DUMNEZEU ÎȘI ȚINE CUVÂNTUL

…Le mulţumesc sorei Angie şi sorei Gertie pentru că au cântat acest
cântec. Domnul să le binecuvânteze. Întotdeauna când îl aud cântat, îmi
amintesc multe lucruri trecute.

Chiar înainte de a părăsi tabernacolul, am avut o mare trezire prin
propovăduirea Apocalipsei Domnului Isus.

Aproape în fiecare duminică seara, s-a cântat cântarea: „Nu te opri!”
Mulţumesc, soră Gertie! Desigur, sunt foarte bucuros pentru că ele au cântat-o
şi în seara aceasta.

Sora Angie mi-a spus că este puţin răguşită, dar nu trebuie să se simtă
singură, pentru că şi eu sunt în aceeaşi situaţie, şi aceasta cu atât mai mult,
cu cât i-am făcut pe oameni să suporte o predică de două ore şi jumătate. Când
am ieşit din adunare, eram încălzit, iar afară era puţin umed, aşa că am răcit.

Eu iubesc foarte mult Cuvântul, şi în mod special Lumina dată de Duhul
Sfânt asupra Cuvântului. Când El mă binecuvântează, nu găsesc nici o modalitate
de a mă opri din vorbire. Voi ştiţi cum este. Poate că în seara aceasta nu voi
fi atât de lung din cauza răguşelii, dar totul depinde de Dumnezeu, de
binecuvântarea şi ajutorul Său de care avem neapărată nevoie.

Aş vrea ca fiecare dintre voi să asculte programul de la radio care a
fost anunţat de fratele Neville. Câţi dintre voi l-au ascultat sâmbăta trecută?
A fost o adevărată capodoperă. Deci, nu uitaţi: emisiunea este transmisă pe
postul de radio WLRP, în fiecare sâmbătă dimineaţa, între orele nouă şi nouă şi
jumătate. Atunci veţi putea asculta trioul Neville.

Eu am discutat despre această emisiune cu fratele Leo, care se ocupă cu
înregistrările din adunare, şi mi-a spus că a fost foarte mişcat când a auzit
predica, aşa că i-a întrebat pe cei care erau cu el: „Cine-i predicatorul
acesta?” Şi fratele Gene i-a răspuns: „Este fratele Neville.”

Într-adevăr, predica a fost minunată şi am să vă spun de ce-mi place
să-l ascult pe fratele Neville: Mie nu-mi place doar pentru că este un bun predicator,
ci pentru că trăieşte tot ceea ce spune. Eu prefer să mă lăsaţi să trăiesc o
predică, decât doar să o vorbesc. Cred că ar avea un rezultat mult mai
puternic.

Aşa cum am anunţat deja, în seara aceasta aş vrea să vorbesc despre
tema: „Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul!”

Azi dimineaţă am vorbit despre „Întruchiparea creştinismului.”

Doresc ca Domnul să adauge binecuvântarea Sa în timp ce citim Cuvântul
Său. Aş vrea să citesc din câteva locuri din Scriptură. Astfel, mai întâi vom
citi din cartea Apocalipsei care este Mesajul pentru Biserică, din capitolul
22, începând de la versetul 17 până la sfârşit
:

Şi Duhul şi Mireasa zic:
„Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine
vrea, să ia apa vieţii fără plată!

Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din
cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga
urgiile scrise în cartea aceasta.

Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii
acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din
cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.

Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!

Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi!
Amin
.” (Apocalipsa 22.17-21).

Ioan 12.39-40:

De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai
zis:

„Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu
vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i
vindec
.”

Matei 24.35:

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Galateni 1.8:

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar
veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am
propovăduit-o noi, să fie anatema!

Acum haideţi să ne
plecăm capetele pentru un moment de rugăciune:

Dumnezeul nostru, venim
la Tine în Numele Fiului Tău iubit, care ne-a spus: „Orice veţi cere de la
Tatăl, în Numele Meu, vă va da.”
(Ioan 16.23). Astfel, venim în Numele lui
Isus, mai întâi ca să ne căim pentru păcatele şi alunecările noastre şi apoi,
ca să Te rugăm să ne cureţi de toată necurăţia noastră; să ne cureţi gândirea
ca să ne putem gândi la lucrurile care sunt drepte şi aparţin de Împărăţia lui
Dumnezeu. Îngăduie ca în seara aceasta, gândirea noastră să fie în Împărăţia
lui Dumnezeu, şi la fel cei prezenţi aici. Curăţă-ne de toată necurăţia
noastră, fiindcă dorim să umblăm înaintea Ta drepţi, cu mâini curate şi cu
inimi sincere. O, numai Tu poţi face aceasta, Dumnezeule!

Te rugăm deci, să ne
cureţi mâinile şi să ne sfinţeşti inimile. Spală-ne prin apa Cuvântului, care
separă lucrurile lumii de fiinţa noastră, ca să putem sta în prezenţa Ta.

Tu ai spus că suntem
sfinţiţi prin Cuvântul Tău, de aceea Te rugăm să îngădui ca Cuvântul Tău să
facă o cercetare adâncă în inimile noastre şi să ne cureţe de toată necredinţa,
pentru ca astfel, inimile noastre să fie înnoite prin Duhul Sfânt. Îngăduie ca
El să ne aducă în seara aceasta lucrurile care ne sunt necesare pentru
Împărăţia lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-i pe cei
care sunt plăpânzi pe cale şi au greutăţi în a crede Cuvântul Tău în acest
întuneric şi în acest timp înşelător în care trăim.

Când privim lumea
aceasta şi criza prin care trece ea, vedem în faţă numai un viitor întunecos
pentru ea, dar nouă ne-ai spus: „Când vor începe să
se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele,
pentru că izbăvirea voastră se apropie
.” (Luca 21.28).

Fă ca în seara aceasta, să luăm
aceste cuvinte în inimile noastre şi să privim sus, spre Faţa Dumnezeului
cerurilor, care ne-a făgăduit salvarea.

Ajută-ne să putem spune şi noi la
fel ca apostolul Ioan când a fost pe Insula Patmos: „Vino, Doamne Isuse!”

Te rugăm să pui aceste lucruri în
inimile noastre şi să-i vindeci pe cei bolnavi şi chinuiţi. Întăreşte-i pe
sfinţi, cheamă-i pe păcătoşi la pocăinţă şi înnoieşte-ne pe toţi, ca să putem
pleca de aici îmbrăcaţi în toată armătura lui Dumnezeu, astfel încât să mergem
înainte ca nişte ostaşi bine pregătiţi pentru lupta ce ne stă în faţă.

Doamne, în seara aceasta ne-am
adunat în rugăciune, conduşi pe cale de Steaua dimineţii! Mulţimea
provocatorilor, a duşmanului, s-a încolonat împotriva noastră spunând: „Zilele
minunilor au trecut!”, dar ridică Tu, o, Dumnezeule, un David războinic, un
apărător, şi fă ca Duhul Sfânt să locuiască din plin în inima lui, fiindcă Te rugăm
aceasta în Numele lui Hristos. Amin.

În ceea ce priveşte acest subiect
vital, el nu este adus ca să facă pe placul credinţei cuiva, nici pentru a
răsturna, a supăra pe cineva sau pentru a face duşmani, ci are în vedere doar
aducerea împreună a oamenilor, iar motivul care m-a făcut să-l aleg pentru
seara aceasta, este timpul în care trăim. Eu cred că suntem la începutul a ceva
de care este conştientă întreaga lume. Toţi ştiu că este hotărât să se întâmple
ceva, dar se pare că nimeni nu este capabil să pună degetul şi să arate ce
anume. Acest lucru nu se va petrece numai aici, ci pretutindeni.

Deci, eu cred că cel mai potrivit
ar fi dacă în seara aceasta, când oamenii sunt adunaţi împreună, am vorbi
despre ceva care are o importanţă vitală pentru noi; care să ne ajute să
înţelegem şi să ne îmbrace cu o mai bună înţelegere a lui Hristos, a
Evangheliei şi a timpului în care trăim.

Şi ca să încep, vreau să vă spun
că nu demult, am fost la un seminar luteran, iar după vizita făcută acolo, am
primit o scrisoare de la preotul vicar, care s-a dovedit a fi un critic sever.
El mi-a spus că sunt un prezicător şi m-a acuzat de multe lucruri rele, pe care
nu le-a putut dovedi. M-am ales cu toate aceste critici, deoarece am afirmat că
diavolul nu poate vindeca.

Acum, dacă diavolul poate vindeca,
înseamnă că este un creator. Dar noi ştim că există un singur Creator, iar
Acela este Dumnezeu. Diavolul nu poate crea! Diavolul nu poate fi nici măcar
omniprezent! El poate fi într-un singur loc, demonii lui fiind prezenţi peste
tot.

Deci, Dumnezeu este Omniprezent,
adică în acelaşi timp este peste tot, pe când diavolul, în acelaşi timp poate
fi doar într-un  singur loc.

Dumnezeu este Atotputernic, pe
când diavolul are putere limitată, adică cât poate realiza prin înşelăciunea
sa. Singurul lucru pe care poate să-l facă el este să te întoarcă în ţărâna
pământului. Da, acesta este singurul lucru pe care-l are, dar şi acesta este
numai pentru o vreme, deoarece Dumnezeu ne-a făgăduit învierea.

Deci, Dumnezeu este singurul
Creator. El este singurul care poate crea celule, ceea ce înseamnă că creaţia
vine numai de la Dumnezeu.

Aşadar, Dumnezeu este singurul
Vindecător şi nu există nici o altă vindecare, decât vindecarea divină.

Noi avem medici renumiţi care pot
să aşeze la loc un os rupt, dar Cel ce vindecă este Dumnezeu. Avem medici care
pot scoate apendicele sau pot să îndepărteze o excrescenţă, o tumoare, dar cine
vindecă? Dumnezeu este Cel ce face vindecarea, pentru că El este singurul
Creator.

În discuţia pe care am avut-o cu
acel preot luteran, printre altele, m-a întrebat:

„Ce este cu noi, luteranii? Ne
consideri creştini?”

„Mai mult ca sigur,” am răspuns
eu. „Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu un om care a pus sămânţa în pământ,
iar după o vreme, într-o dimineaţă când s-a dus pe câmp, a văzut că răsăriseră
două frunzuliţe. Când le-a văzut, omul a zis: „Iată lanul meu de porumb!” Avea
el porumb? Potenţial avea, dar nu în ştiulete.

 
Dacă-mi cereţi un stejar, iar eu vă dau o ghindă, voi aveţi stejarul
potenţial, pentru că el este în acea ghindă, în sămânţă. Tot aşa, voi aveţi
porumbul în bobul de porumb, dar până la coacere îl posedaţi numai teoretic.
Deocamdată aveţi numai bobul.

Deci, fermierul a spus: „Iată
lanul meu de porumb!” El l-a numit porumb, deşi avea numai două frunzuliţe.

Timpul a trecut şi tulpina
porumbului a crescut, iar la un moment dat s-au format spicele din vârf.
Mătasea este locul unde vine polenul, mai bine zis, polenul cade de pe spic pe
mătase şi face polenizarea, unirea dintre partea bărbătească şi partea
femeiască, ceea ce duce la creşterea boabelor.

Ce s-ar întâmpla dacă spicul ar
privi înapoi spre frunze şi ar zice: „Eu n-am nimic a face cu voi, pentru că
nici măcar nu sunteţi în tablou. Eu sunt ceva deosebit, sunt spicul, singurul
care este recunoscut! Voi n-aveţi nimic a face cu aceasta!”

