DEMONOLOGIE RELIGIOASĂ

În timp ce vă salut şi vă doresc cea mai călduroasă părtăşie cu Hristos şi dragostea Lui, mă întreb câţi dintre voi cunosc cântarea: „El se îngrijeşte de tine”? O ştiţi? Tu o ştii, soră? În ordine, atunci putem s-o cântăm:

/: El se îngrijeşte de Tine :/

Sub strălucirea soarelui sau la umbră,

El se îngrijeşte de tine.

O, e foarte bine! Să încercăm din nou:

/:El se îngrijeşte de tine :/

Sub strălucirea soarelui sau la umbră,

El se îngrijeşte de tine.

Tatăl nostru ceresc, Tu Ţi-ai arătat nemărginita dragoste faţă de noi prin faptul că L-ai trimis pe singurul Tău Fiu, pe nevinovatul Fiu al lui Dumnezeu, ca să ia locul păcătoşilor vinovaţi. Cât îţi suntem de mulţumitori pentru că Te-ai gândit să faci aceasta pentru salvarea noastră. Îţi mulţumim, Doamne.

Suntem bucuroşi pentru că putem să ne adunăm din nou în această după-amiază, în locurile cereşti şi Te rugăm să binecuvântezi acest serviciu. Îngăduie ca fiecare bărbat, femeie, băiat sau fată, care este prezent aici, să poată pătrunde înţelesul adânc al Scripturii, deoarece ştim că trăim într-o lume care este controlată de Satan şi dorim să studiem puterea demonilor şi ce le fac ei oamenilor, astfel încât să ne poţi da o credinţă mai mare ca să se facă mai multe semne şi minuni. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele lui Hristos şi spre slava lui Dumnezeu. Amin.

În această după-amiază vom continua studiul referitor la „Demonologie”.

Frate Beeler, de curând am primit un mesaj de la prietenii mei din Africa, aşa că voi fi acolo pe la mijlocul lui iulie. Fratele Baxter nu poate merge în perioada aceea, aşa că mă voi duce singur. Aş vrea să vă rugaţi pentru mine, ca Domnul să mă ajute, pentru că am mare nevoie de ajutorul Lui. Este vorba de o adunare mare, la care se aşteaptă cel puţin două sute de mii de oameni.

În decembrie am avut o vedenie pe care am scris-o aici şi aş vrea să ne putem bucura cu toţii de împlinirea ei.  Într-o dimineaţă eram în camera mea şi iată că a venit Îngerul Domnului…

Când am fost acolo prima dată, nu m-am supus în totul Domnului şi am luat amiba. Cred că ştiţi cu toţii ce este amiba. Este un parazit care poate produce moartea. Acest lucru mi s-a întâmplat pentru că am făcut ceva ce Dumnezeu mi-a spus să nu fac. Câţi dintre voi ştiu ce s-a întâmplat? Ştiu că cei din Tabernacol au auzit povestirea mea cu privire la acest lucru.

Dumnezeu mi-a spus să merg în altă parte şi să mă feresc de locul acela, dar eu m-am luat după ceea ce au spus unii predicatori. Desigur, predicatorii sunt oameni minunaţi şi sunt fraţii mei, dar atunci când Dumnezeu îţi spune ceva, trebuie să faci ceea ce zice El, indiferent care este părerea oamenilor. Acesta este adevărul. Vedeţi? Tu ai o însărcinare din partea Lui.

Câţi vă amintiţi că odată erau doi proroci în Biblie? Şi Dumnezeu i-a poruncit unuia dintre ei să meargă şi să vorbească împotriva altarului din Betel, după care i-a zis:

Să nu mănânci pâine nici să nu bei apă, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.” (1 Împăraţi 13.9).

Dar iată că celălalt proroc i-a ieşit în întâmpinare şi   i-a zis: „Şi eu sunt un proroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului, şi mi-a zis: „Adu-l acasă la tine ca să mănânce pâine şi să bea apă.” (versetul 18).Atunci profetul l-a ascultat, l-a urmat, a mâncat şi a băut în casa lui, dar acest lucru l-a costat viaţa.Vedeţi? Aceasta arată că voi trebuie să faceţi numai ceea ce vă spune Dumnezeu, indiferent ce zice altcineva.

Dar să revin la vedenia pe care mi-a dat-o Domnul. Stăteam pe marginea patului şi mă întrebam ce voi face în viitor. Când am revenit în ţară, am fost dus la spitalul de boli contagioase, deoarece era cât pe ce să fiu ucis de acei paraziţi, dar prin harul lui Dumnezeu m-am făcut bine şi am fost lăsat acasă.

Înainte de a merge acolo, m-am rugat Domnului iar El mi-a spus să nu fac acel pas, aşa că le-am spus predicatorilor:

„Domnul a spus să nu merg acolo.” „Oh, dar Dumnezeu le vorbeşte şi altor bărbaţi, nu numai ţie!” au spus ei.

„La fel a crezut şi Core”, am răspuns eu. Apoi am luat câteva frunze, le-am pus peste picioarele acelor bărbaţi şi le-am zis: „Amintiţi-vă ce vă spun în Numele Domnului! Dacă vom merge acolo, călătoria va fi un eşec total, iar noi vom plăti scump neascultarea!” O, vai, şi chiar am plătit! Era cât pe ce să murim cu toţii.

Adevărul este că atunci când mergem în ţări străine, noi avem de luptat cu tot felul de pericole. De exemplu, este un purice mic a cărui muşcătură îţi produce „febra de păduche”. După ce te muşcă simţi o mâncărime, dar când vrei să te scarpini, observi ceva mic şi negru chiar sub piele. Degeaba vrei să-l scoţi, căci el pătrunde înăuntru. Dacă reuşeşti să îl prinzi, îi rupi doar trupul, căci capul rămâne înăuntru. Acest purice are un virus care produce paralizie. Prin urmare, nu ai voie nici să te scarpini, nici să îl smulgi afară, ci trebuie să pui doar puţină untură pe locul acela şi va ieşi singur, pentru că respiră prin porii din spate şi astfel nu mai are aer.

Tot în Africa este un ţânţar mic. El nu face nici un fel de zgomot când vine spre tine, dar o singură înţepătură este suficientă pentru a-ţi produce malaria. Apoi este un şarpe pe care localnicii îl numesc „mamba” Este destul să te lovească şi mai trăieşti vreo două minute. Cobra galbenă este un alt mare pericol. Dacă eşti muşcat de un astfel de şarpe, mai trăieşti cam 15 minute. O, şi o astfel de cobră a fost atât de aproape de fiul meu încât dacă şi-ar fi întins mâna ar fi putut s-o atingă. Ea se ridicase deja şi era pregătită să sară atunci când am tras.

 Există şi cobra neagră, oh, şi câte şi mai câte! Sunt animalele sălbatice: leii, tigrii, leoparzii, etc. şi o mulţime de boli.

Şi pe lângă toate aceste pericole mai ai de luptat şi împotriva vracilor vrăjitori care te provoacă la fiecare pas, aşa încât trebuie să dovedeşti că toate acele superstiţii sunt numai minciuni. O, şi este minunat când vezi cum Domnul nostru pune totul deoparte şi merge înainte!

Într-o zi vă voi povesti ce s-a întâmplat acolo, dar acum aş vrea să ajung la subiectul propus, şi anume la „Demonologie”. Stând pe marginea patului mă gândeam: „Oare va fi sfârşitul?” Când am revenit acasă, am lăsat în urma noastră cam o sută de mii de convertiţi, iar fratele Bosworth a venit la mine.

„Ei bine, frate Bosworth?” i-am zis eu.

„Sunt foarte mândru de tine, frate Branham, când mă gândesc că eşti abia la începutul lucrării.”

„Ei bine”, i-am răspuns, „mă gândesc că totul s-a isprăvit deoarece am trecut de 40 de ani. Cred că am luptat lupta cea bună a credinţei şi că mi-am isprăvit alergarea.”

„Ai trecut de 40 de ani? Păi, aceasta este vârsta la care eu m-am convertit”, a răspuns fratele, „şi merg încă bine.” Spunea aceasta deşi avea aproape 80 de ani. Auzindu-l ce zice, mi-am zis: „Poate are dreptate în ceea ce spune.” „Tu eşti un Branham nou nouţ”, a continuat el, „şi abia ai învăţat să-ţi controlezi adunările mai bine şi toate celelalte lucruri. Dacă vei reuşi să aduci şi America la linia corectă, vei face cu adevărat ceva minunat pentru Domnul nostru.” Deci noi am mers înainte în felul acesta şi totul a fost foarte frumos.

 În acea vedenie mi s-a arătat o mare adunare care se ţinea tot la Durban dar era cu mult mai mare decât prima. Apoi am auzit un strigăt şi am văzut un Înger care venea din cer, învăluit într-o lumină puternică. Îngerul Domnului care stă aici, era în picioare. El stă întotdeauna la dreapta mea, pe partea aceasta.

Omul acela a venit şi se plimba în jur, dar aceea nu era o vedenie, căci totul se petrecea real.  Puteam să-I aud paşii şi Vocea în timp ce vorbea cu mine. Da, totul era real, ceea ce înseamnă că nu era o vedenie. Acel Om stătea acolo, aşa cum staţi voi, iar Glasul Lui răsuna la fel ca glasul meu sau ca al vostru. În ce priveşte însă vedenia, ea izbucneşte înaintea voastră ca un film.

Acest Înger a coborât şi mi-a spus să mă întorc şi să privesc în direcţia aceasta, apoi mi-a spus ce urma să se întâmple. Se părea că eram în India. Spun aceasta pentru că oamenii aceia păreau a fi indieni.

Africanii sunt oameni puternici şi masivi, unii dintre ei ajungând până la aproape şapte picioare înălţime şi cântărind o sută de kilograme. Când am fost în Africa, acolo erau adunate cam 15 triburi diferite – zuluşii, shunghii, basutoşii, etc. Astfel, după ce spuneam, de exemplu, „Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu…” puteam merge să beau un pahar cu apă până când fiecare din cei 15 traducători reuşeau să traducă cuvintele mele în limba tribului respectiv.

Când i-am auzit pe penticostali vorbind în limbi,      m-am tot gândit la sunetele şi la cuvintele pe care le scoteau ei. Ce înţeles pot avea ele? Dar eu cred că Biblia este corectă şi că are dreptate când spune că orice sunet are o însemnătate.

Şi acolo în Africa, unii ziceau: „Blrr, blrr, blrr, blrr”, ceea ce în limba noastră ar însemna: „Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu” (dau un exemplu), în timp ce alţii spuneau: „Cluck, cluck, cluck, cluck”, care însemna tot „Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu”. Aceasta arată că nu contează ce fel de sunet este acela, căci undeva sau pentru cineva, el are o însemnătate.

Când acel Înger a venit jos, El mi-a arătat o adunare foarte mare de oameni; cea mai mare adunare pe care am văzut-o vreodată. Apoi celălalt Înger a venit foarte aproape de mine şi mi-a zis: „La adunarea aceea sunt trei sute de mii de oameni”, iar eu am scris numărul pe o bucată de hârtie. Aş vrea să vă notaţi şi voi acest lucru, aşa cum l-am notat şi pe acela referitor la băieţelul care a fost înviat în Finlanda.

Vedeţi? El a spus că la acea adunare vor fi de trei ori mai mulţi oameni decât la prima. Pe mine mă bucură foarte mult aceasta pentru că Îmi place să aduc cât mai multe suflete la Domnul nostru. Acum să mergem la tema noastră, căci ieri am studiat tehnica demonilor.

Eu nu am pretenţia că sunt un  învăţător biblic, pentru că am doar şapte clase, însă tot ce spun, primesc prin inspiraţie. Dar inspiraţia trebuie să fie conform Bibliei pentru că altfel este greşită, este adevărat? Nu contează ce inspiraţie este, ea trebuie să fie o temelie a lui Dumnezeu, pentru că nu există o altă temelie adevărată decât aceea pusă de El. Prin urmare, dacă ce spun eu se dovedeşte a fi greşit, lăsaţi ca cuvintele mele să fie o minciună deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul. Vedeţi?

Mai mult, Pavel spune că „chiar dacă un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de Aceasta, să fie anatema, adică blestemat.” (Galateni 1.8).

Eu ştiu că ceea ce v-am spus este Adevărul, pentru că Dumnezeu a dovedit lucrul acesta atât prin Cuvântul Său cât şi prin semne şi minuni, şi cred că sunt obligat faţă de El să aduc acest Adevăr al Evangheliei la biserică. Aşa este.

Oamenii sunt împărţiţi într-o mulţime de organizaţii diferite şi în secte, ceea ce este total greşit. Noi toţi suntem copiii lui Dumnezeu, dacă ne năştem din nou, iar El vrea ca noi să ştim aceasta.

Amintiţi-vă că atunci când Solomon a construit Templul din Ierusalim, pietrele folosite în construcţie au fost tăiate în diferite cariere, dar când au fost îmbinate împreună s-au potrivit atât de perfect încât nu s-a auzit nici o lovitură de ciocan, nici un zgomot de ferestrău sau ceva de felul acesta, deoarece Conducătorul întregii lucrări a fost Dumnezeu. Dumnezeu are copiii Săi şi în Adunarea lui Dumnezeu şi în Biserica lui Dumnezeu şi în alte locuri, dar când vor fi adunaţi împreună vor fi „îmbinaţi” împreună prin dragostea lui Dumnezeu, într-o Biserică slăvită pe care o va lua sus.

Voi ştiţi că înainte de a fi expusă  într-o galerie de artă orice pictură trebuie să facă faţă criticilor. Şi pictorul care a pictat „Ultima Cină” a lucrat timp de vreo zece ani la ea, apoi la câţiva ani după ce L-a pictat pe Hristos, l-a pictat şi pe Iuda. Vă daţi seama că acelaşi bărbat care a pozat pentru tabloul lui Isus a pozat mai târziu pentru Iuda. Acesta este adevărul. Într-un interval de zece ani, acel mare cântăreţ de operă a pozat o dată pentru chipul lui Hristos şi o dată pentru Iuda. Dar vedeţi, voi nu aveţi nevoie de zece ani, ci vă sunt necesare doar zece minute ca să faceţi acelaşi lucru, însă o asemenea schimbare vă va transforma într-un păcătos pierdut.

Aceasta mă face să mă gândesc la cei care spun că sunt „Biserica lui Hristos”. Nu spun aceasta ca să lovesc în cineva, dar am călătorit de trei ori în jurul lumii şi am traversat cele şapte mări, dar nu am găsit nici o grupare care să se numească „Holly-rollers”. Acesta este numai un nume batjocoritor pe care l-a aplicat diavolul pe credincioşi.

La ora actuală, în lume sunt cam 678 de biserici organizate, dar nici una din ele nu se numeşte „holly-roller”. Vedeţi? Acesta este doar un nume dat de Satan.

Eu mă uit adesea la oamenii aceştia cu părul cărunt.

Ieri eram în camera de studiu şi a venit un lucrător care i-a zis fiului meu: „Aş vrea să dau mâna cu tatăl tău.” Dar fiul meu, care a crescut cu fratele Baxter, a răspuns scurt: „Nu!”

Mie nu-mi place aceasta. Desigur, eu nu sunt un slujitor al oamenilor, ci trebuie să Îl slujesc pe Domnul, dar îmi place să dau mâna cu fraţii mei. Acesta este adevărul. În mine este ceva care mă face să-mi placă să dau mâna cu lucrătorii şi nu numai cu ei, ci cu orice slujitor al lui Dumnezeu.

Nu am ştiut ce a făcut fiul meu decât mai târziu când mi-a spus soţia, însă nu pot fi de acord cu atitudinea lui. Dacă el i-ar fi spus acelui slujitor: „O clipă, te rog, căci acum este în rugăciune. Voi merge la el şi voi vedea ce va spune în legătura cu cererea ta,” ar fi fost în ordine, dar el l-a refuzat scurt. Spun aceasta pentru ca fiul meu să se corecteze şi să nu mai procedeze aşa.

Desigur, eu nu pot sta tot timpul afară, căci dacă fac aceasta sunt epuizat pe când merg la adunare şi trebuie să mă odihnesc puţin deoarece acolo vine Îngerul Domnului, iar El Se foloseşte de mine ca să descopere diferite lucruri. Aşa s-a întâmplat aseară când El i-a vorbit unei doamne, dar ea nu a putut înţelege acele cuvinte. Atunci El mers mai adânc şi i-a spus care este necazul ei, la ce se gândeşte şi ce urma să se întâmple, totul fiind perfect adevărat. Vedeţi?

Apoi, vedeniile mă slăbesc foarte tare, de aceea, uneori sunt atât de epuizat încât nici nu mai ştiu ce fac. Acesta este motivul pentru care aş vrea să vă rugaţi pentru mine, căci nu termin bine o adunare şi urmează alta şi alta. Dacă după adunarea aceasta aş avea o vacanţă de două luni în care să pot merge la pescuit, ar fi în ordine, dar aşa nu se poate căci urmează alte şi alte adunări.

Aş vrea ca voi toţi să staţi în rugăciune şi să fiţi gata să răspundeţi chemării Lui, căci este periculos să-L refuzaţi. Eu sunt în aşteptarea Îngerului Domnului, care stă lângă mine, după care Îl văd cum merge prin audienţă oprindu-se deasupra cuiva. Lumina prezenţei Lui va fi acolo, după care îmi dă o vedenie în care îmi arată diferite lucruri referitoare la persoana respectivă. Aceasta se întâmplă în fiecare adunare, dar eu nu trebuie să le spun oamenilor tot ce se petrece pentru că totul este pe tărâmul spiritual.

Dacă se întâmplă ca persoana respectivă să nu răspundă cercetării Lui, este ca şi când ar spune referitor la Biblie: „Nu-i nimic de ea!” şi pleacă mai departe. Vedeţi? Acest lucru este foarte rău, de aceea aş vrea să fiţi tot timpul atenţi, ascultători şi gata să Îl primiţi ca să Îi puteţi răspunde când vă vorbeşte.

Soţia mea, fratele Beeler şi mulţi alţi fraţi, mi-au vorbit despre faptul că Domnul l-a chemat pe un om cu care era ceva rău în legătură cu fratele lui, dar omul acela nu a răspuns chemării, măcar că era în adunare, aşa că nu a putut fi ajutat cu nimic. Eu am primit o vedenie cu privire la el, dar pentru că nu a răspuns când a fost chemat, vedenia m-a părăsit. Vedeţi? Acum problema este între Dumnezeu şi acel om. Fiţi deci vegheatori tot timpul; fiţi atenţi!

Acum vom intra în subiectul nostru despre „Demonologie” şi vom vorbi despre demoni. Când oamenii te aud pronunţând cuvântul „demon” se gândesc imediat: „Oh, aici este numai fanatism!” dar nu este aşa, pentru că demonii sunt la fel de reali ca şi îngerii.

Pe cât este de adevărat că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, pe atât este de adevărat că Diavolul este un drac. El există cu adevărat şi este un drac, înţelegeţi?

Cerul este cât se poate de real, aşa că dacă există cerul, există şi iadul; dacă există un loc binecuvântat, există şi un loc al pedepsei; dacă exista zi, există şi noapte. Vedeţi? Deci pe cât este de sigur că există ziua, pe atât este de sigur că există şi noaptea; pe cât este de sigur că există un creştin adevărat, pe atât este de sigur că există şi un făţarnic; pe cât este de sigur că există ceva autentic sau adevărat, care vine de la Dumnezeu, pe atât este de sigur că există şi cineva care să imite. Tot timpul este ceva pro şi contra; este alb şi negru; este adevăr şi minciună. Da, există o Evanghelie adevărată şi o evanghelie falsă; o credinţă adevărată şi una formală; un creştin adevărat şi un făţarnic care imită totul; un dolar american adevărat şi un dolar fals. Vedeţi? Tot timpul aceste două lucruri merg împreună, iar noi nu le putem separa pentru că Dumnezeu lasă ca ploaia Sa să cadă şi peste unul şi peste celălalt.

Fie ca El să îmi îngăduie să vă vorbesc puţin despre aceasta. Câţi predicatori sunt aici? Ridicaţi mâinile. Peste tot se văd numai mâini ridicate, ceea ce înseamnă că sunt o mulţime de predicatori. Dumnezeu să vă binecuvânteze, fraţilor.

Înainte de a ne întoarce la acest subiect vital, aş vrea să vă mai întreb ceva. Câţi penticostali sunt aici? Ridicaţi mâinile. Păi, toţi sunteţi penticostali. În ordine. Am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat când am ajuns prima dată printre voi.

S-a întâmplat chiar aici sus, în Indiana, într-un loc numit Mishawaka. Era primul grup de penticostali pe care     l-am întâlnit până atunci, iar dacă nu mă înşel se numeau „Adunarea lui Isus Hristos” sau ceva de felul acesta. Acum se numesc „Penticostalii uniţi” şi se deosebesc de ceilalţi din pricina botezului în apă. Acest lucru nu-i face nişte făţarnici, deoarece adevărul este că printre ei sunt mulţi credincioşi adevăraţi care posedă Duhul Sfânt. Dumnezeu a dat Duhul Sfânt atât celor care sunt botezaţi în „Numele lui Isus”, cât şi celor care se botează în „Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt”. De ce aceasta?  Pentru că „El dă Duhul Sfânt tuturor celor ce i-L cer.” (Luca 11.13).

Dacă cineva vrea să fie într-un anumit fel, lăsaţi-l în pace. Voi mergeţi înainte şi fiţi fraţi. Asta-i tot. Nu vă certaţi, căci certurile produc numai răni, rupturi şi separări, ori noi nu trebuie să ne despărţim, ci trebuie să fim una. Acesta-i adevărul.

Voi ştiţi că eu am fost în Biserica Baptistă din sud, iar când am ajuns prima dată printre penticostali şi i-am văzut cum săreau, strigau şi băteau din palme în timp ce cântau:

„Sunt unul din ei, sunt unul din ei,

Sunt bucuros căci sunt unul din ei,”

m-am gândit: „O, Doamne, ce fel de biserică este aceasta? Nu am mai văzut niciodată aşa ceva!” Îi vedeam dansând şi alergând, aşa că mă întrebam mirat: „Ei bine, dar ce se întâmplă cu oamenii aceştia? Mi se par cei mai fericiţi oameni pe care i-am văzut vreodată.” Vedeam că ei nu se ruşinau de credinţa lor. Baptiştii erau altfel şi se ruşinau din când în când de ceea ce credeau, iar când se rugau se trăgeau puţin ca să nu fie văzuţi. Penticostalii aceia nu erau aşa, ci credinţa lor se vedea şi la exterior şi la interior, deoarece şi-o arătau fără ruşine.

Îmi amintesc apoi de seara când am ajuns pe platformă, căci se spusese: „Toţi predicatorii să vină sus!”

Aceea era o convenţie şi s-au adunat în Nord din cauza problemelor rasiale din Sud, fără să facă nici o diferenţă de rasă. Ei bine, şi acolo era un bătrân de culoare, care avea doar puţin păr pe cap şi purta un palton mare şi lung, ca o sutană, deşi era cald afară, aşa că nu dădeai prea mult pe el. El s-a dus însă la microfon şi a început să vorbească şi să spună: „Copiii mei dragi…” după care a citit din Iov 38.4, unde scrie:

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune dacă ai pricepere…”

Toţi ceilalţi predicatori vorbiseră despre Hristos în mod obişnuit, dar acel bărbat negru a mers în urmă cu milioane de ani, înainte de întemeierea lumii, şi a vorbit despre ce s-a întâmplat în ceruri, după care a venit frumos în jos, spre timpul nostru. A vorbit numai vreo cinci minute, după care deodată l-a apucat ceva. Atunci a sărit în sus, şi-a lovit călcâiele şi a strigat: „Hop!” Avea cam cât loc am eu aici, dar a strigat: „Voi nu aveţi destul loc pentru mine ca să predic!” şi a plecat de acolo.

Văzându-l, m-am gândit: „Dacă aceea îi face aşa ceva unui om de 80 de ani, ce-mi va face mie? O, doresc şi eu acea Putere! Vreau s-o am şi eu!”

Dar pentru că vorbim despre demoni, vreau să vă spun ce m-a dat gata. Acolo erau doi bărbaţi, iar când Duhul a coborât peste adunare, ei s-au ridicat şi au început să vorbească în limbi şi să strige. „Oh, vai! De-aş primi şi eu acel lucru!” mă gândeam în timp ce-i priveam. Vedeţi? „Ce minunat este! O, cât iubesc acest lucru!” Eu am povestit aceste lucruri în „Povestea vieţii mele”, aşa că ştiţi ce s-a întâmplat.

În noaptea aceea am dormit în câmp, iar în dimineaţa următoare am revenit printre ei cu dorinţa de a-i cerceta pe cei doi bărbaţi.

 Voi ştiţi că Dumnezeu mi-a dat Ceva prin care pot cerceta duhul omului. Aţi văzut aceasta chiar aici, pe platformă. Aşa se face că am intrat în vorbă cu unul din cei doi. Am dat mâna cu el şi i-am zis: „Bună ziua, domnule.”

„Bună ziua”, mi-a răspuns el. Era un bărbat plăcut şi amabil. „Eşti lucrător?” l-am întrebat.

„Nu, domnule, sunt un simplu credincios.”

Şi în felul acesta am început să discutăm pentru că voiam să-i prind duhul. Vedeţi? El nu ştia aceasta, dar curând mi-am dat seama că omul din faţa mea este un credincios adevărat, un sfânt al lui Dumnezeu. Dar partea ciudată a urmat când am discutat cu celălalt bărbat, care era total opus primului. El trăia cu o femeie care nu era soţia lui şi avea şi doi copii cu ea. Acesta-i adevărul. Când am văzut-o în vedenie venind spre el, mi-am zis: „Oh, vai, nu se poate aşa ceva!” după care m-am gândit: „Aceasta arată că duhul dintre aceşti oameni este greşit. Asta-i tot.”

Totuşi, în seara aceea când am mers din nou în adunare, am văzut cum binecuvântarea lui Dumnezeu cădea peste acei oameni, iar Îngerul Domnului mi-a adeverit că acolo era Duhul Sfânt.

Oh, şi acelaşi Duh care a venit peste bărbatul acela sfânt şi curat, a venit şi peste celălalt deşi era un făţarnic. Când Duhul venea peste ei, amândoi se ridicau, strigau, Îl lăudau pe Domnul, vorbeau în limbi şi dansau.

Văzând aceasta am zis: „Doamne, nu pot înţelege cum vine aceasta şi nu pot vedea nicăieri în Biblie un tablou cu privire la aceasta. Sau poate sunt eu amăgit?”

Voiam să stau în totul numai pe Cuvânt de aceea am zis: „Doamne, Tu cunoşti inima mea, ştii că nu pot înţelege ce se întâmplă, de aceea Te rog să mă ajuţi să văd acest lucru în Cuvântul Tău. Duhul Sfânt care a coborât peste primul bărbat, este Acelaşi Duh care a coborât şi peste al doilea. Totuşi, primul este un om sfânt, în timp ce al doilea este un făţarnic. Ce poate fi aceasta, căci nu înţeleg?”

Aş fi putut să-l chem afară pe acel bărbat şi să-i spun care era adevărul cu privire la el, dovedindu-i că este cel mai mare făţarnic pe care l-am cunoscut vreodată, dar sunt sigur că s-ar fi certat cu mine. Totuşi, eu am ştiut cine era în realitate. Da, domnilor.

La fel s-a întâmplat şi aseară. Eu am ştiut că acolo în spate au fost doi astfel de bărbaţi, care aparţin unei biserici de aici din oraş şi care erau doar nişte critici. I-am văzut dar am preferat să tac pentru că Dumnezeu este Judecătorul şi El îi cunoaşte pe toţi. Să mă provoace vreodată şi atunci veţi vedea ce va urma! Până atunci însă, lăsaţi-i în pace.

În ce-i priveşte pe cei doi bărbaţi din adunarea aceea penticostală, eu n-am putut înţelege ce se întâmpla decât 2-3 ani mai târziu, când am mers sus în Green’s Mill, Indiana. Acolo am o peşteră veche unde obişnuiesc să mă retrag pentru rugăciune, și i-am zis Domnului: „Doamne, eu nu pot înţelege ce s-a întâmplat în grupul acela de oameni. Mi s-au părut cei mai minunaţi oameni pe care i-am întâlnit vreodată în viaţa mea, dar nu pot înţelege cum era posibil ca Duhul să fie şi peste acel om greşit. Tu cunoşti sinceritatea inimii mele şi ştii că Te iubesc, dar cum este posibil ca Duhul care este aici cu mine, şi care era peste acei oameni sinceri, să fie şi peste acel făţarnic?”

Nu puteam înţelege nicicum lucrul acesta, dar Domnul a coborât în marea Lui îndurare şi mi-a arătat. Desigur, ceea ce-mi spunea El trebuia să fie în primul rând în Biblie, aşa că Domnul mi-a zis: „Ia-ţi Biblia!”  Am luat Biblia şi am aşteptat câteva minute, după care El a continuat: „Deschide la Evrei 6 şi citeşte acolo!” Am deschis Biblia şi am citit până am ajuns la versetele 7-8:

„Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.

Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfârşeşte prin a i se pune foc.”

După ce am citit aceste cuvinte, am spus: „Aceasta este!” Slavă lui Dumnezeu căci acum am înţeles.”

Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.” Toţi cei de aici suntem creştini, oameni născuţi din nou. În ordine.Deci semănătorul a semănat sămânţă bună.

„Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.” Vedeţi? Ce este neghina? O buruiană.

Acum priviţi. „Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?” Apoi au adăugat: „Vrei să mergem  s-o smulgem?”

Nu”, le-a răspuns el, „ca nu cumva, smulgând neghina să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.

Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina…” (Matei 13.24-30).

Vedeţi? Este un câmp cu grâu, dar pe acel ogor nu este numai grâu, ci sunt şi plante agăţătoare, urzici şi tot felul de buruieni urât mirositoare, este adevărat? Ploaia vine adesea să ude pământul, da? De ce vine ea? Desigur, nu ca să ude urzica, planta căţărătoare sau neghina, ci este trimisă pentru a uda grâul. Dar şi urzica, buruiana şi neghina însetează după ploaie la fel ca grâul, iar ploaia care cade peste grâu udă şi celelalte buruieni. Şi ce urmează? Micuţa buruiană va ridica imediat capul sus, se va bucura şi va tresălta la fel ca grâul. Dar ce spune Cuvântul?

„După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

Acolo sunteţi, vedeţi? Aceasta arată că acelaşi Duh Sfânt îl binecuvântează şi pe cel făţarnic. Ştiu că acest lucru v-a lovit pe unii dintre cei ce aparţineţi de „Adunarea lui Dumnezeu”, dar acesta-i adevărul. Voi aţi fost învăţaţi sfinţenia şi aţi ştiut că Duhul Sfânt vine numai peste un om sfânt, iată însă că El poate veni şi peste cel drept şi peste cel nedrept (cum citim în Matei 5.45), dar „după roadele lor îi veţi cunoaşte.”

Desigur, dacă am semănat grâu, vreau să recoltez tot grâu, dar iată că şi buruienile trăiesc în acelaşi ogor cu el. Mai mult, trăiesc din aceeaşi ploaie care vine să ude grâul, deşi ploaia nu este trimisă pentru buruieni ci pentru grâu. Dar vedeţi, fiind în acelaşi ogor cu grâul, buruienile beneficiază de aceleaşi binecuvântări, aşa că ploaia care ajută grâul în creştere şi dezvoltare, ajută şi buruiana.

Toate lucrurile naturale sunt un simbol spre lucrurile duhovniceşti, aşa că nu este de mirare că există demoni care imită creştinismul, posedând chiar binecuvântarea Duhului. Vedeţi? Acesta nu este lapte subţiat, ci este purul adevăr.

Prin urmare, eu nu sunt salvat pentru că pot striga; nici pentru că aşa simt, ci sunt salvat pentru că am îndeplinit condiţiile lui Dumnezeu din această Biblie, deoarece El a spus:

Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). Eu cred aceasta şi ştiu că sunt salvat pe baza aceasta, pentru că aşa a făgăduit Dumnezeu.

Dacă cineva spune că tu eşti salvat pentru că te-a izbit în faţă un vâjâit puternic, eu mă bucur dar vreau să ştiu de unde a venit acel vâjâit. Vedeţi? Problema care se ridică este ce fel de viaţă duci după ce te-a izbit acel vâjâit, căci roada pe care o aduci arată ce eşti. De ce aceasta? Pentru că demonii pot lucra chiar şi printre creştini. Credeţi aceasta?

Acesta este punctul în care aţi greşit voi. Să nu credeţi că am intenţia să rănesc pe cineva, căci nu este aşa, ci doresc ca voi să ştiţi adevărul. Voi, cei din „Adunarea lui Dumnezeu” aţi deviat prin faptul că aţi făcut profeţi din oameni care nu erau profeţi. Peste un profet nu trebuie să-şi pună nimeni mâinile şi nici nu trebuie trimis de nimeni afară, pentru că el se naşte ca profet. Vedeţi? Biblia vorbeşte despre slujba de proroc (profet) şi despre darul prorociei, iar voi aţi greşit prin faptul că aţi amestecat slujba de proroc cu darul prorociei.

Biblia spune că „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…” (Evrei 1.1-2).

În trupul lui Hristos sunt nouă daruri duhovniceşti, unul din ele fiind darul prorociei. Prin acest dar este posibil ca femeia aceasta (dau un exemplu) să prorocească în seara aceasta, după care n-o mai face niciodată în tot restul vieţii ei. Este posibil ca acest dar să fie mâine seară peste bărbatul acela şi apoi peste altul şi altul. Vedeţi? Faptul că acea femeie proroceşte nu face din ea un profet, aşa cum nici bărbatul care proroceşte nu este un profet. Nu, nu, căci acela este doar darul prorociei. Şi înainte ca prorocia adusă prin darul prorociei să fie dusă în faţa bisericii, este nevoie să fie judecată de doi sau trei „judecători” duhovniceşti. Este adevărat?

Acesta este motivul pentru care Pavel spune: „…puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul…” (1 Corinteni 14.31).  Şi tot el spune: „Dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.” (versetul 30).

Dacă ar fi aşa cum se învaţă astăzi, înseamnă că în biserică sunt un grup de profeţi, ceea ce nu este posibil. Nu, biserică Penticostală, aceştia nu sunt profeţi! Şi vă mai spun ceva: acesta este motivul pentru care Dumnezeu nu mai poate lucra în biserică, deoarece este nevoie ca toate lucrurile să fie puse în rânduială conform Cuvântului. Acesta este adevărul. Voi trebuie să urmaţi calea corectă. Cum credeţi că puteţi zidi o casă fără să urmaţi planul de construcţie? Nu se poate, ci trebuie să începeţi corect!

Dacă veţi citi, veţi vedea că înaintea unui profet nu poate sta nimeni. Uitaţi-vă la Isaia, la Moise, etc. În faţa lui Moise s-a ridicat unul – Core – dar Dumnezeu i-a zis profetului Său: „Depărtează-te de ei, căci se va deschide pământul şi-i va înghiţi de vii.”

Vedeţi? Un profet este născut ca profet, căci darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă. El este ales mai dinainte de Dumnezeu pentru acea slujbă, iar însărcinarea lui este să aducă Cuvântul lui Dumnezeu la popor, pentru că Cuvântul vine numai la profet.

În ce priveşte însă darul prorociei, el este unul din darurile rânduite în cadrul bisericii. S-ar putea ca cineva să zică: „Ei bine, dar numai în Vechiul Testament erau profeţi!”

O, nu! Şi Noul Testament a avut profeţi. Priviţi-l pe Agab. El era un profet nou testamental. Duhul Domnului a venit peste el şi l-a adus în locul unde era Pavel, iar când a intrat, „a luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: „Aşa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile neamurilor.” (Fapte 21.11). Vedeţi? Acest bărbat era un profet, nu un om cu darul prorociei.

În ce vă priveşte pe voi, prietenii mei penticostali, aţi încurcat toate darurile pentru că ele sunt date pentru biserică, oricărei persoane care este botezată prin Duhul în Trupul lui Hristos, aşa cum citim în 1 Corinteni 12.13: „Noi toţi am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup.”

Voi ziceţi: „Ei bine, eu am darul vindecării!” dar Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5.16). Vedeţi? Noi trebuie să ne rugăm unii pentru alţii deoarece nu suntem individuali, ci suntem o unitate. Înţelegeţi?

Dar aici se pot strecura uneori demonii, de aceea Pavel a spus: „Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei şi ceilalţi să judece.” (1 Corintei 14.29).

Mesajul adus prin darul prorociei nu va fi un citat din Scriptură sau ceva de felul acesta, pentru că Dumnezeu nu se repetă, ci va fi o avertizare pentru biserică. După ce a fost dat mesajul, se ridică judecătorii, iar unul din ei zice: „Este de la Domnul. Să-l primim.” Celălalt va spune şi el: „Da, să-l primim.” Astfel, mesajul este întărit, aşa cum spune Biblia, pe mărturia a doi sau trei martori şi poate fi dat bisericii, care trebuie să urmărească împlinirea lui.

Dacă ceea ce s-a spus nu se împlineşte, înseamnă că aveţi printre voi un duh rău, dar dacă totul se împlineşte întocmai, daţi-I slavă lui Dumnezeu pentru că Duhul Sfânt este printre voi. Vedeţi?

Acesta este punctul în care trebuie să vegheaţi şi să fiţi atenţi. Nu încercaţi să presaţi lucrurile căci eu nu aş putea face ochi căprui dacă am ochi albaştri. Vedeţi? Trebuie să fiu mulţumit cu ochii albaştri pe care îi am. Deci acesta este punctul prin care demonii pot pătrunde pe tărâmul oamenilor duhovniceşti.

Acum aş vrea să citim ceva din 1 Samuel 28, ca să pătrundem mai adânc în această temă. Vă rog să fiţi atenţi pentru că vreau să vă arăt cum lucrează demonii chiar în biserică şi cum aduce Satan imitaţia pentru fiecare lucru adevărat care există. În felul acesta veţi putea înţelege că conform Bibliei demonii vin printre creştini şi fac imitaţii.

De multe ori, când un om spune: „Eu cred în Isus Hristos!” noi îl declarăm creştin, dar Biblia spune că „şi dracii cred… şi se înfioară.” (Iacov 2.19)., ceea ce înseamnă că acesta nu este un semn că acel om este salvat.

Într-una din aceste seri aş vrea să ajung la problema alegerii ca să vedeţi ce înseamnă salvarea. Adevărul este că voi nu aţi avut nimic a face cu alegerea Lui şi că nu puteţi face nimic pentru aceasta, ci Dumnezeu este Cel care-l salvează pe om necondiţionat. Băiete, aceasta te-a împotmolit de tot, nu-i aşa? Ia să vedem.

Avraam este considerat „părintele credinţei noastre”, este adevărat? Oh, el a avut făgăduinţa!

„Da, dar poate era un om mare!” Nu, domnule! Avraam venea din Babilon, din cetatea Ur, dar Dumnezeu l-a chemat şi a făcut cu el un legământ necondiţionat: „Mă voi îndura de tine şi de sămânţa ta după tine.” Fără nici o condiţie. Dumnezeu a făcut un legământ cu omul, dar omul l-a rupt de fiecare dată; nu a ţinut niciodată legământul făcut cu Dumnezeu. Nu a putut îndeplini niciodată cerinţele legii, dar când a venit Hristos, El a împlinit Legea şi a adus harul care rânduise deja un Salvator.

Moise a rânduit o cale de scăpare pentru oameni, dar de fiecare dată omul a încercat să facă ceva de la sine, ceva prin care să se salveze singur, măcar că acest lucru nu era şi nu este posibil.  Aceasta nu este însă natura lui. Priviţi în Eden. Imediat ce a văzut că este gol, omul a luat nişte frunze de smochin, le-a cusut laolaltă şi şi-a făcut din ele şorţuri. Este adevărat? Dar curând a putut vedea că nu este nimic care să-l salveze şi că singur Dumnezeu este Cel care poate s-o facă, iar El vă salvează necondiţionat, prin îndurarea Sa, aşa că dacă sunteţi salvaţi, sunteţi salvaţi cu adevărat.

Priviţi-l pe Avraam. Dumnezeu l-a condus până în Palestina, după care i-a spus să nu părăsească acea ţară. Orice iudeu care părăseşte Palestina este un decăzut. Astfel, dacă Dumnezeu îţi spune să faci ceva, iar tu nu Îl asculţi, eşti un decăzut. Este adevărat?

În ordine. Şi iată că Dumnezeu a îngăduit să vină o foamete pentru a pune la încercare credinţa lui Avraam. Oh, dar în loc să stea în ţară, cum îi poruncise Domnul, Avraam a luat-o pe Sara şi s-a grăbit să plece în Gherar, o cetate care se afla la o depărtare de vreo trei sute de mile. Când a ajuns acolo a aflat că în Gherar domnea un rege puternic, numit Abimelec. El era un bărbat tânăr şi era în căutarea unei iubite, aşa că ochii i s-au oprit asupra Sarei, nevasta lui Avraam, de care s-a îndrăgostit.

Înainte de a intra în ţară, Avraam îi spusese Sarei: „Să spui că sunt fratele tău şi că tu eşti sora mea, căci altfel s-ar putea să fiu ucis din pricina ta.”

Când a văzut-o pe Sara, Abimelec s-a îndrăgostit de ea, iar pentru că i se spusese că este sora lui Avraam, a zis: „Este în ordine, aşa că o voi duce la palat.” Desigur, femeile au pregătit-o, iar a doua zi urma să se căsătorească cu Abimelec. Abimelec era un om bun şi neprihănit, iar în noaptea premergătoare nunţii, Domnul I s-a arătat în vis şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”

Doamne”, a răspuns Abimelec, „Tu cunoşti curăţia inimii mele.” Vedeţi? El era un om neprihănit şi sfânt. „Vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? Nu mi-a spus el că este soru-sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.”

Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi eu că ai lucrat cu inimă curată; de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.

Acum dă omului nevasta înapoi; căci el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi…” (Geneza 20.2-7). Aleluia!

Ce era Avraam? Un decăzut, un mincinos necinstit, este adevărat? Să nu credeţi cumva că există minciuni mici şi albe, căci nu este aşa. Ori sunt minciuni negre, ori nu sunt deloc.

Avraam a spus o minciună sfruntată, afirmând că Sara era sora lui, deşi în realitate era nevastă-sa; a umblat cu ocolişuri şi s-a purtat ca un decăzut, în timp ce Abimelec era un om neprihănit şi curat, care a stat înaintea lui Dumnezeu şi a spus: „Doamne, Tu cunoşti inima mea curată.”

Cu toate acestea, Domnul i-a zis: „Eu nu voi asculta rugăciunea ta, Abimelec, iar dacă nu o duci înapoi pe Sara şi dacă nu se roagă profetul Meu pentru tine, vei muri.” Vedeţi?

Avraam era într-adevăr un decăzut mincinos, dar cu toate acestea el era profetul lui Dumnezeu şi asta era tot. Vedeţi? Aceasta o spune Biblia.

Să nu mergeţi prea departe, ca să nu cădeţi cumva în extrema calvinistă: „Odată ajuns în har nu mai poţi cădea”, căci dacă gândiţi aşa sunteţi greşiţi. Vedeţi? Dar nici să nu credeţi că dacă faceţi ceva greşit, sunteţi duşi pentru totdeauna, pierduţi, căci nu este aşa. Nu, nu. Voi sunteţi copiii lui Dumnezeu născuţi prin Duhul Sfânt; sunteţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu, iar roadele vor mărturisi pentru ele însele. Ia te uită!

Acum vom citi din 1 Samuel 28, începând de la versetul 6:

Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim şi Tumim, nici prin prorocie.

Atunci Saul a zis slujitorilor săi: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.”

Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. A ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.”

Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum  a nimicit din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?”

Saul i-a jurat pe Domnul, şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va întâmpla nici un rău pentru aceasta.”

Femeia i-a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.”

Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare, şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!”

Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.”

El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bărbat bătrân, care se scoală, şi este învelit cu o mantie.” (Desigur, aceea era mantaua prorocului). Saul a înţeles că era Samuel, s-a plecat cu faţa la pământ, şi s-a închinat.

Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat, chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.”

Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău?

Domnul îţi va face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David.” (v. 6-17).

Acum priviţi. Cel despre care se scrie aici, este Saul, care odată a fost considerat proroc pentru că a prorocit cu prorocii. Este adevărat, învăţătorilor? Dar ce s-a întâmplat cu el? A decăzut. Şi ce i-a spus Samuel? Că în ziua următoare el şi fiii lui vor fi împreună cu Samuel, adică vor muri. Vedeţi? Dacă nu luaţi seama la Dumnezeu, El vă va lua de pe pământ.

Priviţi ce le scrie Pavel corintenilor:

Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Hristos Isus.

Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.

În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;

Aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 1.4-7).

Dar după ce le spune aceste cuvinte, ia ciocanul şi începe să bată în ei, mustrându-i din pricina femeilor predicatoare; a faptului că luau Cina Domnului în mod necuviincios, etc. Lucrurile erau aşa de grave între ei, încât un bărbat trăia cu mama lui vitregă, ceea ce l-a determinat pe Pavel să spună, după ce mai întâi afirmase că sunt în Hristos:

…am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.” (capitolul 5.5). Vedeţi?

Tot Pavel spune în capitolul 11.30 că din pricina păcatului „sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm”, ceea ce înseamnă că trebuie să fiţi atenţi cum mergeţi pe cale.

Deci Saul a fost considerat proroc pentru că a prorocit împreună cu prorocii. (1 Samuel 11.10), dar apoi a decăzut pentru că nu s-a supus lui Dumnezeu. Din cauza aceasta împărăţia a fost luată din mâinile lui şi dată lui David, care a fost uns ca împărat de Samuel, la porunca Domnului.

Din ceea ce am citit în 1 Samuel 28, am văzut că Israelul avea trei căi prin care putea să Îl întrebe pe Domnul şi să Îi ceară sfatul:

– printr-un profet;

– prin vise;

– prin Urim şi Tumim.

Dar ce face Diavolul? Poate veni cu o imitaţie: vrăjitorul, prorocul mincinos şi sfera de cristal. Vedeţi?

Urim şi Tumim erau pe pieptarul judecăţii, iar când cineva voia să afle ceva, mergea înaintea lui Dumnezeu. Marele preot îşi punea pieptarul cu acele pietre pe el, iar dacă Lumina venea şi strălucea peste Urim şi Tumim, deci peste acele pietre, era în ordine; dacă nu, însemna că acel lucru nu venea de la Dumnezeu.

Dar ce se întâmplă astăzi? Ghicitorul ia acea sferă de cristal şi imită lucrarea Domnului făcută prin Urim şi Tumim, dar aceasta este o înşelăciune.

Priviţi numai cum imită Satan! Dumnezeu S-a descoperit într-o triplă lucrare, iar Satan face la fel. Dumnezeu îşi arăta voia înaintea poporului prin Urim şi Tumim, iar astăzi Satan vine şi imită această lucrare prin sfera de cristal a vrăjitorului.

Dumnezeu vorbea prin profeţii Săi, dar Diavolul şi-a ridicat şi el proroci mincinoşi, vrăjitori şi prezicători. Înţelegeţi ce vreau să spun? „Urim şi Tumim” al copiilor lui Dumnezeu de astăzi este această Biblie. Astfel, dacă cineva aduce o prorocie sau un vis şi nu este în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu, este fals. Să nu îl credeţi!

Nu demult a venit la mine un predicator finuţ, care mi-a zis: „Frate Branham, am venit aici însoţit de o femeie plină de Duhul Sfânt. Este cea mai plăcută şi mai dulce femeie pe care am cunoscut-o vreodată, deşi a fost măritată de patru ori.”

„Ei, dar cum aşa?” l-am întrebat.

„Laudă lui Dumnezeu căci El mi-a dat un vis prin care m-a încredinţat că pot s-o iau fără nici o problemă.” „Aşa?”

„Da. Am visat că soţia mea trăia în curvie, dar după un timp s-a întors la mine şi a zis: „O, mă vei ierta, dragă? Mă vei ierta?”

„Păi, sigur că te iert”, i-am răspuns eu şi am primit-o înapoi. Când am auzit ce spune, i-am zis: „Victor, visul tău este foarte frumos, doar că ţi l-a dat diavolul.”

„De ce spui aceasta?” m-a întrebat el.

„Pentru că nu este conform Scripturii. Ea trăieşte fără doar şi poate în curvie, pentru că nu poate avea patru bărbaţi. Acesta este adevărul. Dacă îl părăseşte pe cel cu care trăieşte şi se întoarce la primul, face un lucru şi mai rău decât prima dată, aşa că trebuie să trăiască singură pentru tot restul vieţii. Tu ştii că aceasta este ceea ce spune Cuvântul aşa că visul tău este fals.”

În Vechiul Testament, când un proroc venea şi aducea o prorocie, ca să vadă dacă era de la Domnul o punea înaintea lui Urim şi Tumim. Dacă Lumina Domnului venea peste acele pietre, prorocia era un Absolut, era Adevărul, dar dacă nu era legitimată de Lumină, era o minciună.

Dacă astăzi se ridică cineva şi aduce un vis, o prorocie sau o interpretare  a Cuvântului şi aceea nu se identifică cu Biblia, este un fals. De ce? Pentru că Urim şi Tumim al nostru este Biblia. Amin. Cuvântul lui Dumnezeu este Glasul Lui, aşa cum era în trecut Urim şi Tumim.

Să nu credeţi că sunt fanatic, căci nu sunt, dar mă bucur pentru că ştiu pe ce stau, iar aceasta mă emoţionează.

Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul. Prin urmare, pe mine nu mă interesează ce fel de vis ai avut, nici ce fel de prorocie ai dat; dacă nu este conform Cuvântului lui Dumnezeu, este greşită.

Acesta este necazul astăzi: unul are un vis, unul are o viziune, o vorbire în limbi sau o descoperire, dar toate acestea au încurcat atât de mult lucrurile încât trebuie să vă întoarceţi înapoi la Temelia care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Priviţi dacă nu am dreptate! Unul spune: „Oh, am văzut într-o vedenie ca Isus vine pe un cal alb!” şi bazându-se pe aceasta îşi face o biserică.

Altul zice: „Oh, aleluia! Eu L-am văzut venind pe un nor!” şi pe baza aceasta face şi el o biserică. Ce urmează? Din aceasta scot o învăţătură şi astfel încep să se certe între ei şi se despart. Vedeţi? Mai mult, spun că celălalt este greşit şi se numesc unii pe alţii „vizuină de şobolani” sau „Speluncă de păduchi” (local public unde se adună oameni decăzuţi moral).

Oh, frate, dar dacă vorbeşte în felul acesta este dovada că inima ta nu este în ordine cu Dumnezeu. Acesta-i adevărul. Noi suntem fraţi, de aceea trebuie să ne iubim unii pe alţii, căci avem nevoie unii de alţii.

Acum priviţi. După ce a căzut, Saul a mers să Îl întrebe pe Domnul, dar El Şi-a întors faţa şi a refuzat să-i răspundă.

Mai întâi a mers la proroci, dar după ce s-au rugat, aceştia i-au zis: „Nu avem nimic de spus pentru tine.” Atunci s-a dus să întrebe prin Urim şi Tumim: „O, Dumnezeule, am încercat să primesc un răspuns prin proroci, dar nu mi-ai răspuns nici un cuvânt. Vrei să-mi vorbeşti acum?” Dar Lumina a refuzat să strălucească pe acele pietre de pe pieptar.

Atunci şi-a zis: „Poate voi primi un vis,” însă aşteptarea i-a fost zadarnică. Văzând aceasta, Saul s-a hotărât să meargă la o vrăjitoare, la o degradată. Astfel, s-a deghizat ca să nu fie recunoscut şi s-a dus la o femeie care chema morţii. Mulţi au spus: „O, dar acela nu putea fi Samuel!” Ba da, Biblia spune că acea vrăjitoare l-a chemat chiar pe Samuel, deşi vi se pare ciudat. Ea a putut să-l cheme şi l-a chemat, iar din cele spuse de Biblie vedem că avea încă mantaua de profet. Deci frate, după ce pleci din lumea aceasta, deşi oamenii spun că eşti mort, nu este adevărat, căci tu trăieşti în altă parte.

Am să mă opresc puţin la această femeie. Ea era un demon şi avea legătură cu lumea duhurilor. Adevărul este că şi astăzi sunt o mulţime de spiritişti care cunosc mai multe lucruri despre lumea duhurilor decât cunosc cei care se pretind a fi creştini.

Priviţi numai la zilele lui Isus. Acolo erau acei mari rabini şi învăţaţi în Scriptură, care ştiau mult mai multe lucruri decât seminariştii de astăzi. Mai mult, ei trebuiau să ducă o viaţă curată şi sfântă, căci altfel ar fi fost ucişi de popor.  Dar cu toate acestea nu ştiau despre Dumnezeu mai mult decât ştie un iepure despre schiuri. Acesta este adevărul. Când a venit Isus, ei nu au putut să Îl recunoască măcar că aveau toate profeţiile despre El şi L-au numit „drac, Beelzebul”, etc. Este adevărat?

Şi iată că cei mai josnici demoni, care îl stăpâneau pe un om şi îl ţineau prin morminte, au strigat: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui preaînalt?” (Luca 8.28). Este adevărat? Vrăjitorii şi demonii L-au recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu în timp ce predicatorii educaţi în seminariile teologice L-au numit „Beelzebul”.

O, fraţilor, vă pot spune că aceste lucruri nu s-au schimbat deloc astăzi. Nu, nu, pentru că nici oamenii de astăzi nu recunosc puterea lui Dumnezeu. Să ştiţi că nu contează câtă cunoştinţă aveţi pentru că Dumnezeu nu este în cuvinte mari, ci într-o inimă sinceră şi curată.

Puteţi sta aici şi să vorbiţi nu ştiu cât de frumos, căci aceasta nu vă va aduce mai aproape de Dumnezeu. Puteţi face repetiţii înainte de a vă ţine predica şi să faceţi ce vreţi voi, căci nici aceasta nu vă va aduce mai aproape de El. Puteţi învăţa cuvinte din dicţionar şi să citiţi până adormiţi cu capul pe el, căci nici aceasta nu vă va apropia mai mult de Dumnezeu, ci doar o inimă smerită şi predată lui Dumnezeu va face aceasta.

Pe El nu-l interesează că nu cunoaşteţi Abecedarul, deoarece ceea ce doreşte, este să fiţi smeriţi şi ascultători. De ce? Pentru că Dumnezeu locuieşte într-o inimă smerită, nu în educaţie, nu în şcoli, nu în teologie, nu în cuvinte mari sau în locuri pompoase. Nu, nu, ci locuieşte în inima omului. Şi nu uitaţi! Cu cât te poţi coborî mai mult în smerenie şi în simplitate, cu atât eşti mai mare în ochii lui Dumnezeu.

Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Am observat că holdele voastre de grâu sunt pline de boabe. Un spic plin cu boabe se apleacă întotdeauna, este adevărat? Dar un lăstar micuţ stă cu capul sus şi se zbate mult în jur pentru că nu are nimic în spic.

Aşa sunt şi mulţi dintre indivizii aceştia care se gândesc că au mult Cuvânt în cap, dar nu au nimic în inimă. Vedeţi?

Un cap sfânt se va pleca în faţa Puterii Domnului şi va recunoaşte că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Da, el va crede lucrările Lui.

Pentru ei însă, Isus Hristos este Acelaşi doar ieri. Da, ei Îl recunosc în istorie dar El nu este numai un Dumnezeu istoric, ci este Acelaşi şi astăzi.

Unii spun: „Oh, eu cred că la Rusalii a avut loc o mare revărsare a Duhului şi că s-au făcut lucruri mari!” apoi pictează un foc, dar un om care îngheaţă nu se poate încălzi la un foc pictat. Vedeţi? Focul pictat nu încălzeşte.

Cam aşa este astăzi. Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dar oamenii preferă un foc pictat. Măcar că îngheaţă, spun: „Priveşte ce foc mare au avut ei!” Este adevărat că au avut, dar aceasta nu vă încălzeşte cu nimic pe voi.

Fraţilor, noi avem astăzi tot ce au avut ei la Rusalii! Şi imediat ce lucrurile vor fi puse în ordine, Biserica va fi pregătită şi răpită. Dar ştiţi care este necazul nostru? Nu avem credinţă nici măcar pentru vindecarea divină, ca să nu mai vorbim de răpire, şi aceasta din cauză că suntem cu totul răsuciţi; unul într-o parte şi altul în cealaltă parte.

„Doctorul Cutare a spus că El era aşa…”

„Ei bine, predicatorul meu a spus că era aşa…” Vedeţi?

Nu demult, o femeie a zis despre mine: „El este doar un şarlatan! Aşa mi-a spus preotul nostru.” Aş dori ca preotul ei să vină o dată la mine ca să discutăm, căci atunci se va vedea cine este adevăratul şarlatan. Da, am putea vedea cu toţii aceasta.

Cu câtva timp în urmă am fost la Harlingen, Texas, unde am avut o adunare. Ei au pus o mulţime de afişe mari, chiar şi pe maşini, prin care anunţau adunarea, dar în seara când am mers acolo pentru a ţine serviciul divin mi s-a spus că este prezent FBI-ul pentru a arăta tuturor că sunt un şarlatan. Ce se întâmplase de fapt? Cu câteva zile în urmă fusese vindecată o fetiţă.

Fratele Baxter a venit la mine şi mi-a zis: „Frate Branham, eu nu am mai văzut niciodată aşa ceva, o asemenea încurcătură. Acolo sunt cam 4000-5000 de oameni care nu ştiu ce să creadă.”

Dar să vă povestesc întâmplarea. Cu câteva zile înainte, mă îndreptam spre camera mea, când deodată am auzit pe cineva plângând. M-am gândit că poate este cineva care are probleme. Am privit înapoi şi am văzut două fetiţe de vreo 17-18 ani.

„Ce ţi s-a întâmplat, domnişoară?” am întrebat-o pe una dintre ele.

„O, frate Branham!” (Am înţeles imediat că fetele mă cunoşteau). „Am adus-o de la o foarte mare distanţă până aici, deoarece trebuie internată într-un ospiciu de nebuni”, mi-a spus tânăra arătând spre fata cealaltă care plângea în braţele ei. „Ştiam că daca o voi aduce la tine şi dacă te vei ruga pentru ea, Dumnezeu o va vindeca.”

„Ce credinţă!” m-am gândit în sinea mea, după care am continuat. Ei bine, soră, iată că ai reuşit s-o aduci. Ai călătorit până aici cu un automobil galben, nu-i aşa?”

„Da”, a răspuns ea.

„Mama ta este invalidă”.

„Aşa este.”

„Aparţii de Biserica Metodistă.”

„Da”.

„În timp ce veneaţi încoace era cât pe ce să te răstorni cu maşina într-o curbă unde şoseaua era jumătate cu beton şi jumătate cu asfalt.”

„Aşa este, frate Branham”.

„Aşa vorbeşte Domnul, tânăra este vindecată!”

În ziua următoare, fetele au umblat prin tot oraşul şi au spus tuturor despre vindecarea dăruită de Domnul. Dar desigur, oamenii nu o cunoşteau pe tânăra vindecată; nu ştiau în ce stare fusese mai înainte, aşa că au rămas sceptici la cele auzite.

În seara următoare vindecării tinerei, fratele Baxter mi-a zis îngrijorat: „Frate Branham aş vrea să adunăm o mică ofertă pentru că stăm foarte rău cu fondurile.

„Nici nu te gândi la aşa ceva, frate Baxter. Dacă am ajuns să cerem oferte ca să putem merge mai departe, înseamnă că este timpul să dau mâna cu fraţii şi să merg singur. Să nu faci aceasta pentru că toate lucrurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Eu îi aparţin Lui aşa că îmi va purta cu siguranţă de grijă.”

„Bine, frate”, a răspuns el. Şi chiar în seara aceea, puţin mai târziu, fratele a venit din nou la mine şi mi-a zis: „Uite, cineva a trimis plicul acesta. Nu are nici un nume pe el, dar conţine nouă bancnote de câte o sută de dolari, adică exact suma de care avem nevoie.”

„Frate Baxter….” am spus eu, iar el mi-a răspuns:

„Iartă-mă!”

Ştiam că oferta de 900 de dolari fusese făcută de tânăra care o adusese pe cealaltă tânără la rugăciune. Domnul îmi arătase că ea va face acel lucru, dar nu i-am spus nimic fratelui Baxter. În seara cu pricina, fratele Baxter a venit la mine şi mi-a zis:

„Frate Branham, fetele sunt jos, cu hainele împachetate şi gata de plecare.”

„Dar ce s-a întâmplat cu ele?”

„Cred că ar fi mai bine să te duci tu să vorbeşti cu ele,” mi-a zis el.

„În ce camera le găsesc?”

Fratele mi-a spus, iar eu m-am dus la uşă şi am bătut. Le-am auzit plângând aşa că am bătut încă o dată. Tânăra a venit la uşă, iar când m-a văzut a spus:

„Oh, frate Branham îmi pare atât de rău! Numai eu ţi-am cauzat problema aceasta.”

„Ce problemă? Ce vrei să spui, soră?”

„Păi, eu am adus FBI-ul pe urmele tale.”

„Tu? Cum adică?”

„Păi, cred că am făcut prea multă zarvă prin oraş când am mărturisit despre vindecarea divină şi despre celelalte lucruri.” „O, nu!”

„Frate Branham, am auzit că vor fi prezenţi în sală agenţi FBI, care vor încerca să te pună într-o situaţie neplăcută.”

„Păi, dacă am făcut ceva rău, trebuie să fiu tras la răspundere pentru faptele mele, nu-i aşa? Iar dacă se face aceasta pentru că am predicat Adevărul, este foarte bine. Eu trăiesc prin şi pentru această Biblie, aşa că nu-ţi face probleme.”

„Mie îmi pare rău pentru ceea ce am făcut”, a spus ea.

„Soră, tu nu ai făcut nimic rău, deci nu are pentru ce să-ţi pară rău.”

„Înseamnă că nu te temi să mergi acolo?”

„Nu.”

„Dar FBI-ul va fi acolo!”

„Nu este nici o problemă, pentru că i-am avut printre noi şi cu alte ocazii.”

Cred că mulţi dintre voi îl cunosc pe căpitanul Al. Ferrar, care s-a convertit sus în Tacoma, Washington. El este ofiţer FBI şi a fost salvat într-o adunare. Acest bărbat s-a ridicat şi a spus: „Îl urmăresc pe acest om (adică pe mine) de doi ani. Am verificat conturile şi toate celelalte lucruri care se spun cu privire la el, iar ceea ce pot să vă spun acum, este că voi nu urmaţi un fanatic, ci Adevărul.

Unul dintre colegii mei avea copilul bolnav de poliomelită (boală virotică infecţioasă a măduvei spinării, urmată de paralizie), iar medicul la care l-a dus i-a spus să-l ducă în rândul de rugăciune. Noi am făcut aceasta, iar când a mers acolo, i s-au spus toate lucrurile întocmai cum erau. Mai mult, acest bărbat a spus: „În opt zile se va întoarce la şcoală!” deşi nu uitaţi, copilul avea poliomelită, şi aşa a fost. Eu l-am urmărit zi de zi, timp de doi ani, şi am fost martor la o mulţime de lucruri supranaturale, de aceea, vă pot spune că voi nu urmaţi un şarlatan, ci Adevărul.”

Aceste cuvinte au fost spuse de căpitanul FBI, Al. Ferrar, care a doua zi a fost botezat de mine şi condus la Hristos, care l-a botezat cu Duhul Sfânt.

După ce i-am povestit şi tinerei ceea ce v-am povestit vouă, i-am zis:

„Poate se va întâmpla la fel şi cu individul acesta.”

„Nu te temi de el?” m-a întrebat ea.

„Să mă tem? Sigur că nu. De ce să mă tem când sunt trimis de Dumnezeu tocmai pentru această lucrare? El este Cel care duce lupta, nu eu. Tot ce vreau este ca voi toţi să staţi deoparte.”

După ce le-am spus aceasta şi fraţilor, am mers la adunare. Locul era ticsit de oameni. Îngrijitorul a venit la mine şi mi-a spus: „Reverend Branham, am angajat zece copii mexicani să rupă afişele în care se vorbeşte de rău slujba ta.”

„Nu te îngrijora, domnule, căci Dumnezeu este Acela care va descoperi toate lucrurile şi îl va da pe faţă pe vinovat. Staţi liniştiţi.”

Nu voi uita niciodată seara aceea. După ce am intrat în sală, fratele Baxter a cântat „Crede numai!”, după care a spus:

„Din câte am auzit, în seara aceasta fratele Branham va fi acuzat de cineva care susţine că este greşit. Ceea ce pot spune eu, este că l-am văzut în multe bătălii, dar Dumnezeu a luptat întotdeauna pentru el. Îi dau cuvântul fratelui Branham.”

M-am dus sus şi am spus: „Am citit o informaţie conform căreia voi fi acuzat de cineva de aici. Aş vrea ca agenţii FBI, care vor să facă aceasta, să vină acum, la începutul adunării şi să spună ce au de spus. Eu stau aici ca apărător al Evangheliei şi sunt gata să vă ascult învinuirile.”

Am aşteptat puţin dar nu a venit nimeni, aşa că am continuat: „Poate nu au sosit încă.” Eram liniştit pentru că ştiam pe ce stau deoarece Domnul îmi arătase încă de când eram în camera mea ce avea să se întâmple.

„Vom mai aştepta puţin, iar între timp vom cânta o cântare. Domnule agent FBI, eşti în sală sau afară? Vrei să vii să ne spui ceea ce ai de spus?” Totuşi nu s-a ridicat nimeni. Am întrebat încă o dată, după care Domnul mi-a dat o vedenie. Am văzut o umbră neagră care stătea într-un colţ. Am privit-o atent şi am văzut cum se ridică şi merge până la balcon, iar acolo s-a oprit deasupra a doi bărbaţi – unul îmbrăcat cu un costum albastru, iar celălalt cu costum gri. Era clar aşa că am zis: „Prieteni, nu există nici un agent FBI care să facă aceasta, căci ce are FBI-ul cu predicarea Evangheliei? Nu agenţii FBI au ceva cu mine, ci este vorba de doi predicatori care stau la balcon.”

Am văzut că încearcă să se ascundă, aşa că am continuat: „Nu vă lăsaţi jos!” Imediat doi texani solizi au vrut să meargă sus să-i prindă pe cei doi, dar eu le-am spus: „Nu, fraţilor, nu faceţi aceasta, căci aici nu este vorba de o luptă dată cu carnea şi sângele. Staţi liniştiţi că Cel ce rezolvă toate lucrurile este Dumnezeu.”

După ce am spus aceste cuvinte, am privit spre cei doi şi am zis: „Fraţilor, voi aţi afirmat că sunt asemenea lui Simon vrăjitorul, un înşelător care-i vrăjeşte pe oameni. Aceasta înseamnă că dacă eu sunt unul ca Simon vrăjitorul, voi sunteţi slujitorii lui Dumnezeu. Vă invit deci să veniţi pe platformă. Dacă sunt un vrăjitor, lăsaţi ca Dumnezeu să mă lovească cu moartea, dar dacă eu sunt slujitorul lui Dumnezeu, iar ceea ce spuneţi despre mine este o minciună, să vă lovească pe voi cu moartea. Haideţi aici şi vom vedea cine are dreptate şi cine este greşit. Vom cânta o cântare, timp în care puteţi veni jos.”

Ei s-au ridicat dar în loc să vină pe platformă au părăsit sala, aşa că nu i-am mai văzut niciodată.

Eu am spus din nou: „Veniţi aici! Dacă sunt un vrăjitor ca Simon vrăjitorul, lăsaţi ca Dumnezeu să mă lovească cu moartea, dar dacă sunt profetul Lui, când veţi urca pe platformă veţi fi loviţi voi cu moartea.” Vedeţi? Ei ştiau bine că nu se pot juca cu Dumnezeu. Ştiau ce s-a întâmplat în alte locuri, aşa că au preferat să fugă. Prin urmare, întotdeauna să vă gândiţi la un singur lucru şi anume: că Dumnezeu este încă Dumnezeu şi nu Se lasă batjocorit.

Vrăjitoarea din En-Dor a chemat duhul lui Samuel, iar Saul a putut vorbi cu el.

Poate vă întrebaţi cum de a fost posibil acel lucru? Atunci a fost posibil, dar astăzi nu se mai poate face aceasta. De ce? Pentru că în vremea aceea, cei adormiţi se aflau doar sub sângele jertfelor animale, deoarece adevărata Jertfă nu fusese încă dată. Ei se aflau în aşteptarea împlinirii făgăduinţei date.

Aş vrea ca voi, predicatorii, să mă susţineţi dacă sunteţi de acord cu ceea ce voi spune.

În vechime, când murea un om, el se afla sub sângele jertfei animale, iar sufletul lui mergea în locul de aşteptare unde urma să stea până la venirea Răscumpărătorului.

Lăsaţi-mă să vă explic puţin lucrul acesta ca să înţelegeţi. Câţi aţi citit articolul care s-a scris despre mine în „Reader’s Digest”? Cred că în numărul din octombrie sau noiembrie. Dar nu vi se pare curios că tot această publicaţie a scris un articol şi despre miss Pepper, care este cea mai renumită vrăjitoare sau medium? Aţi citit articolul referitor la ea? Nu este ciudat faptul că s-a scris despre ambele duhuri cam în acelaşi timp?

Voi ştiţi că dacă există ceva adevărat, imediat se ridică şi o imitaţie. Dacă aş veni la voi, v-aş da un dolar şi aş spune: „Acesta este un dolar adevărat”, el ar trebui să arate aşa cum ştiţi că este un dolar adevărat. Altfel, nu m-aţi crede, este adevărat? Aşa este şi cu imitaţia: ea trebuie să fie foarte aproape de adevăr ca să poată înşela. Şi ce a spus Isus referitor la aceasta? Că în zilele din urmă cele două duhuri vor fi atât de apropiate încât, „dacă ar fi cu putinţă,   i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24.24). El nu se referea aici la religioşii reci şi formalişti, care au doar o formă  de evlavie, ci spune că aceste două duhuri (Duhul Sfânt şi duhul de imitaţie) vor fi atât de apropiate încât dacă s-ar putea i-ar înşela şi pe aleşi. De ce? Pentru că vor lucra cot la cot, adică vor face aceleaşi lucrări. Nu uitaţi că aşa a spus Isus!

Acum aş vrea să fiţi foarte atenţi pentru că vă voi aduce un mic tablou ca să înţelegeţi ce vreau să spun.

Cei de la Reader’s Digest au scris un articol referitor la ceea ce s-a întâmplat la adunarea din Costa Mesa, California, la care am avut cam 2700 de oameni pentru rugăciune. Acolo a venit un bărbat din Canada, care şi-a adus băieţelul pentru rugăciune. El fusese cu copilul la spitalele Mayo’s şi John Hopkins, deoarece avea o boală foarte gravă la creier şi din cauza aceasta mâinile i se strâmbaseră în felul acesta, iar picioarele îi erau aşa (fratele Branham arată).

După ce l-au consultat, medicii au spus: „Nu se poate face nimic. Nu-l mai putem ajuta cu nimic.” Omul s-a întors în Canada dar şi-a zis: „Încă nu sunt învins! Trebuie să se mai poată face ceva.”

Citiţi articolul apărut în noiembrie în revista „Reader’s Digest” şi veţi vedea. Este intitulat „Vindecarea lui Donny Morton”.

Deci bărbatul şi-a zis: „Încă nu sunt învins pentru că cunosc un vindecător divin pe nume William Branham, la a cărui rugăciune s-au vindecat doi prieteni de-ai mei care erau surdo-muţi. După rugăciunea lui, au auzit şi vorbesc.”

Astfel, a sunat acasă la mine să afle unde sunt. Eu eram la Costa Mesa, California. Dacă veţi citi articolul, cuvintele spuse de acel bărbat vă vor rupe inimile, căci povesteşte cum a călătorit prin zăpadă şi tot ce i s-a întâmplat până a ajuns la mine.

El i-a spus copilului: „Fii atent, Donny. Noi nu suntem încă învinşi.” (Sărmanul copil suferea îngrozitor aşa că nu putea nici măcar să zâmbească). „Nu suntem învinşi, căci vom merge la profetul lui Dumnezeu şi Îl vom întreba pe el ce trebuie să facem ca să te vindeci.”

Au pornit de acasă, prin zăpadă, ca să ajungă în locul unde eram eu. Nu au avut bani pentru avion, ci au fost nevoiţi să ia autobuzul. Erau atât de săraci încât mama a fost nevoită să se întoarcă acasă. Bărbatul povesteşte cum a trebuit să schimbe tot timpul scutecele şi cât de greu au călătorit, deoarece deşi avea aproape opt ani, copilul era total neputincios. Nu aveau bani nici ca să cumpere mâncare, iar pentru a-i distrage atenţia de la situaţia în care se aflau, tatăl încerca să-i povestească tot felul de lucruri frumoase.

Când au ajuns în California, tatăl copilului i-a spus adjunctului şoferului motivul pentru care a venit până acolo, iar acesta i-a răspuns: „Aţi venit până aici ca să vedeţi un „divin” ce?” Desigur, voi ştiţi ce a spus America despre lucrarea aceasta. Ei au zis: „O, noi suntem atât de deştepţi! Ştim totul, aşa că nu mai avem nevoie de nimeni ca să ne înveţe ceva!” Vedeţi?

Deci el l-a întrebat: „Un „divin” ce? Aţi venit din Winnipeg, Canada, un drum atât de lung, numai pentru atât?” Desigur, ei s-au gândit că ceva nu era în ordine cu sărmanul acela.

O, şi când bărbatul a ajuns la adunare, a aflat că acolo erau cam 2700 de oameni care aşteptau în rândul de rugăciune. Totuşi, când cei care-şi aşteptau rândul l-au văzut pe copilaşul acela atât de deformat şi pe sărmanul tată cu hainele zdrenţuite şi atât de necăjit, s-au dat la o parte şi    i-au lăsat să treacă în faţă.

Voi ştiţi însă că este împotriva regulilor să îţi cedezi locul pe platformă. Poţi face aceasta numai dacă îţi cedezi numărul de rugăciune în favoarea acelui om. Dacă eşti prins că faci doar un schimb de numere, eşti dat afară din rând. Vedeţi? Voi trebuie să veniţi aici într-o anumită ordine şi să respectaţi instrucţiunile care vi se dau. Este nevoie să veniţi personal, ca să auziţi ceea ce se spune şi astfel să primiţi credinţă.

Odată cineva a zis: „Ei bine, eu nu prea cred în lucrurile acestea, dar voi merge totuşi acolo căci poate voi fi vindecat.”

O asemenea atitudine creează numai ceartă şi confuzie, iar cei care procedează aşa vor culege ceea ce au semănat.

Când bărbatul acela a ajuns pe platformă, purtându-şi fiul pe braţe, Billy i-a cerut numărul de rugăciune. Desigur, el nu avea nici un număr, aşa că Billy i-a zis:

„Îmi pare rău, domnule, dar va trebui să aşteptaţi.”

„În ordine”, a răspuns el. „Mă voi pune la rând şi voi aştepta. Nu am ştiut că trebuie să fac aceasta.”

Eu vorbeam cu cineva dar am auzit discuţia dintre Billy şi el, aşa că am întrebat în timp ce bărbatul voia să plece:

„Care este problema?”

„Nu are număr de rugăciune”, a răspuns Billy.

Atunci Ceva mi-a spus: „Cheamă-l înapoi!”

„Adu-l aici!” am spus eu.

Bărbatul s-a întors cu copilul în braţe şi a venit la mine în timp ce lacrimile îi şiroiau pe faţa nerasă. Nu i-am pus nici o întrebare, ci am privit spre copil, apoi i-am spus cine este, de unde vine, că a fost la Clinica Mayo şi ce i-au spus medicii, ce fel de boală are copilul şi cât este de gravă – cu un cuvânt, i-am spus totul.

Tatăl, care începuse să plângă şi mai tare, m-a privit şi a spus: „Aşa este, domnule. Acesta este adevărul, dar spune-mi, te rog, va mai trăi copilul meu?”

„Nu ştiu aceasta”, dar imediat am adăugat: „O clipă, căci am primit o altă vedenie.”

„Tu nu vei crede ceea ce-ţi voi spune acum pentru că cei de la Clinicile Mayo şi Hopkins ţi-au spus că în cazul fiului tău nu este posibilă o operaţie pe creier, dar eu îţi voi spune ce trebuie să faci. Ia-ţi copilul şi pleacă, iar peste trei zile te vei întâlni cu o femeie cu părul negru care va intra în vorbă cu tine şi te va întreba ce are băiatul. După ce-i vei spune, ea îţi va vorbi despre un medic necunoscut, de la ţară, care îţi poate opera copilul.  Tu te vei îndoi de cuvintele ei pentru că cei de la Mayo ţi-au spus altceva, dar aceasta este singura şansă de salvare pentru copilul tău. Prin puterea lui Dumnezeu şi prin operaţia făcută de acel medic, el va trăi. Deci, dacă crezi că sunt profetul lui Dumnezeu, du-te şi fă cum ţi-am spus.”

Bărbatul a privit în jur, iar după ce a răspuns scurt: „Mulţumesc”, a plecat. La trei zile după această întâmplare, într-o dimineaţă pe când mergea pe stradă cu copilul, s-a întâlnit cu o femeie care l-a întrebat ce are fiul lui.  „Este o boală de creier”, a răspuns tatăl copilului, în timp ce se grăbea să treacă mai departe pentru că întrebarea îl făcuse să se simtă foarte rău. Dar femeia a continuat: „Domnule, cunosc pe cineva care-ţi poate opera copilul.”

„Doamnă, medicii au renunţat la el şi mi-au spus că nu se mai poate face nimic. Mai mult, am fost la un bărbat numit William Branham, care s-a rugat pentru copil, iar el mi-a spus că…” şi în clipa aceea şi-a amintit ce-i spusesem.

„O, aşteaptă o clipă!” i-a zis femeii, apoi a continuat: „…o femeie cu părul negru şi costum gri… după trei zile, pe stradă, şi-mi va spune… Da, aceasta este femeia!”

„Doamnă, unde este medicul acela?” Femeia l-a dus la acel medic, acesta a făcut operaţia şi copilul a fost vindecat.

 Vedeţi? Lucrul acesta a fost publicat în Reader’s Digest. Imediat după aceea, fraţii Mayo m-au invitat la o mică discuţie.

„Reverend Branham, ce i-aţi făcut copilului?”

„Nimic. Nici măcar nu l-am atins”, am răspuns eu.   „I-am spus  doar ce mi-a arătat Domnul, iar omul a ascultat.”

Acum vine însă partea ciudată, căci cu vreo 3-4 săptămâni înainte ca să apară articolul referitor la vindecarea acelui copil,  tot revista Reader’s Digest a publicat un articol de 14 pagini referitor la miss Pepper, o vrăjitoare adevărată sau un medium. Ea se ocupă de aceste lucruri din 1897, iar acum trăieşte la New York şi are aproape 100 de ani. Această miss Pepper a fost o simplă casnică până într-o zi când fiind bolnavă a  căzut într-o transă şi a început să vorbească cu morţii. După aceea a fost dusă pretutindeni în lume, chiar şi în Anglia, şi au supus-o la tot felul de teste pentru a vedea dacă spune adevărul sau minte. Se spune că mulţi s-au travestit ca s-o înşele dar nu a fost posibil pentru că a spus întotdeauna adevărul.

Desigur, peste tot în lume sunt o mulţime de imitatori care spun că cheamă duhurile morţilor, dar în realitate sunt nişte înşelători.

În acest sens, tot Reader’s Digest scrie despre acel bărbat care a dorit să sărute mâna mamei lui moarte, iar a doua zi s-a dovedit că de fapt a fost înşelat de acea aşa zisă vrăjitoare, care i-a dat să sărute o bucată de pânză de tifon. Există o mulţime de imitatori care pretind că sunt mediumi deşi în realitate sunt nişte înşelători. Mă refer la vrăjitorii de duzină care ghicesc în cărţi pe stradă, sau fac alte lucruri de felul acesta. Ei sunt numai nişte înşelători, dar există şi mediumi adevăraţi.

Vedeţi? Exact aşa este şi pe tărâm religios: şi noi avem o mulţime de imitatori mincinoşi.

Acum vă rog să fiţi atenţi! Această miss Pepper este un medium adevărat, iar concluzia revistei, după discuţia avută cu ea, a fost că „Un lucru este sigur, şi anume: un om care moare, în realitate nu este mort, ci el trăieşte undeva, deoarece femeia aceasta le cheamă duhurile şi poate vorbi cu ei.”

Cineva întreabă: „Tu crezi aşa ceva, frate Branham?” Sigur că cred, căci Biblia spune că acesta este adevărul. Desigur, aceasta este o lucrare a diavolului, dar ea există. Spiritismul este un truc al Satanei.

Imediat după ce revista a publicat articolul referitor la vindecarea copilului, am primit o mulţime de scrisori din toate părţile. Nu vi se pare ciudat faptul că cele două articole au urmat unul după altul?

Eu am primit mai multe scrisori în care mi s-a spus: „Frate Branham, aceste două articole dovedesc că nu eşti cu nimic mai mult decât un medium. Priveşte ce spune acea femeie şi uite ce i-ai spus tu acelui bărbat, referitor la femeia cu care urma să se întâlnească şi toate celelalte.”

La aceste afirmaţii, am răspuns următoarele:

„O clipă, vă rog! Toate aceste lucruri arată cât de puţin cunoaşteţi voi, predicatorii, tărâmul duhovnicesc. Ar fi bine ca în loc de botezul trupului să vă botezaţi creierul, deoarece voi nu încercaţi să luaţi seama la aceste lucruri şi să le judecaţi prin Cuvânt.”

Oare nu la fel au vorbit şi despre Isus? El cunoştea tainele inimilor lor; ştia ce au făcut, ce vor face şi alte lucruri de felul acesta, iar ei L-au învinuit şi au spus: „Tu eşti un Beelzebul, un ghicitor şi un vrăjitor!”

Ei nu s-au oprit o clipă să vadă cum stau lucrurile şi ca să înţeleagă că El era de fapt Fiul lui Dumnezeu. De ce aceasta? Pentru că nu erau destul de duhovniceşti ca să vadă adevărul. Da, ei au trecut peste pasajele biblice care vorbesc despre El şi despre faptul că avea să intre în Ierusalim călare pe un măgăruş, sau despre celelalte lucruri, ci priveau doar la cea de-a doua venire a Lui.

Exact aşa este şi astăzi. Ei privesc peste realitatea ce se petrece sub ochii lor. Aleluia! Acesta-i adevărul. Eu ştiu că Dumnezeu este aici şi ştiu şi că vă răpesc mult din timpul pe care-l aveţi, dar este nevoie ca voi să vedeţi aceste lucruri, prieteni. Dacă nu ne vom mai întâlni, trebuie să ştiţi clar că sunt două duhuri; trebuie să ştiţi că există demoni şi trebuie să faceţi deosebirea între Adevăr şi minciună, căci sunt atât de apropiate încât abia pot fi deosebite.

Amintiţi-vă că acest lucru nu este afară, nu este departe, nu este printre farisei sau în altă parte, ci este chiar aici, lângă uşă. Fiţi atenţi!

Haideţi să privim puţin aceste două cazuri. Ca să puteţi înţelege, voi folosi exemplul cu dolarul. Dacă vă dau un dolar fals, cred că dacă sunteţi înţelepţi, primul lucru pe care-l veţi face este să îl pipăiţi şi să-l examinaţi, este adevărat? Dolarul original este făcut dintr-o hârtie specială şi mătase, de aceea, acesta este primul lucru care vă va ajuta să vedeţi autenticitatea lui.

La fel este şi pe tărâm duhovnicesc. S-o privim mai întâi pe această miss Pepper. În cei cincizeci şi ceva de ani de prezicere, pe care îi are de când cheamă duhurile morţilor, ea nu a pomenit nici măcar o dată Numele lui Dumnezeu; nu a vorbit despre vindecarea divină, despre eliberare, judecată sau ceva de felul acesta. Vedeţi? Aceasta dovedeşte că acolo nu este nimic altceva decât o prostie, un joc al Satanei.

Dar priviţi pe partea cealaltă. Aici Dumnezeu este prezent în mod constant; se vorbeşte despre judecată, despre venirea lui Isus, despre vindecarea divină, despre puterea lui Dumnezeu, despre eliberare, etc. Vedeţi valoarea acestui Duh? Oricât aţi căuta, nu veţi găsi prezicători şi ghicitori sau vrăjitori care să predice Evanghelia. Atunci care este problema cu oamenii care-i urmează? O, vai!

Să revenim la exemplul nostru. Al doilea mod de recunoaştere al unui dolar adevărat este să-i luăm seria şi s-o trimitem la monetărie. Dacă acel dolar este adevărat, acolo există un dolar de argint care posedă aceeaşi serie cu cel scos pe piaţă, este adevărat? Dacă dolarul este fals, nu veţi găsi nimic.

La fel este duhovniceşte.  Fraţilor, luaţi ceea ce a făcut această femeie şi priviţi-o în Biblie, căci acolo este răspunsul – veţi vedea că este asemenea vrăjitoarei din En-Dor.

Priviţi însă ceea ce se petrece aici şi puneţi totul în faţa acestei Cărţi, în Monetărie. Ce veţi vedea? Că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”. Ce arată aceasta? Desigur, că este aceeaşi lucrare a Lui. El nu face o lucrare numai ca să fie făcută; El nu face ceva fără rost sau fără sens, ci întotdeauna urmăreşte un scop: să ajute pe cineva, să-l conducă la Dumnezeu. Amin.

Eu nu spun „Amin” doar ca să mă aflu în treabă, ci o fac pentru că cuvântul „Amin” înseamnă „Aşa să fie!”; pentru că cred că acesta este adevărul.

Acum aş vrea să vă arăt ceva, de aceea doresc să fiţi atenţi ca să puteţi înţelege. Voi asemăna viaţa aceasta cu un canal în care locuiesc fiinţele muritoare – voi şi eu. Ce este înăuntru? Păcat, nesăbuinţă şi toate celelalte lucruri, dar din când în când se vede câte o Lumină. Pe străzi, pretutindeni se vede numai întunecime, distracţii, păcat, într-un cuvânt, draci care-i apucă pe oameni. Oh, ei se îmbracă frumos, sunt oameni educaţi şi bine şlefuiţi, dar cu toate acestea sunt inspiraţi de diavolul.

Dar vedeţi? Tot în acel canal există şi oameni născuţi din nou. Aceasta înseamnă că oamenii din acest canal (lume) sunt influenţaţi din două părţi diferite, iar alegerea pe care o fac determină locul în care vor merge.

Cei nedrepţi merg într-un loc în care aşteaptă judecata, iar Biblia arată clar că Isus s-a dus şi a predicat sufletelor care erau în închisoare, este adevărat? Acolo sunt demonii, Diavolul şi urmează iadul. Sufletele din închisoare aşteaptă judecata pentru că nu s-au pocăit ci au acceptat prostia şi minciuna.

În ce-i priveşte pe credincioşii născuţi din nou, aici este un alt Duh: Duhul Sfânt, iar El influenţează Biserica astfel încât ea duce o viaţă asemenea Omului Isus Hristos. În partea aceasta sunt îngerii, Dumnezeu şi Împărăţia Lui.

Deci omul muritor este influenţat de una din aceste două puteri, înţelegeţi? Dar ce face vrăjitoarea? Ea pătrunde în acel tărâm şi vorbeşte cu oamenii posedaţi de demoni, adică cu sufletele celor care n-au primit Cuvântul şi nu s-au pocăit ci au permis ca fiinţele lor să fie stăpânite de demoni. Pe aceştia îi aşteaptă doar judecata.

În ce-i priveşte pe credincioşii născuţi din nou, ei sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în ei. Şi încă ceva! Diavolul îşi are prorocii lui aşa cum şi Dumnezeu îi are pe ai Săi. Înţelegeţi ce vreau să spun? Aceştia sunt influenţaţi ori dintr-o parte, ori din cealaltă.

Astăzi, vrăjitorul nu mai poate pătrunde pe tărâmul unde se află sufletele celor neprihăniţi adormiţi în Hristos. El nu mai poate ajunge acolo pentru că ei nu se mai află în locul unde erau în zilele împăratului Saul, deoarece Sângele lui Hristos a făcut separarea şi i-a luat de acolo.

Priviţi numai. După moartea SA, Isus S-a dus şi a predicat sufletelor aflate în închisoare. El a murit ca păcătos, măcar că nu a cunoscut niciodată păcatul. Dar a făcut aceasta pentru că a luat locul nostru şi a purtat păcatele noastre. Din pricina aceasta S-a dus în iad şi a predicat sufletelor de acolo.

Unii oameni spun: „Frate Branham, eu nu pot înţelege aceasta. Isus a murit vineri după amiază şi a înviat duminică dimineaţa, ceea ce înseamnă că a fost mort doar o zi.

Este adevărat. El nu a stat acolo trei zile, ci a înviat mai repede conform prorociei lui David din Psalmul 16.10:

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” Vedeţi? El ştia că trupul intră în putrefacţie după trei zile, de aceea Dumnezeu a spus prin prorocul Său: „…nu va vedea putrezirea…”………………………………………………………………………………

Aleluia! El a luat Cuvântul lui Dumnezeu şi l-a biruit de fiecare dată pe Satan. Da, El a biruit  moartea, iadul şi mormântul. Ei L-au omorât şi El a murit ca păcătos pentru că a luat asupra Sa păcatele mele şi ale voastre. Oh, şi pot să Îl văd cum S-a dus şi a bătut la porţile iadului!

Sufletele pierdute de acolo au  ieşit şi L-au întrebat:  „Ei bine, cine eşti tu?”

„Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. De ce nu aţi vrut să-l ascultaţi pe Enoh şi pe toţi ceilalţi profeţi care au vorbit despre mine? Eu am venit conform profeţiei lor, Mi-am dat viaţa pentru păcatele oamenilor, iar acum Mă întorc Biruitor. Spunând aceasta, a trecut printre demoni, a luat cheile iadului şi ale morţii din mâinile Satanei, apoi a pornit în sus. Aleluia!

Şi în dimineaţa învierii, dis de dimineaţă, iată că acolo era un grup de oameni care stăteau în locul de aşteptare. Acum ei nu mai sunt acolo, dar atunci erau.

Aş vrea să le spun ceva prietenilor mei catolici. Voi credeţi în mijlocirea sfinţilor, dar dacă vorbiţi cu un sfânt din biserica voastră, înseamnă că el este în iad, unde aşteaptă judecata lui Dumnezeu, pentru că dacă este într-adevăr sfânt se află în slava lui Dumnezeu şi nu poate veni înapoi să vorbească cu voi. Acesta-i adevărul şi eu vi-l pot dovedi cu ajutorul Cuvântului.

Cum se poate aceasta? Simplu. Sângele taurilor nu a putut lua păcatele celor adormiţi, dar sângele lui Hristos a făcut-o. Mai mult, El i-a despărţit pe cei sfinţi de cei păcătoşi.

O, şi eu pot vedea cum Isus S-a dus acolo sus, în locul de aşteptare, unde se aflau bătrânul Avraam, Isaac, Iacov, Samuel şi toţi ceilalţi, şi a bătut la uşă. (Fratele Branham bate de şase ori în amvon).

Oh, acum mă simt religios, căci pot să aud cum cineva întreabă: „Cine este la uşă? Cine bate?”

„Sunt Eu, Sămânţa lui Avraam!” a răspuns El. Amin.

Avraam a deschis uşa, iar El a repetat: „Eu sunt Sămânţa lui Avraam.”

Daniel spusese despre El: „Am văzut o piatră care s-a desprins din munte,”  iar acum el a zis: „Este Piatra pe care am văzut-o dezlipindu-se din munte!”

Pot să-l aud pe Isaia spunând: „Iată-L acolo! El este Acela despre care am spus că munţii şi dealurile vor răsuna de bucurie şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme din pricina Lui!”

Oh, pot să-i văd pe toţi cei aflaţi în Paradis, aşteptându-L! Şi pot să Îl aud pe El cum le spune: „Veniţi! În Ierusalim se luminează de ziuă şi trebuie să plecăm de aici. Vom pleca fiindcă v-aţi încrezut în sângele taurilor şi al ţapilor, care a făcut ispăşirea până la timpul când Sângele Meu avea să şteargă toată vina voastră. Acum însă, Sângele Meu a fost vărsat pe Calvar, pentru că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu şi Mi-am dat viaţa pentru voi. Toată vina păcatului vostru a fost plătită, de aceea puteţi pleca de aici!” Aleluia! Glorie lui Dumnezeu!

Pot să văd cum Avraam o ia pe  Sara de braţ şi Îl urmează afară de acolo, iar conform Matei 27.52-53, ei au făcut o scurtă oprire în Ierusalim, unde s-au arătat multora, după care au plecat în sus.

Şi ştiţi ce s-a întâmplat atunci? Pot să îl văd pe Caiafa şi pe ceilalţi preoţi stând pe stradă şi discutând: „Mi s-a spus că individul acela ar fi înviat. Spuneţi-mi, cine este bărbatul acela tânăr care merge alături de femeia aceea frumoasă?” Cei doi tineri erau Avraam şi Sara, pentru că ei nu mai sunt bătrâni.  Apoi au dispărut dintr-o dată. Aleluia! Ei puteau să apară şi să dispară, asemenea lui Isus, care a trecut prin zid, căci aveau acelaşi trup ca şi El. Acesta este adevărul. Acolo erau toţi profeţii – ei umblau prin cetate şi se arătau multora.

Isus „a luat robia roabă şi a dat  daruri oamenilor”. El S-a înălţat mai sus de stele, lună şi nori, iar astăzi stă la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi. El va sta acolo până când toţi vrăjmaşii Lui vor fi puşi sub picioarele Sale.

Prieteni, demonii lucrează şi astăzi, iar Duhul lui Dumnezeu merge de fiecare dată ca să-i înfrunte. Aleluia! Priviţi! Ziarele şi celelalte publicaţii dovedesc aceasta.  Oamenii nu înţeleg, dar ştiţi ce este aceasta? Pregătirea marii confruntări care va avea loc între Dumnezeu şi Satan. Puneţi-vă de partea lui Dumnezeu şi fiţi corecţi în inimile voastre. Amin. Vă mai spun încă ceva apoi voi încheia.

Nu demult, am avut o adunare aici în Toledo. Înţelegeţi ce v-am spus despre demoni? Ei lucrează şi sunt cât se poate de religioşi! O, ei merg la biserică în fiecare duminică, repetă crezul apostolic şi cântă Psalmi. O, vai, sunt cât se poate de religioşi!

Priviţi numai puţin în Biblie şi veţi vedea că acesta este adevărul. Cain a fost cât se poate de religios; Esau a fost foarte religios şi la fel a fost Iuda. Aceştia sunt religioşii, nu lumea de afară. Ei sunt în biserică. Vedeţi?

La Toledo, Ohio, am mers la un restaurant micuţ ca să mănânc. De  obicei, când merg acolo mănânc la Dunkard, un local foarte plăcut, dar în după-amiaza aceea localul era închis pentru că plecaseră cu toţii la şcoala duminicală. Astfel, a trebuit să merg la un alt local, care se afla peste drum. Era un local mic, lumesc. Eu ştiam că în statul Ohio erau interzise jocurile de noroc, dar când am intrat în local am văzut un poliţist care se juca la un astfel de automat, în timp ce mâna cealaltă o avea aşezată pe sânul unei fete care-i stătea în braţe.  Ce dureros, căci tocmai cei care trebuie să vegheze la respectarea legilor, le calcă.

Eu mă încred însă în Hristos, Stânca puternică pe care stau, căci toate celelalte sunt doar nisipuri mişcătoare. Nu a mai rămas nimic. Acesta-i adevărul.

Puţin mai încolo am văzut o tânără de vreo 18-19 ani, înconjurată de câţiva tineri. O, ce făceau ei era oribil! Când a venit vânzătoarea şi m-a întrebat ce doresc, am observat că puţin mai încolo era o femeie, cam de vârsta mamei mele, care era îmbrăcată cu acele haine provocatoare care se poartă acum. Ştiţi la ce mă refer. Ele se apără spunând: „O, este prea cald! Dar Cuvântul spune clar că cele ce se îmbracă aşa sunt nebune! Adevărul este că vor să îşi arate goliciunea, dar tot ceea ce fac este ruşinos, este o urâciune. O doamnă nu se va îmbrăca niciodată aşa, dar o femeie, da.

Am privit-o şi am văzut că arăta foarte rău. Era machiată şi foarte rujată, iar părul îi era tuns băieţeşte şi pieptănat în sus. Aşa cum spune Biblia, era o urâciune.

Biblia spune că dacă o femeie îşi taie părul, bărbatul are dreptul s-o părăsească, deoarece îl necinsteşte. Vedeţi? Şi dacă îl necinsteşte, soţul ei poate s-o lase. El nu se poate căsători cu alta, dar poate s-o lase. Iuh! Ştiu că nu vă place ceea ce spun, dar este Adevărul.

Un frate bătrân obişnuia să cânte adesea:

/: Noi am lăsat barierele jos :/

Noi ne-am compromis cu păcatul.

/:Noi am lăsat barierele jos :/

Oile au ieşit, dar cum au intrat caprele?

Aici este problema. Voi aţi lăsat barierele jos şi biserica s-a amestecat cu lumea. Aţi făcut la fel ca israeliţii care s-au căsătorit cu femeile moabite la îndemnul lui Balaam. Aceasta a făcut ca întreaga biserică să fie poluată. În epoca penticostală sau Laodicea, biserica a ajuns căldicică, de aceea Dumnezeu o aruncă din gura Lui. Acesta este motivul pentru care El Îşi va lua doar o rămăşiţă, pe care o va lua Acasă prin răpire.

Deci acolo am văzut o femeie machiată pe toată faţa, iar în jurul ochilor era dată cu negru. Sărmana bătrânică putea să aibă şi strănepoţi!  Stătea acolo alături de doi bătrâni, unul din ei având o eşarfă în jurul gâtului deşi era luna iunie. Toţi erau băuţi, iar unul din ei s-a ridicat şi a ieşit.

Privindu-i, m-am gândit: „O, Dumnezeule, cum de nu ştergi aceste lucruri de pe faţa pământului? Cum poţi să-i suporţi? Trebuie oare ca micuţele mele fiice, Sara şi Rebeca, să trăiască într-o generaţie ca aceasta? Priveşte ce se petrece aici, prin parcuri şi pe străzi! O, mă bucur că ai lucrat aşa cu Sharon, căci altfel ar fi trebuit să trăiască şi ea printre aceste lucruri. Nu este o ruşine ceea ce se petrece? Cum este posibil ca neprihănirea Ta sfântă să suporte aşa ceva? Ar trebui ca mânia Ta să lovească şi să spulbere orice loc ca acesta!”

Şi imediat  L-am auzit pe Îngerul Domnului zicând:

„Vino aici, deoparte!” Şi El m-a mustrat, zicând:

„De ce o condamni?”

„Păi, uite cum arată!”

Atunci El mi-a dat o vedenie în care am văzut globul pământesc, iar în jurul lui era ceva ca un brâu. Acela era sângele lui Hristos, care protejează omenirea de mânia lui Dumnezeu. Dacă sângele ar fi luat de acolo, lumea ar fi nimicită într-o clipă, dar aşa El vede numai sângele Lui.

Apoi m-am văzut pe mine. Deşi nu am făcut faptele acelei femei, am văzut că şi eu sunt un păcătos dar Sângele lui Hristos stă ca un scut protector între noi şi Dumnezeu. Vedeţi? Am putut vedea că de câte ori fac un păcat, păcatul meu Îl loveşte pe El, dar Domnul meu spune: „Iartă-l, Tată, căci nu ştie ce face!” Apoi fac altceva şi Îl lovesc din nou, dar El zice: „Iartă-l, Tată!”

Dacă acel sânge nu ar fi acolo, El  m-ar nimici. Vedeţi? Dacă resping harul Său, pentru mine nu mai rămâne nimic altceva decât judecata. Dumnezeu a spus: „Când vei mânca din acel pom, vei muri!” Prin urmare, în după-amiaza aceasta aici este scaunul Său de judecată, iar atitudinea voastră faţă de Hristos decide ce veţi fi mai departe.

Eu m-am gândit: „Da, acesta-i adevărul!” Am văzut că şi eu sunt doar un păcătos; am văzut că acolo se afla cartea cu faptele mele, iar eu am stat la picioarele Lui şi am spus: „Doamne, vrei să mă ierţi?”

El a dus mâna la rana din coasta Sa, a luat sânge şi a scris: „Iertat!” Apoi a luat acea foaie de hârtie şi a aruncat-o în marea uitării, aşa că nu-şi va mai aminti niciodată de ea. M-a privit şi a spus: „Te iert, dar să nu o mai condamni nici pe ea!” Acest lucru m-a schimbat total, aşa că am spus: „Doamne, ai milă de mine!”

Imediat ce am revenit din acea vedenie, am mers la masa unde se afla acea femeie şi i-am spus:  „Ce faceţi, doamnă?”

„O, bună!” a răspuns ea.

„Iartă-mă că te deranjez. Sunt predicator şi mă numesc Branham.”

„O, scuză-mă, reverend Branham.”

„Doamnă, eu am stat acolo şi  te-am condamnat pentru felul cum arăţi, zicându-mi: „Ce oribil! Poate are copii…” şi i-am povestit tot.

„Da, am copii”, a răspuns femeia.

„Şi cum de aţi ajuns în starea aceasta?” Atunci ea mi-a povestit viaţa ei. O poveste care ar sfâşia orice inimă. După ce am ascultat-o, i-am spus: „Sângele  lui Isus Hristos ţine mânia lui Dumnezeu departe de tine, dar într-o zi El va fi luat de acolo sau poate vei muri. Azi ai libertatea să Îl primeşti sau să Îl respingi. Ce vei face? Dacă refuzi să Îl primeşti, vei muri ca păcătoasă, ceea ce înseamnă că eşti deja judecată şi treci ca osândită pentru iad.

Ştiţi ce s-a întâmplat? Femeia aceea a căzut în genunchi chiar acolo în acel local şi, am avut o adunare de rugăciune cum nu aţi mai văzut niciodată, şi s-a întors la Hristos. Ce arată aceasta? Că nu trebuie să condamnaţi pe nimeni, ci să predicaţi Evanghelia. Ei sunt posedaţi de demoni, sunt morţi  duhovniceşte. Dacă influenţa noastră vine de sus, atunci să facem totul ca să-i câştigăm pentru Hristos.

Tatăl nostru ceresc, Îţi mulţumim pentru bunătatea TA. Îmi pare rău că i-am ţinut atât de mult pe oameni aici, dar am vrut ca ei să vadă cum stau lucrurile cu aceşti demoni şi cred că au înţeles. Tu cunoşti care a fost gândul inimii mele când am făcut aceasta.

Fie ca atunci când vor pleca de aici, aceşti bărbaţi şi femei să fie atenţi cu privire la  fiecare mişcare pe care o fac şi să trăiască în pace şi liberi. Ajută-i să privească spre Tine şi să uite toate „ismurile” şi lucrurile din jurul lor, astfel încât să trăiască în pace, cu cumpătare şi în frică de Domnul.”

Dacă vor face aceasta, când vei dori să-i foloseşti le vei putea vorbi direct şi îi vei trimite oriunde vrei sau îi vei putea pune să facă orice doreşti. Ajută-i să fie smeriţi, astfel încât Hristos să poată locui în inima lor. Iartă-ne lipsurile şi îndură-Te de noi. Ştim că Satan urlă în jurul nostru ca un leu care încearcă să ne nimicească, fiind îmbrăcat în haine religioase.

O, Dumnezeule, priveşte spre copilaşii Tăi sărmani de pretutindeni, care sunt expuşi  în fiecare clipă atacurilor lui. Te rog să Te înduri de ei şi să-i salvezi pe cei pierduţi. Dumnezeule, noi ştim că Tu ai un ispăşitor care se îndură de copilaşii Tăi prinşi de aceşti demoni vechi de boală.

Ştiu că Tu ai un Ispăşitor şi împotriva acestor demoni care-i fac să păcătuiască, de aceea Te rog să le acorzi vindecarea şi iertarea în Numele lui Isus. Amin.