Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMDOMNILOR, NOI VREM SĂ-L VEDEM PE ISUS

Va urma
12/11/1963, seara - NY

 Crede numai, crede numai,

 Totul e posibil, crede numai.

În timp ce ne plecăm capetele, mă întreb câţi de aici ar dori să fie amintiţi în rugăciune? Ridicaţi mâinile şi faceţi-vă cauza cunoscută. În ordine. Haideţi să ne rugăm.

Tată ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru privilegiul de a ne aduna din nou împreună înaintea venirii Domnului. Fă ca această adunare să nu fie una obişnuită, ci să fie o adunare în dragostea şi părtăşia Ta. Te rugăm să-¡ mântuieşti pe toţi cei ce vin la aceste adunări, să-¡ umpli cu Duhul Sfânt pe cei ce doresc aceasta şi să vindeci fiecare persoană bolnavă sau în nevoie. Ajută-ne să stăm liniştiţi şi respectuoşi aşteptând răspunsul Tău pentru care ne-am rugat atât de mult.

Binecuvântează-l pe păstor, pe fratele Vick, pe fratele Boze, pe ceilalţi predicatori şi pe toţi prietenii noştri, în timp ce ne încredinţăm în mâna Ta împreună cu toată clădirea, în Numele lui Isus Hristos, astfel încât totul să se facă spre slava şi gloria Ta. Amin. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

Este un privilegiu foarte mare să fiu aici, fiindcă am aşteptat mult să am parte de această părtăşie cu voi. Azi dimineaţă ¡-am spus păstorului că unul din cele mai importante puncte ale călătoriei mele a fost să-l întâlnesc pe fratele Vick şi să am parte de această părtăşie cu el şi cu voi, oamenii de aici. Eu nu vin des la New York, pentru că locuiesc în Tucson, Arizona şi de obicei predic acolo, în Vest. Chiar după această campanie, ne pregătim să mergem peste hotare, într-un tur al lumii. Cu siguranţă, Domnul mi-a dat un mare privilegiu să pot veni la New York şi să fiu cu voi chiar înainte de plecarea în acest tur. Eu n-am venit aici ca să reprezint o anumită biserică, o anumită denominaţiune sau un anumit crez, cum s-ar putea să credeţi, ci Îl iubesc pe Domnul, aşa cum Îl iubiţi şi voi, şi am venit ca să-L slujim împreună.

Poate ziceţi: „După cum spui, frate Branham, noi Îl iubim pe Domnul!” Aşa este, noi Îl iubim cu toţii pe Domnul şi împreună facem o unitate.

Eu am lucrat ca electrician şi am învăţat că poţi avea o sârmă şi mult curent, dar nu este eficient dacă nu are împământare. Tu obţii rezultatul numai atunci când pui împământarea. Vedeţi? Noi trebuie să avem ambele capete ale sârmei pentru ca aceasta să lucreze corect.

Astfel, eu pot ţine o predică minunată, dar dacă nu este crezută de nimeni, nu este de nici un folos. Dar dacă se găseşte cineva care să o creadă, devine folositoare. (Un frate spune: „Noi credem!”). Mulţumesc, frate. Aceasta este bine. Îmi place acest „Noi credem!” fiindcă de aceea suntem aici.

Eu cred cu adevărat că suntem în faţa unui mare eveniment, care este venirea Domnului. Noi ştim că trebuie să se întâmple ceva pentru că lumea se află sub o presiune prea mare. Ceva nu este în ordine şi toată lumea ştie aceasta. De aceea, cred din toată inima că ne aflăm în faţa unui mare eveniment şi că acest mare eveniment este a doua venire a Domnului Isus. Eu cred că El Îşi va turna Duhul Său peste noi şi că ne va descoperi lucrurile pe care va trebui să le facem ca să fim pregătiţi pentru venirea Lui.

Îmi dau seama că am făcut un lucru mare venind aici cu fratele Vick şi cu aceşti fraţi, pentru că în locul acesta sunt mulţi bărbaţi vestiţi şi vorbitori influenţi. Într-o zi l-am auzit pe fratele William Booth-Clibborn spunând ceva despre o întâlnire îndelungată cu biserica Rock Church. Am pronunţat bine numele? Biserica Rock Church. Eu obişnuiam s-o numesc tot timpul „Biserica Stâncă.” Prin această biserică au trecut mulţi bărbaţi renumiţi şi mult timp am dorit să pot veni şi eu aici ca să-¡ întâlnesc. Este o onoare să mă aflu la acelaşi amvon de unde îi ascultaţi pe fratele vostru Boze, pe doctor Lee Vayle şi pe alţi predicatori mari. Acest lucru mă face să mă simt mic, dar sunt aici ca să-mi aduc şi eu aportul meu. Poate că degetul pare mic în gândirea noastră, dar cu toate acestea trebuie să rămână deget, pentru că avem nevoie de el.

Astăzi vom avea un text cunoscut, pe care îl folosesc în adunare atunci când încerc să explic ceva diferit. Apoi, în seara aceasta vom avea un rând de rugăciune şi ne vom ruga pentru bolnavi. Azi dimineaţă am avut ocazia să întâlnesc câţiva oameni din „Biserica Stâncă”, scuze, am vrut să spun biserica Rock Church (Biserica Piatră). Eu spun „stâncă” în loc de „piatră”, iar fratele Boze mi-a zis că vorbesc aşa pentru că sunt din vest.

Azi dimineaţă m-am întâlnit cu câţiva fraţi din biserica aceasta şi după ce am pus lucrurile la punct, le-am zis: „Haideţi să revizuim încă o dată.” Ei mi-au dat o mulţime de numere de rugăciune şi au spus: „Ia-le şi dă-le fiului tău să le împartă la bolnavi.” Fiul meu era plecat împreună cu câţiva fraţi, iar când s-au întors, nu au ştiut că trebuie să se procedeze în felul acela, aşa că nu au reuşit să dea numerele la timp. Totuşi, cred că au anunţat deja că le vor da mâine, în felul în care au decis s-o facă.

 Eu m-am gândit că ar fi bine să fac o scurtă introducere la ceea ce voi vorbi, pentru că atunci când vine vorba de vindecarea divină sau de orice alt subiect din Biblie, cea mai mare problemă este că oamenii încearcă să caute acel lucru departe în trecut sau undeva în viitor, atât de departe încât nu pot vedea că este chiar lângă ei, şi astfel nu-l pot atinge. Cel ce face aceasta este diavolul, pentru că Biblia spune clar că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8). El rămâne pentru totdeauna acelaşi Dumnezeu, iar când găseşte oameni credincioşi, dovedeşte că este la fel de mare ca în trecut. Eu cred că această Biblie este nici mai mult, nici mai puţin decât Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult, cred că Dumnezeu poate face lucruri care nu sunt scrise în Biblie, pentru că este Dumnezeu, dar câtă vreme Îl văd făcând lucrurile care sunt scrise aici, ştiu că sunt în ordine. Dacă El ar face doar cât este scris, ar fi suficient pentru mine, deoarece văd că acolo scrie: „Dar El era străpuns pentru păcatele mele, zdrobit pentru fărădelegile mele. Pedeapsa care îmi dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui sunt tămăduit. ” (Isaia 53.5). Aici este sfârşitul călătoriei mele.

El ne-a făgăduit că ne va ridica în ziua din urmă, aşa că aşteptăm ziua aceea. Mulţi sfinţi scumpi aşteaptă acel ceas. Dumnezeu trebuie să judece lumea, şi noi credem că va veni o zi când o va face prin Isus Hristos, aşa că trebuie să se găsească undeva un Etalon după care va face judecata.

Dacă nu s-ar găsi acel Etalon, ar fi o mare confuzie, pentru că mulţi oameni spun: „Sunt creştin şi denominaţiunea mea este de la Hristos.” Astfel, dacă în seara aceasta aş merge la catolici şi ¡-aş întreba: „După ce Etalon credeţi că va judeca Dumnezeu lumea?” ei mi-ar răspunde: „După etalonul bisericii noastre.” Dacă aş întreba acelaşi lucru o denominaţiune, ei mi-ar răspunde: „După etalonul bisericii noastre.” Poate ei nu spun aceasta afară, dar faptele lor dovedesc ce gândesc. Atunci care biserică are dreptate? În felul acesta nu am şti încotro să mergem. Dar judecata nu se va face după etalonul unei denominaţiuni sau al unei grupări, ci după Cuvântul Lui. Acesta este Etalonul Lui, pentru că în Ioan 1.1 scrie: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi,” „Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Ioan 1.1,14; Evrei 13.8). Deci acesta este Etalonul după care va judeca El lumea; aceasta este Cartea după care va trebui să răspundem în ziua aceea, şi am încredere că El ne-o va deschide în săptămâna aceasta, prin mesaje evanghelice şi interpretarea Cuvântului Său, pe care ni le va da aşa cum este scris, după care Se va arăta viu printre noi.

Noi putem spune multe lucruri, fiindcă omul are dreptul să spună ce doreşte, dar atunci când spune Dumnezeu un Cuvânt, Acela este Adevărul. Dacă Dumnezeu spune un lucru, vine şi îl dovedeşte, aşa că nu mai este loc pentru nici o întrebare, din moment ce totul este în ordine.

Cred că această predică este înregistrată, dar dacă vreţi, puteţi urmări textele biblice citite. Voi vorbi din nou duminică, aşa-¡ frate Vick? Duminică dimineaţa sau seara? În toată săptămâna voi vorbi doar seara. Nu voi avea nici un serviciu dimineaţa. În ordine.

Câţi dintre voi doresc să avem un serviciu de rugăciune? Ridicaţi mâinile. Oh, majoritatea! Cred că nouăzeci şi nouă la sută din cei prezenţi. În ordine.  Vindecarea divină nu reprezintă tot mesajul. Cineva a spus că vindecarea divină a reprezentat optzeci la sută din slujba lui Isus, dar fratele Bosworth, un om cu frică de Dumnezeu, obişnuia să spună că vindecarea divină este numai momeala din cârlig. Tu nu îi arăţi peştelui cârligul, ci îi arăţi momeala. Înseamnă că vindecarea divină este un lucru minor. Tu nu poţi termina şcoala cu examenul dintr-o materie minoră, dar el te conduce spre materia importantă. Aşa este.

Fiecare Cuvânt din Biblie este adevărat, de aceea cred că putem să ne ancorăm sufletele pe fiecare Cuvânt din Ea. Este Cuvântul lui Dumnezeu, şi chiar dacă eu nu pot să-L cuprind în întregime, sunt sigur că poate fi dus la îndeplinire dacă avem suficientă credinţă, dacă credem cu adevărat.

Acum vom citi din Evanghelia lui Ioan 12.20-21. S-ar putea ca pentru mulţi din cei care au mai fost la adunările mele, acest text să fie familiar, deoarece îl folosesc ca introducere pentru ceea ce vreau să vorbesc în restul săptămânii. Este vorba de Evrei 13.8 şi Ioan 12.20-21.

„Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,

s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

Din textul acesta voi lua doar câteva cuvinte: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.”  Şi Evrei 13.8:

Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

 Sunt sigur că în seara aceasta vorbesc în numele multora când spun că inimile noastre flămânzesc să-L vadă pe Isus Hristos, aşa cum au flămânzit şi inimile acelor greci, pentru că nimeni nu poate auzi de El fără să vrea să-L şi vadă. Dorinţa inimii mele a fost întotdeauna să cunosc realitatea, iar faptul că am o experienţă bogată compensează puţin lipsa mea de educaţie.

Eu am avut de-a face cu multe alte religii, ca budismul, islamul, etc., pe care le-am întâlnit în călătoriile pe care le-am făcut în jurul lumii, şi am avut ocazia să le cercetez pe fiecare în parte. În concluzie, cred că există o singură religie adevărată, și  aceasta este creştinismul, pentru că este singurul care poate dovedi că Întemeietorul lui nu este mort.

Musulmanii ţin tot timpul un cal lângă mormântul lui Mahomed, deoarece cred că el se va ridica într-o zi şi îi va conduce spre victorie. Dar el este mort de câteva sute de ani. La rândul lui, Buda a murit tot de câteva mii de ani. El a fost un mare filozof chinez. În ce priveşte credinţa noastră în Hristos, El a trebuit să moară ca să ne salveze. Însă spre deosebire de ceilalţi, noi putem arăta un mormânt deschis, iar Viaţa Lui se reflectă în noi conform făgăduinţei pe care ne-a dat-o, dovedind astfel că este Viu şi nu mort.

Desigur, dacă vei spune aceasta într-o ţară străină, printre mahomedani, ei vor spune: „Profetul nostru este reflectat în viaţa noastră, însă el nu ne-a făcut nici o promisiune. Dar Isus al vostru a făcut aceste promisiuni, iar noi aşteptăm să vă vedem pe voi, învăţătorii creştini, făcând lucrările pe care a promis El că le veţi face.” Vedeţi acum ce se aşteaptă?