Fără frunze, porumbul nu poate
produce polenizarea deoarece atât spicul cât şi mătasea, răsar dintre frunze.
Şi aceeaşi viaţă care este în frunze este şi în spic.

Timpul trece şi iată că în
ştiulete apare bobul. Cum ar fi dacă bobul i-ar spune spicului: „Eu nu am nimic
a face cu tine! Tu nici măcar nu faci parte din tablou!” El nu poate spune
aceasta, pentru că dacă n-ar fi existat mai întâi spicul, nu am avea nici
bobul.

Deci lucrurile stau aşa:

– micuţa tulpină a fost mişcarea
luterană;

– spicul a fost mişcarea
metodistă;

– ştiuletele cu bobul este
mişcarea aceasta.

Adevărul este că acelaşi Duh,
aceeaşi Viaţă care a fost în micuţa tulpină de porumb, cu care s-a început,
este şi în bob.

În ceea ce-i priveşte pe
penticostali, pe adevăraţii penticostali, nu pe cei care se pretind, adevăratul
mesaj penticostal nu este altceva decât o restituire a ceea ce a mers în pământ
şi a fost ascuns pentru luterani, metodişti, baptişti, prezbiterieni, etc.
Vedeţi? Ea a ieşit la suprafaţă prin ştiulete. Şi deşi nu-mi place să spun
aceasta, pe plantă au crescut şi câteva ciuperci. Cred că voi fermierii ştiţi
ce înseamnă aceasta. Este ceva ce distruge ştiuletele.

Fraţilor, aceasta este ceea ce aş
vrea să tăiem jos în seara aceasta, pentru că dacă nu o tăiaţi jos de pe
porumbul vostru, va îmbolnăvi întreaga parcelă.

Deci, încă de la început vreau să
fie clar un lucru şi anume, că oamenii din toate bisericile denominaţionale au
crescut în vremuri grele, aceasta fiind perioada maturizării.

Acum, biserica este în timpul
coacerii, la bob, şi trebuie să iasă la suprafaţă aceeaşi sămânţă care a fost
pusă în pământ.

Deci, biserica în care trăim noi
este o biserică maturizată pe deplin. Nici o parte din plantă nu poate spune
ceva împotriva celeilalte deoarece, la vremea lor toate au fost bine. Toate
împreună au format planta de porumb, din planul lui Dumnezeu şi noi nu vrem să
spunem nimic de nimeni.

Problema este că astăzi există
nişte învăţături care pot fi auzite mai ales în renumitele transmisiuni radio,
şi care diminuează Cuvântul lui Dumnezeu spunând că „Dumnezeu locuieşte într-o
biserică şi nu în Cuvântul Său.”

Nu demult, l-am auzit pe un
învăţător renumit spunând: „De unde aţi primit voi Biblia? Părerea mea este că
Dumnezeu a avut ideea de a scrie Biblia sus în ceruri, iar după aceea a dat-o
unor îngeri micuţi care au venit jos prin culoarele cerului şi ne-au adus-o
nouă, oamenilor.”

El a mai spus: „Nici un om nu
poate trăi învăţăturile Bibliei. Şi de fapt, ea nici nu este tocmai autentică.”

Şi cu toate că vorbesc aşa, ei
pretind că sunt prima biserică.

Oamenii care merg la biserica
aceea, sunt bărbaţi şi femei ca şi noi: iubesc ca şi noi, mănâncă, beau, etc.
Există vreo cale de a fi opriţi? Nu. Ei merg înainte, măcar că Biblia vorbeşte
foarte clar şi este aşa.

Ca să vă încurajez puţin, vreau să
mă fac bine înţeles: Eu cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu
desăvârşit, neschimbător şi adevărat, la care nu se poate adăuga sau scădea
nimic! Biblia este Planul complet al lui Dumnezeu pentru Biserica Sa
.

Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea
care a fost pusă…”
(1Corinteni 3.11).

Vedeţi? (Adunarea
spune: „Amin”). Acesta este motivul pentru care cred în infailibilitatea
Cuvântului lui Dumnezeu.

Eu i-am spus unuia dintre
aceşti bărbaţi:

„De unde spuneţi voi că
aveţi Biblia? Vreţi să spuneţi că Ea a fost scrisă de biserica voastră?”

„Da, Biblia a fost scrisă de
sfinţii noştri”, a răspuns el.

„Atunci cum a fost posibil să vă
îndepărtaţi atât de mult de ceea ce scrie în Ea?”

„Păi, oamenii aceia au trăit
într-o epocă, iar noi trăim în alta.”

„Este adevărat”, am răspuns eu,
„dar Dumnezeu a trăit în toate timpurile. Şi dacă Biblia a fost scrisă prin
inspiraţie, înseamnă că Cel care a scris-o este Dumnezeul cel neschimbător, iar
El a spus în Cuvântul Său că „Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu
nu va trece.”
(Matei 24.35).

Pentru mine, cel mai alarmant
lucru este că omul acela nici nu s-a gândit că va vedea aceste lucruri
apropiindu-se. Poziţia lui nu face decât să împlinească Scriptura.

Nu-mi place, dar trebuie să spun
că America este plină de închipuiri care formează aşa zisa „mişcare religioasă”
de astăzi. Eu nu vreau să-i jignesc pentru că este vorba chiar de oameni ai lui
Dumnezeu, dar vreau să vă spun ceva: Aceste lucruri au venit în America
deoarece catolicii şi protestanţii au lăsat deoparte învăţătura Cuvântului şi
au adoptat un sistem. Da, ei au luat un sistem intelectual care prezintă ceva
fermecător, în locul Cuvântului, iar poporul american este îndrăgostit de tot
ce este fermecător. De aceea, a ajuns America un loc de venerare a zeiţelor.

…Eu am cel mai sincer şi mai
profund respect pentru femei. Mama, soţia şi fiicele mele sunt femei, şi eu
cred că o femeie care îşi ocupă locul şi este o doamnă, este cel mai preţios
lucru pe care-l poate primi un bărbat, după mântuire. O femeie adevărată.

Dar dacă veneraţi femeia, sunteţi
afară din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu există nici măcar un singur text
biblic care să ne ceară să ne închinăm la femeie, fie că aceea este Maria,
sfânta Cecilia, sau mai ştiu eu cum se numeşte. Nici un verset din Biblie nu
vorbeşte despre aşa ceva, dimpotrivă, Cuvântul este împotrivă la aşa ceva.

Deci, dacă cei care au scris
Biblia prin inspiraţie şi au umblat cu Hristos, au spus aceasta, credeţi că eu
voi lua orice cuvânt omenesc în locul Ei? Nicidecum, domnilor!

Biblia este Cuvântul veşnic al lui
Dumnezeu.

Predicatorul cu care am discutat,
mi-a spus:

„Dumnezeu este în biserica Sa.”

„Dumnezeu este în Cuvântul Său”,
i-am răspuns eu.

Biblia spune: „La început era
Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul
S-a făcut trup şi a locuit printre noi…”
(Ioan 1.1,14).

Dumnezeu este în Cuvântul Său.

Observaţi! În Vechiul Testament
erau două posibilităţi de a verifica dacă mesajul adus era corect sau nu.

Astfel, dacă se ridica cineva şi
aducea o prorocie sau spunea un vis, era adus în faţa pieptarului lui Aaron,
care avea pe el douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece
seminţii ale lui Israel. Aaron le purta pe pieptul său, ca să arate că este cel
mai mare preot al celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Când se cerceta prorocia sau visul
cuiva, omul respectiv era adus în faţa pieptarului.

Dacă Dumnezeu legitima visul sau
vedenia, pe Urim şi Tumim venea o Lumină supranaturală, aceasta fiind dovada că
mesajul adus era adevărat. Dacă Lumina supranaturală nu venea peste Urim şi
Tumim, nu avea importanţă cât de adevărat părea mesajul adus, nici cât de bine
se potrivea cu timpul respectiv, era respins pentru că Dumnezeu nu era în
lucrarea aceea.

Acum aş vrea să mă ascultaţi cu
atenţie! Astăzi este la fel.

Orice mesaj adus, fie că vine de
la un preot, de la un predicator, de la un profet, etc., indiferent cine este
cel care îl aduce, cât de duhovnicesc pare, cine este şi ce lucruri deosebite a
făcut, chiar dacă a înviat morţi sau a vindecat bolnavi, chiar dacă este
arhiepiscop de Canterbury sau chiar papa de la Roma, chiar dacă este capul
celei mai mari denominaţiuni, dacă a vorbit în limbi, a jucat în Duhul sau a
propovăduit Evanghelia, nu are nici o importanţă ce a făcut, dacă mesajul lui
nu este din Biblie, este greşit.

Biblia este Urim şi Tumim-ul lui
Dumnezeu.

Când Biblia era deja completă,
Îngerul a venit la Ioan şi i-a vorbit. Apoi a venit Isus Însuşi şi a spus:

„Eu, Isus, am trimis pe îngerul
Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici…
(Apocalipsa 22.16).
Şi acum, închide Cartea, dar nu o sigila, iar dacă cineva va adăuga sau va
scoate ceva din Ea…”

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel a spus tot prin Duhul: „…dacă
un înger din cer…”
nu un arhiepiscop, un papă sau un cardinal, ci dacă „un
înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe
care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema.”
(Galateni 1.8). (Fratele
Branham bate de trei ori în amvon).

Cu ani în urmă, eu v-am spus, prin
Duhul, multe lucruri înainte ca ele să se întâmple. Astfel, v-am spus tot ce se
va întâmpla cu Hitler şi cu Mussolini, încă înainte ca ei să se ridice la
putere. Apoi, v-am spus că comunismul se va răspândi peste tot.

Urmăreşte acele lucruri, biserică!
Diavolul se ridică şi face o mulţime de imitaţii care nu sunt în concordanţă cu
Scriptura, pentru a produce confuzie în minţile celor fără minte şi fireşti.

Noi trăim în cea mai glorioasă zi
pe care au trăit-o oamenii vreodată, dar în acelaşi timp este şi cea mai
întunecoasă zi, pentru cei care nu cred. Pentru ei este cea mai confuză zi.

Pentru noi este o adevărată
fericire să ştim că Ancora noastră se ţine tare în timp ce ne apropiem de
vremurile rele şi întunecoase.

Nu-mi place să dau nume, dar acum
voi spune numele cuiva. Eu mă rog tot timpul pentru tânărul acesta, dar el este
un instrument al Satanei – mă refer la Elvis Presley. Din cauza lui, oamenii
înclină tot mai mult spre boogie-woogie şi rock and roll. Mie îmi place muzica
religioasă dacă este duhovnicească, dar nu pot accepta rockul în biserică, iar
el chiar aceasta încearcă să facă: să-l aducă în biserică. Şi prin faptul că
oamenii au primit acest duh, Diavolul s-a proclamat ca biruitor.

Acest sărman băiat penticostal,
care s-a lepădat de credinţă, a avut curajul să spună că a învăţat toate aceste
sucituri şi smucituri în biserică. El este membru al primei Biserici a lui
Dumnezeu (este vorba de organizaţie) din Memphis, Tennessee, păstorul acelei
biserici fiind un bun prieten de-al meu.

Da, Elvis este instrumentul
diavolului, prin care minţile adolescenţilor sunt înnebunite şi amăgite, fiind
aduşi într-o stare îngrozitoare.

De curând, Elvis s-a întors din
Canada. Cred că imediat după plecarea lui acolo, cam patruzeci de tineri au
fost duşi la azilul de nebuni. Peste tot în ţară, oamenii păreau înnebuniţi.

Ei fac aceste lucruri pentru că nu
ştiu să facă altceva mai bun. Oh, cât aş vrea să-l recunoască pe Domnul Isus! Cât
ar fi de bine! Eu nu-i condamn, ci îmi pare rău pentru ei.

