toate acestea că Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci?  Cu siguranţă. Dacă credeţi, toate lucrurile sunt posibile.

În adunare este cineva care se roagă. Eu nu trebuie să fac nimic altceva decât să urmez Duhul şi să fac ce-mi spune El. Eu nu ştiu la cine Se va opri El. O, este o femeie care îşi pune ochelarii pe care i-a luat jos ca să-şi şteargă lacrimile. A plâns pentru că Duhul Sfânt este peste ea. Problema pe care o aveai la intestine, a dispărut prin credinţă. A plecat şi nu se va mai întoarce niciodată. Eu nu o cunosc pe femeia aceasta, nu am văzut-o niciodată. Ea nu m-a atins pe mine, ci L-a atins pe Marele Preot. O, dacă aţi putea crede…

Duhul S-a oprit la o altă femeie. Priviţi-o pe femeia aceea care plânge. Uitaţi-vă la femeia care stă liniştită şi apoi priviţi-o pe femeia de lângă ea, pe cea care plânge. Tu ai avut o problemă cu inima, este adevărat? Nu o mai ai, te-a părăsit, deoarece credinţa ta L-a atins pe Dumnezeu. O, aceasta este minunat!

O vedeţi pe femeia care stă acolo cu capul plecat? Cea cu părul sur. Ea s-a rugat Domnului pentru că are probleme cu fierea. Te-ai rugat şi ai spus: „Doamne, îngăduie ca el să mă cheme pe nume.” Este adevărat? Ridică mâna. Cum aş putea să ştiu eu ce te-ai rugat? Credinţa ta te-a vindecat şi problema pe care o aveai, te-a părăsit. Du-te acasă şi vei fi bine. Crezi aceasta?

Dacă credeţi, toate lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede, dar trebuie să credeţi. Acum se mişcă pe acolo… tu, cea de acolo, ai probleme cu tensiunea, este prea mare. Dacă crezi din toată inima, s-a terminat, soră. Îl crezi pe Dumnezeu şi Cuvântul Său? Îl crezi pe Cuvânt? In ordine, doar ridică mâna. Tu te rugai: „Doamne, îngăduie ca el să mă strige pentru că am problema aceasta cu tensiunea!”  Eu nu te cunosc. Dacă este adevărat, ridică mâna. În ordine. Acum te-a părăsit, nu mai ai această problemă. Du-te acasă şi fii bine.

Vedeţi, oamenii aceştia nu au avut numere de rugăciune. Sunteţi gata să credeţi? Aşa a procedat şi Domnul Isus când a fost pe pământ? În ordine. Voi nu ştiţi ce înseamnă aceasta pentru voi, pentru Tabernacolul Branham! Mă uitam la mâna mea. Voi ştiţi că nu eu sunt Cel ce face aceasta, ci Duhul Domnului. El este Cel care vindecă şi însănătoşează; El unge. Mulţi oameni nu înţeleg ce este ungerea. Ei cred că ea înseamnă că trebuie să strigi, dar aceasta este manifestarea bucuriei. Puterea vine prin sfinţenie. Aceasta este bucuria de a-L avea pe el, iar cealaltă este puterea Domnului, vindecarea. Ce i-a făcut aseară fetiţei care stătea în mijlocul nostru şi era invalidă? Ce i-a făcut orbului şi celorlalţi.

Ce faci, domnule? Presupun că suntem străini unul pentru celălalt, că nu ne cunoaştem. Dacă este adevărat, ridică mâna. În ordine. Ne întâlnim pentru prima dată. Fiţi respectuoşi! Aici stă un bărbat mai tânăr decât mine, dar avem mâinile ridicate înaintea lui Dumnezeu şi mărturisim că ne vedem pentru prima dată. Isus îl cunoaşte şi ştie ce este în neregulă cu el. Eu pot spune doar că v-am spus Adevărul, iar Dumnezeu L-a confirmat prin mulţi martori; El a dovedit că prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. Este un verb la trecut, dar voi trebuie să aveţi acea credinţă mare care vă urcă deasupra acestor lucruri. Aţi văzut cum a dispărut cancerul în seara aceasta. Aţi văzut mărturiile care au venit din audienţă. Poate medicul a încercat tot ce a fost posibil ca să-ţi salveze viaţa, dar dacă spune Dumnezeu ceva, aşa va fi. Şi nu este vorba de mine, pentru că eu nu pot să fac nimic. Aici sunt în jur de două sute de oameni pentru care ne putem ruga. Vreau să mă odihnesc un minut, după care vom începe să ne rugăm pentru oamenii aceştia, să-i aducem în faţa Domnului. Vreau să mă rog pentru toţi cei care au nevoie de rugăciune, dar vreau ca cei care sunteţi în audienţă şi cei de pe platformă, să recunoaşteţi că Isus Hristos este aici. Sunteţi conştienţi de aceasta? Toţi?

Aici se află un bărbat şi în timp ce stăm cu mâinile ridicate, mărturisim amândoi, în faţa lui Dumnezeu, că ne vedem pentru prima dată. Dacă El îi va descoperi taina inimii, aşa cum a făcut cu femeia de la fântână, cu Natanael sau cu orice alt suflet de-a lungul lucrării Sale, va fi pentru voi o dovadă că El este viu şi că este Acelaşi şi astăzi?

Domnule, eu nu ştiu care este problema ta; nu ştiu dacă eşti păcătos sau creştin, nu aş putea spune aceasta, dar El ştie. Dumnezeu ştie totul despre tine.

Eşti creştin, pentru că de îndată ce duhul tău a intrat în legătură cu Duhul care este peste mine, L-a primit. Deci eşti creştin, dar te afli sub o umbră mare. Ai o problemă cu sângele. Ai fost la medici, iar ei te-au propus pentru operaţie. Aud doi medici care discută între ei şi se sfătuiesc să-ţi scoată splina. Aşa este. Tu nu eşti din oraşul acesta, ci vii dintr-un oraş numit Wheaton. Te numeşti Cal Rhodes. În ordine, domnule, dacă crezi din toată inima, te poţi întoarce acasă bucuros pentru că Domnul îţi cruţă viaţa. Crezi aceasta? Să ne rugăm.

Doamne Isuse, l-am alungat pe acest diavol din fratele nostru, ca să trăiască spre slava lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Domnul să te binecuvânteze, frate. Du-te şi bucură-te.

Câţi dintre voi cred din toată inima? În ordine.

Problema pe care o aveai la spate a plecat în timp ce stăteai acolo, aşa că poţi pleca acasă bucurându-te şi zicând: „Mulţumesc, bunule Dumnezeu.”

Du-te şi mănâncă-ţi cina pentru că problema pe care o aveai la stomac, a dispărut.

Doar credeţi din toată inima!

Artrita nu te va mai supăra, dacă crezi. Du-te, bucură-te şi laudă-L pe Dumnezeu. În ordine.

Credeţi din toată inima? Câţi dintre voi, cred? Acum, voi rămâne aici pentru un moment…

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content