Meniu Închide

CHAD LAMBDE LA CREDINȚĂ LA DRAGOSTE – Partea a doua

Va urma
04/05/2022, seara - Lima, OH

Dumnezeu să vă binecuvânteze în seara aceasta. Este un mare privilegiu să fim din nou împreună. Să deschidem Bibliile la Coloseni 1.3-4:

Mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi,

și am auzit despre credința voastră în Hristos Isus, și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții.”

Vom continua cu tema De la credință la dragoste, partea a doua. Cred că aceasta este o Scriptură minunată. Aici, Pavel îi laudă pe frați pentru credința lor, care este Temelia pe care o aveți în Hristos Isus, „și pentru dragostea pe care o aveți pentru toți sfinții.”, care este dragostea frățească din partea de sus, lângă Piatra de vârf. Așadar, aici în Coloseni, vedem o biserică lăudată de primul mesager al epocii bisericii, că au o expresie a lui Hristos în mijlocul lor. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În timp ce aveți Bibliile deschise, vreau să citesc mai multe Scripturi. Să deschidem la Efeseni 1.4-5:

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumi, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.”

Cel mai minunat lucru pe care-l știm, este că Dumnezeu ne-a predestinat, „…după buna plăcere a voii Sale.” Dar nu numai că ne-a predestinat să fim copiii Lui, ci ne-a predestinat mai dinainte să fim înfiați. Deci, ne-a predestinat spre maturitate și pentru poziționare.

Amintiți-vă că noi am venit pe acest pământ pentru a sluji scopului Său, deoarece pentru fiecare din noi există un scop, așa că noi nu am venit pe acest pământ  numai pentru a petrece un timp aici, ci am venit pentru a servi unui scop în Împărăția lui Dumnezeu.

Așadar, Dumnezeu ne-a predestinat pentru înfiere. „Predestinare,” înseamnă, „așezare, plasare,” la un anumit nivel de maturitate; așa că Dumnezeu nu te-a salvat doar ca să spui, „Sunt salvat,” și aceasta este tot. Adevărul este că a existat un scop în spatele tuturor. Acesta este lucrul care dă atât de mult curaj, faptul că Dumnezeu va încheia lucrarea pe care a început-o, pentru că El Și-a propus să facem ceva în această viață, să servim unui scop, să ne ocupăm poziția în Trupul lui Hristos, să facem ceva în Împărăția lui Dumnezeu.

Așadar, Dumnezeu ne-a predestinat pentru înfiere. Să mergem în Galateni 4.6:

Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă  Duhul Fiului Său, care strigă: „Aba,” adică: „Tată.”

Deci, noi primim Duhul Fiului Său, Duhul lui Isus Hristos, care strigă „Aba,” adică, „Tată.” De ce? Pentru că sunteți fii. Dacă ești deja fiu, primești Duhul Fiului, care strigă, „Ava,” adică, „Tată.”

Să mergem la Romani 8. Voi citi o parte din Romani 8.14-16:

Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu.

Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava,” adică: „Tată.”

Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.”

Și pentru că sunteți fii, El v-a dat Duhul Fiului Său. Noi am primit un duh de înfiere. Care este Duhul pe care L-am primit?  Este Duhul înfierii spirituale care ne va duce la înfiere deoarece am fost predestinați pentru înfierea copiilor lui Dumnezeu, de Isus Hristos.. Așadar, toate aceste Scripturi pictează aceeași Imagine. Când începem să vorbim despre virtuți, despre Statura unui om perfect, dacă nu punem Temelia corect în Cuvânt, poate deveni o conversație descurajatoare, pentru că începem să privim la aceste virtuți și spunem: „Ei bine, eu trebuie să le îndeplinesc pe toate. La aceasta trebuie să adaug aceasta, apoi aceasta, aceasta.” Dar dacă nu avem o bază de înțelegere, putem să ne descurajăm atunci când, de fapt, nu există nimic descurajator în această învățătură. Acest Mesaj nu a venit ca să ne descurajeze sau să ne îndepărteze, ci acest Mesaj a venit să ne dea Viață, să ne pună în poziție. Deci, acest Mesaj a venit ca să ne deblocheze înțelegerea și să ne aducă în poziția potrivită și să nu fie nimic descurajator.

Dacă Mesajul este prezentat într-un mod descurajator, este predicat greșit, în felul greșit, și încearcă să vă facă destinatarul greșit. Dar dacă sunteți Mireasa lui Hristos, acest Mesaj a venit să vă ridice și să vă pună în poziția de a manifesta Viața lui Isus Hristos, acesta fiind scopul și voia Lui. Nu este scopul și voia ta, ci a Lui, așa că ai fost predestinat să ajungi la Statura unui om perfect. Acum, aceasta începe să răstoarne întreaga idee din capul nostru și să ne scoată din gândirea noastră firească; devine o învățătură interesantă pentru că acum, „Acesta sunt eu! Aceasta sunt eu! Aceasta este cine vrea Dumnezeu să fiu. Pentru aceasta m-am născut  pe acest pământ. Prin aceste promisiuni, totul este al meu; prin aceste promisiuni scumpe, am fost făcut părtaș naturii divine, astfel încât să pot fi parte din această natură divină și să devin exact lucrul la care privesc deoarece acesta a fost scopul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii.”

Aici nu este nici o descurajare, ci este numai încurajare ca să spui: „Acesta sunt eu.”, și să continui să urci. Unde mă voi opri? Nu mă voi opri, ci voi merge până în vârf pentru a exprima pe deplin Viața lui Isus Hristos pentru că acesta este scopul pentru care m-am născut pe acest pământ, și de aceea m-am născut din nou din Duhul lui Dumnezeu.

Așa cum am spus duminică, tot ce a fost născut în această lume, s-a născut pentru a reflecta lucrul care l-a născut. Noi am fost născuți de Duhul lui Dumnezeu ca să-L reflectăm pe Dumnezeu. Deci, acesta este scopul nostru, de aceea suntem aici.

La începutul mesajului Statura unui om perfect, fratele Branham prezintă întreaga scenă, întregul scop al predicii pe care o va predica, și a spus:

În această dimineață vrem să vorbim despre acest subiect, sau mai degrabă să învățăm dacă putem construi Templul viu, construirea Templului viu, Locuința Dumnezeului celui viu, omul perfect; Templul viu al Dumnezeului celui viu, unde locuiește El.”

Așadar, acesta este subiectul despre care vorbim, „Locuința lui Dumnezeu.”

În 2Petru 1.4, citim: „…prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe.” Aceste promisiuni le vedem deja chiar în primul verset pe care-l citim: „…El ne-a dat făgăduințele.” Vedeți? Ni s-au dat, nu ni s-au cerut. „Ni s-au dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe.”

Deci, „Dumnezeu ne-a dat făgăduințe nespus de mari și scumpe pentru ca prin ele, să vă faceți părtași naturii divine, după ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume, prin pofte.” Cum? Fiind născuți din nou din Duhul lui Dumnezeu, noi am scăpat deja de stricăciunea care este în lume, prin pofte. Noi am primit, El ne-a dat promisiuni mari și scumpe, ca prin acestea să putem fi părtași naturii divine, și să fim ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să fim.

Să citim mai departe de la versetul 5-7:

De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră, fapta; cu fapta, cunoștința;

cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni.”

Ori de câte ori vedeți cuvântul Dragoste, este „Agapae,” dragoste. De aici își ia fratele Branham subiectul și predică despre cele șapte virtuți în mesajul Statura unui om perfect. Ascultați ce spune:

Acum, amintiți-vă de pasărea neagră cu pene de păun. Să n-o uitați. Vedeți? Nu încercați să adăugați aceasta până când nu sunteți născuți din nou, pentru că nu va merge. Voi nu puteți s-o faceți să meargă. Ea va ajunge la aceasta sau la aceasta dar se va prăbuși undeva.. Dar când ajungeți aici jos un veritabil porumbel născut din nou, nu adăugați nimic. Aceasta se adaugă la voi, vedeți, vine sus în ordine, vine în perfecțiune acum.”

Deci, nu trebuie să faci aceasta. Știți, nu este că la fiecare nivel la care ajungem, spunem: „Am un plan în trei pași pentru a trece de la credință la faptă.”

Virtutea este deja în sămânță, este Viața, este Cuvântul, este Lumina orei și Acesta trage natura afară din sămânță. Totul ne-a fost dat deja iar fratele Branham spune:

Atunci când ești creștin, pur și simplu aduci roadele Duhului. Nu le fabrici, nu încerci să le inventezi, nu te faci ceva ce nu ești, ci doar devii ceea ce trebuie să fii. Apoi are grijă de ea însăși.” El continuă și spune în același mesaj, Statura unui om perfect:

Păi, acesta este felul cum încearcă să producă creștinismul. Voi nu o puteți face. Primul lucru pe care trebuie să-l faceți, este să fiți născuți din nou. Voi trebuie să fiți schimbați, iar când sunteți schimbați, deveniți o creatură nouă. Acum deveniți drepți și nu trebuie să vă îngrijorați de pene, va purta de grijă de la sine când sunteți născuți din nou.”

Așadar, nu trebuie să vă faceți griji pentru că un porumbel are pene de porumbel.

Fratele Branham vorbea despre un uliu care încerca să-și pună pene de porumbel și a spus că acesta este un fățarnic. Aceasta este ca și cum ați încerca să aveți virtuțile, „Eu încerc să am…” Dacă spui: „Eu încerc să am bunătate frățească,” Oh, frate, vei eșua dacă încerci să ai bunătate frățească. Ești destinat să eșuezi, pentru că trebuie să fie ceva care vine din interior în exterior. Aceasta este realitatea.

În mesajul Nume hulitoare, fratele Branham spune:

Dar voi nu vă puteți înscrie în Biserica Dumnezeului celui viu, ci voi sunteți născuți în ea prin botezul Duhului Sfânt. Și când sunteți botezați cu Duhul Sfânt, aceste virtuți sunt pecetluite în voi de Duhul Sfânt…”

Deci, el ne-a învățat și noi am vorbit despre aceasta în ultimele două slujbe. El a început cu botezul Duhului Sfânt ca o naștere din nou. Acesta este botezul Duhului Sfânt, Acesta te ridică la Chipul Celui care te-a născut. El te aduce tot drumul în sus, în chipul lui Hristos. Este Duhul Sfânt aici jos, este Duhul Sfânt în fiecare etapă, și este Duhul Sfânt aici sus.

Data trecută v-am arătat poza aceasta care arată ca o Piatră din vârf.

O prismă este o bucată de sticlă cu trei laturi și trei colțuri. Această prismă primește o lumină și o sparge într-un spectru complet de lumină sau în cele șapte culori ale curcubeului. Deci, cele șapte culori ale curcubeului împreună sunt lumina albă iar lumina albă separată este șapte culori. Fratele Branham a vorbit despre aceasta și a folosit această imagine când a vorbit despre Viața lui Hristos prin cele șapte epoci ale Bisericii. Când a construit piramida, a arătat cele șapte epoci ale Bisericii, cei șapte trimiși, șapte trepte și șapte virtuți, și a spus că felul în care construiește Biserica, este felul în care Dumnezeu Își construiește individul.

Ce este aceasta care plutește peste ea? Dumnezeu, Viața lui Hristos, El are toate aceste virtuți în El.

Așadar, El o construiește de la început până la imaginea lui Hristos. Este Hristos care trage Viața în Sine. Ce sunt toate cele șapte virtuți? Natura divină, Viața lui Hristos. Când a început Piramida, a început de sus, cu Dragostea.

Eu am spus întotdeauna, am desenat-o întotdeauna de jos și am vorbit întotdeauna despre ea, de jos, dar dacă nu există sus, nu există nici jos. Dacă nu există Dragostea lui Dumnezeu, dacă nu există Duhul Sfânt, dacă nu există Viața lui Hristos care ne atrage, atunci nu există nici un început, nu se va întâmpla nimic.

Acesta (fratele Chad arată în sus), trebuie să fie primul, și când Acesta este Primul, ne naște în Programul lui Dumnezeu și ne atrage spre Sine.

Tot în mesajul Statura unui om perfect, fratele Branham spune:

Construirea acestui monument, construirea acestei staturi începe cu Piatra de Temelie: credința, virtutea, cunoștința, cumpătarea, răbdarea, evlavia, bunătatea frățească. Ce face aceasta? Atunci ei așteaptă această Piatră din capul unghiului care este Dragostea pentru că Dumnezeu este Dragoste; și El controlează, El este Puterea tuturor acestor lucruri. El controlează fiecare din aceste virtuți și El este Puterea fiecărei virtuți. Este corect? Da, domnule. Chiar aici. Vedeți? Eu m-am pus între toate aceste lucrări de aici și aici vin aceste unde mici. Ce este aceasta? Duhul Sfânt venind jos prin Hristos. Vedeți? Duhul Sfânt! Duhul Sfânt este deasupra tuturor acestora, sudându-le împreună. Construind ce? O Biserică perfectă pentru ca Piatra din vârf să-i pună Capacul.”

Astfel încât, Duhul Sfânt să fie mai presus de toate acestea. Ce face El? Construiește. De ce te-ai născut? Ca să fii construit după chipul lui Isus Hristos. De aceea te naști din nou, pentru lucrarea pe care o face Duhul Sfânt în viața ta, ca să te construiască după chipul lui Isus Hristos. Deci, ce facem noi? Ne predăm Lui, renunțăm la celelalte lucruri pentru că El este Marele Maestru Ziditor și știe ce face.

Deci, am vorbit despre Credință ca fiind Temelia vieții noastre; Temelia credinței, a umblării noastre creștine.

În Efeseni 2.8, ni se spune:

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”

În Galateni 5.6, citim:

„Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.”

Toate aceste lucruri sunt făcute prin dragoste. Este Dragostea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Dragoste, și Dumnezeu lucrează lucrul acesta în viețile noastre. De ce? Acesta a fost scopul Lui înainte de întemeierea lumii.

Să revenim la Statura unui om perfect:

Observați, voi trebuie să vă nașteți din nou, iar când vă nașteți din nou; iar când vă nașteți din nou, nu puteți fi născut din nou fără să aveți credință. Acesta este Adevărul. Astfel, pe schița mea de aici, am pus chiar Temelia, credința este Temelia tuturor, pentru că fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Cel ce vine la Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că El îi răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință.”

Așadar, știm că credința are un loc de odihnă, și locul de odihnă al credinței este Cuvântul lui Dumnezeu. Credința vine prin auzire, auzind Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, credința noastră are un loc de odihnă, iar locul nostru de odihnă este Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci, credința devine Temelia noastră, dar suntem așezați pe Stânca Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, credința în acest Cuvânt, aduce salvarea noastră.

Următoarea virtute este Fapta.

În același mesaj, Statura unui om perfect, profetul spune:

Ei bine, dacă urmează să fiu ca Isus, trebuie să am virtute și un trecut care să poată trece înainte de la mine la oameni.”

Aceasta este o afirmație importantă. El a spus: „Dacă voi fi ca Isus, trebuie să am virtute.” (traducere din engleză). Și tot el a numit-o, „Virtute (Faptă) cu Putere. Când femeia a atins poala hainei lui Isus, o putere L-a părăsit. El a spus: „Am simțit că din Mine a ieșit o putere.” Să recitim ce a spus mai sus: „…și un trecut care să poată trece de la mine la oameni, pentru că Puterea a ieșit din El la oameni. Putere. Dar înainte ca s-o puteți lăsa afară, mai întâi trebuie s-o aveți. Dacă nu o aveți, ea nu va ieși afară. Acolo nu este nimic din care să iasă afară. Ce ar fi dacă cineva ar încerca să tragă putere afară din noi, cercul s-ar întoarce, „Fonduri insuficiente.

Așadar, aflăm că Dumnezeu vrea să construiască suficientă putere. El vrea să fim statornici, suficient de puternici pentru a sta pe Temelia noastră de credință. Acum, prin harul Său, Dumnezeu ne-a însuflețit credința ca să credem în Cuvântul lui Dumnezeu prin descoperirea lui Dumnezeu și avem nevoie de puțină putere pentru a rezista. Dar această virtute (putere), nu este suficientă doar pentru a rezista, ci este suficientă putere și pentru ca cineva să poată trage putere de la noi. Deci, dacă vom fi ca Isus, avem nevoie de suficientă putere de a rezista în încercare, să trecem prin standul de încercare ca și creștini, dar și pentru ca altcineva să poată accesa și să tragă putere de la noi. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, nu este încercarea noastră de a fi mai tari, mai puternici, căci vom eșua, vom eșua, vom eșua, de aceea avem nevoie de putere de la Duhul Sfânt. 

Vreau să ne întoarcem puțin la 2Petru 1.Noi am citit despre virtuți de la versetul 5 la 7, iar versetul 7 se termină cu bunătatea frățească (dragostea de frați). În versetul 8, citim:

Căci dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos.”

Amintiți-vă analogia pe care a făcut-o fratele Branham despre fiul care crește în casa tatălui său, iar tatăl vrea să-l instaleze în afacerea familiei și să-i dea responsabilități; de aceea l-a pus sub îndrumarea unor tutori și el compară aceasta cu noi, care creștem sub îndrumarea Duhului Sfânt. El ne crește ca să fim după chipul Tatălui și ne aduce la o anumită măsură a maturității, în care să poată spune: „Acum este un fiu matur.” Apoi El ia acel fiu matur, la o vârstă pe care o consideră matură, îi acordă privilegii și responsabilități iar el lucrează în Împărăție așa cum lucrează Tatăl său în Împărăție. Deci, el ia responsabilități, dar Tatăl său nu se așteaptă ca toată creșterea fiului Său să se oprească acolo. El tocmai a ajuns la maturitate și a fost așezat ca fiu în lucrare. În Împărăția Tatălui, a primit responsabilități și privilegii, dar va continua  să crească în asemănarea Tatălui pentru că El este mai matur decât fiul Său.

Așadar, pentru noi există un anumit nivel al acestor virtuți care încep să crească în noi pentru a ne aduce la o anumită maturitate, astfel încât Dumnezeu să ne poată folosi în lucrarea pe care o are de făcut pe acest pământ. Dar eu nu cred că acesta este sfârșitul înțelegerii noastre despre Dumnezeu sau a creșterii în asemănarea Lui Hristos. Eu cred că încă cresc în asemănarea lui Hristos. Dacă nu facem aceasta, Dumnezeu nu ne va putea folosi niciodată. Vom fi pe punctul de a muri, și vom spune: „Acum sunt gata,” apoi vom pleca.

Deci, există un anumit nivel de maturitate la care ajungem ca și creștini, iar El spune: „Acum pot să-i dau responsabilități, acum poate lucra în Împărăția Mea.” Dar încă creștem, așa că dacă aceste lucruri sunt în tine, și abundă…Deci, ele trebuie să fie în tine și să abunde. Eu spun: „Hei, s-ar putea să am o oarecare transparență, dar vreau să abunde.” S-ar putea să am puțină putere, dar vreau să abunde; s-ar putea să recunosc că Dumnezeu mi-a dat o răbdare pe care nu am mai avut-o până acum, dar vreau să abunde. Nu mă opresc doar pentru că cred că Dumnezeu m-a așezat și știu ce vrea Dumnezeu să fac cu viața mea, ci vreau ca toate acestea să abunde. De aceea, pe măsură ce începem să predicăm aceasta, diavolul începe să se joace în mintea ta pentru că poți să vezi: „Oh, nu am destulă căldură. Am nevoie de mai multă căldură.” S-ar putea să ai cumpătare, dar ai nevoie de o cumpătare abundentă, așa că poți să te întorci la Domnul și să-I spui: „Doamne, am nevoie de mai mult. Am nevoie de mai multă cumpătare, am nevoie de mai multă putere. Am nevoie de mai mult.”

Indiferent cu ce te lupți în timp ce trecem prin aceasta, cere mai mult pentru că aceste lucruri pot fi în tine dar trebuie să abunde.

Acum ajungem la cunoștință. Al treilea pas este cunoștința.

Pe măsură ce urcăm în aceste virtuți, vezi că viață ta începe să reflecte ceva, lucrul spre care ești îndreptat; începi să semeni tot mai mult cu Hristos, să acționezi tot mai mult ca Hristos și aceasta devine mai vizibil pe dinafară. Așa se întâmplă pe măsură ce ne maturizăm. De multe ori, când începem să umblăm cu El, știți, nu este ca și când se schimbă totul imediat, și dintr-o dată ieșim afară purtându-ne exact ca Hristos. Noi trebuie să avem răbdare unii cu alții pentru că toți trebuie să creștem. Ne-am născut dar suntem creștini nou-născuți, și nou-născuții creștini înțeleg încă o mulțime de lucruri greșite; ei pot avea încă margini dure, pot avea temperament.

Tu poți avea un creștin nou-născut și el poate…și tu îi spui: „Am crezut că ești născut din nou pentru că așa mi-ai spus.” Dar poate că el este doar un nou-născut, ceea ce înseamnă că trebuie să crească; el trebuie să devină cumpătat iar noi trebuie să avem răbdare cu el. Noi nu trebuie să tăiem imediat pe cineva de câte ori face ceva greșit. Dacă ni s-ar fi întâmplat aceasta nouă, nu am mai fi unde suntem, ci am fi plecat.

Vorbind despre cunoștință, profetul spune în mesajul Statura unui om perfect:

În al treilea rând, voi adăugați cunoștința. Acum această cunoștință nu înseamnă cunoștința lumească pentru că aceasta este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, ci cunoștința să judecăm. Ce să judecăm? Binele și răul. Cum judecați aceasta? Dacă aveți cunoștință creștină unită cu puterea și credința voastră, voi judecați dacă Cuvântul este corect sau greșit. Dacă puteți lăsa la o parte toate crezurile și toată necredința voastră, tot ce pretindeți că ați făcut, atunci aveți cunoștință să credeți că Dumnezeu nu poate minți. „Cuvântul fiecărui om să fie minciună, dar Cuvântul Meu să fie Adevărul.” Vedeți? Acum primiți cunoștință, aceasta este cunoștința supremă.

Voi nu trebuie să aveți patru diplome de la vreo facultate sau ceva de genul acesta, deoarece toate virtuțile acestea vă sunt date de Dumnezeu…”

De unde vin aceste virtuți? De la Dumnezeu.

…pentru a le așeza pe temelia credinței voastre ca să puteți ajunge la Statura deplină a unui adevărat om viu al lui Dumnezeu. Da, domnule. Adăugați cunoștința, cunoștința Cuvântului Său.”

Să citim din nou două Scripturi pe care le-am citit duminică. 2Corinteni 4.6:

Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.”

Noi am vorbit duminică despre aceasta. Dumnezeu vrea să-L cunoaștem. Sunt lucruri pe care Dumnezeu vrea să le știm, de aceea a scris Biblia, ca s-o citim. Nu este doar, „Știi, eu vreau să-L iubesc pe Dumnezeu; vreau să fiu într-o relație de dragoste cu Domnul; vreau să plutesc și să spun că Îl iubesc pe Dumnezeu și El mă iubește.”

Dumnezeu vrea să-L cunoști, El vrea să-L iubești cu adevărat pentru Cine este El, nu pentru ideea ta despre El. Așadar, Dumnezeu vrea să fie cunoscut, de aceea ne dă Cuvântul Său. Mai mult, El a trimis un profet ca să ne dezvăluie Taina care se afla în partea din spate a minții Sale pentru că Dumnezeu vrea să avem cunoștință despre El. El l-a trimis pe Isus Hristos iar Isus Hristos a fost reflectarea trupească a Dumnezeului invizibil astfel încât să fie cunoscut de rasa umană prin El.

Dumnezeu vrea să fie cunoscut prin cunoașterea evlavioasă a Duhului Sfânt; Dumnezeu vrea să-I cunoaștem Cuvântul, astfel încât să-L cunoaștem pe El și să-L iubim cu adevărat. El nu vrea să-L iubim după ideea noastră despre El, ci Dumnezeu vrea să ne maturizăm, iar El ne dă putere, apoi cunoștință ca să putem fi statornici, și să nu mai fim copii aruncați încoace și încolo de fiecare vânt de învățătură.

Știți, adevărul este că, chiar dacă auziți o predicare înflăcărată și unsă, nu înseamnă că se spune adevărul, deoarece există mai multe feluri de ungeri. Amin? Așa că, poate fi cu adevărat incitantă, palpitantă, și puteți spune, „Este minunat,” și acceptați să mergeți pe această cale, apoi vine cineva cu un mesaj și mai palpitant, și atunci renunțăm la acela și-l luăm pe acesta. Dar Dumnezeu nu vrea să fim purtați  încoace și încolo, ci vrea să fim statornici pe Cuvânt și să ne dea cunoștința Duhului Sfânt, astfel încât să-L cunoaștem pe El prin Cuvântul Său ca să fim întăriți în continuare și să creștem mai mult în chipul și asemănarea Lui.

Efeseni 1.17-18:

„Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui,

și să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți.”

Nu, „pentru sfinți,” ci, „în sfinți,” „…ca să cunoașteți care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți.” Dumnezeu dorește ca noi să ajungem la o cunoștință supremă.

Tot în mesajul Statura unui om perfect, fratele Branham spune:

Eu cred în cunoștința veritabilă a Duhului Sfânt. Cunoștința Duhului Sfânt, va puncta întotdeauna Cuvântul cu „Amin.” Când obțineți aceste lucruri care par să se contrazică în Biblie…”

Eu nu vreau să adaug la ceea ce a spus fratele Branham, dar să luăm aceasta din Biblie și din Mesaj.

 „Când obțineți aceste lucruri care par să se contrazică în Biblie, stați jos și studiați aceasta cu rugăciune și primul lucru pe care îl știți, este pentru că Duhul Sfânt începe să se miște, iar după o vreme vedeți că totul se leagă împreună și o înțelegeți. Aceasta este cunoștința.

Este cunoștința Duhului Sfânt. Acolo unde pare să fie o contradicție, există un adevăr; unde pare să fie o contradicție în Biblie sau în Mesaj, există un adevăr ascuns, așa că, haideți să ne rugăm până când Duhul Sfânt Se mișcă și începe să lege lucrurile împreună și putem vedea întregul Adevăr. Atunci totul se va potrivi cu întreaga Imagine a Bibliei și nu va fi o pepită izolată care nu se potrivește cu restul Tabloului, ci când vine Duhul Sfânt cu cunoștința Lui, dintr-o dată descoperirea se va potrivi cu întregul Tablou.

Urmează Cumpătarea. Aici am încheiat duminică. Cuvântul „cumpătare,” înseamnă, „stăpânire de sine,” este virtutea celui care și-a stăpânit dorințele și pasiunile, în special poftele senzuale.

Așadar, în creștere avem nevoie de autocontrol, trebuie să controlăm acest om exterior în care locuim. Astfel, Biblia ne învață cum să ne stăpânim vasele, iar cumpătarea (înfrânarea), ne va ajuta să împlinim aceasta. Fratele Branham a spus:

Aici, cuvântul „cumpătare,” nu înseamnă să nu mai bei alcool. Nu, nu. Cuvântul „cumpătare,” nu înseamnă abținere de la alcool. Aici este cumpătarea biblică, cumpătarea Duhului Sfânt. Cea de care vorbesc este doar una dintre poftele cărnii, dar noi vorbim despre cumpătarea Duhului Sfânt, care înseamnă cum să-ți controlezi limba, să nu fii clevetitor, să nu te mânii de fiecare dată când cineva vorbește rău despre tine. Băiete, mulți dintre noi vor cădea înainte de a începe. Nu-i așa? Atunci ne întrebăm de ce nu face Dumnezeu minuni în biserica sa și alte lucruri pe care obișnuia să le facă. Adăugați aceste lucruri. Adăugați cumpătarea la aceasta. Cumpătarea – cum să răspunzi cu bunătate când ți se vorbește cu mânie.

Cineva spune: „Acolo jos, sunteți o grămadă de holly-rollers.” Nu săriți în sus și nu vă suflecați mânecile, ci vorbiți cu dragoste evlavioasă, cumpătare și bunătate. Este acesta felul în care vreți să fiți? Când ești enervat, nu enerva și tu, ci lasă ca El să fie exemplul tău. Când el I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, transformă aceste pietre în pâini,” El ar fi putut să facă aceasta și să arate că era Dumnezeu, dar El a avut  cumpătare. Când ei L-au numit Beelzebul, El le-a zis: „Eu vă iert pentru aceasta.” Este adevărat? Ei au smuls pumni de barbă din barba Lui, L-au scuipat în față și I-au zis: „Dă-Te jos de pe cruce!”, dar El a zis: „Tată, iartă-i, pentru că nici măcar nu știu ce fac.”

Vedeți după ce ați primit cunoștință, ați ajuns la cumpătare (înfrânare), și te poți controla pentru că ai ajuns la o înțelegere mai mare.

Știți, de curând am vorbit cu câțiva frați despre Psalmul 27, în care David spune: „Tu m-ai așezat pe o Stâncă.” Noi cunoaștem o Stâncă, Descoperirea. David era înconjurat de dușmani, dar biruința lui avea să fie că Dumnezeu l-a așezat pe o Stâncă. Nu el s-a așezat pe Stâncă, ci Dumnezeu l-a pus pe Stâncă. Deci, Dumnezeu l-a pus pe baza unei descoperiri, și David spune: „El mi-a ridicat capul deasupra capului dușmanilor mei.” Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că înțelegerea lui, descoperirea lui, cunoștințele lui sunt ridicate deasupra capului dușmanilor săi, așa că David nu trebuia să lupte cu toți dușmanii lui, nu trebuia să meargă din loc în loc, ochi pentru ochi, și aceasta și cealaltă, deoarece capul lui a fost ridicat deasupra tuturor dușmanilor săi. El a fost așezat pe o Stâncă, avea o înțelegere mai mare și putea fi ca Isus Hristos stând răstignit pe cruce și să-I spună Tatălui: „Iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac.” Cum a putut El să spună aceasta? Pentru că avea cunoștința supremă, cunoștea Planul lui Dumnezeu și știa că ei nu știu ce fac, pentru că dacă ar fi știut ce fac, nu ar fi făcut.

Când ajungem la acel fel de cunoștință a Cuvântului și înțelegem cine suntem și de ce suntem aici, când înțelegem ce face Dumnezeu iar cineva începe să ne trateze rău, să ne numească nebuni sau să ne vorbească de rău, dintr-o dată ne dăm seama că ei nu înțeleg. El trebuie să-i învețe cum să se comporte și să aibă grijă de ei.

Voi știți că poți lovi un copil iar el se întoarce și-ți spune: „Te urăsc!” Aceasta te poate durea pe moment, dar tu știi că el nu înțelege. Mama nu-i spune: „Și eu te urăsc!” De ce? Pentru că are cunoștință. Noi  înțelegem că ei nu vorbesc serios, ei nu știu ce spun pentru că nu știu ceea ce știm noi, nu înțeleg. Dacă ar înțelege, nu ar spune acele lucruri. Noi știm că avem același fel de cumpătare când ajungem la înțelegerea corectă.

Să citim mai departe:

…pentru a fi așa cum a fost Isus. Când El avea darul – El cunoștea toate lucrurile pentru că în El locuia trupește toată plinătatea dumnezeirii. El L-au văzut făcând minuni, spunându-le oamenilor ce era greșit cu ei și așa mai departe. Ei I-au pus o cârpă în jurul capului, în felul acesta, în jurul ochilor, L-au lovit peste cap cu un băț, și I-au zis: „Prorocește! Spune-ne cine Te-a lovit și Te vom crede.” El a avut cumpătare. Acum, dacă voi o aveți în acest fel, adăugați-o la credința voastră.

Dacă voi încă explodați și vorbiți nechibzuit, vă certați, fierbeți și vă agitați, of, of, nu puteți adăuga aceasta deoarece nu se adaugă. Vedeți? Aceasta nu se vulcanizează. Voi nu puteți lua o bucată de cauciuc și s-o vulcanizați într-o bucată de fier. Pur și simplu nu va funcționa. Nu. Trebuie să fie flexibil ca și cauciucul. Vedeți? Când credința, când cumpătarea voastră devine același fel de cumpătare a Duhului Sfânt pe care a avut-o El, Aceasta se va vulcaniza cu El. Voi sunteți adăugați la aceasta.”

Așadar, acesta este felul potrivit de cumpătare. Acesta nu este autocontrol. Așa cum am spus înainte, nu trebuie să numeri până la zece și să respiri de cinci ori, acesta este autocontrol. Cumpătarea este un om interior care controlează omul exterior; cumpătarea este omul interior care a fost născut din nou din Duhul, ajungând la un nivel de înțelegere și maturizare, astfel încât poate spune: „Ei bine, câine negru, înapoi!” Smucește puțin lanțul și spune: „Acum nu mai conduci tu, ci eu am controlul!”

Nu mai alergi după pofta ochilor, după pofta cărnii sau mândria vieții; nu mai mergi pe drumul acela. Noi nu mai vrem acele lucruri, nu ne mai întoarcem capul și nu vom lua parte la ele. Nu vom sări în aer când cineva ne spune ceva pentru că omul interior îl controlează acum pe cel exterior. Aceasta este adevărata cumpătare a Duhului Sfânt.

Să trecem la cea de-a cincea virtute, care este Răbdarea. Răbdarea.

Deci, aici avem cuvântul Răbdare, dar când ajungem la explicația de mai jos, ni se spune: statornicie, constanță, rezistență. În Noul Testament, este caracteristica unui om care nu s-a abătut de la scopul hotărât de El, ci este loial, credincios și evlavios chiar și în cele mai mari încercări și suferințe. Răbdare și statornicie. Aceasta este răbdarea.

Acum puteți vedea de ce răbdarea și cumpătarea sunt două lucruri diferite. Cumpătarea este stăpânirea de sine, iar răbdarea este calitatea de a îndura; răbdarea este calitatea de a ține tare, de a îndura și de a nu te clinti. Aceasta este răbdarea. În Iacov 1.2-4, citim:

„Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări,

ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.

Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic.”

Așadar, răbdarea va face o lucrare bună. Încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Cum poți primi mai multă răbdare? Prin încercarea credinței tale. Deci, ceea ce construiește răbdarea în mine, sunt testele, ispitele; multe ispite și diferite încercări lucrează în noi răbdare.

În mesajul Statura unui om perfect, ni se spune despre răbdare:

Răbdare cu ce? Ce fel de răbdare? Primul lucru este să avem răbdare cu Dumnezeu.”

Aceasta m-a surprins când am început să privesc la acest lucru. Primul lucru pe care trebuie să-l avem, este răbdare cu Dumnezeu. Să citim mai departe:

Dacă aveți credința reală, adevărată, veți avea răbdare reală, veritabilă, deoarece credința lucrează răbdare. Când Dumnezeu spune ceva, voi credeți. Aceasta este tot. Atunci aveți răbdare. „Păi, aseară I-am cerut să mă vindece, iar în dimineața aceasta sunt la fel de bolnav.” Oh, Doamne! Ce răbdare! Dumnezeu i-a spus lui Avraam și douăzeci și cinci de ani mai târziu nu a fost nici măcar un semn, dar el a continuat să creadă. El a avut răbdare cu Dumnezeu.”

Fraților, eu vă spun că primul lucru pe care trebuie să-l aveți, este răbdare cu Dumnezeu. Dar voi nu puteți avea răbdare cu Dumnezeu dacă nu aveți credință. Dacă nu ai putere să înduri, dacă nu ai cunoștință ca să înțelegi cum au funcționat aceste lucruri în trecut, în Biblie; dacă nu știi despre Avraam, despre Noe, despre Moise și toți ceilalți, nu vei avea răbdare. Și dacă nu ai cumpătare ca să te controlezi în timp ce aștepți promisiunea, nu vei ajunge niciodată la răbdare.

Ca să vezi cum se construiesc aceste virtuți una peste alta, și pe măsură ce construim, începem să reflectăm mai mult din acea Piatră din vârf, cu fiecare pas vom arăta mai mult ca Hristos. Acesta este felul de răbdare pe care trebuie s-o avem, răbdarea cu Dumnezeu. Să citim mai departe:

Noe a avut răbdare. Da, Noe a avut răbdare evlavioasă. Dumnezeu i-a spus: „Voi distruge această lume cu ploaie!”, iar Noe a predicat  aceasta o sută douăzeci de ani. Multă răbdare! Nu a căzut nici măcar rouă din cer. Nu a fost nimic. Timp de o sută douăzeci de ani, a fost la fel de mult praf ca întotdeauna, dar el a avut răbdare. Așadar, Dumnezeu încearcă răbdarea voastră. Acesta este adevărul. Dumnezeu încearcă.”

Deci, cum ai răbdare? Prin încercări. Când ai răbdare, Dumnezeu încearcă răbdarea ta  ca să construiești și mai multă răbdare. Acum, aceasta este când începem să ne maturizăm; aceasta este când tu începi să-L crezi pe Dumnezeu pe Cuvânt și să spui: „Am pus mâna pe făgăduință și știu că Dumnezeu va schimba această situație în viața mea.” Când vezi felul acesta de persoană care a ajuns la această răbdare, ea nu este jos în fiecare zi și nici nu merge la altar în fiecare duminică, pentru că ea știe: „M-am predat lui Dumnezeu, sunt în Cuvântul Lui și îndur cu răbdare până când Dumnezeu va face ceea ce a promis.” Nu mă întorc să-L întreb din nou pentru că L-am întrebat deja. Nu sunt eu, așa că nu mă voi îndoi că m-a auzit și trebuie să-I spun mai tare; nu va trebui să aștept o slujire mai înflăcărată pentru că L-am întrebat deja. I-am spus cererea mea iar acum stau ca Noe și voi aștepta ca Avraam. Am răbdare pentru că știu că m-a auzit deoarece sunt copilul Lui. M-am rugat rugăciunea credinței și El va răspunde. Amin.

Dacă te întorci la Dumnezeu pentru ceva, nu te întoarce să-I spui: „Doamne, m-ai auzit?”, ci întoarce-te și apune-I: „Doamne, îmi amintesc ce am spus și Îți spun că încă cred și aștept.” Poți să te întorci tot timpul la Dumnezeu, să bați la ușă și să spui: „Doamne, încă aștept. Sunt aici, nu am plecat nicăieri și încă Te aștept să-Ți împlinești Cuvântul.”

Nu mă întorc să-L implor din nou: „Te rog…” L-am rugat deja și a spus că o va face, dar mă întorc să-I spun: „Doamne, sunt încă aici, încă cred și îmi amintesc ce ai spus, de aceea sunt aici, Doamne.” Laudă lui Dumnezeu!

Noi trebuie să avem răbdare cu Duhul Sfânt. Dacă nu avem răbdare, nu vom ajunge niciodată la Statura unui om perfect, ci vom cădea în mod constant înapoi.

Vreau să citesc trei versete din Evrei 6. Voi începe cu versetul 12:

„așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele.”

Cum moștenesc ei făgăduințele? Prin credință și răbdare. Să mergem acum la Evrei 10.36:

Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.”

Ascultați felul în care a fost redactată Scriptura: „Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți primi făgăduința.” Dacă nu citiți corect, o citiți în felul în care nu aveți nevoie de răbdare. Am făcut voia lui Dumnezeu și primesc făgăduința, atunci de ce aveți nevoie de răbdare?  Pentru că după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, veți primi făgăduința, dar poate că va fi nevoie s-o așteptați, și atunci aveți nevoie de răbdare.

Când știi că ai făcut voia lui Dumnezeu, știi că ai crezut Cuvântul Lui și știi că ai stat pe Cuvânt, ai răbdare și aștepți ca Dumnezeu să-Și împlinească Cuvântul.

Evrei 12. Noi știm că în capitolul 11, avem ceea ce numim, „Eroii credinței,” unde ni se spune despre Enoh, Abel, Avraam și Sara; Isaac, Iosif, Moise și toți ceilalți eroi ai credinței, dar eu vreau să citesc capitolul 12.1:

Și noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.”

Să luăm exemplul lor ca încurajare și să alergăm în cursa noastră cu răbdare. Să citim versetul 2 și 3:

Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima, și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.”

Așadar, aici avem o definiție a răbdării. Răbdarea! Isus a răbdat pentru că a avut o descoperire a ceea ce urma. El a putut să îndure o împotrivire atât de mare a necredincioșilor; a putut să îndure crucea disprețuind rușinea pentru că a avut o descoperire a ceea ce urma.

Noi trebuie să avem răbdare iar El este Exemplul nostru de răbdare. Poate că trebuie să așteptăm și va fi dificil, dar dacă avem răbdare, vom vedea promisiunea împlinită în viața noastră.

Să revenim la mesajul Statura unui om perfect, unde citim:

Noi ar trebui să avem răbdare unii cu alții.” Noi trebuie să avem răbdare mai întâi cu Dumnezeu, și acum ne spune că trebuie să avem răbdare unii cu alții. „…noi avem atât de multă nerăbdare unul cu celălalt.” Fratele Branham ne spune că mai întâi trebuie să avem răbdare cu Dumnezeu. Mai întâi, trebuie să așteptăm, trebuie să îndurăm, dar trebuie să-i așteptăm și pe frații noștri și trebuie să îndurăm cu frații noștri; trebuie să avem răbdare unii cu alții. Unul din cele mai oribile lucruri, este să nu avem răbdare cu frații și surorile noastre. Adică, uneori vom fi atât de iertători cu cineva din lume, dar critici față de un frate sau o soră.

Vreau să spun că este ca și cu frații dintr-o familie. Ei pot trata pe altcineva ca pe aur, dar își tratează frații și surorile  ca pe…Un motiv este că ei știu că acel frate știe mai multe. Tu ai auzit aceeași lecție de la aceeași mamă și același tată pe care-i știi bine, dar fără să-ți dai seama că știi mai multe pentru că ești cu cinci ani mai mare decât fratele sau sora aceea. Vreau să spun că toți creștem și trebuie să ne dăm timp unul altuia să creștem și trebuie să fim răbdători unii cu  alții și nu să ne tăiem foarte repede unii pe alții. Haideți să ne îngăduim unii pe alții cu puțină răbdare. Aceasta nu înseamnă să îngăduiți păcatul, ci înseamnă să îngăduiți copilăria. Aveți răbdare unii cu alții.

Mai departe, în mesajul Statura unui om perfect, ni se spune:

Voi aveți răbdare, dacă aveți răbdare. Dacă nu aveți, atunci dărâmați clădirea. Acest singur lucru va dărâma toată clădirea.”

Dacă nu ai răbdare, așteaptă, pentru că, altfel vei începe să prăbușești clădirea.

Voi trebuie să aveți aceasta. Nu o adăugați pentru că, dacă o faceți, ea va ruina clădirea voastră. Dacă nu aveți răbdare, dacă nu aveți putere s-o adăugați la credința voastră, pe care spuneți că o aveți; și dacă nu aveți puțină credință și încercați să puneți putere pe ea, aceasta va rupe jos credința voastră. Astfel, voi spuneți: „O clipă, poate că aceasta este o greșeală oricum. Poate că Dumnezeu nu este Dumnezeu, poate că nu există Dumnezeu.” Vedeți? Voi veți rupe toată lucrarea drept în două.”

Așadar, trebuie să aveți răbdare. Foarte mulți oameni au pretenția că au crezut Mesajul, dar ei nu au avut răbdare să aștepte ca Dumnezeu să împlinească tot Cuvântul, și atunci au plecat, s-au prăbușit, clădirea lor s-a dărâmat. Deci, trebuie să avem răbdare cu Dumnezeu. Nu contează dacă mai suntem aici încă o sută cincizeci de ani iar lumea a căzut într-un haos complet, noi trebuie să avem răbdare în continuare pentru că Dumnezeu Se va ține de Cuvânt. Totul se va împlini chiar dacă au trecut șaizeci de ani. Poate va fi șaizeci de ani mai târziu, nu știm, dar vă spun un lucru: dacă aveți răbdare, veți răbda până la sfârșit, pentru că: „Cel care va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.”

Așa că, adăugați la răbdarea voastră, Evlavia. De la credință la putere (faptă), apoi la cunoștință, la cumpătare (înfrânare), la răbdare și evlavie.

Iată cum descrie fratele Branham evlavia:

În ordine. În al cincilea rând, adăugați evlavia. Oh, Doamne! Trebuie adăugată evlavia. Ce înseamnă evlavia? Eu m-am uitat în patru sau cinci dicționare, dar nu am putut să aflu ce înseamnă aceasta. În cele din urmă am fost jos la fratele Jeffrey, și noi am găsit aceasta într-un alt dicționar. Cuvântul „evlavie,” înseamnă, „Să fii ca Dumnezeu.” Oh, Doamne! După ce ați obținut credință, putere, cunoștință, cumpătare, răbdare, apoi să fiți ca Dumnezeu. Voi spuneți: „Eu nu pot face aceasta, frate Branham.” Oh, da, puteți! Lăsați-mă să citesc câteva Scripturi.

Matei 5.48. Da, Matei 5.48, îl vom lua pe acesta și vom vedea cum sună. Citim Matei 5.48 ca să vedeți dacă voi trebuie să fiți ca Dumnezeu. Voi știți că Biblia spune: „Voi sunteți dumnezei.” Așa a spus Isus. De ce? Toate lucrurile care sunt în Dumnezeu sunt în voi.

Matei 5.48: „Voi fiți dar P-E-R-F-E-C-Ț-I.” Ce este aceasta? Perfecți, după cum și Tatăl vostru ceresc este Perfect, desăvârșit. Voi ați ajuns sus de tot înainte să vi să ceară să faceți aceasta. Mai întâi trebuie adăugate toate aceste lucruri și atunci ne urcăm aici, sus. El v-a cerut să fiți perfecți-evlavia, fii și fiice ale lui Dumnezeu. Aceasta este corect.”

Așadar, ni se cere să fim ca Dumnezeu când ajungem aici sus, ca să fim ca Dumnezeu – evlavia. Cuvântul, „evlavie,” are și înțeles de, „reverență, respect și evlavie față de Dumnezeu.” Să respectăm lucrările lui Dumnezeu și să fim asemenea lui Dumnezeu.

Să mergem la Coloseni 1.14-15:

în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.”

Cine a fost Isus Hristos? El a fost Imaginea (chipul), lui Dumnezeu. Acest cuvânt, „imagine,” înseamnă, „asemănare.” „El a fost Asemănarea (chipul), Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.” Așadar, dacă ai vrut să-L vezi pe Dumnezeu, te-ai uitat la Isus, pentru că Isus era Chipul, Asemănarea, Imaginea lui Dumnezeu. În Romani 8.29, citim:

Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…”

Așadar, noi trebuie să fim formați în chipul lui Hristos, iar Hristos este Imaginea lui Dumnezeu. Deci, Isus Hristos este reflectarea, Imaginea sau asemănarea lui Dumnezeu, iar noi suntem predestinați să fim formați în chipul lui Hristos, adică, trebuie să fim ca Dumnezeu. Noi suntem predestinați să fim așa, noi suntem predestinați să fim formați în Imaginea Fiului Său, să fim ca El pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați.

Ar trebui să fim noi ca Dumnezeu? Da. Dar noi am fost predestinați să fim formați în chipul Fiului Său, iar Fiul Său, a fost după chipul Lui Dumnezeu. Astfel, noi vom fi în Imaginea Lui. Mulțumesc lui Dumnezeu.

Următoarea virtute la care merge fratele Branham, este Bunătatea frățească.

Aceasta este a șaptea. Definiția „bunătății frățești,” este, „dragostea frățească.” Iar în descrierea de jos, spune: „dragostea fraților sau a surorilor, dragostea frățească.” În Noul Testament, este „dragostea pe care o au creștinii unii pentru alții, ca frați.” Cred că este interesant că dragostea frățească se află în vârful Staturii unui om perfect, chiar lângă Dumnezeu Însuși, și cred că arată cât de importantă este iubirea frățească, dar și cât este de dificilă de realizat. Nouă nu ni se cere să ajungem la aceasta, la bază, unde este mai larg, ci pe măsură ce ne conturăm, pe măsură ce ne apropiem din ce în ce mai mult, și mai mult de Imaginea lui Hristos Însuși. Noi trebuie să avem această virtute a bunătății frățești, arătând că nu am putut s-o realizăm aici, jos, ci trebuie să fie chiar aici, sus, lângă Dumnezeu Însuși.

Aceasta este o virtute dificilă iar unul dintre motivele pentru care…nu-mi amintesc dacă v-am spus, dar fratele Abraham Myra a spus odată că dragostea frățească poate fi exprimată doar atunci când un frate are nevoie de iubire. Așadar, când un frate greșește, este singurul moment în care poți exprima dragostea frățească. Atunci este timpul când trebuie să iubești un frate. S-ar putea să facă ceva și să fie puțin de neiubit în acel moment, dar iubirea frățească îl va iubi oricum.

Deci, aceasta este cea mai dificilă virtute, dar este esențială pentru a fi ca Dumnezeu, este să ai bunătate frățească sau iubire frățească.

Fratele Branham a spus:

…acum aceasta este una bună. Este chiar aici, a șasea, a șaptea. În ordine. Adăugând bunătatea frățească. În ordine. Când ajungem la aceasta, la bunătatea frățească, puneți-vă în locul lui în chestiune. Voi spuneți: „Fratele meu a păcătuit împotriva mea.” Petru a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert? Până la șapte ori pe zi?” Și El a răspuns: „De șaptezeci ori de ori șapte.” Vedeți? Bunătate frățească.

Acum, dacă un frate este cu totul greșit, să nu fiți nerăbdători cu el. Nu. Fii bun cu el.” 

Când un frate este greșit, când este deviat, nu fi nerăbdător cu el, ci ai răbdare cu el și fii amabil cu el. Cred că aceasta este foarte important. Este foarte ușor să tai pe cineva, și cred că uneori, unul din motivele pentru care tăiem pe cineva, este pentru comportamentul sau atitudinea lui. Atitudinea lui devine jenantă pentru noi deoarece suntem asociați cu el, noi suntem asociați pentru că suntem împreună în părtășie. Dar noi nu suntem aici ca să tăiem oamenii pentru că ne este rușine cu ei, ci suntem aici pentru a ne acoperi unii pe alții, suntem aici ca să ne iubim unii pe alții, suntem aici ca să ajutăm un frate să devină tot ce ar trebui să fie; dar nu putem face aceasta prin nerăbdare și critică constantă unul față de celălalt.

Așa cum am spus mai înainte, dacă cineva păcătuiește pe față, atunci te duci la acel frate cu dragoste, și nu ca să-l alungi, ci te duci la el ca să-l restaurezi. Trebuie să lucrezi cu dragoste, chiar și corectarea trebuie să se facă cu dragoste. Nu corectezi de dragul de a corecta un frate pentru că deranjează. „Eu și el trebuie să ne modelăm.” Atitudinea aceasta este complet greșită. Tu trebuie să o faci din grijă pentru sufletul acelui frate.

Vreau să spun că, de fapt, preocuparea pentru sufletul acelui frate mă face să merg la el atunci când îl văd în afara drumului și să încerc să-l aduc înapoi în rând. Dragostea exprimată este cea care aduce acest fel de corecție.

Există însă și o altfel de corecție, care nu este corectivă, ci este critică iar critica este otravă și distruge. Critici doar pentru a critica, doar pentru a sublinia defecte dar fără nici un efort de a-l aduce pe acel frate înapoi în rând. Nu vă cheltuiți energia și timpul ca să fiți un sprijin pentru el, ci doar criticați și scoateți în evidență greșeala și niciodată nu vă implicați în restaurarea acelui frate. Acest lucru este greșit.

Voi puteți vedea cum este creșterea până aici, sus. Este greu. Luați Duhul Sfânt care modelează caracterul lui Hristos  în voi pentru a putea ajunge sus, în locul unde putem să ne iubim frații, indiferent de ceea ce fac ei.

Când vine vorba de o soră sau un frate care iese din linie, primul lucru pe care-l faceți, este să spuneți că nu a fost un frate, că nu a fost un credincios adevărat, în loc să încercați să-l reabilitați. Găsiți scuze pentru comportamentul vostru și spuneți: „Oricum, nu face parte dintre noi.” Aceasta este complet greșit. Dacă au fost printre noi, dacă au fost botezați  în această biserică, dacă s-au împărtășit cu noi, avem responsabilitatea de a încerca să-i reabilităm, să-i acoperim pentru că au făcut parte din noi, au fost printre noi. Nu spuneți atât de repede: „Ei bine, au ieșit dintre noi pentru că nu erau dintre noi.” Luați drumul mai greu și în loc să mergeți un kilometru, mergeți un kilometru în plus cu fratele pentru a încerca să-l reabilitați. Aceasta este bunătatea frățească, aceasta este dragostea frățească. De unde știi, frate Chad? Pentru că Dumnezeu a făcut toate acestea pentru mine; El a făcut fiecare parte din acestea pentru mine.

A avut motive să fiu aruncat, a avut motive să renunțe să Se mai ocupe de mine, a avut motive să mă mustre, dar El m-a iubit, așa că a venit la mine și m-a tras înapoi; a avut motive să mă tragă înapoi, iar și iar și iar. Cred că avem nevoie de o doză sănătoasă se iubire frățească ce trebuie să fie în biserică. Nu există nici o cale de ocolire.

Dacă credem că suntem la sfârșitul sfârșitului, aș putea cere să vă ridicați mâna dacă credeți aceasta, dar nu o voi face pentru că toți, fiecare din noi, vedem că lumea este în haos. Noi suntem la sfârșitul sfârșitului, sfârșitului, sfârșitului, așa că ar trebui să avem cel mai înalt nivel de dragoste frățească, care a fost exprimat vreodată înainte.

Îmi place să văd cum oamenii din biserică au grijă unul de altul, au părtășie unul cu altul, fac mese, se sună și își scriu felicitări. Aceasta face bine inimii mele deoarece așa trebuie să fim. Acest lucru trebuie să fie exprimat, aceasta trebuie  să fie la cel mai înalt nivel care a fost exprimat vreodată pe fața pământului în biserica neamurilor; cel mai înalt nivel de dragoste frățească ar trebui să fie acum, în acest moment. Așadar, când văd adunarea, când văd cum au grijă unul de altul, spun: „Laudă lui Dumnezeu! Așa trebuie să fie!”

Când văd pe cineva ajutând pe altul, aceasta face bine inimii mele pentru că acolo trebuie să fim. Prieteni, trebuie să ne asigurăm că nu permitem ca acel duh de critică să intre pentru că acesta va aduce otravă pentru noi și va fi otravă pentru cel criticat. Va fi nevoie de multă dragoste frățească; și există multă dragoste frățească de oferit. Amin.

Vom citi niște Scripturi și vom vedea cât este de adevărat acest lucru. Ioan 13.34:

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.”

Cum ar trebui să-l iubiți pe fratele vostru? În același fel cum v-a iubit Isus pe voi; cu aceeași cantitate de dragoste, cu aceeași cantitate de iertare, cu același sacrificiu, pentru că El a spus: „Să iubiți pe alții, așa cum v-am iubit Eu.” Deci, așa cum v-a iubit Isus pe voi, așa trebuie să iubiți voi pe fratele vostru.

„…cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (versetul 35).

Isus nu le-a spus niciodată că, „oamenii vor ști că sunteți ucenicii Mei din cauza semnelor și a minunilor, ci din cauza acestui fel de iubire, pentru că vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu.” Ce semn este pentru lume, pentru că lumea nu mai are dragoste adevărată; în lume nu a mai rămas dragoste adevărată. Ce semn este pentru lume un popor care se pot iubi unii pe alții; se iartă unii pe alții, astfel că putem să ne ajutăm unii pe alții; să ne iubim și să ne îmbrățișăm unul pe altul.

1Petru 1.22:

Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-ați curățit sufletele prin Duhul, ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima.”

Acestea sunt cuvinte puternice. Aceasta arată că nu trebuie doar să vă iubiți unii pe alții, ci trebuie să vă iubiți cu o inimă curată, cu căldură. El nu spune doar să vă iubiți unii pe alții, ci merge mai departe și spune să vă iubiți cu o inimă curată, cu căldură, adică cu putere, intens. Amin.

În mesajul Un om care a fugit din prezența lui Dumnezeu, din anul 1965, ni se spune:

Așa ca Ioan din vechime (este vorba de apostolul Ioan). Când a ajuns prea bătrân ca să predice, el a stat și a strigat la ei cu toată puterea: „Copilașilor, iubiți-vă unii pe alții! Iubiți-vă unii pe alții!” Nu lăsați nimic să intre între voi, înțelegeți?”

Cred că este interesant. Fratele Branham a predicat mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. Acesta este unul dintre cele mai minunate mesaje pe care le-a predicat vreodată. În acest mesaj, el a descoperit taina Peceții a șaptea, și chiar la începutul acestui mesaj, el a spus:

Acum sunteți un grup drăguț, dar Satan nu vă va lăsa să rămâneți așa.” Și a început să dea instrucțiuni despre cum să ne iubim unul pe altul și ce trebuie făcut dacă intră cineva și începe să facă dezbinare. El a spus că trebuie să deveniți mai dulci și să vă uniți mai mult iar pe cel folosit de Satan ca să aducă dezbinare, să-l iubiți, iar el, fie se va schimba, fie va pleca. Fratele Branham nu a spus să-l chemați la o întâlnire în care să-i expuneți toate lucrurile greșite pe care le-a făcut, ci spune să-l iubiți și mai mult, și atunci, el ori se va schimba, ori va pleca. Deci, care a fost abordarea problemei? Mai multă dragoste. Care a fost abordarea pentru cineva care provoacă dezbinare? Să nu se dezbine, ci să se unească mai strâns împreună, să se iubească mai mult. Deci, care este leacul? Mai multă dragoste, mai multă bunătate frățească. Acesta este leacul pentru toate problemele.

Așadar, când fratele Branham a vorbit tema Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, aceasta a fost după Peceți, și încă de la început ne-a arătat că diavolul vine mereu și încearcă să intre și să perturbe fraternitatea. El a încercat tot timpul să aducă o ruptură, iar fratele Branham a spus să nu lăsați să se întâmple aceasta. El tocmai primise una dintre cele mai mari descoperiri care au lovit vreodată pământul, pentru că fuseseră deschise Pecețile. Acea vreme este acum.

Eu vin să predic cele trei scopuri ale lui Dumnezeu, dar este un lucru de care trebuie să vă feriți. Voi trebuie să protejați dragostea frățească.”

Laudă lui Dumnezeu! Haideți să luăm lecția, să nu trecem peste pagină și să spunem care a fost acel triplu scop. Vreau să spun, ce rost are să știi totul dacă nu puteți să vă iubiți unul pe altul? S-ar putea să puteți explica toate versetele biblice, dar nimeni nu va ști că sunteți ucenicii Lui dacă nu vă iubiți unul pe altul. Nu cunoștințele tale despre Cuvânt arată că ești ucenicul Lui Hristos, ci dragostea pe care o aveți unul pentru altul.

În mesajul Statura unui om perfect, fratele Branham spune:

Cineva mi-a zis, nu cu mult timp în urmă: „Cum poți să crezi aceste lucruri așa cum le crezi, și totuși să mergi la Adunările lui Dumnezeu, la Unitarieni, și în toate celelalte locuri?” Bunătatea frățească…”

„Cum poți face aceasta?” Bunătatea frățească.

„…sperând că într-o zi…răbdare cu el, cumpătare, îndurând cu el; cunoștință ca să înțelegi ce crede el. Amintește-ți că aceasta este în inima lui; aceasta este ceea ce este virtutea în tine: s-o lași să iasă cu bunătate și blândețe pentru el, crezând că într-o zi, Dumnezeu îl va aduce înăuntru. Vedeți? Bunătate frățească, al șaptelea lucru. Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte. Șapte lucruri. Acum veniți voi. Următorul lucru pe care-l adăugați, este iubirea. Aceasta este Piatra din vârf.”

Noi nu putem sări peste toate aceste lucruri direct la Piatra din vârf, ci toate trebuie să fie în noi și să fie din abundență. Noi trebuie să avem aceste virtuți în noi și trebuie să luptăm pentru ele, trebuie să le protejăm și să nu-l lăsăm pe diavolul să le scoată din noi. Noi trebuie să le avem pe toate pentru a ajunge la însăși Imaginea lui Isus Hristos, unde suntem predestinați să ajungem. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că Duhul Lui ne-a uns să avem dragoste frățească.

Există o ungere a acestui Cuvânt, există o ungere a Duhului Sfânt ca să avem dragoste frățească. De ce ne iubim atât de mult? De ce responsabilii abia pot încuia ușile miercuri seara, pentru că nu vrem să părăsim părtășia? Aceasta este dragostea frățească. Ești tu? Nu, este Dumnezeu exprimându-Se prin tine pentru că atributele lui Dumnezeu fac parte din Dumnezeu, iar Dumnezeu este dragoste.

 Așadar, tu nu poți să nu-ți iubești fratele, pentru că el este un atribut exprimat al lui Dumnezeu; este un dumnezeu iubitor de dumnezeu; este un dumnezeu care Îl îmbrățișează pe dumnezeu; este părtășia lui dumnezeu cu dumnezeu; este o dependență de care nu poți scăpa pentru că acestea sunt două părți ale lui Dumnezeu care sunt polarizate una față de cealaltă. Ei nu se pot separa pentru că aceasta este dragostea frățească.

Duhul Sfânt construiește dragostea frățească; Piatra din vârf este Perfecțiunea, astfel, toate acestea s-au reunit din nou și Hristos însuși este ceea ce este; Hristos însuși trăind în individ; Dumnezeu locuind într-un cort de carne umană exprimându-Și scopul în această lume.

Tot în mesajul Statura unui om perfect, ni se spune:

Ați auzit aceasta vreodată? Acum lăsați-mă să vă spun aceasta, iar voi, puneți aceasta în urechea voastră ascultătoare. Un lanț este atât de tare, cât veriga lui cea mai slabă. Este adevărat? El nu este mai tare decât veriga lui cea mai slabă. Nu contează cât de puternice sunt celelalte, dacă lanțul are o verigă slabă, acela este locul unde se rupe. Deci, el nu este mai tare decât cea mai slabă verigă a lui.

Acum, dacă voi posedați…Voi spuneți că aveți aceasta, aceasta, aceasta, dar dacă nu aveți aceasta, acolo este locul unde se va rupe. Dacă voi aveți aceasta dar nu aveți aceasta, el se va rupe. Vedeți? Voi aveți aceasta dar nu aveți aceea, el se va rupe; aveți aceasta dar nu aveți aceea, el se va rupe; aveți aceasta și nu aveți aceea, se va rupe. Vedeți? Voi nu puteți avea aceasta fără aceea. Astfel, când vă predați întreaga ființă, Duhul Sfânt Se revarsă înăuntru în aceste virtuți. Atunci voi sunteți un cort viu. Atunci oamenii privesc afară și spun: „Acela este un om plin de putere, de cunoștință și crede Cuvântul. Cumpătare, răbdare, evlavie , bunătate frățească, plin de dragostea Duhului Sfânt, umblând în jos. Ce este aceasta?  O statură la care necredincioșii se pot uita, și să spună: „Iată un creștin. Iată un bărbat sau femeie care știu despre ce vorbesc. Nu ați văzut niciodată o persoană mai bună, mai plăcută și mai evlavioasă.”

Voi sunteți pecetluiți. O pecete se arată pe ambele părți; dacă mergeți sau veniți, ei văd pecetea la fel. Acolo sunteți. Vedeți? Când un bărbat sau o femeie posedă aceasta, Piatra din vârf coboară jos și îl pecetluiește în Împărăția lui Dumnezeu care este Duhul Sfânt.”

Cineva poate să-ți vadă viața. Vreau să vă uitați la atributele despre care vorbește fratele Branham. „Când cineva spune: „Acesta este un bărbat al lui Dumnezeu, aceasta este o femeie a lui Dumnezeu. Nu ai văzut niciodată un om mai blând, mai dulce, mai evlavios.” Laudă lui Dumnezeu!

Noi vrem să avem natură divină, tot scopul pe care Dumnezeu Și l-a propus pentru noi în această epocă, este ca Ea să fie EL! Amin. Trebuie să fim El, ceea ce înseamnă că această natură divină trebuie să fie afișată pe deplin în noi. Nu există comenzi rapide, nu există gratuități, nu există nici o ofertă sau alte căi, trebuie să avem natura Sa divină, natura Duhului Sfânt.

Să deschidem la 1 Ioan 4 și să citim împreună această Scriptură. 1Ioan 4.7-21:

Prea iubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Căci oricine iubește, este născut din Dumnezeu, și cunoaște pe Dumnezeu.

Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.

Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.

Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.

Prea iubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.

Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi

Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său

Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.

Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el în Dumnezeu.

Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste.; și cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.

Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta; astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecății.

În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa, și cine se teme, n-a ajuns desăvârșit în dragoste.

Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.

Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu,” și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?

Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu, iubește și pe fratele său.” 

Nu există nici o cale de ocolire, prieteni. De aceea, fratele Branham a spus că Ioan apostolul, a fost ultimul dintre apostolicare a supraviețuit martirajului, el fiind singurul dintre ucenicii lui Isus care a ajuns la bătrânețe. Când s-a întors din insula Patmos, era bătrân, iar fratele Branham a spus că era prea bătrân pentru a predica Cuvântul, el nu mai putea să stea în picioare și să predice, dar striga cu toată puterea: „Copilașilor, iubiți-vă unii pe alții!” Ultimul lui mesaj, cel mai măreț mesaj, ultimul pe care l-a spus în ultimele zile, săptămâni sau ani, în timp ce puterea lui scădea, a existat un mesaj pe care a dorit ca ei să-l primească, un ultim Cuvânt pe care dorea să-l sădească în inima lor, un ultim îndemn gândindu-se că dacă va ajunge la ei, ar avea totul, așa că a spus: „Copilașilor, iubiți-vă unii pe alții!”

Dacă spuneți că Îl iubiți pe Dumnezeu pe care nu L-ați văzut, dar îl urâți pe fratele vostru pe care îl vedeți, sunteți mincinoși, pentru că Dumnezeu pe care nu L-ați văzut Se reflectă în fratele pe care îl vedeți. Vedeți? El subliniază faptul că fratele meu va fi o reflectare a lui Dumnezeu și va veni în Imaginea, chipul Fiului Său. Și dacă acea imagine Îl exprimă pe Tatăl și eu nu iubesc acea imagine a Lui, cum spune că-L iubesc pe Tatăl? Sunt un mincinos.

El a spus: „Dacă Îl iubesc pe Dumnezeu și dragostea lui Dumnezeu este în mine, îl voi iubi și pe fratele meu pentru că Dumnezeu este în fratele meu, și Dumnezeu este în mine; așa că, ne vom iubi unul pe altul. Aceasta nu înseamnă că nu ne corectăm unul pe altul, deoarece corectarea este și iubire; dar când o facem, trebuie să fie motivată de iubire și trebuie făcută în dragoste. Aceasta nu înseamnă că totul este acceptabil pentru că un anumit comportament este inacceptabil, dar corectarea trebuie să vină prin iubire și în dragoste, nu prin critică. Să nu ne alungăm, ci să ne iubim cu adevărat unii pe alții.

Eu cred că în ziua și în epoca în care trăim noi, aceasta este cea mai dificilă virtute de exprimat. Dar când se exprimă, L-ai găsit pe Dumnezeu, ai găsit Locuința lui Dumnezeu când ai găsit oameni care se pot iubi unul pe altul în ciuda tuturor situațiilor. L-ai găsit pe Dumnezeu! Veți mai greși? Da, dar vă iubesc oricum. Voi spune vreodată ceva prin care îți voi răni sentimentele? Da. Iubește-mă oricum.

Soție, soțul tău ți-a rănit vreodată sentimentele? Iubește-l oricum. Ne iubim frații și surorile oricum pentru că în ei locuiește Dumnezeu. În acel vas locuiește Domnul meu, așa că îl iubesc pe fratele meu. Mi-a rănit sentimentele? Sigur că a făcut-o, dar nu a vrut să facă aceasta. Tu poți spune: „Nu! Trebuie să merg  să am o expunere a, o expunere b, o expunere c; trebuie să-l îndrept pe fratele acela.” Dar, de ce nu poți spune: „Nu a vrut să spună ce a spus.” De ce nu spui ca Isus: „Tată, iartă-l că nu a știut ce spune.” De ce nu putem spune în felul acesta? De ce trebuie să corectăm, corectăm, corectăm întotdeauna? Este un frate care a spus ceva insensibil, sau o soră care a făcut ceva greșit, și care nu a vrut să facă aceasta; doar lăsați-o să treacă. Tu doar spune: „Doamne, îl iert și mă rog să-l ierți și Tu pentru că este fratele meu. Nu a vrut să spună aceasta.”

Pe măsură ce se vor maturiza, le va părea rău. Mai târziu, când te gândești la aceasta…Să zicem că îți amintești că acum cinci sau șase ani ai avut o discuție cu cineva sau ai spus ceva într-un grup, și acum spui. „Oh, Doamne, nu pot să cred că am făcut aceasta!” Mi s-a întâmplat numai mie? Noi putem privi în urmă și să spunem: „Oh, am fost atât de imatur! Nu ar fi trebuit să fac niciodată această greșeală. Mi-e atât de rușine că am spus aceasta…” Ascultă. Cineva îți va spune așa ceva ție sau într-un grup, iar cinci ani mai târziu, vor privi în urmă și vor spune: „Oh, este atât de jenant! Mi-aș dori să nu fi spus aceasta.” Lasă-L pe Dumnezeu să Se ocupe de aceasta, lasă-i pe oameni să se maturizeze, lasă-i să crească și tu, doar spune: „Tată, iartă-l pe fratele meu că nu a făcut-o intenționat. Iart-o pe sora mea pentru că nu a vrut să spună aceasta. Eu îi iubesc oricum.” Acum este momentul pentru acest fel de vorbire. Dacă îi vom iubi așa, se vor maturiza mult mai repede.

În mesajul Statura unui om perfect, citim:

Acum, aceasta este casa în care locuiește Dumnezeu. Nu o clădire cu clopot mare deasupra și cu un turn înalt, ci: „Tu Mi-ai pregătit un trup.” Un trup în care Dumnezeu poate locui; un trup în care Dumnezeu poate umbla; prin care Dumnezeu poate vedea și prin care poate vorbi; în care Dumnezeu poate lucra; o unealtă vie a lui Dumnezeu; Dumnezeu umblând pe două picioare în tine. Glorie!

„Pașii celui neprihănit sunt hotărâți de Domnul.” Dumnezeu umblând prin voi: „…căci voi sunteți epistole scrise și citite de toți oamenii.” Și dacă Viața care este în Hristos este în voi, veți rodi Viața pe care a purtat-o Hristos.”

Isus Hristos nu a trăit numai pentru frații Săi, ci a trăit și pentru păcătoși. El a trăit și pentru colegul de muncă care te-a vorbit de rău, Isus a trăit pentru ei, poți trăi și tu pentru ei? Poți să strălucești Lumina într-un loc întunecat pentru cineva care te-ar scuipa, dacă ar avea ocazia? Isus a făcut-o, iar Viața lui Isus trăiește acum în noi; deci, ar trebui să reflectăm aceeași Lumină, aceeași Viață.

Acum, noi punem Sângele lui Isus Hristos înăuntru, și Acesta aduce credința lui Isus Hristos; puterea lui Isus Hristos; cunoștința lui Isus Hristos; cumpătarea lui Isus Hristos; răbdarea lui Isus Hristos; evlavia lui Isus Hristos; bunătatea frățească a lui Isus Hristos, și iubirea lui Dumnezeu care este Isus Hristos. El este Capul care vă controlează. Picioarele voastre sunt temelia, credința, care sunt controlate de Cap. Acolo sunteți. Acolo este omul perfect al lui Dumnezeu, când posedă aceste virtuți.”

Eu spun: „Doamne, vreau să fiu părtaș naturii divine prin promisiunile pe care mi le-ai dat. Aceasta este Viața pe care vreau să o trăiesc.”

Să încheiem citind împreună Scriptura din 1Corinteni 13.1-13:

Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă zăngănitoare sau un chimval zăngănitor.

Și chiar dacă aș avea darul prorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic…”

De ce? Care este scopul dragostei lui Dumnezeu? Să gândiți ca Dumnezeu; să iubiți ca Dumnezeu; să vă sacrificați ca Dumnezeu; să vă dăruiți ca Dumnezeu, acesta este scopul. Dacă avem toate aceste daruri minunate, dar nu avem dragoste, încă nu suntem nimic, încă nu ne-am atins scopul. Vreau să citim mai departe de la versetul 2:

Și chiar dacă aș avea darul prorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.

Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie;

nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său; nu se mânie; nu se gândește la rău;

nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit.

Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte;

dar când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte,” se va sfârși.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.

Acum dar rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

De aceea, fratele Branham a spus:

Dacă aș avea orice lucru, orice dar, orice abilitate, orice lucru, eu îmi doresc un singur lucru: dragostea.”

După ce am privit la Statura unui om perfect, înțeleg de ce a spus aceasta: pentru că Dumnezeu este dragoste, iar dragostea este întreaga Piramidă; dragostea este Hristos; iubirea este întregul Tablou, este mai mult decât orice abilitate, mai mult decât orice ar trebui să ne dorim să avem. Noi ar trebui să ne dorim să avem dragostea lui Dumnezeu; ar trebui să ne dorim să ajungem la asemănarea și Imaginea lui Dumnezeu Însuși, mai presus de orice altceva. Aceasta este ținta, acesta este scopul, aceasta este ceea ce am fost rânduiți să realizăm în această zi. Nu este ceva ce se află departe, nu este o speranță, aceasta nu este nici măcar una din predicile pe care le predicați…. nu, nu pentru aceasta am fost predestinați.

De aceea au fost deschise Pecețile, acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt S-a întors în biserică în măsură deplină, ca să aducă Viața deplină a lui Isus Hristos înapoi în Trup. Pentru aceasta trăim, aceasta este pentru noi, să exprimăm toate aceste virtuți care sunt disponibile prin promisiunile la care putem fi părtași naturii divine.

Vă spun Adevărul ca să vă încurajez să mergeți înainte și să creșteți. Dacă aceste virtuți sunt în voi, lăsați-le să abunde. Pentru mulți dintre voi, virtuțile sunt acolo, ați ajuns la maturitate, văd că Dumnezeu vă folosește, dar haideți să lăsăm ca aceste virtuți să abunde, și să trăim Viața deplină a lui Isus Hristos pe acest pământ. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne ridicăm în picioare.

Aceasta nu este povestea cu morcovul pus în băț pentru a face  catârul să meargă înainte, aici nu există nici un băț, ci doar promisiunile divine ale lui Dumnezeu care ne spun că putem fi părtași naturii divine.

Nu există nici o altă epocă a bisericii, nu există nici o altă generație, nu este pentru altcineva, ci este pentru tine și pentru mine. Este predicat, ne este la îndemână, astfel încât doar să întindem mâna și s-o luăm. Ne-a fost dată s-o luăm, s-o primim ca să fim părtași naturii divine și s-o lăsăm să lucreze acea lucrare bună din interiorul nostru ca să venim chiar la imaginea Celui la care privim și care este Isus Hristos în toată slava Sa.

Acesta este Mesajul, acesta este Hristos, iar Hristos a fost descoperit ca să-L putem vedea toți și să devenim Cel la care privim.

Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău, Îți mulțumim că ne-ai făcut o promisiune care vine din cauza predestinării. Doamne, dacă nu am fi fost predestinați, nici unul din noi nu am fi capabili să primească ceva, deoarece prin propriile noastre forțe, suntem sortiți eșecului. De la început am fost semănați în hibridare, ne-am născut în slăbiciune și nu suntem capabili de nimic prin noi înșine; dar, Doamne, Tu ai hotărât înainte de întemeierea lumii că vei avea o biserică fără pată sau zbârcitură, așa că, ne-ai trimis Cuvântul Tău, Doamne, care smulge afară toată neînțelegerea, care îndepărtează toate îndoielile și teama, astfel încât să putem vedea, Doamne, Cine ești cu adevărat, ca să Te privim în toată slava Ta și să devenim Cel la care privim.

Te rog să îngădui fiecăruia dintre noi să fie părtaș naturii Tale divine. Dumnezeule, prin promisiunile pe care ni le-ai dat, avem credință, trebuie doar să ne întindem și să luăm mai mult; să luăm mai mult din credința și puterea Ta; mai mult din cumpătarea și răbdarea ta, din evlavia Ta, Doamne, din bunătatea frățească, iar dragostea Ta să unească în noi toate aceste virtuți, astfel încât să fim după chipul Tău pe acest pământ.

Doamne, noi nu trebuie să le spunem tuturor cine suntem, pentru că ei vor ști, vor simți că acesta este un copil al lui Dumnezeu care este în prezența mea, din cauza naturii dumnezeiești.

Te rog să ne binecuvântezi în timp ce plecăm de aici. Ajută-ne să trăim în această lume așa cum ai hotărât Tu. Doamne, locuiește în noi și ajută-ne să plecăm cu aceasta în inimă zi de zi, Doamne, ca să trăim Viața la care suntem chemați ca s-o trăim. Te iubim și Îți mulțumim pentru tot ce faci pentru noi. Putem vedea aceasta, Doamne, și dorim mai mult. Lasă ca aceste virtuți să abunde în noi, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Amin-

EN