Idolul Americii de astăzi este
fata plină de farmec a Hollywood-ului. Ea este imaginea Americii. Lăsaţi-o să
iasă afară cu îmbrăcămintea ei imorală şi imediat fiecare femeie se va îmbrăca
la fel.

Nu demult, când am fost la Roma,
am simţit o mare durere când am văzut că toate ziarele scriau pe prima pagină
despre această femeie care urma să aibă un copil la Hollywood. Prietenul meu,
baronul Von Blombery, care vorbeşte cursiv şapte limbi,  şi care mi-a citit ce scriau ziarele, mi-a
spus: „S-ar putea ca femeia aceasta să fie o zeiţă în America, dar aici nu este
decât o prostituată!”

Ce dezonorant! Toate aceste
lucruri trebuie să se întâmple ca să iasă în evidenţă duhul care lucrează
astăzi.

Acesta este motivul pentru care
biserica lumii vine cu venerarea Mariei sau a altor femei, şi cu alte lucruri
de felul acesta. Este acelaşi duh, dar sub aspect religios.

Ca să poată face aceasta, ei şi-au
întors faţa de la Cuvântul curat şi neschimbător al lui Dumnezeu. Desigur.

Vedeţi în ce deviere suntem?
Vedeţi în ce stare a ajuns tineretul american? Aceştia sunt bărbatul şi femeia
de mâine. Nu-i de mirare că Isus a spus:

Şi dacă zilele acelea n-ar fi
fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea
vor fi scurtate.”
(Matei 24.22).

Pe aceasta mă bazez eu când spun
că suntem la sfârşitul timpului şi că Domnul Isus va veni în curând.

Oh, puteţi vedea duhul acestor
zile? Puteţi vedea ce se întâmplă?

Înainte ca să aibă loc acest atac
violent, care se apropie ca să aducă semnul fiarei şi ca să împlinească
Scripturile, vor prelua puterea, cum s-a întâmplat în alte state, obligându-i
pe oameni, prin boicoturi şi persecuţii, să facă lucruri cu care nu sunt de
acord.

Nu vedeţi că America a căzut din
cauza zeiţelor şi a farmecului lor? Dar vor plăti pentru aceasta!

Diavolul găseşte şi el o cale prin
care să se prezinte pe sine însuşi. Amin.

 Nădăjduiesc că puteţi înţelege! Rămâneţi în
această claritate!

Pe mine nu mă interesează câţi
D.D. sau Ph.D, sunt în mijlocul lor, nici ce învaţă ei, pentru că totul este o
minciună! Biblia spune: „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să
fie găsiţi mincinoşi”
, pentru că „Cerul şi pământul vor trece, dar
cuvintele Mele nu vor trece.”
(Romani 3.4; Matei 24.35).

Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu
cere ca omul să fie născut din nou, de aceea orice lucru care nu corespunde cu
această cerinţă, aduce pierzarea veşnică. Nu are importanţă de care biserică
aparţii, unde îţi este scris numele sau ce ai făcut, dacă nu eşti născut din
nou, eşti pierdut! Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va cădea niciodată.

Eu cred că, prin Duhul, voi aţi
primit totul aşa cum a fost dat.

Nu vreau să vă jignesc, dragi
oameni catolici; voi sunteţi prietenii mei şi ştiu că dacă aş avea ceva împotriva
voastră, ar trebui să merg la altar ca să-mi pun inima în ordine cu Dumnezeu.
Sincer, mă doare ceea ce trebuie să spun, dar Cel care mă împinge să vorbesc,
ca să avertizez turma peste care m-a pus Duhul Sfânt proroc, este Duhul
Cuvântului. Stau şi privesc aceste adunări mari şi regizate, care se ţin în
toată ţara şi care îşi bat pur şi simplu joc de Biblie, spunând: „Este ca o
băltoacă de noroi prin care treci. Nimeni nu poate trăi prin Ea!”, şi mă
gândesc că acesta este adevărul cu privire la cei fireşti.

Duhul Sfânt este singurul care îl
stăpâneşte şi îl conduce pe creştin! Fie ca Domnul să vă ajute să vedeţi
aceasta.

Cuvântul lui Dumnezeu este Primul
şi Ultimul. El este veşnic, pentru totdeauna. Dumnezeu Îl vorbeşte o singură
dată şi nu-L mai schimbă.

Biblia spune că „La început”,
înainte de a exista lumea, „era Cuvântul…” Şi ce este Cuvântul? Un gând
exprimat.

Privind Planul Său de izbăvire,
Dumnezeu Tatăl a văzut ce va face Satan în viitor. Da, El S-a gândit şi a văzut
un singur Plan. Întâi, a fost doar un gând, dar când a exprimat ceea ce a
gândit, a devenit Cuvânt. Şi odată pronunţat, Cuvântul nu mai poate cădea
niciodată! Trebuie să fie veşnic, pentru că Cuvântul Său nu poate cădea, aşa
cum nu poate cădea Dumnezeu. Cuvântul Său nu poate fi lipsit de Viaţă, pentru
că Dumnezeu este Viu.

Biblia a fost citită încă din
vremuri străvechi, inspirând toate popoarele.

Dacă, de exemplu, v-aş scrie o
scrisoare, s-ar putea ca voi s-o apreciaţi şi să spuneţi: „Frate Branham, noi
apreciem mult scrisoarea ta, fiindcă eşti persoana cea mai indicată s-o scrie.”
Dacă după aceea aş pleca pentru o vreme, scrisoarea aceea ar deveni fără
valoare şi ar fi uitată.

Dar când a vorbit Dumnezeu, El a
vorbit pentru întreaga rasă umană, iar Cuvântul Lui este şi astăzi la fel de
proaspăt ca în ziua când a fost vorbit.

Dumnezeu a vorbit şi a spus:
„Hristos este Mielul junghiat de la facerea lumii.”

Hristos a fost răstignit atunci
când Dumnezeu Şi-a gândit Planul şi l-a exprimat, deşi în realitate El a fost
ucis patru mii de ani mai târziu. Tot atunci, Dumnezeu a văzut prin cunoştinţa
Sa mai dinainte, cine va fi salvat şi cine nu! Atunci, la facerea lumii, când
Mielul lui Dumnezeu a fost omorât în gândurile Sale, numele voastre au fost
scrise în Cartea Vieţii Mielului.

Referindu-se la zilele din urmă,
Biblia spune: „Şi toţi locuitorii
pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la
întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat.”
(Apocalipsa
13.8). Staţi pe Cuvânt!

Fraţilor protestanţi,
eu vă spun toate aceste lucruri cu respect, nu din ură, nici din răutate sau ca
să mă aflu în treabă. Aş prefera să vorbesc cu plăcere despre altceva, dar
Biblia spune:

Dacă însă străjerul
va vedea venind sabia şi nu va suna din trâmbiţă şi dacă poporul nu va fi
înştiinţat şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri
din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.”

Dar, dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă
de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu
îţi vei mântui sufletul.”
(Ezechiel 33.6,8).

Vedeţi? Eu trebuie să
vă avertizez! Eu am văzut de multe ori anumite lucruri printre voi şi am vorbit
despre aceasta. Am făcut-o şi în mesajul de azi dimineaţă, în care am vorbit
despre inima nouă, duhul nou şi apoi Duhul lui Dumnezeu.

Câţi aţi fost aici azi
dimineaţă? În ordine. Mai întâi primiţi un duh nou şi apoi vine Duhul Sfânt.
Astfel, este posibil ca cineva să posede 
un duh nou, fără să aibă însă Duhul Sfânt. Vreau să fiu înţeles bine.

Astăzi se poate vedea o mare
confuzie printre protestanţi. Uneori când intru în bisericile lor, îi văd
foarte neliniştiţi şi tulburaţi. Vă rog să-mi scuzaţi expresia, dar aşa este.

Mai zilele trecute stăteam şi
vorbeam cu soţia mea, în timp ce-i priveam pe verişorii mei: unul avea în mână
un rozariu pentru că este catolic, în timp ce celălalt este baptist. În timp
ce-i priveam, mă gândeam: „O, Dumnezeule, cum este posibil aşa ceva? Oare am
greşit undeva?” Apoi, i-am zis soţiei mele:

„Sunt o mulţime de lucruri pe care
nu le cunosc, dar pe unele le ştiu. Încă de când eram copil, observam cum la
începutul iernii, seva din copaci se retrăgea în rădăcină şi se ascundea acolo
de gerul din timpul iernii. Apoi, primăvara vedeam cum în mod supranatural ea
urca din nou în crengi aducând cu sine frunzele, florile şi apoi rodul.

Tot aşa, vedeam florile în toată
minunăţia şi frumuseţea lor. Iarna, ele îngheţau şi mureau, dar primăvara se
ridicau din nou, la fel de minunate şi de frumoase.

„Da,” spuneam eu, „cred că
înţeleg. Cel ce pune natura în mişcare este IaHVeH Dumnezeu. Privind pinul,
mesteacănul, mărul, etc., L-am putut vedea pe El în diversitate. Da, El ne-a
făcut şi pe noi diferiţi unul de altul, şi toate aceste mari capodopere sunt
înţelepciunea unui mare Maestru: Dumnezeu. Da, eu ştiu aceasta.”

Eu cred că Isus este Fiul lui
Dumnezeu, şi cred că după trup, El a fost un Om. A fost născut de o femeie, la
fel ca mine, dar Sângele Lui nu a fost sângele unui om, ci a fost Sângele lui
Dumnezeu.

Şi IaHVeH Dumnezeu, Cel care a
clocit deasupra pământului, cum am spus în mesajul meu de azi-dimineaţă, a scos
primul om din ţărâna pământului. Apoi, tot El a preumbrit-o pe Maria şi a
clocit deasupra ei ca să împlinească Cuvântul, creând o Celulă de Sânge care
L-a adus la suprafaţă pe Fiul Dumnezeului celui Viu. Eu cred că după trup, El a
fost Om, dar în sufletul Său a fost Dumnezeu. El a fost descoperirea lui
Dumnezeu aici pe pământ: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni
5.19). Eu nu cred că El a fost doar un Om sau un Profet; El a fost Dumnezeu,
Emanuel. Eu cred din toată inima că acesta este adevărul.

Eu nu pot dovedi aceasta, pentru
că dacă aş dovedi-o, nu aş mai sta pe credinţă. Eu ştiu că copacii vin la viaţă
şi apoi mor; ştiu că florile înfloresc, apoi se ofilesc. Eu ştiu că întreaga
natură îşi urmează cursul şi că pământul se află pe orbita sa, aşezat acolo de
marea Putere supremă.

Un alt lucru pe care-l ştiu, este
că prin harul lui Dumnezeu şi prin îndurarea Sa, la mine vine Ceva în forma
unui înger, o Lumină, care-mi spune şi-mi arată lucrurile care vor veni. Eu
ştiu că ceea ce văd nu se întâmplă chiar atunci, ci El îmi arată lucruri care
se vor împlini peste ani, dar niciodată nu a greşit cu nimic. (Fratele Branham bate
de trei ori în amvon).

Eu cred că El este Acelaşi
Dumnezeu care a fost cu Iosif, cu Daniel, cu Ilie, etc. Cred că este Acelaşi
Duh Sfânt care a condus poporul Israel prin Stâlpul de Foc.

De aceea sunt mulţumit, pentru că
aici este Ceva despre care Biblia vorbeşte clar şi pentru că tot ceea ce numesc
credinţă, tot ceea ce privesc şi nu pot dovedi, totul este cuprins în această
Biblie şi este Adevărul.

Eu privesc la Isus. El nu era ceea
ce credeau evreii despre El, şi a împlinit tot ceea ce era scris cu privire la
Mesia, pentru că El era Mesia.

Eu văd Duhul care a fost deasupra
tuturor bărbaţilor lui Dumnezeu, venind şi făcând aceleaşi lucruri. Acesta este
motivul pentru care am fost de neclintit în credinţa în Cuvântul Dumnezeului
celui Viu, indiferent cât de fantastic părea.

Vă spun cu smerenie că am fost în
multe biserici şi am văzut că oamenii iau duhul unul de la altul, în loc să
primească Duhul Sfânt.

Mergeţi şi priviţi într-o
biserică. Dacă păstorul îşi scutură capul, toată biserica face la fel. Dacă
mergeţi într-o biserică în care păstorul spune că-i curge ulei din palme,
întreaga biserică crede aceasta şi face la fel ca el. Mergeţi în altă biserică
unde se dansează, se sare şi se aleargă în sus şi-n jos, şi veţi vedea că toţi
fac la fel ca păstorul.

Eu nu condamn aceste lucruri, nici
nu le spun ca să râd, ci vorbesc despre ceea ce am observat, ca să vă arăt
ceva.

Dacă aveţi un păstor foarte
emotiv, întreaga adunare va fi emotivă. Dacă aveţi un păstor elegant şi
apretat, toată adunarea va fi la fel, şi aceasta se întâmplă pentru că luaţi
duhul unul de la altul. Aşa cred eu.

Luaţi un bărbat bun şi o femeie
rea, puneţi-i împreună şi veţi vedea că unul se va lua după celălalt: ori va
deveni el rău, ori va deveni ea bună. De ce aceasta? Pentru că cei doi nu pot
merge împreună fără să se învoiască. Eu spun aceasta cu smerenie, pentru că aşa
spune Biblia.

Vă spun sincer că eu nu am
încercat niciodată să fiu un pisălog sau scandalagiu, pentru că vedenia pe care
am avut-o în dimineaţa când am aşezat piatra unghiulară spunea:

„…propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi
ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.

Căci va veni vremea
când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila
urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

Îşi vor întoarce
urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”
(2Timotei
4.2-4).

Ce este Adevărul?
Cuvântul. Astfel, în Ioan 17.17 scrie: „Sfinţeşte-i
prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

Dacă sunt vinovat, Îl rog pe
Domnul să mă ierte. Eu am încercat să le prezint oamenilor Cuvântul şi le-am
spus întotdeauna că Duhul care va sta la Judecată nu este ceva fantastic. Nu
este duhul unor broaşte care vor sări afară din oameni, nici nişte gândaci care
zboară, nici ulei picurând din mâini, ci va fi Duhul care este în Cuvântul
Dumnezeului celui Viu, Cuvântul din această Biblie, care a fost legitimat ca
fiind Adevărul.

(Fratele Branham bate de patru ori
în amvon).

Aceasta este ceea ce am încercat
din greu. Să ne bazăm deci gândirea pe unul din exemplele Bibliei. Eu vi-l voi
prezenta, în seara aceasta, iar voi veţi face cu el ce veţi vrea şi ce vă va
pune Dumnezeu pe inimă.

Să mergem la 2Împăraţi 22, unde
vom găsi următoarele: Ahab era împăratul lui Israel şi era un bărbat mare şi
puternic, un conducător de oşti. Spre sfârşitul vieţii sale, profetul Ilie,
care era un bărbat uns şi legitimat de Dumnezeu, a pronunţat sentinţa lui
Dumnezeu împotriva lui Ahab, din pricina păcatelor sale.

Apoi, la mulţi ani după răpirea
lui Ilie la cer, s-a ridicat un alt profet al lui Dumnezeu, Mica.

Şi iată că împăratul lui Iuda,
Iosafat, care era un bărbat temător de Dumnezeu, un bărbat drept, s-a dus să-l
viziteze pe Ahab, împăratul lui Israel.

Ahab a avut o împărăţie măreaţă şi
strălucitoare şi era căsătorit cu o femeie vopsită, numită Izabela. Ea a
încercat şi a reuşit să atragă poporul Israel spre închinarea ei păgână, la
idoli, despărţindu-l astfel de Domnul.

Vedeţi, fraţilor, este acelaşi duh
rău care lucrează astăzi în America prin Izabelele acestea micuţe. Este acelaşi
duh care îi ademeneşte pe copiii lui Dumnezeu şi-i îndepărtează de Hristos.

Eu nu vă spun aceasta ca o glumă.
Noi nu glumim aici pentru că stau la amvon, şi acesta este locul de judecată al
lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este Judecătorul.

Priviţi-o puţin pe femeia aceasta
micuţă care a condus în mod absolut naţiunea.

Noi de cine suntem conduşi astăzi?
Amintiţi-vă că eu v-am spus adesea că America este naţiunea femeilor. Da,
femeia este cea care domneşte aici, duhul feminin. Femeia aceasta micuţă care
vine din Hollywood şi umblă aproape goală pe străzi, poate să trimită în iad
mai mulţi bărbaţi decât toate barurile laolaltă.

O femeie credincioasă care-şi
ocupă locul, este un adevărat giuvaier pentru bărbat şi o binecuvântare spre
Împărăţia lui Dumnezeu. Înţelegeţi?

Acum aş vrea să staţi liniştiţi,
să mă ascultaţi cu atenţie şi să lăsaţi ca Duhul Sfânt să vă clarifice totul.

Astăzi este aceeaşi situaţie ca în
zilele lui Ahab. Chiar dacă nu sunteţi de acord cu mine, voi faceţi exact ce a
făcut Ahab. Chiar şi în biserici se venerează femeia.

Vă spun sincer că acum câteva zile
am fost de-a dreptul indignat de ceea ce am văzut. Fiind în Mexic, am văzut o
femeie micuţă şi sărmană care se târa în genunchi pe piatra fierbinte a
muntelui, pentru a ajunge la o anumită statuie, ca să se închine la ea. Alături
de ea păşea bărbatul ei care purta un copil în braţe şi cu alţii doi lângă el.
Femeia se târa pe genunchi plângând cu amar, în timp ce oamenii se opreau şi se
uitau la ea. Mi s-a spus că trebuia să ajungă la statuia unei femei despre care
se spunea că a fost o sfântă.

Eu nu spun aceasta în mod critic,
ci o spun în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, conform căruia închinarea la morţi
este spiritism.

Biblia spune foarte clar: „Este
un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”
(2Timotei
2.5).

Dacă biserica catolică a fost
biserica primară, de ce şi-a schimbat învăţătura? Cum este posibil ca biserica
catolică de la început să condamne aceste învăţături, iar catolicii de astăzi
să le accepte?

Duhul şi lozinca de astăzi este:
„O lume a femeii!” Acesta este adevărul absolut, iar eu vă spun mai dinainte că
se va ridica o femeie puternică.

Voi, tinerilor, care aţi venit în
seara aceasta aici, să vă amintiţi că fratele Branham a spus acest lucru în
anul 1933, când am vorbit despre semnele premergătoare venirii Domnului.

Eu v-am spus atunci că
automobilele vor fi modernizate în continuu, iar spre sfârşit vor ajunge să aibă
forma unui ou perfect.

Unii dintre voi ştiu că aceste
lucruri au fost notate şi puse la păstrare.

Tot atunci, am văzut
ridicându-se o femeie vulgară care va stăpâni America. Vă spun mai dinainte că
femeia aceea va fi preşedinte sau aşa ceva, şi va veni la putere înainte de
sfârşitul lumii
.

Să ţineţi minte că v-am spus
aceasta!

Acum, priviţi! Izabela îl conducea
pe Ahab, ea conducea totul.

Cum este acum? Înainte, mama
obişnuia să stea acasă cu copiii, în timp ce soţul beţiv era plecat. Acum s-au
schimbat lucrurile: bietul tată stă acasă cu copiii, în timp ce soţia beţivă
este plecată.

Acestea nu sunt glume, fraţilor,
ci este purul adevăr. Şi nu vă spun aceste lucruri ca să-i judec pe oameni, ci
pentru că vreau să vedeţi ce duh este la lucru în lume.

Acum, priviţi! Nu este acum o
înflorire? Priviţi ce înfloritoare era ţara în zilele lui Ahab! Oh, ce ani de
aur! Da, Israelul înflorea sub făţarnicul Ahab, dar Izabela era adevăratul
conducător din umbră.

Acum aş vrea să vă spun ceva,
vouă, celor care cercetaţi Biblia. Când Ahab s-a căsătorit cu Izabela, iar
aceasta a adus idolatria în iudaism, a început epoca întunecoasă.

Acelaşi lucru s-a întâmplat când
s-a căsătorit protestantismul cu catolicismul, aducând păgânismul înapoi în
biserica lui Hristos. (Fratele Branham bate o dată în amvon).

Aşa se face că astăzi, biserica
protestantă este o fiică a curvei. Deci, nu poate râde ciob de oală spartă, şi
nu poţi sări din lac în puţ, ca să te salvezi.

Oamenii vor să aleagă ce cred ei
că este adevărul, dar noi suntem oameni legaţi de Dumnezeu şi vrem să ne
întâlnim cu El, de aceea vrem să stăm pe Adevărul Lui.

Haideţi deci, să aflăm Adevărul.

Priviţi! Iosafat, un bărbat drept,
a venit să-l viziteze pe Ahab, şi a intrat în necaz.

Voi nu puteţi amesteca binele cu
răul şi apoi să scoateţi ceva bun din aceasta! Nu puteţi pune apa împreună cu
uleiul, pentru că nu se vor amesteca.

Nici asociaţiile şi afiliaţiile
voastre nu pot să se amestece cu lumea şi apoi să duceţi o viaţă binecuvântată
şi duhovnicească, pentru că Biblia spune:

Ieşiţi afară din mijlocul lor,
şi depărtaţi-vă de ei”, zice Domnul…”
(2Corinteni 6.17). Vedeţi?

Poate cineva spune: „Bine, frate
Branham, dar…”

 Ştiu, dar dacă vorbiţi propriile voastre
păreri, şi nu Cuvântul, sunteţi în contradicţie cu El. (Fratele Branham bate de
patru ori în amvon). Cuvântul este Adevărul, de aceea eu Îl cred pe El.

Acum, observaţi!  Iosafat a venit la Ahab, şi Ahab a dat o
petrecere mare în cinstea lui. Desigur. În limbajul de astăzi al străzii, am
putea-o numi „o stingere”. L-a invitat, a tăiat vite şi oi şi au petrecut
împreună.

Asemenea lucruri îl duc
întotdeauna pe credincios în bucluc.

„O,” zic ei, „vă spun că sunteţi
înguşti la minte! Ar trebui să veniţi şi voi la marea noastră biserică! Da, ar
trebui să veniţi ca să vedeţi! Păstorul nostru are diplomă, iar corul cântă ca
îngerii!”

Toate acestea nu au nimic a face
cu El dacă sunt contrare cu „Aşa vorbeşte Domnul!”

Când a tăiat boii şi a dat acea
petrecere, Ahab avea un scop, dar motivele lui erau greşite. El a dat acea petrecere
numai ca să-l prindă pe Iosafat.

Acelaşi lucru încearcă să facă
diavolul şi astăzi.

„Ei bine,” zic ei, „noi deţinem
majoritatea!” Desigur, dar Biserica lui Dumnezeu a fost întotdeauna o
minoritate, iar Domnul Isus a spus: „Nu te teme, turmă mică, pentru căTatăl vostru vă
dă cu plăcere Împărăţia.”
(Luca 12.32). Aşa este. Noi suntem în minoritate, dar câtă vreme
este Dumnezeu acolo, eu am de partea mea majoritatea. Şi ştiu că acest lucru
este valabil şi pentru voi.

Deci, dacă Dumnezeu este cu voi,
cine poate fi împotriva voastră?

Dar Ahab  avea un motiv în spatele purtării lui. Acesta
este motivul pentru care i-a zis lui Iosafat: „Şi pentru că petrecem atât de
bine împreună, n-ai vrea să mergi cu noi la luptă împotriva Ramotului din
Galaad? Ni l-au luat sirienii, dar este dreptul nostru să-l luăm înapoi, pentru
că ne aparţine.” Vedeţi? „Noi avem dreptul, suntem prima biserică, şi ca urmare
avem dreptul!”

Iosafat a răspuns: „Noi ne-am
simţit într-adevăr bine împreună, şi pentru că oamenii mei sunt la fel ca ai
tăi, şi toţi suntem credincioşi, haide să ne unim!”

Vedeţi? Aici Iosafat a făcut o
greşeală capitală. Da, el a greşit, şi cred din toată inima că ceea ce a făcut
el este un simbol pentru ceea ce se petrece astăzi.

Desigur, cumva, undeva, Dumnezeu
va aduce Mesajul adevărului la oameni (Fratele Branham bate de trei ori în
amvon).

El a spus aceasta de la început
pentru poporul Său…

…Staţi numai cu El!

Uitaţi-vă la Iosafat, care a spus:

„Bine, voi merge cu tine, dar
înainte de a porni, aş vrea să-L întrebăm pe Domnul. Nu eşti de acord cu
aceasta? Dacă toţi suntem credincioşi, să-L întrebăm pe Domnul.”

„O, sigur că da”, a răspuns Ahab.
„Aşa este corect. Oare de ce nu m-am gândit şi eu la aceasta? Trebuia să mă fi
gândit tot timpul la aceasta.” După care a adăugat: „Uite, am aici patru sute
dintre cei mai mari proroci din ţară. Toţi sunt aici, sunt bine îmbrăcaţi şi au
diplome. Ei au o organizaţie mare aici, şi-i voi chema imediat ca să-i auzi ce
vor spune.”

Ştiţi că aceasta nu a mers cu
Iosafat.

Deci, Ahab i-a adus pe cei patru
sute de proroci bine hrăniţi, bine îmbrăcaţi şi supuşi, care făceau numai ce
spunea el.

Aici sunteţi!

„O, sigur,” ziceţi voi, „noi avem
biserici frumoase aici, locaşuri mari!” Dar dacă predicatorul vorbeşte mai mult
de douăzeci de minute, comitetul de diaconi îl ameninţă cu excomunicarea.
Binecuvântată să fie însă inima care nu ascultă de acest nonsens!

Dacă predicatorul apasă prea tare
problema păcatului, întreaga biserică se ridică împotriva lui şi votează să fie
excomunicat. De ce aceasta? Pentru că el este într-o denominaţiune.

Dar în Biserica Dumnezeului celui
viu, tu nu intri şi nici nu ieşi prin vot, deoarece eşti născut în ea o dată
pentru totdeauna. Numai Dumnezeu te poate da afară, dar El a jurat pe Sine
însuşi că nu o va face. Amin. Vedeţi? El ştie ce vei face, încă înainte de a te
aduce înăuntru.

Cel care se naşte în Biserica Sa,
nu-şi urmează afacerile, cum fac membrii organizaţiilor! Organizaţiile spun:
„Duceţi-i înăuntru de probă, treizeci, şaizeci sau nouăzeci de zile”, dar El
ştie cine sunteţi înainte de a căsca gura ca să spuneţi un cuvânt, înainte de a
intra în Biserică. El ştie exact din ce sunteţi făcuţi, de aceea trebuie să ne
naştem din nou.

Deci, Ahab şi Iosafat s-au aşezat
pe câte un jilţ, după care Ahab a spus:

„Aduceţi-i aici pe toţi
predicatorii şi prorocii!”

Ei au venit şi fiecare şi-a
prezentat programul lui, aşa că au petrecut un timp minunat împreună.

Ahab i-a zis lui Iosafat: „Nu-i
aşa că arată frumos? Ascultă şi ce limbaj folosesc!”

O, vai! Ce limbaj şlefuit mai
folosesc. (Fratele Branham bate o dată din palme). Amin! Da, ei fac tot felul
de manevre şi sunt o amestecătură.

Toţi i-au spus într-un glas lui
Iosafat: „Du-te, fiindcă Domnul este cu tine!”

Atunci Ahab i-a zis lui Iosafat:
„Cred că acum te-ai convins că am dreptate!”

De ce spunea aceasta? Pentru că
cei patru sute de proroci ştiau ce trebuie să spună. Ei ştiau cu toţii că dacă
nu vorbesc după inima împăratului, îşi pierd scrisorile de acreditare. Da, da.
Marele prezbiter care răspundea de districtul respectiv, ar fi venit şi l-ar fi
excomunicat imediat pe cel care ar fi îndrăznit să spună ceva rău despre cel
care îi hrănea. Toţi ştiau că dacă nu-i fac pe plac, îşi pierd pâinea.

Mă bucur că aici este o altă Mână,
care hrăneşte Biserica lui Dumnezeu şi a îngrozit lumea.

Deci, ei toţi au prorocit: „Da,
împărate, aşa vorbeşte Domnul: „Du-te…”

Ceea ce este ciudat, este faptul
că ei chiar erau sub inspiraţie. Dar inspiraţia de peste ei, nu l-a impresionat
pe Iosafat, care era un bărbat al lui Dumnezeu. Astfel, după ce i-a ascultat pe
toţi, el a zis:

„Stai puţin! Cred că undeva este o
greşeală! Eu am greşit, pentru că n-ar fi trebuit să ne amestecăm în aceasta.”
Vedeţi? Boul îşi cunoaşte locul în grajd!

Apoi i-a zis lui Ahab: „Te rog să
mă ierţi, împărate Ahab, dar nu mai este nici un  alt profet prin care am putea să-L întrebăm
pe Domnul?”

Când a auzit aceasta, Ahab i-a
răspuns nemulţumit:

„Ei bine, patru sute de proroci,
cei mai buni oameni de ştiinţă, sunt de aceeaşi părere şi spun într-un glas: „Du-te,
pentru că aceasta este voia Domnului!”

„Totuşi, ceva nu sună bine”, a
răspuns Iosafat. El simţea aceasta în inima lui. Amin.

Înţelegeţi? El ştia că prorocia
lor nu suna ca Cuvântul Domnului vorbit prin Ilie. Acesta este motivul pentru
care a întrebat:

„Nu mai este nici un alt proroc al
Domnului, ca să-L putem întreba?”

Acum fiţi atenţi!

Ahab a răspuns: „Mai este Mica,
dar îl urăsc pentru că nu-mi proroceşte niciodată ceva bun!” O, da!

Vedeţi? „Mai avem unul, dar nu
aparţine de organizaţia noastră. A fost excomunicat cu mult timp în urmă şi
locuieşte undeva prin munţi. Se numeşte Mica.”

„Aş vrea să aud ce spune şi el,” a
zis Iosafat. Amin.

Vedeţi? Acesta este un tip pentru
astăzi: „Nu cumva mai este încă unul?”

Deci Ahab a răspuns: „Mai este unul,
dar este un fanatic şi tot timpul spune numai lucruri rele la adresa mea!”

Cum ar fi putut spune lucruri bune
despre Ahab, când Cuvântul lui Dumnezeu spunea numai lucruri rele?

„De ce ne acuză organizaţia? De ce
ne rupe biserica? Ceilalţi proroci au încercat să-l aducă aici jos şi să-i dea
o diplomă, dar el a refuzat, pentru că este un bătrân fanatic!”

Iosafat, care poseda destul din
Duhul Sfânt peste el, a spus: „Totuşi, aş dori să-l ascult.”

„Bine”, a răspuns Ahab. „Mergeţi
şi aduceţi-l aici! Dar te previn, te avertizez că omul acesta vorbeşte altfel,
pentru că nu are educaţia pe care o au prorocii de aici.”

„Vreau să-l ascult, totuşi.”

Vedeţi? „Oile Mele ascultă
glasul Meu. Ele nu merg deloc după un străin.”
(Ioan 10.27,5).

Iosafat era unul dintre mieii lui
Dumnezeu, de aceea a putut să spună: „Nu sună prea bine!”

Mesajul lor era doar un
zdrăngănit, nu avea un sunet clar. Era ca o aramă sunătoare şi ca un chimval
zăngănitor, nu suna corect. Era ca şi cum ai turna mazăre pe o piele uscată de
vacă, sau cum obişnuia să spună Roy Davis: „Nu suna corect!”

Astfel, Iosafat a spus: „Lăsaţi-mă
să-l ascult pe „fanaticul” acela, cum îl numiţi voi, pe acela care nu vrea să
facă parte din organizaţia voastră şi care are ideile lui…”

Iosafat cerea aceasta deoarece ştia
că bărbatul acela respins de toţi, poseda Adevărul.

„Atunci am să trimit să-l aducă
aici”, a spus Ahab.

Trimişii lui Ahab au plecat să-l
caute pe Mica, pe undeva, pe vreun drumeag pe unde predica.

În timpul acela, Zedechia, unul
dintre prorocii lui Ahab, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa
vorbeşte Domnul: „Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici!”
(1Împăraţi
22.11).

O, frate, el a avut o descoperire
chiar aşa. Zedechia avea ulei pe mâini şi toate celelalte lucruri.

Între timp, solul trimis de Ahab a
ajuns la Mica şi i-a zis:

„Mica…”

„Da.”

„Tu eşti fiul lui Imla?”

„Da”, a răspuns Mica.

„Tu eşti prorocul acela nebun şi
fanatic?”

„Da, presupun că eu sunt acela.”

„Ei bine, vrea să te vadă
împăratul.”

„Vrea Ahab aceasta cu adevărat?”

Sunt sigur că Mica ştia aceasta,
pentru că Domnul îi arătase tot ce se petrecea jos în vale, aşa că s-a ridicat
gata să-l urmeze pe solul împăratului.

Dar acesta i-a spus: „Stai puţin!
Înainte de toate trebuie să-ţi spun cum să proroceşti, pentru că ceilalţi
proroci nu spun nimic despre lucrurile rele. Nu spune nici tu nimic despre ele,
ca să vorbeşti la fel ca ceilalţi.”

La fel se întâmplă şi astăzi.

Acum vom vorbi ce este scris în
Scriptură.

Deci, solul i-a zis lui Mica:
„Mica, ceilalţi proroci au prorocit numai de bine împăratului. Tu ştii că el
este un om demn, de aceea va trebui să-i vorbeşti de bine, la fel ca ei.”

Dar Mica a răspuns: „Cât timp
Dumnezeul meu trăieşte, voi spune numai ceea ce îmi spune El.” Amin.

Dumnezeu ne-a dat şi nouă câţiva
Mica.                                                      
Staţi pe Cuvânt!

S-ar putea ca Mica să nu fi avut
acele manifestări fanatice ca ei, să nu fi posedat o diplomă ca a lor şi să nu
fi avut o poziţie socială ca ceilalţi, dar un lucru este sigur: Mica avea
Cuvântul, de aceea a putut spune: „Viu este Domnul că voi vesti numai ce-mi
va spune Domnul!”
(1Împăraţi 22.14).

Dacă Dumnezeu a vorbit deja despre
aceste lucruri greşite din zilele noastre, despre venerarea femeii, a sfinţilor
sau a unei biserici, dacă El condamnă toate aceste nonsensuri şi spune:

După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot
aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la
minte şi osândiţi în ceea ce priveşte credinţa.”
(2Timotei 3.8). Le condamn
şi eu şi spun că, conform Cuvântului sunt greşite!

Staţi pe Cuvânt!

Pe mine nu mă
interesează câte senzaţii aţi avut, cât de mult aţi sărit sau cât aţi ţipat;
cât de mult faceţi una sau alta, pentru că dacă Duhul lui Dumnezeu nu vă
conduce la o viaţă curată şi desăvârşită înaintea lui Dumnezeu, eu condamn
toate aceste lucruri!

Dacă Dumnezeu ar fi
vrut să vă curgă ulei din mâini, v-ar fi făcut un măslin sau o sondă din Texas.

Daţi-mi voie să vă spun
ceva: Dumnezeu are un scop în orice lucru care se întâmplă. Voi să staţi pe
Cuvânt! Luaţi numai ceea ce spune Biblia, fiindcă ea este Urim şi Tumim al lui
Dumnezeu.

Bătrânul proroc Mica, a
stat pe Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea s-a dus în faţa lui Ahab, curajos ca un
leu.

În noaptea aceea,
Dumnezeu i-a dat o vedenie, aşa că el ştia pe ce stă.

Acum fiţi atenţi!

O, frate, şi ceilalţi
au avut vedenii, dar vedeniile lor nu se potriveau cu Cuvântul. Vedenia lui
Mica, era însă Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Ilie, prorocul care adusese
Cuvântul lui Dumnezeu, spusese deja ce se va întâmpla cu Ahab. Deci, cum ar fi
fost posibil ca Mica să spună lucruri bune despre Ahab, când Cuvântul lui
Dumnezeu spunea numai lucruri rele cu privire la el? Mica era cu Cuvântul!

Fraţilor, indiferent
cât de mare este biserica, cât de bine sunt îmbrăcaţi cei care o frecventează,
ce educaţie a primit păstorul, ce spune episcopul sau oricare altul, dacă este
contrar Cuvântului, plecaţi de acolo!

Staţi cu Cuvântul!
Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt în Cuvânt! Aşa este.

Deci, Mica s-a dus la
Ahab şi a văzut o vedenie, iar vedenia şi prorocia lui au fost în  concordanţă perfectă cu Cuvântul. El ştia că
Îl posedă pe „Aşa vorbeşte Domnul.”

Ahab l-a întrebat: „Mica,
să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?”
(1Împăraţi
22.15).

 „Suie-te!” i-a zis Mica, dar Ahab ştia că
aceasta nu sună bine, iar Mica ştia şi mai bine aceasta.

Foarte mulţi oameni urmează aceste
lucruri numai ca să aibă popularitate. Da, mulţi urmează aceste lucruri
fantastice: tremurături, scuturături, sărituri, alergături şi multe altele,
deşi ştiu bine că sunt contrare Cuvântului. Ei merg totuşi acolo pentru
senzaţii, dar cui îi pasă de senzaţii?

Eu Îl vreau pe „Aşa vorbeşte
Domnul”, vreau ceea ce spune Cuvântul.

Eu cred în existenţa simţămintelor
şi în bucuria provocată de ele; cred în puterea Duhului Sfânt şi în vindecarea
divină; cred în manifestarea tuturor darurilor, dar ele trebuie rânduite corect
în trup ca să lucreze în armonie deplină cu Cuvântul.

Odată, am fost să predic într-un
loc, iar în timp ce făceam chemarea la altar, s-a ridicat o femeie şi a început
să vorbească în limbi. Ce ruşine! Ce lucru urât!

Aceasta arată că păstorul ei nu
stă pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că dacă ar sta, ar opri o asemenea
manifestare spunând: „Să nu mai faci niciodată aceasta!”

Vedeţi? Eu nu am nimic împotriva
darurilor, dar în cazul acesta, darul a fost folosit greşit.

Sunt multe alte lucruri despre
care aş putea vorbi ore în şir. Voi ştiţi la ce mă refer.

Protestanţii sunt împreună cu
catolicii, dar voi să staţi pe Cuvânt!

Acum, priviţi! După ce a avut
vedenia, Mica i-a zis lui Ahab: „Suie-te, căci vei avea izbândă!” Dar Ahab i-a
replicat:

De câte ori trebuie
să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?”
(v.
16).

Atunci Mica a răspuns: „Văd
tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice:
„Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace
”.” (v.
17).

Împăratul lui Israel
a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu proroceşte nimic bun despre mine, ci
proroceşte numai rău?”
(v. 18).

Aşa este. Mica nu putea
să spună altceva. El avea Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea nu putea face altceva
decât să condamne ceea ce făcea Ahab.

Şi vă spun: În lumina
Scripturii, eu condamn toate aceste nonsensuri! Condamn senzaţiile, fanatismul
şi părerile omeneşti care spun: „Aici nu se potriveşte Cuvântul lui Dumnezeu.
Biserica este în ordine.”

Da, eu condamn toate
aceste lucruri în Numele Domnului Isus Hristos, pe baza autorităţii Cuvântului.
Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne pentru
totdeauna Adevărul. Aşa este.

Ce spunea Zedechia?
„Suie-te, dacă doreşti!” Ce a urmat? Individul acesta poseda toate senzaţiile.
El petrecea un timp plăcut şi se învârtea peste tot pentru că era capul
bisericii. El s-a dus la Mica şi l-a lovit peste obraz. O, pot să-l aud cum
spune: „Tu eşti nebunul care luptă împotriva mea? Pe unde a ieşit Duhul
Domnului din mine ca să-ţi vorbească?”
(v. 24).

„Ştii ce-am văzut?” l-a
întrebat Mica. „În timp ce voi petreceaţi un timp minunat aici jos,  în ceruri s-a petrecut un lucru pe care tu
nu-l ştii!”

Şi eu vă spun: În timp
ce fiii voştri rătăciţi sunt în coteţul porcilor, iar America dansează în ritm
de boogie-woogie şi rock and roll, cu Elvis Presley şi cu filmele lor murdare
ca: „Cine o iubeşte pe Lucy?”, în cer are loc o mare adunare.

Mica s-a rugat:
„Dumnezeule, deschide ferestrele cerului şi lasă-mă să văd ce se petrece
acolo.” Şi ce a văzut?

Mica a spus: „Am
văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând
lângă El, la dreapta şi la stânga Lui
.

Şi Domnul a zis: „Cine
va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?”
(Ca
să se împlinească astfel, Cuvântul Meu care a fost vestit prin prorocul Ilie).

Frate, tu să stai cu
Cuvântul! Indiferent câte petreceri  ar
avea ei, cât de mult rock s-ar cânta în biserică, oricât ar face una sau alta,
tu să stai pe Cuvânt! Aşa este corect, pentru că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul,
fiecare făgăduinţă.

Deci: „Şi Domnul a
zis: „Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară
acolo?” Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul

Şi un duh a venit şi
s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Eu îl voi amăgi.”

Domnul i-a zis:
„Cum?” „Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor
prorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă
aşa!”
(v. 20-22).

Staţi puţin! Sunteţi
gata? Inspiraţia care nu este în concordanţă cu Biblia, este greşită.

Cineva întreabă: „Frate
Branham, cum vom putea şti dacă suntem bine? Noi vedem aceste lucruri care vin
de sus, vedem toate aceste lucruri supranaturale.”

Staţi pe Cuvânt!

Desigur, ambii au fost
inspiraţi: şi Mica şi Zedechia, şi au prorocit.

Într-o parte era Mica,
plin de siguranţă, iar de partea cealaltă erau cei patru sute de episcopi, care
şi ei erau inspiraţi şi spuneau: „Aşa vorbeşte Domnul!”

„Dar cum putem şti care
era adevărat?”

Staţi pe Cuvânt!

Mica avea Cuvântul şi
ştia că cel rău trebuia tratat ca rău. El ştia că făţărnicia, religia care
îngâmfă, Izabelele vopsite şi toate celelalte lucruri trebuie să fie îngăduite
de Dumnezeul cel viu, pentru că aşa spune profetul, Cuvântul lui Dumnezeu.

Voi spuneţi: „Profetul
este Cuvântul lui Dumnezeu?” Da.

După ce a vorbit în
vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri,
Dumnezeu,

la sfârşitul acestor
zile, ne-a vorbit prin Fiul
…” (Evrei 1.1-2).

Aşa este. Sigur a fost
Cuvântul lui Dumnezeu.

Cei patru sute au fost
inspiraţi şi au crezut că au dreptate. Eu nu spun că n-au fost sinceri, pentru
că au fost. Ei erau oameni mari şi intelectuali şi n-au apărut  doar peste noapte. Toţi erau oameni mari,
învăţaţi în Cuvânt şi inspiraţi, dar inspiraţia lor nu era în concordanţă cu
Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea Mica a ştiut că sunt greşiţi.

Biblia spune în
2Timotei 3.1-2:

Să ştii că în
zilele din urmă vor fi vremuri grele.

Căci oamenii vor fi
iubitori de sine
…”

„Ce, vrei să spui
că omul acela care nu face nici doi bani, poate să mă înveţe pe mine? Eu sunt
episcop, sunt conducătorul cutare. Sunt cel mai mare din biserica catolică,
metodistă, baptistă sau chiar penticostală. Eu sunt prezbiterul, reprezentantul
statului, şi vrei să mă înveţi tu?”

Aşa este.

„Vii tu, să-mi
spui mie una sau alta?”

Biblia spune: Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de
bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori,
fără evlavie…

… având doar o formă
de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.”
(v. 2,5).

Dacă ei nu vorbesc
conform Cuvântului, dovedesc că nu posedă Viaţa. Aşa este.

„Ei au doar o formă de
evlavie, dar îi tăgăduiesc puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Sunt printre ei unii
care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi
frământate de felurite pofte,

care învaţă
întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului
.”
(v. 5-7).

Ce fel de oameni sunt
aceştia? Ca Iane şi Iambre şi au tot felul de lucruri fantastice:

După cum Iane şi
Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc
adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ceea ce priveşte
credinţa
.” (v. 8).

Ei iau Cuvântul lui
Dumnezeu şi încearcă să-L transforme în altceva, în ceva fantastic, într-o
organizaţie religioasă, pentru a-şi face un nume, pentru a deveni celebri.

Depărtaţi-vă de
asemenea oameni!”

Voi să staţi cu
Cuvântul!

Şi ce a urmat mai
departe? Mica a spus: „Am văzut un duh care s-a înfăţişat înaintea Domnului
şi I-a zis: „Voi ieşi şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor
lui.”
 Da. „Am să merg jos şi am să-i
inspir ca să prorocească o minciună.”

Aceşti oameni, aceşti
patru sute de proroci, au vrut să satisfacă publicul.

O, Dumnezeule,
ajută-ne!

Oamenii spun: „Trebuie
să fii un învăţător plăcut oamenilor!” şi astfel se trezesc întorşi de la
Adevăr spre povestiri închipuite, aşa cum ne-a şi avertizat Duhul Sfânt cu
privire la zilele din urmă.

Ei doresc să devină
populari, să aibă cel mai lung program la radio sau la televizor, să facă ceva
măreţ şi personal în biserică, dar vă spun ceva: ei vor dori să facă aceasta
cât timp omit să privească în Cuvânt.

Dar Mica privea numai
în Cuvânt. El avea adevărul, avea Cuvântul.

Priviţi!  Apoi, Mica a spus ce se va întâmpla.

Atunci Zedechia s-a dus
la el şi l-a lovit spunând: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca
să-ţi vorbească?

Şi Mica i-a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla
din odaie în odaie ca să te ascunzi
.”

Împăratul lui Israel a
zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetăţii, şi la Ioas, fiul
împăratului
,

şi să le spui: „Aşa
vorbeşte împăratul: „Puneţi pe omul acesta la închisoare
, şi închideţi
adunările de felul acesta, pentru că nu avem nevoie de asemenea nebuni printre
noi!”

Nu vă îngrijoraţi, că
vine!

Puneţi pe omul
acesta la închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării până când mă
voi întoarce în pace.
” Cu alte cuvinte: „Când mă voi întoarce, voi termina
cu el, îi voi tăia capul.”

Dar bătrânul Mica
stătea pe Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece ştia ce văzuse în vedenie. O,
Dumnezeule, el ştia că vedenia primită era conform Cuvântului lui Dumnezeu şi
ca urmare, nu putea să cadă fără să se împlinească.

Aceasta l-a determinat
să spună: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.”
(v. 28). Amin.

O, oamenilor! Este
târziu, dar vreau să vă mai spun ceva, prieteni dragi.

Nu mai ascultaţi
programele omeneşti care spun: „Acesta nu este Cuvântul lui Dumnezeu, nu este
Adevărul!” Nu ascultaţi nimic fantastic, care nu a fost predicat mai înainte de
Domnul Isus Hristos, pentru că atunci când a venit El însuşi şi a vindecat
bolnavii, a urmărit un singur lucru: împlinirea Cuvântului. Da, numai şi numai
împlinirea Cuvântului.

El a predicat pentru
toate felurile de biserici. În Apocalipsa 17.3 scrie:

Şi am văzut o
femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea
şapte capete şi zece coarne.”

Vaticanul, mai bine
zis, Roma este aşezată pe şapte coline. Eu tocmai am fost acolo cu câteva luni
în urmă. Dacă citim în versetul 5 din acelaşi capitol, vedem  că ea este „mama curvelor”, a fiicelor
care s-au născut din ea.

Orice femeie stricată
poate naşte o fiică bună. Dar priviţi! Ce este o curvă? O prostituată. Ce
înseamnă cuvântul „prostituată”? O femeie care trăieşte în curvie cu un om care
nu este bărbatul ei.

Priviţi aceste
biserici! Ele se pretind a fi slujitoarele lui Dumnezeu, biserica lui Dumnezeu,
dar în realitate curvesc cu lumea. Ele comit curvie spirituală prin faptul
că-şi lasă membrii să facă tot ce vor. Astfel, femeile lor umblă vopsite,
poartă pantaloni scurţi, se îmbracă la fel ca restul lumii şi nimeni nu le
spune nimic.

Îi lasă pe bărbaţi să
fumeze o ţigară bună, să bea un pahar de lichior, să joace o partidă micuţă de
cărţi, să înoate puţin în bazinul de înot, să danseze puţin în biserică, să
participe la o cină cu supă, şi multe alte lucruri de felul acesta. Iar pe
deasupra, îi învaţă o micuţă teologie omenească, neînsemnată, în locul
Cuvântului lui Dumnezeu.

Să ştiţi că acesta este
adevărul şi, în Lumina Cuvântului lui Dumnezeu, condamn toate aceste lucruri în
Numele lui Isus Hristos, care vă spune:

„Treziţi-vă!  Voi trebuie să vă naşteţi din nou prin
Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu; să umblaţi călăuziţi de Duhul! Staţi umili în
prezenţa lui Dumnezeu şi nu încercaţi să vă găsiţi desfătarea în lucrurile
acestei lumi! Întoarceţi-vă de la lucrurile lumii şi îngenuncheaţi înaintea lui
Dumnezeu! Biserică a Dumnezeului celui Viu, care spui că ai gustat bunătatea
lui Dumnezeu, stai pe Cuvânt! Îndepărtaţi tot ce este contrar Cuvântului şi
mergeţi mai departe, pentru că Lumina de seară este aici. Domnul Isus vine în
curând!”

Să ne plecăm capetele.

O, acea zi măreaţă!
Ziua zilelor, în care se va deschide Cartea Cărţilor.

În Apocalipsa 20.12
scrie: „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea
scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă
carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor,
după
cele ce erau scrise în cărţile acelea.”

Da, prietene, tu care
ai încercat în zadar să-L respingi, tu care te-ai luptat cu pumnii în vânt, va
trebui să stai înaintea Sa. Tu ai procedat la fel ca păsărelele care s-au lovit
cu capul de geam până au murit, încercând să tragă lumina farului afară.

Da, într-o zi, acolo
sus în statuia Libertăţii, în braţul ei mare, zăceau o mulţime de păsărele
moarte.

 Eu am întrebat pe cineva: „Ce s-a întâmplat cu
ele?”

„Astă noapte a fost
furtună”, a răspuns omul, „iar aceste păsărele micuţe au zburat în lumină. Dar
în loc să se folosească de lumină ca să zboare în siguranţă, ele au încercat
s-o  depăşească şi astfel şi-au zdrobit
capetele de geam.”

Nu încercaţi să vă
bateţi capetele ca să faceţi Cuvântul lui Dumnezeu să spună ceva ce nu spune.
Nu, nu! Mai bine lăsaţi deoparte toate asociaţiile şi părerile voastre deoarece
Cuvântul spune: „Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în
el.”
(1Ioan 2.15).

De ce nu vreţi să vă
folosiţi în seara aceasta de Lumina Evangheliei ca să zburaţi în siguranţă?

O, ocroteşte-ne,
Dumnezeule!

Tată ceresc, noi, bărbaţii şi
femeile, fetele şi băieţii care ne aflăm în locul acesta, stăm înaintea Ta ca
oameni legaţi de veşnicie, noi, petrolul şi lumina cosmică a acestei lumi,
alcătuiţi din şaisprezece elemente. Dar Tu ai pus în aceste trupuri un suflet
scump, începutul, pornirea.

Doamne, rugămintea mea este să
intri chiar acum în legătură cu inima aceea, cu sufletul acela, cu locşorul
acela gingaş care trăieşte veşnic şi care ne dă mişcarea.

De asemenea, TE rog să salvezi
fiecare păcătos din locul acesta. Fă-i să-şi dea seama că aceste luminiţe pe
lângă care trecem, aceste semne luminoase, sunt puse de-o parte şi de alta a
drumului, numai ca să semnalizeze apropierea Celui drept, a Domnului Isus, a
cărui prietenie înseamnă Viaţa veşnică.

O, El este Viaţa veşnică, iar noi
dorim să-L cunoaştem conform Bibliei, nu conform părerilor bisericilor noastre.
Noi dorim să-L cunoaştem prin naşterea din nou.

O, Doamne, eu cred că nici un
om  nu vrea să fie condamnat şi să meargă
în iad. Atunci, de ce am permite să ne stea ceva în cale? De ce să primim o
imitaţie când cerul ne oferă originalul?

Şi în timp ce pământul petrece la
fel ca Babilonul, în vremea lui Belşaţar, cu vin, femei pe jumătate goale şi
lucruri murdare, o mână scrie ceva pe zid! Văzătorii o văd venind şi
ridicându-se mai presus de o persoană obişnuită. Noi o vedem pentru că în
Cuvânt scrie că „lumea de atunci a pierit
tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi
păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată.”
(2Petru
3.6-7).

Da, noi vedem scrisul
de pe zid; vedem că fiecare naţiune este condamnată, dar Biserica Sa născută
din nou, va fi luată de pe pământ. Vine timpul când cei care s-au întors la
auzirea mesajului lui Luther, al lui Wesley, etc., toţi cei adormiţi în Domnul,
vor învia.

A fost o vreme când
planta de porumb era doar o frunzuliţă; apoi a urmat tulpina, etc, dar toate au
posedat aceeaşi viaţă, de aceea vor fi înviaţi toţi, ca să alcătuiască Trupul
duhovnicesc al Domnului Isus Hristos.

Tu ai spus că cei care
au refuzat Cuvântul „vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi
plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
(Matei 8.12).

O, Dumnezeule, ai milă
de noi, fiindcă stăm înaintea Ta cu inimile pline de căinţă şi cu capetele întoarse
spre ţărâna din care ne-ai luat şi în care ne vom întoarce dacă zăboveşti. Ai
milă de noi şi ajută-i pe oamenii aceştia să înţeleagă în seara aceasta cum
trebuie să stea în prezenţa Ta.

În timp ce stăm cu
capetele plecate, este aici vreo persoană care este conştientă de faptul că
viaţa ei de până acum nu a fost conform Cuvântului lui Dumnezeu? Poate aţi
crezut numai pe jumătate, sau aţi luat ceva de aici şi ceva de dincolo, iar din
cauza aceasta ochii voştri sunt bolnavi şi voi aţi obosit.

Da, este adevărat că
v-aţi bucurat cu biserica, sau poate nu aţi avut nici bucurii, eu nu ştiu. Nu
uitaţi acum, când vă aflaţi în prezenţa lui Dumnezeu, că până dimineaţă ar
putea fi lansată o bombă atomică ce poate distruge totul. Rusia este cea
hotărâtă să facă aceasta.

Referitor la venirea
Domnului, Cuvântul spune că „doi inşi vor fi în acelaşi pat”,  ceea ce înseamnă că undeva va fi noapte când
va veni El, „unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” (Luca 17.34).

Sunteţi mulţumiţi în
inimile voastre? Aţi fost născuţi din nou conform cerinţei Cuvântului lui
Dumnezeu? Sunteţi urmaţi de roadele Duhului: dragostea, pacea, îndelunga
răbdare, bunătatea, credincioşia şi blândeţea? Vă urmează toate acestea? Dacă
nu, aş vrea să fiţi atât de conştienţi, încât să vă ridicaţi mâinile spre
Dumnezeu şi să recunoaşteţi că sunteţi greşiţi. Spuneţi: „Dumnezeule, îndură-Te
de mine şi ajută-mă să fiu aşa cum mă vrei Tu. Dăruieşte-mi Duhul Sfânt şi
ajută-mă să trăiesc o viaţă sfântă.”

Vreţi să ridicaţi
mâinile spre Dumnezeu? Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare. Văd că sunt
ridicate o mulţime de mâini.

Mai sunt şi alţii care
doresc să ridice mâna? Puteţi s-o faceţi acum.

Dumnezeu să te
binecuvânteze, femeie. Şi pe tine, bărbatule… femeie… Dumnezeu să te
binecuvânteze, doamnă.

Dumnezeu să te
binecuvânteze, domnule.

Dumnezeu să te
binecuvânteze, soră.

Dumnezeu să te
binecuvânteze, băieţelule.

Vă daţi seama cât este
de important lucrul acesta?

Frate, tu nu vii la
biserică doar ca să asculţi mesajul unui om, nici ca să-l vezi pe mesager; tu vii
aici ca să asculţi Cuvântul, Mesajul lui Dumnezeu care-ţi este adresat ţie.

Cineva zice: „Şi ce-i cu aceasta?”
S-ar putea ca mâine dimineaţă să fie deja prea târziu. Vă întreb pe cei care nu
aţi ridicat încă mâna: „Nu vreţi s-o faceţi acum şi să spuneţi: „Dumnezeule, ai
milă de mine pentru că doresc Duhul Tău în mine.”

Dumnezeu să te binecuvânteze,
domnule. Şi pe voi, cei din spate. Şi pe tine, domnule.

Vreţi să spuneţi şi voi:
„Dumnezeule, eu vreau să merg spre Casa Ta, dar sunt bolnav şi obosit. Eu am dorit
dintotdeauna să duc o viaţă predată Ţie, de aceea, în seara aceasta vin la
picioarele Tale, Îţi dăruiesc inima şi Te rog: „Dumnezeule, zdrobeşte totul şi
dă-mi o inimă nouă, un duh noi, şi apoi pune Duhul Tău în mine. Fă ca viaţa mea
să se desfăşoare în acord cu Cuvântul Tău. Fă-mă un Mica al zilelor noastre, ca
să pot sta numai pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Dorinţa mea este să nu mai trăiesc
eu, ci Duhul Tău să trăiască prin mine viaţa pe care o cere Biblia. Aceasta
este tot ce-mi doresc. Acesta este felul în care doresc să umblu. O,
Dumnezeule, dă-mi îndurarea Ta şi putere să fac aceasta.”

Tu, care ai ridicat mâna, vrei să
spui aceasta acum? Domnul să te binecuvânteze, doamnă.

Staţi liniştiţi în timp ce vă
rugaţi. Fiecare să stea cu capul plecat, cu ochii închişi şi să se roage
liniştit.

Nimic pe pământ nu poate sta
nemişcat,

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile
veşnice.

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare

a lui Dumnezeu”

Când călătoria noastră este gata,

Dac-ai fost sincer cu Dumnezeu,

Minunată şi strălucitoare

Este casa ta din mărire.

Şi sufletul tău o va privi uluit.

Voi întrebaţi: „Şi acum ce trebuie
să face?”

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare

a lui Dumnezeu. Acesta este
Cuvântul Lui.

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile
veşnice

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare

a lui Dumnezeu.

(Fratele Branham fredonează
cântarea: „Ţineţi-vă tare de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu.” ).

El este aici.

În spate este un frate scump, care
i-a spus de curând soţiei sale: „La revedere”, pentru că a trecut dincolo, dar
aceasta este numai pentru puţin timp. Când a plecat, ea se ţinea de mâna
neschimbătoare a lui Dumnezeu. Da, aici mai este un frate care i-a spus soţiei
sale: „La revedere!” pentru puţină vreme. Soţii acestor două surori sunt în
seara aceasta aici. Ei ştiu că se vor reîntâlni cu iubitele lor.

Cum ar fi fost dacă ei nu aveau
această nădejde?

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile
veşnice

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare

a lui Dumnezeu.

Tatăl nostru ceresc, în timp ce ne
cheamă muzica, vedem că în ea este un mesaj. Marele nostru Învăţător, Duhul
Sfânt, ne spune ce să facem cu acest Mesaj. Da, El ne spune:

„Ţineţi-vă pur şi simplu de
Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu, pentru că cerul şi pământul vor trece,
dar El va rămâne pentru totdeauna! Cuvântul nu Se poate schimba pentru că
Dumnezeu nu Se poate schimba.

Psalmistul spune: „Strâng
Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.”
(Psalmul
119.11).

Tată, în seara aceasta s-au
ridicat douăzeci sau treizeci de mâini. Aceşti bărbaţi şi femei au auzit
Cuvântul Tău, iar „credinţa vine în urma auzirii.” Ei au auzit şi ca
urmare s-au decis să Te slujească pe Tine, începând din seara aceasta, prin
harul şi cu ajutorul Tău.

Te rog să intri în inimile lor şi
să pui Duhul Tău cel Sfânt în duhul lor cel nou. Tu eşti Cel care le-ai dat şi
un duh nou, pentru că altfel n-ar ţine mâinile ridicate şi n-ar dori aceasta.

Ei s-au dus însă jos, în casa
Olarului şi Te-au lăsat să le schimbi sentimentele şi părerile, de aceea,
inimile lor sunt pline de fericire acum.

Tu ai spus în Cuvântul Tău că „Nimeni
nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.”
(Ioan
6.44).

Ei n-ar fi putut să ridice
mâinile, nici cei mici, nici cei mari, dacă nu i-ai fi îndemnat Tu s-o facă. Ei
au făcut-o pentru că le-ai vorbit Tu. Dumnezeu este Cel care v-a dăruit lui
Isus, ca un dar al iubirii Sale.

Noi putem auzi Vocea Ta care
spune: „Dacă aude cineva glasul Meu…” Nu Biserica Ta, pentru că ea are
Cuvântul Tău şi umblă conform Lui, ci: „cine ascultă cuvintele Mele şi crede
în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut
din moarte la viaţă.”
(Ioan 5.24).

Binecuvântează-i, Tată, cu viaţă
lungă, cu Viaţă veşnică, şi ridică-i în zilele din urmă, aşa cum ai făgăduit.

Îngăduie ca cei ce sunt bolnavi să
fie vindecaţi şi Duhul Tău să ni-L descopere pe Hristos, Domnul nostru.

Ridicaţi-vă capetele pentru un
moment. Vă întreb încă o dată pe cei care aţi ridicat mâna, dacă rămâneţi pe
poziţie în ceea ce aţi spus? Eu cred că aţi fost sinceri. În ce mă priveşte, eu
v-am adus la Cuvântul lui Dumnezeu care este Adevărul.

Ar mai fi o întrebare: „Aţi
făcut-o serios?” Dacă da, înseamnă că Dumnezeu v-a bătut la uşa inimii. Aşa
este. Dacă aţi făcut-o într-adevăr serios, atunci lucrurile vechi au trecut,
pentru că ceea ce a spus Dumnezeu nu poate cădea. Şi Isus a spus: „Cine
ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică.”

Mă gândesc că dacă El a luat
într-adevăr loc în inimile voastre, în aşa fel încât să vă simţiţi îndeajuns de
recunoscători faţă de Dumnezeu, atunci veţi dori să veniţi la altarul Lui, să
îngenuncheaţi şi să-I mulţumiţi pentru tot ce-a făcut pentru voi.

În timp ce veţi face aceasta, sora
va continua să intoneze acelaşi cântec. Aş vrea ca toţi cei care au ridicat
mâna şi cei care n-au făcut-o, să vină aici sus. Haideţi să îngenunchem şi să
Îi mulţumim Atotputernicului Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut pentru noi.
Aceasta dovedeşte că aţi fost sinceri.

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile
veşnice,

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a
lui Dumnezeu.

Când călătoria noastră este gata,

Dacă lui Isus i-ai fost supus,

Dreaptă şi strălucitoare este
plata ta în splendoare.

Sufletul tău va privi fermecat!

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a
lui Dumnezeu.

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile
veşnice,

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a
lui Dumnezeu.

Printre noi sunt mulţi păstori şi
evanghelişti, cărora le place să vadă sufletele în Împărăţia lui Dumnezeu. Vino
aici, pastore…

Mă întreb, fraţilor, dacă aţi vrea
să veniţi printre oamenii aceşti, ca să ne rugăm pentru ei.

Ştiţi ceva? Am să fac un test
conform Cuvântului. Oamenii aceştia au ridicat mâinile arătând că vor să
primească Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu şi că Îl cred, iar eu am spus: „Acum,
haideţi să ne rugăm.”

Să vedem ce-a spus Isus. Haideţi
s-o luăm cu Cuvântul. Printre noi sunt o mulţime de lucruri fantastice, dar noi
mergem cu Cuvântul.

Deci, Isus a spus: „Cine
ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu
vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.”

Să nu uitaţi că acestea sunt
cuvintele lui Dumnezeu şi ele sunt valabile pentru veşnicie.

Tot Isus a spus: „Nimeni nu
poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.”
Şi: „Tot
ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine…”

„Voia Celui ce M-a trimis, este
să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El…”

„Cine mănâncă trupul Meu şi bea
sângele Meu, are viaţa veşnică: şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
(Ioan
6.44,37,39,54).

Ce minunat este să priveşti la
acest altar şi să vezi că un suflet este mai valoros decât zece mii de lumi. Ei
n-au vrut niciodată să se unească cu biserica, dar au venit pentru că sunt
mădulare ale trupului lui Hristos. Ei au venit să-şi aducă recunoştinţa şi să
se roage, şi mă rog şi eu ca Duhul Sfânt să umple fiecare inimă cu pace şi
bucurie, cu un duh umil care să aducă roadele neprihănirii lui Hristos, cât
timp mai este respiraţie în trupurile lor şi vor merge Acasă, în mărire.

Aş vrea să vină aici păstorii şi
evangheliştii şi să stea în jurul nostru în timp ce ne rugăm. Să vină toţi,
indiferent din ce biserică face parte. Dorinţa mea este doar să veniţi în jurul
acestor oameni…

Eu mă duc drept înainte, da, eu mă
duc.

(Aceasta să fie ţinta inimii
voastre).

Voi plăti preţul ca şi ceilalţi
creştini.

Voi urma calea (la fel ca Mica)

Cu cei dispreţuiţi ai Domnului.

Am pornit cu Isus, şi mă duc drept
înainte.

Eu mă duc drept înainte, da, eu mă
duc

Voi plăti preţul ca şi ceilalţi
creştini.

Voi urma calea cu cei dispreţuiţi
ai Domnului.

Am pornit cu Isus, şi mă duc drept
înainte.

Mai este cineva care doreşte să
urmeze calea aceasta?

Isus a spus: „Căci de oricine
se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el,
când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.”
(Luca 9.26).

Este cineva care se ruşinează de
audienţa aceasta mică? Este ceva care te face să stai pe loc? Ţi-e ruşine?

De aceea, pe oricine Mă va
mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care
este în ceruri
…” (Matei 10.32).

Voi urma calea, Doamne,

Mă duc tot înainte.

Am pornit înainte cu Isus

Şi mă duc tot înainte.

Rugaţi-vă cu toţii, în timp ce ei
îşi aduc recunoştinţa înaintea lui Dumnezeu, pentru că le-a iertat păcatele.

O, Dumnezeule, Tatăl şi
Răscumpărătorul omenirii, aceşti oameni au venit şi au mărturisit în seara
aceasta, că n-au fost destul de predaţi ca să fie cuprinşi în Trupul lui
Hristos, de aceea au luat poziţie, fiind îndemnaţi de Cuvântul Tău şi împinşi
de mâna Ta.

Te rugăm să-i aşezi pentru
totdeauna în Împărăţia Ta, unde Te vor sluji pentru veşnicie. Ajută-i să creadă
pe deplin Cuvântul pe care L-ai adus în seara aceasta, şi fă ca Duhul Sfânt
să-i călăuzească pentru a-şi ocupa poziţia hotărâtă pentru ei în Trupul lui
Hristos.

O, Dumnezeule, cât Îţi suntem de
mulţumitori pentru aceasta!  Inima mea
este cuprinsă de o mare emoţie, când îi văd pe aceşti bărbaţi şi femei
îngenuncheaţi plini de umilinţă înaintea Ta, ca să-şi mărturisească păcatele şi
să primească îndurarea Ta. Primeşte-i, Doamne!

Slujitorii Tăi, predicatorii
Cuvântului, stau de partea acestor oameni, în timp ce eu mă aflu la acest amvon
sfânt.

Acesta este un moment minunat.
Îngerii lui Dumnezeu au tăbărât printre noi, de-o parte şi de alta a amvonului,
deoarece este scris că „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de
El, şi-i scapă din primejdie.”
(Psalmul 34.7).

Marea lume nevăzută din jurul
nostru, ne împinge spre căinţă şi spre lepădarea de tot ce este greşit. De
aceea, Doamne, cu inimile pline de căinţă punem înaintea Ta tot ce am făcut
greşit şi Te rugăm să ai milă de noi.

Te rugăm să ne dai Duhul Tău cel
Sfânt, împlineşte Cuvântul Tău în viaţa noastră şi modelează-ne vieţile şi
caracterul astfel încât să fie conform voii Tale.

Te rugăm aceasta în Numele
Domnului Isus Hristos. Amin.

– Amin –