Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMDOCTORUL MOISE

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
14/01/1955, seara - Chicago, IL

Vă urăm bun venit printre noi, prieteni dragi. Fie ca Duhul lui Dumnezeu să vă mişte în seara aceasta inimile, ca să-L iubiţi tot mai mult.

Acesta este Fundamentul, Cuvântul corect al lui Dumnezeu: Biblia, şi fiecare iotă din ea este scrisă prin inspiraţie. Toată această Carte este Cuvântul lui Dumnezeu şi Dumnezeu este în Cuvântul Său, ceea ce înseamnă că dacă primiţi Cuvântul Lui, Îl primiţi de fapt pe El.

Totul se oglindeşte în Cuvântul Său: Planul lui Dumnezeu, motivele lui Dumnezeu, atitudinea lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, mântuirea lui Dumnezeu, etc. Cuvintele spuse de El sunt ca nişte seminţe pe care le puneţi în pământ, fiecare dintre ele rodind exact ceea ce scrie aici, iar voi le primiţi prin credinţă.

Cineva m-a întrebat odată: „Frate Branham, care este partea lui Dumnezeu când vin aceste vedenii?”

„Vedeniile sunt Cuvântul secundar al lui Dumnezeu”, am răspuns eu. „De aceea, dacă ar spune ceva ce nu este în acord cu Biblia, ar fi total greșite. Biblia este primul lucru.”

Dumnezeu a spus: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod 15.26), ceea ce înseamnă că toată vindecarea vine de la Domnul; El este Cel ce vindecă. Toate făgăduinţele divine au venit de la Dumnezeu şi sunt Cuvântul Lui pentru mine şi pentru voi.

S-ar putea ca în locul acesta să fie vreun caz care nu poate fi adus la nivelul acela de credinţă, încât să poată primi ceea ce cere. Ştiaţi că acest lucru este greu de făcut? Uneori, oamenii Îl acceptă pe Isus ca Mântuitor personal, din pricina emoţiilor, dar aceasta nu înseamnă că sunt mântuiţi.

Poate spui: „Eu cred!” Şi Satana crede, dar aceasta nu înseamnă că este salvat. Când eşti salvat cu adevărat, primeşti pecetea mântuirii: botezul cu Duhul Sfânt.

Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar lucrul acesta i-a fost socotit ca neprihănire. Dar El i-a dat tăierea împrejur ca o pecete sau ca o confirmare a credinţei lui; ca o dovadă că credinţa lui este corectă.

Să vă dau un exemplu. Să zicem că o felie de pâine costă zece cenţi, iar eu am o monedă de zece cenţi. Ei bine, moneda mea nu este felia de pâine, dar cu aceşti zece cenţi o pot cumpăra. Tot aşa, eu îmi câştig mântuirea prin credinţă, dar credinţa nu este mântuirea. Credinţa îmi câştigă mântuirea, aşa cum moneda este plata pentru bucata de pâine, şi nu bucata de pâine. Aţi înţeles?

Deci, voi Îl credeţi pe Dumnezeu, iar El vă confirmă credinţa prin faptul că vă dă înapoi ceea ce produce credinţa voastră.

Poate spui: „Eu am credinţă să fiu vindecat.” Dacă ai credinţă, eşti vindecat pentru că Dumnezeu este obligat faţă de Cuvântul Său. Înţelegeţi?

Tu spui: „Eu cred că sunt mântuit.” Atunci Dumnezeu îţi dă Duhul Sfânt să confirme aceasta, îţi dă mărturia Duhului Sfânt. Aşa este. Atunci, orice păcat este şters, întunericul se face zi, omul vechi s-a dus şi se naşte un om nou. Aceasta se întâmplă când crezi cu adevărat.

Dar dacă spui: „Eu cred!” şi nu se întâmplă nimic, ci continui să trăieşti acelaşi fel de viaţă, ascunzându-te după: „Eu merg la biserică”, El nu va accepta niciodată aceasta. Înţelegeţi? Când eşti primit de El, se întâmplă ceva şi devii o făptură nouă.

Acelaşi lucru este şi cu vindecarea divină.

Tu spui: „Eu cred în vindecarea divină!” Atunci accept-o şi se va întâmpla ceva. Dacă crezi cu adevărat, se va întâmpla ceva, dar dacă nu crezi…

Însărcinarea pe care o am eu din partea Domnului este să încerc să aduc persoana la nivelul în care credinţa devine pozitivă, nu negativă. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Chiar şi ucenicii L-au crezut cu greu pe Isus. El le-a spus o mulţime de pilde; le-a vorbit într-un fel şi apoi în altul, încât se părea că Se contrazice, iar ei nu puteau pătrunde înţelesul cuvintelor Lui şi nu Îl înţelegeau.

Dar spre sfârşitul slujbei Sale, dacă nu greşesc în Ioan 15, ei I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă.”

Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva…” (Ioan 16.29-31). Aţi văzut? „…de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.”

„Acum credeţi?”, le-a răspuns Isus.”

Ei au văzut ce a făcut El, ce descoperiri mari le-a făcut cunoscute prin manifestarea Duhului, şi atunci credinţa lor a fost adusă până în punctul în care au putut primi: „…de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.” Aţi văzut? „Acum credem.”

Eu nu spun că psihologia nu ajută la nimic, dar ea nu poate lua locul realităţii. Aşa este. Psihologia este ceva la care te gândeşti cu mintea, dar „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1).

În Evanghelia lui Ioan, capitolul 3 citim următoarele:

„Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu (Spunea aceasta, deşi El era împotriva tuturor teologiilor şi învăţăturilor lor, le-a pus deoparte şi a învăţat Adevărul curat al lui Dumnezeu); căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (v. 1-2).

Vedeţi? Isus a făcut ceva ce a adus credinţa lor sus, într-un punct în care au recunoscut că El era Fiul lui Dumnezeu.

Acum, dacă biserica învaţă numai teologie, cum ştii ce este corect şi ce nu este corect? Dar când Dumnezeu lucrează în acea biserică şi aduce credinţa în acel punct, atunci ştii. Aşa este şi cu vindecarea divină.

Acum aş vrea să vorbesc pentru câteva minute din Ioan 3.14:

„Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului…”

Isus vorbea cu acest mare conducător evreu, şi pentru că nu putea înţelege ce îi spunea, i-a adus un exemplu din Vechiul Testament, ca dovadă biblică despre ceea ce îi spunea. El era foarte fundamental în învăţătura Sa, însă era împotriva teologiei lor, a doctrinei pe care o aveau. Ei nu aveau adevărul, dar erau cât se poate de credincioşi teologiei lor.

Scriptura spune că „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbe 14.12). Poate părea că fiecare bucăţică este bună, dar sfârşitul este moartea. Deci noi trebuie să ştim că suntem bine. Dumnezeu a ştiut în toate epocile tot ce era bine sau rău, şi El a legitimat întotdeauna ce era corect.

Cu vreo două săptămâni în urmă am stat de vorbă cu un bărbat, iar el mi-a zis:

„În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a vindecat pe bolnavi, şi la fel a făcut în Noul Testament, dar acum nu mai este aşa.”

„Admiţi că El le-a dat putere să vindece bolnavii?”

„Da.”

„Prin Cuvântul Său?”

„Da.”

„Atunci unde scrie în Scriptură că această putere le-a fost luată înapoi? Eu îţi pot arăta când a venit, şi ştii şi tu aceasta, dar arată-mi unde scrie că le-a fost luată înapoi şi atunci te voi crede.”

El a spus: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Şi: „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; căci Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” (Matei 28.20;Ioan 14.12+17).

Vorbind cu Nicodim, Isus a vorbit în pilde, sau mai bine zis, a spus o prorocie: „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu…”

Să ne întoarcem puţin la copiii lui Israel, apoi vom vedea unde ne va călăuzi Duhul Sfânt să privim. Eu nu mă pregătesc mai dinainte, ci vin aici, citesc un text din Scriptură şi apoi aştept călăuzirea Lui ca să văd încotro mă îndreaptă.

Mă gândesc la Israel, care a fost rob timp de patru sute de ani, şi la faptul că în toţi aceşti patru sute de ani, Dumnezeu nu a scris nici măcar un cuvânt cu privire la ei. De ce?

Ultimul proroc pe care îl avuseseră a fost Iosif, un bărbat ales de Dumnezeu să facă anumite lucruri şi să împlinească voia Sa.

Darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă, ceea ce înseamnă că tu nu poţi pune în cineva ceva, dacă nu a fost pus de Dumnezeu. Omul nu poate face nimic.

În alegerea Sa mai dinainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a hotărât să se întâmple anumite lucruri. El poate şti de la început ce va fi la sfârşit, pentru că a pus totul într-o ordine şi totul trebuie să ajungă în acel punct.

Astfel, Iosif a fost născut să fie un om duhovnicesc, un proroc, un văzător, un visător şi un tălmăcitor al viselor. El a fost urât de fraţii săi, dar iubit de tatăl său, fiind un tip desăvârşit spre Hristos. Ei l-au urât fără temei, pentru că era duhovnicesc.

Toată Scriptura are o înţelegere complexă şi se desfăşoară în cicluri. De exemplu, cred că în Matei este scris: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” (Matei 2.15), dar textul la care se referă Matei aici, aparţinea de fapt Israelului, pentru că Dumnezeu a spus: „Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.” (Osea 11.1). El l-a numit pe Israel, „fiul Său”, dar şi Isus era „Fiul Său”: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” Vedeţi cum se repetă totul? Istoria se repetă şi la fel se repetă Scriptura de-a lungul epocilor. Orice învăţat care studiază aceste lucruri duhovniceşte, ştie că ele se repetă, merg în cicluri. Cu siguranţă.

Biblia spune că fraţii lui Iosif l-au urât fără temei, pentru că era duhovnicesc. Ei sunt un tip spre aşa numita biserică de astăzi; spre toate denominaţiunile: metodistă, baptistă, prezbiteriană, penticostală, sfinţii pelerini… spre toţi aceşti membri căldicei. Desigur, eu nu spun că toţi sunt aşa, pentru că mulţi dintre ei sunt creştini născuţi din nou, dar sunt destui şi cei care sunt creştini doar cu numele şi nu au fost legitimaţi de Dumnezeu prin descoperire spirituală. Astfel, este o singură cale prin care poţi cunoaşte adevărata însemnătate a puterii şi a vindecării şi ce înseamnă mântuirea: descoperirea duhovnicească a voii şi a Cuvântului lui Dumnezeu. Tu nu vei putea învăţa aceasta nicăieri, decât prin descoperire.

Fiţi atenţi un moment! Când Abel şi Cain au adus o jertfă lui Dumnezeu, în Geneza, amândoi erau credincioşi. Ei nu erau necredincioşi; Cain nu era un necredincios, un comunist, ci era credincios. Acum, dacă tot ceea ce cere Dumnezeu este să credem, înseamnă că a fost nedrept când l-a condamnat pe Cain, fiindcă el a avut aceeaşi credinţă ca şi Abel: credea în închinare, credea în aducerea jertfelor.

Oamenii spun: „Tot ce trebuie să faci este să crezi!” Da, asta trebuie să faci, dar trebuie să facă şi Dumnezeu ceva.

Priviţi! Cain se închina; el a ridicat o biserică, un altar şi a adus o jertfă. El era la fel de religios ca şi Abel, aşa că a luat din roadele câmpului şi le-a pus pe altarul său.

Desigur, el credea că aceasta ne-a scos din grădina Eden: roadele, ceva ce trebuia recoltat şi adus înapoi. El a privit lucrurile fireşte, fiindcă ştia că omul nu a avut voie să se atingă de rodul acelui pom, aşa că a adus înapoi roade şi le-a pus pe altarul său.

Dar, prin descoperirea spirituală dată de Dumnezeu, prin credinţă, Abel a înţeles că nu un fruct a cauzat căderea, ci sângele.

Astfel, încă de la prima biserică ridicată, de la primul altar, a existat „pro” şi „contra”.

Pentru că Cuvântul nu era încă scris, Dumnezeu i-a lui Abel dat o descoperire nescrisă, prin care i-a arătat că nu fructele sau roadele mâinilor au cauzat căderea, aşa că el a adus sânge, a jertfit sânge, şi acesta a mărturisit pentru el că era neprihănit, deoarece era vorba de o descoperirea spirituală.

Când a coborât de pe Muntele schimbării la faţă, Isus a zis: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.”

„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”

Atunci, Simon Petru a păşit în faţă şi a spus: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”

Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta..” Amin. Priviţi! „Tu n-ai învăţat aceasta în seminar şi nici de la vreun om.”

La rândul lui, Pavel a spus: „…învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2.4-5).

Vedeţi? „…nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

…şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.17-18).

Catolicii spun: „El Şi-a zidit biserica pe Petru, care este o piatră, dar Petru a alunecat doar câteva zile mai târziu.

Alţii spun că El Şi-a zidit Biserica pe Hristos. Nu este adevărat! Hristos este Cuvântul, este descoperirea lui Dumnezeu, iar El a spus clar: „…nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”, ceea ce înseamnă că El Îşi zideşte Biserica pe descoperirea spirituală a lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu „şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Nu Hristos era „piatra”. Într-un fel, El este Piatra, dar „piatra” despre care vorbeşte cu Petru aici, este „descoperirea spirituală” cu privire la cine este Fiul lui Dumnezeu: „…nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Este descoperirea spirituală care te face un martor al Lui.

După moartea prorocului Iosif, biserica nu a mai avut nici un Cuvânt şi pentru ea nu mai era nici o cale de scăpare. Apoi, după patru sute de ani, s-au adunat toţi bătrânii, scribii şi cărturarii, dar nu s-a întâmplat nimic. Astfel de timpuri a trăit multă vreme biserica: în care a dormit şi nu s-a întâmplat nimic. Este adevărat?

Dar deodată, când timpul împlinirii făgăduinţei a sosit, Dumnezeu a trimis un alt copil făgăduit, un copil ales  mai dinainte, care a venit în lume însoţit de un semn. Părinţii lui ştiau că acel copil le este dat de Dumnezeu, de aceea nu     s-au temut de ameninţările lui Faraon. Ei ştiau, pentru că Dumnezeu i-a vizitat când Moise era doar un copil. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Toate formele de organizare, toate adunările, toate programele pe care noi le avem, nu înseamnă mai mult decât hârtia pe care sunt atestate. Atotputernicia Lui Dumnezeu trebuie să înceapă o lucrare, fiindcă El este singurul care deţine cheia pentru a o face. 

Dumnezeu îl lasă chiar acum pe om să meargă spre capătul drumului. Noi avem organizaţii, pentagoane şi de toate, dar nu valorează nimic. Dumnezeu a hotărât un timp când va judeca lumea şi totul se va rezolva până atunci; totul trebuie să meargă aşa cum a spus El. Da, domnilor.

Când a venit în scenă, Moise nu putea face nimic de la sine. El  s-a născut proroc. Dumnezeu l-a trimis pe pământ şi nici chiar toţi Faraonii din lume nu l-ar fi putut ucide, pentru că era prorocul lui Dumnezeu. Apoi, când a intrat în slujbă, au început să se întâmple lucruri supranaturale. Moise era prorocul trimis de Dumnezeu ca să aducă eliberarea şi era însoţit de lucrări supranaturale.

Biserica voastră zace moartă de atâta vreme şi nu are nici o trezire, iar dacă păstorul vine cu o predică „croită” şi cineva spune „Amin”, este luat imediat de diaconi şi scos afară. Dacă aveţi o asemenea biserică, să ştiţi că aceea este moartă.

Oh, dar ia să-l lase Dumnezeu numai o dată pe bărbatul trimis de El, acolo şi să vedeţi ce se va întâmpla! Atunci, Focul trezirii va veni din nou pe altar, iar oamenii vor plânge şi vor cere îndurare pentru sufletele lor. Vieţile lor vor fi îndreptate, iar în biserică vor avea loc vindecări, semne şi minuni, pentru că acolo unde este Creatorul, se naşte o făptură nouă, o viaţă nouă şi o nădejde nouă. Totul vine atunci când vine Isus. Întotdeauna a fost aşa.

Acum haideţi să urmărim călătoria lor, pentru că este un tip desăvârşit al călătoriei bisericii de azi.

Dumnezeu le-a făcut o cale şi le-a dat tot ce au avut nevoie ca să-şi poată continua călătoria. Apoi a venit un timp când biserica a început să se răcească şi au cârtit împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise. Dar când s-au răcit, boala s-a strecurat în tabără. Din pustie au apărut şerpi veninoşi care au intrat în tabără şi au început să-i muşte pe oameni, aşa că foarte mulţi au murit.

Atunci Moise s-a grăbit să mijlocească pentru ei, fiindcă au recunoscut să au păcătuit împotriva Domnului şi  s-au căit.

De aceasta are nevoie şi America: de o mărturisire de modă veche, în care să-şi recunoască greşelile şi să se roage lui Dumnezeu pentru îndurare; fiindcă nu ajunge să adere la o biserică sau să organizeze adunări atractive, ci este nevoie de o mărturisire de modă veche în care să se spună: „Doamne, am făcut ce este rău!”

Să închidem toate localurile rău famate, să aruncăm ţigările de pe raft, să nu se mai vând whisky şi să-i dovedim lui Dumnezeu că ne pare într-adevăr rău pentru tot ce am făcut. Să închidem cluburile de noapte, să ne punem pe genunchi şi să ne rugăm pentru o trezire. Acesta este adevărul.

Uitaţi-vă la toate eforturile care se fac. Totul este zadarnic până nu Îi dovediţi lui Dumnezeu că sunteţi cu adevărat sinceri. Şi la fel este şi în cazul vindecării.

Tu poţi să alergi în rândul acesta de rugăciune, apoi în altul şi în altul, poţi să strigi sau să spui una şi alta, fiindcă nu se va întâmpla nimic până nu te cobori aici jos şi Îi dovedeşti lui Dumnezeu că eşti sincer, arzând toate podurile lăsate în urmă, ca să nu te mai poţi întoarce înapoi; apoi spui: „Iată-mă, Doamne, sunt aici!” Atunci, sigur se va întâmpla ceva.

La fel este şi cu Duhul Sfânt. Tu spui: „L-am căutat pe Duhul Sfânt timp de patru ani.”

Nu vreau să vă învăţ, dar ori vă înşelaţi, ori este ceva greşit, ori nu aţi înţeles nimic, pentru că Dumnezeu este credincios Cuvântului Său, iar Petru a spus în ziua cincizecimii: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2.38). Aceasta este Scriptura: la fel de clară şi de adevărată.

Dacă vă pocăiţi şi vă botezaţi, iar credinţa voastră este sinceră, Dumnezeu este obligat să-Şi ţină Cuvântul şi să vă dea Duhul Sfânt. El face aceasta când vă supuneţi în totul Cuvântului Său. Credeţi aceasta şi lăsaţi ca voia Domnului să biruiască în voi.

Dacă inima voastră este sinceră înaintea lui Dumnezeu; dacă gândurile vă sunt corecte şi drepte; dacă Îl credeţi cu adevărat, mergeţi mai departe cu această încredinţare şi veţi vedea că se va întâmpla ceva.

  Dumnezeu Îţi va da Duhul Sfânt, iar tu Îl vei primi.

  Să mergem puţin mai departe. Când a văzut ce se întâmplă, Moise s-a dus, a vorbit cu Dumnezeu şi I-a zis: „Doamne, ce să fac în situaţia aceasta?”

„Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.”

Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia.” (Numeri 21.8-9).

Arama, şarpele şi prăjina vorbesc despre Domnul Isus Hristos.

Când a vorbit cu Nicodim, Isus a spus: „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului…” De ce? „…pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3.14-15).

Ce a făcut poporul? A cârtit împotriva Domnului, adică a păcătuit. Acesta este motivul pentru care au venit acei şerpi veninoşi şi i-au muşcat. Şi toată ştiinţa medicinii egiptene, pe care o aveau printre ei, nu le-a folosit la nimic, pentru că nu a putut vindeca muşcătura acelor şerpi. De ce? Pentru că aceea era voia lui Dumnezeu. Dar ce a făcut El? Dumnezeu ştia că poate termina cu păcatul şi că poate vindeca bolile, aşa că a ridicat acel şarpe de aramă.

Încă de la început, şarpele a reprezentat păcatul deja judecat. Acest lucru s-a întâmplat pentru prima dată în grădina Eden, când Dumnezeu l-a judecat şi l-a lăsat fără picioare.

Arama reprezintă judecata divină: altarul de aramă. Astfel, cerul era ca arama în zilele lui Ilie, când nu a plouat deloc trei ani şi jumătate.

Prăjina reprezintă crucea. Deci, totul Îl simboliza pe Hristos.

De ce a arătat El toate aceste lucruri mai dinainte? Pentru că voia să atragă atenţia copiilor lui Israel, cu privire la lucrurile pe care urma să le facă.

În gândul lui Dumnezeu, Hristos era deja crucificat, fiindcă El era Mielul junghiat de la întemeierea lumii. În Eden, Hristos, care a devenit Cuvântul făcut trup, nu Se materializase încă, ci era doar în gândurile lui Dumnezeu.

 El voia să atragă atenţia copiilor lui Israel, înainte ca acel lucru să se întâmple; aceasta arătând că Dumnezeu ştia ce avea să fie. Astfel, prin acel şarpe de aramă ei au primit vindecarea şi au putut să vadă ce urma să se întâmple.

Când scapi de păcat, tu trebuie să primeşti şi vindecarea. Aceasta îi face pe metodişti să se simtă bine, aşa-i? Priviţi! Aflaţi cauza şi ştiţi care este tratamentul!

Deci, în gândirea Sa infinită, Dumnezeu a ştiut mai dinainte că peste câteva sute de ani, Isus avea să se facă păcat pentru noi şi să moară pe cruce în locul nostru. Şi dacă a permis ca Israel să fie vindecat, prin supranatural, înainte ca Hristos să fie răstignit, cu cât mai mult o va face acum, după răstignirea Lui? Şi dacă umbra a putut face aceasta, cu cât va fi mai puternică realitatea? Cu cât va fi mai măreţ planul pe care-L are cu noi astăzi, decât cel avut cu Moise?

Şi totuşi, atunci când Moise a ieşit cu poporul din pustie, printre ei nu a fost nici măcar un bolnav. Cum a făcut aceasta doctorul Moise timp de patruzeci de ani? Cred că dacă este prezent vreun doctor în seara aceasta aici, i-ar plăcea să cunoască câteva din prescripţiile lui.

El a condus două milioane de oameni. Gândiţi-vă câţi copii s-au născut în fiecare noapte la cei două milioane de oameni? Câţi bătrâni erau printre ei? Câţi erau ologi şi bolnavi? Dar doctorul Moise s-a îngrijit de toţi, iar când au ieşit din pustie nu era nici măcar un suferind printre ei. Un doctor de astăzi nu poate face aşa ceva nici măcar pentru o familie. Gândiţi-vă!

Cum a fost posibil pentru Moise? El avea reţeta. V-ar plăcea să ştiţi care era acea reţetă? Ştiţi ce cred eu, prieteni creştini? Că noi trăim la începutul celui mai măreţ timp pe care l-a trăit lumea vreodată. Eu cred că toate lucrurile sunt descoperite. Ştiţi voi, tot ce a fost acoperit cu tot felul de doctrine, teologii şi alte lucruri, necredinţa fiind transmisă,  ca o ştafetă, din generaţie în generaţie: „O, nu există vindecare divină! Zilele minunilor au trecut”. Dar a venit timpul în care Domnul, nu omul, ne va întoarce la început.

Uitaţi-vă cum a progresat ştiinţa în ultimii o sută cincizeci de ani de ani. Gândiţi-vă că în urmă cu o sută de ani, oamenii puteau transmite un mesaj printr-o scrisoare sau „din gură în gură”, dar astăzi pot să-l trimită prin telefon, telegraf, televiziune, etc. Vă daţi seama cât au progresat?

Cu o sută cincizeci de ani în urmă, un om de ştiinţă francez, nu mai ştiu cum îl chema, a făcut nişte calcule şi a declarat că poate dovedi că dacă omul va circula cu infernala viteză de 30 de mile/oră, gravitaţia  l-ar face să se desprindă de la sol… Dovadă ştiinţifică. Mă întreb cu ce zbura, cu balonul?

Mai interesează pe cineva de astăzi, părerea lui? Tu intri în maşină şi goneşti cu 100 de mile/oră, fără să te gândeşti la nimic. Sigur că da.

Zilele trecute, am văzut un model de Ford despre care se spune că merge cu 150 de mile/oră. Ei nu mai dau nici o importanţă la ceea ce a spus acel om de ştiinţă, pentru că au progresat. Au ajuns atât de departe încât acum despică atomul. Şi ştiţi ce au descoperit în timp ce „se jucau” cu elementele din aer? Atomii i-au dus înapoi la Dumnezeu; lumina i-a dus înapoi la Dumnezeu; ştiinţa pe care se bazau descoperă acum lucruri care îi duc înapoi la Dumnezeu. Da, ei au descoperit că se învârt şi merg înapoi.

Un om de ştiinţă m-a întrebat despre Lumina supranaturală care s-a arătat. O avem în fotografie pe perete. El mi-a povestit despre un aparat de măsură pe care l-au conectat la o femeie sfântă care era pe moarte. Au conectat-o fără ştirea ei, apoi au părăsit salonul. Când moartea s-a apropiat s-o ia, ea nu s-a temut deloc, ci şi-a ridicat ochii în sus şi L-a rugat pe Dumnezeu să-i ierte pe toţi vrăjmaşii ei, după care i-a mulţumit pentru viaţa pe care i-a îngăduit s-o trăiască. Aparatul era pus pe zero, iar la un moment dat a indicat că din ea a ieşit ceva supranatural, o putere, pentru că funcţiona pe principiul detectorului de minciuni.

Voi nu aţi fost făcuţi să spuneţi minciuni. Dacă sunteţi conectaţi la acel detector şi nu spuneţi adevărul, el va arăta că minţiţi, pentru că este o tensiune care merge prin nervi, iar sufletul omului nu a fost făcut să mintă, ci să spună adevărul şi să fie sincer.

Vedeţi, şi ştiinţa a descoperit acest lucru. Ei spuneau că acea femeie este nebună pentru că L-a acceptat pe Domnul Isus Hristos şi a crezut în El, dar atunci când a plecat dincolo de lună şi stele, la tronul lui Dumnezeu, din ea a ieşit suficientă putere ca să le transmită un mesaj radio.

Apoi au conectat aparatul la un păcătos care era pe moarte din cauza unei boli venerice; şi au trimis la el o tânără care mai întâi l-a emoţionat, dar după aceea s-a enervat pe ea şi a început să înjure şi să ia Numele Domnului în deşert, iar aparatul de măsură a indicat la fel ca în cazul acelei femeii.

Omul acela de ştiinţă s-a convertit şi a spus: „Dacă Dumnezeu îi respectă pe oamenii care folosesc Numele Lui, Îi dau slavă şi cred atât de mult în El, cred şi eu în Domnul Isus Hristos şi Îl accept ca Mântuitor personal.”

El a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: „Reverend Branham, lumina din jurul Mântuitorului şi a sfinţilor Săi, nu este o iluzie mintală, ci este Dumnezeu în zilele din urmă, la fel ca şarpele de aramă.”

Este o dovadă ştiinţifică ce arată că acesta este Adevărul. Aleluia! Da, aparatul a făcut acea fotografie care arată că în jurul credinciosului există o putere.

……………………………………………………………………………………………………

… Cuvântul Tău este adevărul. Doamne, Te rugăm să fii cu noi acum, când Îl slăvim pe Domnul Isus Hristos, Fiul Tău preaiubit, care a spus: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32).

O, Dumnezeule, ajută-ne să-L înălţăm înaintea oamenilor; ajută-ne să-L proslăvim şi să spunem: „Iată-L pe Cel pe care L-a proslăvit Tatăl!” Numele Lui este mai presus de orice arhanghel şi de orice alt nume din cer. Când a înviat din morţi, El a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.”

„Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.18+20; Marcu 16.15).

Tată ceresc, în felul acesta umil şi sărăcăcios pe care-l am, dar binecuvântat de Tine, Îţi sunt recunoscător pentru tot… Se pare că marele Înger al lui Dumnezeu, care mi s-a arătat, stă în seara aceasta aici şi îmi spune: „Cheamă un rând de rugăciune!” Tată, poate că în seara aceasta se vor întâmpla lucruri, care îi vor face pe mulţi să creadă; iar la încheierea serviciului, Te rog să faci ca fiecare necredincios să alerge la altar şi să spună: „Acum cred.” Îngăduie ca cei care nu au încă Duhul Sfânt, să-L primească în seara aceasta, în timp ce stau încă aici; iar pentru cei care Îl caută pe Dumnezeu să fie o seară glorioasă, din pricina prezenţei Tale, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

(Fratele Branham vorbeşte cu unul dintre fraţi).

S-au împărţit numere de rugăciune? Care au fost seara trecută? „J”? Prima parte de la „J”? Câţi am chemat? 50? I-am luat pe toţi? Haideţi să-i chemăm pe cei care au numere de la J-85 până la J-100.

Să ridice mâna cine are J-85. Tu, doamnă? Vino aici jos. Cine are J-86? Bine, doamnă. Cine are J-87? Bine. J-88? Bine. J-89?” Bine. Cine are J-90? 91, 92, 93, 94, 95? Pot să-i văd? Bine. 96, 97, 98, 99, 100? Haideţi să-i luăm pe aceştia.

Nu ştiu de ce, dar poate printre cei chemaţi este cineva care ar putea muri până dimineaţă. Spun aceasta, pentru că Ceva mi-a spus să chem un rând de rugăciune, deci trebuie s-o fac.

Câţi de aici sunt bolnavi, cred şi vin la Dumnezeu ca să fie vindecaţi în seara aceasta? Ridicaţi mâna unde sunteţi, pentru că vreau să vă văd. Ei nu ştiu, dar El este deja aici. Să credeţi din toată inima. Eu L-am văzut mişcându-Se peste audienţă, încă înainte de a chema rândul de rugăciune. Îi sunt atât de recunoscător Domnului Isus Hristos pentru aceasta!

O, aş vrea să văd biserica intrând pe acest Tărâm şi la fel fiecare inimă! Sunt sigur că ziarele vor avea ce să scrie mâine dimineaţă. Dacă veţi intra cu toţii pe acest tărâm, în zilele următoare vor veni aici creştini flămânzi din toată lumea. O, aş vrea să am suficiente cuvinte ca să pot exprima aceasta!

Acum, vrea să înţelegeţi că nu eu fac aceste lucrări, pentru că sunt doar un om, dar El este Dumnezeu. Ce minunat, ce frumos, ce glorios, ce scump este El şi cât de mult Îl iubesc!

Eu obişnuiam să cât o cântare veche: „Căci El este atât de scump pentru mine!” Tu crezi aceasta, doamnă? Da? Dacă ţi-aş spune că artrita de care suferi, a dispărut, ai crede din toată inima? Da? Crezi că El te-a vindecat? A făcut-o. Tu eşti deja vindecată. Lăudat să fie Domnul! Cât de minunat este El!

Tu nu eşti din oraşul acesta, este adevărat, doamnă? Vii din Grand Rapids, Michigan, iar în timp ce stăteai aici, te gândeai la ceva. Problema ta este că-ţi pierzi memoria şi nu poţi gândi limpede. Este adevărat?

Doamna de lângă tine este tot din Michigan. Tu eşti aici pentru că doreşti să ai o trăire mai aproape de Dumnezeu. vei primi aceasta, nu te îngrijora. Memoria îţi va reveni şi nu vei mai fi tulburată.

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este în seara aceasta aici. Aveţi credinţă în Dumnezeu! credeţi din toată inima şi veţi vedea slava Lui.

Vrei ca suferinţa ta să înceteze, doamnă? Tu ai probleme cu fierea, este adevărat? Eşti vindecată. Isus Hristos te face bine. Credinţa ta te-a vindecat. Durerea a dispărut, iar tu ştii că este adevărat. Amin.

Nu trebuie să avem un rând de rugăciune, nu avem nevoie de el. Singurul lucru de care aveţi nevoie este puţină credinţă. Credeţi în Dumnezeu! Dacă poţi crede în Dumnezeu, El va face restul lucrării pentru tine. Ce minunat este El!

Este un bărbat mai în vârstă, care se întreabă cum este cu boala de prostată pe care o are. Ai avut o operaţie, aşa-i tataie? Şi încă te supără. Nu te îngrijora, pentru că te-a părăsit deja. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede numai!

Tânăra de acolo are probleme la spate şi se întreabă ce se va întâmpla cu ea. Isus Hristos te-a făcut bine. Amin.

Doamna care stă în spate cu probleme la sinusuri… Vrei să scapi de această problemă, aşa-i doamnă? Bine. Şi tu eşti vindecată. Poţi merge acasă. Aleluia! El este aici.

Vino, doamnă. Noi suntem străini unul pentru celălalt, ceea ce înseamnă că eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Tu ei fost la un doctor, iar el te-a examinat la sânul drept. Este cancer şi nu ţi-a mai dat nici o şansă. Aceasta a spus-o doctorul, dar Isus Hristos a murit pentru tine ca să te vindece. Crezi? Osândesc acest diavol din sora mea, în Numele lui Isus Hristos, ca să fie eliberată. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Vino, doamnă. Din câte ştiu, nu ne cunoaştem, nu ne-am mai văzut niciodată. Zilele trecute ai fost foarte tristă, pentru că ţi-a murit cineva drag, un predicator. Şi tu ai o umflătură, este adevărat? Crezi că te vei face bine? Atotputernicule Dumnezeu, o binecuvântez pe această femeie în Numele lui Isus Hristos, ca s-o vindeci, Doamne. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

Nu îl văd pe Billy Paul. Nu ştiu unde s-a dus, dar îi cunosc duhul şi ştiu ce nu este în ordine cu el.

Tu eşti următorul pacient? Doamnă, eu sunt un străin pentru tine, nu ne cunoaştem, dar Isus Hristos ne cunoaşte pe amândoi. Este adevărat? Crezi? Eşti aici pentru cineva. Este vorba de sora ta, dar sunteţi surori doar pe jumătate. Ea este bolnavă de febră reumatică, este adevărat? Ai şi tu o fiică bolnavă tot de febră. Ai şi un fiu bolnav, iar pe deasupra, vrei să mă rog şi pentru dintele tău, nu-i aşa? Vino aici.

Dumnezeule scump, care ai făcut cerurile şi pământul, trimite binecuvântările Tale peste această femeie pe care o binecuvântez în Numele lui Isus Hristos. Amin. Crezi din toată inima?

Tu vrei să mă rog pentru altcineva. Este vorba de fratele tău care este nebun. Este adevărat? Este şi o femeie în vârstă pentru care ai vrea să mă rog. Este mama ta şi suferă de diabet, aşa-i? În ce te priveşte, doreşti o umblare mai apropiată de Dumnezeu. ai dorit întotdeauna aceasta, dar nu ai ajuns niciodată în punctul în care să simţi că ai făcut voia Lui desăvârşită. Vrei să-I predai chiar acum întreaga ta viaţă, ca să mergi acasă şi să primeşti ceea ce ai cerut? Crezi că dacă o vei face, te vei dedica în întregime lui Dumnezeu şi rugăciunea ta va fi onorată? Şi eu cred la fel.

Atotputernicule Dumnezeu, în Numele Fiului Tău, Domnul Isus Hristos, binecuvântează această femeie pe care o binecuvântez în Numele Tău. Amin.

Eu Îl iubesc din toată inima. Nici nu-ţi mai trebuie vreun prieten… Ce altceva ai mai putea dori? Ce ar mai putea face Duhul Sfânt? O, ce s-ar putea întâmpla în momentul acesta!

Bună ziua, doamnă. Nu ne cunoaştem, este adevărat? Singurul care te cunoaşte este Dumnezeu, de aceea, numai prin mila Lui aş putea şti ceva despre tine. Eu sunt un om, dar crezi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Eşti creştină şi de curând ai primit nişte veşti. Ai cancer, iar doctorul ţi-a spus că nu te vei mai face bine. Nu eşti din oraşul acesta, ci vii dintr-un ţinut cu multe lacuri. Wisconsin. Numele tău este Regal, iar iniţialele tale sunt H.F. Du-te şi primeşte vindecarea, pentru că Isus Hristos te face bine.

Dar tu crezi, doamnă? Ai o problemă femeiască, este adevărat? Şi doamna de acolo… Ea are gută. Amândouă sunteţi vindecate. Credeţi?

Ridicaţi-vă cu toţii în picioare, indiferent ce problemă aveţi. Ridicaţi-vă şi spuneţi: „Eu cred în Domnul Isus Hristos şi Îl primesc ca Vindecătorul meu personal!”

Atotputernicule Dumnezeu, osândesc orice boală în Numele lui Isus Hristos şi scot afară orice diavol prin Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

– Amin –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.