DOCTORUL MOISE


urăm bun venit printre noi, prieteni dragi. Fie ca Duhul lui Dumnezeu să vă
mişte în seara aceasta inimile, ca să-L iubiţi tot mai mult.

Acesta
este Fundamentul, Cuvântul corect al lui Dumnezeu: Biblia, şi fiecare iotă din
ea este scrisă prin inspiraţie. Toată această Carte este Cuvântul lui Dumnezeu
şi Dumnezeu este în Cuvântul Său, ceea ce înseamnă că dacă primiţi Cuvântul
Lui, Îl primiţi de fapt pe El.

Totul
se oglindeşte în Cuvântul Său: Planul lui Dumnezeu, motivele lui Dumnezeu,
atitudinea lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, mântuirea lui Dumnezeu, etc.
Cuvintele spuse de El sunt ca nişte seminţe pe care le puneţi în pământ,
fiecare dintre ele rodind exact ceea ce scrie aici, iar voi le primiţi prin
credinţă.

Cineva
m-a întrebat odată: „Frate Branham, care este partea lui Dumnezeu când vin
aceste vedenii?”

„Vedeniile
sunt Cuvântul secundar al lui Dumnezeu”, am răspuns eu. „De aceea, dacă
ar spune ceva ce nu este în acord cu Biblia, ar fi total greșite. Biblia este
primul lucru.”

Dumnezeu
a spus: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod 15.26), ceea ce înseamnă
că toată vindecarea vine de la Domnul; El este Cel ce vindecă. Toate făgăduinţele
divine au venit de la Dumnezeu şi sunt Cuvântul Lui pentru mine şi pentru voi.

S-ar
putea ca în locul acesta să fie vreun caz care nu poate fi adus la nivelul
acela de credinţă, încât să poată primi ceea ce cere. Ştiaţi că acest lucru
este greu de făcut? Uneori, oamenii Îl acceptă pe Isus ca Mântuitor personal,
din pricina emoţiilor, dar aceasta nu înseamnă că sunt mântuiţi.

Poate
spui: „Eu cred!” Şi Satana crede, dar aceasta nu înseamnă că este salvat. Când
eşti salvat cu adevărat, primeşti pecetea mântuirii: botezul cu Duhul Sfânt.

Avraam
L-a crezut pe Dumnezeu, iar lucrul acesta i-a fost socotit ca neprihănire. Dar
El i-a dat tăierea împrejur ca o pecete sau ca o confirmare a credinţei lui; ca
o dovadă că credinţa lui este corectă.


vă dau un exemplu. Să zicem că o felie de pâine costă zece cenţi, iar eu am o
monedă de zece cenţi. Ei bine, moneda mea nu este felia de pâine, dar cu aceşti
zece cenţi o pot cumpăra. Tot aşa, eu îmi câştig mântuirea prin credinţă, dar
credinţa nu este mântuirea. Credinţa îmi câştigă mântuirea, aşa cum moneda este
plata pentru bucata de pâine, şi nu bucata de pâine. Aţi înţeles?

Deci,
voi Îl credeţi pe Dumnezeu, iar El vă confirmă credinţa prin faptul că vă dă
înapoi ceea ce produce credinţa voastră.

Poate
spui: „Eu am credinţă să fiu vindecat.” Dacă ai credinţă, eşti vindecat pentru
că Dumnezeu este obligat faţă de Cuvântul Său. Înţelegeţi?

Tu
spui: „Eu cred că sunt mântuit.” Atunci Dumnezeu îţi dă Duhul Sfânt să confirme
aceasta, îţi dă mărturia Duhului Sfânt. Aşa este. Atunci, orice păcat este
şters, întunericul se face zi, omul vechi s-a dus şi se naşte un om nou.
Aceasta se întâmplă când crezi cu adevărat.

Dar
dacă spui: „Eu cred!” şi nu se întâmplă nimic, ci continui să trăieşti acelaşi
fel de viaţă, ascunzându-te după: „Eu merg la biserică”, El nu va accepta
niciodată aceasta. Înţelegeţi? Când eşti primit de El, se întâmplă ceva şi
devii o făptură nouă.

Acelaşi
lucru este şi cu vindecarea divină.

Tu
spui: „Eu cred în vindecarea divină!” Atunci accept-o şi se va întâmpla ceva.
Dacă crezi cu adevărat, se va întâmpla ceva, dar dacă nu crezi…

Însărcinarea
pe care o am eu din partea Domnului este să încerc să aduc persoana la nivelul
în care credinţa devine pozitivă, nu negativă. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Chiar
şi ucenicii L-au crezut cu greu pe Isus. El le-a spus o mulţime de pilde; le-a
vorbit într-un fel şi apoi în altul, încât se părea că Se contrazice, iar ei nu
puteau pătrunde înţelesul cuvintelor Lui şi nu Îl înţelegeau.

Dar
spre sfârşitul slujbei Sale, dacă nu greşesc în Ioan 15, ei I-au zis: „Iată
că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă.”

Acum
cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva…”

(Ioan 16.29-31). Aţi văzut? „…de aceea credem că ai ieşit de la
Dumnezeu.”

