Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMDUMNEZEU ÎȘI ȚINE CUVÂNTUL

20/01/1957, seara - Jeffersonville, IN

…Le mulţumesc sorei Angie şi sorei Gertie pentru că au cântat acest cântec. Domnul să le binecuvânteze. Întotdeauna când îl aud cântat, îmi amintesc multe lucruri trecute.

Chiar înainte de a părăsi tabernacolul, am avut o mare trezire prin propovăduirea Apocalipsei Domnului Isus.

Aproape în fiecare duminică seara, s-a cântat cântarea: „Nu te opri!” Mulţumesc, soră Gertie! Desigur, sunt foarte bucuros pentru că ele au cântat-o şi în seara aceasta.

Sora Angie mi-a spus că este puţin răguşită, dar nu trebuie să se simtă singură, pentru că şi eu sunt în aceeaşi situaţie, şi aceasta cu atât mai mult, cu cât i-am făcut pe oameni să suporte o predică de două ore şi jumătate. Când am ieşit din adunare, eram încălzit, iar afară era puţin umed, aşa că am răcit.

Eu iubesc foarte mult Cuvântul, şi în mod special Lumina dată de Duhul Sfânt asupra Cuvântului. Când El mă binecuvântează, nu găsesc nici o modalitate de a mă opri din vorbire. Voi ştiţi cum este. Poate că în seara aceasta nu voi fi atât de lung din cauza răguşelii, dar totul depinde de Dumnezeu, de binecuvântarea şi ajutorul Său de care avem neapărată nevoie.

Aş vrea ca fiecare dintre voi să asculte programul de la radio care a fost anunţat de fratele Neville. Câţi dintre voi l-au ascultat sâmbăta trecută? A fost o adevărată capodoperă. Deci, nu uitaţi: emisiunea este transmisă pe postul de radio WLRP, în fiecare sâmbătă dimineaţa, între orele nouă şi nouă şi jumătate. Atunci veţi putea asculta trioul Neville.

Eu am discutat despre această emisiune cu fratele Leo, care se ocupă cu înregistrările din adunare, şi mi-a spus că a fost foarte mişcat când a auzit predica, aşa că i-a întrebat pe cei care erau cu el: „Cine-i predicatorul acesta?” Şi fratele Gene i-a răspuns: „Este fratele Neville.”

Într-adevăr, predica a fost minunată şi am să vă spun de ce-mi place să-l ascult pe fratele Neville: Mie nu-mi place doar pentru că este un bun predicator, ci pentru că trăieşte tot ceea ce spune. Eu prefer să mă lăsaţi să trăiesc o predică, decât doar să o vorbesc. Cred că ar avea un rezultat mult mai puternic.

Aşa cum am anunţat deja, în seara aceasta aş vrea să vorbesc despre tema: „Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul!”

Azi dimineaţă am vorbit despre „Întruchiparea creştinismului.”

Doresc ca Domnul să adauge binecuvântarea Sa în timp ce citim Cuvântul Său. Aş vrea să citesc din câteva locuri din Scriptură. Astfel, mai întâi vom citi din cartea Apocalipsei care este Mesajul pentru Biserică, din capitolul 22, începând de la versetul 17 până la sfârşit:

Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.

Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!

Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.” (Apocalipsa 22.17-21).

Ioan 12.39-40:

De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

„Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.”

Matei 24.35:

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Galateni 1.8:

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

Acum haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune:

Dumnezeul nostru, venim la Tine în Numele Fiului Tău iubit, care ne-a spus: „Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23). Astfel, venim în Numele lui Isus, mai întâi ca să ne căim pentru păcatele şi alunecările noastre şi apoi, ca să Te rugăm să ne cureţi de toată necurăţia noastră; să ne cureţi gândirea ca să ne putem gândi la lucrurile care sunt drepte şi aparţin de Împărăţia lui Dumnezeu. Îngăduie ca în seara aceasta, gândirea noastră să fie în Împărăţia lui Dumnezeu, şi la fel cei prezenţi aici. Curăţă-ne de toată necurăţia noastră, fiindcă dorim să umblăm înaintea Ta drepţi, cu mâini curate şi cu inimi sincere. O, numai Tu poţi face aceasta, Dumnezeule!

Te rugăm deci, să ne cureţi mâinile şi să ne sfinţeşti inimile. Spală-ne prin apa Cuvântului, care separă lucrurile lumii de fiinţa noastră, ca să putem sta în prezenţa Ta.

Tu ai spus că suntem sfinţiţi prin Cuvântul Tău, de aceea Te rugăm să îngădui ca Cuvântul Tău să facă o cercetare adâncă în inimile noastre şi să ne cureţe de toată necredinţa, pentru ca astfel, inimile noastre să fie înnoite prin Duhul Sfânt. Îngăduie ca El să ne aducă în seara aceasta lucrurile care ne sunt necesare pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-i pe cei care sunt plăpânzi pe cale şi au greutăţi în a crede Cuvântul Tău în acest întuneric şi în acest timp înşelător în care trăim.

Când privim lumea aceasta şi criza prin care trece ea, vedem în faţă numai un viitor întunecos pentru ea, dar nouă ne-ai spus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21.28).

Fă ca în seara aceasta, să luăm aceste cuvinte în inimile noastre şi să privim sus, spre Faţa Dumnezeului cerurilor, care ne-a făgăduit salvarea.

Ajută-ne să putem spune şi noi la fel ca apostolul Ioan când a fost pe Insula Patmos: „Vino, Doamne Isuse!”

Te rugăm să pui aceste lucruri în inimile noastre şi să-i vindeci pe cei bolnavi şi chinuiţi. Întăreşte-i pe sfinţi, cheamă-i pe păcătoşi la pocăinţă şi înnoieşte-ne pe toţi, ca să putem pleca de aici îmbrăcaţi în toată armătura lui Dumnezeu, astfel încât să mergem înainte ca nişte ostaşi bine pregătiţi pentru lupta ce ne stă în faţă.

Doamne, în seara aceasta ne-am adunat în rugăciune, conduşi pe cale de Steaua dimineţii! Mulţimea provocatorilor, a duşmanului, s-a încolonat împotriva noastră spunând: „Zilele minunilor au trecut!”, dar ridică Tu, o, Dumnezeule, un David războinic, un apărător, şi fă ca Duhul Sfânt să locuiască din plin în inima lui, fiindcă Te rugăm aceasta în Numele lui Hristos. Amin.

În ceea ce priveşte acest subiect vital, el nu este adus ca să facă pe placul credinţei cuiva, nici pentru a răsturna, a supăra pe cineva sau pentru a face duşmani, ci are în vedere doar aducerea împreună a oamenilor, iar motivul care m-a făcut să-l aleg pentru seara aceasta, este timpul în care trăim. Eu cred că suntem la începutul a ceva de care este conştientă întreaga lume. Toţi ştiu că este hotărât să se întâmple ceva, dar se pare că nimeni nu este capabil să pună degetul şi să arate ce anume. Acest lucru nu se va petrece numai aici, ci pretutindeni.

Deci, eu cred că cel mai potrivit ar fi dacă în seara aceasta, când oamenii sunt adunaţi împreună, am vorbi despre ceva care are o importanţă vitală pentru noi; care să ne ajute să înţelegem şi să ne îmbrace cu o mai bună înţelegere a lui Hristos, a Evangheliei şi a timpului în care trăim.

Şi ca să încep, vreau să vă spun că nu demult, am fost la un seminar luteran, iar după vizita făcută acolo, am primit o scrisoare de la preotul vicar, care s-a dovedit a fi un critic sever. El mi-a spus că sunt un prezicător şi m-a acuzat de multe lucruri rele, pe care nu le-a putut dovedi. M-am ales cu toate aceste critici, deoarece am afirmat că diavolul nu poate vindeca.

Acum, dacă diavolul poate vindeca, înseamnă că este un creator. Dar noi ştim că există un singur Creator, iar Acela este Dumnezeu. Diavolul nu poate crea! Diavolul nu poate fi nici măcar omniprezent! El poate fi într-un singur loc, demonii lui fiind prezenţi peste tot.

Deci, Dumnezeu este Omniprezent, adică în acelaşi timp este peste tot, pe când diavolul, în acelaşi timp poate fi doar într-un  singur loc.

Dumnezeu este Atotputernic, pe când diavolul are putere limitată, adică cât poate realiza prin înşelăciunea sa. Singurul lucru pe care poate să-l facă el este să te întoarcă în ţărâna pământului. Da, acesta este singurul lucru pe care-l are, dar şi acesta este numai pentru o vreme, deoarece Dumnezeu ne-a făgăduit învierea.

Deci, Dumnezeu este singurul Creator. El este singurul care poate crea celule, ceea ce înseamnă că creaţia vine numai de la Dumnezeu.

Aşadar, Dumnezeu este singurul Vindecător şi nu există nici o altă vindecare, decât vindecarea divină.

Noi avem medici renumiţi care pot să aşeze la loc un os rupt, dar Cel ce vindecă este Dumnezeu. Avem medici care pot scoate apendicele sau pot să îndepărteze o excrescenţă, o tumoare, dar cine vindecă? Dumnezeu este Cel ce face vindecarea, pentru că El este singurul Creator.

În discuţia pe care am avut-o cu acel preot luteran, printre altele, m-a întrebat:

„Ce este cu noi, luteranii? Ne consideri creştini?”

„Mai mult ca sigur,” am răspuns eu. „Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu un om care a pus sămânţa în pământ, iar după o vreme, într-o dimineaţă când s-a dus pe câmp, a văzut că răsăriseră două frunzuliţe. Când le-a văzut, omul a zis: „Iată lanul meu de porumb!” Avea el porumb? Potenţial avea, dar nu în ştiulete.

  Dacă-mi cereţi un stejar, iar eu vă dau o ghindă, voi aveţi stejarul potenţial, pentru că el este în acea ghindă, în sămânţă. Tot aşa, voi aveţi porumbul în bobul de porumb, dar până la coacere îl posedaţi numai teoretic. Deocamdată aveţi numai bobul.

Deci, fermierul a spus: „Iată lanul meu de porumb!” El l-a numit porumb, deşi avea numai două frunzuliţe.

Timpul a trecut şi tulpina porumbului a crescut, iar la un moment dat s-au format spicele din vârf. Mătasea este locul unde vine polenul, mai bine zis, polenul cade de pe spic pe mătase şi face polenizarea, unirea dintre partea bărbătească şi partea femeiască, ceea ce duce la creşterea boabelor.

Ce s-ar întâmpla dacă spicul ar privi înapoi spre frunze şi ar zice: „Eu n-am nimic a face cu voi, pentru că nici măcar nu sunteţi în tablou. Eu sunt ceva deosebit, sunt spicul, singurul care este recunoscut! Voi n-aveţi nimic a face cu aceasta!”

