Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMDUHURI AMĂGITOARE

Va urma
24/07/1955, dimineata - Jeffersonville, IN

Bună dimineaţa, prieteni. Sunt fericit că în dimineaţa aceasta mă aflu aici şi că vă pot vedea din nou pe toţi. Cred că Domnul este cu noi şi ne dă puţină umbră ca să nu ne fie atât de cald.

Li s-a dat drumul copiilor la clasă? Am văzut câţiva puşti şi mă întrebam dacă le-au dat drumul în clasele de şcoală duminicală.

Rugaţi-vă pentru mine deoarece trebuie să iau o decizie fiindcă am fost invitat să ţin o adunare pe linia „Cortinei de fier” din Germania, ceea ce mă face să fiu puţin neliniştit.

Este vorba de o evanghelizare pe care trebuie s-o ţin pe marele stadion de crichet, pe care l-a construit Hitler chiar înainte de începerea războiului. Este frumos şi încăpător, cu optzeci de mii de locuri. Putem să ţinem adunări pe el timp de zece seri la rând.

După aceea vom merge la Salle Le Reine, în Franţa, iar de acolo la Berlin. Am greşit, căci întâi vom merge la Berlin şi apoi în Franţa, după care,  dacă va fi cu voia Domnului ne vom întoarce acasă  şi cred că vom începe o serie de adunări la Chicago, la Biserica suedeză.

Voi fi acolo în zilele de 5, 6, 7, 8, şi 9. Domnul Boze împreună cu alţi bărbaţi din Chicago, organizează o serie de adunări începând cu data de 01 august sau 01 seprembrie, în Suedia.

Sunt foarte fericit să ştiu că s-a votat venirea mea acolo în procent de 100%. Da, mă bucur mult, însă trebuie să fiu ori aici, ori acolo. Acesta este motivul pentru care doresc să vă rugaţi ca Domnul să mă călăuzească acolo unde sunt mai multe suflete care vor primi salvarea şi unde vom putea face mai mult pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Mi s-a spus că la primele adunări din Suedia vor participa douăzeci și cinci, treizeci de mii de oameni, mulţi dintre ei fiind necredincioşi.

Apoi în Germania, au stadionul acela cu optzeci de mii de locuri.

Pot spune că şi în Elveţia, de unde tocmai ne-am întors, am avut o adunare extraordinară; poate mulţi dintre voi nu aţi auzit încă, dar Domnul ne-a binecuvântat în mod minunat: în cinci seri de adunări ţinute la Zurich, Elveţia, s-au întors cincizeci de mii de oameni.

Fratele Jack Schuller, pe care mulţi dintre voi îl cunosc, se află la Belfast şi a spus că vor întoarce totul pe dos pentru Evanghelie. El este metodist şi este fiul bătrânului Bob Schuller.

A fost mai bine decât la adunările lui Billy Graham. Jack este un tânăr minunat şi plin de zel; este atât de sincer în tot ceea ce face încât cred că este un slujitor important al Domnului. Rugaţi-vă pentru fratele Schuller. Împreună cu el este şi fratele Mac Arthur, care este tot un predicator cunoscut, iar fraţii de acolo au spus că aceasta este cea mai mare trezire care a atins vreodată Irlanda. Rugaţi-vă zilnic pentru aceşti bărbaţi. Ambii sunt tineri, au familii şi sunt nişte învăţători ai Evangheliei.

Nu mă uitaţi nici pe mine, în rugăciunile voastre, pentru ca Domnul să mă călăuzească să iau hotărârea corectă, deoarece sunt momente când pur şi simplu nu ştii încotro să porneşti. Aţi  fost vreodată într-o asemenea situaţie? Cred că Pavel a fost, nu-i aşa? El s-a aflat la o răscruce iar când a apucat-o pe un drum, a avut o vedenie în care i s-a arătat un înger al Domnului care i-a spus să se întoarcă şi să meargă în Macedonia.

Eu cred că Domnul mai are şi astăzi îngeri, nu-i aşa? Deci dacă voi fi la fel de sincer ca Pavel, cred că El mă va sfătui şi pe mine ce să fac.

Să nu uitaţi serviciul de evanghelizare care va avea loc în seara aceasta aici, în Tabernacol. Veniţi cu toţii.  Vreau să vă spun că în seara aceasta voi vorbi la biserica „Uşi deschise”; deci în biserica fratelui Cabble, de la ora 7.30-9.30.

Dorinţa mea a fost să vin aici, dar fratele a insistat foarte mult să merg la ei. Fratele Cabble este un domn şi un frate foarte cumsecade. Voi ştiţi cum este atunci când ai de-a face cu astfel de oameni – nu poţi să-i refuzi.

Rugaţi-vă! Înainte de orice, rugaţi-vă! Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea hotărârea potrivită.

Înainte de a începe serviciul de evanghelizare, trebuie să închinăm Domnului câţiva copilaşi. Se aude în spate? Cu ventilatoarele acestea nu te mai auzi, dar cred că aş pieri fără ele.

În unele biserici copiii sunt stropiţi atunci când sunt doar nişte bebeluşi. Sigur, această învăţătură vine de la Biserica Catolică. Ea învaţă că trebuie să creştinezi copiii sau să-i botezi, cum spun ei, atunci când sunt foarte mici. Şi biserica metodistă practică botezul copiilor mici, şi mai sunt  câteva biserici care fac aceasta. Cred că aceasta este diferenţa între nazarineni şi metodiştii de modă veche: botezul copiilor mici, care a dus la scindări în cadrul acestor biserici.

Părerea mea este că Isus a murit la Calvar ca să-i mântuiască pe copilaşi şi pe cei mari.

De asemenea cred că pentru copilaşi nu are importanţă ce fel de părinţi au, cât sunt de păcătoşi, deoarece sângele lui Isus Hristos face curăţirea. Înţelegeţi? Mielul lui Dumnezeu a ridicat păcatul lumii, iar copilaşul acela mic nu poate să se pocăiască. El nu ştie cum s-o facă şi nu are nici o vină pentru că nici nu ştie să spună de ce este aici. Dar Dumnezeu l-a trimis aici, iar sângele lui Isus Hristos îl curăţă chiar în momentul când vine în lume, păstrându-l aşa până în momentul când ajunge să deosebească binele şi răul. Atunci el trebuie să se  pocăiască pentru ceea ce ştie că a făcut rău. Aşa este. Totuşi unii îi stropesc deoarece cred că altfel nu merg în cer.

Există o învăţătură care spune că dacă un copil se naşte din părinţi care au Duhul Sfânt, se duce în cer, dar dacă părinţii lui nu au Duhul Sfânt, copilul nu va merge în cer. Aceasta este o învăţătură total greşită.

Care este diferenţa?  Dacă părinţii au sau nu au Duhul Sfânt, copilul lor se naşte tot prin pofta cărnii. Deci este născut tot în păcat, zămislit în murdărie şi vine în lume prin minciună. Acesta este adevărul spus de Biblie.

Dar sângele lui Isus Hristos curăţă şi face ispăşire pentru copilul acela, aşa că dacă moare, el merge la Dumnezeu. Chiar dacă se naşte din părinţi păcătoşi (din cei mai păcătoşi oameni), în cazul că moare înainte de a putea deosebi binele de rău, copilul merge la Dumnezeu. Acesta este adevărul deoarece el are nevoie de iertare numai pentru ceea ce face din momentul când poate deosebi binele şi răul. Din acel moment are nevoie de pocăinţă personală.

Aici în Tabernacol, noi încercăm să păşim în totul  conform Cuvântului. De altfel, acesta este singurul loc în care predic chestiuni de învăţătură, deoarece aceasta este biserica mea. Fac aceasta pentru ca oamenii să urmeze aceeaşi linie de învăţătură.

Alţii  predică ceea ce vor în bisericile lor. Ei sunt fraţii mei chiar dacă există o mică diferenţă în ceea ce învăţăm. Deci, oricum ar fi, rămânem fraţi.

Aici în Tabernacol, noi predicăm ceea ce credem despre învăţătura Scripturii, care ne învaţă cum  trebuie închinaţi sau consacraţi copiii Domnului. Astfel, singurul loc din Biblie, din Noul Testament, în care ni se spune ce avem de făcut cu copiii, sau mai bine zis, în care ni se arată ce a făcut Isus cu ei, este în Marcu 10.14, unde scrie că i-a luat în braţe, i-a binecuvântat şi a spus:

„Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.”

După cum înţelegem noi, suntem aici ca să ducem mai departe lucrarea pe care a venit El s-o desăvârşească prin moartea Sa pe Calvar. El a fost cu noi, a venit în lume de la Dumnezeu, S-a întors din lume la Dumnezeu şi a venit iarăşi în forma Duhului Sfânt, de aceea este cu noi şi în noi până la sfârşitul lumii, lucrând mai departe prin biserica Sa, care continuă lucrarea pe care a făcut-o El când a fost pe pământ.

Acesta este motivul pentru care îi ducem pe copiii noştri la păstori sau la predicatori ca să se roage pentru ei. Ei îşi pun mâinile peste aceşti copilaşi şi îi închină Domnului. Este o scurtă ceremonie prin care ne aducem mulţumirea pentru ceea ce a făcut Domnul pentru noi, prin aceşti copilaşi.

Dacă micuţii voştri au fost stropiţi sau aţi procedat într-un alt fel decât cum este scrie în Biblie, eu nu am nimic împotrivă, dar Biblia ne arată un singur loc în care se vorbeşte despre aşa ceva şi acolo Îl găsim pe  Isus însuşi binecuvântând copilaşii.

Cu voia Domnului, voi citi acest text din Cuvântul lui Dumnezeu şi anume din Marcu 10.13-16:

I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.

Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca aceşti copilaşi, cu nici un chip nu va intra în ea.

Apoi, i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.”

Nu este minunat? El  a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi: căci Împărăţia lui  Dumnezeu este a celor ca ei. Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat.”

Cât ar fi de minunat să Îl avem pe Isus în persoană aici, pe platformă, astfel încât să Îi putem spune: „Doamne, Te rog să-l binecuvântezi şi pe copilaşul meu!” O, cât de mult tânjesc ochii şi inimile noastre după lucrul acesta!

El este aici şi ne-a dat nouă însărcinarea să facem acest lucru aşa cum l-a făcut El. Noi îi primim pe trimişii Lui, iar ei Îl primesc pe Cel ce i-a trimis. Înţelegeţi? Aceasta înseamnă că în dimineaţa aceasta El este în mijlocul nostru.

Aş vrea ca sora Gertie să vină la pian şi să cânte acel cântec vechi pe care îl cântam mai demult în asemenea ocazii.

„Aduceţi-i înăuntru,

Aduceţi şi voi micuţii la Isus.”

Dacă ai un copilaş care nu a fost încă închinat Domnului şi vrei să-l închini în dimineaţa aceasta, noi vom fi bucuroşi s-o facem.

Dacă în clădire sunt păstori sau predicatori care vor să vină aici, în timp ce îi închinăm Domnului pe aceşti copilaşi, vom fi bucuroşi să vină. În ordine.

Este în carte? L-ai găsit, frate Neville? Da, este acolo. Câţi dintre voi îl ştiu?

„Aduceţi-i înăuntru!” În ordine. Haideţi să-l cântăm cu toţii în timp ce mamele îşi aduc copilaşii.

/: Aduceţi-i înăuntru :/

Aduceţi-i înăuntru din lanul păcatului

/: Aduceţi-i înăuntru :/

Aduceţi-i pe cei dragi la Isus.

/: Aduceţi-i înăuntru :/

Aduceţi-i pe cei mici la Isus.

Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, în jurul altarului stau acum mame şi taţi care ţin în braţe micuţii pe care li i-ai dat prin harul Tău. Îţi sunt atât de recunoscători pentru ei, Doamne, şi în dimineaţa aceasta î-au adus în casa Domnului ca să Ţi-i închine şi ca să-Ţi dea Ţie vieţile lor. Te rugăm să-i hrăneşti, să-i binecuvântezi şi să-i călăuzeşti în toate zilele călătoriei lor pe acest pământ. Lasă ca îngerii Tăi păzitori să vegheze asupra fiecăruia dintre ei şi dă-le o viaţă lungă, fericită şi plină de bucurii. Ajută-i să crească şi să fie bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu, dacă va mai fi un mâine.

Dumnezeule, Te rugăm să ridici predicatori, proroci şi învăţători din aceşti copilaşi care stau în jurul altarului, iar atunci când noi vom fi bătrâni şi nu vom mai putea merge mai departe, când va trebui ca altcineva să meargă din loc în loc, îngăduie să auzim Evanghelia predicată de aceştia care sunt astăzi în braţele părinţilor lor. Îngăduie Aceasta, Doamne. Iar într-o zi, când vieţile noastre vor fi gata, îngăduie ca aceşti părinţi care stau în jurul altarului, să fie ca Iacov din vechime, care i-a binecuvântat pe toţi copiii săi şi le-a zis care le va fi sfârşitul în zilele din urmă.

El a privit în sus şi a spus: „Voi ştiţi că am să fiu adăugat la poporul meu.” Dar într-o zi Iacov şi toţi copiii lui  vor fi adunaţi împreună într-o ţară mai bună. Nu este de mirare că Balaam a spus: „Sfârşitul meu să fie ca al lor.” (Numeri 23.10). O, Dumnezeule, Te rog să-i binecuvântezi pe toţi aceşti părinţi.

Să mergem şi să ne punem mâinile peste ei la fel de smeriţi ca Domnul nostru.

O, cât este de minunat că noi, oamenii de pe acest pământ, avem privilegiul de a-i binecuvânta pe aceşti copilaşi în Numele Tău, şi de a şti că vom primi ceea ce cerem.