Aici a fost prins fratele nostru Billy Graham de către învăţătorul acela mahomedan. El ¡-a zis: „Adu câţiva oameni şi aduc şi eu, şi voi face cu ei ce faci şi tu.” El a câştigat provocarea adresată fratelui nostru, dar într-o zi, acel învăţător va provoca persoana greşită şi se va întâmpla lucrul pe care-l cere, pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi   şi în veci.

Conform Scripturii, noi ar trebui să fim epistole vii. Biblia spune că noi suntem epistole scrise. Dacă în seara aceasta ne este foame şi sete să-L vedem pe Domnul Isus Hristos, ca şi creştini credincioşi ar trebui să-I reflectăm atât de mult Viaţa, încât să fim cu adevărat reprezentanţii Lui. Fiecare creştin ar trebui să reprezinte şi să reflecte Viaţa lui Isus Hristos. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Eu cred că fiecare creştin ar trebui să reflecte Viaţa lui Isus Hristos, fiindcă El a spus în Ioan 14.12: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Noi ştim că acesta este adevărul şi că suntem reprezentanţii Lui. Dacă susţinem că Hristos trăieşte în noi, şi El trăieşte cu adevărat în noi, ar trebui să facem ceea ce a făcut Hristos; ar trebui să-¡ reflectăm Viaţa.

Dacă eu sau tu am spune că în noi este viaţa lui Shakespeare, ar trebui să scriem poemele pe care le-a scris el, pentru că Shakespeare trăieşte în tine. Dar dacă ai spune că trăieşte Beethoven în tine? Ai fi un mare compozitor ca Beethoven, pentru că Beethoven ar trăi în tine. Atunci nu ai mai fi tu însuţi, ci ai fi Shakespeare sau Beethoven.

Dar dacă în tine trăieşte Hristos, vei trăi Viaţa lui Hristos. Vedeţi? Aşa trebuie să fie dacă El trăieşte cu adevărat în voi. Tu nu poţi trăi cu El, pentru că El trebuie să trăiască în tine; trebuie să-ţi ia locul, iar tu trebuie să-L reprezinţi în toate lucrurile.

Prima Biserică L-a reprezentat ca nişte epistole vii, pentru că Viaţa Lui trăia în ei. Dar eu nu pot compara biserica noastră cu ei. Oricât îmi este de greu să spun aceasta şi oricât îi iubesc pe oameni, eu trebuie să fiu sincer şi să spun adevărul. Astfel, nu pot spune că ceea ce văd acum în bisericile noastre, Îl reflectă pe Hristos aşa cum Îl reflectau cei de la început. Ei ştiau că erau cu Isus. În Fapte 3, vedem că după vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă, cei doi pescari, Petru şi Ioan, au fost în stare să răspundă la toate întrebările pe care le-au pus saducheii, deşi erau fără şcoală. Ei au putut înţelege acele lucruri deşi nu aveau nici o educaţie şi nu erau predicatori învăţaţi; ei erau doar nişte pescari, dar fuseseră cu Isus şi din cauza aceasta se purtau la fel cum s-a purtat şi Isus cu ei.

Dacă trăieşti lângă cineva mai mult timp, începi să-¡ imiţi felul de a fi. Astfel, ar fi bine ca noi să nu fugim să trăim ca lumea, ci să stăm cu Isus până când Viaţa Lui se reflectă în viaţa noastră.

Aşa se purtau ucenicii. Oamenii au ştiut că ucenicii au fost lângă Isus, pentru că vorbeau ca El, se purtau ca El, vindecau ca El şi fiecare răspuns pe care-l dădeau era ca al Lui; erau la fel de inspiraţi ca El şi oamenii ştiau că El trăia în ei. Aşa ar trebui să fim tot timpul şi noi, credincioşii. Ucenicii s-au purtat ca El pentru că au umblat destul de mult timp cu Isus.

Biblia ne vorbeşte în cartea Împăraţilor despre un bărbat numit Iosafat, care era un om bun. Tot acolo ni se vorbeşte despre fiul lui Ahab, Ioram, care urma obiceiurile tatălui său şi ale împăratului Edomului. În vremea aceea, moabiţii au declarat război Israelului, și Ioram care domnea după tatăl său, Ahab, l-a chemat în ajutor pe Iosafat, împăratul lui Iuda.  Iosafat era un om drept şi ar fi trebuit să nu aibă nici o legătură cu această persoană nedreaptă. Creştinii fac de multe ori acest lucru, fără să se gândească.

Ei au plecat la drum prin pustie, iar după şapte zile au rămas fără apă, aşa că împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea pe mâinile Moabului!” (2Împăraţi 3.10).

Dar Iosafat, care era un om drept, şi-a amintit că Dumnezeu era încă viu, aşa că a întrebat: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” (v. 11). Şi unul dintre slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă în mâinile lui Ilie.”

Şi Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el.”

Priviţi această asociere. Ei ştiau că acel bărbat se asociase cu un profet adevărat; ştiau că Elisei avusese acea companie şi ca urmare trebuia să aibă o viaţă curată şi dreaptă. De ce? Pentru că crescuse sub tutela marelui profet Ilie.

Oh, cum ar fi dacă biserica de astăzi ar sta numai cu Hristos, sub tutela Duhului Sfânt, fără să lase Cuvântul pentru vreun crez sau altceva de felul acesta şi L-ar crede aşa cum este scris? Atunci oamenii de pretutindeni ar şti că tu ai fost cu Isus; toţi şi-ar da seama de aceasta.

Astăzi suntem într-o situaţie foarte rea pentru că privim la un seminarist învăţat şi credem că-L găsim pe Hristos acolo. Da, astăzi mergem la şcoli; ne trimitem băieţii la seminarii unde învaţă să vorbească frumos şi convingător şi să ţină cuvântări mari. Eu n-am nici o îndoială că sunt bărbaţi deosebiţi, şi-i găseşti cu miile. Ei ştiu cum să organizeze un program, ştiu cum să stea pe platformă şi să-L prezinte pe Hristos la oameni, dar ştiţi care este problema? La urmă îţi dai seama că majoritatea acestor lucruri sunt făcute de om şi că omul acela nu este reprezentantul lui Hristos, ci un bun orator învăţat să ţină discursuri. Astfel, îi poţi cere să ţină o predică prin care să-i impresioneze pe oameni, prin gramatica şi stilul lui, dar aceasta este ceea ce a învăţat într-un seminar.

Cât de diferit a fost apostolul Pavel care a spus: „Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2.1,4-5).

Mai avem printre noi un grup de indivizi pe care oamenii îi numesc „prietenoşi.” Aceştia stau pe platformă şi sunt nişte comedianţi buni; ei spun câteva glume şi îi fac pe oameni să râdă, aşa că oamenii vin de pretutindeni să le audă glumele. Poate că aceste glume nu sunt proaste, dar sunt spuse de la amvon, dar amvonul nu este un loc potrivit pentru spus glume. Acesta nu este un loc pentru glume, ci este locul pentru cea mai adâncă sinceritate. Problema bisericii de astăzi este că s-a îndepărtat de această sinceritate adâncă. Noi trebuie să fim sinceri până în adâncul inimii, pentru că Dumnezeu iubeşte sinceritatea. El ne vrea sinceri, dar noi nu suntem destul de sinceri.

Aceşti indivizi pot face lumea să râdă şi să privească după ei, dar după părerea mea, un astfel de om este numai un comediant sau poate un clovn de amvon care îi distrează pe oameni. Noi trebuie să venim înaintea Lui cu cea mai adâncă sinceritate, veghind asupra venirii Domnului, pentru că El poate veni în orice moment. Noi nu ştim când va veni acel moment, şi nu avem nevoie de oratori, de comedianţi şi aşa mai departe.

Apoi este o categorie de oameni care Îl caută pe Dumnezeu privind la îmbrăcămintea oamenilor. Astfel, când văd venind pe stradă un om îmbrăcat în haine bisericeşti, mulţi se gândesc că arată ca Hristos. Eu nu am aceeaşi părere. Nu uitaţi că Hristos nici măcar nu s-a îmbrăcat cu astfel de haine, aşa că nu îmbrăcămintea este cea care contează. „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, (fratele Branham spune: „îmbrăcăminte.”) ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14.17).

Mulţi oameni Îl caută pe Hristos printre rudele lor şi spun: „Mama mea este de atâţia ani membra bisericii Cutare sau Cutare.” Ei privesc în felul acesta după Hristos: „Familia mea m-a crescut să fiu cutare sau cutare….” dar noi nu-L vedem aşa pe Hristos.

Şi Iosif şi Maria au făcut greşeala aceasta odată. Ei erau oameni buni, dar într-o zi s-au dus la Ierusalim pentru praznic, iar la întoarcere L-au pierdut pe Isus. L-au căutat printre prietenii şi rudele lor, dar nu L-au găsit, ceea ce se întâmplă de multe ori şi astăzi. Astfel, oamenii încearcă să meargă undeva să-L găsească, dar ştiţi unde L-au găsit ei? Acolo unde L-au lăsat. Aşa este.

Acolo Îl  găsi şi noi. Acela este locul în care Îl poate găsi biserica. Noi nu Îl vom găsi în lecturi şi nici în comedianţi, ci trebuie să mergem înapoi la ziua de Rusalii, când El a venit în biserică. Numai acolo Îl vom găsi, pentru că acolo L-a găsit şi biserica primară. Nu la Conciliul de la Niceea, ci la Rusalii. Noi trebuie să mergem înapoi în timpul acela, pentru că numai aşa Îl vom găsi. Trebuie să mergem până unde L-am lăsat şi de unde putem să-¡ luăm Cuvântul fără să scoatem sau să adăugăm ceva la El. Credeţi-L aşa cum este, aşa cum este scris! Dumnezeu a vegheat să-L păstreze curat şi El este Etalonul după care vom fi judecaţi.

Grecii aceia nu se aşteptau să vadă în Isus Hristos un orator şi nu căutau un clovn de amvon, aşa cum am spus mai devreme. Ei nu căutau aşa ceva. Nu căutau un comediant, ci voiau să-L vadă pe El, persoana Isus Hristos. Ei tânjeau să-L vadă pentru că auziseră de El, iar „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10.17). El este Cuvântul, iar ei voiau să-L vadă pe Isus. Ei nu au spus niciodată că vor să-L audă, pentru că Îl auziseră deja, ci voiau să-L vadă. Ei nu au spus: „Noi vrem să-L auzim pe Isus,” ci au zis: „Noi vrem să-L vedem pe Isus!” Grecii aceia voiau să-L vadă. Acesta era motivul vizitei lor: să-L vadă, nu să asculte explicaţii despre El.

Prin toate mesajele intelectuale pe care le avem astăzi, putem descrie ceva astfel încât să ne formăm o imagine despre acel lucru, dar noi nu căutam aceasta în seara aceasta. Noi nu privim după mecanică, ci după Dinamică. Aşa este. Noi avem mecanica religiei Biblice atât de bine pusă la punct, încât arată ca un tren mare cu treizeci şi cinci de vagoane de pasageri care stă pe şine dar nu are abur. Ca să poată funcţiona, mecanica are nevoie de dinamică. Astfel, ceea ce ne trebuie nouă acum este să vedem dacă ceea ce am învăţat în toţi aceşti ani este adevărat sau nu. Ni s-a explicat tot timpul, în seminarii şi în biserici, aşa că în noi a crescut dorinţa să vedem cine este această Persoană.

Voi ziceţi: „Cum vei face aceasta, frate Branham?” Dacă aţi observat, ei au venit la un slujitor al lui Hristos care a fost învăţat ce să facă, nu la unul care să zică: „Stai jos şi îţi voi explica!” El ¡-a dus direct la Hristos, pentru că pe El voiau să-L vadă. Vedeţi? Ei au spus clar: „Noi vrem să-L vedem pe Isus!”, nu: „Am vrea să ne explici despre ce este vorba.” Ei voiau să-L vadă pe Isus. Dumnezeu a avut pe cineva ca Filip, care ¡-a luat şi ¡-a dus la persoana Isus Hristos. Aceasta este ceea ce dorim să vedem şi noi: Persoana.

Voi ziceţi: „Bine, frate Branham, dar Îl vom vedea când va veni!” Aşa este, dar El a făgăduit că în zilele din urmă va veni în Persoana Duhului Sfânt şi că va fi cu noi şi în noi, până la sfârşitul lumii. Şi a mai spus că vom face şi noi lucrările pe care le-a făcut El, iar în Evrei 13.8 scrie aşa cum am spus şi mai înainte, că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Astfel, noi putem afla într-un singur fel Cine este El astăzi.

El nu poate fi găsit în cuvântări măreţe, pentru că sunt mulţi oameni care pot să se ridice şi să explice Cuvântul în aşa fel încât să vă taie respiraţia. Prelegerea lor este frumoasă, dar curând ne dăm seama că este numai o cuvântare, o parte mecanică. Comediantul acela poate trece prin acele lucruri şi acţiuni, dar nu este destul, pentru că nu aceasta este ceea ce căutăm. Noi îi vedem pe toţi aceşti religioşi cu robe lungi şi aşa mai departe, dar nu aceasta căutăm. Sigur că nu.

Noi căutăm Persoana Isus Hristos. Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, ceea ce înseamnă că trebuie să fie aşa, pentru că altfel Biblia a spus ceva greşit, iar eu cred că Dumnezeu nu va judeca lumea după ceva greşit.

Unde ne aflăm noi acum? Noi suntem în încurcătură, pentru că acest lucru înseamnă tot. Astfel, biserica aceasta spune: „Noi Îl avem pe Isus!” şi aşa mai departe, dar dacă L-aţi avea, aţi dovedi aceasta.

Singura modalitate de a afla ce este El acum, este să afli ce a fost atunci, pentru că El nu se schimbă. Dumnezeu nu poate să Se schimbe. El nu S-a schimbat niciodată, ci este Acelaşi ieri, azi şi în veci. El trebuie să rămână Acelaşi; Cuvântul Lui trebuie să rămână Acelaşi şi Planurile Lui trebuie să rămână Aceleaşi.

Noi am făcut tot ce am putut să ne îndepărtăm de Planul Lui, dar Planul Lui rămâne acelaşi şi El este singura cale. Oamenii au încercat să creeze o cale prin care să-¡ aducă pe oameni în părtăşie, dar au eşuat. Noi am încercat să-i organizăm într-o părtăşie, dar şi aceasta a eşuat, pentru că Dumnezeu are un singur Loc în care se întâlneşte cu omul şi acela este sub Sânge. În afara Lui nu este nici o părtăşie. Aşa este. De aceea, tu trebuie să fii sub Sânge.

Dacă am avea aici un preot catolic, un evreu ortodox, un nazarinean, un pelerin sfânt şi un penticostal, şi fiecare ar sta pentru denominaţiunea lui, toţi s-ar certa toată ziua spunându-şi unul altuia cât de mare este denominaţiunea lui. Dar dacă ar veni sub Sânge şi ar îngenunchea la cruce, s-ar cuprinde în braţe pentru că ar fi fraţi şi ar avea ceva în comun. Ştiţi ce? Toţi cei născuţi din nou au în comun Sângele lui Isus Hristos care îi curăţă de orice.

Nu demult mi s-a povestit despre o familie care era pe punctul să se destrame. Bărbatul a ajuns la o neînţelegere cu soţia lui şi voiau să divorţeze. Avocatul le-a zis: „Dacă vreţi să nu ajungeţi la tribunal, împărţiţi între voi tot ce aţi agonisit împreună pe timpul cât aţi fost căsătoriţi.”

Astfel, într-o zi s-au dus în camera de zi şi au început să se certe cu privire la ceea ce aveau acolo. Apoi s-au dus în bucătărie şi s-au certat pentru ce aveau acolo, repetând aceasta în fiecare cameră prin care au trecut. După o vreme au ajuns în podul casei unde aveau un cufăr în care ţineau tot felul de lucruri vechi. Au început să scoată şi lucrurile din cufăr, certându-se pentru fiecare în parte şi zicând: „Acesta este al meu!” „Ba nu,  este al meu!” şi aşa mai departe.

La un moment dat au ajuns la un obiect mic, iar când s-au repezit să-l ia, mâinile lor s-au încrucişat. Era o pereche de papucei de bebeluş. Dumnezeu le dăruise un copilaş şi tot El îl luase înapoi. Cine putea spune că este al lui? Era ceva ce le aparţinea la amândoi. Vedeţi? Cu lacrimi în ochi, au pus papuceii între ei… Divorţul a fost anulat pentru că au găsit ceva ce avea însemnătate pentru amândoi. Înţelegeţi?

Cred că şi creştinătatea ar trebui să facă la fel, pentru că noi putem găsi ceva ce are însemnătate pentru fiecare dintre noi, şi Acela este Hristos. Înseamnă că noi putem să ne luăm cu toţii de mână şi să stăm ca fraţi şi surori în Hristos. Este El viu? Cu siguranţă că este. El este viu pentru totdeauna şi „pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Ioan 14.19).

Priviţi! Noi ştim că El nu ar putea fi un mare profesor. Nu avem nici o mărturie care să ne arate că El ar fi mers la vreo şcoală, nici că S-ar fi îmbrăcat diferit de ceilalţi oameni, pentru că toţi se îmbrăcau la fel. El nu se îmbrăca la fel ca preoţii sau ca oamenii religioşi, ci era un om simplu.

Biblia a fost scrisă într-o limbă atât de comună, încât suntem siguri că El a folosit gramatica oamenilor simpli. Astfel putem citi că „gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.” (Marcu 12.37). Înseamnă că intelectualii nu puteau să se asocieze cu o asemenea Persoană care folosea un limbaj popular sau ceva de felul acesta, pentru că era  ceva umilitor pentru ei, și astăzi este la fel.

Din cauza aceasta a devenit Biblia o problemă: pentru că ei încearcă s-o interpreteze într-un limbaj înalt, când de fapt a fost scrisă în limbajul simplu al oamenilor de rând. Înţelegeţi?

Dumnezeu Se smereşte pentru că El reprezintă umilinţa. Omul care se umileşte este pe calea spre biruinţă, dar cel care se înalţă tot timpul, va fi umilit. De aceea trebuie să ţinem minte că creştinismul nu înseamnă să te împingi înainte şi să te pui în faţa altuia, ci să stai pe banca din spate şi să-l laşi pe celălalt să înainteze. Acesta este creştinismul. Smereşte-te pe tine însuţi până acolo încât: „Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” şi: „oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt.” (Matei 5.40-41,39). El este Exemplul nostru în tot ceea ce trebuie să fim, aşa că dacă Viaţa Lui se poate reflecta în tine, oamenii Îl vor vedea pe Hristos în tine.

Poate că în vremea aceea erau mulţi bărbaţi care puteau face aceasta, dar Isus a fost deosebit de toţi. Poate că mulţi dintre ei puteau să se smerească şi să meargă două mile în loc de una, sau să întoarcă şi obrazul celălalt  ca să fie lovit, dar Isus a fost deosebit de toţi. Dumnezeu a stat întotdeauna cu Cuvântul Său, pentru că El nu-Şi schimbă niciodată Cuvântul. Să ţineţi minte aceasta!

Cu câteva minute în urmă am vorbit despre sânge. Când Adam şi Eva au păcătuit în Eden, Dumnezeu a trebuit să-Şi aplice Legea, pentru că El este drept. Astfel, pedeapsa care a trebuit aplicată pentru păcatul săvârşit a fost moartea. Fiindcă plata păcatului este moartea…” (Romani 6.23). Dar când ei au încercat să facă ceva, Dumnezeu a hotărât că este nevoie de sânge. Adam şi Eva au încercat să-şi facă şorţuri din frunze, dar acest lucru nu a ţinut. Dumnezeu a cerut sânge şi acest lucru nu s-a schimbat niciodată. Când o persoană a fost bolnavă şi a vrut să fie vindecată de Dumnezeu, a primit vindecarea pe baza credinţei în El. Dumnezeu nu a schimbat niciodată acest lucru, pentru că El este neschimbător.

Eu cred Biblia întocmai cum a fost scrisă, pentru că nici un Cuvânt pe care Îl spune Dumnezeu nu poate fi schimbat. Vedeţi? El nu se poate schimba. Noi nu putem afla ceva mai bun, şi nici Dumnezeu nu poate afla ceva mai bun, pentru că El este veşnic, iar noi suntem trecători. Noi facem greşeli, iar mâine vom şti mai mult decât ştim astăzi, dar Dumnezeu nu este aşa, pentru că El este veşnic, infinit, atotputernic, omniprezent şi atotştiutor. El este Dumnezeu. Dacă n-ar fi toate acestea, n-ar fi Dumnezeu, ci ar fi mărginit ca şi noi. Noi trebuie să ne amintim că El este Dumnezeu şi Cuvântul Lui face parte din El. Cred că aţi auzit cu toţii zicala: „Omul este atât de bun cât sunt şi cuvintele lui.” Acesta este adevărul. Dumnezeu nu este mai bun decât Cuvântul Lui.

Isus Se referea tot timpul la Cuvântul Tatălui Său: „Este scris, este scris!” În felul acesta l-a învins pe Satan: folosind Cuvântul. „Este scris!” El a venit în puterea Scripturii şi a interpretării ei dar, deşi Îl aşteptau, oamenii acelei zile au trecut pe lângă El pentru că aveau o interpretare personală pe care nu au putut s-o lase deoparte. Ei voiau să se ţină de învăţătura lor.

S-ar putea ca şi astăzi să se întâmple la fel. Înţelegeţi? N-ar fi un lucru rău să se întâmple una ca asta? Noi avem totul pus la punct şi avem atât de multă şcoală încât aproape că avem o hartă care ne spune timpul venirii Lui, dacă El va veni pe un cal alb sau pe un nor. Ştim şi cum trebuie să se întâmple, dar s-ar putea ca totul să fie complet diferit când va veni El. Desigur. Domnul  a făcut așa şi înainte. Aceste lucruri sunt atât de înşelătoare încât ei spun: „Trebuie să fie aşa, pentru că aşa spune Scriptura.”

Odată am spus ceva de genul: „În Matei 11.3 scrie că nişte ucenici de-ai lui Ioan au venit la Isus şi L-au întrebat Cine era El cu adevărat, fiindcă Ioan Botezătorul Îl prezentase, dar acum zăcea în închisoare. Şi Isus le-a răspuns: „Staţi până la sfârşitul serviciului, apoi duceţi-vă şi spuneţi-¡ lui Ioan ce aţi văzut.” El nu ¡-a trimis o carte în care să-¡ spună cum să se comporte în închisoare, nici nu le-a ţinut o cuvântare intelectuală sau ceva de felul acesta, ci a zis: „Staţi până la încheierea adunării, apoi mergeţi  la Ioan şi spuneţi-¡ ce aţi văzut.” Apoi, în timp ce ucenicii au plecat, Isus ¡-a urmărit cum traversau dealul şi a zis:

„Ce v-aţi aşteptat să vedeţi când v-aţi dus să-l ascultaţi pe Ioan? V-aţi dus să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi, cu guler întors şi aşa mai departe? Cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor, unde sărută copilaşii, îngroapă morţii şi aşa mai departe. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om clătinat încoace şi încolo ca o trestie?” Desigur, Ioan nu era aşa, pentru că el nu a fost clătinat de nici o organizaţie sau altceva de felul acesta.

Şi a continuat: „Atunci ce aţi mers să vedeţi? Un profet? Da, fiindcă el era mai mult decât un profet.” Ioan a fost cu adevărat mai mult decât un profet, pentru că el a fost legătura dintre lege şi har; a fost mesagerul legământului acelei zile; a fost un om mare.

 Şi în timp ce spunea ce om mare era Ioan, Isus a mai spus: „el este acela despre care s-a scris: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” (Maleahi 3.1, Matei 11.10).

Cu altă ocazie, ucenicii L-au întrebat: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” Şi El le-a răspuns: „…Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.” (Matei 17.10,12). Toţi acei oameni învăţaţi erau în aşteptarea premergătorului lui Isus. Ei erau învăţaţi în Scripturi, erau cărturari şi cunoşteau Scriptura de la „A” la „Z”, o cunoşteau pe dinafară şi ţineau cuvântări din Ea, ştiau fiecare Cuvânt, dar cu toate acestea nu au putut vedea că Ioan era Ilie. Nici măcar ucenicii lui Isus nu au văzut aceasta.

N-ar fi un lucru rău să vedem că într-o zi judecata va lovi pământul, iar noi să spunem: „De ce se întâmplă una ca asta? Mai întâi trebuie să aibă loc răpirea!” Şi El să zică: „Răpirea a avut deja loc, dar voi nu aţi ştiut nimic!” Vedeţi? Se va întâmpla într-o clipă, într-o clipeală de ochi, când nimeni nu se gândeşte, pe furiş şi voi nu veţi şti niciodată aceasta. Dar eu vă spun că merită să fiţi pregătiţi pentru ceasul acela.

Haideţi să vedem Cine a fost El. Noi aflăm că de îndată ce a fost botezat, Dumnezeu a venit peste El în forma unui porumbel, după care a fost dus patruzeci de zile în pustie ca să fie ispitit de diavolul.  Acolo, El l-a biruit pentru prima dată pe Satan, prin Cuvânt, după care Şi-a început slujba pământească.

Printre ucenicii Lui se afla un bărbat numit Andrei, care s-a dus şi l-a adus şi pe fratele său, Simon, la adunarea unde vorbea Isus. Când l-a văzut, Isus ¡-a spus că numele lui era Simon şi că numele tatălui său era Iona. Aceasta a scos toată necredinţa din acel bărbat şi astfel Petru L-a recunoscut că era Hristosul şi a devenit ucenicul Său, pentru ca mai târziu să fie conducătorul bisericii din Ierusalim.

V-aţi gândit vreodată ce l-a făcut pe Petru să creadă că acel Om era Mesia? Pentru că după Scripturi, Hristos trebuia să fie un profet. Aşa le spusese Moise, care fusese ghidul şi învăţătorul lor: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” (Deuteronom 18.15). Nu conta câţi oameni intelectuali se ridicaseră între timp, Mesia trebuia să fie Profet şi să arate semnul unui Profet.

Poate că în seara aceasta vorbesc multor evrei. Voi ştiţi din Scriptură că evreii l-au crezut pe acest profet, pentru că el a fost primul profet la care a venit Cuvântul Domnului: la el şi numai la el. Cuvântul Domnului vine la profeţi, iar iudeii ¡-au crezut pentru că aveau Cuvântul Domnului.

În Evrei 1.1-2 scrie: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…”

Felul în care verificau ei dacă un profet era cu adevărat profet, era prin aşteptare; aşteptau să vadă dacă ceea ce li se spunea se împlinea, pentru că Dumnezeu le-a spus: „Dacă ceea ce spune acel profet se împlineşte, să-l ascultaţi pentru că Eu sunt cu el, dar dacă nu se împlineşte, să nu-l ascultaţi!” Vedeţi?

Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.”

Dar „când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.” (Numeri 12.6;Deuteronom 18.22).

Ei nu mai avuseseră de patru sute de ani nici un profet în Israel, iar acum acolo stătea un Om care îi spusese unui pescar obişnuit cine era el şi care era numele tatălui său. Ce lucru extraordinar! Ce a făcut El? L-a chemat pe acel om, iar când Lumina a strălucit peste acea sămânţă hotărâtă mai dinainte, Viaţa a venit imediat la suprafaţă.

Filip, omul despre care vorbim acum, a văzut cum s-a întâmplat acest lucru, aşa că s-a dus repede peste munte, la prietenul său cu care studia Scripturile, şi care se afla la o depărtare de cincisprezece mile de locul unde era Isus. Numele lui era Natanael şi avea o livadă, și când Filip a ajuns  acolo, el se ruga sub un copac din livada lui. Cei doi prieteni erau evrei şi Îl aşteptau pe Mesia, aşa că atunci când l-a găsit, Filip ¡-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Fiind un bărbat cu şcoală, Natanael a ştiut că Nazaret era un oraş rău famat, aşa că ¡-a răspuns sceptic: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!”, i-a răspuns Filip.

Acesta este unul din cele mai uimitoare răspunsuri. Mulţi oameni ar fi stat acolo şi ar fi criticat, în loc să pună la inimă, să vină, să caute şi să vadă dacă este adevărat sau nu. Dacă acei cărturari ar fi făcut aceasta cu Isus Hristos, voi, evreilor, nu aţi fi acum în situaţia în care sunteţi. Nici bisericile nu ar fi în situaţia în care sunt, şi nici noi, oamenii, nu am fi în situaţia în care suntem acum, dacă am fi studiat Scripturile. Desigur, noi ştim că în jurul nostru este şi mult fanatism, pentru că aşa a fost dintotdeauna şi aşa va fi întotdeauna până la venirea lui Isus. Până atunci, în lume se vor ridica profeţi şi hristoşi mincinoşi, arătând semnele timpului, dar El a spus clar: „Voi să nu-¡ credeţi!”

Dacă observaţi, cei doi nu s-au oprit să se gândească cine sau ce ar face acel lucru. Dimpotrivă, când Filip a zis: „Vino şi vezi!” Natanael a plecat cu el peste munte şi a ajuns la o întâlnire ca aceasta, unde vorbea Isus.

Nu ştiu ce se întâmpla când au sosit acolo, pentru că nu ni se spune. Poate au ajuns când Isus se ruga pentru bolnavi. Ceea ce ştim este că de îndată ce l-a văzut pe Natanael, Isus a zis: Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” Priviţi cum S-a identificat El ieri.

El nu a ţinut o mare cuvântare intelectuală pentru că, aşa cum am spus, nu avem nici o dovadă că ar fi urmat vreun seminar sau vreo şcoală. Isus nu a scris nici o carte, nici un cuvânt. Ştim doar că a scris ceva cu mâna pe nisip. De ce nu a scris nimic? Pentru că El era Cuvântul. El era Cuvântul însuşi făcut trup; era Dumnezeu arătat în trup. „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.”

Fiţi atenţi ce a făcut El atunci când Filip l-a adus pe acel iudeu. Isus a spus: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” Unii ar putea spune: „Păi, El putea spune aceasta după felul cum era îmbrăcat,”  dar nu este așa, pentru că toţi bărbaţii din partea aceea purtau turbane, bărbi şi haine lungi, aşa că nu puteai să deosebeşti un sirian sau orice altă persoană, după îmbrăcăminte. Toţi se îmbrăcau la fel. Şi Isus a spus: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” De unde ştia El că Natanael era cinstit şi onest? Putea fi un hoţ sau un criminal care a venit cu Filip. Un om  n-ar fi putut şti aceasta, dar El avea felul Lui de a afla.

În ce îl priveşte pe Natanael, a fost atât de uimit, încât a spus: „De unde mă cunoşti?” Şi Isus ¡-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Ce a înţeles din aceasta acel învăţat al Cuvântului? Şi-a dat seama că Cel ce stătea în faţa lui era Profetul aşteptat, aşa că a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Şi Isus ¡-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” (Ioan 1.50).

Vedeţi  cum S-a identificat pe Sine însuşi? Nu printr-o haină anume, nici ca un mare orator, nici ca doctor în ştiinţă la ceva colegiu şi aşa mai departe. Toate acele lucruri sunt bune, nu am nimic împotriva lor, dar încerc să scot ceva de acolo ca să vă arăt. Denominaţiunile, colegiile şi îmbrăcămintea aceea sunt în ordine în ce mă priveşte, dar nu despre aceasta este vorba. Desigur, eu aş prefera să văd un om îmbrăcat într-o haină religioasă, decât să-l văd îmbrăcat ca aceste femei de pe stradă. Prefer să-l văd îmbrăcat aşa, chiar dacă ar fi vorba de un fanatic în religia lui, decât să-l văd beat într-un şanţ.

Noi încercăm să găsim  acea Persoană, pe Isus. Ce este cu Cuvântul? Poate El să mintă? Nu, domnilor. El nu poate să mintă şi să fie Dumnezeu. Dumnezeu nu poate minţi, iar acest Cuvânt este Dumnezeu. Şi pentru că Biblia  a spus aceasta, încercăm să aflăm ce este El.

Cum putem să-L identificăm? În nici un caz prin haine, denominaţiuni sau cuvântări. Atunci cum Îl putem găsi? În Persoana în care este acum. Dacă observaţi, în vremea aceea ei nu Îl cunoşteau prin felul cum Se îmbrăca şi nici prin educaţia primită în vreo şcoală, pentru că El nici nu putea să le arate că ar fi fost la vreo şcoală. Astfel, Îi ziceau: „De unde vii? De la care şcoală?” şi adăugau: „Noi nu ştim nimic despre Omul acesta!” Desigur, ei nu ştiau nimic despre El.

Aşa au venit şi profeţii, aşa că nimeni nu ştia de unde vin. Ei nu au ştiut nimic despre Ilie şi nici despre ceilalţi profeţi, fiindcă au venit de nicăieri şi apoi au plecat. Profeţii erau oameni de care Dumnezeu putea să Se folosească, oameni ca tine şi ca mine, bărbaţi prin care putea să Se exprime; prin care putea să judece pe bună dreptate o generaţie întreagă, o naţiune sau chiar o lume întreagă, pentru că Cuvântul trebuia să înainteze şi să fie auzit de cei aleşi.

Oriunde vorbea Isus, în audienţă se aflau şi cei care trebuiau să răspundă celor din adunările lor. Poate erau farisei, saduchei, irodieni, și ei stăteau acolo şi spuneau: „Omul acesta lucrează cu Beelzebul! Este un ghicitor care citeşte gândurile oamenilor.” Dar Isus ştia ce gândesc. El nu avea nevoie să o spună în gura mare, pentru că le cunoştea gândurile. Vedeţi? Le-a prins gândurile.

El este şi astăzi Acelaşi ca atunci; ştie ce gândeşti. Înţelegeţi? Dacă este Cuvântul, El trebuie să rămână întotdeauna Cuvântul, iar în Evrei 4.12, Biblia spune că acest Cuvânt „este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri.” Deosebeşte până şi gândurile inimii. Ce se întâmplă? Cuvântul lui Dumnezeu poate deosebi gândurile din inima ta.

Aceasta este exact ceea ce a fost El: Cuvântul, şi fiind Cuvântul a putut deosebi gândurile inimii. Ei ar fi trebuit să ştie aceasta, fiindcă El le-a prins gândurile şi le-a zis: „Vă iert pentru ceea ce gândiţi!” Spunea aceasta pentru că nu fusese încă crucificat şi Duhul Sfânt nu venise. Dar a adăugat: „Când va veni Duhul Sfânt (ca să facă aceleaşi lucrări pe care le făcea El), El vă va aduce aminte de toate lucrurile şi vă va arăta lucrurile viitoare. Atunci, un singur cuvânt spus împotriva Lui, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.” (Matei 12.31-21 – parafrazare). Vedeţi? Atât de strict va fi în zilele din urmă când Cuvântul va face separarea.

Apoi, Dumnezeu va putea spune la fel ca în grădina Eden: „Ai văzut şi ai ştiut. Eu am dovedit, dar tu tot nu ai crezut.” Aceasta este tot.

Observaţi ce a făcut El atunci. Când Natanael a spus: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Isus ¡-a spus că va vedea lucruri mai mari decât acela.  Aceasta s-a întâmplat cu iudeii.

Pe pământ sunt trei feluri de oameni: iudeii, neamurile şi samaritenii. Dumnezeu Se descoperă în numărul trei. Noe a avut trei fii, şi din cei trei fii a venit întreaga rasă umană.

Astfel, Petru a primit cheile Împărăţiei înainte de venirea Rusaliilor, iar în ziua de Rusalii a deschis uşa pentru iudei. Apoi s-a dus şi a deschis această uşă în Samaria şi în final a deschis-o pentru neamuri, în casa lui Corneliu. El nu a mai trebuit să facă aceasta mai târziu, pentru că Uşa (Duhul Sfânt) era deschisă acum pentru toată lumea. Ţineţi minte că Filip s-a dus, a predicat la samariteni şi ¡-a botezat în Numele Domnului Isus, dar pentru că Duhul Sfânt nu Se pogorâse încă peste ei, au trimis să-l cheme pe cel ce avea cheile, pe Petru, iar când acesta şi-a pus mâinile peste ei, au primit Duhul Sfânt. Aşa este.

Sunt trei feluri de oameni, iar noi, neamurile, eram păgâni în vremea aceea: romanii, grecii şi aşa mai departe. Noi ne închinam la idoli şi nu Îl aşteptam pe Mesia. Nu avem timp pentru nici un Mesia, pentru că aveam dumnezeii noştri, dar iudeii Îl aşteptau pe Mesia; şi la fel samaritenii, care erau jumătate iudei şi jumătate neamuri.

Isus va veni numai pentru cei care Îl caută. Numai pentru ei. El nu era obligat să vină pentru necredincioşi, dar faţă de cei credincioşi este obligat. El este obligat să-l învie pe cel credincios în cea din urmă zi, dar numai pe credincios.

 Isus S-a făcut cunoscut iudeilor. Eu aş putea să vă dau multe exemple aici: orbul Bartimeu şi aşa mai departe, dar încerc să salvez puţin timp. În Scriptură sunt multe exemple care dovedesc că El a fost Mesia, prin faptul că era Profet. „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un proroc ca mine.”  Ei nu mai avuseseră de mult timp un profet, dar cei care se îndepărtau de ideea că El era un Profet, trebuiau să aibă un răspuns pentru ceea ce făcea, aşa că au spus: „Este un Beelzebul, un vrăjitor! Cel ce face acele lucrări este un duh necurat.”

El a spus că dacă numeşti lucrarea Duhului Sfânt sau manifestarea Cuvântului prin Duhul Sfânt, un duh necurat, săvârşeşti un păcat de neiertat.

De ce aceasta? Pentru că a fost profeţit că Isus va face acest lucru. El le-a zis iudeilor: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” (Ioan 8.46). Păcatul este necredinţa. Şi El a mai spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Ei ar fi trebuit să ştie acest lucru. Credeau că ştiu, dar nu au ştiut, pentru că altfel ar fi recunoscut că El era Cuvântul. El putea să le deosebească gândurile inimii şi făcea exact ceea ce trebuia să facă un profet, dar ei nu au văzut aceasta.

El a fost mai mult decât un profet, a fost Dumnezeul profeţilor; a fost Capul, a fost ultimul dintre profeţi, iar astăzi vorbeşte prin Biserica Sa.

El S-a identificat perfect în mijlocul iudeilor, prin faptul că a dovedit că era Mesia, Profetul. Noi ştim că aşa este. El nu S-a putut identifica altfel, ca de exemplu: prin haine, felul de vorbire sau orice altceva.

Voi spuneţi: „Bine, dar El a scos draci.” Este adevărat, dar El a spus că şi fariseii făceau aceasta. Astfel, a zis: „…dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot?” (Matei 12.27). Vedeţi? Şi ei scoteau draci, însă El scotea dracii cu Duhul lui Dumnezeu şi a zis: „Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.” (v. 28).

Ceea ce L-a identificat pe El ca Mesia a fost lucrarea profetică, pentru că Mesia înseamnă „Unsul.” Uns cu ce? Cu Cuvântul. Cuvântul uns este ca o sămânţă pusă în pământul potrivit şi udată cu apă, care aduce la suprafaţă făgăduinţa. Din pricina aceasta a spus El: „Cine Mă poate condamna? Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Acesta este Cuvântul. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Dacă nu fac ceea ce a fost făgăduit pentru această generaţie, să nu Mă credeţi.”

N-ar fi minunat dacă biserica de astăzi ar spune acelaşi lucru? Înseamnă că dacă nu facem lucrările lui Dumnezeu, El nu este printre noi. Oriunde este Dumnezeu, are loc supranaturalul, pentru că El este Supranatural, este Duh. Dumnezeu este Duh.

Biblia spune că El Se îndrepta spre Ierihon, dar a trebuit să treacă prin Samaria. Samaria este după munte, iar Ierihonul este la poalele lui. Astfel, în loc să meargă în jos, către Ierihon, El S-a dus la deal spre Samaria. Oare de ce? Apoi a ajuns în cetatea Sihar, iar ucenicii s-au dus să cumpere mâncare. Şi în timp ce ei erau plecaţi, El S-a aşezat lângă o fântână. Acolo era un zid pe care se întindea nişte viţă, iar Isus s-a aşezat lângă el. Era un loc public unde oamenii veneau să ia apă; un loc care se poate vedea şi astăzi.

El stătea acolo şi iată că din cetate a venit o tânără femeie. Astăzi am numi-o o femeie uşoară sau rău famată. Poate a fost condusă în acea stare căzută încă din copilărie, când părinţii au aruncat-o în stradă. Voi ştiţi ce vreau să spun. Scriptura nu spune, dar eu cred că ¡ s-a întâmplat ceva rău ca să ajungă în starea aceea. Priviţi acum ce s-a întâmplat cu acea inimă. Ea a venit să ia apă cam pe la orele amiezii.

Chiar şi astăzi femeile merg acolo să ia apă dimineaţa devreme. Ele o pun în nişte vase mari de lut pe care le duc până acasă pe cap, și o folosesc pentru băut sau pentru celelalte nevoi casnice.

Această femeie a venit la fântână pe la amiază. Oare de ce? Pentru că nu se putea asocia cu restul oamenilor, cu cei oneşti. Nu putea păşi alături de celelalte femei pentru că ar fi ruşinat-o şi ar fi făcut-o să se simtă rău. Ea trebuia să rămână în urmă; ştia ce fel de viaţă trăia, aşa că stătea departe de oamenii religioşi.

Când a venit la fântână poate nici nu şi-a dat seama că El stătea acolo, rezemat de acel zid.

Vasele acelea mari pentru apă aveau mânere. Unii le numesc găleţi, dar ele erau făcute din lut. Ei aveau la fântână un fel de roată care ridica o frânghie cu două cârlige. Astfel, femeile lăsau vasul în fântână, unde se umplea cu apă, apoi îl ridicau cu frânghia, îl puneau pe cap sau pe şold şi porneau spre casă.   Această femeie era pe punctul să-şi agaţe ulciorul în cârlige ca să-l coboare în fântână, când a auzit o voce care-¡ spunea: „Femeie, dă-Mi să beau!” Ea s-a uitat să vadă cine-¡ vorbeşte, şi a văzut un evreu de vârstă mijlocie care stătea acolo. Pe atunci, El avea doar treizeci şi doi sau treizeci şi trei de ani, dar arăta mai în vârstă, pentru că în Ioan 8 ¡ s-a spus că arăta de cincizeci de ani: „N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam! Eşti nebun, Ţi-ai pierdut minţile!” Cu alte cuvinte: „Ai drac!”

Dar El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (În traducerea engleză scrie: „Eu sunt.”) Ioan 8.58). Probabil era cărunt sau ceva de genul acesta, fiindcă arăta ca un bărbat de vârstă mijlocie.

Astfel, femeia aceea ¡-a zis: „Nu se cade ca tu, un evreu, să ceri de la un samaritean.” Ei nu aveau nici o legătură unii cu alţii. Dar El ¡-a răspuns: „Dacă ai şti cu cine vorbeşti…”

Vedeţi? Acest lucru este valabil şi pentru noi. Oh, dacă am şti cu Cine vorbim atunci când citim aceste rânduri, fiindcă Isus a spus: „când vă rugaţi, orice lucru cereţi să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. (Marcu 11.24). „Dacă ai şti cu Cine vorbeşti, tu Mi-ai cere apă, iar Eu ţi-aş da o apă pe care nu o poţi găsi în fântâna aceasta.”

Conversaţia a continuat în felul acesta, iar ea ¡-a zis:

Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?

„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că… nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim, căci vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” Vedeţi? În Duh şi Adevăr.

Şi conversaţia a continuat. Ce făcea El de fapt? Voi trebuie să mă credeţi pe cuvânt aici: El încerca să afle problema femeii şi să vadă ce avea în minte. Nu uitați că Tatăl Îl trimisese acolo: „El trebuia să treacă prin Samaria.” (Ioan 4.4).

În Ioan 5, El a vindecat un om la scăldătoarea din Betesda şi a fost întrebat de ce nu ¡-a vindecat pe toţi bolnavii de acolo. La acea scăldătoare erau oameni cu tot felul de boli: unii erau orbi, alţii şchiopi, uscaţi şi aşa mai departe. Totuşi, El a trecut printre toţi şi s-a oprit la omul acela care avea o boală pe care nu o cunosc. Poate avea tuberculoză, probleme cu prostata sau ceva de felul acesta. Era bolnav de treizeci de ani, aşa că nu era pe moarte, și dacă ar fi putut umbla s-ar fi coborât singur în scăldătoare. Fiţi atenţi! El a trecut printre toţi acei oameni aflaţi la scăldătoare; poate erau mii de bolnavi care urmăreau cu atenţie mişcarea apei.

 Dumnezeu a avut întotdeauna o modalitate de a-¡ vindeca pe oameni. Astfel, dacă un om intra primul în acea scăldătoare, avea suficientă credinţă încât să ia puterea din apă şi să fie vindecat.  Dar acest Om Isus a mers acolo şi S-a amestecat printre ei plin de compasiune şi de milă, fiindcă era chiar Dumnezeul creaţiei. Credeţi că El avea compasiune? (Adunarea spune: „Amin!”).

Staţi şi gândiţi-vă puţin la aceasta. Acolo era o femeie cu un copil înapoiat mintal, dar El a trecut pe lângă ei. Mai încolo era un bărbat orb care zicea: „Aveţi milă de mine şi duceţi-mă în scăldătoare!” Biblia spune că acolo erau schilozi, orbi, şchiopi şi uscaţi. Era un om sărac care avea mâinile doar atât de lungi sau o mamă bolnavă care avea acasă o mulţime de copii, dar Isus cel plin de compasiune a trecut pe lângă ea şi a mers mai departe. Nu este ciudat? Biblia spune că El era plin de compasiune şi totuşi a trecut pe lângă ei. Noi nu ştim ce înseamnă compasiunea.

Priviţi-L! El S-a oprit lângă un om care stătea întins pe o targă şi care putea umbla, şi ¡-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă!” De ce acel om? De ce el? Uitaţi-vă la El, căci vă va spune. Isus ştia că acel om fusese acolo în toţi acei ani, aşa că l-a vindecat şi ¡-a spus să-şi ia patul şi să plece. Omul a făcut întocmai cum ¡ s-a spus, iar fariseii l-au găsit adunându-şi patul. Apoi L-au găsit pe Isus şi L-au dus în faţa curţii de judecată.

Ascultaţi ce le-a spus El: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând…” (Ioan 5.19). Aceasta este adevărata compasiune: să cunoşti voia lui Dumnezeu şi s-o împlineşti. Vedeţi? „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede (nu ce aude) pe Tatăl făcând.” El trebuie să fi avut o vedenie înainte de a merge acolo şi „Trebuia să treacă prin Samaria.” Isus ştia că femeia aceea va fi la fântână, aşa că S-a dus acolo şi ¡-a trimis pe ucenici la cumpărături. Apoi, când femeia a început să-¡ pună acele întrebări, nu a ştiut ce să-¡ răspundă, aşa că a aşteptat să vadă ce-¡ va arăta Tatăl. Şi când a aflat care era problema ei, El ¡-a zis: „Du-te  de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. Câţi dintre voi ştiu care era problema ei? Avea prea mulţi bărbaţi.

Astfel, ¡-a răspuns: „N-am bărbat.” Aceasta a sunat ca o dojană directă, dar El ¡-a răspuns: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Priviţi reacţia acelei femei micuţe, care ar putea să-¡ înveţe pe 99% din clericii de astăzi. Cum era posibil ca acei preoţi să stea acolo şi să-L numească Beelzebul, când tocmai Biblia lor spunea că El va face acele lucrări? Este adevărat? Aici avem o prostituată, o femeie rău famată, dar când El a început să-¡ vorbească, ea nu a spus nici o clipă: „Eşti Beelzebul!” ci a zis: „Doamne, văd că eşti proroc.” Desigur. Vedeţi? Mai clar, ea a zis: „Doamne, văd că eşti proroc… Ştiu că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos), când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

Acesta este semnul lui Mesia de ieri, şi acesta este semnul lui Mesia de astăzi, pentru că El este Acelaşi.

„Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile. Dar Tu cine eşti?” Aceasta a fost marea întrebare. „Ştiu că eşti proroc. Noi nu am mai avut de sute de ani nici un proroc. Stră-stră-stră-străbunicul nostru ne-a lăsat scris că ei au avut un proroc acum patru sute de ani, pe Maleahi, dar de atunci nu a mai fost niciunul. În faţa mea stai Tu, un Om care-mi spune toate aceste lucruri, de aceea ştiu că eşti un proroc, iar noi Îl aşteptăm pe Mesia.”

Şi Isus ¡-a răspuns simplu: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Aceea a fost identificarea Lui; aşa S-a identificat El în faţa lui Israel şi tot aşa S-a identificat şi la samariteni. „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Acesta este motivul pentru care ea nu s-a îndoit de El. Vedeţi? Acea viaţă a fost cunoscută mai dinainte de Dumnezeu.

Nu contează cât de religioşi au vrut să fie acei farisei, fiindcă Isus a zis despre ei: „Sunt Orbi!” „Isaia a spus despre voi: „Aveţi ochi, dar nu vedeţi, aveţi cunoştinţă, dar nu înţelegeţi.”

Tu eşti un orator bun, dar nu ştii despre ce vorbeşti.

Înţelegeţi acum? Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.”şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.” (Ioan 6.44,37). Aşa a spus El, este adevărat? Desigur.

Biblia spune în cartea Apocalipsei că în zilele din urmă antihristul va fi atât de aproape de Adevăr, încât dacă ar fi cu putinţă ¡-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.” Astfel, El a spus: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.” (Apocalipsa 13.8).

Isus a venit să-¡ răscumpere doar pe cei al căror nume au fost scrise în Cartea Vieţii, în Cartea Răscumpărării. Astfel, după ce şi ultimul nume este răscumpărat, Mielul ia Cartea şi pleacă. Aceasta este tot! Răscumpărarea este gata, este încheiată.

Cine era acea femeie? Ea a fost una din persoanele ale căror nume au fost scrise în Carte. Nu a contat starea în care se afla ea, pentru că de îndată ce Lumina adevărată a Evangheliei a lovit-o pe micuţa prostituată, ea L-a recunoscut. De ce? Pentru că acolo era ceva care putea să se aprindă. Şi L-a recunoscut.

Tu poţi turna apă în benzină, dar aceasta numai o va acoperi. Lasă însă să fie atinsă de Focul credinţei Cuvântului lui Dumnezeu, iar când ei înţeleg că este Adevărul, se va întâmpla ceva.

Femeia nu a mai pus nici o întrebare, fiindcă a ştiut că El era Mesia. De ce? Pentru că S-a identificat pe deplin. Din pricina aceasta a spus şi Natanael: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, eşti Împăratul lui Israel!” deşi acolo erau şi cei care spuneau: „El este un ghicitor, un Beelzebul!”

El le-a spus acelor batjocoritori: „Când va veni Duhul Sfânt şi veţi vorbi împotriva Lui, nu veţi mai fi iertaţi.” Vedeţi? El a spus aceasta. Şi când S-a identificat în faţa acelei femei, ea a alergat în cetate şi le-a spus tuturor ce ¡ s-a întâmplat.

Dacă un om din Vest merge pentru prima dată în Est, descoperă că Biblia este ceva nou pentru el. Oamenii de acolo trăiesc şi au aceleaşi obiceiuri ca în zilele acelea. Femeia de la fântână nu avea voie să meargă în cetate şi să le vorbească bărbaţilor. Ea nu putea face aceasta pentru că nu o lua nimeni în seamă. Dar după ce L-a întâlnit pe El, ea a avut un mesaj şi nimeni nu a mai putut s-o oprească. Vedeţi? Ea a găsit Viaţa, a găsit ceva uimitor, aşa că a alergat în cetate şi le-a zis bărbaţilor de acolo: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul? Nu este cumva Cel pe care-L aşteptăm?” (Ioan 4.29).

Biblia spune că Isus a mers o singură dată în cetatea aceea, pentru că oamenii de acolo au crezut ceea ce le-a spus femeia şi L-au primit. El nu a vindecat nici un bolnav acolo, pentru că ştia că urma să meargă Filip şi să facă acest lucru după pogorârea Duhului Sfânt. Astfel, Isus a mers acolo numai ca să le arate că El era Mesia.

Fiţi atenţi! Iudeii L-au recunoscut pe Isus atunci când S-a identificat ca Mesia la sfârşitul timpului hotărât pentru ei şi la fel s-a întâmplat cu samaritenii, pentru că şi ei Îl aşteptau pe Mesia.

În ce priveşte neamurile, noi am primit Evanghelia timp de două mii de ani, iar timpul hotărât nouă se apropie de sfârşit. Epoca bisericii se termină, dar El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi nu Îşi schimbă niciodată felul de lucrare. Dacă Isus ar sta în seara aceasta printre noi, nu ar fi un mare orator îmbrăcat în haine clerice, nici un mare învăţat, ci ne-ar dovedi că este Mesia prin felul Său de lucrare. Când a fost pe pământ, El a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.28,30).

Acum fiţi atenţi! În Sodoma şi în toate timpurile au fost trei categorii de oameni. Noi ştim că numărul „trei” este numărul descoperirii, iar „şapte” arată desăvârşirea, o lucrare completă. „Patruzeci” arată ispitirea, iar „cincizeci” sărbătoarea.  Voi cunoaşteţi matematica Scripturii.

 Observaţi cele trei categorii din Sodoma. Acolo erau sodomiţii, care erau necredincioşi, apoi era gruparea lui Lot, care reprezentau credincioşii căldicei sau biserica firească şi gruparea lui Avraam, care-¡ reprezentau pe cei duhovniceşti, pe cei aleşi şi chemaţi afară şi care trăiau afară din Sodoma, în pustie.

Şi iată că într-o zi, au venit jos trei îngeri din cer. Păcatele Sodomei ajunseseră la fel de rele ca cele pe care le avem acum în lume. Cei trei îngeri au venit pe pământ şi arătau ca nişte bărbaţi: erau îmbrăcaţi în haine bărbăteşti, erau plini de praf şi murdari din pricina drumului pe care veniseră. Avraam stătea sub stejar şi ¡-a observat de departe că vin spre el.

Noi ne referim acum la ceea ce a spus Isus că se va întâmpla la sfârşitul timpului, chiar înainte de venirea Lui, şi aş vrea să nu uitaţi că sodomiţii erau dintre neamuri.

Cei trei Bărbaţi s-au îndreptat spre Avraam, şi pentru că era un om duhovnicesc, el a observat că cei trei străini erau deosebiţi. Întotdeauna se întâmplă ceva când un credincios se întâlneşte cu un alt credincios şi când un credincios se întâlneşte cu Cuvântul. Ei sunt hotărâţi mai dinainte şi pur şi simplu nu pot să nu creadă, pentru că sunt atinşi de Ceva şi încep să înţeleagă.

Când ¡-a văzut pe cei trei Bărbaţi, Avraam le-a ieşit în întâmpinare şi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.

Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.

Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru.” (Geneza 18.3-5).

Avraam trăia într-un cort mare şi avea o mulţime de slujitori, atât de mulţi încât putea să facă o oştire din ei. Oamenii lui erau ciurdari şi păstori. Avraam a alergat în cort şi ¡-a spus soţiei sale, Sara, să frământe repede nişte turte şi să le coacă, apoi s-a dus la ciurda de vite, a luat un viţel gras, l-a sacrificat şi l-a dat unui slujitor, zicând: „Pregăteşte-l repede şi fă nişte friptură!” Când totul a fost gata, a luat pâinea, laptele, untul şi carnea şi le-a aşezat în faţa celor trei bărbaţi, iar Biblia spune că ei au luat şi au mâncat.

La un moment dat, Unul dintre ei a privit spre Sodoma şi a zis: „Nu voi ţine secret de slujitorul meu ceea ce voi face!” iar ceilalţi doi s-au ridicat şi au plecat la Sodoma. Un Billy Graham modern şi un Oral Roberts care merg pe drumul lor spre acei sodomiţi ca să-¡ orbească cu Evanghelia.

Aţi observat aceasta? Nădăjduiesc că nu spun ceva greşit, dar noi trebuie să privim aceste lucruri din punct de vedere duhovnicesc, nu firesc. Priviţi duhul fiecărui lucru! Dacă vreţi să vă uitaţi la un oraş, priviţi la duhul lui, pentru că tot ce vedeţi trebuie să aibă un ţel şi un rost.

Aţi ştiut că printre toţi bărbaţii mari pe care ¡-am avut cu o slujbă în biserică: Sankey, Finney, Moody, Knox, Calvin, etc., nu a fost niciunul al cărui nume să se termine cu „ham”, aşa cum a fost „Abraham” în afară de Graham? Niciodată. El este acum chiar în mijlocul Sodomei şi face o treabă minunată. Vedeţi? Acolo trebuie să fie el. „Ham” înseamnă „tatăl naţiunilor.”

Deci, doi dintre cei trei Bărbaţi s-au dus să predice în Sodoma, iar Unul a rămas cu Avraam. Cu numai câteva zile înainte de această întâmplare, el se numea „Avram”, iar Sara fusese „Sarai.” Dar El ¡-a numit după numele lor noi: „Avraame, unde este nevastă-ta, Sara?”

Femeile din zilele acelea erau puţin diferite de femeile de astăzi, fiindcă ele nu se băgau în treburile soţilor lor. Astfel, Sara era în cort, iar Avraam a zis: „Ea este în cortul de la spatele Tău.” Şi El ¡-a zis: „Avraame, Eu (pronume personal) te voi vizita din nou după făgăduinţa pe care am făcut-o.” Cine era Acela? Cine era Persoana cu haine care stătea acolo şi zicea: „Eu te voi vizita din nou după făgăduinţa pe care ţi-am făcut-o?”

Când a auzit acele cuvinte, Sara, care era o femeie bătrână, a râs în sinea ei: „Eu, o femeie bătrână…” fiindcă avea aproape nouăzeci de ani. „Eu, o femeie bătrână să mai am plăceri cu bărbatul meu, care este şi el un om bătrân?”

Ştiu că suntem o audienţă amestecată, dar ascultaţi-mă puţin. Relaţiile lor intime încetaseră de mulţi ani, aşa că ea a zis: „Să mai am plăceri cu soţul meu care este şi el bătrân?” Vedeţi? Ea s-a îndoit.

Dar Îngerul, Mesagerul, acel Om, acea Fiinţă în trup de carne, care a mâncat carne de viţel şi pâine şi a băut lapte de vacă, a zis: „De ce a râs Sara acolo în cortul de la spatele Meu?” Gândiţi-vă atenţi la aceasta.

Isus a spus că acest lucru se va repeta din nou: „Aşa cum a fost…” Cum a fost? Ţineţi minte că acel Unul nu S-a dus în Sodoma şi că a manifestat acel semn numai în faţa grupului care nu avea să treacă prin foc. Aceasta s-a întâmplat chiar înainte ca neamurile să afle că vor arde, iar acum se va întâmpla la fel. La aceasta ne aşteptăm acum, pentru că Isus a spus: „În zilele din urmă, Dumnezeu Se va manifesta în fiinţe umane. Cum a fost în zilele Sodomei, va fi şi la venirea Fiului omului.”

Ţineţi minte că cei aleşi nu au mai văzut nici un alt semn după aceea. Dumnezeu nu ¡ s-a mai arătat lui Avraam, dar Sara s-a transformat într-o femeie tânără şi la fel s-a întâmplat cu Avraam. Astfel, ei s-au dus în ţara lui Abimelec şi acesta s-a îndrăgostit de ea. A vrut chiar s-o ia în căsătorie deşi ea avea aproape nouăzeci de ani. După aceea, Sara şi Avraam au avut un copil, pentru că ei aşteptau fiul făgăduit. Aceasta aşteptăm şi noi astăzi: un fiu făgăduit. Dar înainte de venirea acestui fiu făgăduit, Biserica aleasă Îl va vedea pe Dumnezeu manifestat în carne, spunând tainele inimii şi descoperind lucrurile pe care le-am făcut, pentru că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Ţineţi minte că în seara aceasta noi avem în Sodoma un frate ales, pe Billy Graham, care le dă un mesaj. Numele lui este format numai din şase litere: „Graham” şi este mesagerul bisericii nominale, pe care o orbeşte cu mesajul adus. Ce a făcut el? El a făcut o singură minune: îi loveşte pe oamenii din Sodoma cu orbire. Predicarea Cuvântului îl loveşte pe necredincios cu orbire. Billy a crezut aceasta, dar a fost trimis să-¡ lovească cu orbire pe acei politicieni. Acesta este adevărul, aşa că el este acolo, în Babilonul lumii, în Sodoma modernă, unde loveşte denominaţiunile cu orbire prin predicarea Cuvântului.

Oamenii nici măcar nu vin cu sinceritate să-L accepte. Astfel, aseară am văzut cum la o campanie mare ţinută în Los Angeles, au venit sute şi sute de tineri şi adolescenţi, care se împingeau şi se îmbrânceau unii pe alţii, mestecau gumă, se trăgeau de păr şi se comportau prosteşte. Nu-¡ de mirare că este un Babilon; nu-i de mirare că este o Sodoma şi că totul este gata să ardă.

Dumnezeu este aici! Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar puterea Lui este la fel ca întotdeauna. El nu greşeşte, pentru că nu poate da greş. El este Dumnezeu şi trebuie să rămână Dumnezeu. Sigur că da. „Domnilor, noi vrem să-L vedem pe Isus!” Noi nu vrem să auzim despre mecanica Lui, ci vrem să-¡ vedem Dinamica. Credeţi aceasta? Săptămâna aceasta Îl vom căuta şi Îl vom aştepta să vină şi să umble printre noi, ca să ne arate că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Înainte de a fi crucificat, acei critici vechi, soldaţii romani beţi, I-au pus o cârpă la ochi, apoi L-au lovit şi I-au zis: „Hristoase, proroceşte-ne cine Te-a lovit?” (Matei 26.68). Vedeţi? Dar El nu S-a dat în spectacol pentru Satan; nu a deschis gura şi nu a spus nici un cuvânt, deşi ştia cine Îl loveşte. Ei îşi treceau băţul de la unul la altul, Îl loveau şi ziceau: „Spune-ne şi Te vom crede.” Aşa sunt criticii, ei nu cred. El a fost un profet, dar nu S-a dat în spectacol pentru oameni.

Acestea nu sunt spectacole; acestea nu sunt platforme pentru spectacole, ci este prezenţa lui Isus Hristos, este puterea Lui printre oameni, de aceea trebuie să ne apropiem cu cea mai adâncă sinceritate.

Satan I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu şi spui că poţi face minuni, vreau să Te văd că faci asta şi cealaltă!” dar Isus ¡-a răspuns: „Înapoia Mea, Satană! Este scris că trebuie să Îi slujeşti numai lui Dumnezeu şi numai Lui să te închini!”

Noi ştim că El este Acelaşi; ştim că Isus nu poate da greş, pentru că El este Dumnezeu; El este Cuvântul. Cuvântul şi Hristos este Acelaşi. Astfel, dacă Cuvântul promite că în zilele din urmă se va întâmpla aceasta, înseamnă că Duhul lui Ilie Se va întoarce printre noi şi va întoarce inimile copiilor spre părinţi, la învăţăturile de bază ale Bibliei. Ei sunt acum în denominaţiuni şi în organizaţii, dar marea putere a lui Dumnezeu trebuie să vină peste oameni cu o pace care le va aminti că El este şi rămâne acelaşi Dumnezeu. Isus a făgăduit că credincioşii vor face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” (Ioan 14.12).

Cineva mi-a spus: „Dar noi facem aceasta; facem lucrări mai mari,” însă eu ¡-am răspuns:

„Fă numai ce a făcut El, fiindcă aceasta a spus. Mai întâi fă aceasta.” „Ei bine”, a continuat el, „în denominaţiunea noastră sunt fraţi care predică Evanghelia în toată lumea, ori El nu a putut face aceasta.”

„Faceţi mai întâi ce a făcut El, apoi vom vorbi şi de altele.” Ţineţi cuvântări? Isus nu a spus niciodată: „Mergeţi în toată lumea şi învăţaţi asta şi cealaltă,” ci a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16.15). „A predica Evanghelia” înseamnă „a demonstra puterea Duhului Sfânt.” Astfel, „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede…” nu vine prin cuvântări. Aşa este. Ele vin prin prezenţa Dumnezeului celui viu care Se mişcă în mijlocul poporului în trup uman şi dovedeşte că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aşa este. El nu dă greş niciodată în a dovedi că este Acelaşi, dar prin faptul că o face foarte simplu, nu poate fi înţeles de mintea intelectuală.

Din pricina aceasta ei nu L-au putut crede pe Isus şi au zis: „Cum vii la noi să ne spui ce să facem, Tu, care ai fost născut în păcat? Noi suntem preoţi, părinţii noştri au fost preoţi şi la fel bunicii noştri. Noi cunoaştem Biblia pe dinăuntru şi pe dinafară, iar Tu vii să ne spui ce trebuie să facem?”

Dar El le-a răspuns: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.” (Ioan 8.44). Era foarte ciudat să le spui unor clerici ca ei aşa ceva.

„Noi îl avem pe Moise,” au continuat ei, dar Isus le-a zis: „Dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi cunoaşte şi pe Mine, pentru că Moise a vorbit despre Mine şi despre zilele acestea. Cum să Mă credeţi pe Mine, dacă nu credeţi cuvintele lui Moise?” Aşa este. Şi a adăugat: „Dacă nu Mă credeţi pe Mine, ca Om, credeţi măcar lucrările pe care le fac, pentru că ele dovedesc Cine sunt Eu.”

Astăzi este exact la fel: marele Duh Sfânt, Mesia, Unsul, vine peste noi şi aduce la suprafaţă Viaţa Lui.

Dacă aş avea în mine duhul lui Beethoven, aş aduce la suprafaţă viaţa lui; dacă aş avea în mine duhul lui John Dillinger, aş fi un criminal; dacă aş avea în mine duhul oricărei alte persoane, aş aduce la suprafaţă viaţa ei. Dar dacă în tine este Duhul lui Isus Hristos, Viaţa Lui, vei fi El. Desigur. Atunci vei face lucrările Lui, pentru că aşa a spus El.

Ştiu că aceste lucruri sunt greu de înţeles pentru oamenii care nu cred în supranatural, dar în încheiere vreau să vă mai spun ceva, prieteni, pentru că este deja târziu. Nu vă închideţi inimile, ci fiţi sinceri şi sensibili.

Citiţi Scripturile şi vedeţi dacă aceste lucruri sunt corecte; vedeţi dacă nu prin aceasta va şti lumea că El este Mesia şi dacă nu în felul acesta S-a identificat El pe Sine însuşi. El a făcut aceasta pentru două din cele trei rase de oameni: pentru iudei şi pentru samariteni, care Îl aşteptau de două mii de ani. În tot acest timp, ei L-au aşteptat şi au învăţat despre El: când va veni şi ce va face atunci, iar când a venit, S-a identificat exact cum era scris. Ei bine, când El va veni la sfârşitul timpului neamurilor, va trebui să Se identifice exact în acelaşi fel, pentru că altfel nu ar fi Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dacă Domnul ar lăsa această epocă a neamurilor să meargă înainte cu o concepţie intelectuală, le-ar face mult rău, pentru că El a făcut toate aceste lucrări ca să arate că este Cuvântul. Deci El trebuie să facă şi acum aceleaşi lucrări ca atunci.

În zilele acelea trăiau mari învăţători şi lideri religioşi care erau mult mai înaintaţi decât suntem noi astăzi, pentru că erau o naţiune guvernată de Legile Bibliei. Noi ştim cu toţii că suntem la un milion de mile de ei, pentru că oamenii din zilele acelea nu puteau trăi cum trăim noi astăzi. Astfel, bărbaţii care aveau patru sau cinci neveste erau omorâţi cu pietre. Ei nu puteau face lucrurile pe care le facem noi acum, deşi ne pretindem o naţiune religioasă. Fiecare bărbat din zilele acelea trebuia tăiat împrejur, pentru că altfel era omorât cu pietre. Dacă îi prindeau lucrând în ziua de Sabat sau făcând alte lucruri, erau omorâţi cu pietre pentru că trebuiau să fie religioşi. Dar deşi au studiat Biblia zi şi noapte şi li s-a spus exact cum trebuia să fie Mesia, nu L-au putut recunoaşte când a venit în mijlocul lor.

Cum putem şti aceasta? Dacă aş zice: „Am o mână,” nu ştiu dacă ea ar face o umbră sau nu, din cauză că este prea multă lumină. Dar dacă mă dau la o parte din lumină, pot vedea umbra mâinii. Astfel, dacă tu nu ţi-ai văzut niciodată mâna, dar ai văzut umbra ei, poţi şti cum arată ea în realitate pentru că umbra este o reflectare a ei. Înţelegeţi?

Tot aşa, noi ştim cum a fost Hristos din felul în care S-a manifestat. Şi pentru că ştim ce a făcut atunci, ştim că astăzi trebuie să Se reflecte la fel în noi, pentru că aceasta dovedeşte că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Credeţi aceasta?

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune, şi fiecare să fie cât se poate de respectuos.

Îmi pare rău că Billy nu a reuşit să împartă numere de rugăciune, dar le vom împărţi înaintea serviciului de mâine. Veţi avea serviciu şi mâine dimineaţă? Nu. Va fi doar seara. Atunci puteţi veni mâine seară între ora 7.00-7.30 şi veţi primi numere de rugăciune, pentru că dacă va fi cu voia Domnului, ne vom ruga şi pentru bolnavi.

Isus Hristos este singurul Vindecător. Vă rog să ţineţi minte că nici un om nu poate vindeca şi nici un om nu poate mântui. Isus Hristos a fost rănit pentru păcatele noastre. Astfel, fiecare păcătos este iertat de Isus Hristos, dar această iertare nu vă este de nici un folos dacă nu Îl acceptaţi. Voi aţi fost vindecaţi prin rănile Lui, dar trebuie să credeţi aceasta. Înţelegeţi? Voi aţi fost vindecaţi, nu veţi fi vindecaţi. Voi sunteţi deja vindecaţi, dar trebuie să acceptaţi aceasta. Trebuie să credeţi din toată inima.

Câţi dintre cei prezenţi aici, credeţi că în prima seară v-am spus adevărul? Ridicaţi mâinile.

Haideţi să ne rugăm. Nu vom aştepta numerele de rugăciune, pentru că Duhul Sfânt este la fel de măreţ şi fără acele numere de rugăciune. Adevărul este că numărul de rugăciune nu face decât să vă aducă în rândul de rugăciune.

Plecaţi-vă capetele. Aş vrea să vă spun că dacă veţi observa că vreodată fac ceva nebiblic, aveţi datoria să veniţi la mine şi să-mi spuneţi.

Când a fost pe pământ, Isus Hristos a trecut odată marea, iar când a ajuns în cetate a venit la El un om care se numea Iair şi L-a rugat pentru fetiţa lui care era pe moarte. De fapt, Biblia spune că ea a murit înainte ca Isus să ajungă acolo. Tot acolo, pe un deal trăia o femeie care auzise despre Isus şi credea cu adevărat că El era Mesia.

În jur erau o mulţime de cărturari şi farisei care spuneau: „Nu ascultaţi de Omul acela, fiindcă veţi deveni confuzi! Veţi fi daţi afară din sinagogi şi nu veţi mai şti ce să credeţi! Nu ascultaţi de Omul acela!”

Dar aceasta nu a oprit-o pe micuţa femeie să creadă. Biblia spune că ea avea de mulţi ani o scurgere de sânge şi şi-a cheltuit toată averea umblând pe la medici. Ei au încercat din greu s-o ajute, dar nu au reuşit, aşa că era foarte palidă şi slăbită din cauza aceasta.

Deodată, ea a auzit o larmă şi a întrebat: „Ce este gălăgia care se aude pe malul lacului?” „A venit profetul acela din Galilea!” „Isus?” Numele „Isus” era un nume obişnuit între iudei. Şi eu cunosc mulţi oameni care se numesc aşa. De exemplu, în Arizona cunosc trei sau patru bărbaţi, chiar predicatori, care se numesc „Isus.”

Dar El era Isus Hristos, Unsul, Fiul lui Dumnezeu. Astfel, femeia ştia că Dumnezeu, Cuvântul, vine la profetul Său, aşa că şi-a zis: „Ştiu că dacă aş reuşi să mă ating de haina acelui Om, mă voi face bine.”

Cunoaşteţi istorioara aceasta? Toată lumea ştie că hainele palestiniene au încă o haină pe dedesubt, iar cea de deasupra este largă. Toţi bărbaţii şi femeile se îmbrăcau aşa, iar în picioare aveau un fel de şosete care îi protejau de praful şi murdăria de pe drum. Desigur, când mergeau, hainele lor se umpleau de praful de pe drum.

Când a trecut pe acolo, ea a trebuit să se împingă puţin, pentru că toţi se înghesuiau şi Îl atingeau zicând: „Rabi, asta şi cealaltă…” Unii spuneau: „Nu este nimic de El!” pentru că aşa se întâmplă în mulţimile amestecate. Dar această femeie s-a apropiat de El cu credinţă şi ¡-a atins marginea hainei exterioare. Eu sau tu nu am fi simţit nimic dacă cineva s-ar fi atins de haina noastră exterioară. Nici El nu ar fi putut simţi acea atingere, pentru că ea s-a atins foarte discret, apoi s-a retras repede.

Totuşi, Isus S-a oprit şi a întrebat: „Cine M-a atins?” Priviţi! Acesta a fost Isus ieri. Nimeni nu a spus nimic, dar El a privit printre oameni până când a găsit credinţa care Îl atinsese, după care a descoperit problema ei şi ¡-a zis: „Credinţa ta te-a mântuit!” Şi scurgerea de sânge s-a oprit chiar în ceasul acela.” Este adevărat? Acela a fost Isus de ieri.

Eu ştiu că aici sunt mulţi predicatori şi oameni învăţaţi. Nu spune Biblia în Evrei 4 că acum El este Marele Preot care mijloceşte pentru noi pe baza mărturiei noastre? Nu-¡ aşa? El este Marele Preot care mijloceşte şi poate fi atins de neputinţele noastre. Cum poţi şti că L-ai atins? Pentru că ar proceda la fel ca ieri, este adevărat?

Voi Îl atingeţi pe El, nu pe altcineva. El este Marele Preot, iar voi Îl atingeţi prin simţirea neputinţelor voastre. Poate zici: „Sunt bolnav, Doamne Isuse. Sunt pe moarte şi medicii spun că nu voi mai trăi. Mi-am cheltuit toţi banii şi nu îmi mai permit să merg la vreun medic.” Dacă nu eşti bolnav, poate spui: „Doamne Dumnezeule, eu sunt slujitorul Tău.” Sau: „Eu cred şi voi fi slujitorul Tău. Ceea ce s-a spus şi s-a citit în seara aceasta este biblic. Eu am cercetat şi ştiu că este adevărat. Bărbatul acesta vrea să ne încerce credinţa chiar aici în New York şi ne spune că Tu eşti Acelaşi Isus, că eşti Marele Preot care lucrează la fel dacă te pot atinge. Doamne, lasă-mă să-Ţi ating haina, Te rog.”

Cum aţi putea şti aceasta? Voi spuneţi: „Ştiu că fratele Branham nu mă cunoaşte şi că el este doar un om; este doar un bărbat care stă acolo pe platformă. El nu ştie nimic despre mine, dar dacă Te pot atinge pe Tine, îi vei vorbi şi apoi îl vei lăsa să-mi vorbească.”

Dumnezeu lucrează numai prin intermediul oamenilor. Câţi dintre voi aţi ştiut aceasta? Aşa este. El nu face nimic în afara omului. Nu, domnilor. „El nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3.7). Nu aşa spune Biblia? Ei sunt predicatorii Lui. Desigur. Voi nu trebuie să fiţi nervoşi şi agitaţi, nici să săriţi calul ca să forţaţi să se întâmple ceva, ci trebuie să credeţi din toată inima. Este foarte simplu.

Câţi dintre bolnavii de aici îmi sunt străini? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Am nevoie de vindecare.”

Eu nu am vorbit cu nimeni de aici şi nu cunosc pe nimeni. Ba da, îl cunosc pe fratele Anthony şi cred că acolo este fratele Tyler. Este fratele Pat Tyler? Sigur că da. În ordine.

Ca să fie clar, este posibil să vă mai fi văzut înainte şi poate şi voi m-aţi întâlnit, dar Tatăl ceresc ştie că nu recunosc pe nimeni. Îl cunosc pe băiatul care înregistrează benzile, pentru că este unul din oamenii noştri de la înregistrări şi cred că pe aici pe undeva este şi tatăl lui, pentru că ei lucrează împreună. Eşti aici, frate Sothmann? Unde eşti? Oh, el este acolo în spate. În ordine. Ştiu că este târziu şi că ar trebui să fim plecaţi demult, dar mai aşteptaţi puţin.

Adevărul este că  una este să spui ceva şi este altceva când Dumnezeu dovedeşte că este Adevărul. Voi nu aveţi nici un drept să vă îndoiţi pentru că eu citesc din Biblie, dar dacă Dumnezeu  confirmă că ceea ce am citit este adevărat, veţi fi pe deplin încredinţaţi.

Acum haideţi să ne plecăm capetele în smerenie şi să ne rugăm. Doamne Isuse, ştiu că aceasta este o mare provocare; o provocare la care poate n-ar fi trebuit să răspund. Nu ştiu dacă este adevărat, dar am impresia că mulţi dintre oamenii aceştia au mai fost şi la alte întâlniri şi Te cunosc. Ei ştiu că Tu eşti pe pământ acum şi că Te ţii de Cuvânt pentru  că Te descoperi prin intermediul trimişilor Tăi. Doamne, aş vrea să vorbeşti la două sau trei persoane de aici, pentru că este scris că „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” (2Corinteni 13.1). Îngăduie să fie cel puţin trei martori cărora să le vorbeşti şi pe care eu să nu-¡ cunosc. Lasă-¡ să-Ţi atingă haina, iar pe mine lasă-mă să văd într-o vedenie ce trebuie să le spun. Fie ca Duhul Sfânt să-mi folosească buzele, aşa cum ai făcut şi înainte, chiar dacă sunt o fiinţă nevrednică. Eu ştiu că niciunul dintre noi nu este vrednic, dar cineva trebuie s-o facă, aşa că Te rog, Dumnezeule, s-o faci în seara aceasta. Poate ştiţi că şi acest oraş este destinat judecăţii care va veni în curând, pentru că lumea aceasta nu poate rămâne în starea în care se află acum. Eu spun aceste lucruri pentru că s-ar putea ca printre noi să fie oameni care nu vor mai fi în curând. Tată, Te rog să faci ca acest Cuvânt pe care L-am predicat şi care este Cuvântul Tău, să ajungă cunoscut de toţi, în Numele lui Isus. Amin.

Ţineţi capetele plecate, rugaţi-vă şi spuneţi: „Doamne Isuse, lasă-mă să-Ţi ating haina.” După ce vă terminaţi rugăciunea, uitaţi-vă aici! Voi ştiţi că eu nu vă cer să vă uitaţi la mine. Odată, când Petru şi Ioan treceau pe la poarta numită „Frumoasă”, ¡-au spus acelui olog: „Uită-te la noi!” dar aceasta însemna să fie atent la ceea ce urmau să-¡ spună. Cu alte cuvinte: „Fii atent la ceea ce-ţi voi spune!”

Voi să vă rugaţi şi să spuneţi: „Doamne Isuse, fratele Branham nu mă cunoaşte, dar Tu mă cunoşti. Lasă-mă să-Ţi ating haina, pentru că el tocmai mi-a spus că Tu eşti Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor mele şi că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci. El mi-a spus că dacă Te-aş atinge, Tu ai proceda la fel ca atunci când ai fost atins de femeia aceea. Aceasta ar îndepărta pentru totdeauna orice îndoială din sufletul meu, pentru că aş şti că Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

În felul acesta, Scriptura ar fi împlinită întocmai. În seara aceasta, noi putem să-L cunoaştem pe Isus aşa cum L-au cunoscut ei atunci. „Domnilor, noi vrem să-L vedem pe Isus!” Dacă aş veni aici şi v-aş arăta urme lăsate de cuie pe mâinile mele, aş fi un făţarnic, pentru că voi nu L-aţi putea recunoaşte după acest semn. Nu L-aţi putea recunoaşte nici după îmbrăcăminte, ci L-aţi recunoaşte după felul Lui de viaţă. Aceasta a dovedit că era un Slujitor al lui Dumnezeu, un Profet.

Acum credeţi şi rugaţi-vă.

Aici este o doamnă. Nu vreau să-¡ spun nimic, pentru că toţi puteţi vedea ce este în neregulă cu ea. Femeia are glanda tiroidă umflată. Nu se vede pe gâtul ei, dar dacă te uiţi dintr-un anumit unghi, când îşi trage cămaşa în spate se poate vedea umflătura. Nu te cunosc, dar dacă crezi din toată inima, boala aceea va pleca de la tine. Crede, nu te îndoi şi spune: „Doamne Isuse, aştept să-ţi ating haina. Descoperă-mi-Te, Te rog.”

Voi ziceţi: „Ce mai aştepţi, frate Branham?” O vedenie. Fiţi respectuoşi şi nu vă mai plimbaţi de colo-colo, pentru că deranjaţi. Staţi liniştiţi şi plini de respect.

Priviţi aici! Aici este o femeie care se uită la mine şi se roagă. Văd o scurgere de sânge în stomacul ei. Da, stomacul ei sângerează. Crede! Este adevărat, doamnă? Ridică mâinile. Eu nu te cunosc, sunt străin faţă de tine, dar acesta este adevărul. Sângerarea s-a oprit. Ce a atins această femeie? Eu nu o cunosc, nu am văzut-o în viaţa mea. Tot ce ştiu despre ea este că-¡ o femeie. Înţelegeţi?

La capătul rândului este o altă femeie. Lumina S-a oprit asupra ei şi văd că are o problemă cu spatele. Pune-ţi mâna peste doamna de lângă tine, pentru că şi ea are o problemă tot cu spatele. Desigur. Abia se ridică şi se aşează jos. Doamna de lângă tine este pe cale să orbească, de aceea aş vrea să-ţi pui şi tu mâinile peste ea. Desigur. Crede din toată inima şi te vei vindeca. Fiţi atenţi ce se întâmplă acum.

Credeţi aceasta? Acolo în spate este o umbră neagră care atârnă deasupra unei sărmane femei. Ea este pe moarte pentru că are cancer. Vedeţi? Dacă nu este atinsă de Dumnezeu, va muri. Ajută-mă, Dumnezeule. Doamnă Katur, dacă crezi din toată inima, Isus Hristos te face bine. Ridică-te şi laudă-L pe Dumnezeu. Ei bine, poţi merge acasă şi să te faci bine. Eu nu am mai văzut-o niciodată pe femeia aceasta, îmi este total străină.

Voi ziceţi: „Bine, dar ¡-ai spus numele!” Aşa este. Şi Isus ¡-a spus lui Simon pe nume şi ¡-a spus cum se numea şi tatăl lui, nu-¡ aşa? „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus!”

Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, credeţi aceasta? Credeţi că sunteţi în prezenţa Lui chiar acum? Câţi cred aceasta? Noi vrem să-L vedem pe Isus! Nu eu ¡-am vindecat pe aceşti oameni, ci El. Aveţi credinţă în El!

Am să vă spun ce să faceţi acum. Voi, credincioşii, puneţi-vă mâinile unii peste alţii, în felul acesta, iar eu am să citez ultimele cuvinte pe care le-a spus Isus înainte să părăsească pământul. Aţi zis că credeţi? „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede.”

Desigur, credinţa noastră stă alături de necredinţă, pentru că întotdeauna se vor găsi trei categorii de oameni: cei credincioşi, necredincioşii şi formaliştii, iar noi nu facem excepţie în locul acesta. Isus Hristos a spus însă că rugăciunea făcută cu credinţă pentru persoana de lângă voi, aduce rezultate.

Ţineţi minte şi aveţi mare grijă, pentru că dacă nu credeţi, aceste boli se mută de la unul la altul. Noi ştim aceasta, fiindcă Biblia spune că duhurile necurate au ieşit din unul şi au intrat în altul. Noi am văzut toate aceste exemple prin adunări. Dacă este adevărat, spuneţi: „Amin!” Au fost cazuri în care unii oameni au paralizat, au fost loviţi cu muţenie sau chiar au murit în adunare.

Când vă rugaţi, să nu o faceţi pentru voi înşivă, ci rugaţi-vă pentru cel de lângă voi, peste care aveţi puse mâinile. Să vă rugaţi pentru ei!

Dacă printre noi este vreo persoană care nu este creştină, dar vrea să-L accepte pe Isus ca Salvator, să se ridice în picioare şi să spună: „Vreau să-L accept chiar acum pe Isus ca Salvator. Vreau să mă ridic în picioare şi să arăt aceasta în faţa întregii adunări, fiindcă sunt o mărturie a îndurării lui Isus Hristos şi Îl accept chiar acum ca Salvator personal.” Dacă nu aţi făcut lucrul acesta până acum, aveţi privilegiul să-l faceţi astăzi. Acum vă ridicaţi voi pentru El, iar într-o zi, când veţi sta în faţa tronului de judecată, va sta El pentru voi. Dacă nu eşti creştin, acceptă-L chiar acum.

Cei care v-aţi pus mâinile unul peste altul, rugaţi-vă unul pentru celălalt. Ţineţi minte că voi vă rugaţi pentru ei şi că ei se roagă pentru voi. În ce mă priveşte, eu mă voi uni cu voi şi mă voi ruga pentru toţi aceşti oameni.

Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu de acolo din spate. Dumnezeule al cerului, ai milă, Te rog. Dacă mai este cineva care doreşte să se ridice în picioare, s-o facă acum. Isus vă cunoaşte şi El a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu este atras de Tatăl Meu.” (Ioan 6.44). Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Este în ordine.

Priviţi numai la Isus Hristos care Se arată în adunare şi face exact ceea ce a făcut în Scriptură. Acest lucru este absolut imposibil pentru un om, aşa că este nevoie de Duhul să facă aceasta.

Dacă Îl numiţi ca şi fariseii: „un duh necurat”, vă veţi primi răsplata cuvenită, iar dacă Îl numiţi Duhul lui Dumnezeu, atunci acceptaţi-L! Acceptaţi-L ca Mântuitor personal, pentru că El este Isus Hristos, singurul Mântuitor al lumii. El este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru tine şi este aici în persoana Duhului Sfânt. El este încă acelaşi Isus, Isus Hristos în Persoana Duhului Sfânt.

Dacă nu L-aţi acceptat niciodată ca Mântuitor, ridicaţi-vă şi mărturisiţi pentru El, fiindcă vine ceasul când Se va ridica şi El şi va mărturisi pentru voi. Fiţi martorii Lui şi El va fi Martorul vostru.

Văd că sunt care s-au ridicat. Dacă mai este cineva, să se ridice înainte să începem să ne rugăm.  Dumnezeu să vă binecuvânteze.  Dumnezeu să vă binecuvânteze aici, în prezenţa Lui. În ordine. S-au ridicat mulţi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în spate. Bărbatul acela stă deja în picioare cu mâinile ridicate. Dumnezeu să te binecuvânteze. Este bine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este minunat. Aşa este. Primiţi-L chiar acum.

Vă spun în Numele lui Isus Hristos că aici nu este nici o viaţă care să poată fi ascunsă de Dumnezeu şi pe care El să nu mi-o poată descoperi, iar voi ştiţi aceasta. Toţi cei care aţi mai fost în adunările mele şi aţi văzut o întoarcere masivă, să spuneţi: „Amin!” („Amin”).

Da, domnilor, voi ştiţi că este adevărat. Eu ştiu că printre noi sunt oameni care ar trebui să-şi încredinţeze chiar acum vieţile în mâna lui Isus Hristos. Vă rog să faceţi aceasta cât timp aveţi ocazia şi sunteţi în prezenţa Sa divină, pentru că s-ar putea să fie mai târziu decât credem.

Când El vine şi ne binecuvântează cu prezenţa Sa divină, dovedindu-ne că este viu, Cuvântul Său Se confirmă. Aici sunt opt sau zece oameni care au fost deja vindecaţi. Dacă mă credeţi pe cuvânt, ca slujitor al Lui, veţi crede că Lumina pe care o vedeţi în acea fotografie şi pe care ştiinţa o are expusă chiar la Washington DC, ca dovadă că este singura Fiinţă supranaturală fotografiată vreodată, este de fapt Lumina care Se plimbă acum de jur împrejur prin clădire. Aşa este.

Credeţi numai! Ultimele cuvinte pe care le-a spus Isus înainte de a părăsi pământul, au fost: Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: … îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.” (Marcu 16.17-20).

În timp ce eu mă rog pentru voi toţi, rugaţi-vă şi voi unii pentru alţii. Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, care S-a ridicat din morţi a treia zi, pentru că moartea şi iadul nu L-au putut ţine, S-a dus în slavă şi stă la dreapta majestăţii lui Dumnezeu, ca să facă mijlocire pe baza mărturisirii noastre. Prezenţa Lui vitală este aici în forma Duhului Sfânt, făcând toate aceste lucrări, descoperind gândurile oamenilor, spunându-le ce boli au şi vindecându-i.

Oh, Dumnezeule, este un lucru extraordinar să putem vedea lucrarea Ta măreaţă în această zi atât de încurcată şi plină de politică, politică bisericească şi tot felul de alte lucruri lumeşti! Noi nu avem nevoie de cuvântări sau de alte lucruri de felul acesta, ci Îl vrem pe Duhul Sfânt care Se află chiar acum în mijlocul nostru, pe Isus Hristos care face şi acum aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci când a fost pe pământ. Oh, Dumnezeule, ai milă!

Satan, tu vezi mâinile acestor oameni care se pun peste cei de lângă ei. Tu eşti o creatură învinsă şi nu poţi să-¡ mai ţii, de aceea îţi poruncesc în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să-¡ eliberezi şi să ieşi afară din ei. Ieşi afară din aceşti oameni, boală şi neputinţă! Îţi poruncesc în Numele lui Isus Hristos să-¡ laşi în pace!

Credeţi din toată inima! Dacă credeţi, ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi-L!  Ridicaţi-vă mâinile spre Dumnezeu şi spuneţi: „Cred şi-mi accept vindecarea!” Ridicaţi mâinile, lăudaţi-L şi spuneţi: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.”

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *