DUMNEZEIREA EXPLICATĂ

Îţi mulţumesc, frate Carlson. Vă salut pe toţi în Numele Domnului. Uneori când aud mărturiile pe care le aduc fraţii cu privire la felul de lucrare al Domnului, mă simt puţin şovăielnic când trebuie să mă ridic să vorbesc. Noi am auzit cum au fost prigoniţi fratele şi sora, care sunt baptişti, din pricina Cuvântului. Eu ştiu ce înseamnă să fii pus deoparte de biserica din care faci parte, pentru că am fost predicator baptist.

Mie mi s-a întâmplat la fel deoarece am fost dat afară de propria mea biserică, spunându-mi-se că am înnebunit (din pricina Cuvântului pe care Îl vorbeam). Dar eu le-am răspuns: „Lăsaţi-mă în pace dacă sunt nebun, deoarece mă simt mai bine ca nebun pentru Hristos decât să fiu cu mintea întreagă şi despărţit de El.”

Aceasta este convingerea mea.

Voi ştiţi că organizaţia numită „Biserica lui Hristos” sau campbelliştii, sunt cei care ne-au batjocorit primii, atunci când am început să ţinem adunări de vindecare.

Voi ştiţi că Biblia vorbeşte despre un bărbat numit Pavel, care la început a fost un prigonitor al bisericii lui Hristos, dar apoi a devenit unul dintre ai noştri.

Oamenii obişnuiesc să privească în primul rând la viaţa pe care o duceţi. Şi voi ştiţi că pentru mine este cel mai bine să trăieşti o predică decât doar s-o predici.

Nu demult, am vorbit cu un lucrător din cadrul Evangheliei depline. Cred că îl cunoaşteţi cu toţii – mă refer la fratele Booth Clibborn. El este un om foarte înţelept în felul lumii: vorbeşte şapte limbi, deci poate fi numit un uriaş în înţelepciune.

Împreună cu noi era şi fratele Moore şi discutam despre ceva. Eu nu eram de aceeaşi părere cu el, ceea ce l-a determinat să-mi spună: „Tu nu-ţi cunoşti Scriptura!” Voi ştiţi cum vorbeşte fratele Booth.

Eu i-am răspuns: „Este adevărat, frate Booth, eu nu cunosc Biblia dar Îl cunosc foarte bine pe Autorul ei.”

Voi ştiţi că Viaţa nu este să cunoşti Cuvântul ci „Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17.3).

Acesta-i adevărul. Înţelegeţi? Şi dacă eu Îl cunosc pe El, cunosc şi Cuvântul Lui. Acesta este adevărul.

În dimineaţa aceasta, când am dat mâna cu fraţii lucrători de aici, am văzut un bărbat de culoare care mi-a amintit de Elder Smith. Ei seamănă foarte bine, numai că fratele Elder, care merge la Biserica lui Dumnezeu, are mustaţa căruntă. Eu mergeam foarte des să predic la ei şi obişnuiam să intru pe uşa din spate. Nu voi uita niciodată expresia pe care o spunea: „Priveşte în sus şi ascultă cântarea sfinţilor!” În colţ stătea o fetiţă şi ei toţi începeau să cânte şi să bată din palme, ca penticostalii: „Înalţă-L sus!” Mă iubeau mult, dar şi eu îi iubeam pe ei.

Când mă vedea, el striga întotdeauna bucuros: „Intră prezbitere! Pune-ţi pălăria! Pune-ţi pălăria!”

Din câte am aflat, fratele pe care l-am văzut în locul acesta este soţul uneia dintre surorile care-mi place mult cum cântă. Eu am încercat s-o fac să înţeleagă de câteva ori că aş vrea să cânte, însă ea nu a vrut. Totuşi, am s-o invit să vină o dată aici să cânte.

Soră, cred odată ai cântat într-o adunare a oamenilor de afaceri creştini cântarea: „Voi cei de pe corabie!” (Sora răspunde că este adevărat).

Soţia mea va veni aici săptămâna aceasta şi aş dori să te audă şi ea cântând.

În dimineaţa aceasta am cunoscut un frate  care mi  s-a prezentat ca fiind un lucrător budist. Salutări, frate scump.

Nu demult, am avut ocazia să întâlnesc budişti. Când am fost în Canada, printre chinezi erau şi foarte mulţi budişti. Ei sunt oameni foarte amabili şi iubitori.

Îmi amintesc de un bărbat numit Buddha, care era orb şi pe care l-am întâlnit la o adunare pe care am ţinut-o la Winnipeg. Era un bărbat micuţ, şi în timp ce-i vorbeam despre faptul că Dumnezeu este Vindecătorul, a crezut. Când m-am rugat pentru el, l-am auzit spunând tot timpul că Îl iubeşte pe Dumnezeu, iar ochii lui s-au deschis pe loc şi a putut să vadă.

Eu nu am avut până acum ocazia să vorbesc  la Chicago în faţa unui număr aşa de mare de fraţi lucrători. Nu voi încerca să aduc un mesaj anume, deoarece ştiu că mă aflu în faţa unor bărbaţi care cred că sunt cu mult mai capabili decât mine să aducă un mesaj. Totuşi, cred că vom putea petrece un timp minunat în prezenţa Domnului. Voi ştiţi că am predicat de multe ori în acest oraş, cu ajutorul fraţilor comercianţi de la Evanghelia deplină.

Părerea mea este că atunci când Dumnezeu trimite o slujbă ca aceasta, există intrări şi ieşiri, urcuşuri şi coborâşuri, şi ca urmare oamenii pot să greşească în felul cum gândesc sau cum vorbesc despre ea.

Eu nu sunt un bărbat educat, de aceea nu pot ţine un discurs care să se ridice la nivelul fraţilor prezenţi aici. Nu am educaţie, dar Îl iubesc pe Domnul şi Domnul a pregătit pentru mine o altă cale prin care să pot câştiga sufletele: prin darul Său divin  care umple golul din cultura mea, deoarece trăgându-mă dintr-o familie săracă, nu am avut posibilitatea să urmez o şcoală superioară.

La naşterea mea s-a întâmplat ceva deosebit, voi aţi citit aceasta în cartea „Povestea vieţii mele.”

Prin acest dar, încerc să fac partea pe care mi-a încredinţat-o Domnul alături de voi, fraţilor, ca să-i atrag pe păcătoşi la Hristos.

Eu nu sunt  superstiţios, dar îmi place ca întotdeauna înainte de a deschide Cuvântul, să vorbesc puţin cu Autorul. Să ne plecăm  capetele în semn de respect pentru EL.

Scumpul nostru Tată, Tu eşti Dumnezeul nostru, iar noi ne apropiem de Tine pentru cauza Evangheliei. Eu stau aici, în faţa copiilor Tăi, a păstorilor puşi de Tine, alături de aceşti fraţi scumpi care au credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

O, Doamne, inima mea este plină de amărăciune când văd că oamenii Te-au înţeles greşit şi ca urmare au construit tot felul de instituţii în care vor să-i pregătească pe copiii Tăi, pentru Împărăţia Ta. Tu însă, ne chemi să ieşim din toate aceste lucruri, în zilele din urmă, şi noi credem, Doamne, că trăim în aceste zile din urmă.

Am ajuns la capătul drumului, aşa cum a spus profetul: „dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7), și suntem încredinţaţi că noi suntem mesagerii acestei Lumini măreţe a Evangheliei, pe care am fost învredniciţi s-o ducem până la marginile pământului, prin harul Tău.

Tată, Te rog să mă ajuţi ca în dimineaţa aceasta să le pot spune fraţilor care este însărcinarea şi slujba pe care am primit-o de la Tine, ca să mă poată înţelege. Îngăduie-ne să avem o dragoste desăvârşită, o colaborare şi o părtăşie deplină, spre slava și înaintarea Evangheliei. Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus, care S-a rugat pentru noi, ca să fim una aşa cum El şi Tatăl a fost Unul.

Tu ai spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13.35). Amin.

Nădăjduiesc că nu vă voi plictisi prin ceea ce voi vorbi. Dorinţa mea este să înţelegeţi ce vreau să spun, ca să nu mai ascultaţi părerile altora cu privire la aceste lucruri. Eu am vorbit în multe adunări despre slujba mea, dar în Chicago mă aflu pentru prima dată, de aceea aş vrea să fiu bine înţeles.

În Faptele Apostolilor 26.19, Pavel spune: „De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.”

Aceste cuvinte sunt spuse de apostolul Pavel şi noi, slujitorii, ne referim cu plăcere la el, deoarece toţi recunoaştem că Dumnezeu l-a chemat şi l-a pus apostol pentru Biserica dintre neamuri: Isaia 49.6 și Fapte 13.47.

Noi vedem că slujba lui a fost cercetată de oameni.

Adevărul este că întotdeauna când se petrece un lucru neobişnuit, este cercetat. Şi părerea mea este că aşa este corect: totul trebuie cercetat.

Mă gândesc că uneori păstorii stau sceptici la lucrurile pe care le aud, şi cred că ei au acest drept, deoarece, dacă înţeleg bine cuvântul „pastor” înseamnă „păstor”, iar păstorul este ciobanul sau supraveghetorul turmei. Acela care se îngrijeşte de hrana unui grup de bărbaţi şi femei, peste care a fost pus de Duhul Sfânt.

Acesta este motivul pentru care el are dreptul să ştie ce fel de hrană primesc oile lui şi de unde provine ea. Părerea mea este că el are dreptul să facă acest lucru.

Deci păstorii şi oamenii, în general, au dreptul să fie bănuitori, de aceea ei trebuie să aibă răbdare şi să cerceteze lucrurile.  Ce vei face dacă eşti verificat şi se dovedeşte că într-un punct nu mergi corect? Cum vei umbla prin credinţă?

Dacă cineva se gândeşte: „Lucrul acesta pare a fi psihologie!” este posibil să fie aşa, dar tot atât de bine poate să nu fie aşa. Dacă, de exemplu, cineva se hotărăşte în inima lui să nu se mai ridice niciodată de la masă, orice s-ar întâmpla, rămâne pe poziţie. Înţelegeţi? Aceasta înseamnă că a obţinut tot ce şi-a dorit şi nu-l mai interesează altceva. Este atât de simplu.

Voi trebuie să credeţi! Trebuie să aveţi credinţă; trebuie să aveţi încredere.

Dar cum puteţi avea încredere într-un lucru când nici măcar nu ştiţi încotro mergeţi? Cum pot merge cu maşina în plină viteză pe un drum necunoscut, care este plin de curbe şi nu ştiu ce surprize îmi poate rezerva curba următoare?

Vedeţi, voi trebuie să ştiţi pe unde mergeţi, altfel dovediţi că nu ştiţi cum să umblaţi. Acesta este adevărul. Dar dacă vreţi să cercetaţi ca să vedeţi cum stau lucrurile, veţi cunoaşte, deoarece vă va fi descoperit şi atunci veţi şti încotro mergeţi şi cum este drumul, aşa că nu vă va mai opri nimeni şi nimic.

Părerea mea este că asta a vrut să-i spună Pavel lui Agripa în versetul acesta. El a spus clar că înainte a făcut parte din partida lor şi că nu s-a dat înapoi să-i prigonească pe creştini.

Cred că fratele sau sora care au fost cândva în biserica baptistă, s-ar putea duce în dimineaţa aceasta acolo şi să le spună: „Odinioară, am fost unul dintre voi!”

Cred că şi fratele care a făcut parte din Biserica lui Hristos (mă refer la organizaţie), ar putea merge în dimineaţa aceasta înapoi şi să spună: „Eu am fost odată dintre voi!”

Ascultaţi-l pe Pavel. Ce spune în faţa lui Agripa? „Eu am fost dintre ei: „şi am trăit ca Fariseu.” (Fapte 26.5).

El a fost învăţat de Gamaliel şi  cunoştea foarte bine legea şi părerea evreilor. El a spus: „Am prigonit Biserica lui Hristos, până la moarte.” (Fapte 26.10-11).

Vedeţi? El a spus clar: „Sunt cercetat pentru credinţa a cărei prigonitor am fost.”

M-am gândit de multe ori că Pavel a fost martor la martirajul lui Ştefan. El a fost acolo când Ştefan a ridicat ochii spre cer şi a spus: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte 7.56).

Voi ştiţi că oamenii pot ucide mesagerul dar nu pot ucide Mesajul lui. Acesta este adevărul. Ştefan a fost ucis pentru că Îl vestea pe Isus, dar Mesajul lui a fost dus mai departe de Pavel, care a afirmat că nu este vrednic să poarte numele de apostol deoarece a prigonit Biserica lui Hristos şi şi-a dat consimţământul la uciderea lui Ştefan (1 Corinteni 13.9).

Pavel, asemenea tuturor înaintaşilor săi, a spus mai întâi cine a fost, cu ce s-a ocupat, dovedindu-şi apoi chemarea cu Scriptura. El era contrar Legii ebraice, dar le-a dovedit cu Scriptura că poziţia lui este corectă.

Asemenea lui Pavel, eu invit pe orice frate care poate să dovedească, să-mi arate un singur lucru pe care l-am spus şi care nu este conform Cuvântului. Cine poate spune „Această afirmaţie nu se găseşte în Biblie!”? Voi puteţi avea o părere diferită de a mea, cu condiţia ca ea să fie conform Scripturii. Numai atunci este corectă.

Pavel aducea interpretarea lui cu privire la ceea ce a spus Moise. El a putut să spună aceste cuvinte numai după ce L-a întâlnit pe Isus într-o vedenie. Acolo, pe drum, Isus l-a strigat şi i-a vorbit.

Cuvintele lui Pavel ar fi trebuit să fie înţelese de evrei, deşi pentru Festus şi Agripa erau lucruri greu de înţeles. „Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?” Vedeţi? Ce voia să spună Pavel prin aceste cuvinte? „Dacă aţi recunoaşte lucrarea lui Dumnezeu din trecut, aţi recunoaşte şi că El poate învia morţii! Apoi le-a povestit experienţa pe care a trăit-o pe drumul Damascului, şi a început să le vorbească despre Isus, arătându-le că Isus este Dumnezeu însuşi, (ceea ce i-a tulburat atât de mult încât voiau să-l omoare), Dumnezeul pe care L-au slujit în toate timpurile.

El este Dumnezeul care i-a călăuzit prin pustie; El S-a descoperit înaintaşilor lor în Stâlpul de Foc şi de Nor şi tot în această Lumină L-a văzut şi Pavel, o Lumină atât de puternică încât l-a orbit. Şi Pavel L-a întrebat: „Cine eşti Tu, Doamne?” (Fapte 26.15).

Isus i-a răspuns: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi, în vârful unei ţepuşe.” (v.14).

Aceasta l-a determinat pe Pavel să vorbească tuturor despre Isus, arătând că Isus Hristos este Mesia; că El a murit pentru păcatele noastre şi că Dumnezeu L-a înviat din morţi. Această învăţătură este conform Cuvântului, iar acum Isus este viu.

Vedeţi? Pavel era un martor al învierii Lui şi dovedea că toate semnele şi minunile, care pentru ei erau atât de ciudate, nu erau ceva nou pentru Dumnezeu, ci dimpotrivă, dovedesc că El a rămas credincios Cuvântului Său, asupra căruia veghează ca să Îl împlinească.

Ce a spus prorocul Isaia că se va întâmpla la venirea lui Mesia? Isaia 35.5-6:

„Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta de bucurie.”

Aici, în Fapte, nu ne este redat tot discursul lui Pavel, dar el a mers în faţa regilor şi a vorbit despre toate aceste profeţii, şi cu siguranţă, aceşti demnitari nu s-au dovedit atât de răbdători cu el, cum sunteţi voi cu mine.

Voi ştiţi că el a încercat să le spună celor din neamul lui, că Dumnezeul pe care L-au slujit ei…

Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea, pe care ei o numesc „partidă:… (Fapte 24.14). Ei o numesc „nebunie, erezie”. Vedeţi, pe calea aceasta, pe care voi o numiţi „erezie”, eu mă închin Dumnezeului la care vă închinaţi şi voi.

Părerea mea este că astăzi putem spune şi noi aceleaşi cuvinte oamenilor din organizaţiile din care am făcut parte mai înainte: catolici, metodişti, baptişti: „Eu slujesc Dumnezeului părinţilor mei, pe calea pe care voi o numiţi „partidă”… şi pentru care am fost puşi deoparte şi priviţi ca şi cum am fi nebuni şi rătăciţi.

Cât de puternică a fost mărturia lui Pavel înaintea lui Agripa, dacă la un moment dat împăratul a strigat: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă faci creştin.” (Fapte 26.28).

Pavel a dovedit Cuvântul Scripturii, deşi era în contradicţie cu propria lui sinagogă. L-a dovedit atât de clar, încât împăratul a fost mişcat şi a spus: „Aproape că m-ai convins să devin creştin.”

Ce i-a răspuns Pavel?„Fie curând, fie târziu, să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi, să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”

Cu alte cuvinte, Pavel spunea: „Doresc din toată inima ca Dumnezeu să-ţi dea şi ţie descoperirea pe care am primit-o eu. Doresc mult să poţi primi acest lucru.”

Festus, uimit de cuvintele lui Pavel, i-a spus: „Pavele, tu eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie!” v. 24).

Dar Pavel i-a dovedit că nu are dreptate: „Nu sunt nebun, prea-alesule Festus, dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.” (v. 25).

Aceasta doresc să vă spun şi eu în dimineaţa aceasta, fraţilor. Nu vreau să mă pun lângă Pavel, dar am dorit să fac această legătură pentru a fi mai bine înţeles în ceea ce vreau să vă spun. Dorinţa mea este ca voi toţi, cei prezenţi, să puteţi vedea ceea ce văd eu, deoarece atunci veţi primi o înţelegere mai clară cu privire la slujba mea.

Când am părăsit biserica baptistă şi am început să merg în mijlocul penticostalilor, Dr. Roy Davis, care m-a ordinat ca predicator baptist, mi-a spus că sigur am avut un coşmar; spunea aceasta referindu-se la vizita Îngerului Domnului. Voi ştiţi însă că vizita Lui a adus în viaţa mea darul vindecării divine.

Eu nu ştiam nimic despre penticostali, iar oamenii îi batjocoreau spunând că sunt o grămadă de „holly-rollers” care se târăsc pe jos şi fac spume la gură, ca şi câinii turbaţi, şi că trebuie stropiţi cu apă ca să fie treziţi. Acestea erau zvonurile pe care le auzeam cu privire la ei.

Şi acest predicator mi-a zis: „Cine crezi că te va asculta?”

„Dacă Dumnezeu a găsit cu cale să mă trimită, sunt sigur că a pregătit şi pe cineva care să mă asculte”, am răspuns eu.

„Doctore Davis, am continuat eu, El era tot atât de real cum eşti tu, şi eu am stat în faţa Lui, L-am privit şi I-am vorbit…”, dar el susţinea că am avut halucinaţii.

Fraţilor, convingerea mea este că „darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă.” Aceasta cred eu.

Tu nu poţi fi ceea ce nu eşti. Dacă un om încearcă să fie ceea ce nu este, e un făţarnic. Pe mine lăsaţi-mă să fiu ceea ce sunt şi atunci totul va fi simplu şi clar.

După cum v-am mai spus, eu nu sunt un om cult şi nu cunosc deloc teologia. Adevărul este că nu am nici măcar pretenţia că sunt predicator, deoarece nu am seminarul teologic şi nici un vocabular elevat. Dar prin puţina mea cunoştinţă, cu ajutorul Domnului încerc să împărtăşesc fraţilor mei ceea ce mi-a dat El.

În anul 1933, eu am fost ordinat ca predicator în Biserica Misionară Baptistă din Jeffersonville, Indiana, care era membră în Convenţia Baptistă din Sud. Ceea ce vreau să vă spun este că Biserica Baptistă este suverană. Ca predicator, tu poţi să predici ce vrei, dacă adunarea este de acord cu aceasta.

Eu cred că aceasta este o învăţătură apostolică, deoarece autoritatea supremă într-o biserică este păstorul. Dar dacă vine un episcop sau altcineva şi se ridică deasupra păstorului, vă întreb: „Cum va putea lucra Dumnezeu în acea biserică” Vedeţi, nu se poate aşa!

Imediat după ce am primit însărcinarea, am plecat la Sant Louis, Missouri, ca să mă rog pentru vindecarea micuţei Betty Daugherty. Tatăl ei era pastor la Biserica Penticostală Unită, care  botează în Numele lui Isus. Ei sunt cunoscuţi sub denumirea de „Only Iesus”, adică „Numai Isus”. După vindecarea fetiţei, eu am revenit la Sant Louis, unde am închiriat Auditoriul Kiel, ca să ţin o adunare de trezire. Numărul celor prezenţi a fost în jur de 14.000 de omeni, aşa că am fost nevoiţi să apelăm la poliţie ca să se facă ordine. De acolo am plecat la Richard T. Read, păstorul Tabernacolului „Trecute zile biblice binecuvântate”, din Jonesboro, care făcea parte tot din organizaţia „Only Iesus”. Apoi am fost la dr. G. H. Brown, care aparţinea aceleaşi organizaţii din Little Rock, Arkansas. De acolo am plecat pe coasta de vest.

Pe coasta de vest, am aflat că şi în cadrul Bisericii Penticostale, sunt mai multe grupuri divizate, aşa cum este şi la baptişti. Ei erau divizaţi datorită părerilor diferite cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo am întâlnit „Adunarea lui Dumnezeu” şi „Biserica lui Dumnezeu”, care erau deosebite una de cealaltă. Da, ei s-au separat datorită părerilor diferite şi au pus între ei linii de despărţire: doctrinele.

Când fraţii au auzit despre ce vorbesc, au venit la mine şi mi-au spus:

„Bine, dar şi tu faci parte din gruparea „Only Iesus”.

„Nu, eu nu fac parte din această grupare”, am răspuns eu.

Atunci un frate m-a întrebat: „Bine, dar atunci de ce umbli cu ei?”

„Faptul că umblu cu ei nu înseamnă că fac parte din gruparea lor.” Înţelegeţi? Ei îmi sunt fraţi.

Şi el mi-a răspuns: „Păi, ei sunt o grămadă de uli cuibăriţi…”

„Iartă-mă, i-am răspuns eu, dar în mijlocul lor am întâlnit oameni cu adevărat evlavioşi. Părerea mea este că şi ei sunt oameni ai lui Dumnezeu, şi nu sunt de acord să-i vorbeşti de rău, pentru că nu ai dreptate.”

Auzind aceste păreri, am încercat să mă abţin în a spune ceva şi am început să studiez învăţătura fiecăruia, ca să văd motivele pentru care s-au despărţit. Astfel, am ajuns să înţeleg că una dintre aceste două mari grupări a fost numită „Iesus Only”, iar cealaltă „Adunarea lui Dumnezeu”, cauza despărţirii fiind botezul în apă.

Unii susţin că botezul corect este în „Numele lui Isus”, iar ceilalţi susţin că este în formula trinitară „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”.

Privindu-le atent am constatat că în mijlocul ambelor grupări sunt bărbaţi care Îl slujesc pe Dumnezeu.

„O, Doamne, mi-am zis eu, cât ar fi de bine dacă ar înlătura punctele divergente dintre ei şi ar merge înainte împreună, astfel încât să nu mai spună: „Nu vrem să avem părtăşie unii cu alţii!”

Concluzia mea este că dezbinarea cauzată de părerile diferite, care au generat ură şi răutate, se datorează unui duh rău care i-a înşelat. Aceasta este tot ce doreşte Satan, deoarece cât timp armele voastre sunt îndreptate unul împotriva celuilalt, el nu trebuie să lupte deloc împotriva voastră.

Răspunsul la această problemă ne-a venit în anul 1946, la un hotel din Seatlle, Washington. Acolo am participat la un dejun la care am avut ocazia să vorbesc cu doi bărbaţi cunoscuţi, care reprezentau cele două grupări. Unul dintre ei este dr. Ness. Cred că fraţii din „Adunarea lui Dumnezeu” şi-l amintesc. El venea din nord-vest, era un bărbat înalt şi înţelept şi reprezenta „Adunarea lui Dumnezeu.”

Celălalt bărbat era dr. Scism, care reprezenta Biserica Penticostală Unită (Only Iesus). Cred că fraţii din Biserica Penticostală Unită şi-l amintesc. El venea tot din nord-vest şi avea mai multe districte pe care le păstorea.

Înainte de întâlnire m-am tot gândit ce trebuie să fac, ce poziţie să iau? De partea căruia dintre ei să mă pun?

Când a venit ziua hotărâtoare, ei mi-au spus: „Trebuie să iei partea unuia dintre noi. Dacă mergi cu cei ce  botează în Numele lui Isus, trebuie să aderi la ei, iar dacă mergi cu „Adunarea lui Dumnezeu”, trebuie să te depărtezi de gruparea „Only Iesus.”

Era clar că ajunsesem la o răscruce şi că trebuia să iau o decizie.

Îmi amintesc că în dimineaţa aceea m-am rugat mult şi L-am rugat pe Dumnezeu: „Ajută-mă, Dumnezeule, deoarece mă voi întâlni cu doi bărbaţi cunoscuţi. În organizaţiile lor sunt mii de slujitori, iar Tu m-ai trimis afară cu o însărcinare. Bărbaţii aceştia doi sunt slujitorii Tăi, dar cum i-aş putea ajuta pe oameni când se vede clar că cele două grupări se luptă una împotriva celeilalte.” Mă înţelegeţi.

„Eu nu pot face aşa ceva, deoarece sunt convins că voia lui Hristos este alta. Te rog ajută-mă, Doamne,  să pot sta în faţa lor şi dă-mi cuvinte potrivite ca să le pot răspunde.”

În dimineaţa aceea nu am avut pe nimeni de partea mea, dar Domnul a fost cu mine.

A sosit şi clipa decisivă: „Ce vei face? Ce hotărâre vei lua?”

Şi eu m-am decis: „Hotărârea mea este să stau între voi, ceea ce înseamnă că nu voi adera la nici o organizaţie. Eu vă pot îmbrăţişa pe amândoi şi să spun: „Noi suntem fraţi!” Vedeţi? Noi suntem fraţi. Am citit toate cărţile pe care le-am putut găsi, ca să văd motivele care au dus la despărţirea acestor biserici şi când s-a întâmplat aceasta.

Cearta dintre voi a apărut din aceleaşi motive care au dus la dezbinarea bisericii primare, imediat după Rusalii.  Atunci au început să se certe unul cu celălalt. Problema care se ridică este: Există o posibilitate de mediere, de rezolvare a problemelor divergente? Ce s-ar putea face pentru aceasta, fraţilor?”

Nici unul nu a spus nimic, deoarece problemele dintre ei erau foarte ascuţite; şi erau despărţiţi de aproximativ 15-20 de ani.

Eu am continuat: „Iată ce voi face, fraţilor: Dumnezeu nu m-a trimis să botez oricum. Însărcinarea pe care mi-a dat-o El este să mă rog pentru bolnavi, aşa că, voi puteţi face ce vreţi şi să botezaţi cum vă place.

Vreau să vă întreb însă ceva: Frate Ness, tu ce crezi, gruparea „Only Iesus” are Duhul Sfânt, dacă ei vorbesc în limbi şi fac aceleaşi lucruri pe care le faceţi voi, cei din „Adunarea lui Dumnezeu”?”

„Desigur”, a răspuns el.

„Frate Scism, tu ce crezi, „Adunarea lui Dumnezeu” are Duhul Sfânt dacă acolo se vorbeşte în limbi şi fac exact aceleaşi lucruri ca voi?”

„Sigur că da”, a răspuns el.

„Biblia spune că Dumnezeu dă Duhul Sfânt celor care I se supun Lui, de aceea vă întreb: Cine I s-a supus? Care dintre voi s-a supus voii Sale? Şi Dumnezeu v-a dat Duhul Sfânt la amândoi. Vedeţi?”

„Frate Scism, poţi afirma că fratele Ness nu are Duhul Sfânt?”

„Nu”, a răspuns el.

„Frate Ness, poţi afirma că fratele Scism nu are Duhul Sfânt?”

„Nu!”

Vedeţi, aceşti doi bărbaţi erau convinşi că posedă Duhul Sfânt, dar tocmai aici este ceva de neînţeles.

Mă voi întoarce imediat la problema noastră.

Fraţii finlandezi ştiu că de curând am venit din Finlanda, unde a fost înviat acel băiat mort. La Stockolm,   m-am întâlnit  apoi cu Levi Pethrus de la Biserica Philadelphia. El este un mare bărbat al lui Dumnezeu.

Fratele Gordon Lindsay, a aparţinut şi el de „Adunarea lui Dumnezeu”, iar în prezent este unul din principalii sponsori ai misiunilor mele internaţionale.”

Aşa pot spune şi despre Forsaquare, care a ieşit din „Adunarea lui Dumnezeu” şi despre unitarieni. Înţelegeţi?

Totuşi, eu am spus clar că nu voi adera la nici una dintre aceste grupări care se ceartă între ele. Datoria noastră este să ne vedem cu toţii fraţi şi să mergem împreună, deoarece toţi avem aceeaşi dorinţă şi aceeaşi ţintă.

Problema este ca toţi cei ce se cerată, să-şi examineze cu atenţie motivele şi obiecţiile  şi să pună înainte voia lui Dumnezeu. În felul acesta veţi vedea dacă ceea ce faceţi este corect sau nu.

Voi ştiţi ce spune Isus în Marcu 11.24:

De aceea, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi primit şi îl veţi avea.”

Dar eu vă întreb: „Dacă te îndoieşti în inima ta că aceasta este voia lui Dumnezeu, sau dacă motivele şi obiecţiile tale sunt greşite, cum vei putea primi ceea ce ceri? Dar dacă eşti corect şi ceea ce ceri este  voia lui Dumnezeu, vei primi, pentru că altfel ar fi greşit Dumnezeu.

Aici este problema. Cred că nimeni nu m-a auzit vorbind despre aceste lucruri de pe platformă, pentru că le las deoparte. Vedeţi? Depinde de noi. Eu sunt chemat aici să câştig suflete pentru Hristos, prin darul pe care l-a pus El în mine. Înţelegeţi? Nu mă interesează nimic altceva.

Voi puteţi să vă botezaţi cum vreţi, dar când va veni El…

Voi ştiţi că am fost numit în toate felurile. Unii spun că sunt profetul lui Dumnezeu, în timp ce alţii afirmă că am drac. Adevărul este că în spatele tuturor acestor păreri, eu sunt fratele vostru, cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu şi lucrez împreună cu voi pentru Împărăţia Lui. Acesta este adevărul.

Dacă totul este în ordine, nu vă plictisesc şi vreţi să mă ascultaţi în continuare, aş vrea să merg mai departe. Mă mai puteţi asculta, fraţilor? (Lucrătorii răspund: „Continuă!”). În ordine.

Cred că ceea ce voi spune în continuare vă va ajuta să mă înţelegeţi.

Mi-am notat ceva aici, ca să nu uit.

În discuţia pe care avut-o cu cei doi bărbaţi, am fost întrebat ce cred despre „trinitate”. Cred în „trinitatea” lui Dumnezeu?

Fraţilor, acum când ne apropiem de problema noastră, cred că nu vă veţi supăra pe mine şi că vom rămâne fraţi. Eu vă datorez această explicaţie pentru că mulţi din membrii adunărilor voastre vin la adunările mele şi desigur, nu aş vrea să-i amăgesc prin ceea ce învăţ.

Eu i-am rugat întotdeauna pe oameni să nu-mi pună alte întrebări decât cele referitoare la tema pe care o ating în vorbirea mea, iar când s-a întâmplat să mă întrebe altceva, le-am răspuns simplu: „În problema aceasta întrebaţi-l pe păstorul vostru, deoarece dacă a putut să te conducă până la primirea Duhului Sfânt, te va duce şi mai departe.”

Fac aceasta pentru că lucrurile mici sunt cele care creează confuzii şi nu vreau să ajung la aşa ceva.

Mi s-a spus că sunt un urâtor al organizaţiilor, dar nu este adevărat. Părerea mea este că organizaţiile sunt minunate, dar când sistemul devine corupt, nu pot să nu mă ridic împotriva lui. Înţelegeţi? Pe mine nu mă interesează dacă sunteţi unitarieni sau trinitarieni. Sistemul este problema. Din cauza sistemului, a crezului vostru, ajungeţi la probleme divergente şi spuneţi:

„Noi suntem „Adunarea lui Dumnezeu!”

„Dar cei de vizavi cine sunt?”

„Fraţii noştri de la „Only Iesus!”

„Dar cei de mai încolo cine sunt?”

„O, aceia sunt fraţii Foursquare. Sunt fraţi minunaţi şi avem părtăşie împreună.”

„Credeţi la fel ca ei?”

„O, desigur! Noi avem aceeaşi credinţă.”

„Bine, dar atunci ce vă deosebeşte?”

„Păi, să vezi…Noi botezăm într-un fel, iar ei în alt fel.”

Vedeţi? Noi ne lovim de aceeaşi problemă ca în Africa de Sud. Fraţii de acolo mi-au spus: „Un grup scufundă persoana botezată de trei ori cu faţa în jos (pe burtă). Alţii o scufundă de trei ori pe spate.”

Când am auzit aceasta, i-am întrebat: „Bine, dar unde scrie aşa ceva?”

Unul mi-a răspuns: „Când a murit, Isus a căzut cu faţa înainte. Acesta este motivul pentru care scufundăm persoana botezată cu faţa înainte.”

„Bine, dar cu gruparea cealaltă cum este?”

Ei au răspuns: „Aţi văzut vreodată un mort îngropat pe burtă?”

Vedeţi, fraţilor? Acesta este motivul pentru care s-au despărţit şi au făcut două grupări. Aceasta este ceea ce vrea Satana, ceea ce înseamnă că dacă vă despărţiţi împliniţi planul Satanei.

Cei vinovaţi de aceste dezbinări nu sunt oamenii. Credincioşii din ambele grupări sunt oameni minunaţi; ceea ce-i desparte este sistemul, crezul, el este vinovat!

La fel este şi cu catolicii. Dacă un catolic crede în Isus Hristos pentru mântuire, va fi mântuit. Vedeţi, aşa este corect. Dar dacă se încrede în biserică, este pierdut. Şi voi, fraţilor penticostali, ştiţi că dacă cineva se încrede în biserica penticostală pentru salvare, este cel mai nenorocit dintre oameni. De ce? Pentru că este pierdut. Acesta-i adevărul!

Dacă privim la Isus Hristos, suntem salvaţi prin credinţă. Vedeţi? Este o lucrare completă. Celelalte lucruri nu au nici o importanţă.

În discuţia mea cu fraţii Scrism şi Ness, am spus: „Nu voi trece de partea nici unuia dintre voi, deoarece amândoi sunteţi greşiţi cât timp vă certaţi.”

Înţelegeţi ce vreau să spun? Eu prefer să fiu greşit în învăţătură, dar sincer în inimă, decât să posed Adevărul şi să fiu un făţarnic. De ce? Deoarece faptul că vă certaţi arată ce este în inima voastră.

Vă spun aceasta din experienţă. Pentru mine nu contează ce face un om, nici cât de mult se deosebeşte de mine prin părerile lui şi nici ce spune despre mine; grija mea este să-l pot iubi la fel de mult ca pe oricare altul, şi aceasta nu pentru că sunt dator, ci pentru că această iubire izvorăşte din inima mea. Dacă nu simt aceasta, sunt greşit. Vedeţi, acesta este adevărul.

Nu demult, a venit la mine un frate care face parte din organizația „Biserica lui Hristos”. El spunea următoarele despre mine: „Omul acesta este un drac! El vorbeşte despre darurile Duhului Sfânt, dar în zilele noastre nu mai există aşa ceva. Numai cei doisprezece apostoli au posedat Duhul Sfânt şi numai în mijlocul lor s-a manifestat darul vindecării.” El a continuat să vorbească în felul acesta cam o jumătate de ceas.

Când a terminat, i-am spus: „Un moment, frate. Cred că ar fi cazul să-mi permiţi să mă apăr, deoarece spui că vorbeşti unde vorbeşte Biblia şi taci când tace ea.”

„Aşa este, frate”, a răspuns el.

„Bine. Acum fii atent, te rog! Ai spus că numai cei doisprezece apostoli au primit Duhul Sfânt, dar îţi voi arăta ce spune Biblia referitor la lucrul acesta: „…numărul celor prezenţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci.” (Fapte 1.15).

Sau vrei să spui că apostolul Pavel nu a avut Duhul Sfânt? El L-a avut, deşi s-a întors la Domnul la câţiva ani după apostoli.

În continuare ai afirmat că numai cei doisprezece apostoli au posedat darul vindecării, dar Biblia vorbeşte despre un bărbat care nu era din rândul apostolilor şi totuşi a făcut semne, minuni şi vindecări în Samaria:  este vorba de Filip, care nu era nici măcar predicator, ci diacon (Fapte 6.5), dar în Samaria a scos draci (Fapte 8.6-7).”

Când am spus aceste cuvinte, el a plecat capul şi a tăcut.

La despărţire, i-am spus: „Te iert pentru că m-ai numit drac, pentru că îmi dau seama că nu ai vrut sa spui aceasta.”

El m-a privit o clipă, după care mi-a zis: „Un lucru este sigur: tu ai cu adevărat Duhul Sfânt.”

„Frate, acum care este adevărul? Sunt un drac sau posed Duhul lui Hristos?” Vedeţi?

Vă spun însă ceva: Omul acela a putut spune că am Duhul Sfânt pentru că a văzut dragostea mea pentru el, chiar dacă era greşit. Eu nu m-am uitat la faptul că era în dezacord cu Cuvântul: l-am iubit oricum.

 Eu sunt vânător şi trăiesc mult în natură. Odată, am fost nevoit să ucid un urs cu cuţitul. Mulţi oameni m-au întrebat:

„Nu ţi-a fost frică de el?”

„Nu!” am răspuns eu, „dacă mi-ar fi fost frică, m-ar fi omorât el pe mine.”

Vedeţi? Voi nu puteţi înşela simţurile animalelor. Ele ştiu dacă vă temeţi sau nu. Dacă te temi de un cal ştii ce va urma? Te va călca în picioare. Înţelegeţi? Dacă vă temeţi de ele, nu le puteţi înşela. Trebuie să staţi fără frică, pentru că altfel vă vor ucide.

Cu Satana este la fel.

Voi trebuie să-i iubiţi pe oameni cu adevărat. Nu puteţi fi doar nişte prefăcuţi. Trebuie să iubiţi, altfel faţa voastră vă va da de gol. Acesta-i adevărul. Voi trebuie să-i iubiţi cu adevărat, iar ei vor şti aceasta. Vedeţi? În privinţa aceasta există un simţământ aparte.

Acum câteva zile a sunat cineva la telefon şi a întrebat-o pe soţia mea:

„Fratele Branham este acasă?”

„Nu”, a răspuns ea.

„Voiam să-i spun că deşi nu am fost de acord cu el într-o problemă teologică, recunosc că este un slujitor al lui Isus Hristos.”

Apoi mi-a scris o scrisoare în care îmi spunea că de îndată ce mă voi întoarce va veni la mine pentru că doreşte să primească Duhul Sfânt despre care vorbesc eu.

Fraţilor, dacă nu aş fi avut dragoste pentru aceşti oameni, le-aş fi spus: „Totul este greşit în organizaţia din care faci parte! Denominaţia din care faci parte este greşită şi la fel voi! Toţi cei ce faceţi parte din „Biserica lui Hristos” sunteţi nişte draci!”

Dacă aş fi vorbit aşa, nu l-aş fi câştigat niciodată pe acel om. Iar dacă i-aş fi spus că îl iubesc şi nu era adevărat, el ar fi ştiut aceasta. Acesta este adevărul. Tu trebuie să faci totul din inimă.

Acesta este simţământul cu care urc în fiecare seară pe platformă. În rest nu-mi fac nici o problemă. Eu postesc şi mă rog, iar El face totul aşa cum mi-a promis. Acesta este motivul pentru care merg pe platformă fără nici o umbră de îndoială. Ştiu că El va face tot ce mi-a spus. Eu ştiu care este cauza mea; ştiu care mi-e ţinta: să-i conduc pe oameni în Împărăţia lui Dumnezeu.

Pe mine nu mă interesează faptul că cineva umblă din biserică în biserică. Cât timp Îl caută pe Hristos, este bine. Aceasta este în inima mea. Înţelegeţi? Pe mine nu mă interesează că a aderat la „Biserica lui Hristos”, principalul este ca sufletul lui să fie câştigat pentru Hristos.

Eu i-am spus fratelui Ness: „Nu vorbesc aşa ca să mă deosebesc de ceilalţi, ci pentru că aşa gândesc.”

„Desigur”, a răspuns el.

„Aş vrea să mă explic.”

Aceasta aş vrea să vă spun şi vouă, fraţilor prezenţi în locul acesta. Tot ce doresc este să mă priviţi ca pe fratele vostru, iar dacă sunt greşit în ceea ce spun, să mă iertaţi. Spun aceasta, pentru că în dimineaţa aceasta sunt prezenţi predicatori de la ambele grupări: şi de la unitarieni şi de la trinitarieni.

Părerea mea este că amândoi sunteţi greşiţi câtă vreme vă certaţi, deoarece motivele voastre sunt greşite. Şi cât timp motivele voastre sunt greşite, nu contează ţinta urmărită. De ce? Pentru că motivele voastre în acea problemă sunt greşite.  Acesta-i adevărul!

Unii oameni îmi spun: „Frate Branham, tu eşti un „Only Iesus”, dar eu vă spun categoric: Cine crede aceasta, greşeşte pentru că eu nu fac parte din „Only Iesus”.

Altcineva, m-a întrebat: „Frate Branham, eşti trinitarian?”

Nu, domnilor, nu sunt trinitarian. Eu sunt creştin. Mă înţelegeţi? Cuvântul „trinitarian” sau mai bine zis „trinitate”, nici nu este menţionat în Biblie. Acesta este motivul pentru care nu cred în existenţa a trei dumnezei separaţi, individuali.

Eu cred că există un singur Dumnezeu care are trei calităţi sau descoperiri: ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt.

Acesta este motivul pentru care am fost însărcinaţi să botezăm în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Eu cred că aşa S-a descoperit Dumnezeu.

Când Dumnezeu S-a descoperit oamenilor din vechime, a făcut-o în Stâlpul de Foc. Credeţi aceasta, nu-i aşa? Orice cunoscător al Bibliei ştie că Stâlpul de Foc din pustie era Logosul, Îngerul Legământului, adică Hristos.

Spun aceasta pe baza Cuvântului scris în Ioan 8.58: „…Mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” Vedeţi? El a spus: „Eu sunt”.

El este un Dumnezeu sfânt. Acesta este motivul pentru care dacă un om s-ar fi atins de muntele pe care a coborât El, ar fi murit. (Exod 19.12-13). În ordine.

Dumnezeu voia să Se apropie din nou de creatura Lui, dar nu putea coborî în mijlocul oamenilor din cauza păcatului, iar sângele oilor şi al caprelor nu putea şterge păcatul, ci numai îl acoperea. Noi ştim cu toţii aceasta.

Dar ce s-a întâmplat? Acelaşi Dumnezeu care era în Stâlpul de Foc, S-a făcut trup omenesc, prin Fiul Său; a locuit într-un trup numit Domnul Isus Hristos.

Biblia spune: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii.” (Coloseni 2.9), iar în 1 Timotei 3.16 scrie: „Şi  fără îndoială, mare este taina evlaviei…” Dacă ei au numit-o mare, noi cum o numim?

Mare este taina lui Dumnezeu…” De ce? „..pentru că Dumnezeu S-a descoperit în trup…a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre oameni, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă…”

El i-a spus lui Filip în Ioan 14.9: „Cine  M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici dar: arată-ne pe Tatăl?”

Biblia spune clar că „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2 Corinteni 5.19).

Dumnezeu nu poate fi trei persoane, şi nici trei dumnezei. Nici Isus nu poate să fie Tatăl. Înţelegeţi? Ambele păreri sunt greşite.

Dacă noi credem în trei dumnezei, suntem păgâni.

Eu am discutat odată cu un evreu. El m-a întrebat:

„Care dintre cei trei este Dumnezeul tău? Tatăl, Fiul sau Duhul Sfânt?”

„Păi, nu sunt trei dumnezei”, am răspuns eu.

„Tu nu poţi să-L împarţi pe Dumnezeu în trei persoane şi să-L oferi unui evreu.”

„Sunt de acord cu tine, domnule”, am răspuns eu.

Aceasta s-a întâmplat când a fost vindecat de orbire John Rhyn. (Aceasta s-a întâmplat la Benton Harbor). Şi rabinul mi-a zis:

„Tu nu poţi să-L împarţi pe Dumnezeu în trei şi să-L oferi unui evreu.”

„Sigur că nu”, am răspuns eu, după care l-am întrebat: „Rabi, tu crezi în proroci, nu-i aşa?”

„Da”, a răspuns el.

„Despre cine este vorba în Isaia 9.6? La cine se referă profetul când spune: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat: …Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciei, Domn al păcii.”

„Aici este vorba despre Mesia”, a răspuns el.

„Şi mai spune-mi ceva: În ce relaţie va fi Mesia cu Dumnezeu?”

„El este Dumnezeu.”

„Aşa cred şi eu.”

Vedeţi? Acesta este adevărul. Mesia este Dumnezeu.

Apoi l-am întrebat: „Spune-mi te rog, unde a omis Isus să împlinească ceva din ceea ce a spus profetul?” El a început să plângă şi să se plimbe încoace şi încolo.

John Rhyn a primit vederea în Numele Lui.

 El a zis: „Departe de Dumnezeu să aibă un Fiu.”

Eu am continuat: „Marele IaHVeH a umbrit o fecioară, aşa cum a spus profetul Isaia 7.14 şi a creat în pântecele ei o celulă de sânge. Din acea celulă S-a format trupul lui Isus.

Rabi, priveşte în Vechiul Testament: când un om mergea să ducă o jertfă pentru păcatele lui, lua un miel. El ştia că a încălcat poruncile lui Dumnezeu, de aceea, ducea un miel. Îşi mărturisea păcatele în faţa preotului, după care mielul era înjunghiat. Omul ţinea mâinile peste miel, în timp ce sângele acestuia curgea, păcătosul fiind conştient că mielul acela moare din cauza păcatelor lui. Celula de sânge era ruptă şi păcătosul ţinea mielul cu mâinile lui până simţea că viaţa a ieşit din el. Atunci preotul lua sângele mielului şi îl punea pe altarul  de aramă al judecăţii, iar omul pleca conştient că mielul acela i-a luat locul, că a murit în locul lui. Dar această cunoştinţă nu aducea nici o transformare în el, deoarece după ce pleca, păcătuia în continuare. Înţelegeţi? Închinătorul era curăţit, dar dorinţa de a păcătui nu dispărea. Acesta este motivul pentru care jertfa trebuia adusă în fiecare an. Dar acum, prin Jertfa care s-a adus, închinătorul curăţit nu mai are dorinţa de a păcătui.

Priveşte rabi, viaţa vine de la bărbat. Femeia produce oul care este fecundat de spermatozoidul care vine de la bărbat, formând embrionul din care se dezvoltă fătul.

Găina poate să facă un ou, dar dacă acel ou nu este fecundat de cocoş, nu va ieşi niciodată un pui din el.

Acum priveşte! Dumnezeul cel Atotputernic care umple timpul şi spaţiul, a pus un germen micuţ în pântecele unei fecioare. Prin aceasta putem fi mântuiţi noi. Isus nu a fost nici evreu, nici dintre neamuri, deoarece oul (care vine de la femeie)  produce numai trupul. Sângele este purtătorul vieţii. Acesta este motivul pentru care Biblia spune că „Biserica Domnului a fost câştigată prin Însuşi sângele Său.” (Fapte 20.28).

Vedeţi, El nu a fost nici iudeu, nici dintre neamuri. El era Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care atunci când venim la altar, prin credinţă, ne punem mâinile peste capul Lui, simţim chinurile şi agonia prin care a trecut pentru noi la Calvar, mărturisim cât suntem de păcătoşi şi în acelaşi timp recunoaştem că El a murit în locul nostru. Vezi rabi, sângele acelui miel nu a putut să vină înapoi peste păcătos, ca să facă o ispăşire deplină, deoarece era viaţa unui animal. Dar când a fost ruptă Celula de sânge a lui Isus, El nu era un simplu Om. Aceea era Viaţa lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care atunci când închinătorul îşi pune mâinile peste Fiul lui Dumnezeu, prin credinţă, şi îşi mărturiseşte păcatele, peste el nu vine viaţa unui om, ci Viaţa lui Dumnezeu care este Viaţa veşnică.

Cuvântul „ZOE” înseamnă „propria Viaţă a lui Dumnezeu.” Şi El a spus că noi suntem fii şi fiice de Dumnezeu, pentru că El ne va da „ZOE”, adică Viaţa veşnică. Aici o aveţi!

Eu am continuat: „Cine este Acesta? Dumnezeul cel îndurător. La început, în Vechiul Testament, nici un om nu putea să se apropie de El şi să Îl atingă, deoarece omul era păcătos. Apoi a venit jos într-un trup, ca să ia păcatul nostru. Vedeţi, singurul lucru pe care putea să-L facă Dumnezeu, şi să rămână drept, era să procedeze în felul acesta.

Am să vă dau un exemplu: dacă aş avea autoritatea pe care a avut-o Dumnezeu peste rasa umană, în dimineaţa aceasta aş spune: „Primul om care va privi stâlpul acela va muri!” Ce ar urma dacă fratele Tommy Hicks l-ar privi? Ar fi corect să spun: „Frate Carlson, du-te şi mori tu în locul lui!”? Nu ar fi corect! Sau dacă aş spune: „Leo, tu eşti secretarul meu. Du-te şi mori în locul lui!” Nici aceasta nu ar fi corect. Dar dacă aş spune: „Billy, tu eşti fiul meu, du-te şi mori pentru el!”? Nu, nici aceasta nu ar fi corect! Singura procedură corectă ar fi să iau eu însumi locul lui şi să mor pentru el.

Vedeţi? Exact aceasta a făcut Dumnezeu. Dar Biblia spune că Dumnezeu este Duh. Şi ce a făcut El? Şi-a schimbat înfăţişarea.

Oamenilor li se pare imposibil să creadă aşa ceva: că marele IaHVeH a venit jos. El a putut să vină într-un palat, dar a venit într-o iesle. Oh, marele IaHVeH plângând ca un prunc. Marele IaHVeH jucându-Se ca un copil; marele IaHVeH tâmplar – un muncitor. Marele IaHVeH adolescent. Şi apoi IaHVeH stând răstignit între cer şi pământ, plin de scuipaţi pe faţă, plin de răni pe tot trupul şi doborât de durere. Oh, IaHVeH murind pentru copiii Lui ca să ne poată răscumpăra. Vedeţi, nu altcineva, ci Dumnezeu Însuşi. Vedeţi? O altă calitate a lui Dumnezeu. De ce a făcut aceasta? Ca să ajungă înapoi în inima omului.

 Atunci a putut fi atins, iar astăzi poate locui în noi. Ce a făcut El prin jertfirea trupului Său? A devenit IaHVeH în noi, iar noi suntem parte din EL. În ziua de Rusalii, Stâlpul de Foc S-a împărţit pe Sine însuşi în limbi de foc şi S-a aşezat peste fiecare, arătând că Dumnezeu Se împarte pe Sine în Biserica SA.

Oh, fraţilor, dacă am putea să ne adunăm împreună, astfel încât El să poată veni în mijlocul nostru ca atunci, l-am avea pe IaHVeH în plinătatea SA. Dar cum putem să Îl avem când unul vorbeşte în limbi şi spune că este dovada Duhului; altul trage într-o parte, altul în cealaltă? Haideţi să-L punem împreună. Să nu avem doar o licărire a acestui Foc, ci să avem Focul în plinătatea lui.

Biblia spune că în ziua de Rusalii, când a venit Dumnezeu jos, peste fiecare din cei prezenţi „s-au împărţit nişte limbi de foc.”(Fapte 2.3).

Acesta era acelaşi Stâlp de Foc, care acum se împărţea peste oameni ca să ne facă fraţi.

În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14,20).

Noi suntem unul, nu mai mulţi, nu împărţiţi.

În Vechiul Testament, Dumnezeu IaHVeH nu putea să Se apropie de om din pricina propriei Sale Legi a sfinţeniei. Mai târziu însă, El a devenit păcat pentru noi şi a plătit preţul împăcării. De ce a făcut aceasta? Ca să poată locui în noi. Vedeţi?

  • Dumnezeu deasupra oamenilor;
  • Dumnezeu cu noi;
  • Dumnezeu în noi.

Nu trei dumnezei, ci Unul singur.

Profesorii înnebunesc încercând să înţeleagă cum vine aceasta, dar adevărul este că această taină nu poate fi înţeleasă cu mintea, ci este nevoie de o DESCOPERIRE! Trebuie să primiţi o descoperire.

Iar când ajungem la botez… Vedeţi, acesta este punctul în care începe cearta…(Eu le-am spus despre aceasta şi celor doi fraţi Scism şi Ness).

Ştiu că în locul acesta se află mulţi bărbaţi înţelepţi, mult mai înţelepţi decât mine, dar vreau să vă spun că am citit şi eu „Părinţii noştri înainte de Niceea”, „Conciliul de la Niceea” şi toate cărţile de Istorie creştină care au apărut, şi am înţeles că cearta a început la Conciliul de la Niceea.

Acolo, oamenii au încercat să-l înţeleagă pe Dumnezeu cu mintea lor şi astfel o parte din ei au mers pe linia trinitară în timp ce alţii s-au dus pe linia unitariană, dar adevărul este că au greşit şi unii şi alţii. De ce? pentru că au încercat să facă ceva prin propria lor înţelepciune.

Voi trebuie să-L lăsaţi pe Dumnezeu s-o facă, pentru că El nu are nevoie de ajutorul nostru. Haideţi să fim fraţi! Haideţi să mergem înainte împreună şi să Îl lăsăm pe Dumnezeu să clarifice toate neînţelegerile noastre. Dacă El este infinit, cunoaşte toate lucrurile şi a văzut sfârşitul înaintea începutului, ce mai putem face noi? Un singur lucru: să mergem înainte! Aceasta este calea! Ţineţi cadenţa! Mergeţi în pas cu marele nostru Iosua!

Acum fiţi atenţi cât este de ridicol să crezi în trei dumnezei! Dacă există trei dumnezei, înseamnă că Isus nu S-a născut dintr-o fecioară, deoarece are doi taţi. Am să încerc să vă explic ilustrându-i pe cei trei prin trei obiecte. Acesta este Dumnezeu Tatăl, acesta este Dumnezeu Fiul şi acesta este Dumnezeu Duhul Sfânt.

Acum vă rog să fiţi foarte atenţi ca să înţelegeţi ce vreau să spun. Domnul să vă ajute. Acum priviţi! De fapt voi (unitarienii şi trinitarienii) credeţi acelaşi lucru, doar că Satana v-a dezbinat referitor la înţelegerea acestei probleme.  Cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, vă voi dovedi imediat ceea ce spun. Dacă ceea ce voi spune nu este conform Scripturii, să nu mă ascultaţi, dar dacă este adevărul, fiţi atenţi!

Deci fiţi atenţi! (Fratele Branham ilustrează dumnezeirea folosind cele trei obiecte). Acesta este Dumnezeu Tatăl; acesta este Dumnezeu Fiul; şi acesta este Dumnezeu Duhul Sfânt.

Să-i aşezăm puţin pe toţi trei acolo: Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Oh, mă tem că nu voi avea timp să vă explic totul! (Fraţii spun: „Nu e nici o problemă! Continuă!”). Nu am avut niciodată ocazia să vorbesc în faţa voastră şi aş vrea să vă pot spune totul.

Deci priviţi! Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cine era Tatăl lui Isus Hristos? Dumnezeu. Noi toţi credem aceasta, nu-i aşa? (Adunarea răspunde: „Amin!”). În ordine.

Să citim acum textul din Matei 28.19, unde Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Zece zile mai târziu, Petru plin de Duhul Sfânt, a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos…”

Aceasta este o poruncă.

Fraţilor, acum vă voi arăta ce cred eu. Eu ştiu ce credeţi fiecare dintre voi şi cred că Duhul Sfânt vă va ajuta să înţelegeţi ceea ce vă voi spune în continuare.

Acum se ridică o problemă: Dacă Matei 28.19 se contrazice cu Fapte 2.38, înseamnă că  Biblia se contrazice şi în concluzie, nu are nici o valoare.

Aş vrea să mergem însă în Matei 16, unde vedem că Isus îi spune lui Petru ceva despre DESCOPERIRE:

„Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona: fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. (v. 16), după care i-a dat cheile Împărăţiei. (v. 19).

Aş vrea să vă amintiţi că Biblia nu este descoperită prin părerile noastre teologice. Categoric nu, ci pentru a o putea înţelege avem nevoie de „Descoperirea lui Dumnezeu.”

Ea a fost de la început o descoperire.

De ce Abel a adus o jertfă mai bună decât fratele lui Cain? Pentru că a primit o descoperire. Care era aceasta? Că nu merele, piersicile sau portocalele au dus la căderea în păcat a părinţilor lor.

Mă gândesc că dacă merele le-ar ajuta pe femei să vadă că sunt goale, ar trebui să li se ofere din nou mere. Nu sunteţi de acord cu mine? Eu ştiu însă că nu merele au cauzat căderea din Eden. Nu, domnilor! Iar Abel a înţeles exact acest lucru, prin descoperirea primită: că el este sângele tatălui său. Acesta este motivul pentru care a adus ca jertfă sânge: el primise o descoperire. Toată Scriptura este zidită pe descoperire.

Priviţi-l acum pe bătrânul Petru, care era un pescar fără şcoală. Isus le-a pus o întrebare ucenicilor Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”  (Matei 16.13).

„Dar voi, cine ziceţi că sunt?” Aceasta este întrebarea Mea: „Care este părerea voastră despre Mine?”

„Simon Petru… a răspuns: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”

Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” (v. 16-17). Înţelegeţi?

Cred că ştiţi cu toţii că Biserica Catolică susţine că El şi-a zidit Biserica pe Petru. Această părere este total greşită!

Biserica protestantă spune că El şi-a zidit Biserica pe El însuşi, dar aş vrea să fiţi atenţi ca să vedeţi singuri dacă această afirmaţie este corectă sau nu.

El Şi-a zidit Biserica pe descoperirea spirituală cu privire la cine este El. Înţelegeţi?  Aceasta se vede clar din cuvintele: „ferice de tine…căci nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri…” (v. 17).

v. 18: „…şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această PIATRĂ (pe care „PIATRĂ”? – pe „DESCOPERIRE”), voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

(Fratele Branham bate de trei ori în amvon).

Petru a fost prezent atunci când Domnul a dat porunca din Matei 28.19 şi cu toate acestea, zece zile mai târziu, în Fapte 2.38, a dat o altă poruncă. De ce? Pentru că a venit cu descoperirea pe care o primise. De aceea a botezat în Numele Domnului Isus Hristos. Da, frate, el poseda cheile Împărăţiei lui Dumnezeu.

S-ar putea ca ceea ce voi spune acum să îi rănească pe unii dintre voi, dar vă rog să mă ascultaţi totuşi cu atenţie.

Nu există nici măcar un singur text biblic în care să scrie că cineva ar fi botezat vreo persoană în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Nici măcar unul! Dacă voi spuneţi că există, vă rog să mi-l arătaţi şi mie, iar dacă nu găsiţi aşa ceva nici măcar în Istoria creştinismului, până în anul 325 d.Hr. când a apărut Biserica Catolică, aş vrea să fiţi atenţi pentru că ceva nu este în ordine.

Aşteptaţi doar puţin şi mă voi ocupa şi de voi, unitarienilor.

Deci nu există nici un text biblic care să arate că cineva a fost botezat în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt, dar dacă totuşi este cineva care pretinde că poate   să-mi arate un asemenea text, îl rog s-o facă acum.

Mulţi oameni se scuză spunând: „Păi eu fac ce a spus Isus, nu ce a spus Petru!”  Bine, dar dacă Petru este în opoziţie cu Isus, înseamnă că nu toată Biblia este insuflată de Dumnezeu şi că numai o parte din ea este corectă. Dar nu este posibil aşa ceva!

Ea trebuie să fie într-o unitate perfectă, şi este, dar ca să poată fi înţeleasă este nevoie de descoperirea lui Dumnezeu. Şcolile noastre teologice, oricât de vestite ar fi ele, nu vor putea să ne-o descopere niciodată. Scriptura se poate înţelege numai prin descoperire, şi această descoperire trebuie primită de fiecare în parte.

Dacă însă cei doi sunt în contradicţie, ce Biblie citim noi? Cum pot să ştiu dacă Ioan 14 este sau nu adevărat? Cum pot deosebi dacă Ioan 3 spune sau nu adevărul? Cum vom putea şti aceasta? Vedeţi?

Singura modalitate prin care pot dovedi că Îl cred pe Dumnezeu este că pot primi ceea ce spune Biblia, aşa cum este scris, şi cred că tot ce scrie este corect. Şi aceasta chiar dacă nu înţeleg toate lucrurile: cred şi merg mai departe. Când văd că apar unele contradicţii, mă plec înaintea Domnului şi Îl rog să mă ajute să înţeleg. Şi vă mai spun ceva: Îngerul care mă călăuzeşte în adunările pe care le ţin este acelaşi Înger care m-a învăţat toate lucrurile. Înţelegeţi?

Acum ne vom întoarce din nou la Matei 28.19 şi vom încerca să înţelegem cum stau lucrurile.

Petru a spus în Fapte 2.38: „…în Numele lui Isus Hristos”, iar Domnul a spus în Matei 28.19: „…în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Acum ascultaţi! El a spus: „Botezaţi-i…” dar nu în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. El nu a spus niciodată aşa ceva: acolo nu scrie: „…în Numele…în Numele şi în Numele…” ceea ce înseamnă că nu a vorbit despre „Numele” la plural.

Ci a spus: „Botezaţi-i în Numele (singular) Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Este adevărat? (Adunarea răspunde: „Amin!”). Vedeţi, El a folosit conjuncţia „şi” între cele trei titluri. Isus nu a spus: „În Numele (plural) Tatălui şi în Numele Fiului şi în Numele Duhului Sfânt”, ci: „În Numele (singular) Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Şi vă întreb: Care este Numele corect în care trebuie să ne botezăm noi? Este vorba de un Nume, dar care este acela? „Tată” este cumva un nume? „Fiul” este nume? „Duhul Sfânt” este nume?

Nu, acestea nu sunt nume! Sunteţi de acord? (Adunarea spune: „Amin!”).

Acum vreau să vă întreb ceva: Credeţi că Isus a poruncit: „să fie botezaţi în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”? (Amin). Aşa este. Acesta este Cuvântul Scripturii în Matei 28.19.

Acum fiţi atenţi, fraţilor. Nu există un asemenea Nume, pentru că „Tată” nu este nume, „Fiul” nu este nume şi „Duhul Sfânt” nu este nume, ci un titlu, o calitate.

Eu am vorbit despre aceasta cu cineva, la un mic dejun, iar o femeie a intervenit în discuţia noastră şi a zis:

„O clipă, vă rog! Scuzaţi-mă că intervin, dar Duhul Sfânt este un nume.”

„Această denumire arată ce este Dumnezeu, adică Duh Sfânt”, am răspuns eu, „Am să vă dau un exemplu: Eu sunt om, dar numele meu nu este „Om”, ci Branham.”

Duhul Sfânt nu este un nume, ci o calitate, un atribut al lui Dumnezeu. El este Duh Sfânt, dar nu se numeşte „Duhul Sfânt”.

Acum, dacă Isus a spus: „Botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt” şi noi ştim că „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” nu sunt nume, care este Numele care ni se cere?  Am vrea să ştim aceasta. Deci avem porunca din Matei 28.19.

Acum aş vrea să fiţi atenţi. Poate vi s-a întâmplat vreodată să luaţi o carte, s-o răsfoiţi şi să daţi peste o frază care spune, de exemplu: „John şi Mary au trăit fericiţi împreună.”

Cred că imediat ce aţi citi aceasta, în mintea voastră s-ar naşte întrebarea: „Cine sunt John şi Mary?” Aţi avea o singură cale să aflaţi. Care este aceea? Să citiţi cartea de la început. Este adevărat? (Adunarea răspunde: „Amin!”). Citind cartea, veţi putea vedea cine sunt John şi Mary şi cum au ajuns să fie fericiţi împreună.

Deci dacă Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, le-a poruncit ucenicilor Săi să meargă în toată lumea şi să facă ucenici botezându-i „în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”, şi „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” nu sunt nume, care este Numele în care trebuie să facem botezul?

Din exemplul pe care vi l-am dat (cu cartea în care se vorbeşte despre John şi Mary), vedem că trebuie să mergem la începutul Scripturii ca să vedem despre Cine este vorba.

Pentru aceasta, vom merge mai întâi în Matei 1.18, pentru că acolo ni se spune despre taina naşterii lui Isus Hristos.

Înainte de a face aceasta, aş vrea să mai priviţi încă o dată aceste trei obiecte: cel din dreapta mea este Tatăl, cel din mijloc este Fiul, iar cel din stânga este Duhul Sfânt. Acesta din dreapta este Tatăl lui Isus Hristos, este adevărat? (Adunarea răspunde: „Amin!”). Tatăl lui Isus Hristos este Dumnezeu, sunteţi de acord cu toţii? (Amin). În ordine.

Deci Matei 1.18: „Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui era logodită cu Iosif; în înainte să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.”

(Fratele Branham face o pauză, iar adunarea repetă: „Duhul Sfânt”) Eu credeam că Dumnezeu este Tatăl lui Isus Hristos, nu? (Fratele Branham face o nouă pauză).

Ea va naşte un Fiu, şi-I va pune Numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus în gând s-o lase pe ascuns.

Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un Înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” (v. 18-20).

(fratele Branham face o pauză, iar adunarea spune: „Duhul Sfânt”). 

Credeam că Dumnezeu este Tatăl lui Isus, de aceea, vă întreb: „Fraţilor, Isus are doi taţi?” (Nu!). Aşa este, El nu poate avea doi taţi! Dacă ar avea doi taţi, ar fi un bastard şi atunci vă întreb: „În cine ne încredem noi?”

Acesta este motivul pentru care trebuie să admiteţi că Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt sunt de fapt unul şi acelaşi DUH. În ordine.

v. 21: „Ea va naşte un Fiu, şi-I va pune Numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul…”

Eu citesc aceste cuvinte din Scriptură:

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu şi-I vor pune Numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeu este cu noi!” Este corect? (Amin).

Atunci care este Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt? (Un frate răspunde: „Isus Hristos”). Desigur, acesta este Numele.

Acum înţelegeţi de ce a poruncit Petru ca toţi cei ce cred să fie botezaţi în „Numele lui Isus Hristos?”

Pe mine nu mă interesează dacă cineva este botezat în Numele Trandafirului din Sharon şi al Crinului din vale şi al Luceafărului de dimineaţă – acestea sunt tot titluri, iar Dumnezeu care-ţi cunoaşte inima ştie cât eşti de sincer.

Fratele Scism a fost mulţumit până aici, deoarece totul pare să meargă spre unitarieni, dar am să vă dovedesc imediat că şi ei spun la fel ca voi.

Deci Domnul Isus a spus în Matei 28.19: „În Numele Tatălui…” Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin!”). Dar  Petru? El a spus în Fapte 2.38: „În Numele Domnului…”

Vedeţi? Matei 28.19 spune: „În Numele Tatălui…” iar Fapte 2.38: „În Numele Domnului…”

David a spus: „Domnul a zis Domnului meu…” Psalmul 110.1).

Cine este Acesta? Tatăl şi Domnul este Acelaşi: Numele Tatălui este Domnul.

În Matei 28.19 scrie: „În Numele Fiului”, iar Petru a spus: „În Numele lui Isus…”

Care este Numele Fiului? ISUS.

„În Numele Duhului Sfânt” spune Matei 28.19, iar Petru a clarificat: „HRISTOS”, Logosul.

Deci, Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt este Domnul Isus Hristos.” Vedeţi cât este clar?

Fratele Scism (care este unitarian) mi-a spus: „Frate Branham , tu ai dreptate, dar Matei 28.19 este acelaşi lucru cu Fapte 2.38 şi Fapte 2.38 este tot una cu Matei 28.19.”

„Deci eşti de părere că nu are importanţă cum se procedează?”

Dacă Matei este acelaşi lucru cu Fapte şi Fapte este acelaşi lucru cu Matei, de ce vă mai certaţi.

Să vedem dacă este acelaşi lucru sau nu.

În mijlocul nostru se află fratele Hicks. Cred că ai şi un titlu de doctorat, este adevărat, frate? În ordine.

În discuţia pe care am avut-o cu cei doi bărbaţi, am spus: „Fraţii trinitarieni botează în titlurile lui Dumnezeu, în timp ce unitarienii folosesc Numele, dar eu o să vă dovedesc că sunteţi greşiţi şi unii şi alţii şi că eu am dreptate în ceea ce susţin. (Îmi place să glumesc atunci când văd că oamenii sunt foarte încordaţi, ca să destind puţin atmosfera, de aceea am spus: „Am să vă dovedesc că voi sunteţi greşiţi, iar eu sunt corect!”).

Acum fiţi atenţi! Dacă eu spun, de exemplu, „Hicks, este corect!” ştiţi la cine mă refer. Dar dacă spun „Doctore…”, nu mai ştiţi la cine mă refer.

Aşa este şi cu botezul. Când voi trinitarienii spuneţi: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”, este ca şi cum aţi spune: „În numele reverendului doctor…” La rândul vostru voi, unitarienii, folosiţi la botez formula „În Numele lui Isus.” Vedeţi? Voi folosiţi numai numele lui Isus, dar există foarte mulţi oameni care se numesc „Isus”. Scriptura vorbeşte însă despre Domnul Isus Hristos şi acesta este numai Unul singur.

Eu nu pot să fiu de acord cu botezul în Numele lui Isus, deoarece Biblia nu scrie nicăieri despre un asemenea botez. Luaţi Scriptura şi cercetaţi-o, pentru că acolo scrie clar: „Domul Isus Hristos.” Desigur, El este Domnul Isus Hristos.

Există o mulţime de bărbaţi care se numesc „Isus”, dar numai Unul singur a fost „Hristos”, adică Domnul.

Eu i-am spus fratelui Ness: „Acum spune-mi te rog, ar fi corect dacă aş spune: „Măi, Ness!” cam aşa sună botezul pe care-l faceţi voi. Înţelegeţi? Nu ar fi aceasta o dovadă de lipsă de respect pentru acest bărbat care a studiat şi a primit un titlu de doctor? Pentru că a studiat atât de mult, nu se cuvine să fie numit „doctorul Ness”? Ar suna frumos dacă un lucrător i s-ar adresa unui alt lucrător folosind expresia: „Măi, doc…”? În cazul acesta ai folosi numai titlul.

Când eu merg la apă cu un om, mă rog astfel: „Tată, Tu ne-ai însărcinat să mergem în toată lumea şi să facem ucenici…” (Voi ştiţi că porunca dată de Domnul este originalul). „…din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, şi să-i învăţăm să păzească tot ce ne-ai învăţat Tu.” Şi adaug: „Pe baza mărturiei tale de credinţă, pe baza mărturisirii păcatelor, pe care ai făcut-o şi pentru credinţa ta în Fiul lui Dumnezeu, te botez în Numele Domnului Isus Hristos.”

Vedeţi? Acesta este felul în care botez eu. Eu recunosc titlurile singurului Dumnezeu şi faptul că Domnul Isus a dat porunca din Matei 28.19. Dar dacă nu am dreptate în ceea ce spun, înseamnă că Scriptura se contrazice.

În cazul acesta, fratele budist s-ar putea ridica şi să spună: „Ce mai este şi aceasta?:

Voi ştiţi desigur ce s-a întâmplat când Morris Reedhead a fost provocat de un indian, care i-a zis:

„Cum este cu Matei 16?” şi fratele a trebuit să bată în retragere.

Voi nu trebuie să bateţi niciodată în retragere. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea, rămâneţi pe EL şi rugaţi-vă liniştiţi până primiţi o descoperire. Ambele grupări spun la fel.

Eu L-am recunoscut, El este Dumnezeu. El este Tatăl, nu un alt dumnezeu, El este Fiul, dar nu un alt dumnezeu, ci Unul şi Acelaşi: Tată, Fiul, Duhul Sfânt, sunt trei calităţi ale Aceluiaşi Dumnezeu.

Tatăl este Dumnezeu deasupra oamenilor;

Fiul este acelaşi Dumnezeu cu noi: „Eu sunt cu voi în toate zilele…” (Matei 28.20). „Eu” este pronume personal. Vedeţi? „Eu” voi fi cu voi, nu altcineva.

Cred că puteţi înţelege că „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” sunt trei calităţi sau descoperiri ale aceluiaşi Dumnezeu, nu trei persoane în dumnezeire.

Fraţilor, nu uitaţi că ucenicii nu au folosit niciodată formula de botez din Matei 28.19. Eu nu spun nimic împotriva acestei proceduri, dar dacă ar veni la mine un om şi mi-ar spune că este botezat în „Numele Trandafirului din Saron, al Crinului din vale şi al Luceafărului de dimineaţă” şi că el crede în Isus Hristos ca Mântuitor personal, i-aş spune: „Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Vino să mergem…” Înţelegeţi? Acesta este adevărul, pentru că dacă inima ta nu este în ordine, eşti greşit indiferent de botezul pe care îl faci. Inima trebuie să fie în ordine sau eşti greşit.

În discuţia mea cu cei doi predicatori, am spus: „Dacă aş spune: „Reverend doctor Ness”, ar fi corect. De ce?

– reverend arată că el este un lucrător şi noi trebuie să-l recunoaştem ca atare;

– doctor, arată că are multe studii şi a primit ca răsplată titlul de doctor. Vedeţi? Acesta este tot un titlu;

– Ness, este numele acestui bărbat. Dacă aş spune: „Măi Ness!” sau „Măi doc”, nu ar fi corect. Formula corectă este „Reverend doctor Ness”.

Înţelegeţi acum de ce nu este corect să spuneţi „Tată, Fiu, Duh Sfânt”, ci „Domnul Isus Hristos.”? Aceasta este formularea corectă.

Dacă aş fi invitat într-una din bisericile voastre să fac un botez, aş boteza numai în „Numele Domnului Isus Hristos”. Poţi primi aceasta, frate Ness?

„Desigur” a răspuns el. „Eu sunt botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.”

„Dar tu, frate Scism”, L-ai primit?”

„Desigur”. (El este botezat în „Numele lui Isus”.)

„Atunci ce se întâmplă cu voi, fraţilor?” i-am întrebat. „De ce nu acceptaţi ceea ce vă spun şi astfel să surpaţi zidul în care sunt prinşi bieţii oameni. Unitarienii doresc într-adevăr să se închine împreună cu trinitarienii şi trinitarienii doresc să se închine cu unitarienii, dar cu toate acestea, au puncte în care nu se înţeleg. Eu vă spun însă că Satan se bucură cât timp vă face să luptaţi unul împotriva celuilalt.”

Înţelegeţi ce vreau să spun, fraţilor? Eu îi conduc pe oameni spre un singur punct, spre o singură ţintă: la Isus Hristos, pentru unirea în Trupul lui Isus Hristos. Acesta este singurul meu scop.

Eu nu i-am spus niciodată vreunui om: „Măi, tu nu eşti botezat corect; dacă nu te botezi în Numele lui Isus Hristos, vei merge în iad.”

Am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat cu câteva zile în urmă la o adunare din Texas, care a fost sponsorizată de 72 de biserici unitariene.

În seara aceea l-am chemat pe platformă pe fratele Petty, care face parte din „Adunarea lui Dumnezeu”. El este un frate scump, care vine din Beumont, Texas. Soţia lui este o catolică convertită, o femeie sfântă. De fapt, toţi bărbaţii prezenţi în locul acesta şi care aparţin de „Adunarea lui Dumnezeu”, sunt oameni minunaţi. Arătaţi-mi un bărbat mai minunat ca fratele Jack Moore. El e un om deosebit. Toţi aceşti bărbaţi sunt slujitorii lui Dumnezeu, iar El le-a dat Duhul Sfânt. Dacă harul lui Dumnezeu nu ar fi peste noi, am fi duşi în eroare şi ne-am certa din pricina părerilor noastre. Acesta este adevărul, dar harul lui Dumnezeu ne uneşte. În cazul acesta nu este de mirare că putem cânta: „Binecuvântată fie legătura care uneşte inimile noastre în dragoste creştină”. De aceasta avem nevoie cu toţii.

De curând am fost sunat de mai marele Bisericii Unite, care mi-a spus: „Ştii ce ai făcut aseară?” (Aceasta s-a întâmplat a doua zi).

„Ce?” am răspuns eu. „Am ţinut o adunare şi am avut o seară minunată”

„Da, dar pe platformă a urcat un păcătos.”

„Dar eu nu am ştiut că era cineva păcătos. Unde era?…Cine era păcătosul?”

„Este vorba de domnul Petty.”

„O, el este păcătos? Bine, dar fratele Petty este predicator la „Adunarea lui Dumnezeu.”

„Da, dar cu toate acestea este un păcătos, deoarece nu a fost botezat corect.”

„De ce spui aceasta, frate? Eu cred că el are Duhul Sfânt.”

„Frate Branham, ce a zis Petru? „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre”, de aceea păcatele unui om nu pot fi iertate până când nu se botează în „Numele lui Isus.”

„Aceasta este formula corectă, frate?”

„Da, aceasta este.”

„În cazul acesta, Dumnezeu Şi-a răsturnat singur carul în Fapte 10.48, deoarece acolo scrie că în timp ce Petru le vorbea celor adunaţi, Duhul Sfânt a venit peste cei prezenţi, măcar că nu erau botezaţi. Acolo, Dumnezeu a dat Duhul Sfânt unor oameni nepocăiţi. Ce faci acum, fratele meu?”

„Ştii ce vei păţi, frate Branham? Te vom scoate din cercul nostru.”

„Nu vei putea face aceasta deoarece te iubesc; şi foarte mulţi dintre fraţii din biserica unită mă iubesc şi cred ceea ce vorbesc eu. Ei mă vor urma oricum, aşa că nu mă vei putea  da afară. Dacă vei încerca s-o faci, te voi trage şi pe tine după mine. Dacă vei face un cerc, prin harul Său, Dumnezeu mă va ajuta să fac altul şi te voi trage şi pe tine în el.” Acesta este adevărul.

Fraţilor, vă spun aceste lucruri în Numele lui Isus Hristos. Ştiu că s-a făcut târziu, dar vă rog să mă lăsaţi să vă mai spun ceva.

Eu i-am mai spus acelui bărbat: „Sunt de acord să merg cu tine cât timp predici Evanghelia, ai dragoste şi crezi fiecare Cuvânt. Dar nu pot să fiu de acord cu botezul în Numele lui Isus. Nu este corect numai „Isus”. Nu, domnule! Eu nu pot să fiu de acord cu această formulă, deoarece cunosc foarte mulţi oameni care se numesc „Isus”, dar Unul singur este Domnul Isus Hristos. Dacă tu vei boteza în acest Nume, voi merge alături de tine. Acesta este Numele celor trei titluri: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt.”

„O, nu!” a spus el. „Aceasta este o trinitate.”

„Nu, aceasta nu este trinitatea, ci Dumnezeu în trei descoperiri sau trei calităţi.”

Aceasta nu este trinitatea, trei dumnezei, deoarece noi nu avem trei dumnezei. Desigur, nu există aşa ceva. Biblia nu învaţă despre o „sfântă treime”! Ea vorbeşte despre un singur Dumnezeu: „Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn.” Prima poruncă: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” (Marcu 12.29 şi Exod 20.3).Cu siguranţă El este un singur Dumnezeu, nu trei!

„Sfânta treime” este o doctrină catolică şi a fost transmisă mai departe la luterani şi aşa mai departe, astăzi ajungând să fie crezută de majoritatea oamenilor. Dar evreii nu vor primi niciodată o asemenea învăţătură. Voi nu veţi putea convinge un evreu că Dumnezeu este o trinitate. Dacă îi veţi dovedi însă că Dumnezeul în care credeţi voi este acelaşi IaHVeH, Îl vor primi imediat. Desigur, acesta este adevărul.

Aceasta este credinţa mea. Ce le-a spus Iosif fraţilor săi? „Acum nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi căci…Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră.” (Geneza 45.5).

Acesta este adevărul. Lucrurile au putut să meargă aşa până la un punct, dar acum perioada de har pentru neamuri se apropie de sfârşit.  Eu cred aceasta din toată inima. Vedeţi, fraţilor? Dorinţa mea este să-i conduc pe oameni la El.

Ce a făcut Aimee McPherson cu gruparea ei? La început ea a fost unitariană, apoi a trecut la trinitarieni, pentru ca în final să se separe şi de aceştia şi să-şi facă o religie separată.

Eu am fost în adunarea lui O.L. Jaggers. Tatăl lui a ajutat la întemeierea Consiliului General al Bisericilor lui Dumnezeu. Acum el este un bărbat vestit, un mare predicator. Eu am vorbit cu el mai demult şi i-am spus:

„Frate Jaggers, dacă aş predica cum predici tu, nu aş avea nici un serviciu de vindecare.” El este un bărbat care predică despre sânge şi vin.

Iertaţi-mă dacă vă rănesc prin ceea ce spun acum. Eu cred că Dumnezeu poate face să vină sânge sau ulei, sau orice altceva ar dori El, dar aceasta nu va aduce niciodată iertarea păcatelor. Nu, domnilor. Eu afirm aceasta cu toată convingerea. Sângele lui Isus Hristos va face tot timpul ispăşirea, până când Biserica Sa răscumpărată nu va mai cădea în abateri.

Eu l-am sunat pe fratele Jaggers iar el m-a întrebat:

„De unde mă suni?”

Eu eram într-un motel modest situat în afara oraşului. Şi el m-a întrebat:

„Vrei să spui că ai fost cazat în afara oraşului?”

„Eu am dorit aceasta pentru că tu m-ai dus la „Statler Hotel” şi m-am simţit foarte rău acolo, deoarece eu nu ştiu cum să mă port în lumea bună. Acolo am fost servit ca un domn şi nu am ştiut să folosesc cuţitul şi furculiţa. Apoi, pentru că nu am avut o ţinută de gală, era cât pe ce să fiu dat afară. Adevărul este că eu nu ştiu cum să mă port în înalta societate.”

„Vin să te iau de acolo,” mi-a spus el. Dar eu   i-am răspuns:

„Nu, domnul meu. Eu nu vreau să merg în locul acela, dar dacă chiar vrei, sunt de acord  să servim împreună un grătar, undeva în natură, şi să discutăm.”

„În ordine.”

Astfel am ieşit împreună. Eu i-am spus:

„Frate Jaggers, eu te admir mult.”

El este un frate scump şi un bun prieten.

„Văd că vrei să ţii o mare trezire”, i-am spus eu.

Şi eu vă întreb, fraţilor: Dacă Duhul Sfânt poate să descopere pe platformă lucrurile tainice ale inimilor, nu poate să o facă şi afară?” (Adunarea răspunde: „Amin!”).

Eu pot să vă spun cuvânt cu cuvânt ce mi-a spus El despre adunarea din dimineaţa aceasta, iar fratele Carlson şi fratele de aici pot confirma aceasta. (Un frate răspunde: „Da, domnule!”). Acesta-i adevărul. (Amin). Vedeţi? De ce? Pentru că Duhul Sfânt m-a trezit şi mi-a spus: „Du-te şi stai lângă geam!” Când m-am aşezat lângă geam şi am privit afară, am văzut locul acesta exact cum este el. (Un frate răspunde: „Este adevărat.”). Eu v-am spus acest lucru întocmai. Vedeţi? De ce? Ca să ştiţi mai dinainte ce se va întâmpla.

Cu câtva timp în urmă, aici, în Chatauqua, s-a ridicat un bărbat care a spus: „Fratele Branham este un profet.” Dar eu nu am pretenţia că aş fi un profet. Vedeţi? Dar acel bărbat a spus: „Fratele Branham este un profet atunci când se află sub călăuzirea Duhului deosebirii dar, oh, învăţătura lui este o otravă. Aveţi grijă! Fiţi atenţi cu privire la el!”

Mă întreb însă cum este posibil să spună aşa ceva un om educat?

Ce înseamnă cuvântul „profet”? „Un tălmăcitor divin al Cuvântului”. Biblia spune în Amos 3.7 că Cuvântul Domnului vine la profet.

Eu am vorbit cu fratele Jaggers despre femeia aceea care avea sânge pe mână, iar el mi-a zis:

„O, frate Branham, acesta este cel mai mare fenomen care a putut fi  văzut vreodată.”

„Frate Jaggers, eu te iubesc, am zis eu. Dă-mi mâna te rog, şi hai să acceptăm faptul că suntem fraţi.”

„Desigur, care este problema?”

„Tu eşti unul dintre cei mai puternici predicatori pe care-i cunosc; eşti o unealtă în mâna Domnului.”

„Îţi mulţumesc, frate Branham. Eşti un bărbat cu adevărat umil.”

„Nu am spus aceste cuvinte ca să arăt că sunt umil, ci pentru că cred cu adevărat că eşti un slujitor al lui Dumnezeu. Dar vezi tu, frate Jaggers, problema este că alergi prea mult pe afară şi nu ai nici o dovadă pentru ceea ce vorbeşti.”

Acesta este adevărul cu privire la mulţi dintre bărbaţii care aparţin de „Adunarea lui Dumnezeu”. Să nu credeţi că prin ceea ce spun vreau să vă vorbesc de rău. Este aici şi fratele Tommy, care stă cu tărie pe ceea ce crede, dar vă spun ceva: astăzi sunt atât de mulţi care umblă prin ţară sub pretextul vindecării divine, încât nu mă mir că nu mai vreţi să sponsorizaţi nici o adunare. Ei vin, îi storc pe oameni şi pleacă. Voi aveţi dreptate, fraţilor. Aşa este.

De curând am avut ocazia să citesc „Istoria Reformei”. În cartea aceea se spune despre Martin Luther că: „Nu este o enigmă faptul că a putut să protesteze împotriva Bisericii Catolice; enigma este că a putut ţine capul sus în fanatismul care a urmat trezirii lui.” Vedeţi, aceasta este enigma.

După ce are loc o trezire urmează imitaţia, întocmai cum s-a întâmplat în Egipt. Această imitaţie a cauzat întotdeauna mult necaz. Noi ştim ce s-a întâmplat în momentul când Israelul a ajuns afară: s-a ridicat Core şi Dumnezeu a trebuit să-i nimicească pe toţi cei ce l-au urmat.

Dar nu vreau să vă vorbesc de rău, fraţilor.

Fratele Jaggers a încercat să-mi explice că ceea ce se petrece în mijlocul lor este lucrarea Duhului Sfânt, dar eu i-am răspuns:

„Frate Jaggers, eu am numai şapte clase iar tu eşti doctor în teologie. Tu ai studiat şi dreptul şi pot spune că ai o biserică mare şi decentă. Tatăl tău a fost unul dintre cei care au pus bazele acestei grupări – „Adunarea lui Dumnezeu.” La rândul tău, tu ai făcut o grupare frumoasă şi ai adus mii de suflete la Hristos, dar problema este că nu poţi zidi biserica pe o senzaţie. Dacă ceea ce înveţi nu are o bază biblică, te vei trezi că într-o zi se va prăbuşi.

„Dar ceea ce învăţ este conform Scripturii!” a răspuns el.

„Te rog să-mi arăţi şi mie.”

„Frate Branham, Cel ce face aceste lucruri este Duhul Sfânt.”

„Arată-mi te rog, unde scrie în Scriptură că Duhul Sfânt a făcut vreodată să iasă din cineva sânge sau ulei. Tu îmi spui că acel ulei era pentru vindecarea divină şi că sângele acelei femei ar fi pentru salvarea oamenilor. Dacă este aşa cum spui, ce s-a întâmplat cu sângele lui Isus Hristos? Sângele Lui are puterea să facă ispăşire pentru noi şi tot ce este împotriva Lui este „anti”. Orice învăţătură care nu este în concordanţă cu Scriptura este o învăţătură antihristă.”

„O, frate Branham, într-o zi vei învăţa că…”

„Eu cred că nu voi învăţa niciodată aşa ceva, frate Jaggers, eu te iubesc şi te consider fratele meu, dar tu eşti pe o creangă uscată şi într-o zi te vei trezi că nu mai poţi da înapoi. Întoarce-te la biserica ta, stai pe Evanghelie şi nu mai încerca să zideşti pe senzaţii.”

Voi ştiţi că acest bărbat botează spre viaţa veşnică. El spune că dacă cineva se botează devine un bărbat tânăr (sau o femeie tânără) şi nu va muri niciodată. Vedeţi, el este la capătul acelei crengi uscate. Ceea ce face, este ca şi cum ai arunca o tabletă de vitamină în Marea Moartă ca să aduci viaţa în ea. Vedeţi, voi nu puteţi face aceasta, iar el se bazează pe acele senzaţii.

Oh, şi voi bărbaţii de aici, care aveţi aceste biserici, dacă primiţi astfel de lucruri în mijlocul vostru, să nu uitaţi că Satana este viclean. El aduce ceartă şi îşi ridică oameni hotărâţi, care cauzează confuzii în biserică. Acest lucru nu este corect.

Acum voi încheia, fraţilor, dar vreau să vă mai spun ceva. Nu contează cât de multă dreptate ai, nici cât de multe dovezi îmi poţi arăta în Scriptură pentru poziţia ta, deoarece există un lucru pe care îl uităm şi îl pierdem din vedere. Ştiţi care este acesta? Nu contează cât sunt eu de corect, nici cât de bine cunosc Scriptura, dacă nu am Duhul lui Dumnezeu, dacă nu am dragostea Lui în inima mea, dacă nu îi pot iubi pe toţi oamenii, sunt greşit de la început.

Ce a spus Pavel în 1 Corinteni 13: „…chiar dacă aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa…şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.” (v. 2).

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi n-aş avea dragoste…” (v. 1).

Vedeţi, acestea sunt limbile prin care Îi vorbiţi lui Dumnezeu şi care pot fi tălmăcite întotdeauna. Deci, la ce mi-ar folosi să cunosc toate tainele lui Dumnezeu, şi să pot rândui tot Cuvântul în planul Său, dacă nu aş avea dragoste?

Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13.35).

Cum vor cunoaşte oamenii? Când unitarienii au dragoste pentru trinitarieni şi trinitarienii au dragoste pentru unitarieni. Da, când veţi avea dragoste unii pentru alţii, îl veţi iubi chiar dacă este greşit.

Dacă obiectivul tău este greşit, înseamnă că şi motivele tale sunt greşite; deci, eşti greşit de la început. Am dreptate? (Amin).

Vedeţi, „…chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi nu am dragoste, nu am nimic.” De ce? Pentru că Dumnezeu este dragoste.

Eu cred în vorbirea în limbi, dar nu pot crede în aşa zisa „clipă a deciziei”. Aş vrea să clarificăm împreună această problemă.

Eu cred că atunci când un om Îl primeşte pe Hristos, primeşte ceva din Duhul Sfânt în el. Spun aceasta gândindu-mă la ceea ce zice Ioan în capitolul 5.24:

Adevărat, adevărat, vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”

Eu cred că nici un om nu se poate chema pe sine însuşi, ci Dumnezeu este Cel care îl cheamă.

Există mulţi oameni care se pretind chemaţi de Dumnezeu, dar curând vezi că nu este aşa. Un om care este chemat de Dumnezeu nu poate fi deviat de nimeni şi de nimic; el crede şi înţelege toate lucrurile.

Noi ştim că învăţătura cu privire la „clipa deciziei” este o doctrină baptistă.

Nu pot crede că cineva poate primi siguranţa mântuirii printr-o strângere de mână. Eu nu pot crede aşa ceva, dar dacă ei vor să creadă aceasta, este în ordine; îi consider oricum fraţii mei.

Poate eu doresc să mănânc o plăcintă cu cireşe, în timp ce voi serviţi plăcintă cu mere – umplutura este diferită, dar amândoi mâncăm plăcintă. Înţelegeţi? Cât timp şi eu şi voi mâncăm plăcintă, nu contează umplutura.

Aşa văd eu lucrurile cu privire la credinţă: dacă tu vrei să fii unitarian, poţi fi unitarian; dacă vrei să fii trinitarian, poţi fi trinitarian. Dacă vrei, poţi fi baptist, metodist, prezbiterian sau poţi fi creştin. Înţelegeţi? Poţi crede ce vrei, problema este să nu vă certaţi unii cu alţii, deoarece toate aceste lucruri mărunte se potrivesc. Acesta-i adevărul! Ele se potrivesc şi merg într-un singur punct.

Fraţilor, nu contează ce facem noi, câte minuni, câţi munţi putem muta sau orice altceva am putea face. Totul este zadarnic cât timp nu avem dragoste, o dragoste adevărată unii pentru alţii.

Cred că în Coloseni se află textul la care aş vrea să vă fac atenţi în continuare. S-ar putea ca eu să fiu greşit, dar Biblia spune să nu fim invidioşi unii pe alţii. Mă înţelegeţi? Noi nu putem vorbi de credinţă nici dacă daţi onoare unui om. Aceasta nu este credinţă, fraţilor! Noi suntem chemaţi să Îl onorăm pe Dumnezeu; Lui trebuie să Îi aducem laudele şi închinarea noastră. Eu cred că fraţii se iubesc între ei, dar laudele şi onoarea sunt numai ale lui Dumnezeu.

Ca şi credincioşi, voi trebuie să aveţi încredere unii în alţii şi să „ nu vă minţiţi unii pe alţii întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.” (Coloseni 3.9).

Înţelegeţi? Nu vă minţiţi unii pe alţii! Dacă în dimineaţa aceasta v-aş spune: „Fraţilor, vă iubesc!”, trebuie să vă spun şi adevărul. Dacă nu o fac, înseamnă că sunt un făţarnic. Acesta-i adevărul.  Nădăjduiesc că nu v-am ţinut prea mult.

Deci, eu cred că Dumnezeu, Tatăl nostru, a umbrit o fecioară numită Maria şi a creat în ea o celulă de sânge. Aşa S-a născut Isus Hristos care este Fiul lui Dumnezeu, Cortul în care Dumnezeu S-a ascuns pe Sine, S-a descoperit pe Sine printre noi: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2 Corinteni 5.19).

Eu cred că această celulă de sânge a fost ruptă pe Calvar, pentru iertarea păcatelor noastre, iar Duhul a ieşit din El şi a venit înapoi peste Biserică, deoarece Hristosul, Duhul Sfânt, este acum în noi prin botezul Duhului.

Hristosul, Duhul Sfânt S-a împărţit pe Sine dându-ne fiecăruia Viaţa Sa, astfel încât să putem deveni Biserica lui Dumnezeu.

Mie îmi place mult să călăresc. Voi ştiţi aceasta. Tatăl meu a fost şi el un bun călăreţ şi un mare pistolar. Cred că aţi auzit de Valea Arapaho sau Troublesome River, unde pasc vitele asociaţiei Hereford. Fermierii de acolo obţin cantităţi foarte mari de fân pentru că este o zonă bogată. Într-un an, eu am lucrat la o fermă din valea aceea; m-am dus numai din plăcerea de a călări. Acolo poţi să-ţi paşti vitele numai dacă primeşti autorizaţia asociaţiei Hereford, şi foarte mulţi dintre fermieri o primesc. Primăvara, eu merg adesea acolo ca să-i ajut să-şi ducă vitele în munţi.

Vitele sunt clasificate în funcţie de rasă. Şi în timp ce am fost acolo am putut privi vitele domnului Grimes. Cel care făcea împărţirea vitelor nu era prea atent la ceea ce scria despre vita respectivă, ci îl interesa un singur lucru: rasa de sânge. Vitele acelea trebuiau să fie Hereford pursânge sau erau respinse de pe păşune.

Vedeţi? Părerea mea este că aşa vom fi judecaţi şi noi. El nu va privi la marca noastră, ci la Sânge.

Fraţilor, eu am făcut multe lucruri greşite, de aceea, în dimineaţa aceasta îmi cer iertare de la orice frate sau soră care s-ar putea simţi jigniţi de cuvintele mele. Nu am avut intenţia să vă supăr, ci am dorit un singur lucru: să-mi deschid inima în faţa voastră ca să ne cunoaştem.

Dacă vreţi să botezaţi şi în continuare cum aţi făcut-o până acum, puteţi s-o faceţi. Dacă vreţi, puteţi boteza în continuare în „Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt”. Însă în ce mă priveşte, eu voi boteza în felul cum au botezat părinţii credinţei noastre, adică în „Numele Domnului Isus Hristos.”

Eu cred în vindecarea divină. Cred în botezul Duhului Sfânt; cred în vorbirea în limbi prin Duhul; şi cred în fiecare dar pe care l-a dat Dumnezeu Bisericii Sale. Sunt din toată inima pentru aceste lucruri, dar vreau să vă spun ceva.

Nu sunt pentru această mulţime de aşa zişi „vindecători numărul unu”, şi am să vă explic imediat ce vreau să spun, ca să mă înţelegeţi.

Cu câtva timp în urmă am cunoscut un frate. Nu mă refer la fratele Tommy Hicks  care este un frate scump şi pe care îl consider un slujitor adevărat al lui Hristos. Cel la care mă refer este din altă ţară şi era cotat ca fiind „vindecătorul lui Dumnezeu numărul unu”.  Voi ştiţi ce înseamnă expresia: „Vindecătorul lui Dumnezeu.”

Acest bărbat mi-a trimis o scrisoare. Secretara mea o are şi acum, dar nu vă voi spune numele lui deoarece consider că nu e creştinesc să fac aceasta. Ceea ce pot spune este că deşi nu sunt de acord cu părerile acestui bărbat, îl iubesc şi îl consider fratele meu.

În învăţătură însă, a ajuns într-un punct cu care nu pot fi de acord, deoarece se bazează pe simţuri, pe când eu cred că simţurile trupului contează prea puţin în lucrarea Duhului.

Eu nu i-am răspuns niciodată la scrisoarea pe care mi-a trimis-o, ci a făcut-o un frate din biserica luterană. El i-a dat replica la aşa zisul „vindecător numărul unu”, enumerând câteva din minunile pe care le-a făcut Dumnezeu în mijlocul nostru.  (Nu spun aceasta ca să mă laud, ci pentru că acesta este adevărul).

„Eu”, spunea acest frate, „am fost de faţă când a fost readusă la viaţă micuţa Deborah Stadsklev. Fetiţa era deja rece când mama ei a adus-o la fratele Branham ca să se roage pentru ea. Când a luat-o în braţe şi s-a rugat pentru ea, copila a început să ţipe şi astfel a dat-o mamei sale vie.

Pot să-ţi spun şi despre cazul din Mexic, când a fost readus la viaţă un copilaş mexican. Murise dimineaţa la ora 9,00 şi a fost readus la viaţă la ora 11.00 seara. Medicul făcuse deja certificatul de deces şi scrisese cauza morţii, afirmând că murise în urma unei pneumonii. Fratele Espinoza, care face parte din „Biserica lui Dumnezeu”, a adus certificatul medical care dovedea decesul copilului.

În seara aceea s-au întors la Hristos în jur de 20.000 de catolici.”

Îmi amintesc că Billy a încercat s-o împiedice pe femeie să ajungă la mine, ca să nu mă deranjeze în timpul serviciului de vindecare, fiind ajutat de vreo 40 de uşieri, dar ea fugea printre picioarele lor şi se apropia tot mai mult de mine. Când am văzut ce se întâmplă, l-am trimis pe fratele Jack Moore să se roage pentru copilaş, dar imediat după aceea am avut o vedenie în care am văzut un copilaş mexican, fără dinţi, care zâmbea, aşa că am strigat: „O clipă! Aduceţi copilaşul aici!” Când l-au adus, mi-am pus mâna pe păturica în care era învelit şi am constatat că era foarte udă din cauză că plouase toată ziua. Am spus doar câteva cuvinte şi copilul a început să plângă şi să dea din picioruşe.

Fraţilor, nu spun aceste cuvinte ca să vă impresionez, ci pentru că este adevărat. Eu am dovezile medicale care confirmă ceea ce spun.

Noi trebuie să fim întotdeauna sinceri şi corecţi în orice lucru. Nu încercaţi să spuneţi ceea ce nu ştiţi, ci lăsaţi toate lucrurile aşa cum sunt, pentru că Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nostru. El este Dumnezeu.

Şi fratele a mai scris, în răspunsul său: „Şi vreau să-ţi mai spun ceva. După vindecarea acestui copilaş, fratele Branham a fost chemat la telefon din  Norvegia, de către o femeie a cărei fiu tocmai murise. Ea i-a spus: „Am fost de faţă când l-ai adus la viaţă pe copilaşul acela şi credem că eşti un slujitor al lui Hristos. Vino te rog să-ţi pui mâinile şi peste copilaşul meu care tocmai a murit, în urmă cu patru, cinci ore, tot de pneumonie.”

Toţi au început să ţipe şi să sară în sus şi-n jos, strigând: „Dumnezeu îl va învia! Dumnezeul îl va învia!”

Soţul femeii era capelan în armată, aşa că armata Statelor Unite mi-a pus la dispoziţie un avion care să mă ducă la copilul mort. Înţelegeţi? Dar eu am spus: „Înainte ca să vin, aş vrea să-l întreb pe Domnul care este voia Lui.”

Astfel m-am rugat două zile, iar medicul le-a permis să nu îl înmormânteze în aşteptarea răspunsului Domnului.

În dimineaţa a treia, m-am dus în bucătărie şi am început să mă plimb încoace şi încolo. Deodată am văzut o Lumină, iar o Voce îmi spunea: „Să nu te atingi de acest copil! Să nu-l chemi înapoi pentru că ceea ce s-a întâmplat este îngăduit de mine.”

Am alergat repede la telefon şi am sunat-o pe femeia care aştepta răspunsul meu: „Îmi pare rău, dar nu pot veni!”

Fratele luteran i-a mai scris acelui bărbat: „Vezi? De ce nu poţi aştepta şi tu un răspuns clar de la Dumnezeu, aşa cum a aşteptat fratele Branham? Atunci ai şti cu siguranţă despre ce vorbeşti!”

Acesta este motivul pentru care nu trebuie să ne grăbim să tragem concluziile noastre, ci în orice problemă trebuie să aşteptăm să primim o lumină clară din partea lui Dumnezeu.

Eu stau şi îi privesc pe toţi păcătoşii care vin să primească vindecarea şi nu ştiu nimic despre Dumnezeu, iar încredinţarea mea este că vindecarea divină se bazează pe un principiu, şi anume: Se cuvine ca mai întâi să veniţi la Dumnezeu, să-I daţi inimile voastre şi să vă spălaţi păcatele în Sângele lui Isus Hristos, apoi Dumnezeu va trece la treabă şi Îşi va face partea Lui: vă va vindeca.

 Este exact cum ne-a povestit că a procedat fratele de aici când s-a rugat pentru acea femeie bolnavă.

Eu sunt conştient că am făcut multe greşeli în viaţă şi că, desigur, dacă voi trăi, voi mai greşi. Poate că multe din faptele mele vor fi o pricină de poticnire pentru mulţi dintre voi, dar să ştiţi că nu vreau să fac aceasta, de aceea, nădăjduiesc că mă veţi ierta.

Eu am citit despre toate încercările pe care le-a avut Avraam şi despre tot ce a făcut el. Biblia spune că el s-a îndoit de Dumnezeu şi a minţit cu privire la soţia lui spunând că este sora lui, dar priviţi! Când Pavel a scris despre el, în Romani 4, nu a amintit nici una din greşelile săvârşite, ci a spus:

El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu prin necredinţă, ci întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.” (v. 20-21).

Vedeţi, toate greşelile lui au fost uitate, şterse. Nici măcar nu sunt pomenite. Nu se face nici o aluzie la greşelile şi alunecările lui.

Fraţilor, nădejdea mea este că în ziua aceea măreaţă, când El va citi ceea ce s-a scris despre mine, nu va face nici o aluzie la greşelile mele pentru că ele sunt sub sângele Mielului şi astfel nu mai pot fi amintite. Nădăjduiesc că şi cu voi se va întâmpla la fel. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

(Fratele Tommy Hicks spune ceva, apoi se roagă. Adunarea Îl laudă pe Dumnezeu, apoi cântă: „Eu Îl iubesc.” Fraţii se îmbrăţişează unul pe celălalt şi la fel fac surorile).

Dacă aş putea vedea acest lucru în toate adunările, aş spune: „Lasă-l Doamne, pe slujitorul Tău să se depărteze în pace!…”

– Amin –