Fie ca în timp ce mergem să-i binecuvântăm,  Isus cel nevăzut şi Atotputernic să stea lângă noi şi să binecuvânteze El însuşi fiecare copilaş peste care ne punem mâinile şi pe care i-L dăm, căci o facem în Numele Lui. Amin.

Fratele…? Şi-a adus cei trei copilaşi ca să-i închine Domnului….

…într-o odăiţă, departe, în ţinutul din nord, Tu mi-ai promis acest copil. Tată, lasă ca binecuvântările Tale să se odihnească asupra lui.

Iosif, băiatul meu, te încredinţez lui Dumnezeu astfel încât viaţa ta să fie o binecuvântare. Să fii un proroc, Iosif, iar harul lui Dumnezeu să se odihnească asupra ta. Fie ca Dumnezeul tatălui tău, Domnul Isus Hristos, să te binecuvânteze întotdeauna şi să facă din viaţa ta o binecuvântare pentru ceilalţi.

Eu îl  binecuvântez pe acest copil în Numele lui Isus Hristos. Amin.

……………………………………………………………………………………….

…îşi iubesc copiii, de aceea fiecare mamă vrea ca micuţul ei să fie binecuvântat. Tot aşa este Tatăl ceresc pentru noi. El vrea ca fiecare dintre noi să fie binecuvântat, de aceea ne pune în faţă anumite lucruri şi zice: „Iată, Eu vreau să  fii binecuvântat, copilul meu!” Nu este minunat? Să fim deci fericiţi pentru că avem un Tată ceresc atât de bun!

Voi ştiţi că zilele trecute am citit ceva din Scriptură, tot în legătură cu binecuvântarea copilaşilor, undeva în Vechiul Testament, era un lucru minunat. Da, iată-l chiar aici: „Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.” (2 Cronici 17.2).

Prieteni creştini, eu am observat de multe ori că spun lucruri pe care nu voiam să le spun, dar apoi se împlinesc întocmai.

Odată, Isus a coborât de pe munte şi a văzut un pom care nu avea roade pe el, ci numai frunze. Supărat, El a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” (Marcu 11.14). A doua zi când au trecut din nou prin locul acela, apostolii au observat că frunzele copacului erau uscate, iar Petru a zis:

Uite că smochinul pe care L-ai blestemat, s-a uscat!”

Atunci Isus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!” căci „Orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi primit, şi-l veţi avea.” (v. 22,24). Şi orice veţi spune, se va face.

Gândiţi-vă la aceasta. Poate unii spun: „Ei, nu trebuie să fie împodobit în mod deosebit locul în care ne adunăm! Nu trebuie să fie cine ştie cum!” dar nu uitaţi că în locul acesta este prezent puternicul Duh Sfânt al  lui Dumnezeu.

Uitaţi-vă la Iacov care a ridicat o piatră şi şi-a aşezat capul pe ea, iar aceasta este cunoscută şi astăzi ca „Scaunul de domnie de la Scone.” Astfel, oamenii cu autoritate pe acest pământ, se folosesc şi astăzi de această piatră pentru a-i încorona pe împăraţi. Vedeţi, este o simplă piatră veche, dar ei se folosesc încă de ea.

Betelul era doar o grămadă de pietre puse unele peste altele şi a devenit „casa lui Dumnezeu”. Da, Iacov este cel care a spus: „Aceasta este casa lui Dumnezeu”. (Geneza 28.17). Vedeţi? O grămadă de pietre puse unele peste altele.

Nu este nevoie de lucruri mari şi împodobite, ci de simplitate şi credinţă. De aceasta avem nevoie.

Ştiu că timpul trece repede, de aceea aş vrea să mă grăbesc ca să nu vă ţin prea mult, deoarece este foarte cald iar adunarea este arhiplină.

În dimineaţa aceasta voi vorbi despre un subiect care cred că vă va fi folositor.  Înainte de a pleca de acasă mi-am notat câteva idei, apoi mi-am zis: „Voi aştepta să văd despre ce vrea Domnul  să vorbesc când voi ajunge la adunare.” După aceea mi-am notat câteva subiecte şi le-am pus în buzunar, dar pentru că nu am primit încă nimic clar, voi citi totuşi ceva din Scriptură şi  cred că Domnul ne va ajuta să înţelegem.

 Voi citi deci din Luca 14.31-33:

„Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.”

Vreau să fiţi foarte atenţi pentru că aceasta este o pildă. Deci Domnul a spus că împăratul care vine, are douăzeci de mii de soldaţi, pe când cel ce trebuie să se apere, are numai zece mii de oameni. Din pricina aceasta, împăratul trebuie să stea mai întâi jos şi să se gândească dacă este pregătit sau nu, ca să-l învingă pe  cotropitor. În ordine.

„Tot aşa, oricine dintre voi care nu se  leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul meu.” 

Fie ca Domnul să Îşi adauge binecuvântările la Cuvântul citit. Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, Tu cunoşti toate lucrurile şi nu priveşti la faţa omului, căci ce este omul pe lângă Tine? Tu l-ai făcut, dar este la fel ca floarea de pe câmp: astfel, astăzi este frumos, iar mâine este tăiat, aruncat  în foc şi piere.

Dumnezeule, Te rog să fii îndurător faţă de noi şi ajută-ne pe fiecare să ne dăm seama pe ce stăm, căci suntem  într-o casă de corectare, ca să învăţăm şi să cunoaştem cum să trăim în voia Ta. Trimite-ne această voie, prin Cuvântul Tău, şi ajută-ne s-o urmăm în totul.

Mulţi dintre copiii Tăi, care s-au adunat aici, Te slujesc de ani de zile, dar am venit cu toţii  ca să  învăţăm şi să cunoaştem voia Ta. O, Doamne, eu, slujitorul Tău, doresc să cunosc tot mai mult despre Tine, de aceea Te rog să trimiţi inspiraţia Evangheliei peste fiecare dintre noi şi peste slujitorul Tău.

Fă ca prezenţa şi inspiraţia Ta să fie atât de puternică aici, încât atunci când vom pleca să dorim din toată inima să fim slujitori mai buni ai Tăi şi să avem un folos veşnic din faptul că suntem aici. Dumnezeule veşnic, Te rugăm să ne dai aceste binecuvântări în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.

Fie ca Domnul să Îşi adauge binecuvântările la Cuvântul citit.

În dimineaţa aceasta aş vrea să vorbesc despre tema „Duhuri înşelătoare sau Cuvântul lui Dumnezeu.” Este un subiect destul de ciudat, dar ţinând cont de faptul că suntem în Tabernacol, cred că este bine venit.

Miercuri seara, am vorbit despre femeia care a pierdut un bănuţ şi ca urmare a început să-şi măture casa pentru a-l găsi. Voia să-l găsească înainte de întoarcerea bărbatului ei. Am văzut, de asemenea, că ea era o femeie din Orient şi că simboliza biserica. În Orient, femeia nu purta semnul căsătoriei pe deget, ci în jurul capului. Astfel, ea avea o salbă cu nouă bănuţi, fiecare dintre ei simbolizând o virtute.

Dacă femeia era curvă, i se lua bănuţul care simboliza loialitatea ei faţă de bărbat, aşa că toţi ştiau cum era ea.

Femeia aceasta îşi pierduse unul din bănuţi, dar nu era curvă. Bărbatul ei era plecat, iar dacă s-ar fi întors şi ar fi găsit-o cu acel bănuţ lipsă, ar fi înţeles că ea a fost prinsă în curvie şi ar fi părăsit-o.

 Noi am făcut o paralelă între această femeie şi biserică, pentru că şi biserica a pierdut o mulţime de lucruri. Şi pentru că Domnul, Bărbatul nostru, este pe punctul să vină, este timpul să ne grăbim să regăsim aceste lucruri pierdute.

Astăzi vreau să vorbesc despre subiectul „Duhuri înşelătoare” ceea ce s-ar putea numi cu adevărat, „Puterea duhurilor rele.”

În timpul nostru se aud foarte multe lucruri despre duhuri rele, dar se vorbeşte foarte puţin despre felul în care  omul poate scăpa de ele.

Noi toţi suntem conştienţi că există duhuri rele, dar pasul următor este să ştii cum poţi scăpa de ele şi noi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că prin harul Lui, avem favoarea de a ne împotrivi acestor duhuri rele pe care le întâlnim pe  această platformă şi în alergarea noastră zilnică.

Acesta este motivul pentru care în dimineaţa aceasta, aş vrea să privim în Scriptură ca să vedem ce sunt aceste duhuri rele. Noi ne lovim de ele de fiecare dată la serviciile de vindecare: cancer, tumori, cataractă, tuberculoză, etc. Toate acestea  nu sunt naturale, ci sunt duhuri rele supranaturale.

Scriptura dovedeşte clar lucrul acesta. Astfel, în trup creşte cancerul, care are o viaţă proprie; şi această viaţă este un duh rău. Cataracta, tuberculoza şi toate celelalte boli sunt duhuri rele în formă fizică.

În dimineaţa aceasta vom vorbi despre duhurile rele în formă duhovnicească, în suflet. Ele se găsesc în suflet la fel ca în trup, iar noi trebuie să le vedem şi acolo aşa cum le vedem în trupurile oamenilor, prin boală: cancer şi celelalte boli.

De curând, cancerul a fost declarat ca fiind o boală din a patra dimensiune.  Desigur, acesta este adevărul. El este o boală din altă dimensiune, din cea a duhurilor rele. De fapt fiecare boală îşi are începutul în a patra dimensiune. Duhul rău poate veni fie printr-un cancer al trupului, fie printr-un cancer al sufletului. Astfel, sunt o mulţime de oameni buni, care au gânduri bune dar încearcă să se odihnească pe „bruma” de teologie pe care o au sau pe unele lucruri învăţate în copilărie, ceea ce-i face să simtă că undeva, în adâncul sufletului lor, ceva nu este în ordine. Eu cred că în dimineaţa aceasta, se află printre noi o mulţime de oameni ca aceştia; ei aflându-se de fapt, pretutindeni unde sunt adunaţi creştinii împreună. Da, peste tot sunt şi oameni care au în ei aceste duhuri. Ei nu doresc să fie stăpâniţi de ele, de aceea spun: „O, dacă aş putea să nu mai mint! Dacă aş putea să nu mai poftesc! Dacă aş putea să nu mai fac cutare sau cutare lucru!” Vedeţi? Acestea sunt duhurile rele.

De multe ori ele vin sub formă evlavioasă, religioasă, iar pentru că suntem la şcoala duminicală, aş vrea să învăţăm cum vine asta. Deci, de multe ori ele vin sub formă religioasă.

Să vedem. În Scriptură era un om numit Iosafat. El era un bărbat mare şi religios, iar noi ştim că el s-a dus la un alt bărbat vestit, la împăratul lui Israel. Deci, Iosafat era împăratul lui Iuda şi s-a aliat cu Ahab, împăratul lui Israel, ca să-l ajute în lupta pe care acesta o ducea cu sirienii pentru eliberarea Ramotului din Galaad. Ei au făcut această alianţă fără ca mai întâi să se roage.

O, dacă oamenii şi-ar da seama! Acesta este motivul pentru care vin şi vă rog mereu să vă rugaţi pentru mine atunci când plec peste hotare. Orice faceţi, rugaţi-vă întâi!

Zilele trecute a venit cineva la mine şi m-a întrebat:

„Frate Branham, crezi că este rău să faci un anumit lucru?”

„La ce anume te referi?” am răspuns eu.

Vedeţi? Dacă aveţi un semn de întrebare cu privire la ceea ce vreţi să faceţi, mai bine renunţaţi. Nu faceţi  lucrul acela ci aşteptaţi liniştiţi. Dacă începeţi să faceţi ceva şi tot timpul vă întrebaţi dacă este  bine sau rău, mai bine opriţi-vă; nu mai continuaţi! Aceasta este poziţia corectă.

Noi ar trebui să ne rugăm pentru orice lucru pe care vrem să îl facem, deoarece Cuvântul spune:

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate acestea vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6.33).

Eu sunt absolut sigur că dacă femeile şi bărbaţii care sunt adunaţi în dimineaţa aceasta aici, ar putea să ajungă în punctul în care sufletul, gândurile şi poziţia lor sunt desăvârşite în ochii lui Dumnezeu, aceasta ar fi una dintre cele mai puternice biserici care au existat vreodată.

Uitaţi-vă puţin la partea fizică. Noi avem deja, de câţiva ani, ceea ce se numeşte „Detectorul de minciuni”. Tu intri acolo, ţi-l pui la încheietura mâinii şi în jurul capului, apoi faci tot posibilul ca minciuna pe care o spui, să fie luată drept adevăr. Totuşi, oricât vei încerca să minţi de bine, de fiecare dată el va indica un rezultat negativ, şi aceasta pentru că omul nu a fost făcut să mintă.  Minciuna este un lucru rău şi înşelător, de aceea aş prefera să am în fiecare zi lângă mine un beţiv şi nu un mincinos. Trupul tău nu a fost făcut pentru minciună. Şi eu vă spun: nu contează cât sunteţi de păcătoşi, voi sunteţi încă un fiu al lui Dumnezeu, un fiu căzut.

Poate eşti cea mai păcătoasă persoană din oraş, dar Dumnezeu nu a vrut să fii păcătos, ci voia Lui este să fii un fiu sau o fiică a Lui. Tu ai fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar păcatul te-a făcut ceea ce eşti acum, adică un păcătos.

Priviţi! Nu contează cât de mult te străduieşti să te prefaci şi nici cât de mult încerci să faci ca minciuna să pară adevăr, pentru că aparatul lor ştiinţific va dovedi că nu spui adevărul. Poţi să minţi cu oricâtă nevinovăţie vrei, el va înregistra tot un rezultat negativ pentru că în adâncul fiinţei umane, există un subconştient şi acesta ştie care este adevărul. Nu contează ce spui cu buzele, subconştientul tău ştie că este o minciună, iar aparatul va indica ceea ce spune subconştientul.