Fără frunze, porumbul nu poate produce polenizarea deoarece atât spicul cât şi mătasea, răsar dintre frunze. Şi aceeaşi viaţă care este în frunze este şi în spic.

Timpul trece şi iată că în ştiulete apare bobul. Cum ar fi dacă bobul i-ar spune spicului: „Eu nu am nimic a face cu tine! Tu nici măcar nu faci parte din tablou!” El nu poate spune aceasta, pentru că dacă n-ar fi existat mai întâi spicul, nu am avea nici bobul.

Deci lucrurile stau aşa:

– micuţa tulpină a fost mişcarea luterană;

– spicul a fost mişcarea metodistă;

– ştiuletele cu bobul este mişcarea aceasta.

Adevărul este că acelaşi Duh, aceeaşi Viaţă care a fost în micuţa tulpină de porumb, cu care s-a început, este şi în bob.

În ceea ce-i priveşte pe penticostali, pe adevăraţii penticostali, nu pe cei care se pretind, adevăratul mesaj penticostal nu este altceva decât o restituire a ceea ce a mers în pământ şi a fost ascuns pentru luterani, metodişti, baptişti, prezbiterieni, etc. Vedeţi? Ea a ieşit la suprafaţă prin ştiulete. Şi deşi nu-mi place să spun aceasta, pe plantă au crescut şi câteva ciuperci. Cred că voi fermierii ştiţi ce înseamnă aceasta. Este ceva ce distruge ştiuletele.

Fraţilor, aceasta este ceea ce aş vrea să tăiem jos în seara aceasta, pentru că dacă nu o tăiaţi jos de pe porumbul vostru, va îmbolnăvi întreaga parcelă.

Deci, încă de la început vreau să fie clar un lucru şi anume, că oamenii din toate bisericile denominaţionale au crescut în vremuri grele, aceasta fiind perioada maturizării.

Acum, biserica este în timpul coacerii, la bob, şi trebuie să iasă la suprafaţă aceeaşi sămânţă care a fost pusă în pământ.

Deci, biserica în care trăim noi este o biserică maturizată pe deplin. Nici o parte din plantă nu poate spune ceva împotriva celeilalte deoarece, la vremea lor toate au fost bine. Toate împreună au format planta de porumb, din planul lui Dumnezeu şi noi nu vrem să spunem nimic de nimeni.

Problema este că astăzi există nişte învăţături care pot fi auzite mai ales în renumitele transmisiuni radio, şi care diminuează Cuvântul lui Dumnezeu spunând că „Dumnezeu locuieşte într-o biserică şi nu în Cuvântul Său.”

Nu demult, l-am auzit pe un învăţător renumit spunând: „De unde aţi primit voi Biblia? Părerea mea este că Dumnezeu a avut ideea de a scrie Biblia sus în ceruri, iar după aceea a dat-o unor îngeri micuţi care au venit jos prin culoarele cerului şi ne-au adus-o nouă, oamenilor.”

El a mai spus: „Nici un om nu poate trăi învăţăturile Bibliei. Şi de fapt, ea nici nu este tocmai autentică.”

Şi cu toate că vorbesc aşa, ei pretind că sunt prima biserică.

Oamenii care merg la biserica aceea, sunt bărbaţi şi femei ca şi noi: iubesc ca şi noi, mănâncă, beau, etc. Există vreo cale de a fi opriţi? Nu. Ei merg înainte, măcar că Biblia vorbeşte foarte clar şi este aşa.

Ca să vă încurajez puţin, vreau să mă fac bine înţeles: Eu cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu desăvârşit, neschimbător şi adevărat, la care nu se poate adăuga sau scădea nimic! Biblia este Planul complet al lui Dumnezeu pentru Biserica Sa.

Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă…” (1Corinteni 3.11).

Vedeţi? (Adunarea spune: „Amin”). Acesta este motivul pentru care cred în infailibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.

Eu i-am spus unuia dintre aceşti bărbaţi:

„De unde spuneţi voi că aveţi Biblia? Vreţi să spuneţi că Ea a fost scrisă de biserica voastră?”

„Da, Biblia a fost scrisă de sfinţii noştri”, a răspuns el.

„Atunci cum a fost posibil să vă îndepărtaţi atât de mult de ceea ce scrie în Ea?”

„Păi, oamenii aceia au trăit într-o epocă, iar noi trăim în alta.”

„Este adevărat”, am răspuns eu, „dar Dumnezeu a trăit în toate timpurile. Şi dacă Biblia a fost scrisă prin inspiraţie, înseamnă că Cel care a scris-o este Dumnezeul cel neschimbător, iar El a spus în Cuvântul Său că „Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.” (Matei 24.35).

Pentru mine, cel mai alarmant lucru este că omul acela nici nu s-a gândit că va vedea aceste lucruri apropiindu-se. Poziţia lui nu face decât să împlinească Scriptura.

Nu-mi place, dar trebuie să spun că America este plină de închipuiri care formează aşa zisa „mişcare religioasă” de astăzi. Eu nu vreau să-i jignesc pentru că este vorba chiar de oameni ai lui Dumnezeu, dar vreau să vă spun ceva: Aceste lucruri au venit în America deoarece catolicii şi protestanţii au lăsat deoparte învăţătura Cuvântului şi au adoptat un sistem. Da, ei au luat un sistem intelectual care prezintă ceva fermecător, în locul Cuvântului, iar poporul american este îndrăgostit de tot ce este fermecător. De aceea, a ajuns America un loc de venerare a zeiţelor.

…Eu am cel mai sincer şi mai profund respect pentru femei. Mama, soţia şi fiicele mele sunt femei, şi eu cred că o femeie care îşi ocupă locul şi este o doamnă, este cel mai preţios lucru pe care-l poate primi un bărbat, după mântuire. O femeie adevărată.

Dar dacă veneraţi femeia, sunteţi afară din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu există nici măcar un singur text biblic care să ne ceară să ne închinăm la femeie, fie că aceea este Maria, sfânta Cecilia, sau mai ştiu eu cum se numeşte. Nici un verset din Biblie nu vorbeşte despre aşa ceva, dimpotrivă, Cuvântul este împotrivă la aşa ceva.

Deci, dacă cei care au scris Biblia prin inspiraţie şi au umblat cu Hristos, au spus aceasta, credeţi că eu voi lua orice cuvânt omenesc în locul Ei? Nicidecum, domnilor!

Biblia este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu.

Predicatorul cu care am discutat, mi-a spus:

„Dumnezeu este în biserica Sa.”

„Dumnezeu este în Cuvântul Său”, i-am răspuns eu.

Biblia spune: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1,14).

Dumnezeu este în Cuvântul Său.

Observaţi! În Vechiul Testament erau două posibilităţi de a verifica dacă mesajul adus era corect sau nu.

Astfel, dacă se ridica cineva şi aducea o prorocie sau spunea un vis, era adus în faţa pieptarului lui Aaron, care avea pe el douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Aaron le purta pe pieptul său, ca să arate că este cel mai mare preot al celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Când se cerceta prorocia sau visul cuiva, omul respectiv era adus în faţa pieptarului.

Dacă Dumnezeu legitima visul sau vedenia, pe Urim şi Tumim venea o Lumină supranaturală, aceasta fiind dovada că mesajul adus era adevărat. Dacă Lumina supranaturală nu venea peste Urim şi Tumim, nu avea importanţă cât de adevărat părea mesajul adus, nici cât de bine se potrivea cu timpul respectiv, era respins pentru că Dumnezeu nu era în lucrarea aceea.

Acum aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie! Astăzi este la fel.

Orice mesaj adus, fie că vine de la un preot, de la un predicator, de la un profet, etc., indiferent cine este cel care îl aduce, cât de duhovnicesc pare, cine este şi ce lucruri deosebite a făcut, chiar dacă a înviat morţi sau a vindecat bolnavi, chiar dacă este arhiepiscop de Canterbury sau chiar papa de la Roma, chiar dacă este capul celei mai mari denominaţiuni, dacă a vorbit în limbi, a jucat în Duhul sau a propovăduit Evanghelia, nu are nici o importanţă ce a făcut, dacă mesajul lui nu este din Biblie, este greşit.

Biblia este Urim şi Tumim-ul lui Dumnezeu.

Când Biblia era deja completă, Îngerul a venit la Ioan şi i-a vorbit. Apoi a venit Isus Însuşi şi a spus:

„Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici… (Apocalipsa 22.16). Şi acum, închide Cartea, dar nu o sigila, iar dacă cineva va adăuga sau va scoate ceva din Ea…”

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel a spus tot prin Duhul: „…dacă un înger din cer…” nu un arhiepiscop, un papă sau un cardinal, ci dacă „un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema.” (Galateni 1.8). (Fratele Branham bate de trei ori în amvon).

Cu ani în urmă, eu v-am spus, prin Duhul, multe lucruri înainte ca ele să se întâmple. Astfel, v-am spus tot ce se va întâmpla cu Hitler şi cu Mussolini, încă înainte ca ei să se ridice la putere. Apoi, v-am spus că comunismul se va răspândi peste tot.

Urmăreşte acele lucruri, biserică! Diavolul se ridică şi face o mulţime de imitaţii care nu sunt în concordanţă cu Scriptura, pentru a produce confuzie în minţile celor fără minte şi fireşti.

Noi trăim în cea mai glorioasă zi pe care au trăit-o oamenii vreodată, dar în acelaşi timp este şi cea mai întunecoasă zi, pentru cei care nu cred. Pentru ei este cea mai confuză zi.

Pentru noi este o adevărată fericire să ştim că Ancora noastră se ţine tare în timp ce ne apropiem de vremurile rele şi întunecoase.

Nu-mi place să dau nume, dar acum voi spune numele cuiva. Eu mă rog tot timpul pentru tânărul acesta, dar el este un instrument al Satanei – mă refer la Elvis Presley. Din cauza lui, oamenii înclină tot mai mult spre boogie-woogie şi rock and roll. Mie îmi place muzica religioasă dacă este duhovnicească, dar nu pot accepta rockul în biserică, iar el chiar aceasta încearcă să facă: să-l aducă în biserică. Şi prin faptul că oamenii au primit acest duh, Diavolul s-a proclamat ca biruitor.

Acest sărman băiat penticostal, care s-a lepădat de credinţă, a avut curajul să spună că a învăţat toate aceste sucituri şi smucituri în biserică. El este membru al primei Biserici a lui Dumnezeu (este vorba de organizaţie) din Memphis, Tennessee, păstorul acelei biserici fiind un bun prieten de-al meu.

Da, Elvis este instrumentul diavolului, prin care minţile adolescenţilor sunt înnebunite şi amăgite, fiind aduşi într-o stare îngrozitoare.

De curând, Elvis s-a întors din Canada. Cred că imediat după plecarea lui acolo, cam patruzeci de tineri au fost duşi la azilul de nebuni. Peste tot în ţară, oamenii păreau înnebuniţi.

Ei fac aceste lucruri pentru că nu ştiu să facă altceva mai bun. Oh, cât aş vrea să-l recunoască pe Domnul Isus! Cât ar fi de bine! Eu nu-i condamn, ci îmi pare rău pentru ei.

Idolul Americii de astăzi este fata plină de farmec a Hollywood-ului. Ea este imaginea Americii. Lăsaţi-o să iasă afară cu îmbrăcămintea ei imorală şi imediat fiecare femeie se va îmbrăca la fel.

Nu demult, când am fost la Roma, am simţit o mare durere când am văzut că toate ziarele scriau pe prima pagină despre această femeie care urma să aibă un copil la Hollywood. Prietenul meu, baronul Von Blombery, care vorbeşte cursiv şapte limbi,  şi care mi-a citit ce scriau ziarele, mi-a spus: „S-ar putea ca femeia aceasta să fie o zeiţă în America, dar aici nu este decât o prostituată!”

Ce dezonorant! Toate aceste lucruri trebuie să se întâmple ca să iasă în evidenţă duhul care lucrează astăzi.

Acesta este motivul pentru care biserica lumii vine cu venerarea Mariei sau a altor femei, şi cu alte lucruri de felul acesta. Este acelaşi duh, dar sub aspect religios.

Ca să poată face aceasta, ei şi-au întors faţa de la Cuvântul curat şi neschimbător al lui Dumnezeu. Desigur.

Vedeţi în ce deviere suntem? Vedeţi în ce stare a ajuns tineretul american? Aceştia sunt bărbatul şi femeia de mâine. Nu-i de mirare că Isus a spus:

Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.” (Matei 24.22).

Pe aceasta mă bazez eu când spun că suntem la sfârşitul timpului şi că Domnul Isus va veni în curând.

Oh, puteţi vedea duhul acestor zile? Puteţi vedea ce se întâmplă?

Înainte ca să aibă loc acest atac violent, care se apropie ca să aducă semnul fiarei şi ca să împlinească Scripturile, vor prelua puterea, cum s-a întâmplat în alte state, obligându-i pe oameni, prin boicoturi şi persecuţii, să facă lucruri cu care nu sunt de acord.

Nu vedeţi că America a căzut din cauza zeiţelor şi a farmecului lor? Dar vor plăti pentru aceasta!

Diavolul găseşte şi el o cale prin care să se prezinte pe sine însuşi. Amin.

 Nădăjduiesc că puteţi înţelege! Rămâneţi în această claritate!

Pe mine nu mă interesează câţi D.D. sau Ph.D, sunt în mijlocul lor, nici ce învaţă ei, pentru că totul este o minciună! Biblia spune: „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi”, pentru că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Romani 3.4; Matei 24.35).

Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu cere ca omul să fie născut din nou, de aceea orice lucru care nu corespunde cu această cerinţă, aduce pierzarea veşnică. Nu are importanţă de care biserică aparţii, unde îţi este scris numele sau ce ai făcut, dacă nu eşti născut din nou, eşti pierdut! Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va cădea niciodată.

Eu cred că, prin Duhul, voi aţi primit totul aşa cum a fost dat.

Nu vreau să vă jignesc, dragi oameni catolici; voi sunteţi prietenii mei şi ştiu că dacă aş avea ceva împotriva voastră, ar trebui să merg la altar ca să-mi pun inima în ordine cu Dumnezeu. Sincer, mă doare ceea ce trebuie să spun, dar Cel care mă împinge să vorbesc, ca să avertizez turma peste care m-a pus Duhul Sfânt proroc, este Duhul Cuvântului. Stau şi privesc aceste adunări mari şi regizate, care se ţin în toată ţara şi care îşi bat pur şi simplu joc de Biblie, spunând: „Este ca o băltoacă de noroi prin care treci. Nimeni nu poate trăi prin Ea!”, şi mă gândesc că acesta este adevărul cu privire la cei fireşti.

Duhul Sfânt este singurul care îl stăpâneşte şi îl conduce pe creştin! Fie ca Domnul să vă ajute să vedeţi aceasta.

Cuvântul lui Dumnezeu este Primul şi Ultimul. El este veşnic, pentru totdeauna. Dumnezeu Îl vorbeşte o singură dată şi nu-L mai schimbă.

Biblia spune că „La început”, înainte de a exista lumea, „era Cuvântul…” Şi ce este Cuvântul? Un gând exprimat.

Privind Planul Său de izbăvire, Dumnezeu Tatăl a văzut ce va face Satan în viitor. Da, El S-a gândit şi a văzut un singur Plan. Întâi, a fost doar un gând, dar când a exprimat ceea ce a gândit, a devenit Cuvânt. Şi odată pronunţat, Cuvântul nu mai poate cădea niciodată! Trebuie să fie veşnic, pentru că Cuvântul Său nu poate cădea, aşa cum nu poate cădea Dumnezeu. Cuvântul Său nu poate fi lipsit de Viaţă, pentru că Dumnezeu este Viu.

Biblia a fost citită încă din vremuri străvechi, inspirând toate popoarele.

Dacă, de exemplu, v-aş scrie o scrisoare, s-ar putea ca voi s-o apreciaţi şi să spuneţi: „Frate Branham, noi apreciem mult scrisoarea ta, fiindcă eşti persoana cea mai indicată s-o scrie.” Dacă după aceea aş pleca pentru o vreme, scrisoarea aceea ar deveni fără valoare şi ar fi uitată.

Dar când a vorbit Dumnezeu, El a vorbit pentru întreaga rasă umană, iar Cuvântul Lui este şi astăzi la fel de proaspăt ca în ziua când a fost vorbit.

Dumnezeu a vorbit şi a spus: „Hristos este Mielul junghiat de la facerea lumii.”

Hristos a fost răstignit atunci când Dumnezeu Şi-a gândit Planul şi l-a exprimat, deşi în realitate El a fost ucis patru mii de ani mai târziu. Tot atunci, Dumnezeu a văzut prin cunoştinţa Sa mai dinainte, cine va fi salvat şi cine nu! Atunci, la facerea lumii, când Mielul lui Dumnezeu a fost omorât în gândurile Sale, numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului.

Referindu-se la zilele din urmă, Biblia spune: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat.” (Apocalipsa 13.8). Staţi pe Cuvânt!

Fraţilor protestanţi, eu vă spun toate aceste lucruri cu respect, nu din ură, nici din răutate sau ca să mă aflu în treabă. Aş prefera să vorbesc cu plăcere despre altceva, dar Biblia spune:

Dacă însă străjerul va vedea venind sabia şi nu va suna din trâmbiţă şi dacă poporul nu va fi înştiinţat şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.”

Dar, dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul.” (Ezechiel 33.6,8).

Vedeţi? Eu trebuie să vă avertizez! Eu am văzut de multe ori anumite lucruri printre voi şi am vorbit despre aceasta. Am făcut-o şi în mesajul de azi dimineaţă, în care am vorbit despre inima nouă, duhul nou şi apoi Duhul lui Dumnezeu.

Câţi aţi fost aici azi dimineaţă? În ordine. Mai întâi primiţi un duh nou şi apoi vine Duhul Sfânt. Astfel, este posibil ca cineva să posede  un duh nou, fără să aibă însă Duhul Sfânt. Vreau să fiu înţeles bine.

Astăzi se poate vedea o mare confuzie printre protestanţi. Uneori când intru în bisericile lor, îi văd foarte neliniştiţi şi tulburaţi. Vă rog să-mi scuzaţi expresia, dar aşa este.

Mai zilele trecute stăteam şi vorbeam cu soţia mea, în timp ce-i priveam pe verişorii mei: unul avea în mână un rozariu pentru că este catolic, în timp ce celălalt este baptist. În timp ce-i priveam, mă gândeam: „O, Dumnezeule, cum este posibil aşa ceva? Oare am greşit undeva?” Apoi, i-am zis soţiei mele:

„Sunt o mulţime de lucruri pe care nu le cunosc, dar pe unele le ştiu. Încă de când eram copil, observam cum la începutul iernii, seva din copaci se retrăgea în rădăcină şi se ascundea acolo de gerul din timpul iernii. Apoi, primăvara vedeam cum în mod supranatural ea urca din nou în crengi aducând cu sine frunzele, florile şi apoi rodul.

Tot aşa, vedeam florile în toată minunăţia şi frumuseţea lor. Iarna, ele îngheţau şi mureau, dar primăvara se ridicau din nou, la fel de minunate şi de frumoase.

„Da,” spuneam eu, „cred că înţeleg. Cel ce pune natura în mişcare este IaHVeH Dumnezeu. Privind pinul, mesteacănul, mărul, etc., L-am putut vedea pe El în diversitate. Da, El ne-a făcut şi pe noi diferiţi unul de altul, şi toate aceste mari capodopere sunt înţelepciunea unui mare Maestru: Dumnezeu. Da, eu ştiu aceasta.”

Eu cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi cred că după trup, El a fost un Om. A fost născut de o femeie, la fel ca mine, dar Sângele Lui nu a fost sângele unui om, ci a fost Sângele lui Dumnezeu.

Şi IaHVeH Dumnezeu, Cel care a clocit deasupra pământului, cum am spus în mesajul meu de azi-dimineaţă, a scos primul om din ţărâna pământului. Apoi, tot El a preumbrit-o pe Maria şi a clocit deasupra ei ca să împlinească Cuvântul, creând o Celulă de Sânge care L-a adus la suprafaţă pe Fiul Dumnezeului celui Viu. Eu cred că după trup, El a fost Om, dar în sufletul Său a fost Dumnezeu. El a fost descoperirea lui Dumnezeu aici pe pământ: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni 5.19). Eu nu cred că El a fost doar un Om sau un Profet; El a fost Dumnezeu, Emanuel. Eu cred din toată inima că acesta este adevărul.

Eu nu pot dovedi aceasta, pentru că dacă aş dovedi-o, nu aş mai sta pe credinţă. Eu ştiu că copacii vin la viaţă şi apoi mor; ştiu că florile înfloresc, apoi se ofilesc. Eu ştiu că întreaga natură îşi urmează cursul şi că pământul se află pe orbita sa, aşezat acolo de marea Putere supremă.

Un alt lucru pe care-l ştiu, este că prin harul lui Dumnezeu şi prin îndurarea Sa, la mine vine Ceva în forma unui înger, o Lumină, care-mi spune şi-mi arată lucrurile care vor veni. Eu ştiu că ceea ce văd nu se întâmplă chiar atunci, ci El îmi arată lucruri care se vor împlini peste ani, dar niciodată nu a greşit cu nimic. (Fratele Branham bate de trei ori în amvon).

Eu cred că El este Acelaşi Dumnezeu care a fost cu Iosif, cu Daniel, cu Ilie, etc. Cred că este Acelaşi Duh Sfânt care a condus poporul Israel prin Stâlpul de Foc.

De aceea sunt mulţumit, pentru că aici este Ceva despre care Biblia vorbeşte clar şi pentru că tot ceea ce numesc credinţă, tot ceea ce privesc şi nu pot dovedi, totul este cuprins în această Biblie şi este Adevărul.

Eu privesc la Isus. El nu era ceea ce credeau evreii despre El, şi a împlinit tot ceea ce era scris cu privire la Mesia, pentru că El era Mesia.

Eu văd Duhul care a fost deasupra tuturor bărbaţilor lui Dumnezeu, venind şi făcând aceleaşi lucruri. Acesta este motivul pentru care am fost de neclintit în credinţa în Cuvântul Dumnezeului celui Viu, indiferent cât de fantastic părea.

Vă spun cu smerenie că am fost în multe biserici şi am văzut că oamenii iau duhul unul de la altul, în loc să primească Duhul Sfânt.

Mergeţi şi priviţi într-o biserică. Dacă păstorul îşi scutură capul, toată biserica face la fel. Dacă mergeţi într-o biserică în care păstorul spune că-i curge ulei din palme, întreaga biserică crede aceasta şi face la fel ca el. Mergeţi în altă biserică unde se dansează, se sare şi se aleargă în sus şi-n jos, şi veţi vedea că toţi fac la fel ca păstorul.

Eu nu condamn aceste lucruri, nici nu le spun ca să râd, ci vorbesc despre ceea ce am observat, ca să vă arăt ceva.

Dacă aveţi un păstor foarte emotiv, întreaga adunare va fi emotivă. Dacă aveţi un păstor elegant şi apretat, toată adunarea va fi la fel, şi aceasta se întâmplă pentru că luaţi duhul unul de la altul. Aşa cred eu.

Luaţi un bărbat bun şi o femeie rea, puneţi-i împreună şi veţi vedea că unul se va lua după celălalt: ori va deveni el rău, ori va deveni ea bună. De ce aceasta? Pentru că cei doi nu pot merge împreună fără să se învoiască. Eu spun aceasta cu smerenie, pentru că aşa spune Biblia.

Vă spun sincer că eu nu am încercat niciodată să fiu un pisălog sau scandalagiu, pentru că vedenia pe care am avut-o în dimineaţa când am aşezat piatra unghiulară spunea:

„…propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2Timotei 4.2-4).

Ce este Adevărul? Cuvântul. Astfel, în Ioan 17.17 scrie: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

Dacă sunt vinovat, Îl rog pe Domnul să mă ierte. Eu am încercat să le prezint oamenilor Cuvântul şi le-am spus întotdeauna că Duhul care va sta la Judecată nu este ceva fantastic. Nu este duhul unor broaşte care vor sări afară din oameni, nici nişte gândaci care zboară, nici ulei picurând din mâini, ci va fi Duhul care este în Cuvântul Dumnezeului celui Viu, Cuvântul din această Biblie, care a fost legitimat ca fiind Adevărul.

(Fratele Branham bate de patru ori în amvon).

Aceasta este ceea ce am încercat din greu. Să ne bazăm deci gândirea pe unul din exemplele Bibliei. Eu vi-l voi prezenta, în seara aceasta, iar voi veţi face cu el ce veţi vrea şi ce vă va pune Dumnezeu pe inimă.

Să mergem la 2Împăraţi 22, unde vom găsi următoarele: Ahab era împăratul lui Israel şi era un bărbat mare şi puternic, un conducător de oşti. Spre sfârşitul vieţii sale, profetul Ilie, care era un bărbat uns şi legitimat de Dumnezeu, a pronunţat sentinţa lui Dumnezeu împotriva lui Ahab, din pricina păcatelor sale.

Apoi, la mulţi ani după răpirea lui Ilie la cer, s-a ridicat un alt profet al lui Dumnezeu, Mica.

Şi iată că împăratul lui Iuda, Iosafat, care era un bărbat temător de Dumnezeu, un bărbat drept, s-a dus să-l viziteze pe Ahab, împăratul lui Israel.

Ahab a avut o împărăţie măreaţă şi strălucitoare şi era căsătorit cu o femeie vopsită, numită Izabela. Ea a încercat şi a reuşit să atragă poporul Israel spre închinarea ei păgână, la idoli, despărţindu-l astfel de Domnul.

Vedeţi, fraţilor, este acelaşi duh rău care lucrează astăzi în America prin Izabelele acestea micuţe. Este acelaşi duh care îi ademeneşte pe copiii lui Dumnezeu şi-i îndepărtează de Hristos.

Eu nu vă spun aceasta ca o glumă. Noi nu glumim aici pentru că stau la amvon, şi acesta este locul de judecată al lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este Judecătorul.

Priviţi-o puţin pe femeia aceasta micuţă care a condus în mod absolut naţiunea.

Noi de cine suntem conduşi astăzi? Amintiţi-vă că eu v-am spus adesea că America este naţiunea femeilor. Da, femeia este cea care domneşte aici, duhul feminin. Femeia aceasta micuţă care vine din Hollywood şi umblă aproape goală pe străzi, poate să trimită în iad mai mulţi bărbaţi decât toate barurile laolaltă.

O femeie credincioasă care-şi ocupă locul, este un adevărat giuvaier pentru bărbat şi o binecuvântare spre Împărăţia lui Dumnezeu. Înţelegeţi?

Acum aş vrea să staţi liniştiţi, să mă ascultaţi cu atenţie şi să lăsaţi ca Duhul Sfânt să vă clarifice totul.

Astăzi este aceeaşi situaţie ca în zilele lui Ahab. Chiar dacă nu sunteţi de acord cu mine, voi faceţi exact ce a făcut Ahab. Chiar şi în biserici se venerează femeia.

Vă spun sincer că acum câteva zile am fost de-a dreptul indignat de ceea ce am văzut. Fiind în Mexic, am văzut o femeie micuţă şi sărmană care se târa în genunchi pe piatra fierbinte a muntelui, pentru a ajunge la o anumită statuie, ca să se închine la ea. Alături de ea păşea bărbatul ei care purta un copil în braţe şi cu alţii doi lângă el. Femeia se târa pe genunchi plângând cu amar, în timp ce oamenii se opreau şi se uitau la ea. Mi s-a spus că trebuia să ajungă la statuia unei femei despre care se spunea că a fost o sfântă.

Eu nu spun aceasta în mod critic, ci o spun în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, conform căruia închinarea la morţi este spiritism.

Biblia spune foarte clar: „Este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” (2Timotei 2.5).

Dacă biserica catolică a fost biserica primară, de ce şi-a schimbat învăţătura? Cum este posibil ca biserica catolică de la început să condamne aceste învăţături, iar catolicii de astăzi să le accepte?

Duhul şi lozinca de astăzi este: „O lume a femeii!” Acesta este adevărul absolut, iar eu vă spun mai dinainte că se va ridica o femeie puternică.

Voi, tinerilor, care aţi venit în seara aceasta aici, să vă amintiţi că fratele Branham a spus acest lucru în anul 1933, când am vorbit despre semnele premergătoare venirii Domnului.

Eu v-am spus atunci că automobilele vor fi modernizate în continuu, iar spre sfârşit vor ajunge să aibă forma unui ou perfect.

Unii dintre voi ştiu că aceste lucruri au fost notate şi puse la păstrare.

Tot atunci, am văzut ridicându-se o femeie vulgară care va stăpâni America. Vă spun mai dinainte că femeia aceea va fi preşedinte sau aşa ceva, şi va veni la putere înainte de sfârşitul lumii.

Să ţineţi minte că v-am spus aceasta!

Acum, priviţi! Izabela îl conducea pe Ahab, ea conducea totul.

Cum este acum? Înainte, mama obişnuia să stea acasă cu copiii, în timp ce soţul beţiv era plecat. Acum s-au schimbat lucrurile: bietul tată stă acasă cu copiii, în timp ce soţia beţivă este plecată.

Acestea nu sunt glume, fraţilor, ci este purul adevăr. Şi nu vă spun aceste lucruri ca să-i judec pe oameni, ci pentru că vreau să vedeţi ce duh este la lucru în lume.

Acum, priviţi! Nu este acum o înflorire? Priviţi ce înfloritoare era ţara în zilele lui Ahab! Oh, ce ani de aur! Da, Israelul înflorea sub făţarnicul Ahab, dar Izabela era adevăratul conducător din umbră.

Acum aş vrea să vă spun ceva, vouă, celor care cercetaţi Biblia. Când Ahab s-a căsătorit cu Izabela, iar aceasta a adus idolatria în iudaism, a început epoca întunecoasă.

Acelaşi lucru s-a întâmplat când s-a căsătorit protestantismul cu catolicismul, aducând păgânismul înapoi în biserica lui Hristos. (Fratele Branham bate o dată în amvon).

Aşa se face că astăzi, biserica protestantă este o fiică a curvei. Deci, nu poate râde ciob de oală spartă, şi nu poţi sări din lac în puţ, ca să te salvezi.

Oamenii vor să aleagă ce cred ei că este adevărul, dar noi suntem oameni legaţi de Dumnezeu şi vrem să ne întâlnim cu El, de aceea vrem să stăm pe Adevărul Lui.

Haideţi deci, să aflăm Adevărul.

Priviţi! Iosafat, un bărbat drept, a venit să-l viziteze pe Ahab, şi a intrat în necaz.

Voi nu puteţi amesteca binele cu răul şi apoi să scoateţi ceva bun din aceasta! Nu puteţi pune apa împreună cu uleiul, pentru că nu se vor amesteca.

Nici asociaţiile şi afiliaţiile voastre nu pot să se amestece cu lumea şi apoi să duceţi o viaţă binecuvântată şi duhovnicească, pentru că Biblia spune:

Ieşiţi afară din mijlocul lor, şi depărtaţi-vă de ei”, zice Domnul…” (2Corinteni 6.17). Vedeţi?

Poate cineva spune: „Bine, frate Branham, dar…”

 Ştiu, dar dacă vorbiţi propriile voastre păreri, şi nu Cuvântul, sunteţi în contradicţie cu El. (Fratele Branham bate de patru ori în amvon). Cuvântul este Adevărul, de aceea eu Îl cred pe El.

Acum, observaţi!  Iosafat a venit la Ahab, şi Ahab a dat o petrecere mare în cinstea lui. Desigur. În limbajul de astăzi al străzii, am putea-o numi „o stingere”. L-a invitat, a tăiat vite şi oi şi au petrecut împreună.

Asemenea lucruri îl duc întotdeauna pe credincios în bucluc.

„O,” zic ei, „vă spun că sunteţi înguşti la minte! Ar trebui să veniţi şi voi la marea noastră biserică! Da, ar trebui să veniţi ca să vedeţi! Păstorul nostru are diplomă, iar corul cântă ca îngerii!”

Toate acestea nu au nimic a face cu El dacă sunt contrare cu „Aşa vorbeşte Domnul!”

Când a tăiat boii şi a dat acea petrecere, Ahab avea un scop, dar motivele lui erau greşite. El a dat acea petrecere numai ca să-l prindă pe Iosafat.

Acelaşi lucru încearcă să facă diavolul şi astăzi.

„Ei bine,” zic ei, „noi deţinem majoritatea!” Desigur, dar Biserica lui Dumnezeu a fost întotdeauna o minoritate, iar Domnul Isus a spus: „Nu te teme, turmă mică, pentru căTatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.”(Luca 12.32). Aşa este. Noi suntem în minoritate, dar câtă vreme este Dumnezeu acolo, eu am de partea mea majoritatea. Şi ştiu că acest lucru este valabil şi pentru voi.

Deci, dacă Dumnezeu este cu voi, cine poate fi împotriva voastră?

Dar Ahab  avea un motiv în spatele purtării lui. Acesta este motivul pentru care i-a zis lui Iosafat: „Şi pentru că petrecem atât de bine împreună, n-ai vrea să mergi cu noi la luptă împotriva Ramotului din Galaad? Ni l-au luat sirienii, dar este dreptul nostru să-l luăm înapoi, pentru că ne aparţine.” Vedeţi? „Noi avem dreptul, suntem prima biserică, şi ca urmare avem dreptul!”

Iosafat a răspuns: „Noi ne-am simţit într-adevăr bine împreună, şi pentru că oamenii mei sunt la fel ca ai tăi, şi toţi suntem credincioşi, haide să ne unim!”

Vedeţi? Aici Iosafat a făcut o greşeală capitală. Da, el a greşit, şi cred din toată inima că ceea ce a făcut el este un simbol pentru ceea ce se petrece astăzi.

Desigur, cumva, undeva, Dumnezeu va aduce Mesajul adevărului la oameni (Fratele Branham bate de trei ori în amvon).

El a spus aceasta de la început pentru poporul Său…

…Staţi numai cu El!

Uitaţi-vă la Iosafat, care a spus:

„Bine, voi merge cu tine, dar înainte de a porni, aş vrea să-L întrebăm pe Domnul. Nu eşti de acord cu aceasta? Dacă toţi suntem credincioşi, să-L întrebăm pe Domnul.”

„O, sigur că da”, a răspuns Ahab. „Aşa este corect. Oare de ce nu m-am gândit şi eu la aceasta? Trebuia să mă fi gândit tot timpul la aceasta.” După care a adăugat: „Uite, am aici patru sute dintre cei mai mari proroci din ţară. Toţi sunt aici, sunt bine îmbrăcaţi şi au diplome. Ei au o organizaţie mare aici, şi-i voi chema imediat ca să-i auzi ce vor spune.”

Ştiţi că aceasta nu a mers cu Iosafat.

Deci, Ahab i-a adus pe cei patru sute de proroci bine hrăniţi, bine îmbrăcaţi şi supuşi, care făceau numai ce spunea el.

Aici sunteţi!

„O, sigur,” ziceţi voi, „noi avem biserici frumoase aici, locaşuri mari!” Dar dacă predicatorul vorbeşte mai mult de douăzeci de minute, comitetul de diaconi îl ameninţă cu excomunicarea. Binecuvântată să fie însă inima care nu ascultă de acest nonsens!

Dacă predicatorul apasă prea tare problema păcatului, întreaga biserică se ridică împotriva lui şi votează să fie excomunicat. De ce aceasta? Pentru că el este într-o denominaţiune.

Dar în Biserica Dumnezeului celui viu, tu nu intri şi nici nu ieşi prin vot, deoarece eşti născut în ea o dată pentru totdeauna. Numai Dumnezeu te poate da afară, dar El a jurat pe Sine însuşi că nu o va face. Amin. Vedeţi? El ştie ce vei face, încă înainte de a te aduce înăuntru.

Cel care se naşte în Biserica Sa, nu-şi urmează afacerile, cum fac membrii organizaţiilor! Organizaţiile spun: „Duceţi-i înăuntru de probă, treizeci, şaizeci sau nouăzeci de zile”, dar El ştie cine sunteţi înainte de a căsca gura ca să spuneţi un cuvânt, înainte de a intra în Biserică. El ştie exact din ce sunteţi făcuţi, de aceea trebuie să ne naştem din nou.

Deci, Ahab şi Iosafat s-au aşezat pe câte un jilţ, după care Ahab a spus:

„Aduceţi-i aici pe toţi predicatorii şi prorocii!”

Ei au venit şi fiecare şi-a prezentat programul lui, aşa că au petrecut un timp minunat împreună.

Ahab i-a zis lui Iosafat: „Nu-i aşa că arată frumos? Ascultă şi ce limbaj folosesc!”

O, vai! Ce limbaj şlefuit mai folosesc. (Fratele Branham bate o dată din palme). Amin! Da, ei fac tot felul de manevre şi sunt o amestecătură.

Toţi i-au spus într-un glas lui Iosafat: „Du-te, fiindcă Domnul este cu tine!”

Atunci Ahab i-a zis lui Iosafat: „Cred că acum te-ai convins că am dreptate!”

De ce spunea aceasta? Pentru că cei patru sute de proroci ştiau ce trebuie să spună. Ei ştiau cu toţii că dacă nu vorbesc după inima împăratului, îşi pierd scrisorile de acreditare. Da, da. Marele prezbiter care răspundea de districtul respectiv, ar fi venit şi l-ar fi excomunicat imediat pe cel care ar fi îndrăznit să spună ceva rău despre cel care îi hrănea. Toţi ştiau că dacă nu-i fac pe plac, îşi pierd pâinea.

Mă bucur că aici este o altă Mână, care hrăneşte Biserica lui Dumnezeu şi a îngrozit lumea.

Deci, ei toţi au prorocit: „Da, împărate, aşa vorbeşte Domnul: „Du-te…”

Ceea ce este ciudat, este faptul că ei chiar erau sub inspiraţie. Dar inspiraţia de peste ei, nu l-a impresionat pe Iosafat, care era un bărbat al lui Dumnezeu. Astfel, după ce i-a ascultat pe toţi, el a zis:

„Stai puţin! Cred că undeva este o greşeală! Eu am greşit, pentru că n-ar fi trebuit să ne amestecăm în aceasta.” Vedeţi? Boul îşi cunoaşte locul în grajd!

Apoi i-a zis lui Ahab: „Te rog să mă ierţi, împărate Ahab, dar nu mai este nici un  alt profet prin care am putea să-L întrebăm pe Domnul?”

Când a auzit aceasta, Ahab i-a răspuns nemulţumit:

„Ei bine, patru sute de proroci, cei mai buni oameni de ştiinţă, sunt de aceeaşi părere şi spun într-un glas: „Du-te, pentru că aceasta este voia Domnului!”

„Totuşi, ceva nu sună bine”, a răspuns Iosafat. El simţea aceasta în inima lui. Amin.

Înţelegeţi? El ştia că prorocia lor nu suna ca Cuvântul Domnului vorbit prin Ilie. Acesta este motivul pentru care a întrebat:

„Nu mai este nici un alt proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?”

Acum fiţi atenţi!

Ahab a răspuns: „Mai este Mica, dar îl urăsc pentru că nu-mi proroceşte niciodată ceva bun!” O, da!

Vedeţi? „Mai avem unul, dar nu aparţine de organizaţia noastră. A fost excomunicat cu mult timp în urmă şi locuieşte undeva prin munţi. Se numeşte Mica.”

„Aş vrea să aud ce spune şi el,” a zis Iosafat. Amin.

Vedeţi? Acesta este un tip pentru astăzi: „Nu cumva mai este încă unul?”

Deci Ahab a răspuns: „Mai este unul, dar este un fanatic şi tot timpul spune numai lucruri rele la adresa mea!”

Cum ar fi putut spune lucruri bune despre Ahab, când Cuvântul lui Dumnezeu spunea numai lucruri rele?

„De ce ne acuză organizaţia? De ce ne rupe biserica? Ceilalţi proroci au încercat să-l aducă aici jos şi să-i dea o diplomă, dar el a refuzat, pentru că este un bătrân fanatic!”

Iosafat, care poseda destul din Duhul Sfânt peste el, a spus: „Totuşi, aş dori să-l ascult.”

„Bine”, a răspuns Ahab. „Mergeţi şi aduceţi-l aici! Dar te previn, te avertizez că omul acesta vorbeşte altfel, pentru că nu are educaţia pe care o au prorocii de aici.”

„Vreau să-l ascult, totuşi.”

Vedeţi? „Oile Mele ascultă glasul Meu. Ele nu merg deloc după un străin.” (Ioan 10.27,5).

Iosafat era unul dintre mieii lui Dumnezeu, de aceea a putut să spună: „Nu sună prea bine!”

Mesajul lor era doar un zdrăngănit, nu avea un sunet clar. Era ca o aramă sunătoare şi ca un chimval zăngănitor, nu suna corect. Era ca şi cum ai turna mazăre pe o piele uscată de vacă, sau cum obişnuia să spună Roy Davis: „Nu suna corect!”

Astfel, Iosafat a spus: „Lăsaţi-mă să-l ascult pe „fanaticul” acela, cum îl numiţi voi, pe acela care nu vrea să facă parte din organizaţia voastră şi care are ideile lui…”

Iosafat cerea aceasta deoarece ştia că bărbatul acela respins de toţi, poseda Adevărul.

„Atunci am să trimit să-l aducă aici”, a spus Ahab.

Trimişii lui Ahab au plecat să-l caute pe Mica, pe undeva, pe vreun drumeag pe unde predica.

În timpul acela, Zedechia, unul dintre prorocii lui Ahab, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici!” (1Împăraţi 22.11).

O, frate, el a avut o descoperire chiar aşa. Zedechia avea ulei pe mâini şi toate celelalte lucruri.

Între timp, solul trimis de Ahab a ajuns la Mica şi i-a zis:

„Mica…”

„Da.”

„Tu eşti fiul lui Imla?”

„Da”, a răspuns Mica.

„Tu eşti prorocul acela nebun şi fanatic?”

„Da, presupun că eu sunt acela.”

„Ei bine, vrea să te vadă împăratul.”

„Vrea Ahab aceasta cu adevărat?”

Sunt sigur că Mica ştia aceasta, pentru că Domnul îi arătase tot ce se petrecea jos în vale, aşa că s-a ridicat gata să-l urmeze pe solul împăratului.

Dar acesta i-a spus: „Stai puţin! Înainte de toate trebuie să-ţi spun cum să proroceşti, pentru că ceilalţi proroci nu spun nimic despre lucrurile rele. Nu spune nici tu nimic despre ele, ca să vorbeşti la fel ca ceilalţi.”

La fel se întâmplă şi astăzi.

Acum vom vorbi ce este scris în Scriptură.

Deci, solul i-a zis lui Mica: „Mica, ceilalţi proroci au prorocit numai de bine împăratului. Tu ştii că el este un om demn, de aceea va trebui să-i vorbeşti de bine, la fel ca ei.”

Dar Mica a răspuns: „Cât timp Dumnezeul meu trăieşte, voi spune numai ceea ce îmi spune El.” Amin.

Dumnezeu ne-a dat şi nouă câţiva Mica.                                                       Staţi pe Cuvânt!

S-ar putea ca Mica să nu fi avut acele manifestări fanatice ca ei, să nu fi posedat o diplomă ca a lor şi să nu fi avut o poziţie socială ca ceilalţi, dar un lucru este sigur: Mica avea Cuvântul, de aceea a putut spune: „Viu este Domnul că voi vesti numai ce-mi va spune Domnul!” (1Împăraţi 22.14).

Dacă Dumnezeu a vorbit deja despre aceste lucruri greşite din zilele noastre, despre venerarea femeii, a sfinţilor sau a unei biserici, dacă El condamnă toate aceste nonsensuri şi spune:

După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ceea ce priveşte credinţa.” (2Timotei 3.8). Le condamn şi eu şi spun că, conform Cuvântului sunt greşite!

Staţi pe Cuvânt!

Pe mine nu mă interesează câte senzaţii aţi avut, cât de mult aţi sărit sau cât aţi ţipat; cât de mult faceţi una sau alta, pentru că dacă Duhul lui Dumnezeu nu vă conduce la o viaţă curată şi desăvârşită înaintea lui Dumnezeu, eu condamn toate aceste lucruri!

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să vă curgă ulei din mâini, v-ar fi făcut un măslin sau o sondă din Texas.

Daţi-mi voie să vă spun ceva: Dumnezeu are un scop în orice lucru care se întâmplă. Voi să staţi pe Cuvânt! Luaţi numai ceea ce spune Biblia, fiindcă ea este Urim şi Tumim al lui Dumnezeu.

Bătrânul proroc Mica, a stat pe Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea s-a dus în faţa lui Ahab, curajos ca un leu.

În noaptea aceea, Dumnezeu i-a dat o vedenie, aşa că el ştia pe ce stă.

Acum fiţi atenţi!

O, frate, şi ceilalţi au avut vedenii, dar vedeniile lor nu se potriveau cu Cuvântul. Vedenia lui Mica, era însă Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Ilie, prorocul care adusese Cuvântul lui Dumnezeu, spusese deja ce se va întâmpla cu Ahab. Deci, cum ar fi fost posibil ca Mica să spună lucruri bune despre Ahab, când Cuvântul lui Dumnezeu spunea numai lucruri rele cu privire la el? Mica era cu Cuvântul!

Fraţilor, indiferent cât de mare este biserica, cât de bine sunt îmbrăcaţi cei care o frecventează, ce educaţie a primit păstorul, ce spune episcopul sau oricare altul, dacă este contrar Cuvântului, plecaţi de acolo!

Staţi cu Cuvântul! Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt în Cuvânt! Aşa este.

Deci, Mica s-a dus la Ahab şi a văzut o vedenie, iar vedenia şi prorocia lui au fost în  concordanţă perfectă cu Cuvântul. El ştia că Îl posedă pe „Aşa vorbeşte Domnul.”

Ahab l-a întrebat: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” (1Împăraţi 22.15).

 „Suie-te!” i-a zis Mica, dar Ahab ştia că aceasta nu sună bine, iar Mica ştia şi mai bine aceasta.

Foarte mulţi oameni urmează aceste lucruri numai ca să aibă popularitate. Da, mulţi urmează aceste lucruri fantastice: tremurături, scuturături, sărituri, alergături şi multe altele, deşi ştiu bine că sunt contrare Cuvântului. Ei merg totuşi acolo pentru senzaţii, dar cui îi pasă de senzaţii?

Eu Îl vreau pe „Aşa vorbeşte Domnul”, vreau ceea ce spune Cuvântul.

Eu cred în existenţa simţămintelor şi în bucuria provocată de ele; cred în puterea Duhului Sfânt şi în vindecarea divină; cred în manifestarea tuturor darurilor, dar ele trebuie rânduite corect în trup ca să lucreze în armonie deplină cu Cuvântul.

Odată, am fost să predic într-un loc, iar în timp ce făceam chemarea la altar, s-a ridicat o femeie şi a început să vorbească în limbi. Ce ruşine! Ce lucru urât!

Aceasta arată că păstorul ei nu stă pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că dacă ar sta, ar opri o asemenea manifestare spunând: „Să nu mai faci niciodată aceasta!”

Vedeţi? Eu nu am nimic împotriva darurilor, dar în cazul acesta, darul a fost folosit greşit.

Sunt multe alte lucruri despre care aş putea vorbi ore în şir. Voi ştiţi la ce mă refer.

Protestanţii sunt împreună cu catolicii, dar voi să staţi pe Cuvânt!

Acum, priviţi! După ce a avut vedenia, Mica i-a zis lui Ahab: „Suie-te, căci vei avea izbândă!” Dar Ahab i-a replicat:

De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” (v. 16).

Atunci Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: „Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace”.” (v. 17).

Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu proroceşte nimic bun despre mine, ci proroceşte numai rău?” (v. 18).

Aşa este. Mica nu putea să spună altceva. El avea Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea nu putea face altceva decât să condamne ceea ce făcea Ahab.

Şi vă spun: În lumina Scripturii, eu condamn toate aceste nonsensuri! Condamn senzaţiile, fanatismul şi părerile omeneşti care spun: „Aici nu se potriveşte Cuvântul lui Dumnezeu. Biserica este în ordine.”

Da, eu condamn toate aceste lucruri în Numele Domnului Isus Hristos, pe baza autorităţii Cuvântului. Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne pentru totdeauna Adevărul. Aşa este.

Ce spunea Zedechia? „Suie-te, dacă doreşti!” Ce a urmat? Individul acesta poseda toate senzaţiile. El petrecea un timp plăcut şi se învârtea peste tot pentru că era capul bisericii. El s-a dus la Mica şi l-a lovit peste obraz. O, pot să-l aud cum spune: „Tu eşti nebunul care luptă împotriva mea? Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” (v. 24).

„Ştii ce-am văzut?” l-a întrebat Mica. „În timp ce voi petreceaţi un timp minunat aici jos,  în ceruri s-a petrecut un lucru pe care tu nu-l ştii!”

Şi eu vă spun: În timp ce fiii voştri rătăciţi sunt în coteţul porcilor, iar America dansează în ritm de boogie-woogie şi rock and roll, cu Elvis Presley şi cu filmele lor murdare ca: „Cine o iubeşte pe Lucy?”, în cer are loc o mare adunare.

Mica s-a rugat: „Dumnezeule, deschide ferestrele cerului şi lasă-mă să văd ce se petrece acolo.” Şi ce a văzut?

Mica a spus: „Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui.

Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?” (Ca să se împlinească astfel, Cuvântul Meu care a fost vestit prin prorocul Ilie).

Frate, tu să stai cu Cuvântul! Indiferent câte petreceri  ar avea ei, cât de mult rock s-ar cânta în biserică, oricât ar face una sau alta, tu să stai pe Cuvânt! Aşa este corect, pentru că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul, fiecare făgăduinţă.

Deci: „Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?” Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul

Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Eu îl voi amăgi.”

Domnul i-a zis: „Cum?” „Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!” (v. 20-22).

Staţi puţin! Sunteţi gata? Inspiraţia care nu este în concordanţă cu Biblia, este greşită.

Cineva întreabă: „Frate Branham, cum vom putea şti dacă suntem bine? Noi vedem aceste lucruri care vin de sus, vedem toate aceste lucruri supranaturale.”

Staţi pe Cuvânt!

Desigur, ambii au fost inspiraţi: şi Mica şi Zedechia, şi au prorocit.

Într-o parte era Mica, plin de siguranţă, iar de partea cealaltă erau cei patru sute de episcopi, care şi ei erau inspiraţi şi spuneau: „Aşa vorbeşte Domnul!”

„Dar cum putem şti care era adevărat?”

Staţi pe Cuvânt!

Mica avea Cuvântul şi ştia că cel rău trebuia tratat ca rău. El ştia că făţărnicia, religia care îngâmfă, Izabelele vopsite şi toate celelalte lucruri trebuie să fie îngăduite de Dumnezeul cel viu, pentru că aşa spune profetul, Cuvântul lui Dumnezeu.

Voi spuneţi: „Profetul este Cuvântul lui Dumnezeu?” Da.

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…” (Evrei 1.1-2).

Aşa este. Sigur a fost Cuvântul lui Dumnezeu.

Cei patru sute au fost inspiraţi şi au crezut că au dreptate. Eu nu spun că n-au fost sinceri, pentru că au fost. Ei erau oameni mari şi intelectuali şi n-au apărut  doar peste noapte. Toţi erau oameni mari, învăţaţi în Cuvânt şi inspiraţi, dar inspiraţia lor nu era în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea Mica a ştiut că sunt greşiţi.

Biblia spune în 2Timotei 3.1-2:

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

Căci oamenii vor fi iubitori de sine…”

„Ce, vrei să spui că omul acela care nu face nici doi bani, poate să mă înveţe pe mine? Eu sunt episcop, sunt conducătorul cutare. Sunt cel mai mare din biserica catolică, metodistă, baptistă sau chiar penticostală. Eu sunt prezbiterul, reprezentantul statului, şi vrei să mă înveţi tu?”

Aşa este.

„Vii tu, să-mi spui mie una sau alta?”

Biblia spune: Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie…

… având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” (v. 2,5).

Dacă ei nu vorbesc conform Cuvântului, dovedesc că nu posedă Viaţa. Aşa este.

„Ei au doar o formă de evlavie, dar îi tăgăduiesc puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,

care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.” (v. 5-7).

Ce fel de oameni sunt aceştia? Ca Iane şi Iambre şi au tot felul de lucruri fantastice:

După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ceea ce priveşte credinţa.” (v. 8).

Ei iau Cuvântul lui Dumnezeu şi încearcă să-L transforme în altceva, în ceva fantastic, într-o organizaţie religioasă, pentru a-şi face un nume, pentru a deveni celebri.

Depărtaţi-vă de asemenea oameni!”

Voi să staţi cu Cuvântul!

Şi ce a urmat mai departe? Mica a spus: „Am văzut un duh care s-a înfăţişat înaintea Domnului şi I-a zis: „Voi ieşi şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.”  Da. „Am să merg jos şi am să-i inspir ca să prorocească o minciună.”

Aceşti oameni, aceşti patru sute de proroci, au vrut să satisfacă publicul.

O, Dumnezeule, ajută-ne!

Oamenii spun: „Trebuie să fii un învăţător plăcut oamenilor!” şi astfel se trezesc întorşi de la Adevăr spre povestiri închipuite, aşa cum ne-a şi avertizat Duhul Sfânt cu privire la zilele din urmă.

Ei doresc să devină populari, să aibă cel mai lung program la radio sau la televizor, să facă ceva măreţ şi personal în biserică, dar vă spun ceva: ei vor dori să facă aceasta cât timp omit să privească în Cuvânt.

Dar Mica privea numai în Cuvânt. El avea adevărul, avea Cuvântul.

Priviţi!  Apoi, Mica a spus ce se va întâmpla.

Atunci Zedechia s-a dus la el şi l-a lovit spunând: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?

Şi Mica i-a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.”

Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului,

şi să le spui: „Aşa vorbeşte împăratul: „Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi închideţi adunările de felul acesta, pentru că nu avem nevoie de asemenea nebuni printre noi!”

Nu vă îngrijoraţi, că vine!

Puneţi pe omul acesta la închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.” Cu alte cuvinte: „Când mă voi întoarce, voi termina cu el, îi voi tăia capul.”

Dar bătrânul Mica stătea pe Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece ştia ce văzuse în vedenie. O, Dumnezeule, el ştia că vedenia primită era conform Cuvântului lui Dumnezeu şi ca urmare, nu putea să cadă fără să se împlinească.

Aceasta l-a determinat să spună: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” (v. 28). Amin.

O, oamenilor! Este târziu, dar vreau să vă mai spun ceva, prieteni dragi.

Nu mai ascultaţi programele omeneşti care spun: „Acesta nu este Cuvântul lui Dumnezeu, nu este Adevărul!” Nu ascultaţi nimic fantastic, care nu a fost predicat mai înainte de Domnul Isus Hristos, pentru că atunci când a venit El însuşi şi a vindecat bolnavii, a urmărit un singur lucru: împlinirea Cuvântului. Da, numai şi numai împlinirea Cuvântului.

El a predicat pentru toate felurile de biserici. În Apocalipsa 17.3 scrie:

Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.”

Vaticanul, mai bine zis, Roma este aşezată pe şapte coline. Eu tocmai am fost acolo cu câteva luni în urmă. Dacă citim în versetul 5 din acelaşi capitol, vedem  că ea este „mama curvelor”, a fiicelor care s-au născut din ea.

Orice femeie stricată poate naşte o fiică bună. Dar priviţi! Ce este o curvă? O prostituată. Ce înseamnă cuvântul „prostituată”? O femeie care trăieşte în curvie cu un om care nu este bărbatul ei.

Priviţi aceste biserici! Ele se pretind a fi slujitoarele lui Dumnezeu, biserica lui Dumnezeu, dar în realitate curvesc cu lumea. Ele comit curvie spirituală prin faptul că-şi lasă membrii să facă tot ce vor. Astfel, femeile lor umblă vopsite, poartă pantaloni scurţi, se îmbracă la fel ca restul lumii şi nimeni nu le spune nimic.

Îi lasă pe bărbaţi să fumeze o ţigară bună, să bea un pahar de lichior, să joace o partidă micuţă de cărţi, să înoate puţin în bazinul de înot, să danseze puţin în biserică, să participe la o cină cu supă, şi multe alte lucruri de felul acesta. Iar pe deasupra, îi învaţă o micuţă teologie omenească, neînsemnată, în locul Cuvântului lui Dumnezeu.

Să ştiţi că acesta este adevărul şi, în Lumina Cuvântului lui Dumnezeu, condamn toate aceste lucruri în Numele lui Isus Hristos, care vă spune:

„Treziţi-vă!  Voi trebuie să vă naşteţi din nou prin Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu; să umblaţi călăuziţi de Duhul! Staţi umili în prezenţa lui Dumnezeu şi nu încercaţi să vă găsiţi desfătarea în lucrurile acestei lumi! Întoarceţi-vă de la lucrurile lumii şi îngenuncheaţi înaintea lui Dumnezeu! Biserică a Dumnezeului celui Viu, care spui că ai gustat bunătatea lui Dumnezeu, stai pe Cuvânt! Îndepărtaţi tot ce este contrar Cuvântului şi mergeţi mai departe, pentru că Lumina de seară este aici. Domnul Isus vine în curând!”

Să ne plecăm capetele.

O, acea zi măreaţă! Ziua zilelor, în care se va deschide Cartea Cărţilor.

În Apocalipsa 20.12 scrie: „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, dupăcele ce erau scrise în cărţile acelea.”

Da, prietene, tu care ai încercat în zadar să-L respingi, tu care te-ai luptat cu pumnii în vânt, va trebui să stai înaintea Sa. Tu ai procedat la fel ca păsărelele care s-au lovit cu capul de geam până au murit, încercând să tragă lumina farului afară.

Da, într-o zi, acolo sus în statuia Libertăţii, în braţul ei mare, zăceau o mulţime de păsărele moarte.

 Eu am întrebat pe cineva: „Ce s-a întâmplat cu ele?”

„Astă noapte a fost furtună”, a răspuns omul, „iar aceste păsărele micuţe au zburat în lumină. Dar în loc să se folosească de lumină ca să zboare în siguranţă, ele au încercat s-o  depăşească şi astfel şi-au zdrobit capetele de geam.”

Nu încercaţi să vă bateţi capetele ca să faceţi Cuvântul lui Dumnezeu să spună ceva ce nu spune. Nu, nu! Mai bine lăsaţi deoparte toate asociaţiile şi părerile voastre deoarece Cuvântul spune: „Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1Ioan 2.15).

De ce nu vreţi să vă folosiţi în seara aceasta de Lumina Evangheliei ca să zburaţi în siguranţă?

O, ocroteşte-ne, Dumnezeule!

Tată ceresc, noi, bărbaţii şi femeile, fetele şi băieţii care ne aflăm în locul acesta, stăm înaintea Ta ca oameni legaţi de veşnicie, noi, petrolul şi lumina cosmică a acestei lumi, alcătuiţi din şaisprezece elemente. Dar Tu ai pus în aceste trupuri un suflet scump, începutul, pornirea.

Doamne, rugămintea mea este să intri chiar acum în legătură cu inima aceea, cu sufletul acela, cu locşorul acela gingaş care trăieşte veşnic şi care ne dă mişcarea.

De asemenea, TE rog să salvezi fiecare păcătos din locul acesta. Fă-i să-şi dea seama că aceste luminiţe pe lângă care trecem, aceste semne luminoase, sunt puse de-o parte şi de alta a drumului, numai ca să semnalizeze apropierea Celui drept, a Domnului Isus, a cărui prietenie înseamnă Viaţa veşnică.

O, El este Viaţa veşnică, iar noi dorim să-L cunoaştem conform Bibliei, nu conform părerilor bisericilor noastre. Noi dorim să-L cunoaştem prin naşterea din nou.

O, Doamne, eu cred că nici un om  nu vrea să fie condamnat şi să meargă în iad. Atunci, de ce am permite să ne stea ceva în cale? De ce să primim o imitaţie când cerul ne oferă originalul?

Şi în timp ce pământul petrece la fel ca Babilonul, în vremea lui Belşaţar, cu vin, femei pe jumătate goale şi lucruri murdare, o mână scrie ceva pe zid! Văzătorii o văd venind şi ridicându-se mai presus de o persoană obişnuită. Noi o vedem pentru că în Cuvânt scrie că „lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată.” (2Petru 3.6-7).

Da, noi vedem scrisul de pe zid; vedem că fiecare naţiune este condamnată, dar Biserica Sa născută din nou, va fi luată de pe pământ. Vine timpul când cei care s-au întors la auzirea mesajului lui Luther, al lui Wesley, etc., toţi cei adormiţi în Domnul, vor învia.

A fost o vreme când planta de porumb era doar o frunzuliţă; apoi a urmat tulpina, etc, dar toate au posedat aceeaşi viaţă, de aceea vor fi înviaţi toţi, ca să alcătuiască Trupul duhovnicesc al Domnului Isus Hristos.

Tu ai spus că cei care au refuzat Cuvântul „vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 8.12).

O, Dumnezeule, ai milă de noi, fiindcă stăm înaintea Ta cu inimile pline de căinţă şi cu capetele întoarse spre ţărâna din care ne-ai luat şi în care ne vom întoarce dacă zăboveşti. Ai milă de noi şi ajută-i pe oamenii aceştia să înţeleagă în seara aceasta cum trebuie să stea în prezenţa Ta.

În timp ce stăm cu capetele plecate, este aici vreo persoană care este conştientă de faptul că viaţa ei de până acum nu a fost conform Cuvântului lui Dumnezeu? Poate aţi crezut numai pe jumătate, sau aţi luat ceva de aici şi ceva de dincolo, iar din cauza aceasta ochii voştri sunt bolnavi şi voi aţi obosit.

Da, este adevărat că v-aţi bucurat cu biserica, sau poate nu aţi avut nici bucurii, eu nu ştiu. Nu uitaţi acum, când vă aflaţi în prezenţa lui Dumnezeu, că până dimineaţă ar putea fi lansată o bombă atomică ce poate distruge totul. Rusia este cea hotărâtă să facă aceasta.

Referitor la venirea Domnului, Cuvântul spune că „doi inşi vor fi în acelaşi pat”,  ceea ce înseamnă că undeva va fi noapte când va veni El, „unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” (Luca 17.34).

Sunteţi mulţumiţi în inimile voastre? Aţi fost născuţi din nou conform cerinţei Cuvântului lui Dumnezeu? Sunteţi urmaţi de roadele Duhului: dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, credincioşia şi blândeţea? Vă urmează toate acestea? Dacă nu, aş vrea să fiţi atât de conştienţi, încât să vă ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi să recunoaşteţi că sunteţi greşiţi. Spuneţi: „Dumnezeule, îndură-Te de mine şi ajută-mă să fiu aşa cum mă vrei Tu. Dăruieşte-mi Duhul Sfânt şi ajută-mă să trăiesc o viaţă sfântă.”

Vreţi să ridicaţi mâinile spre Dumnezeu? Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare. Văd că sunt ridicate o mulţime de mâini.

Mai sunt şi alţii care doresc să ridice mâna? Puteţi s-o faceţi acum.

Dumnezeu să te binecuvânteze, femeie. Şi pe tine, bărbatule… femeie… Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Dumnezeu să te binecuvânteze, băieţelule.

Vă daţi seama cât este de important lucrul acesta?

Frate, tu nu vii la biserică doar ca să asculţi mesajul unui om, nici ca să-l vezi pe mesager; tu vii aici ca să asculţi Cuvântul, Mesajul lui Dumnezeu care-ţi este adresat ţie.

Cineva zice: „Şi ce-i cu aceasta?” S-ar putea ca mâine dimineaţă să fie deja prea târziu. Vă întreb pe cei care nu aţi ridicat încă mâna: „Nu vreţi s-o faceţi acum şi să spuneţi: „Dumnezeule, ai milă de mine pentru că doresc Duhul Tău în mine.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Şi pe voi, cei din spate. Şi pe tine, domnule.

Vreţi să spuneţi şi voi: „Dumnezeule, eu vreau să merg spre Casa Ta, dar sunt bolnav şi obosit. Eu am dorit dintotdeauna să duc o viaţă predată Ţie, de aceea, în seara aceasta vin la picioarele Tale, Îţi dăruiesc inima şi Te rog: „Dumnezeule, zdrobeşte totul şi dă-mi o inimă nouă, un duh noi, şi apoi pune Duhul Tău în mine. Fă ca viaţa mea să se desfăşoare în acord cu Cuvântul Tău. Fă-mă un Mica al zilelor noastre, ca să pot sta numai pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Dorinţa mea este să nu mai trăiesc eu, ci Duhul Tău să trăiască prin mine viaţa pe care o cere Biblia. Aceasta este tot ce-mi doresc. Acesta este felul în care doresc să umblu. O, Dumnezeule, dă-mi îndurarea Ta şi putere să fac aceasta.”

Tu, care ai ridicat mâna, vrei să spui aceasta acum? Domnul să te binecuvânteze, doamnă.

Staţi liniştiţi în timp ce vă rugaţi. Fiecare să stea cu capul plecat, cu ochii închişi şi să se roage liniştit.

Nimic pe pământ nu poate sta nemişcat,

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile veşnice.

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare

a lui Dumnezeu”

Când călătoria noastră este gata,

Dac-ai fost sincer cu Dumnezeu,

Minunată şi strălucitoare

Este casa ta din mărire.

Şi sufletul tău o va privi uluit.

Voi întrebaţi: „Şi acum ce trebuie să face?”

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare

a lui Dumnezeu. Acesta este Cuvântul Lui.

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile veşnice

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare

a lui Dumnezeu.

(Fratele Branham fredonează cântarea: „Ţineţi-vă tare de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu.” ).

El este aici.

În spate este un frate scump, care i-a spus de curând soţiei sale: „La revedere”, pentru că a trecut dincolo, dar aceasta este numai pentru puţin timp. Când a plecat, ea se ţinea de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu. Da, aici mai este un frate care i-a spus soţiei sale: „La revedere!” pentru puţină vreme. Soţii acestor două surori sunt în seara aceasta aici. Ei ştiu că se vor reîntâlni cu iubitele lor.

Cum ar fi fost dacă ei nu aveau această nădejde?

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile veşnice

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare

a lui Dumnezeu.

Tatăl nostru ceresc, în timp ce ne cheamă muzica, vedem că în ea este un mesaj. Marele nostru Învăţător, Duhul Sfânt, ne spune ce să facem cu acest Mesaj. Da, El ne spune:

„Ţineţi-vă pur şi simplu de Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu, pentru că cerul şi pământul vor trece, dar El va rămâne pentru totdeauna! Cuvântul nu Se poate schimba pentru că Dumnezeu nu Se poate schimba.

Psalmistul spune: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” (Psalmul 119.11).

Tată, în seara aceasta s-au ridicat douăzeci sau treizeci de mâini. Aceşti bărbaţi şi femei au auzit Cuvântul Tău, iar „credinţa vine în urma auzirii.” Ei au auzit şi ca urmare s-au decis să Te slujească pe Tine, începând din seara aceasta, prin harul şi cu ajutorul Tău.

Te rog să intri în inimile lor şi să pui Duhul Tău cel Sfânt în duhul lor cel nou. Tu eşti Cel care le-ai dat şi un duh nou, pentru că altfel n-ar ţine mâinile ridicate şi n-ar dori aceasta.

Ei s-au dus însă jos, în casa Olarului şi Te-au lăsat să le schimbi sentimentele şi părerile, de aceea, inimile lor sunt pline de fericire acum.

Tu ai spus în Cuvântul Tău că „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.” (Ioan 6.44).

Ei n-ar fi putut să ridice mâinile, nici cei mici, nici cei mari, dacă nu i-ai fi îndemnat Tu s-o facă. Ei au făcut-o pentru că le-ai vorbit Tu. Dumnezeu este Cel care v-a dăruit lui Isus, ca un dar al iubirii Sale.

Noi putem auzi Vocea Ta care spune: „Dacă aude cineva glasul Meu…” Nu Biserica Ta, pentru că ea are Cuvântul Tău şi umblă conform Lui, ci: „cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Binecuvântează-i, Tată, cu viaţă lungă, cu Viaţă veşnică, şi ridică-i în zilele din urmă, aşa cum ai făgăduit.

Îngăduie ca cei ce sunt bolnavi să fie vindecaţi şi Duhul Tău să ni-L descopere pe Hristos, Domnul nostru.

Ridicaţi-vă capetele pentru un moment. Vă întreb încă o dată pe cei care aţi ridicat mâna, dacă rămâneţi pe poziţie în ceea ce aţi spus? Eu cred că aţi fost sinceri. În ce mă priveşte, eu v-am adus la Cuvântul lui Dumnezeu care este Adevărul.

Ar mai fi o întrebare: „Aţi făcut-o serios?” Dacă da, înseamnă că Dumnezeu v-a bătut la uşa inimii. Aşa este. Dacă aţi făcut-o într-adevăr serios, atunci lucrurile vechi au trecut, pentru că ceea ce a spus Dumnezeu nu poate cădea. Şi Isus a spus: „Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică.”

Mă gândesc că dacă El a luat într-adevăr loc în inimile voastre, în aşa fel încât să vă simţiţi îndeajuns de recunoscători faţă de Dumnezeu, atunci veţi dori să veniţi la altarul Lui, să îngenuncheaţi şi să-I mulţumiţi pentru tot ce-a făcut pentru voi.

În timp ce veţi face aceasta, sora va continua să intoneze acelaşi cântec. Aş vrea ca toţi cei care au ridicat mâna şi cei care n-au făcut-o, să vină aici sus. Haideţi să îngenunchem şi să Îi mulţumim Atotputernicului Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut pentru noi. Aceasta dovedeşte că aţi fost sinceri.

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile veşnice,

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu.

Când călătoria noastră este gata,

Dacă lui Isus i-ai fost supus,

Dreaptă şi strălucitoare este plata ta în splendoare.

Sufletul tău va privi fermecat!

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu.

Puneţi-vă nădejdea în lucrurile veşnice,

Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu.

Printre noi sunt mulţi păstori şi evanghelişti, cărora le place să vadă sufletele în Împărăţia lui Dumnezeu. Vino aici, pastore…

Mă întreb, fraţilor, dacă aţi vrea să veniţi printre oamenii aceşti, ca să ne rugăm pentru ei.

Ştiţi ceva? Am să fac un test conform Cuvântului. Oamenii aceştia au ridicat mâinile arătând că vor să primească Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu şi că Îl cred, iar eu am spus: „Acum, haideţi să ne rugăm.”

Să vedem ce-a spus Isus. Haideţi s-o luăm cu Cuvântul. Printre noi sunt o mulţime de lucruri fantastice, dar noi mergem cu Cuvântul.

Deci, Isus a spus: „Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.”

Să nu uitaţi că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu şi ele sunt valabile pentru veşnicie.

Tot Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.” Şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine…”

„Voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El…”

„Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică: şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.44,37,39,54).

Ce minunat este să priveşti la acest altar şi să vezi că un suflet este mai valoros decât zece mii de lumi. Ei n-au vrut niciodată să se unească cu biserica, dar au venit pentru că sunt mădulare ale trupului lui Hristos. Ei au venit să-şi aducă recunoştinţa şi să se roage, şi mă rog şi eu ca Duhul Sfânt să umple fiecare inimă cu pace şi bucurie, cu un duh umil care să aducă roadele neprihănirii lui Hristos, cât timp mai este respiraţie în trupurile lor şi vor merge Acasă, în mărire.

Aş vrea să vină aici păstorii şi evangheliştii şi să stea în jurul nostru în timp ce ne rugăm. Să vină toţi, indiferent din ce biserică face parte. Dorinţa mea este doar să veniţi în jurul acestor oameni…

Eu mă duc drept înainte, da, eu mă duc.

(Aceasta să fie ţinta inimii voastre).

Voi plăti preţul ca şi ceilalţi creştini.

Voi urma calea (la fel ca Mica)

Cu cei dispreţuiţi ai Domnului.

Am pornit cu Isus, şi mă duc drept înainte.

Eu mă duc drept înainte, da, eu mă duc

Voi plăti preţul ca şi ceilalţi creştini.

Voi urma calea cu cei dispreţuiţi ai Domnului.

Am pornit cu Isus, şi mă duc drept înainte.

Mai este cineva care doreşte să urmeze calea aceasta?

Isus a spus: „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” (Luca 9.26).

Este cineva care se ruşinează de audienţa aceasta mică? Este ceva care te face să stai pe loc? Ţi-e ruşine?

De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri…” (Matei 10.32).

Voi urma calea, Doamne,

Mă duc tot înainte.

Am pornit înainte cu Isus

Şi mă duc tot înainte.

Rugaţi-vă cu toţii, în timp ce ei îşi aduc recunoştinţa înaintea lui Dumnezeu, pentru că le-a iertat păcatele.

O, Dumnezeule, Tatăl şi Răscumpărătorul omenirii, aceşti oameni au venit şi au mărturisit în seara aceasta, că n-au fost destul de predaţi ca să fie cuprinşi în Trupul lui Hristos, de aceea au luat poziţie, fiind îndemnaţi de Cuvântul Tău şi împinşi de mâna Ta.

Te rugăm să-i aşezi pentru totdeauna în Împărăţia Ta, unde Te vor sluji pentru veşnicie. Ajută-i să creadă pe deplin Cuvântul pe care L-ai adus în seara aceasta, şi fă ca Duhul Sfânt să-i călăuzească pentru a-şi ocupa poziţia hotărâtă pentru ei în Trupul lui Hristos.

O, Dumnezeule, cât Îţi suntem de mulţumitori pentru aceasta!  Inima mea este cuprinsă de o mare emoţie, când îi văd pe aceşti bărbaţi şi femei îngenuncheaţi plini de umilinţă înaintea Ta, ca să-şi mărturisească păcatele şi să primească îndurarea Ta. Primeşte-i, Doamne!

Slujitorii Tăi, predicatorii Cuvântului, stau de partea acestor oameni, în timp ce eu mă aflu la acest amvon sfânt.

Acesta este un moment minunat. Îngerii lui Dumnezeu au tăbărât printre noi, de-o parte şi de alta a amvonului, deoarece este scris că „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.” (Psalmul 34.7).

Marea lume nevăzută din jurul nostru, ne împinge spre căinţă şi spre lepădarea de tot ce este greşit. De aceea, Doamne, cu inimile pline de căinţă punem înaintea Ta tot ce am făcut greşit şi Te rugăm să ai milă de noi.

Te rugăm să ne dai Duhul Tău cel Sfânt, împlineşte Cuvântul Tău în viaţa noastră şi modelează-ne vieţile şi caracterul astfel încât să fie conform voii Tale.

Te rugăm aceasta în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.