DE CE NU SUNTEM NOI UN CULT?


Pentru mine este un mare privilegiu că pot să fiu din
nou la amvon după o absenţă de aproape trei luni. A fost un timp greu atât
pentru mine, cât şi pentru veveriţe. Acest timp de odihnă m-a relaxat şi cred
că şi voi doriţi să intrăm din nou în serviciul divin. Săptămâna viitoare vom
ţine o trezire, pentru că Domnul mi-a promis ceva nou şi diferit în slujbă.
Astfel, dacă va fi cu voia Domnului, vom începe această lucrare nouă chiar
aici, în Tabernacol.

Nu avem stabilite nici un fel de adunări decât în luna
ianuarie când vom merge în Australia și în Noua Zeelandă. După aceea avem o
invitaţie de la fratele Osborn, pentru o adunare unită la Tulsa, dar aceasta nu
este sigură.

Mă bucur frate Jeffreys că pot să-ţi strâng mâna din
nou. Mă bucur și pentru că pot să-l ascult pe fiul tău cântând, în timp ce tu
îl acompaniezi cu instrumentul. Mie îmi place mult acest fel de a-L lăuda pe
Domnul: tatăl şi fiul împreună. Vouă nu vă place? „Învață pe copil calea pe
care trebuie s-o urmeze.”
(Proverbe 22.6). Așa este corect! Şi tu, domnule
Guenther, știi că așa este corect: „Învață pe copil calea pe care trebuie
s-o urmeze, şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.”
Acesta este
adevărul. S-ar putea ca uneori să se depărteze de ea, dar ea nu se va depărta
de el. Vedeţi? Va sta întotdeauna cu el. Acest antrenament timpuriu, sau oricum
îl numiţi, îl va urma cu certitudine.

L-am întâlnit pe fratele Jeffreys afară, iar când l-am
văzut m-am gândit că întotdeauna sunt foarte bucuros când mă întâlnesc cu fraţi
cunoscuţi. Trezirea din seara aceasta este numai pentru poporul din Tabernacol.
Dorința noastră este să fim aici în seara aceasta, mâine dimineaţă şi mâine
seară.

Uneori, oamenii au un fel de a crede foarte ciudat,
foarte straniu, dar noi suntem bucuroşi să vedem că credinţa noastră se găseşte
în Biblie.

Dacă în seara aceasta sunt printre noi fraţi şi surori
care aparţin la o anumită sectă, vreau să le spun că sunt bine veniţi şi-i rog
să stea liniştiţi. Da, voi sunteți bineveniți. Dacă cumva nu veţi fi de acord
cu ceea ce voi vorbi în seara aceasta, ei bine, să faceţi aşa cum fac eu când
mănânc plăcintă cu cireșe, care este preferata mea, și găsesc vreun sâmbure.
Desigur, nu arunc toată plăcinta, ci numai sâmburele, după care continui să
mănânc prăjitura. Sau când mâncăm carne de pui, dacă atingeţi osul nu renunţaţi
la pui. Ei bine, aşa aş vrea să faceţi şi în seara aceasta cu ceea ce veţi auzi
vorbindu-se în locul acesta. În următoarele trei adunări care se vor ţine în
locul acesta, aş vrea să facem o scurtă recapitulare cu privire la ceea ce
crede şi învaţă această biserică.

Singura modalitate de a convinge o persoană să creadă
această învățătură este s-o conduceți pe cale până când va putea să recunoască
faptul că acesta este adevărul. Numai aşa veţi reuşi.

Fratele Woods, care este un bun prieten, obişnuia să
spună că dacă bateţi un cui numai pe jumătate şi scândura nu este prinsă bine,
vântul o va trânti foarte curând jos, dar dacă îl bateţi bine, nimic nu o va
putea clinti din loc. Astfel, dacă în seara aceasta voi fi aspru în anumite
privinţe, aş vrea ca musafirii noştri să nu creadă că am intenția să-i arunc
jos, căci dimpotrivă, doresc să vă conduc pe cale până veţi putea înţelege ce
crede biserica aceasta.

Toţi cei care înţeleg ce vreau să spun, să zică
„Amin!” (adunarea spune: „Amin!”). În ordine. Cu aceasta am clarificat o
problemă. Cred că se înregistrează, pentru că, dacă mai târziu cineva va dori
să afle pe ce stăm noi şi care este fundamentul nostru, să poată asculta
benzile. De fapt înregistrăm tot timpul pentru că aici vin tot alţi oameni, iar
noi mergem mai departe. Desigur, nu vom reuşi să trecem peste toate
învăţăturile bisericii, dar le vom atinge pe cele mai importante.

Luni şi marţi voi pleca să mă rog, ca să fiu pregătit
pentru serviciul de vindecare. Atunci veţi putea să-i anunţaţi pe toţi aceia pe
care doriţi să-i aduceţi înăuntru pentru trezirea care va urma. Să le spuneţi
însă că nu trebuie să vină zicându-şi: „Acum alerg acolo să se roage pentru
mine, iar mâine seară…” Să nu faceţi aceasta! Voi să veniți înăuntru ca să
ascultați Mesajul, deoarece ne vom lua timp să aşezăm Cuvântul atât de aproape
încât Diavolul să nu aibă nici un pic de loc ca să se miște. Dacă veți lăsa
credința să meargă până la capăt, până când începeți să credeți, lăsați-vă
subconștientul să acționeze, pentru că atunci îl va urma credința lui Dumnezeu
și veți merge înainte corect. Vedeți? Aceasta pentru că credinţa voastră nu va
face prea mult; subconştientul vostru trebuie să se miște în aceeași direcție
cu credința voastră, și atunci credința lui Dumnezeu se mișcă în spatele ei și
confirmă totul. Înțelegeți? Dar dacă aceasta este credinţa voastră şi veţi
spune: „O, da! Eu am făcut chiar acum aceasta!” sau dacă în subconștientul
vostru veți zice: „Mă întreb dacă acest lucru va lucra în mine?”, nu se va
întâmpla nimic. Vedeți? Dorința noastră este să avem un serviciu adevărat de
vindecare, de aceea, înainte de a-i primi pe oameni în sală, am vrea ca ei să
înțeleagă cu adevărat de ce vin acolo. Altfel, amintiți-vă și veniți în vizită,
iar noi vom fi bucuroși să vă primim.

Să nu uitaţi că mâine dimineață vom continua cu
învățătura pentru biserică, și la fel mâine seară. Toți cei care doresc să
participe la servicii, sunt bineveniți. Noi ne bucurăm întotdeauna să vedem pe
oricine. În seara aceasta însă, este îndrumarea acasă a poporului care face
parte din acest Tabernacol și care este crescut în această învățătură. Când
mergem pe câmpul de misiune al Evangheliei, noi prezentăm numai învățătura
evanghelică fundamentală a Scripturii, dar când suntem în Tabernacol, avem
gândurile şi credinţa noastră, ca biserică, și peste aceasta vom trece în seara
aceasta.

Înainte de a deschide Cuvântul binecuvântat, să ne
plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Atotputernicule Dumnezeu, înainte ca lumea să înceapă
să se învârtă în jurul primului atom, Tu erai Dumnezeu și nu Te-ai schimbat
deloc; iar când nu vom mai fi atomii ca să țină lumea sus și nu va mai fi lumea
ca să fie ținută sus, Tu vei fi încă Dumnezeu.

Tu ești din veșnicie în veșnicie. Tu ești Dumnezeu și
nu ai avut nici început al zilelor, nici sfârșit al vieţii. Tu vei fi
întotdeauna. Tată, pentru că ești infinit, iar noi suntem ființe mărginite,
cerem mila Ta divină, Dumnezeule, pentru că ne dăm seama că vrei să ne scoți
din elementele acestui  trup și să ne
duci în veşnicie. De aceea, am venit în locul acesta, Doamne, ca să ne
verificăm salvarea, să vedem cum stăm față de Cuvântul Tău și să vedem  cum suntem situați în experiențele noastre.
Trăim noi așa cum Îți este plăcut Ție? Este duhul nostru în legătură cu Duhul
Tău? Este învăţătura noastră în concordanță cu Biblia? Tată, ajută-ne ca în
următoarele trei servicii să le examină pe amândouă, îndeaproape. Dăruiește-ne
aceasta, Doamne.

Binecuvântează păstorul de aici, diaconii,
administratorii și pe toţi credincioșii acestei biserici, poporul care vine
aici. Eu nu îi cunosc pe mulți dintre frații care vin aici, dar sunt sigur că
Tu cunoști totul despre fiecare în parte. Doamne, noi toți am venit în seara
aceasta cu un scop aici: ca să avem părtăşie în jurul Cuvântului scris. Dă-ne
Duhul Tău în viețile noastre, ca să putem sta în pace, cumpătați și în frică de
Dumnezeu, şi ajută-ne să ne cercetăm viețile prin Cuvântul Tău. Îngăduie
aceasta, Doamne.

O, Doamne, în seara aceasta sunt prezenţi în mijlocul
nostru frați din diferite biserici. Eu mă bucur mult pentru că au venit aici
pentru părtășie. Poate în unele probleme mărunte de învățătură ne vom deosebi,
dar toți avem aceeași țintă, de aceea, stăm ca fraţi într-un front comun.
Întărește, Doamne, părtășia noastră și leagă-ne prin legăturile dragostei și
ale harului Tău, pe care le dorim din belșug peste noi.

Doamne, noi știm că un om nu poate conduce sufletele
care merg spre destinația veșnică, de aceea, Te rugăm să trimiți Duhul Sfânt
pentru ca El să ne introducă direct în Cuvânt și să ni-L explice în legăturile
dorite de El, ca să le putem cunoaște. Îngăduie aceasta, Doamne. Iar atunci
când serviciul divin se va termina, fă să plecăm din locul acesta ca o biserică
întărită, uniți împreună și să punem inimile și scopurile noastre împreună cu
concetățenii Împărăției lui Dumnezeu, și să ne mișcăm înainte ca niciodată.

Doamne, doresc să-Ți mulțumesc aici, în fața bisericii
din locul acesta şi a poporului prezent, pentru faptul că mi-ai dat câteva săptămâni
de odihnă. În seara aceasta mă simt minunat pentru că simt prezența și
binecuvântarea Ta. O, Dumnezeule, Te rugăm și pentru fratele nostru care va
pleca peste ocean, departe în întuneric, în țări care nu te cunosc pe Tine și
unde viața lui poate fi în pericol. Binecuvântează-l pe fratele Jeffreys, pe
fiul și soţia sa și dă-le o mare împrospătare. Fie ca el să facă spărturi în
întunericul de acolo, astfel ca Lumina Evangheliei să lumineze din plin și până
departe. Ascultă-ne, Tată, pentru că Te rugăm aceasta în Numele Domnului Isus,
Fiul Tău. Amin.

În seara aceasta vom citi din mica mea Biblie
Scofield. Tocmai s-au împlinit douăzeci și cinci de ani de când o am și o mai
pot citi numai cu ajutorul ochelarilor.

Dacă voi avea timp, în seara aceasta aş vrea să ating
mai multe puncte. Unul dintre ele este, De ce suntem numiți Biserica? Apoi, De
ce nu suntem un cult? De ce credem în siguranța veșnică a sufletului unui
creștin? De ce condamnăm femeile predicatoare? De ce botezăm prin scufundare? Și, va trece Biserica prin necazul cel mare? Și încă multe subiecte,
cincisprezece sau optsprezece, pe care aș vrea să le atingem în aceste adunări.

Pentru seara aceasta m-am oprit asupra temei: „De
ce noi nu suntem un cult?
”,şi cred că Domnul este Cel care mi l-a
pus pe inimă. Încă de la început vreau să vă spun că noi nu suntem împotriva
grupărilor care sunt culte, dar aș vrea să vă explic de ce noi nu am intrat în
niciun cult. După cum știți, eu am fost ordinat într-o mică biserică baptistă.
Până de curând baptiștii nu erau un cult, dar acum au devenit și ei la fel ca
ceilalți. În ce ne privește însă, noi nu vom deveni niciodată un cult!

Noi nu suntem o organizație. Suntem o grupare
înregistrată la Tribunal și ne adunăm împreună ca să ne închinăm lui Dumnezeu,
dar nu suntem un cult. Peste noi nu stăpânește nimeni. Vedeţi? Deci, nu suntem
o denominațiune, ci suntem doar o adunare, adică o părtășie de credincioși
creștini. Dacă doresc, oamenii care vin aici pot face din această biserică un
acasă, dar pot veni aici și dacă nu sunt de acord cu ceea ce învățăm noi. Este
în ordine. Cât timp sunteți creștini puteți avea părtășie cu noi și mâna noastră
este întinsă la fel ca pentru ceilalți. Înțelegeți?

Dacă am spus că noi credem în botezul prin scufundarea
în apă, iar voi credeți în botezul prin stropire și-l susțineți, noi vom fi
față de voi exact cum am fi dacă am fi de acord. S-ar putea să nu vedem
lucrurile la fel, dar cât timp ești un frate creștin sau o soră, sunteți
bineveniți în mijlocul nostru.

Noi nu suntem un cult deoarece cred că aceste culte
separă frățietatea. Unii spun: „Noi nu vrem să avem nici o legătură cu trezirea
aceea pentru că este metodistă!” Sau: „Nu avem nici o legătură cu aceasta
pentru că este o trezire baptistă, iar noi suntem metodiști!” Frate, dacă
Hristos este în ea, noi dorim să avem legătură cu ea. Vedeți, din pricina
acestor lucruri suferă Trupul lui Hristos. Adevărul este că Hristos nu a
întemeiat nici un cult. Aveți puțină răbdare și vă voi dovedi aceasta.

Mâine seară aș vrea să privim aceste lucruri din punct
de vedere istoric. Vom trece repede prin toate pentru că nu avem mult timp la
dispoziție și aș vrea să mergem mai departe. Vă stau însă la dispoziție dacă
aveți unele întrebări.

Adevărul este că prima sectă, prima biserică sectă pe
care am avut-o vreodată, este Biserica Catolică.Ea este cea mai veche
și a fost întemeiată la trei sute și ceva de ani după moartea ultimului
apostol. Acesta este adevărul. Dacă vreți puteți citi aceasta în cartea
„Părinții timpurii ai Niceei”, precum și în unele scrieri ale lui Josephus sau
ale altor mari istorici. Vedeți, ea a apărut la trei sute de ani după apostoli,
dar mai înainte, în tot timpul Bisericii primare, nu a fost nici o sectă.

Catolicismul este prima biserică cult, iar bisericile
protestante sunt tot culte care au ieșit afară din alt cult (din catolicism).
Prima reformă a venit prin Luther, apoi au urmat Zwingli, Calvin și așa mai
departe. A urmat trezirea lui Wesley, apoi Alexander Campbell, John Smith și
alții. Ultima mișcare pe care am avut-o, sunt diferitele faze ale epocii
penticostale.

Eu cred că Dumnezeu a lucrat în fiecare epocă, dar
cred că ați observat și voi că de fiecare dată când o biserică decade, ea
decade atunci când devine un cult. Și încă ceva: de câte ori decade o biserică,
Dumnezeu nu se mai ocupă de ea s-o ridice, ci merge mai departe la sămânță. Noi
putem urmări acest adevăr în Istorie: niciodată în Istoria bisericii, nici o
biserică nu s-a mai ridicat după ce a decăzut: nici metodiștii, nici baptiștii,
prezbiterienii, luteranii, etc. Când cad, sunt duse. Acesta este adevărul.

Când Dumnezeu a ridicat un bărbat, acesta nu a
întemeiat niciodată un cult, ci a format o biserică. Dumnezeu lucrează cu
indivizi, nu cu un cult. El nu a folosit niciodată un cult, ci a lucrat
întotdeauna cu o persoană.În Vechiul Testament, El a lucrat întotdeauna
cu un bărbat și la fel o face și în Noul Testament. Întotdeauna, în toate
epocile, El a lucrat cu indivizi, nu cu culte. Şi vă întreb: Dacă Dumnezeu nu
este într-un cult, care este folosul meu să am ceva a face cu vreunul? Eu nu
vorbesc despre oamenii din acel cult, ci vorbesc despre cult în sine, pentru că
poporul lui Dumnezeu este prin toate acele culte.

Dumnezeu nu lasă niciodată să se întâmple ceva fără să
avertizeze mai întâi. Eu nu pot fi de acord cu ceva care este împotriva
Cuvântului. De multe ori, din aceste biserici vin tot felul de articole, ca de
exemplu: învățătura despre sânge și ulei. Cred că vă amintiți de scrisoarea pe
care am primit-o de curând. Motivul pentru care nu am fost de acord cu această
învățătură, este că nicăieri în Cuvânt nu scrie așa ceva. Acesta este motivul
pentru care sunt împotriva cultelor: pentru că ele nu sunt în Cuvânt.Noi
trebuie să avem o bază biblică pentru credința noastră, și adevărul este că nu
ne putem baza pe învățătura vreunui cult, ci doar pe Cuvântului lui Dumnezeu,
pentru că singura bază a credinței este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Cuvântul
lui Dumnezeu nu vorbește despre nici un cult, ci dimpotrivă este împotriva lor,
noi trebuie să vorbim ce spune Cuvântul, indiferent ce ne spune episcopul sau
oricine altcineva. Dacă vorbirea lui nu este în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu,
este greșită. Vedeţi, acesta este Etalonul nostru. Cuvântul trebuie să fie baza
tuturor lucrurilor. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie „Aminul!” nostru.

Desigur, nu vreau să spun că oamenii din culte nu sunt
credincioşi, deoarece în ele sunt mii de suflete scumpe, copii ai lui Dumnezeu,
dar ei sunt prizonieri acolo. Şi Cuvântul lui Dumnezeu este împotriva lor.

Eu cred că orice doctrină care este pe pământ acum,
sau care a fost vreodată, a fost arătată mai dinainte prin Cuvântul lui
Dumnezeu. Cuvântul Lui ne pune la dispoziție tot ceea ce ne trebuie, tot ce
avem nevoie. În Cuvânt se găsește absolut totul: de la… începutul nostru până
la sfârșit; El ne spune totul mai dinainte în Cuvântul lui Dumnezeu, ca o
avertizare.

Voi să nu citiți Cuvântul lui Dumnezeu așa cum citiți
ziarul, ci s-o faceți prin Duhul Sfânt, vedeți, pentru că Duhul Sfânt Însuși
vorbește prin Hristos și Hristos Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru că a ascuns
aceste lucruri de ochii celor înțelepți și pricepuți, și le va descoperi pruncilor
așa cum ar învăța. Vedeți, Dumnezeu nu ne-a învățat niciodată să fim educați
sau să înființăm culte, pentru că există o singură cale ca să ajungi corect,
iar aceasta este să fii călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, iar experiența pe care
o ai trebuie să coincidă cu Cuvântul. Atunci o aveți. Vedeți?

Printre noi sunt oameni care urmează diferite căi:
calvinişti radicali şi armeni radicali care învaţă în opoziţie unii cu alţii.
Acum, indiferent cât de subțiri tăiați feliile, sunt două părți. Acesta este
adevărul. Amândoi vin cu argumente, dar problema care se ridică este: unde se
află adevărul? Eu cred că prin harul lui Dumnezeu vom putea să vi-l arătăm, iar
pentru aceasta vom privi câteva din aceste doctrine ale bisericii.

Să ne întoarcem pentru câteva minute la Biblii și să
citim din Apocalipsa 17 pentru a vedea unde au început aceste biserici, și ce a
început aceasta. Acum, Biblia avertizează dinainte fiecare lucru. Ea
avertizează din timp zilele în care trăim. Ne vom opri şi la Apocalipsa 13,
unde se află profeţia despre Statele Unite.

Mai întâi vom citi însă din Apocalipsa 17.1:

Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele
șapte potire, a venit de a vorbit cu mine și a zis: „Vino să-ți arăt judecata
curvei celei mari, care șade pe ape mari.”

Aici totul este redat tainic.

Vedeţi, aici avem de-a face cu o femeie cu renume rău.
Dar ca să putem înţelege ce spune Cuvântul aici, mai întâi trebuie să înțelegem
ce înseamnă aceste simboluri.

În Biblie, femeia reprezintă biserica.Câţi
aţi ştiut aceasta? Noi suntem o Mireasă; Biserica este o Mireasă.

Vino să-ți arăt judecata…” deci urmează o
judecată asupra curvei celei mari, femeia necurată care stă pe ape mari. Deci,
femeia simbolizează o „biserică”, iar apa simbolizează „popoarele.” (v.
15).

Și el mi-a spus: „Apele pe care le-ai văzut, pe
care șade curva, sunt noroade, popoare, neamuri și limbi.”
Vedeți? Înseamnă
că femeia aceasta cu renume rău este o biserică mare, iar dacă Biserica lui
Hristos este o Mireasă sfântă și curată, cine este această femeie nelegiuită?
Deși este o femeie nelegiuită ea are pretenția că ar fi mireasă. Vedeți? Și ce
face ea? „șade pe ape mari”, adică guvernează, domnește peste popoare.
Mai clar, ea are putere printre națiuni, limbi și popoare. Înseamnă că această
femeie este o personalitate puternică.

…cu ea au curvit împărații pământului.” (v.
2).Cine sunt acești împărați? Oameni mari și bogați. Întrebarea care se
pune acum este: Cum poate curvi un împărat cu o biserică? Curvia la care se
referă Cuvântul aici este spirituală. Deci, este vorba de curvie spirituală.

Ce este curvia? Dacă o femeie căsătorită trăiește cu
un alt bărbat, comite curvie. Înseamnă că această biserică se pretinde mireasa
lui Hristos, în timp ce curvește cu împărații pământului: viața și faptele ei
sunt o necurăție. Oh, Aceasta este adâncă și bogată! Eu iubesc Cuvântul!

Să citim mai departe:

Cu ea au curvit împărații pământului; și
locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei.”
(v. 2).

Vinul ei”, este ceea ce dă ea, stimulentul ei:
„Noi suntem biserica! Noi suntem aceia care o avem!” Vedeți? Imaginați-vă
aceasta în mintea voastră. În ordine.

Ce i-a spus îngerul lui Ioan? „Vino să-ți arăt
judecata care vine peste această biserică.”
Acum priviți.

 „Și m-a dus
în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare
stacojie.”
(v. 3).

„Stacojiu”, în Biblie, înseamnă „regal”. Cuvântul
„stacojiu” înseamnă „roşu aprins”, iar „fiara” reprezintă o „putere”. Ați
observat că fiara din Apocalipsa 13.1 a ieșit din mare? „Am văzut
ridicându-se din mare o fiară.”
Faptul că această fiară se ridică din mare
înseamnă că această putere s-a ridicat dintre oameni. Tot în Apocalipsa 13.11,
când apare acest miel, el a ieșit din pământ, nu dintre oameni. Acesta este
Statele Unite. El avea două coarne mici: putere civilă și religioasă, iar după
ce a primit putere a vorbit la fel cum a făcut balaurul înaintea lui.

Voi trebuie să vă însemnați aceasta, pentru că noi
venim într-o persecuție religioasă în care se vor face aceleași lucruri pe care
le-a făcut Roma păgână cu mulți ani în urmă. Aceasta este „Așa vorbește Domnul!”

Acum vă întreb: Ce înseamnă simbolul acesta? „O femeie
care călărește o fiară, o putere.”

Ați observat că atunci când a întâlnit-o Eliezer pe
Rebeca era în timpul de seară și ea i-a adăpat cămilele. De ce? Pentru că
Eliezer spusese: „Fă ca fecioara căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra te
rog, ca să beau”, şi care va răspunde: „Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor
tale”, să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac!”
(Geneza
24.14). Și în timp ce era încă în rugăciune, a venit Rebeca, a  scos apă și i-a dat să bea, după care i-a
adăpat şi cămilele. Observați, cămila este un animal. Și același animal pe care
l-a adăpat, a dus-o la mirele ei, Isaac.

Astăzi, puterea Duhului Sfânt, pe care Biserica o
adapă și I se închină, este cea care o va duce de pe acest pământ, ca să-L
întâlnească pe Mire. Seara, Isaac era afară în câmp. Noi nu Îl vom întâlni pe
Domnul sus în slavă. (1 Tesaloniceni 4.17) spune că „noi Îl vom întâlni pe
Domnul în văzduh.”
 

Oh, aceste cuvinte îi fac pe metodiști să strige!
Gândiți-vă la aceasta! Vedeți?  Isaac
(Domnul) a ieșit din casa tatălui său și era afară în câmp când a văzut-o pe
Rebeca venind pe o cămilă și ea l-a iubit din clipa când l-a văzut, a sărit de
pe cămilă și a alergat să-l întâlnească. Acesta-i adevărul! Acest tablou ne
arată unde Îl vom întâlni noi pe Domnul. Vedeți, aceeași cămilă pe care a
adăpat-o, a dus-o în casa soțului ei. Și aceeași Putere la care se închină
biserica, și pe care lumea o numește fanatism, o va lua sus în văzduh, ca să-L
întâlnească pe Domnul. Această Putere este Duhul Sfânt. Și priviți, Rebeca era
o fecioară.

Dar femeia despre care vorbim noi este o prostituată.
Acum înțelegeți ce este puterea? Fiara este o putere, iar faptul că are culoare
stacojie, înseamnă că este o putere bogată. Deci cum este biserica aceasta?
Bogată, mare și puternică; ea este influentă și se întinde peste popoarele
lumii. Împăraţii pământului care au comis curvie spirituală cu ea, sunt oamenii
mari de pe pământ.

În câteva minute, noi vom afla cine este această
biserică și ce este și cu celelalte culte.

Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și
stacojiu
, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu
mărgăritare.  Ținea în mână un potir de
aur, plin de spurcăciuni și de necurăția curviei ei.”
(Apocalipsa 17.4).

Ce este potirul pe care îl ținea ea în mână? Doctrina
pe care o serveşte poporului: „Noi suntem biserica! Noi suntem singura biserică
adevărată!” Ce a făcut prin aceasta? I-a îmbătat pe împăraţii pământului: „Noi
suntem biserica! Noi suntem marile puteri. Noi suntem cea mai mare și mai
puternică biserică din câte există! Veniți, beți cu noi…Toarnă puțin și
aici…luați…luați…” Aceasta este ea, „și în mână ținea un potir.”

Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și
stacojiu
, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu
mărgăritare.  Ținea în mână un potir de
aur, plin de spurcăciuni și de necurăția curviei ei.”

Acum aș vrea să fiți foarte atenți, prieteni, pentru
că nu citim dintr-un ziar ci din Cuvântul binecuvântat și veșnic al lui
Dumnezeu, despre care este scris că: „Cerul și pământul vor trece, dar
cuvintele Mele nu vor trece!”
(Matei 24.35). Acesta este adevărul, deci,
fiți atenți!

Pe frunte avea scris un nume, o taină:
„Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.”

Cred că mai demult am vorbit, nu aici în biserică, dar
am predicat despre tema „Scrisul de mână de pe perete” în care am arătat starea
istorică a Babilonului. Orice teorie care a apărut vreodată, fiecare religie și
orice idee care există astăzi în lume, își are originea în Geneza.

Dacă veţi lua „Cele două Babiloane” de Hislop, și le veți
urmări în istorie, sau unele din acele cărți minunate, veți vedea că am
dreptate. Dacă de exemplu, am vrea să vorbim despre femeile predicatoare, ar
trebui să mergem tot în Geneza, pentru că acolo a fost prima femeie
predicatoare. Știți ce înseamnă „Geneza”? „Începutul”. Geneza este începutul.
Câți din voi știu că acesta este adevărul? Astfel, fiecare lucru care există,
trebuie să aibă un început.

Dacă privesc un pom (eu am stat două sau trei luni în
pădure), pot să văd cât este de frumos, dar după o vreme merge în jos, iar în
locul lui se ridică altul, viața perpetuă.

Dar acel pom a avut un început. Trebuie să aibă un
început. În spatele lui a stat o Inteligenţă supranaturală care a hotărât soiul
lui, adică ce va fi: stejar, fag, palmier, sau orice altceva. Dacă la început
ar fi fost numai stejarul, astăzi am avea în toată lumea numai stejari. Dar
acolo a fost Ceva măreț, o Inteligență Superioară care a aranjat toate
lucrurile într-o ordine perfectă. Binecuvântat să fie Numele Lui cel sfânt! El
este Cel care a aşezat luna și stelele pe bolta cerească. El a pus fiecare
lucru la locul lui și tot El este Acela care Își așază Biserica în ordine. Când
putem da afară din mintea noastră aceste idei sectare și ne aruncăm cu totul pe
Calvar, Biserica se întoarce întocmai cum vrea El: spre Nord, spre Sud, spre
Est sau spre Vest. El o va așeza în ordine dacă ne vom supune întocmai ca pomii
și celelalte creații ale Lui. Voi nu veți auzi niciodată luna spunând: „Deseară
am de gând să nu mai strălucesc, așa că veţi putea străluci voi, stelelor, în
locul meu.” Dar noi suntem diferiți.

Acum, priviți cum a apărut Babilonul. Babilonul a fost
construit la începutul Bibliei; apare la mijlocul Bibliei și la sfârșitul Ei.
Acolo este ceva. Babilonul a fost construit de Nimrod în Valea Șinear, între
râurile Tigru și Eufrat, Eufratul trecând chiar prin mijlocul oraşului. (Geneza
10.10). Și fiecare drum din țara aceea trecea prin Babilon. Porțile cetății
aveau cam două sute de picioare (șaizeci și doi de metri) și erau făcute din bronz.
Dacă intrai în cetate puteai să constați că toate străzile erau drepte și
duceau la tron.

Dacă astăzi mergeți la Roma, veți vedea că toate
drumurile duc la Roma. Acolo, la fiecare colț poţi întâlni o micuţă fecioară
Maria cu pruncul Hristos în brațe, indicând 
drumul spre Roma. Vedeți? Babilonul apare la începutul Bibliei, la
mijlocul ei şi aici este la sfârșitul Bibliei.

Acum vreau să citesc câteva minute, ca să obțineți
baza despre aceasta și să înțelegeți. În ordine.

 „Și am văzut
pe femeia aceasta
(când citiţi „femeie”, gândiţi-vă la biserică), îmbătată
de sângele sfinților…”

Ce înseamnă cuvântul „sfânt”? „Curat, fără vină”.

„…şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele
sfinților…
(Apocalipsa 17.6).

Dacă această femeie este biserica, ea i-a persecutat
pe sfinți. Ea este cea mai mare biserică și are putere peste tot pământul;
domnește peste multe ape, iar împărații pământului curvesc cu ea. Dar cine este
această biserică? Cuvântul spune că este o taină. Acum, Duhul urmează să… Voi
știți că în biserică trebuie să fie nouă daruri duhovnicești: de înțelepciune,
de pricepere, de vindecare, și așa mai departe.

 „…și sângele
martirilor lui Isus.”…
Se părea că lor nu le păsa prea mult de ceea ce a
spus Isus, ci le păsa de ceea ce a spus biserica. Acesta este adevărul.

 „Când am
văzut-o, m-am mirat minune mare.”

„…m-am mirat minune mare.” Lăsați-mă să iau puțin locul lui Ioan și să încerc să
deschid puțin aceasta. Ioan a spus: „Ea stă acolo și pretinde că este o
biserică creștină. Ea are acces la toți banii lumii și îi are pe împărații
pământului la picioarele ei. Ea are toată bogăția, dar cum poate fi beată de
sângele martirilor lui Isus? Cum îi poate persecuta ea pe sfinți? Cum putea
să-i ucidă pe urmașii lui Hristos și să continue să pretindă că este creștină
în ea însăși, că este o biserică creștină?

Să citim mai departe:

Și îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îți voi spune
taina acestei femei și a fiarei care o poartă, și care are cele șapte capete și
zece coarne.”

Noi doar citim, dar voi veți prinde aceasta pentru că
va fi foarte ușor.

 Fiara pe care
ai văzut-o, era și nu mai este,  ea are
să se ridice din adânc și are să se ducă la pierzare. Și locuitorii pământului,
ale căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se
vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este și va veni.”
(v. 7-8).

Aici este ceva dureros şi anume, că toţi oamenii, nu
doar câțiva, ci toți cei ce locuiesc pe pământ se vor mira când vor vedea cine
este această femeie. Există numai un grup mic care nu se va mira de aceasta,
iar aceștia sunt cei ale căror nume a fost scris în Cartea Vieţii Mielului.
Când a fost scris numele lor în Cartea Vieții Mielului? Când? La ultima trezire
la care au participat? În seara când s-au dus pentru prima dată la altar? Când
şi-au trecut numele în registrul unei biserici? Nu vreau să vă rănesc, dar
Biblia spune clar că numele lor a fost scris în Cartea Vieţii Mielului „înainte
de întemeierea lumii
”. Este perfect. Dumnezeu a văzut de la început tot
Planul Său de lucrare, a văzut că Îl va trimite pe Fiul Său și El va lua locul
păcătoșilor,

că sângele Lui va fi vărsat pentru copiii lui
Dumnezeu, şi aceasta când? Înainte de întemeierea lumii!

Câți știți că Biblia spune că Sângele lui Hristos a
fost vărsat înainte de întemeierea lumii? (Romani 3.25). Când Sângele Lui a
fost vărsat, fiecare mădular al Trupului Său a fost scris cu acel Sânge în
Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii. Atunci de ce vă mai
temeți? O, frate, acest Sânge descuie toate ușile, nu-i așa?

Să citim încă o dată versetul 8:

Fiara, pe care ai văzut-o, era, și nu mai este. Ea
are să se ridice din adânc și are să se ducă la pierzare. Și locuitorii
pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea
Vieții, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este și va veni.”

Cei ce vor fi amăgiţi, sunt în număr foarte mare, iar
grupul celor care nu vor fi înşelaţi este foarte mic. Aceștia sunt cei care au
numele scrise în Cartea Vieții Mielului de la întemeierea lumii. Ne vom ocupa
de aceasta puțin mai târziu.

Acum observați. Femeia aceasta, biserica, era Taina
Babilon, și noi o vedem apărând lângă Nimrod. Care era planul lui Nimrod?
Nimrod a întemeiat o cetate și a făcut ca toate celelalte cetăți să-i plătească
tribut. Am putea vedea și astăzi așa ceva? Există un astfel de loc în timpul
nostru? Există o biserică ce domină peste fiecare națiune din lume? Desigur.
Există un loc care primește tribut de la fiecare națiune. Să citim însă din Biblie
ca să vedeți întregul tablou:

Când vor vedea că fiara era, nu mai este și va
veni…
Aici este mintea plină de înțelepciune…”

Câţi dintre voi știu că înțelepciunea este unul din
darurile Duhului? Cărui grup îi vorbeşte El? Desigur, unui grup care are în
mijlocul lui darurile Duhului.

Aici este mintea plină de înţelepciune…” (v. 9).

Noi știm că Duhul Sfânt ne-a dat făgăduința că în
zilele din urmă, darurile Lui vor fi restituite bisericii. Așa se face că darul
vindecării lucrează astăzi în mijlocul nostru. Oh, aceasta merge bine!
Dar, frate, sunt și alte daruri. Acesta este numai unul dintre ele. Acesta este
doar un dar micuț, dar aici este un dar cu mult mai mare. Cel mai bun este
darul de înțelepciune al Duhului Sfânt care pune Cuvântul lui Dumnezeu împreună
și îi arată bisericii pe ce poziție stă. Este mai mare decât să vindece pe
cineva. Noi dorim cu toții să fim bine; dar mai degrabă vreau să am sufletul
bine, decât să fiu sănătos trupește. Oh, Doamne! Auziți ce spune Duhul Sfânt
prin Ioan în timp ce se afla în Patmos:

Aici este înțelepciunea, să asculte la Aceasta,”
iar în continuare primim completarea tabloului:

Aici este mintea plină de înțelepciune. Cele șapte
capete sunt șapte munți, pe care șade femeia.”

Eu știu doar două orașe care sunt construite pe mai
mulți munți: Cincinnati și Roma. Cincinnati este construit pe mai mulți munți,
dar Roma este construită exact pe șapte coline și domină lumea. Și Ioan ne
spune: „Aici este înţelepciunea…” Care? Apocalipsa 13.18: „Aici este
înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un
număr de om.”
Nu un grup de oameni, ci un om.  „Și numărul ei este șase sute șaizeci și
șase.”

Eu am auzit de multe ori că pe tronul papei de la Roma
este scris: „VICARIVS  FILII  DEI” şi m-am întrebat adesea dacă este
adevărat ceea ce se spune.

Trageți o linie și scrieți acest lucru cu cifre
romane, apoi vedeți ce iese:

V  I  C 
A  R  I  V  S   
F  I  L 
I  I    D 
E  I

5 + 1   +   100   
+   1 + 5         +    
  1+50+1 +1  +500  
+   1

5+1+100+1+5+1+50+1+1+500+1  = 666

Acesta este adevărul. Eu am stat și am privit de
aproape coroana triplă a papei, care este sub o sticlă. Jurisdicția iadului, a
cerului și a purgatoriului. Vedeți? Eu tocmai vin de la Roma și știu că acesta
este adevărul. Deci acest lucru ne este clar.

Sunt și șapte împărați: cinci au căzut, unul este,
celălalt n-a venit încă, şi când va veni el va rămâne pentru puţină vreme.”

Acum priviţi cât de perfect este totul. Cel care
domnea în timpul acela era Cezar. „…celălalt n-a venit încă, și când va veni
el va rămâne puțină vreme.”
Cine a fost următorul? Nero. Știe cineva cât a
domnit el? El și-a ucis mama, a ars cetatea și a pus vina pe creștini, iar în
timp ce orașul era mistuit de flăcări, chefuia pe deal.

v. 11: „Și fiara…” Priviți cât de ticălos a
fost acest om. Vedeți? Să mergem mai departe:

Și fiara, care era și nu mai este, ea însăși este
al optulea împărat: este din numărul celor șapte și merge la pierzare.”

Cred că fiecare știe ce înseamnă „a merge la
pierzare”: iadul.  Dar priviți de unde
s-a ridicat această fiară: din Adânc, din iad. 
(v. 8). Ce este iadul? O groapă fără fund.

Doctrina catolică nu are nici o bază biblică. Eu am
discutat de curând cu preotul de la biserica „Inima sacră”, și i-am spus despre
botezarea Mariei Elizabeth Frazier.

„Oh” spunea el,” ai botezat-o așa cum a botezat
biserica catolică la început.”

„Când a botezat biserica catolică așa?”

„În Biblie”, a răspuns el. „Scrie în Biblie.”

„A botezat biserica catolică vreodată așa? Învață ea
așa ceva?”

„Da”, a răspuns el.

„Dacă crezi că biserica catolică nu se poate schimba,
de ce astăzi nu mai procedează ca în trecut?”

„Ei bine”, a răspuns el. „voi toți credeți Biblia, dar
noi credem ce spune biserica. Pe noi nu ne interesează ce spune Biblia, ci
ascultăm doar ce spune biserica.”

Acesta este adevărul. Dacă participați vreodată la o
expunere de-a lor, încercați și vă veți convinge. Pe ei nu-i interesează ce
spune Biblia, ci primesc doar ce zice biserica lor. Vedeți?

Nouă însă nu ne pasă ce spune biserica, ci credem doar
ceea ce spune Dumnezeu pentru că în Biblie scrie: „Lăsați ca cuvântul
fiecărui om să fie o minciună, și al Meu să fie Adevărul.”
Acesta este
motivul pentru care nu suntem un cult.

Acum fiţi atenţi!

Cinci împărați au căzut…” Dacă vreți, vă pot
arăta aceasta în istorie. „…unul este și celălalt n-a venit încă.”

Acum priviţi fiara. Ea nu este un împărat. Fiara „era,
nu mai este și va veni.”
Ce este aceasta? Succesiunea papală – o
putere, o conducere a fiarei. Aceasta s-a întâmplat atunci când Roma papală a
luat locul Romei păgâne. Roma păgână a fost convertită și astfel a devenit Roma
papală, având în fruntea ei nu un împărat ci un papă. De fapt, papa este un
împărat spiritual. Aceasta se vede din faptul că poartă coroană și se pretinde
locțiitorul lui Isus Hristos. Așa este.

Acum fiți atenți!

Voi lua doctrina catolică și vă voi dovedi că ea a
pătruns și în bisericile protestante, vedeți, ea stă chiar în biserica
protestantă. Acest lucru este absolut contrar Bibliei.

Deci „fiara era și nu mai este”. Și toți aceia
a căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii, vor fi înșelați.

Haideți să vedem!

 „Și fiara
care era, și nu mai este, ea însăși este al optulea împărat; este din numărul
celor șapte și merge la pierzare.”
(v.11).  Deci ea va continua până va ajunge în
groapa pierzării,  la sfârșitul drumului.

v. 12: „Cele zece coarne pe care le-ai văzut (acum
fiți atenți dacă vreți să vedeți ceva izbitor) sunt zece împărați, care n-au
primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas
împreună cu fiara.”

Ei nu sunt încoronați ca împăraţi, ci sunt dictatori;
nu au fost încoronați niciodată ca împărați, dar au primit putere ca împărați,
sub domnia fiarei (timp de un ceas). Acest lucru se întâmplă chiar acum, în
acest timp întunecos. Acum se ridică acești dictatori. Ei „vor primi putere
împărătească timp de un ceas cu fiara.”
În ordine.

„Toți au același gând și dau fiarei puterea şi
stăpânirea lor.

Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui,
pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați,
aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.”
(v. 13-14).

Aș vrea să mă opresc puțin la cuvântul „aleși”. Când
au fost aleși? Înainte de întemeierea lumii. Deci aleşii Îi vor asculta
chemarea şi Îl vor urma cu credincioșie. Aleluia!

Ei sunt numiți „aleși și credincioși”. „Și”
este o conjuncţie: „Cei aleşi şi credincioşi vor birui fiara
oricât de puternică ar fi ea.

Să nu vă temeți de comunism! Comunismul lucrează exact
în mâinile lui Dumnezeu (vă pot dovedi aceasta cu Biblia). El este cel care o
va pedepsi pe fiară pentru fiecare martir pe care l-a omorât. Da, domnilor.
Toți acești împărați au același gând, și o vor urî pe curvă. Comunismul se va
întinde în toată lumea. De ce? Pentru că este ridicat de Dumnezeu ca s-o
pedepsească pe curvă. Voi ziceți: „O clipă, frate Branham! Comunismul vine de
la Dumnezeu?” Absolut. Cu certitudine, această mișcare vine de la Dumnezeu! Așa
spune Biblia. Dar rolul ei este numai acela de a împlini judecata lui Dumnezeu
asupra unui popor necredincios, dezonorat și în fărădelege. Ce a rămas în lumea
aceasta? Ce am obținut? 

Într-una din zilele trecute… O să mă opresc aici
numai un minut, dacă este posibil. Am citit un pasaj din Scriptură unde scrie
că un copil nelegitim nu va intra în adunarea Domnului timp de paisprezece
generații. Câți știu aceasta? Este adevărat, Deuteronom 23, un copil nelegitim.

Dacă o femeie era prinsă pe câmp, departe de protecția
omului, și omul acela o biruia, trebuia să se căsătorească cu ea. Indiferent
dacă ea a devenit curvă, el trebuia să trăiască cu ea până la moartea lui. Dacă
o femeie se mărita cu un bărbat, pretinzând că era fecioară, și nu era, ea putea
fi omorâtă pentru aceasta, iar dacă un bărbat și o femeie sunt căsătoriți, și
ea naște un copil nelegitim, acela nu va intra în adunarea Domnului până la a
paisprezecea generație, iar o generație este patruzeci de ani. Deci, trebuiau
să treacă patru sute de ani pentru ca acea sămânță să fie afară în Israel.
Dumnezeu urăște păcatul! Cum te aștepți să intri peste Sângele sfânt al
Domnului Isus, doar pentru că aparții unei anumite secte? Te aștepți să intri
pentru aceasta? Voi veniți pe baza alegerii lui Dumnezeu sau nu veniți deloc.
Acesta este adevărul. Diacon, predicator sau orice ați fi, voi veniți doar pe
baza alegerii lui Dumnezeu.

Paisprezece generații. Persoana care a vorbit cu mine
despre aceasta, mi-a zis:

„Cum vom ști cine va fi mântuit vreodată?”

 „Iată o
problemă în care ar trebui să fii un bun calvinist”, i-am răspuns eu. Numele
vostru a fost pus în Carte înainte de întemeierea lumii. Dumnezeu are acel Râu
de Sânge, aceasta depinde de El. Vedeți?

„Ei bine, dar ce are aceasta cu…?”

Ascultați, tinerilor de astăzi! Nu știu dacă veniți la
biserica aceasta sau mergeți în altă parte dar, v-ați gândit vreodată că dacă
mai există o generație, copiii voștri vor fi judecați pentru ceea ce faceți
voi? Nu aveţi nici respect, nici bun simț? Fetelor care sunteți aici și afară
purtați pantaloni scurți și alte lucruri, știți că aceasta se reflectă peste
fiica voastră? Știați că bunica voastră a fost o ușuratică, iar mama voastră o
membră formală, și că acesta este motivul pentru care umblați dezbrăcate în
public? Spun aceasta cu toată convingerea și vă întreb: „Ce vor fi copiii
voștri?” Da, domnilor. Dumnezeu a spus că El va pedepsi nelegiuirea părinților
în copii, până la a treia și a patra generație. (Exod 20.5).

Fratele meu, te-ai gândit vreodată că de câte ori faci
ceva corect se răsfrânge peste copiii tăi? Să luăm pentru aceasta Evrei 7.
Biblia spune că atunci când Avraam s-a întors de la măcelul împăraților, L-a
întâlnit pe Melhisedec care l-a binecuvântat… Acum vorbește despre Levi și
plata zeciuielii: „Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de
preoți, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații
lor.”
(v. 5).

 „Mai mult,
însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin
Avraam;

căci era încă în coapsele strămoșului său, când a
întâmpinat Melhisedec pe Avraam.”
(v. 9-10).

Iar Avraam era străbunicul lui Levi: „Avraam a
născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Levi.”
Deci,
tată, bunic și străbunic. Și Biblia spune că Levi a plătit zeciuială lui
Melhisedec în timp ce era în coapsele lui Avraam. Aleluia! Să nu lăsați pe
nimeni să vă spună că vreo mișcare omenească din lumea aceasta poate să se
interfereze cu marele mecanism al lui Dumnezeu. El merge înainte așa cum a fost
planificat de la început. Nu există suficienți diavoli ca să poată încurca
Planul Său. Vedeți, Biblia nu spune că Levi a făcut acest lucru „potențial”, ci
spune că „el a plătit zeciuiala” când era în coapsele străbunicului său.
Glorie! Acesta este Domnul meu! O, El ştia acest lucru încă înainte de
întemeierea lumii! Atunci a ştiut totul, iar Levi a plătit zeciuială când era
încă în Avraam.

O, frate și soră, ce așteptați să mai fie o altă
generație, când bărbații umblă și trăiesc cu soțiile altor bărbați, iar soțiile
sparg casele altora și își părăsesc familiile? Iată ce a ajuns această
generație: o grămadă de nelegitimi, o grămadă amestecată de corupți. De aceea,
pentru ei a mai rămas un singur lucru: ziua atomică în care trăim. Acesta este
adevărul. Noi suntem la vremea sfârșitului.

Îmi amintesc că odată când am fost la vânătoare de
veverițe pe dealurile din Kentucky, am văzut un băiețel care poate nici nu știa
să deosebească bine stânga de dreapta. 
M-am oprit și am început să vorbesc cu el. Copilul mi-a spus că atunci
când va fi mare va merge la armată, apoi a adăugat: „Predicatorule, nu crezi că
suntem în timpul sfârșitului?” Vedeți, aceste cuvinte mi le spunea un copil
care trăia departe în munți.

„Da”, am răspuns eu, „așa este, fiule, noi suntem în
timpul sfârșitului!” Aici suntem. Acesta este ceasul în care trăim, frate. Nu
puteți vedea cum au trăit acele mame din trecut, tații, bunicul și bunica? Nu
puteți vedea cum a trăit mama și tata? Nu este de mirare suntem în această
imoralitate. Poți să faci orice ca să le convingi pe femei că nu este bine ce
fac: ele continuă să se îmbrace cu pantaloni scurți și te scuipă în față. Vor
continua să fumeze și îți vor sufla fumul în față zicând: „Vezi-ți de treaba
ta!” De ce? Pentru că aceasta este seminția din care au ieșit. Vom ajunge la
Sămânța șarpelui și atunci vom înțelege unde intră ea și de ce se poartă ele
așa. De ce o fac? Pentru că sunt copiii diavolului încă de la întemeierea
lumii. Acesta-i adevărul și nu a mai rămas nimic altceva decât judecata. Ei nu
pot avea nimic altceva decât judecata. Dumnezeu va mătura totul afară, și
aceasta și-au făcut-o însuși oamenii. Dumnezeu nu a vrut să fie așa, dar El a
știut că vom ajunge aici. Acesta este motivul pentru care El a spus că toată
omenirea va fi amăgită de fiară, cu excepția celor  al căror nume a fost scris în Cartea Vieţii
Mielului înainte de întemeierea lumii.

Să mergem puțin mai departe și să citim versetul 12:

Cele zece coarne pe care le-ai văzut, sunt zece
împărați, care n-au primit încă împărăția și vor primi putere împărătească timp
ce un ceas împreună cu fiara.

Toți au același gând, și dau fiarei puterea și
stăpânirea lor.

Ei se vor război cu Mielul: dar Mielul îi va birui,
pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați,
aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.

Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, și pe care
șade curva, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi.”

Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, și fiara, vor
urî pe curvă….”

Acum fiți atenți! Aceste zece coarne, aceste zece
împărății sunt conduse de dictatori. Spuneți-mi în ce parte au înclinat toți
dictatorii? Spre comunism. Vedeți? Şi ce vor face ei? „…vor urî curva”,
femeia, biserica. De ce? Priviți ce vor face cu ea.

„…o vor pustii și o vor lăsa goală. Carnea i-o vor
mânca și o vor arde în foc.”

Ei o vor șterge de pe harta lumii. Sunt atât de sigur
de acest lucru cât sunt de sigur că în clipa aceasta stau aici.

Dacă am avea timp am putea studia mai atent acest
subiect referitor la biserică, și să-l trecem prin Scriptură.

 „Toți
împărații pământului și toți corăbierii, o vor boci, căci marele Babilon a fost
pustiit într-un ceas.”
Un ceas! Timpul ei a venit. Oh, și cum a spus El: „Bucură-te
de ea, cerule! Bucurați-vă și voi, sfinților, apostolilor și prorocilor, pentru
că Dumnezeu a răzbunat sângele sfinților și pe frații voștri împotriva ei!”

Vedeți, acesta este adevărul. Cum o va face? Prin comunism, care joacă drept în
mâinile lui Dumnezeu, la fel ca împăratul Nebucadnețar care a jucat drept în mâinile
Lui, ca să vină și să-i ia pe iudei în robie când au plecat goi.

Păcatul poate s-o țină corupând-o, sămânța neprihănită
poate rămâne acolo și să țină corupția, să se corupă și să se corupă până când,
după un timp aceasta se termină. Aceasta ajunge în acel loc pentru că mamele și
tații lor și așa mai departe au trăit așa înaintea noastră, în acel păcat, și
acolo nu a mai rămas nimic pentru noi. Și știți ce a spus Isus? Dacă nu ar fi
scurtat timpul, nu ar mai fi salvat nimeni.

Puteți vedea această realitate? Nu vreau să dau nume
dar știți ce au adus printre adolescenți, Artur Godfrey și Elvis Presley, cu
salopeta jos pe șolduri și părul atârnând până peste gât. Ce face aceasta? Ce
este aceasta? Ei se trag dintr-o grămadă de înaintași nelegitimi. Nu a mai
rămas nimic bun în ei, măcar că se ridică şi cântă: „Mai aproape, Dumnezeul
meu, de Tine”, ca și Ernie și toți ceilalți ca el, care cântă imnuri și așa mai
departe. Frate, știi ce este aceasta? O fățărnicie absolută. Da, domnule.

Voi nu aveți ce căuta la acest amvon dacă mergeți
acolo la rock and roll, boogie-woogie și toate celelalte. Nu aveți nici o
treabă aici, pentru că acesta este pentru preoție, pentru cei chemați de
Dumnezeu. El a chemat pentru lucrarea Sa bărbați serioși, nu pe cei care fac
ce vor și pentru care este bine oricum. Aceasta este problema bisericii de
astăzi: ei au făcut din ea nici mai mult, nici mai puțin decât un loc de
petrecere. Dacă voi vreți să mergeți în continuare în felul acesta, vă
privește, dar dați-mi voie să vă spun că este o mare deosebire între un loc de
petrecere și o biserică.  Da,
domnilor. Voi puteți face acele lucruri într-un apartament, să aveți acele
aniversări și așa mai departe, aceasta vă privește, dar, frate, se cuvine ca
biserica să fie măturată de la amvon până în pivniță. Acesta-i adevărul. Prin
„a mătura” nu vreau să înțelegeți că trebuie să se pună geamuri noi și așa mai
departe, ci mă refer la o trezire de modă veche trimisă de Dumnezeu, care să
miște locul acela de la un capăt la altul și să scoată afară toată necurăția și
păcatul din biserică. Da, domnilor. Este ca și cum ai răsuci un întrerupător și
s-ar aprinde lumina peste o grămadă de goange adunate în jurul unui cocean de
măr. Da, domnule, ele se împrăștie când se aprinde lumina.

Acum priviți. „Toți au același gând și dau fiarei
puterea și stăpânirea lor.”
Cine? Cele zece coarne. De ce?

Căci Dumnezeu le-a pus pe inimă să-i aducă la
îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin și să dea împărățiile lor
fiarei, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.”
Uitați-vă!

„Femeia pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare,
care domnește peste toți împărații pământului.”
(v. 18).

Acum, nu este nevoie să ne forțăm, pentru că știm că
aceasta este ierarhia catolică. Eu sunt atât de încredințat cu privire la acest
adevăr, cum sunt sigur că am primit Duhul Sfânt. Cred aceasta așa cum cred că
sunt creștin: ierarhia catolică, Vaticanul, este cetatea cea mare care șade pe
șapte coline. Ierarhia bisericii este fiara care era, nu mai este și va veni;
ea este Babilonul. Ea este prinsă în toate aceste tablouri biblice: biserica
catolică.

Știu că ceea ce spun este şocant. Voi ziceți: „Ei
bine, frate Branham, nu mă atingi cu nimic prin ceea ce spui!” Să vă întreb
ceva. Să mergem înapoi la versetul 5:

Pe frunte avea scris un nume, o taină: Babilonul
cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.”

Ce scrie că era ea? „C-U-R-V-Ă” Şi ce mai era?      „M-A-M-Ă”. Ce a născut ea, fii? Nu. Dar
ce? CURVE. Ce este o curvă? O femeie imorală. Ce a făcut din această biserică o
curvă? Doctrina ei. Ea pretinde că este o biserică creștină, dar stă pe dogme
făcute de oameni în loc să stea pe Cuvântul lui Dumnezeu. Dar dacă ea este
prima organizație, trebuie să fie și alte organizații care au ieșit din ea. De
ce? Pentru că este mama curvelor. Este adevărat? Ea este o mamă a curvelor. Ea
nu a născut fii, ci fiice. Și dacă sunt fiice, femei, înseamnă că sunt
biserici.

Haideți să le privim.

Cine a fost prima biserică organizată? Biserica
catolică. Dar a doua? Luteranii. Dar a treia? Cei care au ieșit prin Zwingli.
Cine au urmat? Calviniștii, apoi anglicanii și din ei au ieșit metodiștii. Din
ei a ieșit Alexander Campbell și John Smith. Din Alexander Campbell a ieșit
biserica creştină, care s-a separat şi ea în patru sau cinci biserici și toate
acele învățături mici s-au sfârșit. În continuare a venit Biserica Baptistă,
care a avut la rândul ei o mulțime de ramificații mici. Metodiștii, care au
ieșit din Wesley, s-au rupt și ei de patru sau cinci ori. Au urmat un alt fel
de metodiști: metodiștii liberi din care au ieșit nazarinenii; din aceștia,
sfinții pelerini și așa mai departe, în jos. Doar unele învățături mici care au
ieşit din mijlocul lor au continuat să înainteze. Unde au ajuns ele? În
mișcarea penticostală. Dar ce au făcut penticostalii? Acelaşi lucru pe care l-a
făcut mama lor: s-au întors înapoi și s-au organizat. Ce au devenit prin
aceasta? Un cult. Astfel, dacă astăzi intrați într-una din aceste biserici,
prima întrebare care ți se pune este: „Care este doctrina ta?” Băiete, ei te
pieptănă cu un pieptăn fin ca să afle cine ești și ce crezi. Iar dacă nu te
identifici cu ei, frate, ești excomunicat imediat. Aceasta-i adevărul.

Să nu credeți că sunteți asigurați doar pentru că
sunteți penticostali. Frate, acolo vor fi o mulțime de penticostali alunecați
de pe cale. Eu sunt sigur de aceasta. Vedeți? Dacă ei ar fi lăsat
binecuvântarea Duhului să meargă mai departe și nu s-ar fi organizat, ci ar fi
rămas o părtășie de frați, Duhul Sfânt ar fi făcut separarea. Duhul Sfânt este
Cel care separă.

Priviți-i pe Anania și Safira (Fapte 5.1-11). Ei au
venit înăuntru și au spus că au făcut aşa şi aşa, iar Duhul Sfânt le-a zis: „De
ce ați mințit?”

Dar noi spunem: „Acesta este fratele Jones. Să nu
spuneţi nimic rău despre el pentru că este cel mai bun plătitor pe care-l avem
în biserică. Eu știu că are Duhul Sfânt pentru că l-am auzit vorbind în limbi
şi strigând în Duhul.” Aceasta nu este mai mult decât să torni mazăre pe o
piele uscată de vacă. Vedeţi? Aceasta nu are nici o legătură cu mântuirea unui
om. Dumnezeu hotărăşte. El decide cine este și cine nu! Absolut.

„Bine, dar L-am luat în cultul nostru.”
Trinitarienii     L-au dat afară și S-a
dus la unitarieni. Aceștia L-au purtat un timp, apoi L-au dat și ei afară. Pe
urmă a mers cu „Only Jesus”, dar după un timp L-au alungat și ei. Atunci a mers
la Biserica lui Dumnezeu, iar de acolo la mişcarea Tomlinson. Oh, Doamne! Şi
acum iată-L ajuns în ultima trezire, în penticostali. Dar știți ce au făcut şi
ei? În mijlocul lor au apărut unii cu „Vestea albastră”, alții cu ulei și cu
sânge, etc. O, Doamne, ai milă pentru că ei nu ştiu încotro sunt duși acum!

Un lucru este clar: totul a devenit foarte corupt.
Știați că Biblia spune aceasta? Știați că spune că această zi va fi aici, când
chiar mesele Domnului vor fi pline de vărsături? (Isaia 28.8-10): „Toate
mesele sunt pline de vărsături murdare, şi nu mai este nici un loc curat.

Și a zis: „Cui pot să-i dau învățătură? Pe cine Îl pot
face să Mă înțeleagă pe Mine? Căci trebuie să fie învățătură peste învățătură
și rând peste rând.”
Pe cine poate
învăța El învățătura? Pe cei care sunt înțărcați de la pieptul mamei. Vedeți?

Eu nu cred că în acest oraș poate exista o femeie
imorală care să-și crească fiica corect. Când se naște ea este o fecioară și
poate merge bine o vreme. Dar dacă mama ei este o stricată, în nouă din zece
cazuri fiica va merge pe urmele ei. Voi ştiţi că acesta este adevărul. Poate că
o femeie care conduce o casă rău famată naște o fetiță. Când fetița ei va crește,
s-ar putea ca la șaisprezece ani să fie tot fecioară, ceea ce este foarte bine,
dar problema este că mai târziu va călca pe urmele mamei.

Acum, Biserica Catolică este prima prostituată
bătrână. Ea a venit pentru prima dată cu doctrine făcute de oameni și cu tot
felul de superstiţii. Dar Biblia spune clar că „ea iese din adâncuri şi
merge la pierzare.”
Şi ce fac ei acum? Învață greșit, în opoziție cu
Cuvântul lui Dumnezeu. Iată că vine fiica ei, Biserica Metodistă care este
născută din ea. Ea este o doamnă tânără şi frumoasă, dar ce a făcut? S-a întors
înapoi şi face aceleaşi lucruri pe care le face mama ei: lasă femeile să poarte
pantaloni scurţi, pe bărbaţi îi lasă să fumeze şi să facă tot ce vor ei şi nu
spune nimic. Micuțul păstor bătrân și pe jumătate
corupt, stă în spatele amvonului și tace de frică să nu-și piardă salariul.

Dă-mi voie să-ți spun însă ceva, frate! Eu prefer să
predic Evanghelia și să mănânc toată ziua biscuiți uscați, dar să spun Adevărul
despre Aceasta. Dacă fiecare din adunarea mea s-ar ridica și ar ieși afară, eu
tot aș vesti Adevărul. Care este problema? Oh, este un bilet pentru mâncare!
„Ei bine, știți, eu sunt păstorul celei mai mari biserici din oraș!” Voi
baptiștilor și metodiștilor, ascultați de un profet fals. Știu că este dur, dar
oricine învață contrar acestei Biblii este un profet mincinos. Mie
nu-mi pasă cât de lustruită poate fi aceasta, este o profeție falsă, mincinoasă.
Acesta-i adevărul.

 „Oh, totul este
în ordine cât timp numele tău este scris în registru!” Puteți avea numele scris
în toate registrele; dacă nu este scris în Cartea Vieții, sunteți pierduți!
Puteţi fi buni, credincioși, sfinți și să duceți o viață curată, dar toate
acestea nu au nimic a face cu mântuirea.

Esau era de două ori mai religios decât Iacov. Când a
devenit bărbat, el s-a îngrijit de tatăl său care era bătrân și orb și făcea
numai lucruri bune. În schimb, Iacov era un înşelător şi umbla toată ziua după
fusta mamei lui, puiul mamei. Dar Dumnezeu a spus: „Pe Iacov l-am iubit, dar
pe Esau l-am urât,”
înainte ca vreunul dintre ei să se fi născut.(Romani
9.13). Acesta este adevărul.

Dumnezeu ştie ce este în om și știe, de asemenea, ce
este în biserică. Noi trăim prin Pâinea vieţii, adică prin Cuvântul lui
Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care noi nu suntem o denominațiune.  Acum aș vrea să vă mai arăt ceva. Pentru
aceasta aș vrea să citim din Apocalipsa 19.2:

Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte.
El a judecat curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat
sângele robilor Săi, din mâna ei.”
Acesta este sfârșitul Bisericii
Catolice. De asemenea, vreau să observați că fiecare denominațiune vine din
biserica catolică. Ea este mama tuturor denominațiilor și fiecare cult a ieşit
din ea.Ştiu că ceea ce spun vă doare, dar vă va durea tot mai tare.
Dorinţa mea este să vă ajut să înţelegeţi că Dumnezeu nu a ordinat niciodată o
denominațiune, ci ele au fost ordinare de diavolul.

Noi nu suntem împărțiți pentru că toți formăm un Trup
și avem aceeași învățătură, aceeași nădejde și suntem una în dragoste. Aceasta
este Biserica Dumnezeului celui viu. Indiferent ce eşti tu, noi suntem una
împreună! Adevărat. Nu contează că unul este metodist sau baptist; dacă este
născut din nou şi umplut cu Duhul Sfânt, este fratele meu şi mergem umăr la
umăr. Adevărat. da, domnule. Nu este nici o diferenţă.

Voi puteți privi în jur și să spuneți: „Frate Branham,
cunoști grupul acela de penticostali fanatici. De ce te duci la un asemenea
grup?” Știți ce? Moise a privit peste copiii lui Israel prin aceeaşi fereastră
prin care i-a privit și Faraon, dar Faraon a văzut o mulţime murdară, pe când
Moise a văzut că ei sunt poporul ales al lui Dumnezeu. El ştia că ei au
făgăduinţa. De unde? Din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi priviţi! La patruzeci de
ani, când ar fi trebuit să urce pe tronul Egiptului ca să fie viitorul Faraon,
când tot Egiptul se pleca la picioarele lui şi cele mai frumoase femei i-ar fi
aparținut, tânărul Moise a privit spre acea mulţime murdară de sclavi. De ce?
Deoarece știa că era unul dintre ei. Aleluia! Aceasta este! El știa că era unul
dintre ei, de aceea a ales singur, prin credință.

Fiecare trebuia să facă o alegere. Voi trebuie să
faceți o alegere. Voi o să faceți o alegere acum; veți face o alegere
dimineață; veți face o alegere mâine seară, dacă trăiți. Voi trebuie să alegeți
cândva. Frate, eu am ales cu mulți ani în urmă, iar Biblia aceasta este
Dicționarul meu; Biblia aceasta este Cartea Vieții mele; Biblia aceasta este
Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia este Cea prin care trăiesc, este Cea lângă care
stau.

De aceea, când Moise a privit la copiii lui Israel nu
s-a mulţumit să spună: „Oamenii aceștia sunt minunați! Nu am nimic împotriva
lor şi nu pot spune un cuvânt împotriva lor!”

Vedeți, așa procedează cei mai mulţi oameni de astăzi:
„O, eu nu am nimic împotriva penticostalilor. Am auzit că au primit Duhul Sfânt
şi cred în vindecarea divină. Chiar nu am nimic împotriva lor!” Dar Moise nu a
procedat aşa. El a renunţat la toată slava Egiptului şi a devenit unul dintre
ei. El a mers între fraţii lui pentru că era unul dintre ei.

Frate, acesta este și drumul meu și vreau să merg pe
el. eu iau calea cu cei disprețuiți ai Domnului și nu-mi pasă dacă sunt mulți
sau puțini. Ei au o făgăduință, și eu văd numele lor în Cartea Vieții Mielului.
Ei sunt frații mei. Acesta este adevărul. Alegeți și stați cu ei. Corect sau
greșit, stați acolo oricum. Dacă vedeți că sunt greșiți, ajutați-i să se
corecteze. Nu-i veţi putea ajuta niciodată dacă loviți în jur. Înţelegeţi?
Încercaţi să-i trageţi afară.

Charles, tu ştii ce au spus ei despre fratele Allen cu
privire la „foc și sânge în mână.” Atunci am spus clar că eu nu l-am dispreţuit
niciodată pe acest bărbat, dar dacă aş predica cum predică el, nu aș avea nici
un serviciu de vindecare. Nu pot să fiu de acord cu învăţătura pe care o
vesteşte el când spune că dovada botezului cu Duhul Sfânt este sângele în
mâinile voastre. Cu toate acestea, când vine la părtășie, el este fratele meu.
Eu lupt alături de el şi încerc să-l ajut acolo unde văd că greșește, iar dacă
el nu este greșit și greșesc eu, vreau să mă ajute el pe mine. Acesta este
felul corect.

Dar să revenim la tema noastră.

…ea era taina, Babilonul… mama
curvelor…”

 Prieteni,
puteţi vedea că bisericile de astăzi trăiesc în orice fel vor să trăiască? „Ei
și? Eu merg înainte pentru că porcul mănâncă porci. Nu-i dați nici o atenție!”
„De ce nu mi se întâmplă nimic dacă greşesc făcând aceste lucruri? De ce să fiu
de modă veche?” Acum priviți doctrina lor. Ei își urmează obiceiurile. Știți că
în urmă cu câţiva ani, membrii Bisericii Catolice erau singurii mergeau cărora
li se permitea să meargă la cinema. Biserica metodistă sau oricare altă
denominaţie nici nu se puteau gândi la aşa ceva. Ce ziceau ei? „Nu! Acestea
sunt lucrările diavolului.” Ei bine, eu mă mir ce s-a întâmplat. Da, domnule.

Cei care sunteți de vârsta mea vă amintiţi cu
siguranţă care a fost primul cântec murdar transmis la radio fără să fie
cenzurat: „Învârtiţi-vă fetiţe, învârtiţi-vă! Învârtiți-vă în jos și arătați-vă
genunchii frumoși!” Cred că în seara aceasta băiatul acela este în iad. Eu nu
sunt judecătorul lui, dar el este cel care a adus primul cântec murdar, este
adevărat? Apoi a apărut flăcăul acela din Texas care a folosit pentru prima
dată lenjeria de corp a femeilor, încercând să pară ceea ce nu era. Ce au făcut
ei prin acele lucruri? Au făcut să se strecoare înăuntru un duh.

De curând cineva mi-a spus: „Nu ştiu ce să mai fac.
Fiul meu a fost un băiat bun şi cinstit, dar de câtva timp fură tot ce vede.”

„De ce?” l-am întrebat eu.

„Pentru că s-a împrietenit cu un hoţ.”

Dacă umblaţi cu un hoţ, vă veţi trezi că furaţi.
Bătrâna mea mamă din Kentucky obișnuia să spună: „Dacă te joci cu un căţel plin
de purici, te vei umplea și tu de purici.” Ce se va întâmpla dacă luați o
femeie stricată şi o puneţi alături de un băiat bun şi decent? El va fi tot
atât de iritat ca un câine plin de purici. Puneți-o și vice-versa. Voi sunteți
cunoscuți prin compania pe care o aveți. Separați-vă pe voi înșivă! Biblia
spune: „Ieșiți afară din mijlocul lor, stați deoparte!” Acesta-i
adevărul.

Cultele merg înapoi în corupție și-l lasă pe oameni să
facă tot ce vor. De curând, cineva a fost într-o biserică baptistă mare şi
frumoasă, dar păstorul l-a lăsat să predice numai douăzeci de minute, pentru că
trebuia să fumeze. Toți membrii bisericii au ieşit afară, iar după ce au
terminat de fumat s-au întors în biserică. De curând, am fost într-o biserică
congregațională. Predicatorul avea o robă lungă şi stătea puţin aplecat peste
amvon, în timp ce vorbea despre o floare pe care a găsit-o pe deal. Cam aceasta
i-a fost toată predica. Când l-am privit, am văzut că degetele îi erau
galbenele din cauza nicotinei. Da, femeile şi bărbaţii joacă tot felul de jocuri…
Cum se numește jocul acela german? „Pinochle”. Cred că îi spun bine. Este un
joc de cărţi. Şi după ce fac aceste lucruri, mai vorbesc de biserica catolică.
Protestanţilor, cum este posibil să vorbiţi despre biserica catolică când
sunteţi la fel de întinaţi ca ei? Ciobul nu poate râde de oala murdară din care
s-a desprins. Sigur că nu! Voi spuneți: „Eu sunt prezbiterian!” „Eu sunt
metodist!”, etc, dar cât timp nu sunteți născuți din nou, nu sunteţi nimic!
Acesta este adevărul. Iar dacă vă năşteţi cu adevărat din nou, Ceva din voi vă
va spune că toate aceste lucruri sunt murdare şi că trebuie să ieşiţi afară din
mijlocul lor. Voi știți că acesta este adevărul. Desigur. De ce merg aceste
lucruri împreună?

…mama curvelor…”

Într-una din aceste zile, bătrâna mamă va spune: „Ştii
ce scumpo? La urma urmelor, suntem amândouă la fel.” Și ce va face atunci?
Urmează să se unească toate împreună în Confederația Bisericilor. Dar ce se va
întâmpla cu un grup mic ca acesta? Va trebui să plătiţi pentru nădejdea voastră,
băieți! Acesta este adevărul.

Dar nu vă îngrijorați, pentru că Mielul îi va birui!
El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților și Își va conduce Biserica
spre biruinţă, nu spre un cult. Frate, El va turna peste Ea untdelemnul auriu
al Duhului Sfânt și Focul va cădea din cer, așa că vor avea loc semne și minuni
cum nu ați văzut înainte. Da, domnule. „Cel care va răbda până la sfârșit!” Iată-vă!
Țineți-vă calea, țineți-vă capul îndreptat spre Calvar! Biblia este dreaptă, nu
vă îngrijorați.

Acum vom privi câteva din obiceiurile pe care le au
ei. Este vorba de câteva lucruri pe care le-au luat protestanţii de la mama
lor. „Ce contează că purtați pantaloni scurți dacă atunci când mergeţi la
biserică vă puneţi baticul?” Vedeţi? Un obicei. „Miercurea și vinerea să nu
mănânci nici un de carne!” Dar vă întreb: Unde ați găsit scris că atunci când
intraţi în biserică trebuie să vă puneți batic pe cap? Vreau să-mi arătați în
Biblie! Învăţătura despre batic este o prorocie falsă! Unde scrie că atunci
când intraţi în biserică trebuie să purtaţi pălărie? Bărbaților, dacă faceți
aceasta, Îl necinstiți pe Hristos, care este Capul vostru. Femeilor, când staţi
în biserică trebuie să fiţi învelite, dar unde scrie că această învelitoare
este baticul sau pălăria? Învelitoarea este părul vostru, dar voi l-ați tăiat.
Ce ziceți despre aceasta?

 „O, spuneți
voi, „aceasta este de modă veche.” Aceasta este Biblia și Biblia este Cuvântul
lui Dumnezeu care nu Se schimbă.

Odată, v-am vorbit despre femeia păcătoasă care a
spălat picioarele lui Isus cu lacrimile ei și I le-a șters cu părul capului ei,
apoi am spus: „Singura cale ca o femeie de azi să facă aceasta, este să stea cu
capul în jos ca să poată avea suficient păr.” Acesta este adevărul. Oh, este
dizgrațios să vezi felul… Când este vreme geroasă, le vezi umblând cu un
paltonaș mic pe ele ca să-și arate formele trupului.

Voi ziceți: „De ce te iei de femei?” Pentru că este
necesar s-o fac. Și voi, bărbaților, care lăsați femeile să facă aceasta, eu nu
știu ce să cred despre voi. Acesta este adevărul. Și voi, păstorilor! Presupun
că sunteți aici. Dacă le permiteți oamenilor să facă tot ce vor, nu aveţi
respect pentru Hristos. Acum, ei ar putea face aceasta în spatele vostru, dar
dacă păstorul nu spune nimic despre aceasta, nu este un slujitor potrivit
pentru Isus Hristos. Acesta este adevărul. El nu este potrivit să fie un
slujitor al lui Hristos. Un slujitor al lui Hristos trebuie să fie fără frică
dacă aceasta este o cauză pentru Biblie. Desigur. Dar iată că ei merg afară și
fac ce vor. Și știți care este primul lucru care se întâmplă. Protestanții ar
fi trebuit să țină sus aceste lucruri. Dar ce ați făcut? V-aţi întors la mama
voastră, la „mama curvelor”. Acest lucru este valabil pentru toți: metodiști,
baptiști, prezbiterieni, nazarineni, sfinții pelerini și toți ceilalți.

„Ce importanță au aceste lucruri cât timp avem numele
scris în registrul cultului nostru?” Vedeți? Contează foarte mult pentru că
numele voastre trebuie scrise în ceruri, nu în registrele acestor culte. Depinde
de unde ești Acesta-i adevărul. Nu cred că avem timp să o dezbatem și pe
cealaltă, așa că poate ar fi mai bine s-o lăsăm pe dimineață. Foarte bine. Noi
avem aici botezul în apă și alegerea mai dinainte. Dar mai întâi
ne vom opri la  femeile predicatoare
și să dezbatem puțin aceasta.

Doamnelor predicatoare, eu nu vreau să vă jignesc, voi
nu aveți nici un verset din Scriptură, nimic din Biblie pentru aceasta. Eu știu
unde mergeți voi ca să vă justificați… Da: „Fiii și fiicele voastre vor profeți.”
Dacă păstorul vostru nu știe ce înseamnă cuvântul „profeție”, nu prea
are ce să caute în spatele amvonului, încercând să vă spună să fiți
predicatoare. Vedeți? Acest lucru este condamnat categoric din Geneza la
Apocalipsa. Lăsați-mă să vă arăt aceasta. Vreau să deschideți împreună cu mine
la 1 Timotei 2.11 și vom vedea aceasta și aici, în Fapte 2. Ascultați ce are de
spus Scriptura despre acest subiect.

Poate ziceți: „Bine, frate Branham, tu ești numai un
urâtor al femeilor.” Eu nu sunt un urâtor al femeilor, dar nu-mi place să le
văd încercând să ocupe un loc care nu le aparține. Vă amintiți de Uzina de
vapoare Howard de aici, una dintre cele mai de succes uzine de vapoare de aici
de pe râul Ohio. Ei au pus o femeie la conducerea ei și priviți ce s-a
întâmplat. Au dat femeii dreptul la vot și știți ce s-a întâmplat. Dați-mi voie
să vă spun adevărul. Eu nu spun că trebuie să jupuim femeile. Vreau ca voi
bărbații să înțelegeți că și voi sunteți în aceasta, de asemenea. Dar dă-mi
voie să-ți spun ceva, frate, această națiune este națiunea femeii. Vă voi
dovedi aceasta prin Scriptură și prin orice vreți. Ce apare pe banii noștri? O
femeie. Unde este ea în Apocalipsa, o vedeți? Ea este numărul treisprezece și
de asemenea, fiecare lucru pe care l-a început. Treisprezece stele,
treisprezece dungi, treisprezece colonii, fiecare lucru cu care a început a
fost treisprezece. Vedeți? Ea apare în capitolul treisprezece din Apocalipsa; o
femeie, treisprezece!

Cred că vă mai amintiţi cele şapte vedenii pe
care   le-am avut în anul 1933 şi pe care
vi le-am spus în vechea casă Masonic, unde astăzi este Biserica lui Hristos.
Una dintre ele arăta că se va ridica Germania și va începe războiul. Apoi am
văzut că se va construi „Linia Maginot”. Eu am spus atunci că americanii vor
suferi o grea înfrângere, apoi v-am vorbit despre Roosevelt şi alte lucruri,
cum va conduce și va avea patru mandate. Totul a fost perfect, exact în felul
cum s-a întâmplat.

De asemenea, v-am vorbit despre dezvoltarea ştiinţei:
cum oamenii vor ajunge să construiască maşini care se vor asemăna cu un ou, iar
în ultimele zile vor fi chiar în forma unui ou. Ele nu vor mai fi conduse cu
ajutorul volanului, ci vor fi teleghidate. Atunci nu vor mai avea loc accidente
pentru că totul este condus de la distanţă. V-am mai spus că toate aceste
lucruri trebuie să se întâmple înainte de sfârşit.

Atunci am mai spus că înainte de timpul sfârşitului în
Statele Unite se va ridica o femeie foarte puternică, președintă, dictatoare
sau altceva, și Statele Unite se vor scufunda sub influența femeilor.
Amintiți-vă că aceasta este „Așa vorbește Domnul!” Vedeți, ea este greșită. De
ce se întâmplă aceasta? Fiți duhovnicești ca să înțelegeți. Ca să-i dea
bisericii catolice un loc să poată intra. Vedeți? Vă amintiți predica pe care
am predicat-o? Margie, îți amintești că cu ani în urmă am vorbit despre invazia
Statelor Unite și răsturnarea guvernului american. Atunci v-am spus că toată
murdăria de la Hollywood vine de la Paris, dar acum nu mai trimitem noi comenzi
pentru modele la Paris, ci vin ei să cumpere de la noi. Ce a urmat? Noi nu
ne-am lăsat copiii la cinema, dar ei au ridicat televiziunea şi acum murdăria
este în casele noastre, iar fetiţele şi băieţii noştri se poartă la fel ca
actorii de televiziune. Ce este aceasta? Aceasta face o cale. Băiete, o femeie
stricată poate trimite în iad mai mulți oameni decât toți contrabandiștii de
băuturi din oraș. Acesta este adevărul. Priviți-o cum merge pe stradă cu
hainele mulate, încât un bărbat sănătos și normal nu poate să nu simtă ceva
când o vede. Fiţi sinceri, pentru că nu cred că puteţi spune că nu va pasă.

Eu am Duhul Sfânt de ani de zile. Voi nu vă puteți
uita la o femeie îmbrăcată pe jumătate… Eu port tot timpul în mașină o cruce
mică, mulți dintre voi ați văzut-o.

Cineva m-a întrebat: „Ești catolic?”

Când au primit catolicii vreodată o opțiune la cruce?
Crucea înseamnă „creștin”.

Micuța bătrână „sfânta Cecilia” și altele ca ea, este
semnul catolicismului. Noi nu credem în asemenea lucruri; noi credem în
Hristos. Ei au tot felul de oameni la care se închină, dar aceasta este o formă
înaltă de spiritism. Toate acestea sunt închinare la morți, ceea ce nu este
corect. Nu. 

Eu i-am zis acelui preot catolic cu care am vorbit:
„Vrei să spui că Petru a fost primul vostru papă?”

„Da, acesta este adevărul.”

„Atunci de ce Pavel a spus că: „este un singur
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”?
(1 Timotei 2.5).
Cu toate acestea, voi aveți cam cinci mii de femei moarte sau de bărbaţi numiţi
sfinţi, pe care îi faceți mijlocitori.” Iată-vă. Ei nu au nici un răspuns la
aceasta. Acesta-i adevărul. Și acum, voi protestanților înghițiți aceasta, prin
faptul că unele din doctrinele lor false sunt învățate în mijlocul vostru de o
grămadă de profeți protestanți falși. Acesta este adevărul. Culte, diferite
forme de botez, tot felul de rânduieli și lucruri pe care le faceți și care nu
sunt conform Scripturii. Scriptura este împotriva acestor lucruri și totuși vă
atașați la ele. Acesta este adevărul.

 Acum ascultați
ce spune Scriptura despre femeile predicatoare. 1 Timotei 2.11-13: „Femeia
să învețe în tăcere, cu toată supunerea.

Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se
ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.”

Eu nu sunt răspunzător pentru punerea ei acolo, ci
sunt răspunzător să vă spun ce este scris acolo. Vedeți? Lăsați ca femeile
voastre să învețe în liniște și în toată supunerea. (Dacă ați fost vreodată
într-o biserică ortodoxă și v-ați uitat la ei, vedeți. Vedeți?).

Dar eu nu îi îngădui unei femei să învețe sau să pună
mâna pe autoritatea unui bărbat, vedeți, să pună stăpânire peste bărbat, ci să
stea în tăcere (să fie diacon, păstor sau orice altceva).

Căci întâi a fost făcut Adam, și apoi Eva…” Acum
ascultați, femeilor. Voi, bunele femei creștine neprihănite sunteți cel mai bun
lucru  pe care l-a putut da Dumnezeu unui
bărbat, altfel i-ar fi dat altceva. Da, domnule. Vedeți? Femeia nici măcar nu a
fost în creațiunea originală. Ea nu este un produs original creat de Dumnezeu,
ci este un produs lateral al bărbatului. Dumnezeu l-a făcut pe bărbat amândouă:
bărbat și femeie, apoi i-a separat. După ce bărbatul a trăit pe pământ un timp
îndelungat și a dat nume animalelor, El a luat o coastă din Adam, ca un produs
lateral și i-a făcut din ea o femeie. „Mai întâi a fost făcut Adam, și apoi
Eva.”
Acum priviți.

 „Şi nu Adam
a fost amăgit; ci femeia fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea
poruncii.”
(v. 14). Dumnezeu l-a luat pe bărbat, iar diavolul a
luat femeia. Ce face aceasta astăzi? Priviți la biserica adevărată a lui
Dumnezeu. Ea va spune: „Isus”, dar Antihristul va spune: „Maria”. Priviți acele
duhuri, vedeți, sunt acolo. „Trăiască Maria, mama lui Dumnezeu. Binecuvântată
ești tu între femei, de aceea, roagă-te pentru noi păcătoșii în ziua morții
noastre.” Se roagă Maria pentru cineva? Oh, Doamne! Vedeți unde mergeți? La
femeie, care este unealta diavolului. Hristos este Cel ce primește închinare și
singurul Mijlocitor; nu există altul afară de El.Iată-vă! Iată-vă!

Mai întâi a fost făcut Adam şi abia după aceea Eva; şi
nu Adam a fost amăgit, ci Eva. Atunci cum puteți avea o femeie păstor, diacon?
Nu Adam a fost amăgit, ci femeia. Ea nu s-a gândit că era greșită, dar era. Și
fiind amăgită, a călcat porunca. De câte ori vedeţi trecând pe stradă un
cortegiu mortuar, să ştiţi că a fost cauzat de o femeie. De fiecare dată când
țipă un copil, o femeie a cauzat aceasta. De fiecare dată când moare cineva, o
femeie a cauzat aceasta. Fiecare fir de păr cărunt, este cauzat de o femeie.
Fiecare lucru, și moartea, este cauzată de o femeie. Fiecare lucru greșit, este
cauzat de o femeie. Și voi ce faceți? O puneți cap de biserică, păstor, oh
episcop! Să vă fie rușine!

Să mergem puțin mai departe. Pentru aceasta vom citi
din 1 Corinteni 14.34, ca să vedem ce a spus Pavel. Nu vreau să vă țin prea
mult, ca să nu fiți prea obosiți dimineață și să nu puteți veni înapoi. În
ordine. Câți credeți că Pavel a fost un învățător inspirat?  Acum, amintiți-vă ca Pavel i-a scris și lui
Timotei. Vedeți? Dar acum vreau să citim din 1 Corinteni 14.34: „Femeile să
tacă în adunări
(auziţi ce spune Pavel), căci lor nu le este îngăduit să
ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum spune și Legea.”
Doriți o
trimitere de la acest verset? Dacă da, deschideţi Bibliile la Geneza 3.16.
Acolo scrie că Dumnezeu i-a spus Evei că deoarece a ascultat de șarpe în loc să
asculte de bărbatul ei, el va stăpâni peste ea în toate zilele vieții ei. Cum
poate să vină o femeie și să stăpânească peste bărbat, să fie păstor sau
diacon, când Biblia spune: „ea să fie supusă”, așa cum a fost la început
când Dumnezeu… Dumnezeu nu Se poate schimba. Voi nu puteți face Cuvântul să
spună un lucru aici și altul dincolo pentru că El nu va face aceasta, ci spune
tot timpul același lucru.

Dacă Domnul mă va ajuta, aș dori să luminăm problema
căsătoriei și a divorțului. Eu nu am făcut niciodată aceasta în biserică, dar
priviți această dublă prevedere. Unul spune că ea poate să se mărite și altul
spune că el nu poate să se căsătorească, unul spune aceasta, aceea sau cealaltă,
dar așteptați să vedeți ce spune Biblia când vom ajunge la aceasta.

 „Femeile să
tacă în adunări căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie
supuse, cum zice şi legea.”
(1Corinteni 14.34).

În Vechiul Testament, lor nu li s-a îngăduit să
vorbească, deoarece Pavel a spus aici că nu li s-a îngăduit. Este adevărat? „Femeile
voastre să tacă, în supunere.”
Dacă vreți o trimitere, luați Geneza 3.16.
Vedeți? În ordine. „sub el, cum spune și Legea.”

 „Dacă voiesc
să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă: căci
este ruşine pentru femeie să vorbească în biserică.”
(1 Corinteni 14.35).
Ce? Ce l-a determinat pe Pavel să spună aceasta și să acționeze așa?

Dacă veţi putea face rost de scrisorile trimise de
corinteni lui Pavel, veţi vedea că ei au avut probleme din pricina zeiţei
Diana, a cărei religie venea din Efes. Deci corintenii au alunecat spre aceeaşi
închinare păgână ca cei din Efes. Ce spuneau efesenii? Ei spuneau: „Dumnezeu
este o femeie, și ea ne-a aruncat jos imaginea ei.” Istoricii spuneau că
templul ei era cu mult deasupra Templului lui Solomon. Templul din Efes era
făcut din marmură încrustată cu aur, pe când Templul lui Solomon era făcut din
lemn de cedru încrustat cu aur. Vedeţi? Templul Dianei era cu mult deasupra
lui. Apoi s-a pus problema că dacă Dumnezeu este o femeie, atunci femeia
predicatoare este un lucru corect. Dar Dumnezeu este Bărbat, Biblia spune că El
este un Bărbat. Vedeți? Și dacă Dumnezeu este un Bărbat, atunci și predicatorul
trebuie să fie un bărbat.

Observați: „Ce?” Când unele din acele femei
preotese au fost convertite de la păgânism la creștinism, s-au gândit că și-ar
putea păstra funcția de predicator și în Biserica lui Hristos. Şi dacă dincolo
au predicat despre Diana, aici vor predica despre Isus Hristos. Dar ce a spus
Pavel?

Ce? De la voi a pornit
Cuvântului lui Dumnezeu?
Ascultați la aceasta. Frate, cum pot face
lucrătorii aceasta?

„De la voi a pornit Cuvântului lui Dumnezeu? Sau numai
până la voi a ajuns El?”
Citiţi cu
atenţie acest verset, fraţilor predicatori. (v. 36).

Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau
numai până la voi a ajuns EL?”

„Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de
Dumnezeu,
(nu este nevoie
să fie proroc, ajunge să fie doar un om duhovnicesc), să înţeleagă că ce vă
scriu eu, este o poruncă a Domnului.”
 Voi credeţi aceasta?

Şi dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă!”

Cred că nu poate fi mai simplu! Vedeți? El a spus: „Dacă
un om este duhovnicesc, sau profet,  să
înțeleagă că ceea ce scriu eu este o poruncă a Domnului
.” Și a
adăugat:  „Dacă cineva nu vrea să
înțeleagă, să nu înțeleagă.”
Vedeți, este singurul lucru pe care puteți
să-l faceți, iar dacă ei vor să meargă mai departe cu aceasta, trebuie să-i
lăsați să meargă, pentru că el a văzut aceasta începând de acolo.

Unele femei mi-au spus: „Oh, Pavel a fost un bătrân
care ura femeile!”

Nu! Pavel nu a urât femeile, dar el a fost apostolul
bisericii dintre neamuri. Câţi dintre voi cred că aceasta este ce a predicat
Pavel? A spus el aceasta? Voi spuneți: „Bine, așteaptă puțin, frate Branham. O
clipă! Episcopul nostru spune că acesta este adevărul. Supraveghetorul general,
adunarea spune că este în ordine. Episcopul unitarian spune că aceasta este în
ordine.

Mie nu-mi pasă ce spun ei, este fals! Noi vom ține cu
toată puterea la aceasta! Biblia a spus dinainte că se vor ridica proroci
mincinoşi, care nu vor fi de acord, dar Cuvântul spune clar că: „dacă cineva
crede că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu,
este o poruncă a Domnului.”
Dacă duhul lui nu corespunde cu acest Cuvânt,
înseamnă că este de la început un profet mincinos. Eu prefer să fiu numit
„urâtor al femeilor” decât să fiu un iubitor al lor și să merg cu lucruri ca
acestea, să văd că biserica lui Dumnezeu merge contrar cu rânduiala lui
Dumnezeu. Pavel a spus în Galateni 1.8 că „dacă un înger din cer, ar veni să
vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o
noi, să fie anatema!”
Ce veţi face acum cu privire la problema aceasta?

Voi ziceți: „Ce părere ai de ceea ce spune Ioel în
2.28: „…fiii şi fiicele voastre vor proroci…” şi la care s-a referit și
Petru în ziua Cincizecimii? Este adevărat.

Știați că în Vechiul Testament singura cale ca cineva
să poată veni în legământ… Avraam este cel căruia i s-a dat promisiunea, iar
pecetea promisiunii era tăierea împrejur. Câți ați știut? Aceasta era hotărârea
lui Dumnezeu.

Îmi amintesc că un frate baptist mi-a spus odată:
„Frate Branham, şi noi baptiştii am primit Duhul Sfânt.”

„Când?” l-am întrebat eu.

„În ceasul când am crezut”, a răspuns el.

„Pavel a zis: „Ați primit voi Duhul Sfânt de când
aţi crezut?”
(traducere din engleză). (Fapte 19.2). Vedeți? Voi baptiștii,
veniți și primiți ceva din Duhul Sfânt, dar aş vrea să vorbim puţin despre
„siguranţa veşnică”. Cum o obţineţi voi?”

Vedeţi, Pavel a întrebat: „Aţi primit voi Duhul
Sfânt de când aţi crezut?”

„Nici măcar n-am auzit că a fost dat un Duh Sfânt”, au
răspuns ei.

„Dar cu ce botez ați fost botezați?”

„Cu botezul lui Ioan” au răspuns ei.” În momentul acela nu mai era valabil botezul pe care
îl făcuseră ei, de aceea a trebuit să-i boteze din nou. În ordine.

Observați că atunci când intră în biserică aceste
femei predicatoare, ele cred că pot avea autoritate. Dar așa ceva este absolut
nepermis de Dumnezeu.Ce spune Pavel? „Dacă crede cineva că este
proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă
a Domnului.”

Dar „Dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă!”
De aceea, acest Tabernacol nu suferă și nu ordinează femei predicatoare, femei
diaconițe și nici în vreo altă slujbă din cadrul bisericii, deoarece femeia nu
este chemată la aşa ceva. Acesta este Cuvântul Bibliei şi pentru că credem că
spune adevărul, o ascultăm şi o împlinim.

Este adevărat că Biblia spune: „…fiii şi fiicele
voastre vor profeții.”
Dar ce înseamnă cuvântul „profeție”? Să vedem. „A
proroci” înseamnă „A spune ceva sub inspiraţie” sau „A spune ceva mai
dinainte.” Acest cuvânt este compus, ca şi cuvântul „sfânt” care înseamnă „a fi
curăţit” sau „a fi pus deoparte pentru slujbă”. Vedeţi? Acesta este un cuvânt
compus, adică are mai multe sensuri. (În limba engleză unele cuvinte au foarte
multe sensuri, uneori fără nici o legătură între ele).

De exemplu, cuvântul „masa”. Ce înseamnă „masa”? Voi
spuneți: „Bine, el vrea să spună că și-a plătit mesele.”

„Nu, nicidecum! El nu a spus aceasta, ci a zis că a
făcut un orificiu.” Sau: „Nu, el nu a vrut să spună că s-a plictisit.” Vedeți,
este un cuvânt, iar voi trebuie să știți despre ce este vorba.

La fel este și cu cuvântul acesta compus: „fiii și
fiicele voastre vor proroci.”

Și baptistul cu care am vorbit, mi-a spus: „Noi am
primit Duhul Sfânt atunci când am crezut.” Și a continuat: „Avraam a crezut
pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
(Romani 4.3). Câţi
ştiu că acesta este adevărul? Acum priviți cât de ușor puteți cădea în amăgirea
Satanei.

Frate, am să-ţi spun ceva. Înainte ca să mergi la
amvon, trebuie să fii uns. Stai deoparte, într-un loc ascuns şi roagă-te!
Oamenii spun: „De ce nu mergi să-i vizitezi pe oameni?” Frate, înainte ca să
mergi să vorbeşti cu oamenii sau ca să-i înveţi, retrage-te într-un loc ascuns
și vorbește tu însuți cu Dumnezeu. Abia după aceea du-te la amvon. Desigur,
vedeți, pentru că Satan este viclean, foarte viclean.

Acum, Pavel a spus: „Avraam a crezut pe Dumnezeu,
şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
Acesta-i adevărul.

Și baptistul m-a întrebat: „Ce putea să facă Avraam
mai mut decât să creadă?”

„Aceasta este tot ce putea să facă,” am răspuns eu.

„Dar tu sau un alt om ce aţi putea face mai mult?”

„Aceasta este tot ce putem face şi noi. Dar nu uita,
frate, că Dumnezeu a recunoscut credința lui și ca urmare i-a dat tăierea
împrejur ca pecete a legământului pe care l-a făcut cu el: „Avraam, Eu îți dau
un semn care să arate că te-am primit.”

Astfel, i-a dat tăierea împrejur, care este dovada,
semnul legământului încheiat.

Acum priviți! Femeia nu intra în acest legământ; numai
o femeie măritată. O femeie nu se putea tăia împrejur, dar pentru că bărbatul
și femeia sunt una, ea intra în legământ prin el. Ei nu mai sunt doi, ci sunt
una. Câţi ştiu aceasta? Așa spune Biblia. Fiind măritată, ea devina una.

Mergeți și uitați-vă în Timotei, unde scrie același
lucru: „Acum ea va fi salvată prin nașterea de copii, dacă va stărui în
credință și sfințenie cu toată cumpătarea.”
(1 Timotei 2.15).

Tăierea împrejur din Vechiul Testament se făcea în
trup, dar referitor la Noul Testament, Ioel spune: „Voi turna Duhul Meu
peste orice făptură
(trup): fiii şi fiicele voastre vor proroci…” Cuvântul
„a proroci” nu înseamnă „a învăţa”, ci „a spune ceva sub inspiraţie, a spune
dinainte ceva ce urmează să se întâmple.” Noi știm că în Vechiul Testament erau
prorocițe, dar ele nu puteau să vorbească în biserică, în adunare, ca
învățătoare.Totuși Ana și multe alte femei erau prorociţe în Templu. Şi
Miriam a fost prorociţă. Ea avea Duhul peste ea, dar avea limitele locului ei. Femeile
pot fi prorociţe şi astăzi, absolut, dar nu învățătoare și așa mai departe, în
spatele amvonului. Dacă faceți aceasta, voi faceți Biblia să se contrazică pe
Ea Însăși, dar Biblia nu poate spune un lucru aici și altul dincolo. Ea trebuie
să spună tot timpul același lucru sau nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeți?
Deci „Fiii și fiicele voastre vor proroci.” Aceasta înseamnă că ei „vor
spune dinainte sau vor mărturisi
.” Puteți verifica cu dicționarul Bibliei
și veți vedea că am dreptate. „Fiii şi fiicele voastre vor proroci.”

Dar Biblia vorbește și despre o femeie care s-a
pretins prorociță… Aceasta va lucra pentru biserica catolică, dar și cu acest
subiect micuț despre care urmează să vorbim acum. Să ne întoarcem în Cartea
Apocalipsei 2.20, ca să vedeți cât de drăcesc poate fi acest lucru care se
ridică acum și cine este această femeie. Amintiți-vă că biserica catolică este
o femeie. Noi tocmai am citit aceasta, este adevărat? Să vedem deci ce îi spune
Domnul bisericii din Tiatira, biserica din timpul Evului Mediu sau a epocii
întunecoase.

Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela,
femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să
se dedea la curvie, şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.”
Vedeți?

Noi ştim că în Templul evreiesc se afla acel sfeșnic
cu șapte candele, care vorbesc despre cele șapte epoci ale bisericii. Dacă
observați, în Apocalipsa 1, Îl găsim pe Isus stând în mijlocul celor șapte
sfeșnice, cele șapte epoci ale bisericii. Când Ioan s-a întors, a văzut pe
Cineva ca Fiul omului, stând acolo îmbrăcat… Cum aceasta era o Mireasă stând
în sfeșnicele descrise.

În Vechiul Testament, candelele sfeşnicului se
aprindeau una de la cealaltă  până erau
aprinse toate. Dacă observați, la început, când Dumnezeu a început să lucreze
cu evreii, ei au trecut printr-o epocă de aur, dar după aceea a urmat cea mai
întunecoasă epocă a lucrării cu evreii, în timpul domniei lui Ahab. Citind
epocile bisericii, veți observa că se ajunge la aceasta din nou.

Pentru Israel epoca întunecoasă a durat o mie cinci
sute de ani, dar perioada cea mai întunecoasă şi mai grea a fost atunci când
regele Ahab s-a căsătorit cu Izabela și a adus idolatria în Israel, făcând ca
tot poporul să se închine la dumnezeul Izabelei. Vă amintiți că ei au dărâmat
altarele lui Dumnezeu și au pus sus idolii, iar Ilie a plâns că a rămas singur.
Dar Dumnezeu a păstrat alți șapte mii care nu și-au plecat niciodată genunchii
înaintea lui Baal. Aceștia sunt simbolul Bisericii alese care iese afară din
idolatrie şi Îl urmează numai pe Domnul.

Dacă vom merge la epocile Bisericii dintre neamuri,
vom vedea că Biserica din Efes a fost o biserică măreaţă, dar Domnul a găsit la
ea un punct slab, o greşeală: „…ţi-ai părăsit dragostea dintâi.”
(Apocalipsa 2.4).

Şi dacă citiţi în continuare, veţi observa că
întunericul s-a mărit tot mai mult în epocile următoare culminând cu Tiatira,
epoca cea mai întunecoasă a bisericii dintre neamuri, când Lumina s-a stins
aproape de tot. Apoi cei o mie cinci sute de ani. Atunci aceasta iese pe partea
cealaltă. „Tu ai numai puțină lumină. Întărește ce ai, altfel îți voi lua
sfeșnicul din locul lui
.” Aceasta vine până jos la epoca bisericii
Filadelfia, și apoi în epoca bisericii Laodicea.

Aici este frumusețea. Oh, Doamne, eu iubesc aceasta,
frate Smith.

Deci, prima epocă a Bisericii a fost Efes, iar din
Efes până în Tiatira, Biserica a parcurs o mie cinci sute de ani în care a
căzut tot mai mult în întuneric, punctul culminant fiind Tiatira. Apoi, după
intrarea în epoca întunecoasă, Domnul spune Bisericii Sale: „…ai puţină
putere şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.”
(Apocalipsa
4.8).

Atunci El a ieșit afară pe partea cealaltă și a spus:
Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” (capitolul 3.1).

Ei au pierdut Numele Lui şi nu L-au mai avut niciodată
pentru că L-au pierdut în acest interval de timp. De ce? Pentru că acolo s-a
ridicat o femeie, o mamă, mama fiicelor, care a semănat în jurul ei o altă
învățătură, contrară învățăturii biblice. Biserica Catolică este mama curvelor
şi poartă o taină: „Babilonul.”

La început, când a ieșit această biserică, a avut
puțină Lumină, apoi întunericul a devenit tot mai mare, tot mai mult, până au
făcut o organizaţie: Biserica Catolică, care nu este nici pe departe Biserica
Domnului Isus Hristos.

Cum a ieșit Luther afară? Ca Biserica Luterană. Dar
baptiştii? Ca Biserica Baptistă. Vedeţi? Ei nu poartă Numele Lui, ci au un alt
nume. „Voi aveți un nume.” Dar „nu este niciun alt nume dat sub
ceruri prin care să fim mântuiți, decât Numele lui Isus Hristos.”
Vedeți? „Îţi
merge numele că trăieşti, dar eşti mort.”
(Apocalipsa 3.1). Aceasta este
denominațiunea.

„O, eu sunt prezbiterian!” Da, ești mort.

„Eu sunt baptist!” Și mort!

Tu poți fi viu numai în Isus Hristos. Acest-i
adevărul.

Şi botezul vostru fals arată aceasta. Voi faceţi botezul
în apă prin stropire, prin turnare, în loc să-l faceţi prin scufundare. Şi dacă
îl faceţi prin scufundare folosiţi titlurile lui Dumnezeu: „Tată, Fiu şi Duh
Sfânt”, în loc să folosiţi Numele Lui: Domnul Isus Hristos. Toate aceste
învăţături false coboară din catolicism, iar noi nu spunem nimic. Tolerăm toate
aceste formalităţi şi mergem alături de ei. „Bine, dar biserica mea crede aşa…”
Este adevărat, dar Biblia nu spune aşa.

În niciun loc din Biblie nu scrie că ucenicii scoteau
limba pentru ca preotul să le pună sfânta împărtășanie pe ea, după care se
retrăgea și bea vinul singur, numindu-l Duhul Sfânt. Niciodată în Biblie nu
și-au scuturat mâinile și nu și-au dat mâna dreaptă de părtășie, numind aceasta
Duhul Sfânt. Niciodată în Biblie nu s-a ridicat cineva care să spună: „Acum
sunt credincios și am primit Duhul Sfânt.” Dacă s-a făcut cum pretindeţi voi,
în Fapte 2 ar trebui să scrie că „În ziua cincizecimii a venit un preot roman
cu gulerul ridicat şi a spus: „Fiecare dintre voi să scoată limba și să ia
sfânta împărtășanie.” Scrie așa ceva undeva în Fapte 2?

Voi protestanții sunteți la fel de răi. Metodiştilor,
unde aţi găsit scris în Fapte 2 ceea ce susţineţi voi? „Dă-i mâna dreaptă ca
semn că ai părtăşie cu el, dar apoi verifică-l şase luni ca să vezi ce face!”
Unde aţi găsit aşa ceva în Biblie?

Biblia spune că „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget
în rugăciuni şi cereri…”
(Fapte 1.14).

În mijlocul lor nu a venit niciodată un preot sau un
episcop să facă ceea ce spuneţi voi. Dar acolo a venit altcineva: „Deodată a
venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa
unde şedeau ei.”
(Fapte 2.2). Iată cum au primit ei Duhul Sfânt: „…a
venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic…”
De unde? Din cer,
nu de pe drum sau de la vreun cult.

Îţi merge numele că trăieşti dar eşti mort…”

Vedeți? Prin crezurile şi cultele voastre, voi L-aţi
pus pe Dumnezeu deoparte! „Noi credem aceasta și cealaltă! Credem că zilele
minunilor au trecut!” Cel care spune aceasta este un profet fals. Cel care-ți
spune că poți să dai mâna și să primești Duhul Sfânt, este un profet fals. Cel
care-ți spune că primești Duhul Sfânt când crezi, este un profet fals. Dacă
spune: „Ajunge să fii stropit, nu trebuie să te scufunzi în apă! Este bine şi
dacă se toarnă puţină apă”, este un profet fals. Dacă spune să fii botezat în
Numele Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, deși nu este nici o Scriptură care să
arate aceasta, este un profet fals. Acesta-i adevărul. Biblia nu învaţă
nicăieri aşa ceva. Nici un loc din Biblie nu arată că cineva ar fi fost botezat
vreodată altfel decât în Numele Domnului Isus Hristos. Ba mai mult, Biblia
spune că ucenicii lui Ioan Botezătorul, care au fost botezaţi de acest proroc
spre pocăință, au trebuit să se boteze încă o dată în Numele Domnului Isus
Hristos, ca să poată primi Duhul Sfânt. Acesta este adevărul. Aceasta nu este
doctrina „Numai Isus”, ci este învățătura Bibliei.

Vedeți unde ați ajuns prin toate aceste învăţături
nebiblice? Lângă mămica voastră! Ea este mămica tuturor crezurilor!

Priviţi în Biblie şi arătaţi-mi un singur om care a
fost vreodată stropit. Voi, catolicilor, metodiştilor, prezbiterienilor, puteţi
să-mi arătaţi în Biblie o singură persoană botezată prin stropire? Peste cine a
fost turnată vreodată apă pentru iertarea păcatelor? Puteţi să-mi arătaţi aşa
ceva în Biblie? Dacă da, veniți la mine și sunt gata să merg pe stradă cu o
tablă pe spate, pe care să fie scris: „Sunt un profet fals. Eu am fost greșit!”
Sau arătați-mi un singur loc în Biblie unde scrie că cineva a fost botezat în
Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt? Cu toate acestea 80% din voi
sunt botezați așa. Arătaţi-mi unde scrie în Biblie că cineva a botezat numai în
„Numele lui Isus”. Nu, nu veţi găsi aşa ceva, pentru că botezul corect este în
Numele Domnului Isus Hristos.

Dar cine a adus toată încurcătura aceasta? Mama
curvelor! Ce a făcut-o pe această femeie o curvă? Învăţătura ei. Ce le-a făcut
pe aceste culte o curvă? Doctrina lor!

Acesta este motivul pentru care noi nu putem fi de
acord cu cultele şi cu doctrinele lor, ci stăm curați cu această Biblie. Nu
ştiu cât de mult trăiţi Cuvântul ei, dar sunteţi învăţaţi numai din Ea.
Împlinirea ei depinde de voi, pentru că eu nu pot să vă impun s-o trăiţi.
Chemarea mea este să vă arăt Adevărul. Acesta este motivul pentru care noi nu
suntem un cult. Dorinţa mea este ca  noi
să nu ne lăsăm niciodată pângăriți de vreuna din aceste dogme. Mai degrabă iau
calea cu cei câțiva disprețuiți ai Domnului! Eu vreau să stau curat înaintea
Cuvântului lui Dumnezeu și nevinovat de sângele vreunui om. Pe aceasta stăm noi
în Tabernacolul Branham.

Acesta este motivul pentru care nu suntem unitarieni.
Acesta este motivul pentru care nu mergem cu trinitarienii; acesta este motivul
pentru care noi nu suntem „Numai Isus”. De aceea nu suntem metodişti! De aceea
nu suntem baptişti, etc. Nu, noi nu suntem un cult, ci avem o adunare frăţească
şi suntem liberi în Hristos. Pe aceasta stăm, iar Dumnezeu ne-a binecuvântat,
ne ajută și este cu noi!

Acum putem să vă spunem de ce luăm Cina, de ce facem
spălarea picioarelor și de ce nu-i vom lăsa pe cei ce știu că sunt în păcat,
s-o ia.

De aceea, în aceste două sau trei săptămâni, am mers
la frații care au avut ceva neînţelegeri între ei. Au ajuns până acolo încât nu
au mai vorbit unii cu alţii; ba mai mult, dacă se întâlneau pe stradă,
întorceau capul în partea cealaltă. Să vă fie ruşine! Cum puteți lua Cupa
binecuvântată de Dumnezeu dacă faceți așa ceva?

 Fraţi şi
surori, cum este posibil să mergeţi unii la alţii sau la telefon și să-i
bârfiți pe frații voștri? Dacă faceţi aşa ceva nu sunteţi vrednici să fiți
chemați creștini. Acesta este adevărul. Lăsați în pace acele telefoane! Dacă nu
puteţi vorbi pe cineva de bine, tăceți! Să nu uitaţi că Dumnezeu vă va face
răspunzători pentru aceste lucruri! Cât timp faceți așa ceva, sunteți călăuziți
de un duh rău şi nu sunteţi în ordine cu Dumnezeu!

Dacă vedeți că un om este greşit, duceţi-vă la el,
fiţi împăciuitori. Dacă nu poţi să-l împaci singur, mai ia pe cineva cu tine!
Nu-i de mirare că Dumnezeu nu poate face ordine în biserica Sa: este din cauză
că voi nu faceți aceasta corect! În loc să vă bârfiţi la telefon, sau să faceţi
bisericuţe mici în care să vă spuneţi nemulţumirile, mai bine duceţi-vă la cei
cu care aveţi probleme şi rezolvaţi-le. Dacă vezi că un frate a căzut în vreo
greşeală, du-te şi încearcă să te împaci cu el. Nu spune: „Bine, dar el mi-a
făcut…” Nu contează ce a făcut, du-te tu la el. Du-te tu, chiar dacă el este
cel greşit!  Nu spune: „Bine, dar el a
greşit, aşa că se cuvine să vină el la mine!” Biblia spune că tu trebuie să
mergi la el!

Dacă nu vrea să te asculte, mai ia pe cineva cu tine
ca martor. Dacă acel frate nu ia în seamă martorul pe care-l duci, du-te şi
ia-l pe păstor şi dacă nici aşa nu ascultă, spune-i: „Te voi spune bisericii şi
dacă în timp de treizeci de zile nu vrei să rezolvi problema, vei fi pus
deoparte!”

Biblia spune: „…dacă nu vrea să asculte nici de
biserică, să fie pentru tine un vameş şi un păgân.”
(Matei 18.17). Vedeți?
Cât timp un frate se află sub protecţia bisericii este ocrotit de Sângele lui
Hristos!Acesta este motivul pentru care noi nu putem să mergem oricum.

Ce vom face dacă de exemplu, eu şi Leo ajungem la o
neînţelegere, iar el greşeşte faţă de mine? Desigur, nu voi spune: „Păi, el a
greșit față de mine!”, pentru că nu contează cine a greşit. Dar să presupunem
că eu merg la el. Vedeţi, fratele este un mădular al acestei biserici, este un
creștin. El ia Cina alături de mine, şi amândoi am fost botezaţi în Numele
Domnului Isus Hristos. Noi am mers alături ca fraţii, dar într-o zi s-a
întâmplat ceva.

Acesta nu este omul, ci în nouăzeci la sută din cazuri
cel care intră între oameni este Satana. Voi îl lăsaţi pe Satana să intre între
voi şi apoi îl răniţi pe fratele vostru. Acesta-i adevărul.

Înseamnă că între mine şi Leo este o problemă care
trebuie rezolvată. Dacă restul bisericii observă că între noi este ceva, este
de datoria voastră să veniţi şi să ne spuneţi: „Băieţi, veniți amândoi aici
pentru că vrem să îndreptăm lucrul acesta.”

Atâta timp cât nu ajungem la aşa ceva, Sângele lui
Hristos ne ocroteşte. Dar când răul, cancerul acela vechi începe să se
răspândească în trup, îmbolnăvește toată biserica. Ce urmează? Începeţi să
vă răciţi! Biserica devine atât de rece încât este nevoie ca omul de serviciu
să spargă țurțurii de la intrare ca să puteţi intra în adunare. Totul este
rece! Biserica, până atunci caldă, duhovnicească, s-a răcit! Nimeni nu mai spune
nimic. Ce s-a întâmplat? Aţi alergat bine, ce vi s-a întâmplat? Vedeți,
păcatele voastre vă separă şi Dumnezeu vă face responsabili pentru aceasta!
Îndepărtaţi aceste lucruri dintre voi!

Nu este nimic rău cu mine, nimic greşit cu Leo, ci
diavolul este cel care a intrat între noi! Îndepărtaţi-l! Duceţi-vă la acel
frate, indiferent cine este el, şi dacă nu vrea să vă asculte spuneţi-l
bisericii, iar dacă în treizeci de zile nu vrea să vină în biserică să se
împace, va fi scos de sub protecţia Sângelui lui Isus! Noi îl vom pierde! În
cazul acesta lăsați-L pe Dumnezeu să facă ordine! Voi luați-vă mâinile jos
pentru că aţi făcut tot ce aţi putut. Lăsați-L pe Dumnezeu să Îl aibă puţin în
mână. Ce va face EL? Îl va da pe mâna Satanei. Atunci acel om va putea veni
înapoi sau viaţa lui va fi numai cât o palmă!

Voi știți că Biblia vorbeşte despre un frate care nu a
vrut să se pună în rânduială cu Dumnezeu. Câţi vă amintiţi acest caz? Este în 1
Corinteni 5.1-5. Acesta trăia cu mama lui vitregă şi pentru că nu a putut fi
îndreptat, Pavel a spus: „Am hotărât să fie dat pe mâna Satanei, pentru
nimicirea cărnii…”
(v. 5). Mai târziu, în 2Corinteni 2.5-11, Pavel revine
asupra acestei probleme şi îndreaptă lucrurile.

Eu am un, frate, un prieten foarte apropiat. El este
un frate bun în Domnul şi mie îmi place să-i spun pe nume: este fratele
Rasmussen din Chicago. El este un inter-denominațional. Fiul lui, care era
lucrător în biserică, s-a căsătorit cu o fată catolică şi încet, încet s-a
îndepărtat tot mai mult de biserică, făcând tot felul de lucruri neîngăduite.
La un moment dat a ajuns într-o mare încurcătură şi atunci tatăl lui i-a spus:
„Nu vrei să te împaci cu mine, fiule?” El vorbise foarte uşuratic la adresa
tatălui său şi a bisericii lui: „Sunteţi o grămadă de fanatici!” a spus el, iar
acum îi spunea: „Nu vrei să rezolvi aceasta cu biserica?”

Dar el a răspuns: „Ești tatăl meu și nu vreau să
ajungem la nici un fel de probleme între noi!”

Atunci fratele s-a dus, a luat unul dintre diaconii
bisericii şi a mers din nou la fiul său: „Wesley, vreau să vorbesc cu tine!” a
spus el. „Vrei sau nu, să retragi cuvintele pe care le-ai spus la adresa
bisericii?”, dar fiul i-a răspuns nepăsător. Atunci tatăl a continuat: „Te rog
să nu uiţi că eu sunt păstorul acelei biserici. Sunt tatăl tău, dar voi face
ceea ce spune Biblia. Ai la dispoziţie treizeci de zile ca să-ţi rezolvi
problema cu biserica, altfel, te vom scoate din prezenţa lui Dumnezeu. Tu eşti
fiul meu, dar El este Salvatorul meu. Tu ştii că te iubesc şi aş fi gata să mor
pentru tine, dar trebuie să fii corect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt
păstorul turmei, aşa că, fie că este vorba de tine sau de altcineva, trebuie să
te aliniezi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă tu nu vrei să te pui în rânduială,
eu nu mai sunt vrednic să păstoresc turma Lui.”

Băiete, acesta-i un păstor, acesta este un bărbat. Nu
credeți la fel? Vedeți? El era păstorul bisericii, dar pe cine a lovit fiul
lui? Pe acel om sau pe Salvatorul lui? Astfel, fratele s-a dus la biserică şi a
spus: „Fiul meu, Wesley, nu a vrut să asculte în problema aceasta. Apoi l-am
căutat, însoţit de un diacon, dar nici aşa nu a vrut să se îndrepte. Fratele
Cutare este martor la aceasta, aşa că iată ce am hotărât: Noi îl vom da pe fiul
meu, Wesley, pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, iar biserica aceasta şi
Sângele lui Isus Hristos nu îl vor mai ocroti. Are la dispoziţie patru
săptămâni ca să se îndrepte; dacă nu, peste patru săptămâni la ora opt, vom
face cum am spus.”

Când a sosit timpul tatăl a spus: „Mai are încă două minute.”
Timpul a trecut, aşa că a continuat: „Am spus în faţa acestei adunări şi Ţie,
Atotputernicule Dumnezeu, că fiul meu, Wesley Rasmussen ne-a părăsit. Noi am
făcut tot ce am putut ca să-l aducem înapoi, conform poruncilor și Cuvintelor
Fiului Tău, Salvatorul nostru, dar el ne-a nesocotit și a refuzat să asculte.
Acesta este motivul pentru care eu şi această biserică îl dăm pe mâna Satanei
pentru nimicirea cărnii, ca să-i poată fi salvat sufletul.” Aceasta este tot ce
a spus.

Timpul a trecut fără să se întâmple nimic. A trecut o
săptămână, două, o lună, două, dar iată că într-o noapte Wesley s-a îmbolnăvit.
A chemat medicul, iar acesta a constatat că avea temperatura foarte ridicată.
După ce l-a consultat cu atenţie nu a putut să găsească nimic. Totuşi, băiatul
se simţea tot mai rău. Atunci medicul i-a spus: „Băiete, nu ştiu ce este
aceasta dar haide să chemăm un specialist să te vadă şi el.” L-au dus la
spital, iar după ce l-a consultat, specialistul a spus: „Văd că este pe moarte
dar nu ştiu ce are!”

Alături stăteau plângând soția și copii lui, iar
medicul a spus: „Va trece… pulsul și respirația sunt tot mai slabe.”

Atunci tânărul a spus: „Vă rog să-l chemaţi pe tata.”

Da, aceasta era soluţia! „Chemaţi-l pe tata!”

Tatăl a alergat la spital, iar când l-a văzut, fiul
i-a zis: „Tată, nu mai pot, dar Dumnezeu mă aude. Dacă mă va ajuta să mă ridic,
voi îndrepta toate lucrurile. Voi face tot ce este bine şi drept.” Ce a urmat?
Chiar în clipa aceea pulsul şi respiraţia au revenit la normal, iar duminica
următoare s-a dus la biserică şi a spus: „Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi
a acestei biserici, pentru că am refuzat să ascult de păstor şi de diacon. Rog
biserica să mă ierte pentru tot răul pe care l-am făcut. Dumnezeu mi-a cruţat
viaţa…”

Vedeţi? El s-a aliniat corect cu fiecare problemă în
parte. Aşa trebuia să procedeze. 
Fraților, dacă veți proceda conform rânduielii lui Dumnezeu, totul va fi
în ordine. Înţelegeţi?

Dar priviţi cum procedează denominaţiile: „Vom aduna
comitetul şi vom hotărî.”

„Ce părere aveţi despre Jones? Ce ar trebui să facem
cu el? Îl vom da afară pentru că atunci va putea merge la metodişti, iar acolo
va fi un membru mai bun decât este la noi.” Iată-vă! Aici sunteţi voi, dar o
asemenea procedură este greşită!

Acesta este motivul pentru care noi nu urmăm
tradițiile lor! Acesta este motivul pentru care nu avem nevoie de nici un
episcop peste biserică, nici de un responsabil sau prezbiter de district, etc.

Biblia ne învață ce trebuie să facem în orice
situaţie. Acesta este motivul pentru care nu ne pierdem timpul cu cultele şi
stăm departe de ele. Noi suntem liberi. Amin. Nu  v-ați supărat pe mine, aşa-i? Să nu o faceţi!
Probabil că mâine seară voi primi câteva întrebări referitoare la ceea ce am
spus astăzi.

Eu nu vreau să spun că cei care faceţi parte din
diferite biserici, culte sau denominaţii, nu sunteţi creştini. Nu spun nici că
în cultul vostru nu ar fi mii de creştini buni; ceea ce încerc să vă spun este
de ce noi nu suntem un cult. Dar prin aceasta nu încerc să vă impun ce trebuie
să faceţi. Dacă Dumnezeu m-a chemat să predic Evanghelia, o fac așa cum îmi
poruncește EL, adică întocmai cum este scris în această Biblie. Dacă ceea ce
învăţ nu este conform Cuvântului Său, Dumnezeu mă va judeca pentru aceasta.
Problema este următoarea: dacă îl văd pe vrăjmaş venind şi nu vă avertizez,
Dumnezeu îmi va cere socoteală pentru aceasta, dar dacă vă avertizez, mai
departe depinde de voi.

Amintiţi-vă că „În zilele din urmă vor veni vremuri
periculoase.

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de
bani, lăudăroși, mândri, batjocoritori…”
(2 Timotei 3.1-2).

Vedeți, batjocoritori: „Oh, ei sunt o grămadă de
idioți! Zilele minunilor au trecut, astăzi nu mai există aşa ceva!” „El este un
bătrân profet fals!” „În bisericile noastre, femeile au drepturi egale cu
bărbaţii!”

Eu nu mă cert cu voi referitor la aceste păreri, dar
Cuvântul lui Dumnezeu vă porunceşte să nu îi îngăduiţi femeii să meargă la
amvon. Pentru mine acest lucru este „Da şi Amin!” Unii spun: „Bine, dar cultul
nostru are oameni la fel de sfinţi ca cei din Tabernacolul tău!”

Eu nu spun că nu este adevărat, dar Biblia condamnă
cultele. Acesta-i adevărul. Eu nu spun că nu aveți oameni buni și sfinți în
bisericile voastre, unii dintre ei sunt chiar mai buni decât toţi ceilalţi,
ceea ce este minunat, dar nu aceasta este problema noastră.

Mâine vom continua cu aceste studii, iar dacă vreţi să
aduceţi pe cineva cu voi, sunteţi bineveniţi. Rugămintea mea este să nu
încercaţi să găsiţi numai greşeli în ceea ce spun, pentru că eu vorbesc doar
bisericii mele. Eu nu încerc să îi învăţ pe cei ce fac parte din alte biserici,
pentru că aceasta este treaba păstorului lor…

…Acum ne vom întoarce la Geneza ca să vedem de ce un
copil nelegitim nu avea voie să intre în adunarea Domnului, timp de paisprezece
generații. Aceasta înseamnă aproximativ patru sute de ani pentru ispășirea
acelui păcat. Noi vom afla că lipsa de neprihănire a părinților se răsfrânge
asupra copiilor copiilor lor, cum a început în Geneza și așa mai departe.

 Acum vom merge
în urmă, înainte de întemeierea lumii, înainte să fi fost vreun atom sau un
singur meteorit. Când nu exista încă nimic, Dumnezeu ştia fiecare creatură şi
fiecare lucru care va fi vreodată pe pământ. Poate să ne explice cineva ce
înseamnă cuvântul „infinit”? Este ca şi cum v-aţi regla aparatul de fotografiat
în poziţia „infinit”. Acesta este infinitul, dar noi nu vom putea cuprinde
niciodată cu mintea noastră mărginită ceea ce a făcut El prin înțelepciunea Sa
nemărginită. Vedeți, noi nu putem face aceasta, dar El ne va ajuta, prin Duhul
Său, să desluşim ceea ce spune Scriptura cu privire la aceste lucruri.

Biblia spune că Isus Hristos este Mielul lui Dumnezeu.
Vă rog să fiţi atenţi, pentru ca cei care nu vor veni mâine să aibă această
problemă clarificată. Biblia spune că Isus Hristos, Mielul lui
Dumnezeu, a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii, este adevărat? Când a
fost El înjunghiat? De la întemeierea lumii. Aceasta înseamnă că atunci când
lumea nu era încă creată, când nu exista nici măcar un atom, Hristos a fost
înjunghiat. De ce? Pentru că orice lucru pe care-l hotărăşte măreaţa minte a
lui Dumnezeu se realizează imediat, este deja terminat.

Când Dumnezeu a spus: „Să fie…” totul era deja
terminat. Chiar dacă au fost necesari o sută de miliarde de ani pentru ca
lucrarea respectivă să apară, era deja înfăptuită.

Duhul care a insuflat Scriptura şi care a spus că
Mielul lui Dumnezeu a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii, a spus şi
că numele noastre au fost scrise înainte de întemeierea lumii în Cartea Vieţii
Mielului.

Poetul care a scris cântarea: „În slavă este scris un
nume nou”, a fost bine intenționat, dar nu cunoștea Scriptura. De ce? Pentru că
numele noastre au fost scrise în Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea
lumii, adică atunci când a fost înjunghiat Mielul lui Dumnezeu.

Dați-mi voie să vă dovedesc aceasta cu Biblia. Să
deschidem la Romani 8.28:

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează
spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte…” Înţelegeţi?

Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte,
i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El
să fie cel întâi înviat dintre mai mulţi fraţi.

Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi
chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe
aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”

De la întemeierea lumii, când Dumnezeu Și-a făcut
planul de lucrare. El nu spune: „M-am gândit să mai fac ceva… Da, voi mai
adăuga (sau voi mai scoate) ceva.” La El nu este aşa ceva.

Voi ştiţi că păcatul este neprihănirea pervertită.
Satan nu poate crea. Înțelegeți cu toții aceasta? Aşa ne învaţă Scriptura şi
noi o credem. Satan nu poate crea, dar poate perverti ceea ce a creat Dumnezeu.
Ce este o perversiune? Văd că majoritatea celor prezenți sunteți adulți și
majoritatea dintre noi suntem căsătoriţi.

Bărbatul şi femeia pot trăi împreună ca soţ şi soţie,
iar cât timp femeia stă lângă soţul ei este curată. Aceasta este Legea lui
Dumnezeu şi rânduiala dată de El. Dar mai există o posibilitate: ca tu să faci
acelaşi act cu o altă femeie, care nu este soţia ta. Cu una din ele, ești
neprihănit în ochii lui Dumnezeu, dar dacă faci același act cu o altă femeie,
ești condamnat de Dumnezeu la moarte. De ce? Pentru că ai pervertit
neprihănirea. Satana nu poate crea, dar perverteşte ceea ce a creat deja
Dumnezeu. Ce este minciuna? Adevărul pervertit.

De exemplu cineva spune: „Sâmbătă seara pe la ora
nouă, l-am văzut pe Billy Branham în Jeffersonville.” Aceasta este corect, dar
dacă mai adaugă: „Era beat în salonul Anthony”, spune o minciună. Dacă ar
spune: „…la biserică predicând”, este adevărat. Aceasta ar fi adevărat, dar:
„Bând într-o tavernă!” este o minciună, adică este adevărul pervertit într-o
minciună. Înţelegeţi ce vreau să spun? Vedeți, o minciună pervertește adevărul.
Lipsa neprihănirii este neprihănirea pervertită.

Ce este moartea? Viaţa pervertită. Boala? Sănătatea
pervertită. Tu eşti un bărbat sănătos şi puternic, dar ce se întâmplă dacă eşti
bolnăvicios? Ce este aceasta? Sănătatea ta este pervertită. Sau, tu ai fost o
femeie tânără şi frumoasă, iar fratele, un bărbat puternic şi frumos, dar acum
sunteţi îmbătrâniţi şi zbârciţi. Ce este aceasta? Viaţa pervertită. Înţelegeţi?

Dar această viață trebuie să vină înapoi. Binecuvântat
să fie Numele Domnului pentru că Dumnezeu ne-a făgăduit aceasta, iar noi Îl
credem din toată inima. Pe cât suntem de siguri că există Dumnezeu, pe atât
suntem de încredinţaţi că El va aduce Viaţa înapoi, pentru că aşa ne-a promis.

Ce fel de oameni ar trebui să fim noi?  Priviți cât de perfect merge totul:

…aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a şi
hotărât mai dinainte;

şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi
chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar aceia
pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”
Când? Înainte de întemeierea lumii, înainte să înceapă
lumea.

Toate aceste lucruri pot fi dovedite clar cu ajutorul
Scripturii. De ce lipsește neprihănirea? Pentru că a fost pervertită de Satan.

Acum priviţi! Când vă maturizaţi, ajungeţi la o vârstă
la care deveniţi responsabili de ceea ce faceți pentru că știți ce este binele
şi răul.

Prin naștere, voi veniți în lume prin păcat, prin
minciună, născuţi prin dorinţă sexuală. Acesta este motivul pentru care trebuie
să vă nașteți din nou, să primiți o nouă naștere, ca să intrați în ceruri.

Acum vedeți cât sunt de departe de adevăr Martorii lui
IeHoVaH, când susțin că nașterea din nou este învierea trupului? Această
învățătură este greșită. Noi suntem într-un spațiu de timp și singurul lucru
veșnic este Ceva care nu are nici început, nici sfârșit. Orice lucru veșnic nu
a avut niciodată un început și nu va avea niciodată un sfârșit. Vedeți? Dacă
ești o parte din Dumnezeu, Duhul care este în tine nu a avut nici început şi nu
va avea nici sfârşit, ceea ce înseamnă că ești veșnic cu Duhul care este în
tine.

Dragostea agapao este dragostea dumnezeiască. Ea a
venit peste dragostea phileo, care este dragostea firească, pofticioasă, şi
care a decăzut tot mai mult până a ajuns să fie o grămadă de murdărie. De
aceea, Isus a coborât pe această scară, venind din cea mai înaltă slavă, într-o
iesle, ca să ne poată ridica din starea decăzută în care ne aflam. El ne va
duce de la moarte la Viață; de la boală la sănătate; din păcat la neprihănire.
Înțelegeți? El a devenit din cel mai înalt cel mai de jos, ca să-l poată duce
pe cel mai de jos la cel mai înalt. El a devenit eu pentru ca eu să pot deveni
El, prin harul Său, un moștenitor al Tronului slavei. Înțelegeți ce vreau să
spun? Acum priviți  departe în urmă,
înainte să existe lumea aceasta, când Dumnezeu a văzut tot ce urma să aibă loc
și v-a văzut pe voi. El a văzut fiecare purice, fiecare muscă, fiecare broască,
fiecare movilă, fiecare lucru care va fi vreodată pe pământ. El a văzut totul
încă de atunci. Sigur, El a văzut.

Dar El nu a spus niciodată: „Îl voi trimite pe Fiul
Meu jos și-L voi lăsa să moară, și poate cuiva îi va părea rău de El… poate
că cineva ar putea fi salvat.”

Dumnezeu a știut dinainte cine va fi salvat şi cine
nu! Da, domnilor! El a spus: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau     l-am urât” (Romani 9.13), pentru că
înainte ca vreunul dintre ei să dovedească ce era, El a știut ce era fiecare.
El știa fiecare lucru, știa ce vei face înainte ca să te naști; El cunoștea
toate lucrurile înainte ca ele să vină la existenţă.

După cum știți, eu sunt vânător și îmi plac mult
puştile. Odată, o femeie din Texas mi-a cumpărat o puşcă Swift, de calibru
.220. Eu mi-am dorit întotdeauna o asemenea armă. Pușca Swift este cea mai
puternică dintre toate. Are douăzeci și două de cartușe, patruzeci și opt de
alice… Fabrica spune: „Nu faceți aceasta pentru că este periculos.” Dar voi
puteți mânui acel cartuș care merge cu 1525 m/s și totuși să-l țineți în locul
lui. Ca să înţelegeţi mai bine, dacă vreţi să împuşcaţi un şoim care se află la
distanţa de două sute de metri, pasărea va fi doborâtă înainte să fiți loviți
de reculul armei. Vedeți? Luați o scobitoare plată și puneți cu ea praf de
pușcă în cartuș, atât cât puneți pe scobitoare; cu acela puteți trage într-un
castor care stă la capătul acestei clădiri și se uită la voi. Care-i cauza?
Cartușul merge foarte repede și se dezintegrează, iar dacă pui un cearceaf
între aici și acolo, nu vei vedea nici măcar un fir de praf căzând pe el pentru
că acesta se întoarce înapoi. Nu în cenușă, cenușă vulcanică, ci merge mai
departe decât atât, merge înapoi în acizii originali care fac cuprul și plumbul
care sunt acolo. Merge înapoi în starea în care a fost acum o sută de miliarde
de ani. Aici este un cartuș mic, patruzeci și opt de alice de cartuș pe care-l
țin în mână, iar în secunda următoare se întoarce înapoi în ce a fost cu o sută
de milioane de ani în urmă. Și dacă lumea ar mai ține încă o sută de milioane
de ani, acesta ar fi din nou un cartuș și ar putea fi adus înapoi pentru că s-a
format din nou în cupru.

Uitați-vă la ce a făcut Dumnezeu și atunci Îl veți
iubi; apoi mergeți acasă, iar dimineața dormiți puțin mai mult; când vă veți
trezi Îl veți iubi mai mult ca niciodată.

Dumnezeu este un Constructor. Câți știți aceasta? El
este un Constructor. Acum ascultați cu atenție. Să luăm lucrurile cronologic.
Cu o sută de miliarde de ani în urmă, când Dumnezeu urma să facă lumea, ei
bine, El a avut o idee în mintea Sa.

Acum veți spune: „Frate Branham, dacă El este atât de
măreţ, de ce i-a permis Satanei să ducă omenirea în păcat?” Dumnezeu a ştiut
încă înainte de a-l crea, că Lucifer va fi diavolul. Glorie! Acum mă simt
religios. O, Doamne! Înainte ca să-l creeze, El știa că Lucifer va fi Diavolul.

„Şi ce-i cu asta?” întrebaţi voi. „De ce a îngăduit
Dumnezeu ca el să fie Diavolul?” Ca să poată dovedi că El este Dumnezeu. Acesta
este motivul.

De ce a îngăduit El să fie păcatul? Păi, cine a
existat prima dată, Salvatorul sau păcătosul? Salvatorul. Cine a fost mai
întâi, Vindecătorul sau bolnavul? Vindecătorul. Atunci de ce a permis să fie
păcătosul? Pentru că un atribut al Lui este să fie Salvator. Dacă nu ar fi
exista niciodată un păcătos, El nu ar fi fost cunoscut niciodată ca Salvator.
Aleluia! El poate face ca toate lucrurile să se învârtă în jurul slavei Sale.

…Nu cumva vasul de lut  va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai
făcut așa?”

Cine este pe roată? Cine are lutul? În ale cui mâini
se află el? Pavel a spus: „Oh, om nebun, nu a spus El că l-a ridicat pe
Faraon tocmai pentru scopul acesta?”
Cu siguranță. El a știut aceasta încă
înainte să existe lumea. El știa cine ce va fi, și a îngăduit păcatul ca să
poată fi Salvator. A permis să fie boala, ca să poată fi Vindecător; a permis
ura, ca să poată fi Dragoste. Da, El este Dumnezeu și a îngăduit toate aceste
lucruri ca să-Și poată descoperi calitățile, atributele.

Cum ați fi știut vreodată că există noapte? Dacă ar fi
fost numai ziuă nu aţi fi ştiut niciodată că există şi noaptea. Dar existența
nopții evidențiază lumina zilei. Amin. Vedeţi ce a făcut El?

Acolo în urmă, înainte de întemeierea lumii, înainte
ca El să ia acest soare vechi și să-l pună să lumineze și să încălzească acest
pământ vechi, a zis: „Iată, soarele!” El l-a creat și l-a atârnat acolo pentru
o sută de miliarde de ani. Ce făcea El? Ceva gaze. Apoi S-a mișcat în jur și a
făcut altceva: puțin potasiu. S-a mișcat pe aici și ce a făcut? Puțin calciu.
Ce a făcut El? El te-a făcut pe tine și pe mine. Ce a făcut El? Ca un
constructor, a desfășurat toți stâlpii, plăcile și laterale, știind câte
clădiri urma să construiască. Noi suntem făcuți din șaisprezece elemente ale
pământului și El ne-a făcut pe noi toți și ne-a așezat înainte de întemeierea
lumii… Eu nu știu cum a fost aceasta. De ce a făcut El aurul, cuprul bronzul,
apa și toate celelalte materiale? Pentru că El era Creatorul. Dumnezeu a făcut
fiecare lucru care există, dându-i forma dorită de El. La început, totul a fost
numai lavă vulcanică şi El a acei vulcani mari să clocotească pentru o sută de
milioane de ani, ca să facă ceva calciu. Ce este acesta? O parte din voi.

Și înainte să fi fost o fărâmă de viaţă pe acest
pământ, trupurile noastre erau așezate aici. Aleluia! Înainte de a fi vreun
strop de umezeală, noi eram deja aşezaţi aici. Când Adam se plimba în sus și-n
jos prin grădina Eden, eu eram aşezat aici. Amin. Da, domnilor! O, glorie! Când
heruvimii şi stelele dimineţii cântau împreună, iar fiii lui Dumnezeu strigau
de bucurie, eu eram aici și așteptam doar să vină suflarea de viață. Eu eram
aici; El m-a creat aici; a avut trupul meu aşezat aici. Trupul vostru era
aşezat în acest pământ. Doamne, cum a ajuns aici? Dumnezeu l-a avut așezat
aici. El l-a făcut. Noi suntem făcuţi din șaisprezece elemente: petrol,
potasiu, lumină cosmică, și multe altele. Vedeți, noi eram așezați aici.

Ce s-a întâmplat apoi? Dumnezeu i-a zis Duhului Sfânt
(este doar un exemplu): „Eu sunt Dragoste, iar Tu ești o parte din Mine. Du-te
şi fă dragoste cu lumea!”

Şi marele Duh Sfânt a venit şi a făcut aceasta,
desigur, noi ne gândim ca un exemplu, pentru că nu a fost așa. Duhul Sfânt și
Dumnezeu este aceeași Persoană, cu scop identic și motiv identic. Scuzați-mă
pentru ceea ce voi spune în continuare: „El a venit, şi-a întins aripile peste
pământ şi a început să clocească.” Ce este aceasta? Ca la cloşcă: ea îşi
cloceşte ouăle din care ies puişorii. Cloc, cloc, aceasta este dragostea ei.

„O, viață, vino, apari!” a strigat El. A privit în jur
şi a spus: „Vreau să vină frumusețea pentru ca pământul să fie plăcut la
vedere! Apari lumină!” Vedeți, Duhul Sfânt Se mișca și făcea toate acestea.
Când El a spus aceste cuvinte, ele au venit la existenţă: acolo apare un deal,
apoi puțin calciu amestecându-se cu puțin potasiu. În ce se împătură aceasta?
Viață, vino înainte! Un ghiocel micuț își scoate capul de sub o piatră. „Vino
aici, Tată, uită-Te la aceasta.”

Ce urmează? Apare micuţul ghiocel… îşi scoate capul de
sub o piatră. De ce? pentru că El a spus: „Vino, viaţă!”

 „Arată bine.
Cloceşte mai departe.”

El a clocit afară florile, a adus afară toată
vegetația. Apoi a adus la suprafaţă animalele şi păsările, care au zburat afară
din praf, iar după un timp a apărut omul, și el era bărbat și femeie. Dar nu
hermafrodit, ci numai în el. Acolo era şi duhul feminin.

Dacă vedeţi un bărbat care se poartă ca o femeie, este
clar că ceva nu este în ordine cu el. La fel este cu o femeie care îşi taie
părul, sau umblă cu salopetă sau cu pantaloni: categoric ceva este greşit cu
ea. Femeia are duhul feminin, iar bărbatul are duhul masculin. Noi știm cu
toții aceasta. Este corect ca o femeie să încerce să fie și să acționeze ca un
bărbat?

Când eram încă paznic de vânătoare, odată am mers cu
autobuzul. Şi în timp ce vorbeam cu cei din jur, am lovit o femeie cu mâna
peste genunchi. Am făcut-o pentru că pur şi simplu nu am știut că este femeie.
Purta o căciulă mare, ochelari şi fuma în timp ce povestea o întâmplare.

Ea spunea arătând cât se poate de dur: „Aseară, un
băiat care dormea sus a căzut (şi a tras un fum din ţigară). Niciodată nu am
mai râs așa de bine.”

 Am început să
râd şi eu, am lovit-o peste genunchi şi am zis: „Băiete, asta-i una bună,
aşa-i?” Şi în timp ce am tot povestit, la un moment dat ea şi-a ridicat puţin
căciula şi am văzut că avea peste cap o fundă, pentru că era femeie. Niciodată
nu m-am simţit aşa de jenat ca atunci.

„Eşti femeie?” am întrebat-o uluit.

„Desigur”, a răspuns ea, „de ce?”

„Iartă-mă, te rog. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată
așa ceva.”

Zilele trecute am văzut un semn care m-a emoționat
profund. Se spunea:  „Doamnele sunt gata
să poarte haine!”

„Lăudat să fie Dumnezeu pentru aceasta.” Dar după
aceea am aflat că hainele despre care se vorbea erau de fapt pregătite şi nu
erau ceea ce credeam. Eu am crezut că se vor îmbrăca decent, dar nici vorbă de
aşa ceva.

La început, Adam a fost creat singur şi pentru că
Domnul a văzut că nu era bine să fie singur, a luat o coastă din trupul lui şi
a făcut-o pe Eva, un produs lateral pentru el. Dumnezeu a luat afară din Adam
duhul feminin, care este plin de iubire, gingăşie şi plăpând, şi l-a pus în
Eva, iar duhul masculin l-a lăsat în Adam. Astfel, dacă bărbatul sau femeia nu
se comportă aşa cum au fost făcuţi, înseamnă că ceva este greşit cu ei, este o
perversiune. Atunci, ca şi acum, cei doi erau una.

Înainte de încheiere, aș vrea să luăm o mică dramă.

Adam o ia pe Eva de braţ şi pleacă împreună, iar ea îl
întreabă:

„O, dragă, şi zici că tu ai pus nume la acest animal?”

„Da, eu i-am pus nume.”

„Şi cum îi zici?”

„Acesta este un cal.”

„Ooooo. Dar aceea?”

„Aceea este o vacă.”

„Tu i-ai pus nume şi ei?”

„Da.”

„Ooooooo!”

„Dar cele două care stau cu capetele apropiate una de
alta?”

„Acelea sunt păsările iubirii.”

„Oh, înțeleg, înțeleg!”

Mai merg puţin şi ea îl întreabă din nou:

„Dar acestea ce sunt?”

„Acestea se numesc aşa şi aşa…”

„Înțeleg. Sunt așa de frumoase…”

Apoi se aude răgetul unui leu.

„Cum se numeşte animalul acesta?”

„Este leul.”

„Dar acela?”

„Tigrul.”

„Oh, înțeleg!”

Păreau niște pisicuțe care umblau mieunând în jurul
lor.

După un timp, Adam a zis:

„Uite, dragă, este timpul să mergem la biserică.”
Știți, este ceva despre timpul când soarele coboară spre asfinţit. Da, seara
când apune soarele, voi doriţi să mergeţi să vă închinaţi. Iar dacă nu mergeţi
la biserică, vă retrageţi în camera voastră și citiți Biblia. La câţi dintre
voi vă place să vă retrageţi singuri? Înțelegeți? În om este Ceva care-l
împinge să facă aceasta. Să faceți aceasta! Timpul de mers la biserică.

Ei nu au spus niciodată: „Un moment, Jones aparţine de
trinitarieni, iar noi aparținem de…” Nu, acolo nu era aşa ceva! Ei nu aveau o
biserică sau un scaun plătit pe care să şadă, ci s-au dus în pădure şi au
îngenuncheat acolo.

Iar slava Domnului 
îi învăluia acolo în tufișuri înțelegeți, și eu pot auzi o Voce care
spunea:

„S-au bucurat copiii Mei de ziua pe care Domnul
Dumnezeu tău, ți-a dat-o pe pământ?”

„Da, Doamne, ne-am bucurat mult astăzi, nu-i aşa draga
mea?”

„Da, da, ne-am bucurat, dragă.”

„Doamne, înainte de a ne culca, Îţi mulţumim pentru
tot ce ne-ai dăruit.”

Şi Adam îşi întinde braţul puternic pentru ca ea să se
aşeze pe el. La picioarele lor se întinde liniştit tigrul, apoi vine şi leul şi
toate lucrurile se odihnesc în pace.

Și după ce adorm, Dumnezeu vine jos împreună cu o
mulțime de îngeri, cu Gavril, creația Lui din cer. Ei vin jos și pășesc tiptil
în dormitor, și privesc în jur, iar Gavril spune: „Tată, vino și privește cum
dorm copiii Tăi.”

Câți dintre voi ați intrat vreodată în camera copiilor
după ce aceştia adorm?  Nu spuneţi în
timp ce-i priviţi: „Aşa-i că seamănă cu tine?” Ați făcut vreodată aceasta?

Eu şi Meda facem adesea aşa. Ea îl privește pe Iosif
și-mi zice: „Are fruntea înaltă ca tine”. „Da, Meda, dar are ochii mari ca ai
tăi. De ce? Pentru că este o parte din noi; este rezultatul unirii noastre.

Și Tatăl vorbește cu Gavril despre cei doi oameni, iar
Gavril Îi spune: „Știi, el seamănă cu Tine.” Uitați-vă la voi înșivă, fiindcă așa
arată Dumnezeu. El Se uită la voi pentru că sunteți vlăstarele Lui. Câți știți
aceasta? Înțelegeți?

Știți care este cea mai inferioară formă de viaţă?
Broasca. Care este cea mai superioară? Omul. Şi totul a mers de la o formă
inferioară, spre forma cea mai superioară: de la broască, păsări, animale, tot
mai sus, până la ființa cea mai superioară, care a fost făcută după chipul lui
Dumnezeu. Iată-vă! Dar femeia nu a fost făcută după imaginea lui Dumnezeu, ci
este imaginea bărbatului. Vedeți? Și Dumnezeu privea spre cei doi şi zicea:
„Da, sunt frumoşi.”

Cum erau cei doi? Nemuritori. Ei nu trebuiau să moară
niciodată. Aceasta era doar prima mână de calciu, de potasiu, fiecare lucru
începând în felul acesta. Nu era minunat? Dar apoi a venit păcatul şi a murdărit
toată creaţia.

De ce a îngăduit Dumnezeu aceasta? Ca să poată dovedi
că El este Salvatorul. De ce a îngăduit bolile? Ca să arate că El este
Vindecătorul. A îngăduit să vină moartea ca să arate că El este Viaţa.
Înţelegeţi? El a îngăduit să se întâmple toate aceste lucruri rele ca să poată
dovedi că El este bun, să dovedească ce era El.

Voi vorbiți despre faptul că vom cânta Povestea
Răscumpărării; spuneți că atunci când va veni Isus, această biserică va sta
acolo, la marginea acestui pământ, și vom cânta povești despre înviere, iar
îngerii ne vor asculta plini de mirare pentru că nu pot înţelege despre ce
cântăm noi, deoarece ei nu au fost niciodată pierduți. Ei nu ştiu prin ce am
trecut noi. Dar noi ştim ce înseamnă să fii pierdut şi apoi regăsit. Oh, noi
vom putea să Îi cântăm osanale, pentru că El nu este Salvatorul lor, ci al
nostru! Îngerii nu au avut niciodată nevoie de salvare şi nici de vindecare.
Nu! Glorie! El nu este Viață pentru ei. Sigur că nu, pentru că ei nu au fost
niciodată morți în păcat și nu au călcat niciodată Legea lui Dumnezeu, cum am
făcut noi oamenii. Noi am fost morţi, dar acum trăim prin El. Ce vom spune
atunci cu coroanele jos? „Tu ești reverendul Cutare și Cutare.”? Oh, nu, nu,
nu, nu! Toată slava I se cuvine numai Lui. Aceasta este. Iată-vă! Atunci ne vom
povesti unii altora cum am biruit şi vom înţelege toate lucrurile.

Ce s-a întâmplat apoi? A spus Dumnezeu atunci: „Aș
putea distruge calciul și potasiul Meu și totul se va nărui”? Nu, El nu a făcut
aceasta pentru că știa că așa avea să fie. Duhul Sfânt m-a făcut ceea ce sunt.
Eu mănânc alimente şi sunt ceea ce mă vedeţi. Toţi aceia pe care i-a văzut
adulţi înainte de întemeierea lumii, se maturizează. Vedeți? Acesta vine prin
femeie, așa cum a spus El că va fi, dar data viitoare vine de la Dumnezeu.
Atunci nu mai vine prin femeie, ci prin Bărbat. Vedeți? Viața aceasta vine prin
dorinţa sexuală, dar Viaţa viitoare vine prin Cuvântul vorbit de Dumnezeu.

Și dacă ne naștem din El, nu mai este nimic care ne
poate vătăma sau atinge. Este aşa cum a spus Pavel: „…nici moartea, nici
viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum,
nici cele viitoare,

nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură,
nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în
Hristos Isus, Domnul nostru.”
(Romani 8.38-39). Nu există nici un lucru care să ne poată despărți de El.

Eu mai am cam cinci fire de păr şi voi fi complet
chel. Îmi amintesc că odată, în timp îmi pieptănam acele câteva fire de păr,
soția mi-a zis:

„Billy, eşti aproape chel.”

„Dar nu am pierdut nici măcar un fir de păr.”

„Dar unde sunt?”

„Unde au fost înainte să le am eu?”

În urmă cu o sută de ani, ele nu erau aici, dar
existau în pulberea pământului. Este adevărat? Apoi, în urmă cu vreo cincizeci
de ani, au început să vină pe capul meu. De unde? Din praful pământului. Iar
acum se întorc înapoi unde au fost. Este adevărat? Ele nu au fost, iar acum
sunt. Ce este aceasta? Cine le-a făcut ceea ce sunt? Dumnezeu. Iată-L! El a
făcut un tablou, iar eu doresc să fac parte din el.

Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este
boldul, moarte? Mormântule, unde îți este biruința?”
(1 Corintei 15.55).

Poate că într-una din aceste zile mă vei îngropa, dar
frate, eu nu voi fi mort. Nu! Vă spun aceasta cu toată convingerea. Oh, noi vom
învia. Aleluia! În dimineaţa învierii, legăturile morţii vor fi rupte şi noi
vom învia, aleluia, noi vom învia! Nu există nimic care să poată mă poată ține
de la înviere. Iadul nu are destui diavoli ca să mă poată opri să înviez.
Nicăieri nu există nimic să mă poată ține de la înviere!

 Eu am
făgăduinţa lui Dumnezeu, am Duhul Sfânt; am ZOE, Viața veșnică a lui Dumnezeu.
Trupul acesta bătrân vine din ţărână, pentru că de acolo m-a luat Dumnezeu.

Și El, care m-a luat din ţărâna pământului, nu mă va
lăsa pentru că de fiecare dată când aud bătăile unui clopot de biserică, mă
gândesc la vizita Îngerului, care a venit din prezenţa Sa şi mi-a spus: „Să nu
bei, să nu fumezi şi să nu-ţi întinezi trupul cu femei, pentru că atunci când
vei fi mai bătrân, Eu am o lucrare cu tine!”

„Cine ești Tu?”

„Vei ști mai multe despre aceasta mai târziu.”

Și după ani, iată-L venind! El plutea acolo la botez,
Se arăta pe El Însuși. El Se declară pe Sine Însuși, răspunde, iar eu Îl văd
stând de fiecare dată acolo, pretutindeni.

 Unde să merg
dacă El m-a făcut ceea ce sunt fără să pot avea de ales? Nu eu am mers
niciodată acolo în urmă să spun: „Charlie Branham, căsătorește-te cu Ella
Harvey şi naşte-mă pe mine!” Nu, domnule! Nu, nu eu am făcut această alegere,
ci Dumnezeu. Iar dacă El m-a făcut ceea ce sunt, fără să aleg, cu atât mai mult
când Duhul Sfânt  vine peste mine, eu
spun: „Da, Doamne, Tu eşti Creatorul meu. Te iubesc şi Te accept ca Salvatorul
meu!”?

Cine mă va putea ține în praful pământului? Nimeni nu
va putea face aceasta, frate, pentru că nici o bucăţică din calciul sau
potasiul creat de Dumnezeu nu se va risipi. „Tot ce Mi-a dat Tatăl înainte
de întemeierea lumii, va veni la Mine.”
Iuh! Îmi vine să strig chiar acum!
Tot ce Mi-a dat Tatăl, va veni la Mine și niciunul dintre ei nu se va
pierde, ci Eu îi voi învia din nou la înviere.”
Eu L-am auzit chemând și am
venit la El. Atunci cine m-ar putea ţine în pulberea pământului? În lumea
aceasta nu există destule pompe funebre ca să mă ţină în ţărână. Într-o zi voi
învia şi atunci voi fi asemenea Lui, spălat în Sângele Lui, născut din Duhul
Lui! Aleluia!

De curând am fost vizitat de un bun prieten, Wilbur
Snyder, care lucrează la compania de asigurări. El mi-a zis:

„Billy, aş vrea să-ţi vând o poliță de asigurări.”

„Mulțumesc”, am răspuns eu, „dar am deja una.” (Soţia
mea m-a privit surprinsă, ca şi cum ar fi spus: „De ce minţi, băiete?”).

„Ai o asigurare?” m-a întrebat el mirat.

„Da, domnule.”

„La care companie?”

„Eu am primit o Asigurare binecuvântată,

 Isus este al
meu,

 Oh, ce gust
dinainte al gloriei divine!

Moștenitor al salvării procurate de Dumnezeu,

Născut din Duhul Lui, spălat în Sângele Lui.”

 „Bine Billy,
dar această asigurare nu te va pune în mormânt.”

„Este adevărat. Ea nu mă va pune în mormânt, ci mă va
scoate de acolo.” Aleluia! Eu nu mă îngrijorez cum să ajung acolo, ci cum să
ies de acolo.

Asigurarea pe care o am eu îmi spune: „Eu îi voi aduce
pe toți pe care Mi i-a dat Tatăl; toți sunt ai Mei.” Pe mine nu mă interesează
ce a făcut tatăl sau mama mea: „Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine…” şi:
Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis…”
(Ioan 6.44).

Aleluia! Când i-a cunoscut El? Înainte de întemeierea
lumii. Când a fost înjunghiat Mielul lui Dumnezeu, noi am fost înjunghiaţi
împreună cu El. Amin. „Eu am hotărât Biserica mai dinainte.” Ce a hotărât El
mai dinainte? Biserica. Cum ajungem noi în Biserică? „…Printr-un singur Duh,
noi toți suntem botezați într-un singur Trup.”
(1 Corinteni 12.13). El a
știut încă înainte de întemeierea lumii că noi vom fi acolo.

 „Și aceia pe
care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte.

Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi
chemat; şi aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; şi aceia pe
care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”
(Romani 8.29-30).

Dumnezeu mi-a făgăduit în Cuvântul Său că Îl voi
întâlni şi că iadul nu are atât de mulţi diavoli încât să poată ţine pe vreunul
din copiii Lui, pentru că ceea ce a spus Dumnezeu este „Da” şi „Amin!”

Dacă cu o sută de milioane de ani înainte de
întemeierea lumii, stelele dimineții cântau împreună, iar fiii lui Dumnezeu
strigau de bucurie; dacă îngerii se bucurau pentru ceea ce va face El, cum ar
putea să ne ţină diavolul în ţărâna pământului? Nu, el nu va putea face
aceasta!

Mai avem încă douăzeci de minute până la ora zece.
Sunteţi fericiţi?

„Oh, eu simt că aş călători,

Eu simt că aş călători.

Casa mea cerească

Este luminoasă şi atrăgătoare.

Eu simt că aş călători.

Oh, eu simt că aş călători,

Eu simt că aş călători,

Casa mea cerească

Este luminoasă şi atrăgătoare.

Eu simt că aş călători.”

Vă plac cântările vechi ca aceasta? Mai este un cântec
vechi pe care obişnuiam să-l cântăm: „Harul şi mila m-au găsit pe mine. Acolo
Steaua dimineţii străluceşte…”

Soră Gertie, îţi mai aminteşti cântecul acesta?

„Harul şi mila m-au găsit,

Acolo Steaua dimineţii străluceşte

Luminând locuinţele ei în jurul meu.”

Oh, da! „Lângă cruce…” Dă-ne tonul la cântarea
aceasta, soră. Vino sus, te rog. Mie îmi plac toate aceste cântări pentru că
sunt inspirate. Voi puteţi sări cât vreţi, în ce mă priveşte prefer harul şi
mila Lui.

Să cântăm:

„Isuse, ţine-mă lângă cruce,

Acolo-i un izvor preţios

Fără plată, pentru toţi.

Un râu vindecător

Curge din muntele Calvarului.

În cruce, în cruce

Să fie slava mea;

Până când sufletul meu răpit

Va găsi odihnă dincolo de râu.”

Oh, ce frumos! Gândiţi-vă la aceasta. Ce s-ar fi
întâmplat dacă nu ar fi existat Salvatorul? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi
avut Cuvântul? Ce se întâmpla dacă nu te chema? Ce  s-ar fi întâmplat dacă nu te-ar fi cunoscut
mai dinainte şi în seara aceasta ai fi fost pierdut ca restul lumii? Îl iubiţi?
Oh, Doamne!

Să nu uitaţi serviciul de mâine dimineaţă, de la ora
9.30.

„În cruce, în cruce,

Să fie salvarea mea;

Până când sufletul meu răpit

Va găsi odihnă dincolo de râu.”

Acum aş vrea tonul la cântarea „La izvor este loc”.
Câţi ştiu cântarea aceasta?

Daţi mâna unul cu celălalt. Voi ştiţi că este un loc
pentru toţi metodiştii, pentru toţi baptiştii, pentru penticostali… „La izvor
este loc pentru toţi.”

Câţi dintre voi cunosc acest cântec vechi? Haideţi să
ne dăm mâinile.

„Loc, loc, da, acolo este loc

Acolo la izvor este loc pentru tine;

Loc, loc, da, acolo este loc.

Acolo la izvor este loc pentru tine.

Oh, loc, loc, este loc suficient

Acolo la izvor este loc suficient pentru tine.

Oh, loc, loc, da, acolo este loc

Acolo la izvor este loc pentru tine.”

Acum am o surpriză pentru voi. Toate predicile
(benzile şi cărţile) se vor vinde la un preţ foarte mic, chiar aici în adunare.

Să ne rugăm. Aduceţi-i şi pe cei bolnavi pentru că
Dumnezeu ne va da un timp binecuvântat. Noi ştim că El va face aceasta.

Dacă mai este ceva în neorânduială, să ne grăbim să
punem totul în ordine, pentru că în mijlocul vostru este un Duh înalt, cum nu a
mai fost până acum. Înţelegeţi? Şi vă însărcinez înaintea lui Isus Hristos să
nu Îl mai lăsaţi să plece.  Ţineţi cu
tărie la ceea ce aţi primit şi mergeţi înainte! Voi sunteţi fraţi. Să nu uitaţi
că nu fratele sau sora voastră fac ceva greşit, ci Satana este vinovatul. El
umblă în jurul vostru și intră înăuntru. Vouă să vă pară rău de fratele sau
sora respectivă şi nu uitaţi: Cel ce face aceasta este Satana. Dacă în inima
voastră apar asemenea stări, grăbiţi-vă să le daţi afară pentru că altfel vă
vor răpune. Da, Satana vă va răpune, aşa că staţi departe de aşa ceva!
Amintiţi-vă că:

„Acolo-i loc, loc din belşug,

Acolo-i loc pentru metodişti

Loc pentru baptişti,

Loc pentru penticostali.

Acolo-i loc pentru toţi.

Loc, loc, da, acolo este loc

Acolo la izvor este loc pentru tine.”

Câţi dintre voi îşi amintesc vechiul nostru cântec de
încheiere?

„Ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al întristării şi necazului.

Acesta-ţi va da bucurie şi mângâiere

Ia-L peste tot unde mergi.”

Frate şi soră Jeffreys, aş vrea să rămâneţi cu noi
împreună cu băieţii şi toţi ceilalţi.

„În Numele lui Isus ne închinăm,

Şi cădem în închinare la picioarele Lui.

Ca Rege al regilor în ceruri Îl vom încorona,

Când călătoria noastră se va sfârşi.

Ia Numele lui Isus cu tine,

Ia-L ca un Scut în fiecare zi.

Oh, când ispita se apropie

Şopteşte Numele sfânt în rugăciune.

O, eu Îl iubesc,

Iubesc minunatul Nume al lui Isus.”

Să ne ridicăm în picioare în timp ce vom cânta:

„Ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al întristării şi al necazului.

El îţi va da bucurie şi tihnă,

Ia-L cu tine oriunde mergi.

Nume scump, o, cât e de dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului;

Nume scump, o, cât e de dulce,

Nădejdea pământului şi bucuria cerului.”

Să ne plecăm capetele şi să cântăm din nou:

„La Numele lui Isus să ne plecăm,

Căzând în închinare la picioarele Lui,

Rege al regilor în cer Îl vom încorona,

Când călătoria noastră se sfârşeşte.

Nume scump, o, cât e de dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului!

Nume scump, o, cât de dulce e!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului!”

Staţi cu capetele plecate în continuare…

„Ia Numele lui Isus cu tine…”

– Amin –