Ce s-ar întâmpla dacă un bărbat sau o femeie şi-ar putea pune în ordine gândurile, mărturia şi viaţa, în faţa lui Dumnezeu, astfel încât Duhul Sfânt să poată lucra cum vrea El? Ce s-ar întâmpla dacă s-ar pune în rânduială, dacă ar avea inima liberă şi plină de credinţă?

Mulţi oameni vin la altar ca să ne rugăm pentru ei, dar au o credinţă intelectuală. Ei îşi mărturisesc păcatele şi se ataşează la o biserică mânaţi de o credinţă intelectuală. Ei cred pentru că aşa au auzit, pentru că au auzit că aceasta este cea mai bună linie de conduită, dar să ştiţi că Dumnezeu nu priveşte la aceasta. El nu se uită la credinţa intelectuală, ci la inimă, la ceea ce este în interiorul ei. Iar când credinţa intelectuală pleacă din inimă, toate lucrurile sunt cu putinţă.  Atunci mărturia pe care o depui se întâlneşte cu viaţa ta, iar viaţa pe care o trăieşti mărturiseşte tot atât de tare ca mărturia ta.

Când însă mărturia ta spune un lucru, iar viaţa ta spune altceva, înseamnă că undeva, ceva nu este  în ordine; înseamnă că ai o credinţă intelectuală şi nu credinţa care vine din inimă; înseamnă că în exterior există cunoştinţă de Dumnezeu, dar înăuntru este  un duh de îndoială.

Astfel, unii spun: „Eu cred în vindecarea divină, dar nu este pentru mine!” sau: „S-ar putea să se întâmple, dar eu nu cred.” Înţelegeţi? În exterior spui: „Da”, dar în adâncul conştiinţei tale zici: „Nu!” iar acel aparat ştiinţific va dovedi că nu ai spus adevărul.

Să revenim la Iosafat. El ar fi trebuit să-L întrebe mai întâi pe Domnul şi abia după aceea să se alieze cu Ahab. Da, el ar fi trebuit să spună: „Să ne rugăm Domnului şi să vedem care este voia Lui”.

Arătați-mi un predicator, un creștin, o gospodină creștină, un țăran sau un muncitor care Îi dă lui Dumnezeu primul loc în toate, și eu vă voi dovedi câtă biruință are omul acela în ciuda tuturor greutăților pe care diavolul i le pune în spinare. El va merge înainte pentru că Îl caută mai întâi pe Dumnezeu.

Dar Ahab şi Iosafat nu au făcut-o. Desigur. Iosafat a fost amăgit de faptul că Ahab avea o împărăţie puternică şi înfloritoare; de faptul că făcuse lucruri mari, era foarte stilat, avea bogăţii şi era un mare biruitor. Dar cu toate acestea, el era un necredincios.

Exact acolo a ajuns lumea de astăzi. Acolo stă America astăzi. Acolo stau bisericile. Da, am construit cele mai frumoase biserici care au existat vreodată. Avem învăţaţii cei mai lustruiţi care au existat vreodată. Am învăţat cea mai bună teologie; am învăţat să cântăm ca nişte îngeri, dar cu toate acestea, pe undeva este ceva putred. Da, ceva este putred pentru că oamenii s-au luat după învăţături omeneşti şi după duhuri înşelătoare, în loc să se întoarcă la Cuvântul lui Dumnezeu.

O cunoscută denominaţiune din sfera Evangheliei depline, din Denever, construieşte o biserică de un milion de dolari. Da, ei fac aceasta în timp ce mii de misionari aşteaptă măcar 50 de cenţi, de la aceeaşi  denominaţiune, ca să ducă Evanghelia la păgâni.

Fraţilor, ceea ce ne trebuie nouă astăzi este un misionar hotărât, un om trimis de Dumnezeu, născut din Duhul Sfânt, un om care să aibă călăuzirea lui Dumnezeu, care să pătrundă în junglă şi să facă ceva pentru Dumnezeu, în loc să construiască biserici mari şi strălucitoare ca să ia ochii celui de lângă el.

Mai bine aş sluji Domnului într-o cameră goală sau într-o cârciumă, şi să am libertatea Duhului şi călăuzirea şi dragostea lui Dumnezeu clocotind în inimă, decât să stau în cea mai mare catedrală din lume şi să mă agăţ de dogme şi doctrine inventate de oameni.

Ceea ce ne trebuie astăzi este o trezire care să ne zguduie şi să ne întoarcă la adevăr, la Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci cei doi bărbaţi s-au aliat, dar după un timp Iosafat şi-a venit puţin în fire şi a zis: „N-ar trebui să Îl întrebăm pe  Domnul?” Auzind aceasta, Ahab a răspuns: „Desigur”, apoi a trimis după cei patru sute de predicatori învăţaţi şi lustruiţi pe care-i avea, iar când au sosit, i-a zis lui Iosafat: „Toţi aceştia sunt proroci.” Ei au venit foarte încântaţi şi au început să strige şi să zică: „Duceţi-vă în pace căci Domnul este cu voi!”

Dar deşi aceşti patru sute au mărturisit într-un glas că trebuie să meargă căci Domnul este cu ei, Iosafat a rămas sceptic. Înţelegeţi? În adâncul inimii acelui om drept era ceva care-i spunea că ceva este greşit.

Ahab i-a spus lui Iosafat plin de încântare: „Avem aici patru sute de proroci care au spus într-un glas: „Duceţi-vă, căci Domnul este cu voi,” dar Iosafat i-a răspuns: „Totuşi, nu mai aveţi încă unul?” Mirat, Ahab a zis: „Ce nevoie mai avem de încă unul? Nu am aici patru sute din cei mai învăţaţi oameni din ţară? Şi nu spun toţi într-un glas: „Duceţi-vă!”?”

Vedeţi? Aceasta era credinţa intelectuală.

În adâncul inimii lui, Iosafat ştia că ceva nu era în ordine. Desigur. Atunci Ahab a spus: „Mai avem un om. Este Mica, dar îl urăsc pentru că tot timpul îmi vorbeşte numai de rău şi se amestecă unde nu este treaba lui. El duce biserica în rătăcire, de aceea nu-l pot suferi.” Dar  Iosafat a răspuns: „Du-te şi adu-l ca să vedem ce ne va spune şi el.”

Slujitorul care s-a dus să-l cheme pe Mica, i-a spus: „Ai grijă să vorbeşti la fel ca ceilalţi.” Dar Mica a răspuns, fiţi atenţi, vă rog!: „Voi spune numai ceea ce spune Dumnezeu!” Amin. „Pe mine nu mă interesează ce spun prorocii voştri sau ce zice biserica voastră! Eu voi spune ceea ce zice Dumnezeu. El îmi va pune cuvinte pe buze, iar eu le voi rosti întocmai.”

Astfel de bărbaţi ne trebuie şi nouă astăzi: cât mai mulţi Mica să ne spună ceea ce spune Dumnezeu.

Ei l-au adus acolo şi el a zis: „Lăsaţi-mă în noaptea aceasta!! Şi în noaptea aceea Domnul l-a întâlnit, iar în dimineaţa următoare când a venit în faţa celor doi împăraţi, care stăteau pe tronurile lor, le-a zis: „Duceţi-vă!” dar apoi a adăugat: „Văd Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor.” (1 Împăraţi 22.17).

Un predicator bine îmbrăcat s-a dus, l-a lovit pe Mica peste gură şi i-a zis: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?”

Şi Mica i-a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.”

Atunci predicatorul a zis: „Ascultă aici! Noi suntem slujitorii lui Dumnezeu; suntem patru sute, iar tu eşti singur!”

Dar Mica a răspuns: „Îţi spun eu care este problema voastră (Amin). Am văzut o vedenie. (Amin). Am văzut scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. Noi ştim cu toţii că Cuvântul Domnului vorbit prin prorocul Ilie l-a osândit pe Ahab din pricina faptelor pe care le-a făcut.” Aşa este.

Tu nu poţi binecuvânta ceea ce Dumnezeu a blestemat, iar Diavolul nu poate blestema ceea ce Dumnezeu a binecuvântat. Acest lucru este valabil pentru fiecare om în parte, indiferent cât este de prost, de sărac, de neînvăţat sau needucat, ce a binecuvântat Dumnezeu este binecuvântat, iar ce a blestemat El, este blestemat. El este singurul care face deosebirea între ceea ce este bine şi ceea ce este rău.

Mica ştia foarte bine că acei predicatori nu Îl aveau pe Domnul de partea lor.

Care era necazul cu ei? Priviţi-i puţin. Ei erau îmbrăcaţi cu hainele cele mai bune; se hrăneau cu tot ce era mai gustos; aveau partidele şi alianţele lor, dar nu cunoşteau decât propria teologie. Şi Biblia spune că Dumnezeu a spus în vedenia pe care a avut-o Mica: „Cine va amăgi pe Ahab?”

 Atunci s-a prezentat un duh de minciună, care a spus: „Voi merge şi îl voi înşela pe Ahab prin predicatorii aceia.”

Vedeţi? Ahab trebuia să meargă acolo pentru a se putea împlini Cuvântul lui Dumnezeu. O, îmi place şcoala duminicală!

Fiţi atenţi! Mulţi oameni ascultă de duhuri înşelătoare în loc să ia Cuvântul lui Dumnezeu. Duhurile sunt în lume. Da, sunt duhuri rele care merg peste tot: printre oameni, printre predicatori şi printre păstori. Ele se duc printre membrii bisericilor; printre oamenii buni, etc. îi amăgesc şi-i fac să spună, să facă şi să înveţe pe alţii lucruri care sunt împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Astfel, astăzi poţi vedea o mulţime de păstori (de la alte biserici), care le permit oamenilor să joace cărţi în biserică. Să nu credeţi însă că numai catolicii fac aceasta. Nu, nu! Sunt şi o mulţime de protestanţi care o fac.

Ei încearcă să găsească un înlocuitor; încearcă să adopte un plan nou; să facă educaţie în locul călăuzirii Duhului Sfânt, dar în felul acesta nu vor ajunge nicăieri şi nu vor reuşi nimic.

Adevărul este că nu contează câtă educaţie are un om. Eu cred că este bine să aibă educaţie, dar dacă nu Îl are cu ea şi pe Duhul Sfânt, atunci toată educaţia pe care o are nu-i va folosi la nimic şi aceasta pentru că educaţia nu va lua niciodată locul călăuzirii Duhului Sfânt. Amin.

Observaţi numai. Ei au încercat să înlocuiască vechile trăiri printr-o strângere de mână. Biserica de astăzi a devenit foarte modernă. Da, ei merg şi întind mâna dreaptă în semn de părtăşie, dar eu vă spun ceva: aceasta nu va lua niciodată locul „băncii de jale”, de modă veche, unde păcătoşii şedeau şi plângeau punându-se în rânduială cu Dumnezeu. Aşa este.

Astăzi ei încearcă să schimbe, să înlocuiască zeciuiala Domnului. Încearcă să aducă altceva. Merg la biserică şi joacă jocuri de noroc, joacă la loterie, dar nu uitaţi: loteria nu va lua niciodată locul zeciuielii Domnului.

Se dau dineuri, se vând pături, se organizează picnicuri pentru strângerea de ajutoare şi de fonduri necesare, dar toate acestea nu vor lua niciodată locul zeciuielii şi al darurilor pentru Dumnezeu. Cu toate acestea, oamenii vor să facă aceasta. De ce? Din pricina duhurilor înşelătoare care vin şi încearcă să aducă altceva în locul Cuvântului lui Dumnezeu. Să nu uitaţi însă că Dumnezeu nu are nici un înlocuitor pentru Cuvântul Său, pentru că Cuvântul este veşnic. Dumnezeu nu are nici un înlocuitor pentru credinţă: credinţa nu se poate înlocui cu nimic. Nădejdea nu va putea lua niciodată locul credinţei, deoarece credinţa este singură.

„Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1).

Înţelegeţi? Nădejdea este un lucru, iar credinţa este altul. Nădejdea nădăjduieşte anumite lucruri, pe când credinţa le are. Una este credinţă intelectuală, pe când cealaltă este o descoperire primită direct de la Dumnezeu. De aceea locul credinţei nu poate fi luat de nimeni şi de nimic.

Oamenii se străduiesc, dar aduc tot felul de înlocuitori. Ei construiesc biserici imense în loc să trimită misionari care să-i salveze pe păcătoşi. Isus nu a cerut niciodată nimănui să construiască o biserică. Nici Biblia  nu vorbeşte despre aşa ceva, dar cu toate acestea ei ridică seminarii şi spun: „Acestea ţin locul misionarilor!”

O, dar Isus nu ne-a spus niciodată să construim seminarii! Ele sunt bune, dar educaţia nu poate lua locul misionarilor.

Însărcinarea dată de Isus a fost să mergem în toată lumea şi să propovăduim Evanghelia la orice făptură, până va veni El, aşa că toţi înlocuitorii pe care-i avem nu vor putea lua niciodată locul originalului.

Ieri am avut şi eu o experienţă cu un înlocuitor. M-a durut un dinte, aşa că am mers la doctor şi l-am înlocuit cu unul artificial. Abia pot să vorbesc. O, acest dinte nu va putea lua niciodată locul celui adevărat! Nu, domnilor!

Tu poţi să faci un om din lemn, din ipsos sau din ce vrei; poţi să-l îmbraci şi să-l pui în picioare, dar el nu va putea lua niciodată locul unui om adevărat. De ce? Pentru că nu are sentimente, conştiinţă, etc.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru o convertire falsă. „O”, spun unii, „m-am alăturat şi eu bisericii, aşa că voi încerca să fiu mai bun!” Aceasta nu va putea lua niciodată locul întoarcerii adevărate, de modă veche, dată de Dumnezeu; nu va lua locul naşterii din Duhul Sfânt, care schimbă inima omului. Nu poate face aceasta pentru că în ea nu este Viaţă; nu este nimic care să-i dea viaţă, deoarece este un înlocuitor.