„Acum credeţi?”,
le-a răspuns Isus.”

Ei
au văzut ce a făcut El, ce descoperiri mari le-a făcut cunoscute prin
manifestarea Duhului, şi atunci credinţa lor a fost adusă până în punctul în
care au putut primi: „…de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.” Aţi
văzut? „Acum credem.”

Eu
nu spun că psihologia nu ajută la nimic, dar ea nu poate lua locul realităţii.
Aşa este. Psihologia este ceva la care te gândeşti cu mintea, dar „credinţa
este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare
despre lucrurile care nu se văd.”
(Evrei 11.1).

În
Evanghelia lui Ioan, capitolul 3 citim următoarele:

„Între
farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

Acesta
a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător
venit de la Dumnezeu
(Spunea aceasta, deşi El era
împotriva tuturor teologiilor şi învăţăturilor lor, le-a pus deoparte şi a
învăţat Adevărul curat al lui Dumnezeu); căci nimeni nu poate face semnele
pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”
(v. 1-2).

Vedeţi?
Isus a făcut ceva ce a adus credinţa lor sus, într-un punct în care au
recunoscut că El era Fiul lui Dumnezeu.

Acum,
dacă biserica învaţă numai teologie, cum ştii ce este corect şi ce nu este
corect? Dar când Dumnezeu lucrează în acea biserică şi aduce credinţa în acel
punct, atunci ştii. Aşa este şi cu vindecarea divină.

Acum
aş vrea să vorbesc pentru câteva minute din Ioan 3.14:

„Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să
fie înălţat şi Fiul omului…”

Isus
vorbea cu acest mare conducător evreu, şi pentru că nu putea înţelege ce îi
spunea, i-a adus un exemplu din Vechiul Testament, ca dovadă biblică despre
ceea ce îi spunea. El era foarte fundamental în învăţătura Sa, însă era
împotriva teologiei lor, a doctrinei pe care o aveau. Ei nu aveau adevărul, dar
erau cât se poate de credincioşi teologiei lor.

Scriptura
spune că „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la
moarte.”
(Proverbe 14.12). Poate părea că fiecare bucăţică este bună, dar
sfârşitul este moartea. Deci noi trebuie să ştim că suntem bine. Dumnezeu a
ştiut în toate epocile tot ce era bine sau rău, şi El a legitimat întotdeauna
ce era corect.

Cu
vreo două săptămâni în urmă am stat de vorbă cu un bărbat, iar el mi-a zis:

„În
Vechiul Testament, Dumnezeu i-a vindecat pe bolnavi, şi la fel a făcut în Noul
Testament, dar acum nu mai este aşa.”

„Admiţi
că El le-a dat putere să vindece bolnavii?”

„Da.”

„Prin
Cuvântul Său?”

„Da.”

„Atunci
unde scrie în Scriptură că această putere le-a fost luată înapoi? Eu îţi pot
arăta când a venit, şi ştii şi tu aceasta, dar arată-mi unde scrie că le-a fost
luată înapoi şi atunci te voi crede.”

El
a spus: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la
sfârşitul veacului.”
Şi: „lucrările pe care le fac Eu, le veţi
face şi voi; căci Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.”
(Matei
28.20;Ioan 14.12+17).

Vorbind
cu Nicodim, Isus a vorbit în pilde, sau mai bine zis, a spus o prorocie: „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu…”

Să ne întoarcem puţin la copiii lui Israel, apoi vom
vedea unde ne va călăuzi Duhul Sfânt să privim. Eu nu mă pregătesc mai
dinainte, ci vin aici, citesc un text din Scriptură şi apoi aştept călăuzirea
Lui ca să văd încotro mă îndreaptă.

Mă gândesc la Israel, care a fost rob timp de patru sute
de ani, şi la faptul că în toţi aceşti patru sute de ani, Dumnezeu nu a scris
nici măcar un cuvânt cu privire la ei. De ce?

Ultimul proroc pe care îl avuseseră a fost Iosif, un
bărbat ales de Dumnezeu să facă anumite lucruri şi să împlinească voia Sa.

Darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă, ceea ce înseamnă
că tu nu poţi pune în cineva ceva, dacă nu a fost pus de Dumnezeu. Omul nu
poate face nimic.

În alegerea Sa mai dinainte de întemeierea lumii,
Dumnezeu a hotărât să se întâmple anumite lucruri. El poate şti de la început
ce va fi la sfârşit, pentru că a pus totul într-o ordine şi totul trebuie să
ajungă în acel punct.

Astfel, Iosif a fost născut să fie un om duhovnicesc, un
proroc, un văzător, un visător şi un tălmăcitor al viselor. El a fost urât de
fraţii săi, dar iubit de tatăl său, fiind un tip desăvârşit spre Hristos. Ei
l-au urât fără temei, pentru că era duhovnicesc.

Toată Scriptura are o înţelegere complexă şi se
desfăşoară în cicluri. De exemplu, cred că în Matei este scris: „Am
chemat pe Fiul Meu din Egipt.”
(Matei 2.15), dar
textul la care se referă Matei aici, aparţinea de fapt Israelului, pentru că
Dumnezeu a spus: „Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu
din Egipt.”
(Osea 11.1). El l-a numit pe Israel, „fiul Său”, dar şi Isus
era „Fiul Său”: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” Vedeţi cum se repetă
totul? Istoria se repetă şi la fel se repetă Scriptura de-a lungul epocilor.
Orice învăţat care studiază aceste lucruri duhovniceşte, ştie că ele se repetă,
merg în cicluri. Cu siguranţă.

Biblia
spune că fraţii lui Iosif l-au urât fără temei, pentru că era duhovnicesc. Ei
sunt un tip spre aşa numita biserică de astăzi; spre toate denominaţiunile:
metodistă, baptistă, prezbiteriană, penticostală, sfinţii pelerini… spre toţi
aceşti membri căldicei. Desigur, eu nu spun că toţi sunt aşa, pentru că mulţi
dintre ei sunt creştini născuţi din nou, dar sunt destui şi cei care sunt
creştini doar cu numele şi nu au fost legitimaţi de Dumnezeu prin descoperire
spirituală. Astfel, este o singură cale prin care poţi cunoaşte adevărata
însemnătate a puterii şi a vindecării şi ce înseamnă mântuirea: descoperirea
duhovnicească a voii şi a Cuvântului lui Dumnezeu. Tu nu vei putea învăţa
aceasta nicăieri, decât prin descoperire.

Fiţi
atenţi un moment! Când Abel şi Cain au adus o jertfă lui Dumnezeu, în Geneza,
amândoi erau credincioşi. Ei nu erau necredincioşi; Cain nu era un
necredincios, un comunist, ci era credincios. Acum, dacă tot ceea ce cere
Dumnezeu este să credem, înseamnă că a fost nedrept când l-a condamnat pe Cain,
fiindcă el a avut aceeaşi credinţă ca şi Abel: credea în închinare, credea în
aducerea jertfelor.

Oamenii
spun: „Tot ce trebuie să faci este să crezi!” Da, asta trebuie să faci, dar
trebuie să facă şi Dumnezeu ceva.

Priviţi!
Cain se închina; el a ridicat o biserică, un altar şi a adus o jertfă. El era
la fel de religios ca şi Abel, aşa că a luat din roadele câmpului şi le-a pus
pe altarul său.

Desigur,
el credea că aceasta ne-a scos din grădina Eden: roadele, ceva ce trebuia
recoltat şi adus înapoi. El a privit lucrurile fireşte, fiindcă ştia că omul nu
a avut voie să se atingă de rodul acelui pom, aşa că a adus înapoi roade şi
le-a pus pe altarul său.

Dar,
prin descoperirea spirituală dată de Dumnezeu, prin credinţă, Abel a înţeles că
nu un fruct a cauzat căderea, ci sângele.

Astfel,
încă de la prima biserică ridicată, de la primul altar, a existat „pro” şi
„contra”.

Pentru
că Cuvântul nu era încă scris, Dumnezeu i-a lui Abel dat o descoperire
nescrisă, prin care i-a arătat că nu fructele sau roadele mâinilor au cauzat
căderea, aşa că el a adus sânge, a jertfit sânge, şi acesta a mărturisit pentru
el că era neprihănit, deoarece era vorba de o descoperirea spirituală.

Când
a coborât de pe Muntele schimbării la faţă, Isus a zis: „Cine
zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Unii
zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din
proroci.”

„Dar
voi”,
le-a zis El, „cine
ziceţi că sunt?”

Atunci, Simon Petru a păşit în faţă şi a spus: „Tu
eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”

Isus
a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone,
fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta..”
Amin. Priviţi! „Tu n-ai învăţat aceasta în seminar şi
nici de la vreun om.”

La
rândul lui, Pavel a spus: „…învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în
vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi
de putere,

pentru
ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe
puterea lui Dumnezeu.”
(1Corinteni 2.4-5).

Vedeţi?
„…nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci
Tatăl Meu care este în ceruri.

…şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea,
şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”
(Matei 16.17-18).

Catolicii spun: „El Şi-a zidit biserica pe Petru, care
este o piatră, dar Petru a alunecat doar câteva zile mai târziu.

Alţii spun că El Şi-a zidit Biserica pe Hristos. Nu este
adevărat! Hristos este Cuvântul, este descoperirea lui Dumnezeu, iar El a spus
clar: „…nu carnea şi sângele ţi-a
descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”,
ceea ce înseamnă că El Îşi zideşte Biserica pe
descoperirea spirituală a lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu „şi porţile
Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Nu Hristos era „piatra”. Într-un fel, El este Piatra, dar
„piatra” despre care vorbeşte cu Petru aici, este „descoperirea spirituală” cu
privire la cine este Fiul lui Dumnezeu: „…nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu
care este în ceruri.”
Este
descoperirea spirituală care te face un martor al Lui.

După
moartea prorocului Iosif, biserica nu a mai avut nici un Cuvânt şi pentru ea nu
mai era nici o cale de scăpare. Apoi, după patru sute de ani, s-au adunat toţi
bătrânii, scribii şi cărturarii, dar nu s-a întâmplat nimic. Astfel de timpuri
a trăit multă vreme biserica: în care a dormit şi nu s-a întâmplat nimic. Este
adevărat?

Dar
deodată, când timpul împlinirii făgăduinţei a sosit, Dumnezeu a trimis un alt
copil făgăduit, un copil ales  mai
dinainte, care a venit în lume însoţit de un semn. Părinţii lui ştiau că acel
copil le este dat de Dumnezeu, de aceea nu    
s-au temut de ameninţările lui Faraon. Ei ştiau, pentru că Dumnezeu i-a
vizitat când Moise era doar un copil. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Toate
formele de organizare, toate adunările, toate programele pe care noi le avem,
nu înseamnă mai mult decât hârtia pe care sunt atestate. Atotputernicia Lui
Dumnezeu trebuie să înceapă o lucrare, fiindcă El este singurul care deţine
cheia pentru a o face. 

Dumnezeu
îl lasă chiar acum pe om să meargă spre capătul drumului. Noi avem organizaţii,
pentagoane şi de toate, dar nu valorează nimic. Dumnezeu a hotărât un timp când
va judeca lumea şi totul se va rezolva până atunci; totul trebuie să meargă aşa
cum a spus El. Da, domnilor.

Când
a venit în scenă, Moise nu putea face nimic de la sine. El  s-a născut proroc. Dumnezeu l-a trimis pe
pământ şi nici chiar toţi Faraonii din lume nu l-ar fi putut ucide, pentru că
era prorocul lui Dumnezeu. Apoi, când a intrat în slujbă, au început să se
întâmple lucruri supranaturale. Moise era prorocul trimis de Dumnezeu ca să
aducă eliberarea şi era însoţit de lucrări supranaturale.

Biserica
voastră zace moartă de atâta vreme şi nu are nici o trezire, iar dacă păstorul
vine cu o predică „croită” şi cineva spune „Amin”, este luat imediat de diaconi
şi scos afară. Dacă aveţi o asemenea biserică, să ştiţi că aceea este moartă.

Oh,
dar ia să-l lase Dumnezeu numai o dată pe bărbatul trimis de El, acolo şi să
vedeţi ce se va întâmpla! Atunci, Focul trezirii va veni din nou pe altar, iar
oamenii vor plânge şi vor cere îndurare pentru sufletele lor. Vieţile lor vor
fi îndreptate, iar în biserică vor avea loc vindecări, semne şi minuni, pentru
că acolo unde este Creatorul, se naşte o făptură nouă, o viaţă nouă şi o
nădejde nouă. Totul vine atunci când vine Isus. Întotdeauna a fost aşa.

Acum
haideţi să urmărim călătoria lor, pentru că este un tip desăvârşit al
călătoriei bisericii de azi.

Dumnezeu
le-a făcut o cale şi le-a dat tot ce au avut nevoie ca să-şi poată continua
călătoria. Apoi a venit un timp când biserica a început să se răcească şi au
cârtit împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise. Dar când s-au răcit, boala s-a
strecurat în tabără. Din pustie au apărut şerpi veninoşi care au intrat în
tabără şi au început să-i muşte pe oameni, aşa că foarte mulţi au murit.

Atunci
Moise s-a grăbit să mijlocească pentru ei, fiindcă au recunoscut să au păcătuit
împotriva Domnului şi  s-au căit.

De
aceasta are nevoie şi America: de o mărturisire de modă veche, în care să-şi
recunoască greşelile şi să se roage lui Dumnezeu pentru îndurare; fiindcă nu
ajunge să adere la o biserică sau să organizeze adunări atractive, ci este
nevoie de o mărturisire de modă veche în care să se spună: „Doamne, am făcut ce
este rău!”


închidem toate localurile rău famate, să aruncăm ţigările de pe raft, să nu se
mai vând whisky şi să-i dovedim lui Dumnezeu că ne pare într-adevăr rău pentru
tot ce am făcut. Să închidem cluburile de noapte, să ne punem pe genunchi şi să
ne rugăm pentru o trezire. Acesta este adevărul.

Uitaţi-vă
la toate eforturile care se fac. Totul este zadarnic până nu Îi dovediţi lui
Dumnezeu că sunteţi cu adevărat sinceri. Şi la fel este şi în cazul vindecării.

Tu
poţi să alergi în rândul acesta de rugăciune, apoi în altul şi în altul, poţi
să strigi sau să spui una şi alta, fiindcă nu se va întâmpla nimic până nu te
cobori aici jos şi Îi dovedeşti lui Dumnezeu că eşti sincer, arzând toate
podurile lăsate în urmă, ca să nu te mai poţi întoarce înapoi; apoi spui:
„Iată-mă, Doamne, sunt aici!” Atunci, sigur se va întâmpla ceva.

La
fel este şi cu Duhul Sfânt. Tu spui: „L-am căutat pe Duhul Sfânt timp de patru
ani.”

Nu
vreau să vă învăţ, dar ori vă înşelaţi, ori este ceva greşit, ori nu aţi
înţeles nimic, pentru că Dumnezeu este credincios Cuvântului Său, iar Petru a
spus în ziua cincizecimii: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în
Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul
Sfântului Duh.”
(Fapte 2.38). Aceasta este Scriptura: la fel de clară şi de
adevărată.

Dacă
vă pocăiţi şi vă botezaţi, iar credinţa voastră este sinceră, Dumnezeu este
obligat să-Şi ţină Cuvântul şi să vă dea Duhul Sfânt. El face aceasta când vă
supuneţi în totul Cuvântului Său. Credeţi aceasta şi lăsaţi ca voia Domnului să
biruiască în voi.

Dacă
inima voastră este sinceră înaintea lui Dumnezeu; dacă gândurile vă sunt
corecte şi drepte; dacă Îl credeţi cu adevărat, mergeţi mai departe cu această
încredinţare şi veţi vedea că se va întâmpla ceva.

  Dumnezeu Îţi va da Duhul Sfânt, iar tu Îl vei
primi.

  Să mergem puţin mai departe. Când a văzut ce
se întâmplă, Moise s-a dus, a vorbit cu Dumnezeu şi I-a zis: „Doamne, ce să fac
în situaţia aceasta?”

„Fă-ţi
un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi
spre el va trăi.”

Moise
a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de
un şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia.”
(Numeri
21.8-9).

Arama,
şarpele şi prăjina vorbesc despre Domnul Isus Hristos.

Când
a vorbit cu Nicodim, Isus a spus: „Şi, după cum a înălţat
Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului…”
De ce? „…pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă
viaţa veşnică
.” (Ioan 3.14-15).

Ce a făcut poporul? A cârtit împotriva Domnului, adică a
păcătuit. Acesta este motivul pentru care au venit acei şerpi veninoşi şi i-au
muşcat. Şi toată ştiinţa medicinii egiptene, pe care o aveau printre ei, nu
le-a folosit la nimic, pentru că nu a putut vindeca muşcătura acelor şerpi. De
ce? Pentru că aceea era voia lui Dumnezeu. Dar ce a făcut El? Dumnezeu ştia că
poate termina cu păcatul şi că poate vindeca bolile, aşa că a ridicat acel
şarpe de aramă.

Încă de la început, şarpele a reprezentat păcatul deja
judecat. Acest lucru s-a întâmplat pentru prima dată în grădina Eden, când
Dumnezeu l-a judecat şi l-a lăsat fără picioare.

Arama reprezintă judecata divină: altarul de aramă.
Astfel, cerul era ca arama în zilele lui Ilie, când nu a plouat deloc trei ani
şi jumătate.

Prăjina reprezintă crucea. Deci, totul Îl simboliza pe
Hristos.

De ce a arătat El toate aceste lucruri mai dinainte?
Pentru că voia să atragă atenţia copiilor lui Israel, cu privire la lucrurile
pe care urma să le facă.

În gândul lui Dumnezeu, Hristos era deja crucificat,
fiindcă El era Mielul junghiat de la întemeierea lumii. În Eden, Hristos, care
a devenit Cuvântul făcut trup, nu Se materializase încă, ci era doar în
gândurile lui Dumnezeu.

 El voia să atragă
atenţia copiilor lui Israel, înainte ca acel lucru să se întâmple; aceasta
arătând că Dumnezeu ştia ce avea să fie. Astfel, prin acel şarpe de aramă ei au
primit vindecarea şi au putut să vadă ce urma să se întâmple.

Când scapi de păcat, tu trebuie să primeşti şi
vindecarea. Aceasta îi face pe metodişti să se simtă bine, aşa-i? Priviţi!
Aflaţi cauza şi ştiţi care este tratamentul!

Deci, în gândirea Sa infinită, Dumnezeu a ştiut mai
dinainte că peste câteva sute de ani, Isus avea să se facă păcat pentru noi şi
să moară pe cruce în locul nostru. Şi dacă a permis ca Israel să fie vindecat,
prin supranatural, înainte ca Hristos să fie răstignit, cu cât mai mult o va
face acum, după răstignirea Lui? Şi dacă umbra a putut face aceasta, cu cât va
fi mai puternică realitatea? Cu cât va fi mai măreţ planul pe care-L are cu noi
astăzi, decât cel avut cu Moise?

Şi totuşi, atunci când Moise a ieşit cu poporul din
pustie, printre ei nu a fost nici măcar un bolnav. Cum a făcut aceasta doctorul
Moise timp de patruzeci de ani? Cred că dacă este prezent vreun doctor în seara
aceasta aici, i-ar plăcea să cunoască câteva din prescripţiile lui.

El a condus două milioane de oameni. Gândiţi-vă câţi
copii s-au născut în fiecare noapte la cei două milioane de oameni? Câţi
bătrâni erau printre ei? Câţi erau ologi şi bolnavi? Dar doctorul Moise s-a
îngrijit de toţi, iar când au ieşit din pustie nu era nici măcar un suferind
printre ei. Un doctor de astăzi nu poate face aşa ceva nici măcar pentru o
familie. Gândiţi-vă!

Cum a fost posibil pentru Moise? El avea reţeta. V-ar
plăcea să ştiţi care era acea reţetă? Ştiţi ce cred eu, prieteni creştini? Că
noi trăim la începutul celui mai măreţ timp pe care l-a trăit lumea vreodată.
Eu cred că toate lucrurile sunt descoperite. Ştiţi voi, tot ce a fost acoperit
cu tot felul de doctrine, teologii şi alte lucruri, necredinţa fiind
transmisă,  ca o ştafetă, din generaţie
în generaţie: „O, nu există vindecare divină! Zilele minunilor au trecut”. Dar
a venit timpul în care Domnul, nu omul, ne va întoarce la început.

Uitaţi-vă cum a progresat ştiinţa în ultimii o sută
cincizeci de ani de ani. Gândiţi-vă că în urmă cu o sută de ani, oamenii puteau
transmite un mesaj printr-o scrisoare sau „din gură în gură”, dar astăzi pot
să-l trimită prin telefon, telegraf, televiziune, etc. Vă daţi seama cât au
progresat?

Cu o sută cincizeci de ani în urmă, un om de ştiinţă
francez, nu mai ştiu cum îl chema, a făcut nişte calcule şi a declarat că poate
dovedi că dacă omul va circula cu infernala viteză de 30 de mile/oră,
gravitaţia  l-ar face să se desprindă de
la sol… Dovadă ştiinţifică. Mă întreb cu ce zbura, cu balonul?

Mai interesează pe cineva de astăzi, părerea lui? Tu
intri în maşină şi goneşti cu 100 de mile/oră, fără să te gândeşti la nimic.
Sigur că da.

Zilele trecute, am văzut un model de Ford despre care se
spune că merge cu 150 de mile/oră. Ei nu mai dau nici o importanţă la ceea ce a
spus acel om de ştiinţă, pentru că au progresat. Au ajuns atât de departe încât
acum despică atomul. Şi ştiţi ce au descoperit în timp ce „se jucau” cu
elementele din aer? Atomii i-au dus înapoi la Dumnezeu; lumina i-a dus înapoi
la Dumnezeu; ştiinţa pe care se bazau descoperă acum lucruri care îi duc înapoi
la Dumnezeu. Da, ei au descoperit că se învârt şi merg înapoi.

Un om de ştiinţă m-a întrebat despre Lumina supranaturală
care s-a arătat. O avem în fotografie pe perete. El mi-a povestit despre un
aparat de măsură pe care l-au conectat la o femeie sfântă care era pe moarte.
Au conectat-o fără ştirea ei, apoi au părăsit salonul. Când moartea s-a apropiat
s-o ia, ea nu s-a temut deloc, ci şi-a ridicat ochii în sus şi L-a rugat pe
Dumnezeu să-i ierte pe toţi vrăjmaşii ei, după care i-a mulţumit pentru viaţa
pe care i-a îngăduit s-o trăiască. Aparatul era pus pe zero, iar la un moment
dat a indicat că din ea a ieşit ceva supranatural, o putere, pentru că
funcţiona pe principiul detectorului de minciuni.

Voi nu aţi fost făcuţi să spuneţi minciuni. Dacă sunteţi
conectaţi la acel detector şi nu spuneţi adevărul, el va arăta că minţiţi,
pentru că este o tensiune care merge prin nervi, iar sufletul omului nu a fost
făcut să mintă, ci să spună adevărul şi să fie sincer.

Vedeţi, şi ştiinţa a descoperit acest lucru. Ei spuneau
că acea femeie este nebună pentru că L-a acceptat pe Domnul Isus Hristos şi a
crezut în El, dar atunci când a plecat dincolo de lună şi stele, la tronul lui
Dumnezeu, din ea a ieşit suficientă putere ca să le transmită un mesaj radio.

Apoi au conectat aparatul la un păcătos care era pe
moarte din cauza unei boli venerice; şi au trimis la el o tânără care mai întâi
l-a emoţionat, dar după aceea s-a enervat pe ea şi a început să înjure şi să ia
Numele Domnului în deşert, iar aparatul de măsură a indicat la fel ca în cazul
acelei femeii.

Omul acela de ştiinţă s-a convertit şi a spus: „Dacă
Dumnezeu îi respectă pe oamenii care folosesc Numele Lui, Îi dau slavă şi cred
atât de mult în El, cred şi eu în Domnul Isus Hristos şi Îl accept ca Mântuitor
personal.”

El a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: „Reverend
Branham, lumina din jurul Mântuitorului şi a sfinţilor Săi, nu este o iluzie
mintală, ci este Dumnezeu în zilele din urmă, la fel ca şarpele de aramă.”

Este o dovadă ştiinţifică ce arată că acesta este
Adevărul. Aleluia! Da, aparatul a făcut acea fotografie care arată că în jurul
credinciosului există o putere.

……………………………………………………………………………………………………

… Cuvântul Tău este adevărul. Doamne, Te rugăm să fii cu
noi acum, când Îl slăvim pe Domnul Isus Hristos, Fiul Tău preaiubit, care a
spus: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi
oamenii.”
(Ioan 12.32).

O, Dumnezeule, ajută-ne să-L înălţăm înaintea oamenilor;
ajută-ne să-L proslăvim şi să spunem: „Iată-L pe Cel pe care L-a proslăvit
Tatăl!” Numele Lui este mai presus de orice arhanghel şi de orice alt nume din
cer. Când a înviat din morţi, El a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în
cer şi pe pământ.”

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi
Evanghelia la orice făptură.”

„Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârşitul veacului.”

(Matei 28.18+20; Marcu 16.15).

Tată ceresc, în felul acesta umil şi sărăcăcios pe care-l
am, dar binecuvântat de Tine, Îţi sunt recunoscător pentru tot… Se pare că
marele Înger al lui Dumnezeu, care mi s-a arătat, stă în seara aceasta aici şi
îmi spune: „Cheamă un rând de rugăciune!” Tată, poate că în seara aceasta se
vor întâmpla lucruri, care îi vor face pe mulţi să creadă; iar la încheierea
serviciului, Te rog să faci ca fiecare necredincios să alerge la altar şi să
spună: „Acum cred.” Îngăduie ca cei care nu au încă Duhul Sfânt, să-L primească
în seara aceasta, în timp ce stau încă aici; iar pentru cei care Îl caută pe
Dumnezeu să fie o seară glorioasă, din pricina prezenţei Tale, fiindcă Îţi
cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

(Fratele Branham vorbeşte cu unul dintre fraţi).

S-au împărţit numere de rugăciune? Care au fost seara
trecută? „J”? Prima parte de la „J”? Câţi am chemat? 50? I-am luat pe toţi?
Haideţi să-i chemăm pe cei care au numere de la J-85 până la J-100.

Să ridice mâna cine are J-85. Tu, doamnă? Vino aici jos.
Cine are J-86? Bine, doamnă. Cine are J-87? Bine. J-88? Bine. J-89?” Bine. Cine
are J-90? 91, 92, 93, 94, 95? Pot să-i văd? Bine. 96, 97, 98, 99, 100? Haideţi
să-i luăm pe aceştia.

Nu ştiu de ce, dar poate printre cei chemaţi este cineva
care ar putea muri până dimineaţă. Spun aceasta, pentru că Ceva mi-a spus să
chem un rând de rugăciune, deci trebuie s-o fac.

Câţi de aici sunt bolnavi, cred şi vin la Dumnezeu ca să
fie vindecaţi în seara aceasta? Ridicaţi mâna unde sunteţi, pentru că vreau să
vă văd. Ei nu ştiu, dar El este deja aici. Să credeţi din toată inima. Eu L-am
văzut mişcându-Se peste audienţă, încă înainte de a chema rândul de rugăciune.
Îi sunt atât de recunoscător Domnului Isus Hristos pentru aceasta!

O, aş vrea să văd biserica intrând pe acest Tărâm şi la
fel fiecare inimă! Sunt sigur că ziarele vor avea ce să scrie mâine dimineaţă.
Dacă veţi intra cu toţii pe acest tărâm, în zilele următoare vor veni aici
creştini flămânzi din toată lumea. O, aş vrea să am suficiente cuvinte ca să pot
exprima aceasta!

Acum, vrea să înţelegeţi că nu eu fac aceste lucrări,
pentru că sunt doar un om, dar El este Dumnezeu. Ce minunat, ce frumos, ce
glorios, ce scump este El şi cât de mult Îl iubesc!

Eu obişnuiam să cât o cântare veche: „Căci El este atât
de scump pentru mine!” Tu crezi aceasta, doamnă? Da? Dacă ţi-aş spune că
artrita de care suferi, a dispărut, ai crede din toată inima? Da? Crezi că El
te-a vindecat? A făcut-o. Tu eşti deja vindecată. Lăudat să fie Domnul! Cât de
minunat este El!

Tu nu eşti din oraşul acesta, este adevărat, doamnă? Vii
din Grand Rapids, Michigan, iar în timp ce stăteai aici, te gândeai la ceva.
Problema ta este că-ţi pierzi memoria şi nu poţi gândi limpede. Este adevărat?

Doamna de lângă tine este tot din Michigan. Tu eşti aici
pentru că doreşti să ai o trăire mai aproape de Dumnezeu. vei primi aceasta, nu
te îngrijora. Memoria îţi va reveni şi nu vei mai fi tulburată.

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este în seara aceasta
aici. Aveţi credinţă în Dumnezeu! credeţi din toată inima şi veţi vedea slava
Lui.

Vrei ca suferinţa ta să înceteze, doamnă? Tu ai probleme
cu fierea, este adevărat? Eşti vindecată. Isus Hristos te face bine. Credinţa
ta te-a vindecat. Durerea a dispărut, iar tu ştii că este adevărat. Amin.

Nu trebuie să avem un rând de rugăciune, nu avem nevoie
de el. Singurul lucru de care aveţi nevoie este puţină credinţă. Credeţi în
Dumnezeu! Dacă poţi crede în Dumnezeu, El va face restul lucrării pentru tine.
Ce minunat este El!

Este un bărbat mai în vârstă, care se întreabă cum este
cu boala de prostată pe care o are. Ai avut o operaţie, aşa-i tataie? Şi încă
te supără. Nu te îngrijora, pentru că te-a părăsit deja. Dumnezeu să te
binecuvânteze. Crede numai!

Tânăra de acolo are probleme la spate şi se întreabă ce
se va întâmpla cu ea. Isus Hristos te-a făcut bine. Amin.

Doamna care stă în spate cu probleme la sinusuri… Vrei să
scapi de această problemă, aşa-i doamnă? Bine. Şi tu eşti vindecată. Poţi merge
acasă. Aleluia! El este aici.

Vino, doamnă. Noi suntem străini unul pentru celălalt,
ceea ce înseamnă că eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Tu ei fost la un
doctor, iar el te-a examinat la sânul drept. Este cancer şi nu ţi-a mai dat
nici o şansă. Aceasta a spus-o doctorul, dar Isus Hristos a murit pentru tine
ca să te vindece. Crezi? Osândesc acest diavol din sora mea, în Numele lui Isus
Hristos, ca să fie eliberată. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Vino, doamnă. Din câte ştiu, nu ne cunoaştem, nu ne-am
mai văzut niciodată. Zilele trecute ai fost foarte tristă, pentru că ţi-a murit
cineva drag, un predicator. Şi tu ai o umflătură, este adevărat? Crezi că te
vei face bine? Atotputernicule Dumnezeu, o binecuvântez pe această femeie în
Numele lui Isus Hristos, ca s-o vindeci, Doamne. Amin. Dumnezeu să te
binecuvânteze, doamnă.

Nu îl văd pe Billy Paul. Nu ştiu unde s-a dus, dar îi
cunosc duhul şi ştiu ce nu este în ordine cu el.

Tu eşti următorul pacient? Doamnă, eu sunt un străin
pentru tine, nu ne cunoaştem, dar Isus Hristos ne cunoaşte pe amândoi. Este
adevărat? Crezi? Eşti aici pentru cineva. Este vorba de sora ta, dar sunteţi
surori doar pe jumătate. Ea este bolnavă de febră reumatică, este adevărat? Ai
şi tu o fiică bolnavă tot de febră. Ai şi un fiu bolnav, iar pe deasupra, vrei
să mă rog şi pentru dintele tău, nu-i aşa? Vino aici.

Dumnezeule scump, care ai făcut cerurile şi pământul,
trimite binecuvântările Tale peste această femeie pe care o binecuvântez în
Numele lui Isus Hristos. Amin. Crezi din toată inima?

Tu vrei să mă rog pentru altcineva. Este vorba de fratele
tău care este nebun. Este adevărat? Este şi o femeie în vârstă pentru care ai
vrea să mă rog. Este mama ta şi suferă de diabet, aşa-i? În ce te priveşte,
doreşti o umblare mai apropiată de Dumnezeu. ai dorit întotdeauna aceasta, dar
nu ai ajuns niciodată în punctul în care să simţi că ai făcut voia Lui
desăvârşită. Vrei să-I predai chiar acum întreaga ta viaţă, ca să mergi acasă
şi să primeşti ceea ce ai cerut? Crezi că dacă o vei face, te vei dedica în
întregime lui Dumnezeu şi rugăciunea ta va fi onorată? Şi eu cred la fel.

Atotputernicule Dumnezeu, în Numele Fiului Tău, Domnul
Isus Hristos, binecuvântează această femeie pe care o binecuvântez în Numele
Tău. Amin.

Eu Îl iubesc din toată inima. Nici nu-ţi mai trebuie
vreun prieten… Ce altceva ai mai putea dori? Ce ar mai putea face Duhul Sfânt?
O, ce s-ar putea întâmpla în momentul acesta!

Bună ziua, doamnă. Nu ne cunoaştem, este adevărat?
Singurul care te cunoaşte este Dumnezeu, de aceea, numai prin mila Lui aş putea
şti ceva despre tine. Eu sunt un om, dar crezi că Isus Hristos este Fiul lui
Dumnezeu? Eşti creştină şi de curând ai primit nişte veşti. Ai cancer, iar
doctorul ţi-a spus că nu te vei mai face bine. Nu eşti din oraşul acesta, ci
vii dintr-un ţinut cu multe lacuri. Wisconsin. Numele tău este Regal, iar
iniţialele tale sunt H.F. Du-te şi primeşte vindecarea, pentru că Isus Hristos
te face bine.

Dar tu crezi, doamnă? Ai o problemă femeiască, este
adevărat? Şi doamna de acolo… Ea are gută. Amândouă sunteţi vindecate. Credeţi?

Ridicaţi-vă cu toţii în picioare, indiferent ce problemă
aveţi. Ridicaţi-vă şi spuneţi: „Eu cred în Domnul Isus Hristos şi Îl primesc ca
Vindecătorul meu personal!”

Atotputernicule Dumnezeu, osândesc orice boală în Numele
lui Isus Hristos şi scot afară orice diavol prin Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.


Amin –