Nu demult am văzut marea capodoperă a lui Michelangelo, pe Moise. Se spune că atunci când statuia a fost gata, era atât de desăvârşită încât, fiind impresionat de imaginea lui Moise, artistul a  lovit-o cu ciocanul peste genunchi şi a strigat: „Vorbeşte, Moise!” Părea atât de reală! Da, statuia era atât de desăvârşită, semăna atât de mult cu Moise încât cel care o sculptase a lovit-o cu ciocanul ca să smulgă un cuvânt de la ea.

Aceasta mă duce cu gândul la biserică. Nu contează cât de mult înlocuieşti, nici cât de mare este adunarea ta sau cât de bine se cântă; nici cât de frumos se îmbracă oamenii, poţi să loveşti, să izbeşti, să faci ce vrei, dar toate acestea nu vor putea înlocui Viaţa. Totul este zadarnic până când nu coboară Hristos în forma Duhului Sfânt ca să le dea acelor oameni experienţa naşterii din nou. Nici un înlocuitor nu va putea lua locul Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece El stă singur.

În ce-l priveşte pe Mica, el avea Cuvântul şi o ştia bine. Avea Cuvântul scris şi pe deasupra a primit şi o vedenie. El ştia ce spusese Domnul prin Cuvânt şi ştia ce-i arătase în vedenie. Vedeţi, ele au venit împreună: Cuvântul şi vedenia. Şi pentru că Mica ştia că acela era adevărul, nu se temea de nimic.

Uitaţi-vă ce a făcut acest duh înşelător astăzi. Pentru a aduna cât mai mulţi membri în biserică şi pentru ca totul să fie cât mai atractiv, se lasă jos barierele învăţăturilor Duhului Sfânt, ale învăţăturilor de modă veche şi li se permite oamenilor să facă petreceri prin subsoluri, unde se practică jocuri de noroc. Aceasta nu va putea înlocui însă niciodată camera de sus în care ucenicii se rugau pentru primirea Duhului Sfânt.

Această situaţie le-a permis femeilor să se adune şi să spună bancuri şi tot felul de lucruri urâte. Aşa ceva nu va putea lua însă niciodată locul adunărilor de rugăciune. O, iar felul în care se îmbracă femeile de astăzi este o ruşine!

De curând am auzit o remarcă pe care a făcut-o fratele Neville: „Sărmanii americani, şi-au trimis toate hainele peste hotare!” Aşa este.

Mai nou îi vezi ieşind pe stradă în lenjeria de corp. Acesta este adevărul. Probabil că celelalte haine le-au dat misionarilor, pentru că oamenii din ţările păgâne le poartă, dar oamenii din ţara noastră nu le mai au. Aşa se pare.

Vă spun eu care este problema: ceva a fost pervertit şi anume: predicarea Evangheliei Domnului Isus Hristos.

Ştiţi cine-i dezbracă pe oameni? Duhurile rele. În toată Biblia găsim o singură persoană care îşi scotea hainele şi această persoană era un bărbat stăpânit de duhuri rele. Această realitate este prezentă astăzi într-o formă blândă: „aşa este moda… aşa este mai frumos” sau: „Afară este cald, aşa că ce-i rău că-ţi scoţi hainele? Te mai răcoreşti puţin.” Şi astfel, vezi bărbaţii şi femeile umblând pe jumătate goi.

Am ajuns în punctul în care oamenii nu se mai respectă  unul pentru altul. Ce s-a întâmplat? Nu vreau să vă jignesc, ci doresc să vă avertizez că aceasta se întâmplă din pricina stăpânirii duhurilor rele şi că în realitate voi ascultaţi de duhurile înşelătoare care vă spun că totul este în ordine, deşi totul este o minciună.

Un bob de grâu nu poate produce altceva decât grâu. Tot aşa, dacă eşti creştin nu vei face acele lucruri. Nu poţi să le faci. Da, pur şi simplu nu poţi. Dar dacă ai o credinţă intelectuală, spui: „Frate Branham, eu cred în Biblie.” Ştii care este adevărul cu tine în cazul acesta? Viaţa ta dovedeşte că nu crezi nimic! Amin. Acestea sunt duhuri înşelătoare care citează Cuvântul lui Dumnezeu.

Mica ştia pe ce stă. El avea Cuvântul lui Dumnezeu, iar din cauza aceasta era urât şi rău văzut de toţi ceilalţi. Da, nimănui nu-i plăcea de el pentru că spunea numai adevărul.

Şi vă mai spun ceva: convingerea mea este că orice bărbat sau femeie, care a avut o experienţă cu Dumnezeu, devine mai iubitor. Aceasta este convingerea mea. Dar ştiţi ce au făcut oamenii? Au pus afecţiunile în locul botezului cu Duhul Sfânt, aşa că au doar multă gălăgie din care nu se aleg cu nimic.

Trăieşte însă la fel de sfânt pe cât trăieşti de zgomotos şi totul va fi în ordine. Afectivitatea este bună, desigur, dar duhurile înşelătoare au intrat printre oamenii sfinţi şi i-au făcut să stea liniştiţi pentru că pot să strige, să danseze sau să fie copleşiţi de emoţii.

Conducătorul tuturor prorocilor lui Ahab (predicatorul Zedechia) era atât de sigur că avea dreptate încât şi-a făcut o pereche de coarne, apoi a început să danseze şi a zis: „Cu aceste coarne îi va scoate împăratul pe sirieni din ţară.” Dar aceasta era o minciună, deoarece Cuvântul Domnului spusese cu totul altceva. Amin. Înţelegeţi? Emoţiile tale pot fi bune numai dacă ceea ce le produce este bun.

David a dansat în faţa Domnului, iar nevasta lui a râs de el; dar Dumnezeu a privit în jos şi a zis: „Am găsit pe David, om după inima Mea.” (Fapte 13.22). Motivele lui erau bune pentru că dorea să ducă o viaţă dreaptă.

Deci faptul că suntem copleşiţi de emoţii nu înseamnă că suntem mântuiţi; nici faptul că mergem la biserică nu înseamnă că suntem mântuiţi. Să nu credeţi şoaptele acestor duhuri înşelătoare!

Numai adevăratul Duh al lui Dumnezeu, şi numai adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu este Adevărul lui Dumnezeu, Sămânţa Lui, care Îl aduce pe El în vieţile noastre, iar când se întâmplă aceasta veţi fi evlavioşi, drepţi şi sfinţi.

Adevărul este că printre mulţi dintre oamenii care sunt copleşiţi de emoţii, se strecoară bârfe, defăimarea şi tot felul de lucruri rele. Frate, acestea sunt „acid sulfuric” în biserică, este puterea Satanei. Aceste duhuri rele se folosesc de bărbaţi şi femei care merg de colo-colo şi spun: „Asta nu este bine, asta nu este bine, aia nu este bine…” dar dacă priviţi cu atenţie, în nouă din zece cazuri, persoana care produce agitație și care nu este în ordine, este chiar aceea care găsește vină la alții.

Dumnezeu urăşte neînţelegerile dintre fraţi, de aceea, fiţi smeriţi, sfinţi şi iubiţi-L din toată inima pe Dumnezeu. Staţi lângă El! Şi nu uitaţi: cât timp viaţa voastră se conduce după Biblie; cât timp gândurile şi inima voastră sunt pline de iubire; cât timp faceţi tot posibilul să-i aduceţi şi pe alţii în Împărăţia lui Dumnezeu; cât timp trăiţi drept, vă îmbrăcaţi corect, vorbiţi cumpătat şi nu mergeţi în locuri rău famate, puteţi să vă manifestaţi emoţiile cum vreţi voi şi oricine vă va crede.

Isus a spus: „Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5.13). Dacă sunteţi sare şi nimic mai mult, nu este bine, dar dacă aveţi şi gust, veţi fi săraţi iar oamenilor li se va face sete. Vedeţi? Voi sunteţi săraţi, iar lor li se va face sete.

Noi trăim în zilele din urmă. E vremea sfârşitului, iar lumea este asemenea unui cazan sub presiune, care va exploda în curând, aşa că totul va fi distrus. Lumea a devenit o murdărie şi nu mai este nimic s-o poată vindeca pentru că oamenii au refuzat „Leacul”, au refuzat tratamentul.

Dacă ai o bubă care tot creşte şi nu iei penicilină sau un alt antibiotic care să oprească infecţia, ea va tot creşte până când va sparge. Exact aceasta se întâmplă cu lumea. Ea se îndreaptă spre pierzare.

Oamenii au început să se ia după aşa zisele „idei măreţe” fără să-şi dea seama că în realitate sunt purtaţi de duhuri mincinoase. Bisericile s-au despărţit în nouă sute de denominaţiuni, fiecare cu păreri diferite de cealaltă. Ei spun: „Noi credem asta şi nimic mai mult! Da, asta este tot ce credem!” dar prin aceasta Îl opresc pe Duhul Sfânt să intre la ei.

Dumnezeu a avut un grup de oameni care strigau – atunci toată lumea a trebuit să strige. Apoi a avut un grup care a vorbit în limbi – şi toţi au trebuit să vorbească în limbi. Dar ce s-a întâmplat până la urmă? S-au trezit „infectaţi” de aceste duhuri rele înşelătoare care îi amăgesc pe oameni spunându-le că trebuie să se lase purtaţi de aceste emoţii, în timp ce Dumnezeu nu mai este acolo. Aşa se face că după ce au aceste experienţe se duc şi trăiesc cum vor, după care mai au curajul să se numească creştini, iar lumea îi priveşte şi  spune: „Vezi? Eu sunt la fel de bun ca ei!”

Voi ştiţi ce am spus aseară despre porc şi despre păcătos. Un păcătos este păcătos şi nu are rost să încerci să faci altceva din el. Nu încerca să-i spui tot felul de lucruri pentru că el a fost de la început un păcătos.

Porcul a fost de la început un porc, de aceea nu cunoaşte altceva. Da, el se duce duminica la film, la meciuri şi face multe alte lucruri de felul acesta. De ce? Pentru că este păcătos de la început. Acesta este motivul pentru care firea lui este ca a unui porc. Porcul îşi înfige râtul în grămada de bălegar şi mănâncă de acolo fără nici o problemă. Aşa este porcul, iar tu nu poţi să-l învinuieşti pentru ceea ce face pentru că aceasta  este natura lui. Acelaşi lucru este valabil şi pentru păcătoşi. Dar când spui că eşti creştin şi apoi îţi înfigi râtul  la un loc cu păcătosul, nu eşti cu nimic mai bun decât el; ba dimpotrivă, eşti mai  rău.

„Ieşiţi afară din mijlocul lor!” Ieşiţi afară din lume! Îndreptaţi-vă spre Dumnezeu! Ieşiţi afară! Cum poţi să ieşi afară? Mulţi oameni mă întreabă: „Cum să ies afară, frate Branham?” Eu am auzit multă teologie în legătură cu problema aceasta.

Ieşiţi afară! Mulţi oameni se căznesc să iasă afară. Ei spun: „Am să ţin un post de patruzeci de zile ca să pot face ceva!” Dar  voi nu aveţi nevoie de un post de patruzeci de zile, ci trebuie să ieşiţi din lume şi din toate aceste lucruri drăceşti, apoi să luaţi Cuvântul lui Dumnezeu în inima voastră.

Voi trebuie să fiţi învăţaţi cum să procedaţi, pentru că această ieşire afară nu se poate realiza sărind în sus şi-n jos, nici printr-un post de patruzeci de zile, ci prin predarea inimii în mâinile Atotputernicului Dumnezeu.

Este la fel ca în cazul unui bebeluş. În dimineaţa aceasta am văzut o mamă care încerca să-şi îmbrace bebeluşul. El voia să-şi bage mâna pe mânecă, dar nu reuşea pentru că era nevoie ca altcineva să-i poarte mânuţa. Voia  s-o facă, dar nu reuşea nicicum, ci bâjbâia neputincios. Vedeţi? Nu putea ajunge şi ştia aceasta. La fel este cu tine. Când te rătăceşti, când minţi şi faci multe alte lucruri rele, tu ştii că nu eşti drept în faţa lui Dumnezeu. Tu nu poţi fi drept înaintea lui Dumnezeu până când sufletul tău nu se întoarce la El. Pe mine nu mă interesează de câte biserici aparţii, frate, şi ştiu că ceea ce spun este de modă veche, dar numai în felul acesta va fi săturat sufletul tău. Aşa este.

Bebeluşul încearcă să-şi bage mânuţa pe mânecă, dar are nevoie de cineva care să-i arate cum s-o facă. Şi când reuşeşte, ştie că totul este în ordine. La fel este cu orice creștin născut din nou. Când ajunge cu adevărat la Dumnezeu, el își analizează viața prin Cuvântul lui Dumnezeu și își dă seama că totul este în ordine. El are îndelungă răbdare, blândețe, smerenie, pace, putere, credință, dragoste, bucurie, liniște. El nu mai este agitat ca o mare în timpul furtunii și nu-și mai face griji pentru orice fleac. El nu mai saltă încoace și încolo, ca un dop de plută pe un ocean bătut de vânturi, ci este liniștit tot timpul. Inima lui este curată, gândurile lui sunt curate, intențiile lui sunt curate, alegerea lui este bună și în toate lucrurile se conduce numai după Cuvântul lui Dumnezeu. Un astfel de om are dragoste dumnezeiască și curăție de inimă pentru fiecare bărbat sau femeie. El s-a întors de la toate lucrurile lumești și toate sunt moarte pentru el, nu le mai vrea.

Pentru nimic în lume nu ai putea s-o convingi pe o fată care are Duhul Sfânt să se îmbrace cu acele haine spurcate şi să iasă aşa pe stradă. Nu, domnule. Dar pentru celelalte fete nici nu este nevoie să te duci să le spui că nu este bine ce fac deoarece nu te vor lua în seamă. De ce? Pentru că aceea este tot ce ştiu ele, este bucuria lor. Îşi pun lucruşoarele acelea pe ele şi ies afară seara, chiar în timpul când se întorc bărbaţii acasă. Şi mai spun că au ieşit să tundă iarba! Da, vor să spună că nu este nici o problemă.

Ascultaţi-mă însă! Femeie, eu nu vreau să spun că eşti stricată; nu vreau să spun că eşti imorală, dar tu nu-ţi dai seama, soră, că pe tine a pus stăpânire un duh necurat! Din ce alt motiv ai face aceasta? Ai suficientă minte ca să-ţi dai seama că această îmbrăcăminte nu te face respingătoare, ci mai atrăgătoare. Acolo este însă un duh necurat care te poartă fără să ştii.

Poate spui: „Despre mine vorbeşti? Dar eu merg la biserică…”

…………………………………………………………………………………………. Nebucadneţar era un bărbat mare, dar Dumnezeu i-a dat duhul unui bou şi l-a lăsat să mănânce iarbă timp de şapte ani, din pricină că era foarte mândru. Unghiile i-au crescut la fel ca la unele din aceste femei. Aşa este. El a făcut aceasta pentru că era stăpânit de duhuri rele.

Un om care este stăpânit de duhuri rele, îşi scoate hainele de pe el. Acesta este adevărul. Nimeni nu-l poate ţine îmbrăcat. Înţelegeţi ce vreau să spun? Iar cele ce provoacă această situaţie sunt duhurile rele care-l stăpânesc.

Şi totuşi biserica voastră permite aceste lucruri. Predicatorul vostru se teme să spună ceva pentru că nu veţi mai plăti taxele. Acesta este motivul pentru care tace. O, Doamne! Cum este posibil să vă duceţi să predicaţi la o adunătură de corbi înainte de a-i converti şi de a-i pune în rânduială cu Dumnezeu? Ei vor scormoni tot timpul prin mortăciuni.

Acesta este motivul pentru care este nevoie de o trezire de modă veche care să măture dintr-o parte în alta şi să-i pună pe oameni în rânduială faţă de Dumnezeu. Depărtaţi-vă de lucrurile lumeşti! Depărtaţi-vă de predicarea căldicică şi blândă! Amin. Predicaţi Evanghelia şi nu uitaţi nici o clipă că Dumnezeu a spus:

Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2.15).

Oamenii sar în sus şi-n jos, strigă toată noaptea şi vorbesc în limbi, dar totul este la fel ca şi când ai arunca sămânţa pe o piele tăbăcită de vacă, deoarece în dimineaţa următoare sunt furioşi şi gata să se ia la ceartă, sau merg la biserică şi spun ceva care întoarce toată adunarea pe dos. Ce sunt acestea? Nimic altceva decât duhuri înşelătoare.

Trebuie să doriţi să vă întoarceţi la Cuvânt, pentru că Dumnezeu înseamnă curăţire şi sfinţenie. Amin. Aşa este. Dar aceste duhuri înșelătoare se ridică și vă citează din Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu demult, un om a luat o femeie de nevastă. Amândoi erau catolici, iar ea era la vârsta menopauzei. Într-o zi, femeia a venit ţinându-se cu mâinile de  frunte. Părerea mea a fost că acel bărbat era un predicator bun şi umplut cu Duhul Sfânt, dar am văzut că el avea în mână o sticlă cu sânge luat din mâinile femeii şi îi ungea cu el pe oamenii din biserică. O, Doamne, ai milă! Acesta este duhul anticreştin.

Pe mine nu mă interesează dacă sângele acela venea din mâinile femeii, din cap sau de oriunde altundeva, pentru că nici un alt sânge nu poate lua locul sângelui lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta este singurul sânge pe care Îl cunosc; singurul care ne poate şterge păcatele. Pe mine nu mă interesează dacă dintr-o mână a femeii curgea untdelemn, iar din cealaltă vin,  dacă aceste lucruri sunt folosite pentru a obţine un profit în scop religios, vin de la Diavolul.

Uitaţi-vă numai cum cad predicatorii din cauza unor asemenea lucruri.

Ceea ce ne trebuie nouă este întoarcerea la Cartea călăuzitoare, la Cuvântul lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Cumnezeu este vechea şi binecuvântata Biblie.

Cineva spunea: „Frate Branham, mă tem că dacă voi veni acolo îmi voi pierde bucuria.” Dacă cineva gândeşte astfel, nu ştie ce este bucuria.

Eu am spus adesea că nu-l învinuiesc pe un beţiv pentru că se duce să se îmbete. Când nu bea, el este foarte morocănos şi nu ştie de ce, dar după ce ia câteva sticle de bere, whisky şi alte băuturi, stă jos şi fumează voios scoţând fumul pe nas de parcă ar fi un tren de marfă. Eu nu-l învinuiesc pe un astfel de om pentru că aceasta este singura  bucurie pe care o are. După fire, el este un porc.

Dar să vă fie ruşine vouă, celor care vă pretindeţi creştini şi totuşi vă găsiţi bucuria în astfel de lucruri, când Evanghelia Duhului Sfânt este plină de putere şi de bucurie! Evanghelia Duhului Sfânt produce o beţie desăvârşită pentru orice om necăjit. Dacă bei din Evanghelia lui Isus Hristos eşti umplut cu Duhul Sfânt şi te îmbeţi atât de tare încât ieşi din această lume. Amin. Atunci ai o bucurie de nedescris şi o biruinţă deplină. Ai o stimulare permanentă; ai o beţie permanentă, pentru că El te îmbată zi şi noapte. Amin. Aşa este Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar biserica îşi ia alte lucruri în locul Cuvântului. Ei au nevoie de petreceri; au nevoie să meargă la plajă, să se recreeze şi să joace cărţi ca să aibă „părtăşie”. Aşa este. Uneori au seri de dans, acasă la unul dintre membri sau chiar în subsolul bisericii. Da, ei dansează încercând să găsească ceva care să-i mulţumească. De ce fac aceasta? Pentru că sunt o turmă de porci. Pentru că au fost porci de la început. Dacă însă vreunul dintre ei se apropie de Hristos, va avea o asemenea bucurie încât toate aceste lucruri vor fi pentru el mai moarte decât miezul nopţii. El va fi îmbătat de Evanghelia lui Hristos şi de Duhul, iar aceasta îi va produce o bucurie de nedescris şi o biruinţă deplină.

Nu-l condamnaţi pe păcătos, ci fie-vă milă de el şi lăsaţi-l să-şi fumeze pipa. Lăsaţi-l să-şi bea lichiorul; lăsaţi-l să joace cărţi, etc. pentru că aceasta este plăcerea lui. Nu-l învinuiţi pentru că el vine acasă epuizat şi vrea să se bucure într-un fel sau altul.

Ceea ce trebuie să faceţi voi este să trăiţi o viaţă atât de curată încât să-i dovediţi că Evanghelia are pentru el de zece mii de ori mai multă bucurie. Dacă el moare în starea în care se află (ca păcătos), se va duce în iad cu tot lichiorul lui, pentru că aceasta este beţia venită de la Diavolul. Dacă omul moare trăgând din pipă, Dumnezeu îl va judeca; dacă moare dansând sau plimbându-se îmbrăcat imoral, Dumnezeu îl va judeca.

Dar mai este ceva: tu poţi muri sub puterea şi ungerea Duhului Sfânt, ca Ştefan care a privit în sus şi a văzut chipul lui Dumnezeu, aşa că a spus: „Văd cerurile deschise şi pe Isus stând la dreapta…” (Fapte 7.56). Tu eşti închis în cer aşa cum este închisă o rândunică în colivie.

 Duhuri înșelătoare citând Cuvântul lui Dumnezeu. Dați-le drumul! Lăsați-le să plece!

Cineva întreabă: „Cum să fac asta, frate Branham?” Daţi-le drumul! Asta este tot ce trebuie să faceţi. Luaţi Cuvântul lui Dumnezeu şi nu încercaţi niciodată să faceţi ceva de la voi înşivă. Nu mergeţi la altar ca să bateţi din palme şi să strigaţi: „Doamne, dă-mi Duhul Sfânt! Doamne, dă-mi Duhul Sfânt! Doamne, dă-mi Duhul Sfânt!” căci El nu va veni niciodată la tine pentru că baţi în altar. Asta nu te va ajuta cu nimic pentru că nu este calea pe care vine El.  Voi trebuie să Îl luaţi împreună cu Cuvântul Său.

Uitaţi-vă la Petru. El a ajuns în necaz şi se părea că se află într-un pericol de moarte. El Îl văzuse pe Domnul umblând pe mare şi I-a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!” (Matei 14.28). Şi Domnul i-a zis: „Vino!”

Cum ar fi fost dacă Petru ar fi răspuns: „Păi, aşteaptă puţin, Doamne! Lasă-mă să postesc patruzeci de zile ca să văd dacă pot merge pe ape sau nu. O, Doamne, lasă-mă să primesc suficient Duh Sfânt încât să vorbesc în limbi în această barcă şi să dansez în Duhul, iar după aceea voi păşi pe  ape.”

Dar el n-a făcut aşa, ci L-a primit pe Dumnezeu pe baza Cuvântului Său şi a pornit înainte, iar Dumnezeu l-a ajutat.

Cum ar fi fost dacă Dumnezeu l-ar fi întâlnit pe Moise şi i-ar fi zis: „Moise, du-te în Egipt şi spune-i lui Faraon: „Lasă pe poporul Meu să plece!”, iar Moise ar fi răspuns: „Dumnezeule, lasă-mă să ţin mai întâi un post de patruzeci de zile ca să văd dacă am suficientă credinţă să fac ceea ce îmi ceri. Dă-mi  mai întâi cutare lucru. Lasă-mă să văd dacă ajung în Duhul.”?

Dar Moise nu a pus niciodată întrebări, ci a luat Cuvântul lui Dumnezeu şi a plecat. Aşa trebuie să procedaţi şi voi. Luaţi Cuvântul lui Dumnezeu şi veţi fi biruitori! Moise nu a aşteptat să se întâmple altceva, ci a pornit şi a făcut ceea ce i s-a spus.

Dar cum a fost cu Ilie când a coborât de pe muntele Carmel? El stătuse multă vreme acolo, iar când s-a întors a întâlnit o sărmană văduvă, care era o străină, o păgână. Când a întâlnit-o, ea aduna vreascuri, iar Dumnezeu i-a cerut profetului să meargă în casa acelei văduve. Ce loc pentru un predicator! Dar Ilie a ascultat şi s-a dus în casa văduvei. Ce făcea femeia? Avea două vreascuri,  iar Ilie a întrebat-o: „Ce faci?” „Adun nişte vreascuri”, a răspuns femeia. „Mai am puţină făină şi untdelemn şi vreau să fac două turte. Asta este tot ce mi-a mai rămas, căci n-a mai plouat de trei ani şi din cauza aceasta nu am mai avut nici o recoltă. Voi pregăti aceste turte pentru mine şi fiul meu, vom mânca şi apoi vom muri.”

Atunci Ilie i-a spus: „Pregăteşte-mi mai întâi mie o turtă.” Aleluia. Ştiu că sunt puţin nebun, dar stau de partea Domnului.

Deci Ilie i-a zis: „Pregăteşte-mi  mai întâi mie o turtă, căci Aşa vorbeşte Domnul….” Asta este.

Ce înseamnă aceste cuvinte? „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui…” Nu neprihănirea lui Dumnezeu şi puţină gălăgie, nici Împărăţia lui Dumnezeu şi emoţiile, ci „Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui”, şi atunci „toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Văduva aceea a auzit ce a spus Ilie, iar „credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10.17), aşa că şi-a zis: „Acesta este Cuvântul Domnului, pentru că omul acesta este un sfânt al lui Dumnezeu. El este prorocul lui Dumnezeu şi ştiu că ceea ce-mi spune este adevărul, este Cuvântul lui Dumnezeu.”

Ea nu a alergat la vecini să-i întrebe ce să facă şi nu s-a dus nici în altă parte. N-a vrut să-i zică vecinei: „Ei, tu ce crezi? Predicatorul a venit la mine şi mi-a zis asta. Ce părere ai despre aceasta, Suzi?” ci a mers înainte şi a făcut întocmai cum i s-a cerut. A renunţat la ceea ce avea, ca să primească mai mult.

Vedeţi? De aceasta are nevoie lumea de astăzi: de o renunţare de modă veche la ceea ce avem. Aleluia.

Ea a renunţat la ceea ce avea şi astfel a putut fi săturată. Da, femeia i-a dat profetului tot untdelemnul pe care-l avea şi toată făina, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. O, şi când i-a dat tot ce avea, Dumnezeu a venit şi i-a umplut oala cu făină şi ulciorul cu untdelemn. Ea le-a golit în faţa profetului, dar Dumnezeu a venit şi le-a umplut din nou. De fiecare dată când ea le golea, El le umplea.

Şi eu vă spun că dacă oamenii de astăzi ar goli toate aceste aiureli de imitare a creştinismului şi ar lăsa Duhul Sfânt să Îşi ocupe locul, am avea o trezire care ar începe pe strada „Right and Penn” şi ar străbate întreaga ţară. Renunţaţi la aceste aiureli şi întoarceţi-vă la Cuvântul lui Dumnezeu!

Goliţi-vă sacul dacă vreţi să fie umplut. Renunţaţi la voi înşivă şi Dumnezeu vă va da tot ce vă trebuie. Goliţi-vă sacul şi El îl va umple cu binecuvântările Lui.

O, daţi uitării toate obiceiurile voastre, goliţi-vă sufletul de ele! Renunţaţi la: „Trebuie să fac asta!” sau: „Trebuie să fac cealaltă!” şi spuneţi: „Dumnezeule, ajută-mă ca începând de astăzi să fiu cu totul al Tău! Doamne, vin la tine cu inima zdrobită şi cu duhul smerit. Te iubesc, iar Tu ştii aceasta. Vreau să uit toate lucrurile acestea, toate aceste prostii ca postul de patruzeci de zile, ca să văd dacă mă pot apropia de Dumnezeu, şi toate celelalte lucruri.”

 Opriţi-vă, pentru că nicăieri, în Cuvânt, nu scrie că trebuie să ţineţi un post de patruzeci de zile! Nimeni din toată lumea aceasta nu poate să-ți impună să postești, afară de cazul când Dumnezeu îți cere s-o faci. Iar dacă postești, El nu îți cere niciodată să rabzi foame și să faci toate aceste lucruri pe care le impun oamenii. Și încă ceva, frate: după post vei fi bucuros și fericit pentru că este scris: „Nu vă luați o înfățișare posomorâtă ca fățarnicii, care își sluțesc fețele…”(Matei 6.16).

Nu ziceţi: „Ţin post de patruzeci de zile pentru că nu mă mai cuprind hainele. Am slăbit deja zece kilograme, iar oamenii  spun că dacă voi termina postul voi arata mai bine.”

Ce prostii! Aceste lucruri vin de la duhurile înşelătoare ale Diavolului.

Alţii spun: „Mergeţi la altar şi ziceţi: „Slavă, slavă, slavă!” până când abia mai puteţi scoate o vorbă, „căci trebuie să vorbiţi în limbi ca dovadă că aţi primit Duhul Sfânt.” Prostii! Renunţaţi la ele! Scoateţi-vă din cap aceste lucruri şi veniţi la Cuvântul lui Dumnezeu! Da, haideţi la Cuvântul Lui care spune:

Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2.38), și dacă El nu Îşi ţine promisiunea înseamnă că nu este Dumnezeu! Amin.

Goliţi-vă şi veţi fi umpluţi! Amin. O, cât îmi place aceasta! Acesta este Cuvântul Lui. Aşa a spus Dumnezeu, de aceea este Adevărul. Dacă El a spus ceva, Se va îngriji ca acel Cuvânt să se împlinească întocmai.

Faptul că mergeţi la biserică sau că vă pregătiţi, este bun, dar nu este suficient. Voi aveţi nevoie de Ceva. Este la fel ca în cazul unei maşini. Aici este o fabrică în care se construiesc camioane şi autoturisme. Eu am lucrat acolo. Se fabricau maşini foarte mari în care se punea şi lemn de esenţă tare, lemn de mahon, ceea ce le dădea un aspect minunat, iar când erau gata, le aşezau în parcul de maşini. Dar erau lipsite de viaţă ca o balama prinsă în cuie. De ce aceasta? Pentru că motorul lor nu avea combustibil. Acesta este motivul pentru care stăteau nemişcate.

Acelaşi este şi necazul nostru, de aceea avem nevoie de puţin Foc sub cazan. Avem nevoie de Combustibil. Iar ceea ce face ca biserica să fie în clocot şi să nimicească păcatul din vieţile noastre, este dragostea.

Şi vă întreb: Cum puteţi să Îl iubiţi pe Dumnezeu, pe care nu L-aţi văzut niciodată, cât timp nu vă puteţi iubi unul pe altul? Dragostea acoperă o mulţime de păcate, aşa că iubiţi-L pe Dumnezeu pentru că atunci vă veţi iubi şi unul pe altul şi veţi iubi biserica. Atunci veţi iubi cauza pentru care luptaţi, veţi iubi tot ce este sfânt şi vă veţi ţine departe de lucrurile lumeşti.

Duhurile înşelătoare vin printre oameni şi le spun tot felul de lucruri, iar oamenii fac ceea ce zic ele. De ce aceasta? Pentru că s-au ridicat aceste denominaţiuni. Da, ei au avut o mică descoperire şi au zis: „Ei bine, eu cred că în Biblie scrie despre strigare.” Şi aşa este, acesta este adevărul, dar ei au făcut din lucrul acesta o dogmă şi au înfiinţat o denominaţiune, zicând: „Când strigi, Îl ai!” Dar nu este adevărat!

După aceea s-au ridicat şi au spus: „Trebuie să vorbim în limbi”, ceea ce este perfect adevărat. Dar apoi au adăugat: „Vorbirea în limbi este dovada că Îl ai!” ceea ce nu este adevărat pentru că mulţi dintre ei au vorbit în limbi şi totuşi nu L-au avut. Vedeţi? Nu de asta este nevoie! Nu, domnilor.

Apoi mulţi au spus: „Trebuie să prorocim!” Dar uitaţi-vă la prorocii aceia care şi-au pus coarne pe cap, care săreau în sus şi-n jos şi proroceau. Ce le-a spus Mica? „Voi spuneţi minciuni!” Amin. Aşa este. Dumnezeu nu vine aşa! El vine la inima sinceră şi la duhul pocăit şi zdrobit, pentru că este scris:

Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi adună snopii.” (Psalmul 126.6). Amin. Înţelegeţi, prieteni?

Duhurile rele au foarte multă putere. Ele lucrează în sufletele oamenilor. Uitați-vă ce roade poartă, uitați-vă ce fel de viață trăiesc; vedeți cum se comportă, ce fac, care le sunt motivațiile și veți ști de ce duh sunt purtați

Să zicem că toate maşinile sunt aliniate aici, dar ele trebuie să ajungă în Charlestown. Tu nu poţi merge pe jos până acolo, ci ai nevoie de maşină. Fiecare om care trece linia trebuie să aducă cinci galoane de benzină. Iată maşina, dar dacă nu ai benzină nu poţi s-o porneşti.

Exact aşa este şi cu cerul. Dacă mori fără Dumnezeu, nu contează cum ai trăit sau câte maşini ai avut. Dacă dragostea Lui nu este acolo ca să te împingă în Împărăţia lui Dumnezeu, eşti pierdut.

Priviţi! Există un pol pozitiv şi unul negativ. Nu contează cât de pozitiv este curentul, căci dacă nu are un fir din pământ, nu va lumina niciodată. Aşa este.

Tu trebuie să ai rădăcinile adânc înfipte în dragostea lui Dumnezeu. O, frate, pune pozitivul la un loc cu negativul şi vei obţine Lumina, Lumina Evangheliei de modă veche, care se va întinde de la un ţărm la altul. Dacă nu vei face aceasta, nu vei reuşi indiferent cât de mult poţi să dai mâna şi să sari. Tu ai nevoie de firul care vine din pământ ca să aprindă lumina. Amin. Aţi observat vreodată? Aşezi aici firul de  împământare şi astfel fiecare particulă se duce direct în pământ. Aşa este, pentru că de fiecare dată, când un om îşi are rădăcinile adânc înfipte în Cuvântul lui Dumnezeu şi ancora agăţată de Calvar, Dumnezeu este acolo şi aprinde Lumina Evangheliei.

Ştiţi care este necazul? Oamenii din aceste morgi imense, reci şi superficiale, se prefac că predică Evanghelia. Ieri  a venit la mine un predicator care aparţine de cea mai mare denominaţiune din ţară, excluzând catolicii. El mi-a spus:

„Frate Branham, sunt scârbit şi epuizat. Au de gând să-i facă pe predicatori să poarte robă şi să-şi întoarcă gulerul, iar în ceea ce priveşte Cuvântul, să predice numai anumite lucruri, pe care le vor spune cei de la conducere.”

„O,” spunea el, „nu mai rezist. Ce trebuie să fac? Să renunţ să mai predic Evanghelia?”

Când am auzit ce spune, l-am întrebat: „Frate, cât timp eşti cu acea denominaţiune, respect-o! Fă ceea ce spun ei, dar du-te la prezbiterul tău sau la episcop şi spune-i: „Domnule, eu am fost născut din nou, din Duhul lui Dumnezeu. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă mă veţi lăsa să-L predic, voi rămâne în biserica voastră, iar dacă nu, am plecat! Căutaţi-vă pe altcineva.” Asta trebuie să faceţi. Nu vă ascundeţi după deget! Nu fiţi muieratici, ci ieşiţi în faţă şi spuneţi  tot ce aveţi de spus. Aşa este.

Atunci acel om m-a întrebat: „Frate Branham, crezi că va veni cineva la adunarea mea?”

„Frate,” i-am răspuns eu, „unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.” (Matei 24.28). Aşa este. Ei vor merge după El.

Este la fel ca în cazul omului care a pus o cloşcă. Nu vă spun lucrul acesta ca o glumă, ci pentru învăţătură. El voia să-şi pună cloşca dar nu avea destule  ouă, aşa că lângă ouăle de găină a pus şi un ou de raţă. Când au ieşit puişorii,  bobocul de raţă a fost lucrul cel mai amuzant pe care l-au văzut vreodată. Găina cloncănea, iar puişorii se duceau repede după ea, dar bobocul de raţă nu putea înţelege nicicum ce spune. Iată însă că într-o zi găina i-a dus în spatele hambarului, unde era o baltă. Când răţuşca a simţit mirosul apei, a zbughit-o la fugă cât o ţineau picioruşele. Când a văzut-o cum fuge spre apă, găina a început să strige: „Cloc! Cloc! Cloc! Cloc!” dar răţuşca  a continuat să alerge şi i-a răspuns: „Mac! Mac! Mac!” Vedeţi? Ea a fost făcută pentru apă, deoarece din fire era o raţă.

Acesta este motivul pentru care în clipa când a simţit mirosul de apă, nu a mai putut sta pe loc ci a alergat acolo. Da, ea era o raţă. Și eu vă spun: orice om care vrea să-L găsească cu adevărat pe Dumnezeu, nu va permite nici unei biserici să-i dicteze ce are voie să facă și ce nu are voie. Acesta este Adevărul, deoarece dacă ai în tine firea lui Dumnezeu, vei căuta sfințirea, ceea ce înseamnă că vei merge acolo unde trebuie; vei sta acolo unde trebuie; vei face ceea ce trebuie; vei gândi ceea ce trebuie și vei trăi așa cum trebuie.

Dacă eşti raţă iubeşti apa. Desigur. Dacă eşti creştin, Îl iubeşti pe Hristos, dar dacă eşti un drac vei iubi lucrurile Diavolului. Dacă eşti un corb, vei  mânca mortăciuni; dacă eşti porc, vei rămâne în balegă.

Unde eşti tu astăzi? Te pretinzi cumva aici sus şi spui că mănânci lucrurile Domnului, pentru ca apoi să scormoneşti acolo jos cu Diavolul? Dacă faci aceasta, înseamnă că ceva nu este în ordine cu tine. Încetează să mai asculţi aceste duhuri, pentru că sunt duhurile rele ale diavolului. Nu contează dacă va trebui să rămâi singur, tu du-te înainte cu Domnul!

Adevărul este că toţi bărbaţii şi femeile care au ajuns vreodată sus, au rămas singuri cu Dumnezeu.

Uitaţi-vă la Mica. El a stat acolo sus, dar nu pe stânca Gibraltar, ci pe Stânca veşniciilor, aşa că a spus: „Pe mine nu mă interesează ce spune seminarul; nu mă interesează ce spune adunarea mea; nu mă interesează ce spune împăratul, şi chiar dacă îmi vor  tăia capul, voi spune numai ceea ce îmi spune Dumnezeu!” Vedeţi? El a fost drept.

Bărbaţi şi femei, nu daţi atenţie la ceea ce vă oferă lumea; nu daţi atenţie nici la rugăminţile lor, nici la lucrurile cu care se laudă!

Ei spun: „Dacă vii la biserică, totul va fi în ordine!” dar acesta este un leac mincinos. De ce? Pentru că ai încă boala păcatului. Aşa este. Dar dă-mi voie să-ţi spun ceva, frate! Ceea ce te va vindeca de păcat este Sângele Domnului Isus Hristos. Apoi vei primi Duhul Sfânt şi în felul acesta dorinţele tale vor fi legate de cer şi nu vei mai avea timp pentru lucrurile lumii.

Să ne rugăm. Tată ceresc, noi vedem aceste duhuri înşelătoare care vin asupra oamenilor şi ştim că ele dispreţuiesc lucrările lui Dumnezeu, de aceea Te rog, Doamne, să iei  lângă Tine pe fiecare bărbat şi femeie care se află astăzi aici. Ajută-i să înţeleagă că viaţa lor nu corespunde Cuvântului şi să-şi dea seama că Diavolul i-a dus de nas cu revistele lui despre „Poveşti adevărate”, cu putregaiurile lumii, urâciunile filmelor şi ale televiziunii. O, Dumnezeule, este imposibil ca un creştin să se uite la asemenea lucruri! Doamne, nouă ne este scârbă de ele pentru că Tu ai spus că Ţie Îţi este scârbă de ele ca de vărsături.

Cuvântul Tău spune: „Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” (2 Petru 2.22). Chiar şi un câine ar vărsa.

Noi vedem cum făţarnicii care pretind că sunt născuţi din nou, varsă afară lucrurile lumii, dar cum nu suntem puţin cu ochii pe ei, se întorc şi le mănâncă din nou. 

O, Dumnezeule, curăţă  Tu casa Ta! Aleluia. Trimite Duhul Sfânt cu acea predare din vremurile străvechi, astfel încât să cureţe pe deplin sufletele oamenilor de orice poftă şi să facă din ei făpturi noi ale cerului. Reînnoieşte tinereţea oamenilor, asemenea vulturilor, ca să poată urca şi să depăşească lucrurile acestei lumi, să poată zbura către cer ca să poată vedea pericolele care vin.

Tu i-ai asemănat pe  prorocii Tăi cu vulturii. Ei aveau ochii ca ai vulturilor, aşa că puteau să se înalţe şi să vadă lucrurile cu mult timp înainte de împlinire.

O, Dumnezeule, binecuvântează această bisericuţă! Binecuvântează-i pe oamenii care vin aici. Binecuvântează-i pe cei care sunt străini şi ajută-i să ştie că acest mesaj nu a fost spus la întâmplare, ci a fost spus în mod special pentru cei care sunt în nevoie, deoarece ştim că într-o zi va trebui să stăm împreună la judecata lui Dumnezeu şi că vom fi răspunzători dacă am ştiut Adevărul şi nu L-am spus şi altora. Tată, Te rog în Numele lui Isus să duci acest mesaj la fiecare inimă.

În timp ce stăm cu capetele plecate, mă întreb dacă în dimineaţa aceasta este printre noi cineva care vrea să spună:

„Frate Branham, sunt scârbit şi epuizat de toate aceste lucruri. Am o mulţime de obiceiuri care m-au legat de multă vreme. Întotdeauna vorbesc ce nu trebuie şi fac lucruri pe care n-ar trebui să le fac, deşi ştiu că nu sunt demne de un creştin. Nu vreau să le fac şi Dumnezeu ştie aceasta. Nu vreau să mai ascult de aceste duhuri care m-au împiedicat toată viaţa să am dragoste adevărată şi libertate în Hristos. Aş vrea să te rogi pentru mine ca să fiu părăsit chiar acum de aceste duhuri.”

Vreţi să ridicaţi mâinile? Fiecare cap este plecat. Dumnezeu să vă binecuvânteze. O, Doamne,  zeci de mâini sunt ridicate…

Obiceiuri vechi…care te fac să vorbeşti necugetat sau  te împing să te cerţi în biserică şi să produci dezbinare între fraţi. Să nu faceţi niciodată aşa ceva! Sunt tot felul de obiceiuri, tot felul de supărări care vă ţin jos. Spuneţi: „Doamne, nu le mai vreau în viaţa mea pentru că sunt scârbit şi epuizat de ele. Sunt gata să le arunc chiar acum afară din mine. Eu vin la Tine, Doamne, pentru că vreau să scap de tot egoismul. Ajută-mă să mă rog pentru fratele meu chiar dacă el nu este drept faţă de mine. Dacă tatăl meu nu se poartă corect, eu doresc să îl iubesc totuşi. Dacă soţia mea (sau soţul), nu se  poartă corect, am să alerg smerit la Dumnezeu pentru că doresc să privesc numai spre Împărăţia Ta; pentru că doresc să am mintea limpede şi inima plină de bucurie. Când necazurile bâzâie în jurul meu, vreau să stau cu mâinile ridicate şi cu inima curată înaintea Ta, ştiind că într-o zi am să Te întâlnesc, Doamne. Doresc să am experienţa trăirii cu Tine, de aceea Te rog să mi-o dai chiar acum.

Cei care nu aţi ridicat mâna adineauri, nu vreţi s-o ridicaţi acum? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Soră, cântă-ne puţin în timp ce vom avea capetele plecate.

Cât de mult doriţi să primiţi aceste lucruri? Să nu vă jucaţi cu ele pentru că nu este timpul să ne jucăm, ci este timpul să le primim. Da, este timpul să-L primiţi pe Domnul, de aceea scoateţi afară totul.  Vreţi? Haideţi şi încredinţaţi totul în mâinile lui Dumnezeu.

Spuneţi: „Doamne, eu nu am foarte mult… Sunt doar o sărmană gospodină, aşa că nu pot face prea mult pentru Tine, dar pot să citesc Biblia şi să mă rog în fiecare zi. Aş vrea să arunc afară toate gunoaiele pe care le am în minte, căci m-am găsit vinovată de o mulţime din lucrurile pe care le-a spus predicatorul în dimineaţa aceasta. Acesta este motivul pentru care vreau să scot totul afară. Nu mai  vreau aceste lucruri, ci doresc să fiu umplută de dragostea Ta. Umple-mă cu ceva care să mă facă să-i iubesc chiar şi pe aceia care se dovedesc a fi duşmanii mei. Ajută-mă, pentru că doresc aceasta cu adevărat, Doamne.

Nu aţi vrea să veniţi lângă altar ca să ne rugăm puţin împreună în timp ce sora va cânta? Dacă sunteţi hotărâţi, dacă sunteţi într-adevăr gata să renunţaţi la acele lucruri, nu veţi mai pleca de la acest altar cu ele în inimă. Dacă sunteţi cu adevărat sinceri, spuneţi: „Vin, frate Branham, pentru că vreau să ne rugăm împreună: tu şi eu.”

Aş vrea să veniţi să vă rugaţi. Vreţi?  Este cineva care vrea să vină la altar în timp ce stăm cu capetele plecate?

„Nu mă uita, o, bunule Mântuitor,

Ascultă-mi plânsul smerit.

Atunci când îi chemi pe ceilalţi,

O, nu trece pe lângă mine!

Mântuitorule, Mântuitorule,

Ascultă-mi plânsul smerit.

Atunci când îi chemi pe ceilalţi,

O, nu trece pe lângă mine!”

 Nu contează de cât timp eşti creştin, mai ai încă multe duhuri care-ţi vorbesc şi te fac să te porţi uşuratic şi să bârfeşti? Când cineva bârfeşte, te duci repede şi bârfeşti şi tu? Aşa ceva este foarte rău, frate, de aceea să nu mai faci aceasta pentru că într-o zi te va opri să intri în Ţara făgăduită.

Dacă mai ai încă acele lucruri pe care nu ar trebui să le ai, dacă dragostea lui Dumnezeu nu este cu adevărat în inima ta, fii o doamnă sau un domn adevărat, vino aici şi spune: „Dumnezeule, vin chiar acum să scot totul afară, pentru că doresc să plec de aici un om nou.” Vreţi să veniţi?

Este vreun păcătos care nu L-a primit pe Isus şi care ştie că este păcătos? Dacă nu Îl cunoşti ca Mântuitorul tău, spune: „Frate Branham, eu am crezut că am avut o mulţime de bucurii. Mergeam la petreceri, la dans şi la multe alte lucruri de felul acesta. M-am uitat la spectacole rele, am citit cărţi imorale, cărţile acelea cu povestiri vulgare şi mi-au plăcut.” Frate, ceva nu este în regulă cu tine. Acestea sunt poftele tale. Înţelegi?

Haideţi să vedem lucrurile pe care ar trebui să le vadă un om şi să ascultăm muzica pe care ar trebui s-o asculte.

Zilele trecute, în timp ce veneam cu maşina, cineva a pornit radioul. Era o muzică vulgară, aşa că i-am zis: „Închide-l!” dar acea persoană mi-a răspuns: „Dar mie îmi place s-o ascult!”

„Aceasta înseamnă că firea ta este rea, că tu eşti rău!”, am spus eu.

Câteva zile mai târziu eram la pescuit, cu aceeaşi persoană. Păsările ciripeau, ciocârliile cântau, iar  privighetorile se înălţau în văzduh cântând cântări de laudă. Auzindu-le,  i-am spus acelui om: „Băiete, aceasta este muzica mea. Las-o să cânte pentru că acesta este radioul meu. Dumnezeu le trimite să-mi cânte şi să-mi aline sufletul cât timp stau aici.” Această muzică este mai bună decât toate acele discuri nebune care urlă prin localurile publice, încât nici nu poţi să mănânci.

Aceasta este hrana diavolului; este casa diavolului, de aceea totul este îmbâcsit de păcat. Mergeţi acolo ca să ascultaţi acea muzică? Dacă cineva introduce monede în tonomat (aparat cu discuri muzicale care se schimbă automat prin introducerea unei fise), şi începe murdăria aia de muzică, vă place? Să vă fie ruşine! V-aţi rătăcit, v-aţi depărtat de Dumnezeu! Aceasta dovedeşte că nu-L cunoaşteţi pe Dumnezeu, căci dacă L-aţi cunoaşte şi dacă aţi cunoaşte iertarea păcatelor nu aţi asculta niciodată asemenea prostii. Ar fi moarte pentru voi! Aţi vărsa din pricina lor, nu le-aţi mai vrea pentru că hrana pe care o aveţi este mai bună şi Îl iubiţi cu adevărat pe Dumnezeu. N-aţi vrea să îngenuncheaţi şi să mărturisiţi aceste lucruri?

Văd bărbaţi şi femei care sunt creştini de ani de zile şi totuşi au îngenuncheat la altar. Eu nu spun că ei  nu sunt creştini, ci spun că Diavolul care le tot dă târcoale îi ţine departe de bucuria deplină. Duhul Sfânt înseamnă bucurie.

Acesta este motivul pentru care mă trezesc beat; mă duc la culcare beat şi sunt beat toată ziua şi toată noaptea. Eu Îl iubesc, de aceea mă duc la pescuit şi cânt: „Bunule Mântuitor, ascultă plânsul meu smerit.” Mă duc la vânătoare şi Îi cânt lui Dumnezeu cântări de laudă. Peste tot  unde mă duc, predic despre El. N-aţi vrea să fiţi şi voi aşa? N-aţi vrea să fiţi plini de Duhul Sfânt care vă dă putere? O, Doamne!

Să ascultaţi acele cântece murdare când puteţi cânta:

„/: Eu mă duc în Ţara făgăduită,

Eu mă duc în Ţara făgăduită,

O, cine vrea să vină cu mine? :/

Eu mă duc în Ţara făgăduită,

Când voi găsi odihna binecuvântată,

Când voi fi de-a pururi binecuvântat?

Când Îl voi vedea pe Tatăl

Şi odihna din sânul Lui?

/: Eu mă duc în Ţara făgăduită :/

O, cine vrea să vină cu mine?”

Nu vreţi să veniţi şi voi?

Îmi amintesc de ziua când vreo cinci sute dintre noi stăteam acolo jos, pe malul râului, când am botezat o sută douăzeci de suflete şi când a început să strălucească acel minunat Luceafăr de dimineaţă! Aleluia. Iar Vocea care vorbea din El, spunea: „Într-o zi vei duce Evanghelia în toată lumea!”

Eu am spus întotdeauna: „Un om sărac şi fără şcoală nu va putea face niciodată acest lucru, dar harul lui Dumnezeu, da.” Amin.

O, cine vrea să vină? Eliberaţi-vă de orice povară, puneţi totul deoparte! Nu mai ascultaţi de aceste duhuri înşelătoare, ci haideţi şi ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu, pe „Aşa vorbeşte Domnul!” care spune:

Ferice de cei flămânzi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.” (Matei 5.6).

Să ne plecăm capetele în timp ce ne rugăm împreună cu cei aflaţi la altar. Copii, aş vrea să ţineţi minte că aceasta este ziua în care v-am cerut să puneţi deoparte toate poverile voastre. Sunteţi aici ca să puneţi jos fiecare povară şi fiecare păcat care vă înfăşoară atât de lesne. Pavel a spus în Evrei 12.1:

Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne…”

„Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea,  dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Solomon şi de proroci!

Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,

au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştile vrăjmaşe.

Femele şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.

Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;

Au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace de piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, –

Ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.

Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit:

pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.”

Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de repede, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă  înainte.

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 11.32-40; 12.1-2).

În rugăciunea Sa din Ioan 17.19, Isus a zis: „Tată, Eu însumi Mă sfinţesc…” Da, Isus S-a sfinţit pentru biserică. El ar fi putut să se căsătorească, dar nu a făcut-o ci S-a sfinţit, apoi a spus: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17.17).

Fraţilor, haideţi să lăsăm la o parte orice piedică. Dacă ai vreo supărare, dacă ai obiceiul să vorbeşti când nu trebuie, lasă-le la o parte! Lasă-le jos! Priveşte focul altarului, apoi vino şi ia-l. Priveşte dragostea lui Dumnezeu şi gust-o. Priveşte egoismul tău vechi; priveşte felul în care ai vorbit cu soţia ta, cu soţul tău, cu vecinul sau vecina ta; priveşte felul în care ai vorbit despre oamenii din biserică. Aşează totul pe altar, căci focul lui Dumnezeu va coborî şi le va lua, iar dragostea Lui vă va aşeza la locul vostru.

Dacă ai vreo suferinţă, aşeaz-o la altar. Spune: „Doamne, o aduc aici. Pune în mine un duh curat; pune puterea vindecării”, şi atunci vei vedea ce va face Dumnezeu pentru tine. Da, El îţi va răspunde chiar în dimineaţa aceasta.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, ne plecăm în faţa Ta pentru aceşti oameni care au venit la altar. Tată, îngăduie ca harul Tău să se odihnească peste ei. Eu nu pot să-i ajut,  trebuie s-o facă singuri. Nimeni nu poate face ceva pentru ei, ci trebuie s-o facă singuri. Ajută sufletele lor să spună: „O, Doamne, pun aici jos toate apucăturile mele rele şi nu vreau să le mai ridic niciodată. Nu mă interesează ce se va întâmpla de acum înainte, Doamne, pur şi simplu nu vreau să le mai iau cu mine. O, până acum limba mea s-a alăturat foarte uşor celor care bârfeau; o pun aici, Doamne, şi n-o mai iau niciodată. Sfinţeşte Tu, Doamne, limba mea şi ajută-mă să simt lângă mine prezenţa îngerilor Tăi, la fel ca Isaia când a spus: „Vai de mine! Sunt un om cu buze necurate!” dar îngerul a venit, a luat cleştele, s-a dus la altar  şi luând cărbuni aprinşi din foc, i-a atins buzele şi l-a sfinţit.

Dumnezeule, sfinţeşte-i în această dimineaţă pe toţi aceia care vorbesc de rău pe alţii şi seamănă dezbinare. Ajută-i, Doamne.

Eu ştiu că toate bolile care i-au îmbolnăvit pe oamenii din această clădire sunt diavoli, de aceea, ca slujitor al Tău le mustru în Numele lui Isus. Fie ca ele să iasă afară din toţi bolnavii! Dumnezeule, scoate afară toate gândurile murdare şi vulgare din fiecare persoană şi îndepărtează toate poftele care-i mai frământă.

Toţi aceşti oameni sunt aici şi încearcă să scape de ţigări, de băutură, de petreceri, de egoism, etc. de aceea Te rog să le întăreşti inimile prin Duhul Tău cel Sfânt, astfel încât să nu mai aibă nici o dorinţă pentru lucrurile acestea rele, ci să fie umpluţi de Tine.

Doamne, fă din bisericuţa aceasta un rug de flăcări, un loc al Duhului Sfânt, un foc la care să se întoarcă toţi oamenii ca să vadă slava lui Dumnezeu. Îndură-Te, Doamne, de aceste câteva sute de oameni care se află în dimineaţa aceasta aici.

Curăţă fiecare inimă. Ajută-i, Doamne, pe fiecare metodist, pe fiecare baptist, pe fiecare catolic, prezbiterian sau penticostal, să-şi scoată răul din inimă şi să vină la Tine. Ajută-i, Tată. Ţi-i încredinţez pe toţi în Numele lui Isus Hristos, pentru a fi curăţaţi de păcatele lor şi vindecaţi de bolile lor. Amin.

V-aţi lăsat poverile la altar? Simţiţi că le-aţi lăsat acolo? Dacă simţiţi că mai sunt acolo, voi sunteţi judecătorii şi tot voi sunteţi cei care se roagă. Eu am predicat, voi vă rugaţi. Frate şi soră, v-aţi lăsat poverile acolo? Puteţi să le lăsaţi cu adevărat? Dacă puteţi, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Da, Doamne, le las aici. Las aici la altar duhul de dezbinare.”

Dar voi, doamnele de la capătul rândului? Puteţi să vă lăsaţi poverile acolo? Atunci spuneţi: „Da, credinţa mea priveşte spre Tine, Miel al  Calvarului”, în timp ce cântăm cu toţii:

„Credinţa mea priveşte către Tine, Miel al Calvarului.

O, Mântuitorule divin, ascultă-mi rugăciunile,

Spală-mi toată vina

Şi ajută-mă, de astăzi să fiu cu totul al Tău.”

Să ne ridicăm cu toţii în picioare în semn de respect faţă de Domnul. Ascultaţi-mă cu atenţie! Nu plecaţi, pentru că serviciul nu s-a terminat încă şi dorinţa mea este să ajungeţi la sfinţire.

„Când păşesc prin labirintul negru al vieţii,

Cu supărările în jur, fii Tu Călăuza mea.

Întunericul amar fă-l zi,

Şterge-mi lacrimile de durere

Şi ajută-mă de astăzi să fiu cu totul al Tău.”

Nu cântaţi pentru cel de lângă voi, ci închideţi ochii şi haideţi să ridicăm mâinile spre Dumnezeu şi să cântăm încet.

„Când păşesc prin labirintul negru al vieţii

Cu supărările în jur, fii Tu călăuza mea.

Întunericul amar fă-l zi.

Şterge-mi  lacrimile de durere,

Nu mă lăsa să plec de lângă Tine.

/: Eu am acolo un Tată :/

Pe malul celălalt.

         /: Într-o zi slăvită am să mă duc la El :/

         Pe malul celălalt.

O, /: ziua aceea ar putea fi mâine :/

Pe malul celălalt.”

Mă întreb câţi dintre voi au un Tată pe malul celălalt? Să vă văd mâinile. Câţi au o mamă dincolo? Să vă văd mâinile. Câţi au un Mântuitor pe celălalt mal? Să vă văd mâinile.

/: Ce întâlnire fericită va fi :/

Pe malul celălalt.

Aş vrea să faceţi ceva. În timp ce cântăm, daţi mâna cu cineva de lângă voi şi spuneţi: „Frate, soră, roagă-te pentru mine ca să te întâlnesc pe malul celălalt.”

Nu faceţi aceasta dacă nu vreţi. Câţi dintre voi doresc să se întâlnească cu ceilalţi? Câţi dintre voi doresc să-i întâlnească pe  toţi cei ce sunt prezenţi aici? Sigur că vrem.

Să ne dăm mâinile şi să spunem:

„Vreau să mă întâlnesc cu tine, frate. Vreau să ne întâlnim dincolo.” Să cântăm. „Eu am Acolo un Mântuitor.”

/: Eu am acolo un Mântuitor :/

Pe malul celălalt.

/: Într-o zi slăvită am să mă duc la El:/

Pe malul celălalt.

Nu vă bucură acest gând? Nu este extraordinar?

„Isuse, ţine-mă lângă cruce.

E acolo o fântână scumpă.

Un şuvoi vindecător fără plată,

Curge pentru toţi din Calvar.” (ridicaţi mâinile cu toţii).

/: Fii slava mea de-a pururi,

Până ce sufletul meu răpit

Va găsi odihnă dincolo de râu :/

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi mi-a adus mântuirea, La Calvar.”

Slăvit să fie Domnul. Să ne plecăm capetele în linişte, căci este atât de minunat să ne ridicăm mâinile şi să spunem:

„Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mi-ai mântuit sufletul. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai vindecat. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru tot ce-ai făcut; pentru că mi-ai adus scumpa izbăvire şi mântuire, fără plată. Îţi mulţumesc, Doamne. Îţi aducem cu toţii această jertfă de mulţumire şi Te lăudăm pentru că eşti atât de minunat. Tu eşti Crinul din Vale; Luceafărul de dimineaţă, Trandafirul Saronului; Tu eşti totul în toţi; Tu eşti Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine. Tu eşti Cel minunat, Prinţul păcii, Rădăcina şi Sămânţa lui David. Tu eşti totul şi noi Îţi mulţumim, Doamne, pentru tot ce ai făcut. Îţi mulţumim pentru Cuvântul Tău care ne este Lumină pe cărare şi Te rugăm să ne ajuţi să păşim numai în Lumină. Ajută-ne, Doamne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

În ordine. Să ne aşezăm puţin şi să cântăm: „Vreau să mergem în Lumină.”

„Vreau să mergem în Lumină,

În Lumina minunată.

Veniţi acolo unde străluceşte Roua îndurării.

Străluceşte în jurul nostru zi şi noapte

Isus, Lumina lumii.” (Haideţi să cântăm cu toţii),

„Vrem să mergem în Lumină,

În Lumina minunată (a purităţii şi sfinţeniei)

Veniţi acolo unde străluceşte Roua îndurării.

Străluceşte în jurul nostru zi şi noapte,

Isus, Lumina lumii.

Vino, încredinţează-te Împăratului,

Isus, Lumina lumii.

Atunci vor suna clopoţeii cerului,

Isus, Lumina lumii.”  (Haideţi cu toţii).

„Vreau să mergem în lumină,

În Lumina minunată ( Lumina cărării mele).

Veniţi acolo unde  străluceşte Roua îndurării’

Străluceşte în jurul nostru  zi şi noapte

Isus, Lumina lumii.”

Nu vă simţiţi minunat? Câţi dintre voi se simt minunat? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu mă simt minunat!” Duhul Sfânt v-a curăţat pe toţi. Ce veţi face atunci? Veţi merge în Lumină. Ce este Lumina? Biblia spune: „Cuvântul Tău este o candelă…” (Psalmul 119.109). Şi atunci:

„Vreau să mergem în Lumină,

E o Lumină minunată

Ce vine din locul unde străluceşte Roua îndurării.

Străluceşte în jurul nostru zi şi noapte,

Isus, Lumina lumii.”

Nu este extraordinar? Parcă nu mai putem termina. Duhul Sfânt ne ţine împreună. Nu simţiţi la fel?

„Din Evanghelie curge sânge,

Sângele ucenicilor morţi pentru Adevăr.

Din Evanghelia Duhului Sfânt curge sânge

Primul ce-a murit pentru acest Plan al Duhului Sfânt

A fost Ioan Botezătorul, dar a murit ca om.

Apoi a venit Domnul Isus şi L-au răstignit.

El spunea că Duhul îl mântuieşte pe om de păcat.

Iată, Petru, Pavel şi Ioan cel sfânt

Şi-au dat vieţile pentru strălucirea Evangheliei.

Ei le-au amestecat sângele

Ca şi prorocilor din vechime.

Astfel ca Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu

Să poată fi spus cinstit.

L-au omorât cu pietre pe Ştefan.

El predica împotriva păcatului.

Asta i-a înfuriat şi i-au zdrobit capul.

Dar a murit în Duhul, şi-a dat suflarea

Şi s-a dus la ceilalţi, la oştirea cea vie.

Curge sânge, curge sânge.

Din Evanghelia Duhului Sfânt curge sânge.

Sângele ucenicilor morţi pentru Adevăr.

Din Evanghelia Duhului Sfânt curge sânge.”

Ascultaţi:

„Sub altar, suflete strigă: „Până când?”

Domnul să îi pedepsească pe cei răi.

Dar vor mai fi mulţi ce-şi vor vărsa sângele

Pentru această Evanghelie a Duhului Sfânt.

Din care curge sânge. (Aleluia!).

Curge sânge (vreau să fiu unul dintre ei).

Din Evanghelia Duhului Sfânt curge sânge,

Sângele ucenicilor morţi pentru Adevăr.

Din Evanghelia Duhului Sfânt curge sânge.”

Îmi place să fiu la amvon. Amin. O, ce minunat! Fraţii mei şi-au jertfit sângele şi vor mai fi mulţi care vor face aceasta. Dar nu fiţi îngrijoraţi pentru că vom vorbi în curând despre problema aceasta.  Atunci vei intra sau vei muri, căci toţi vor fi chemaţi să adere la Consiliul Bisericilor şi vor forma împreună un front comun.

„Vor mai fi mulţi ce-şi vor vărsa sângele

Pentru această Evanghelie a Duhului Sfânt

Din care curge sânge (Amin).

Din Evanghelia Duhului Sfânt curge sânge,

Sângele ucenicilor morţi pentru Adevăr.

Din Evanghelia Duhului Sfânt curge sânge.”

Doamne, simt că răpirea este chiar deasupra Bisericii! O, asta mă face să mă simt atât de minunat! Toate păcatele sunt sub sânge.

Vedeţi, Duhului Sfânt îi place Cuvântul! Cu asta se hrăneşte El, cu Cuvântul. Înţelegeţi? O, Doamne, El vine printre oameni, îi curăţă de păcate, le vindecă bolile şi îndepărtează supărările. Acum sunt beat, m-am îmbătat cât am putut de tare. Da, m-am îmbătat cu Duhul.

Dragostea curge din inima mea. Nu contează ce am făcut, noi suntem iertaţi. S-a isprăvit chiar şi cu cel mai înverşunat duşman. Doresc ca toţi cei care i-au vorbit de rău pe alţii să fie curăţiţi, iar duhul de bârfă să plece de la ei.

„Atunci curge sânge, curge sânge.

Din Evanghelia Duhului Sfânt curge sânge,

Sângele ucenicilor morţi pentru Adevăr.

Din Evanghelia Duhului Sfânt curge sânge. Ce minunat!

/: Ce minunat va fi pentru tine,:/

Dacă ne-am pregătit să-L întâlnim pe Isus Împăratul

/: Ce minunat va fi :/” Vă place? Haideţi cu toţii:

„Ce minunat va fi pentru tine,

ce minunat va fi pentru mine,

dacă ne-am pregătit să-L întâlnim pe Isus Împăratul.

Ce minunat va fi.”

Simt că în biserică este o trezire de modă veche. Voi n-o simţiţi? O curăţire şi o purificare de modă veche, ca în minunatele timpuri de demult. Nu vă simţiţi minunat?

„O, Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudat fie Mielul ucis pentru păcătoşi.”

Haideţi să-l cântăm cu toţii. Îl ştiţi? Eu îl ştiu. Vino aici şi ajută-mă să-l conduc, frate Neville. Haideţi cu toţii. Ridicaţi mâinile şi cântaţi în cor, împreună cu mine.

„Să-L laude toţi oamenii,

Căci sângele Lui a spălat fiecare pată.

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudat fie Mielul ucis pentru păcătoşi.

Să-L laude toţi oamenii,

Căci sângele Lui a spălat fiecare pată.    

(Amin. Ce minunat!)

…cetate albă ca lacrima,

Eu am o casă, o harfă şi o comoară

         Şi acum privesc, privesc şi aştept.

Cetatea albă pe care-a văzut-o Ioan coborând.”

Amin. Minunat. Să se ridicăm cu toţii în picioare. Cred că vă simţiţi minunat. Nu uitaţi de serviciul din seara aceasta. Acum vrem să cântăm vechiul nostru cântec de despărţire.

„Ne plecăm la Numele lui Isus,

Cădem zdrobiţi la picioarele Lui,

Îl vom încorona în cer Împărat al împăraţilor,

Când călătoria noastră va lua sfârşit,

Scump, Nume scump, o, ce dulce,

Nădejdea pământului şi bucuria cerului.

Nume scump, Nume scump

(O, ce dulce!)

Nădejdea pământului şi bucuria cerului.”

Ce dimineaţă minunată! Ce vreme minunată! Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Fiecare să stea liniştit şi să privească drept la Hristos, Mântuitorul nostru. Vreau să-I aduceţi mulţumiri şi laude.

Spuneţi: „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mi-ai sfinţit sufletul. Îţi mulţumesc pentru tot ce-ai făcut în viaţa mea. Lasă Duhul Tău, Doamne, să fie tot timpul peste mine. Călăuzeşte-mă, îndrumă-mă, binecuvântează-mă.”

Dumnezeule, rugăciunea mea este să le dai aceste binecuvântări.

Frate Neville, ai vrea să ne conduci într-un cuvânt de rugăciune în timp ce stăm cu capetele plecate? Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *