DE CE? – 2

Vă mulţumesc.  Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Tată ceresc, în seara
aceasta ne apropiem de tronul îndurării Tale în Numele atotsuficient al
Domnului Isus, cu asigurarea că ne va da ceea ce vom cere în rugăciunile
noastre.

Mai întâi Îţi cerem
iertare pentru păcatele noastre şi ale oamenilor, şi Te rugăm să laşi în
continuare binecuvântările Tale printre noi, ca Numele Tău să fie slăvit.

Binecuvântează
cuvintele spuse prin cântări şi prin predică sau mărturie şi tot ce se va mai
face, vindecă bolnavii, salvează-i pe cei pierduţi, dă Duhul Sfânt celor ce însetează
după El şi fă să-şi amintească multă vreme de seara aceasta din pricina
prezenţei Tale., fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Ieri dimineaţă, am
spus la dejun că eu întârzii întotdeauna. Nu demult am predicat la biserica
fraţilor uniţi şi am ajuns cu o oră mai târziu, iar păstorul de acolo a spus:
„Vi-l prezint pe întârziatul domn Branham.”

„Ei bine, am spus eu,
întotdeauna am fost mai întârziat. Mama spunea că m-am născut la nouă luni, dar
arătam de parcă nu am avut timp destul fiindcă am cântărit doar două kilograme
şi două sute şaizeci de grame. Când m-am căsătorit, ea m-a aşteptat cam o oră.
Am ţinut totul pe loc până când am rezolvat problema unuia din spital, şi apoi
am venit. Următorul lucru ar fi să întârzii la înmormântarea mea. N-aş vrea să
vină prea devreme pentru că aş vrea să mai stau aici ca să-L slujesc pe
Domnul.”

Este bine să fiu în
seara aceasta aici şi să am parte de o audienţă ca aceasta. Cei care locuiţi
lângă Los Angeles, ştiu că mâine dimineaţă este dejunul oamenilor de afaceri
creştini. Dacă bine ştiu, se va ţine la Clifton şi sper să ajung şi eu mâine
dimineaţă.

Am auzit că fratele
Shakarian a fost destul de bolnav. El va veni? Ei, atunci este foarte bine.
Fratele Demos Shakarian este un prieten şi un frate bun pentru mine. Am auzit
că a fost puţin bolnav, dar nu am ştiut că a fost atât de grav. A fost epuizat.
Cu doi ani în urmă i-am spus că ar fi bine să se odihnească puţin, să o lase
mai moale, dar el a replicat: „Întâi pune tu în practică ce spui!” Şi aşa…

Îmi amintesc de
Raymond Richey când am fost la biserica de la Long Beach. Urma să intrăm în
auditoriu, iar prietenul meu Raymond a avut o prăbuşire nervoasă şi m-a apucat
de cracul pantalonului. Tocmai se întorsese din Coreea şi era într-o stare
groaznică. El mi-a spus: „Frate Branham, nu mai continua aşa!” Raymond a mers
puţin prea departe, ştiţi voi. El mi-a spus: „Te sinucizi dacă mai continui
aşa. Uită-te în ce stare am ajuns eu.”

Am trecut prin toate
aceste situaţii, aşa că ştiu ce înseamnă aceasta. Şi când văd câte mai trebuie
făcute… Mi se pare că nu am timp suficient să le fac pe toate, iar aceasta mă
face nervos. Nădăjduiesc că Domnul mă va ierta şi râvna mea nu o va lua
înaintea înţelepciunii. El să-mi dea înţelepciune să ştiu cum să-mi folosesc
râvna.

Mă bucur că sunt din
nou aici, cu voi, fraţilor. Este atât de plăcută audienţa de aici! Îmi place să
văd aceste adunări în care toţi par o inimă şi o simţire, şi parcă se poate
întâmpla orice. Îi sunt recunoscător Domnului pentru că aşa au fost ultimele
adunări; şi cât timp continuă aşa, simt că pot înainta. Dar când sunt schimburi
de focuri, este rău, ştiţi voi, atunci nu este unitate şi… Dar aici este o
mare frăţietate şi Îi mulţumesc Domnului pentru aceasta. Fie ca Domnul să continue
lucrul acesta.

Noi ne dăm seama că
acum nu mai avem poleiala adunărilor de la început. De obicei, potrivit
istoriei, o trezire care se ridică ţine cam trei ani. Un predicator dă ce este
mai bun cam trei ani, după care trăieşte din reputaţia pe care şi-a făcut-o în
aceşti trei ani. Eu mă bucur că în ceea ce mă priveşte, mi-am pus inima pe
Cuvânt şi astfel pot trăi prin Cuvânt.

Eu cred această
Biblie binecuvântată; cred că este lucrul cel mai măreţ; cred că este Dumnezeu.
Cuvântul este Dumnezeu în formă de literă. Şi când vine Duhul Sfânt şi Îl
însufleţeşte, Îl aduce la viaţă.

Ştiţi că avem multe
interviuri. Astfel când am plecat de acasă, avem o listă cu trei sute de
interviuri. Noi intrăm cu oamenii înăuntru, tragem perdelele jos, şi stăm acolo
şi ne rugăm până când Domnul ne descoperă prin vedenii ce să facem. Noi ştim că
Cuvântul Domnului ne vorbeşte şi ne descoperă programul, dar uneori, în viaţa
unei persoane sunt lucruri cu care nu ştie ce să facă, iar atunci stăm înaintea
Domnului până primim răspuns. De aceea facem aceste interviuri.  Unii oameni pot aştepta şi patru sau cinci
ani până să intre la aceste interviuri.

Ieri sau azi
dimineaţă am vorbit despre Lumina strălucitoare din zilele din urmă. Eu m-am
abţinut să vorbesc, deoarece sunt aici ca să mă rog pentru bolnavi şi să pun
umărul împreună cu fraţii, ca să tragem năvodul afară.

Dar eu cred cu
adevărat că trăim în zilele din urmă. Aş vrea să iau un grup ca acesta, unit
într-un duh şi cu o inimă, să avem două sau trei săptămâni de servicii, dimineaţa,
după-amiaza şi seara, şi să venim cu Biblia aşa cum o vedem.

Sunt atât de
recunoscător! Aici lângă mine este un intelectual grec, iar ieri am fost
împreună. Tatăl lui este un predicator renumit în Grecia, iar el înregistrează
benzile. El mi-a zis: „Frate Branham, am crezut că eşti un învăţat grec.”

„Eu nu ştiu bine nici
engleza, să nu mai vorbesc de greacă din care nu ştiu nici un cuvânt.”

„Dar adunând
subiectele, pronumele şi toate celelalte lucruri din învăţătura ta, pot să trag
o linie, fiindcă se împart perfect şi se potrivesc exact cu greaca.”

Mă bucur să aud
aceasta, pentru că în tot ce spun încerc să mă las călăuzit întotdeauna de
Duhul Sfânt, iar dacă ar spune ceva contrar cu Biblia, nu aş crede.  N-aş crede că este Duhul Sfânt, pentru că El
stă  întotdeauna pe Biblie.”

Cred că azi dimineaţă
am vorbit despre femeia aceea rău famată de la fântâna din Sihar, care L-a
văzut pe Domnul Isus.

Eu am o învăţătură
mai ciudată, iar dacă nu se potriveşte cu a voastră, faceţi la fel ca atunci
când mâncaţi pui fripţi la voi acasă. Mie îmi plac puii fripţi, iar dacă găsesc
un os nu arunc tot puiul, ci arunc osul şi continui să mănânc puiul. Aşa să
faceţi şi voi.

Eu cred că numele
Bisericii a fost scris în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii,
pentru că Dumnezeul cel infinit a văzut-o prin cunoştinţa Sa mai dinainte.

Ştiu că acesta este
un subiect deschis, dar eu nu cred aşa cum cred mulţi, ci cred că prin
cunoştinţa Sa mai dinainte, Dumnezeu a putut să cunoască sfârşitul înaintea
începutului fiindcă este infinit.

Chiar dacă sunt parte
din acea Biserică, şi nădăjduiesc că sunt, eu caut mântuirea cu teamă şi cu
cutremur şi stau numai pe Cuvânt.

Nu este un cuvânt
prea bun, însă când sămânţa hotărâtă mai dinainte din acea femeie, care a
crezut, a observat… Deşi era în starea aceea păcătoasă, ea aştepta venirea lui
Mesia. Rânduiala bisericii din vremea aceea era aproape la fel ca cea a
bisericii de astăzi. Deşi avea acel fel de trăire, femeia a observat că acei
pretinşi religioşi nu erau decât o grămadă de făţarnici; şi nu spun aceasta ca
o batjocură, ci o fac cu toată sinceritatea şi din dragoste pentru toţi.

Când a spus: „Nu se
cuvine ca Tu, care eşti evreu, să ceri aşa ceva de la o samariteană, fiindcă
noi nu avem nimic unii cu alţii,” ea aştepta răspunsul acelui Om.

Şi El i-a zis: „Dacă
ai şti cu Cine stai de vorbă, tu Mi-ai cere să-ţi dau să bei.” Apoi i-a zis:
„Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat,” a
răspuns ea.

„Bine zici că n-ai
bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut şi cel cu care eşti acum, nu este
bărbatul tău.”

Priviţi! Acolo era
acea sămânţă hotărâtă mai dinainte: „Tot
ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine
,”
şi: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.” (Ioan
4.10,16-18; 6.37,44).

Când Lumina a strălucit peste sămânţa aceea hotărâtă mai
dinainte… Nu ca intelectualii aceia care stăteau acolo şi criticau, şi care
credeau că sunt din grupul ales, dar nu erau. Ei L-au numit Beelzebul, dar când
Lumina a întâlnit acea sămânţă, ea a spus: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi
ştim că atunci când va veni Mesia, El va face aceste lucruri.”

Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt
Acela.”
O, aceasta a fost tot! Înţelegeţi? „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.” Noi semănăm doar sămânţa. Dumnezeu le împrăştie unde
vrea. Astfel, unele cad pe marginea drumului; altele cad între spini şi sunt
înăbuşite de ei, iar altele car în pământ bun. Eu nu ştiu unde sunt ele; noi
doar semănăm.

Mulţumesc. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum haideţi să
citim Cuvântul, fiindcă vreau să aduc o mică învăţătură. Dacă va fi cu voia
Domnului, duminică după-amiază aş vrea să aduc un mesaj micuţ pentru biserică.

Este frumos din partea fraţilor care mi-au trimis o
scrisoare în care spuneau: „Frate Branham, noi îţi predăm amvonul, aşa că
predică tot ce ai pe inimă.” Mai mare libertate decât aceasta, nu aş putea să
am. Sunt foarte recunoscător pentru grupul acesta de fraţi lucrători şi
păstori.

Mulţi predicatori sunt suspicioşi pentru că au acest
drept. Ei sunt păstori şi vor să ştie ce mănâncă turma lor. Aşa este. Şi ar
trebui să ştie.

Un om care are demnitate şi onoare nu va face nimic prin
care să rănească pe cineva şi nici turma lui. Păstorul va încerca întotdeauna
să dea vitamine turmei sale. Astfel, poate Domnul ne va da nişte vitamine din
cuvintele acestea pe care le-aţi auzit de multe ori.

Haideţi să deschidem 
Biblia la 2Împăraţi 1.1-18, apoi vom citi şi din Ieremia 8.22:

2Împăraţi 1.1-18:

Moab s-a răzvrătit împotriva lui
Israel, după moartea lui Ahab.

Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii
lui de sus în Samaria şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli şi le-a zis:
„Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă
voi vindeca de boala aceasta.”

Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie,
Tişbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei şi
spune-le: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe
Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?”

De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Nu te
vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.” Şi Ilie a plecat.

Solii s-au întors la Ahazia. Şi el
le-a zis: „Pentru ce v-aţi întors?”

Ei i-au răspuns: „Un om s-a suit
înaintea noastră şi ne-a zis: „Întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimis şi spuneţi-i:
Aşa vorbeşte Domnul: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteţi să întrebe
pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?» De aceea nu te vei mai da jos din patul în
care te-ai suit, ci vei muri.”

Ahazia le-a zis: „Ce înfăţişare avea
omul acela care s-a suit înaintea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?”

Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu
o manta de păr
şi încins cu o curea la mijloc.” Şi
Ahazia a zis: „Este Ilie, Tişbitul.”

A trimis la el pe o căpetenie de
cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la
Ilie, care şedea pe vârful muntelui, şi i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu,
împăratul a zis: „Coboară-te!’”

Ilie a răspuns căpeteniei peste
cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te
mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a coborât foc din
cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

Ahazia a trimis din nou la el altă
căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta
a luat cuvântul şi a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul:
‘Grăbeşte-te de te coboară!’”

Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al
lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei
cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit, pe el
şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

Ahazia a trimis din nou o a treia
căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această
a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit şi, la sosire, şi-a plecat genunchii
înaintea lui Ilie şi i-a zis rugându-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa
mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă
înaintea ta!

Iată, s-a coborât foc din cer şi a
mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de
oameni ai lor, dar, acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!”

Îngerul Domnului a zis lui Ilie:
„Coboară-te împreună cu el, n-ai nicio frică de el.” Ilie s-a sculat şi s-a
coborât cu el la împărat.

El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul:
„Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi
cum n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poţi întreba, nu te vei mai
da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.’”

Ahazia a murit, după cuvântul
Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în
al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, căci n-avea
fiu.

Celelalte fapte ale lui Ahazia şi ce a
făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

În Ieremia 8.22 citim:

„Nu este niciun leac alinător în
Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei
poporului meu?”

De aici aş vrea să iau un titlu foarte scurt:
De ce?”

Sper că nu vorbesc prea tare. Inginerul de
sunet să se ocupe de problemă dacă nu este în ordine. Ei au pus ceva în jurul
gâtului meu… Pentru mine este în ordine, pentru că sunt răguşit.

Când Dumnezeu dă o cale de scăpare, iar
oamenii o refuză, Dumnezeu pune întrebarea: „De ce?” Cred că are tot dreptul
s-o facă. Dacă Dumnezeu face tot ce se poate pentru oameni, iar ei refuză
ajutorul Lui, are dreptul să pună aceasta întrebare. Cred că aşa va fi şi la
judecată. Când Dumnezeu a făcut totul pentru ca biserica să fie gata, iar
oamenii au refuzat, El îi va întreba de ce nu L-au primit.

Noi am văzut că Ahazia era fiul lui Ahab şi
al Izabelei, deci venea dintr-o familie blestemată. Când vezi o familie care
îşi creşte copiii într-o atmosferă greşită, nu te poţi aştepta la mare lucru de
acolo.

Israel era un popor asemănător cu poporul
acesta, şi a făcut aceleaşi greşeli ca şi poporul acesta. Noi am văzut că
Israel a ieşit din Egipt, a alungat băştinaşii din ţară şi a ocupat-o, iar noi
am făcut la fel: am venit să găsim o oază, 
i-am alungat pe băştinaşi şi le-am ocupat ţara. Israel a primit trecere
înaintea lui Dumnezeu, şi noi credem că şi părinţii noştri pelerini au făcut la
fel. Israel a avut oameni mari ca David, Solomon, Iosua, în timp ce noi am avut
un Lincoln şi alţi oameni mari.

Spre final, pe tronul Israelului a ajuns un
renegat, Ahab, care era un credincios de graniţă, un membru căldicel al bisericii.
Dar Ahab nu a fost chiar atât de rău ca nevasta lui. Ea a fost cea care îl
manipula şi orice voia el, ea obţinea. Cred că nu trebuie să fiţi foarte
duhovniceşti ca să înţelegeţi despre ce vorbesc. Este vorba de sistemul din
spatele ei, dar în timpul acela era un proroc, pe Ilie, un om temător de
Dumnezeu.

Cred că şi între voi… democraţi care şi-au
vândut dreptul de întâi născut pentru politică şi au făcut acel lucru rău.
Dumnezeu să aibă milă de voi! Da, domnilor.

Odată, acest popor l-a cunoscut pe împăratul
acela, dar l-a uitat. El s-a vândut deoarece biserica a devenit căldicică şi
s-a îndepărtat de Dumnezeu. Exact. Dar mai bine nu mai spun nimic fiindcă am
spus că nu voi predica despre aceasta. Să mergem mai departe, dar voi ştiţi la
ce mă gândesc.

Dacă observaţi, în aceeaşi zi, chiar înainte
de a veni o plagă care a lovit ţara, Dumnezeu a trimis un bărbat puternic şi a
dovedit.

După moartea lui Ahab, locul lui a fost luat
de fiul său, Ahazia, care a domnit în Samaria. 
Într-o zi a căzut printre zăbrelele odăii lui de sus şi s-a îmbolnăvit,
dar în loc să urmeze calea părinţilor săi şi să-L întrebe pe Domnul cu privire
la boala sa, a trimis soli să-l întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului.

Era ciudat ca un israelit să nu meargă la
Dumnezeul care i-a adus în acea ţară şi le-a dat-o lor, şi să se ducă la un
idol; dar făcea aceasta fiindcă încerca să urmeze tendinţa acelui timp, la fel
ca mama şi tatăl său.

Aceasta s-a întâmplat de multe ori şi în
bisericile de astăzi. Astfel, ne-am îndepărtat de aplicarea duhovnicească a
principiilor pe care stă acest popor, şi am ales politica şi uniunea, un timp
măreţ şi burţi pline, maşini şi case noi, şi ne-am îndepărtat de adevăratele
principii ale creştinismului. Este destul de rău că  spun aceste lucruri, dar trebuie spuse. Noi
trebuie să fim corecţi, cinstiţi şi deschişi, şi nu este nevoie de nici o
interpretare duhovnicească, fiindcă totul se petrece chiar înaintea ochilor
tăi. Noi ne-am vândut dreptul de întâi născut, la fel ca ei, şi vom secera ce
am semănat.

Din trezirea care a străbătut ţara, au mai
rămas doar nişte flăcări micuţe care abia mai mocnesc pe ici şi pe colo. Noi nu
vrem să credem aceasta, dar este adevărul. Aşa este.

Noi ne-am dus şi am semănat nişte seminţe
denominaţionale. Şi ce am cules în locul Duhului Sfânt? O recoltă
denominaţională. Dacă am fi semănat Cuvântul lui Dumnezeu, am fi cules o
Biserică a lui Dumnezeu, dar aşa am căzut pe partea cealaltă.

Ploaia vine şi aduce la suprafaţă viaţa
seminţei care a fost pusă în pământ. Aşa este. Tot aşa, Duhul Sfânt care scoate
la suprafaţă Biserica Dumnezeului celui viu, scoate şi buruienile,
denominaţionalii. Puteţi vedea ce aţi semănat?

Voi spuneţi: „Cu un milion mai mulţi ca în
’44,” şi culegeţi exact ce aţi semănat. Întotdeauna va fi aşa.

Şi Israelul a cules ce a semănat. Astfel, în
loc ca tânărul împărat să meargă să-L caute pe Dumnezeul care le-a dat acea
ţară frumoasă, a trimis soli să întrebe un idol popular din zilele acelea, pe
Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului. Era religia populară a acelui timp şi foarte
puţini mai ţineau făclia aprinsă.

Ilie era mare profet al acelui timp, dar
Ahazia a uitat de el; nici nu i-a păsat de el, deşi i-ar fi spus imediat unde
stă; n-a vrut să ştie adevărul, şi a preferat s-o ia în direcţia cealaltă, fără
să realizeze că va secera ce a semănat. Exact. Aceasta este legea naturii şi a
Duhului. Cu siguranţă că aşa este.

Dar vedeţi, Dumnezeu Îşi descoperă tainele,
prorocilor Săi. Aşa spune Biblia prin Amos: „Nu, Domnul, Dumnezeu, nu face
nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.”
(Amos 3.7).

Astfel, solii aceia s-au dus să se
întâlnească cu preoţii ca să afle despre starea împăratului lor şi cum poate să
scape… Ei n-au vrut să ia calea Cuvântului lui Dumnezeu, să se alinieze cu
calea dată de Dumnezeu pentru a face lucrurile. Voiau să trăiască cum voiau şi
să pară totuşi religioşi.

Aşa a ajuns şi poporul acesta astăzi. Nu vrea
să se alinieze cu Dumnezeu, ci vrea să trăiască cum vrea dar să fie religios.
Cu alte cuvinte, alege calea cea mai uşoară.

Deci ei aveau un alt braţ de care să se
spijine şi nu mai aveau nevoie de IaHVeH. Nu mai voiau calea aceea strictă, ci
voia să trăiască după poftele lor şi după moda lor, şi să fie totuşi religioşi.
Dar a ieşit din peşteră un om sălbatic şi păros, înfăşurat într-o piele, dar
sub acea piele bătea o inimă în care locuia Dumnezeu.

Domnul i-a spus: „Ilie, scoală-te şi du-te
înaintea lor.” Oh, ceea ce ne trebuie astăzi este încă un Ilie care să nu se
teamă să spună adevărul. El s-a dus înaintea lor cu o piele de animal
înfăşurată peste coapse şi cu faţa acoperită de păr. Cred că nu făcea baie în
fiecare seară, nu folosea furculiţa şi cuţitul şi nu strălucea ca noi la
Hollywood, dar cu toate acestea Dumnezeu era cu el. Dumnezeu era cu el. Noi ne
stresăm atât de mult pentru obiceiurile timpului.

Observaţi! El i-a aşteptat pe acei soli în
drum şi le-a zis: „Nu mai este Dumnezeu în Israel? Nu mai este nici un proroc?
Care este motivul, de ce mergeţi acolo?”

O, acolo era un Dumnezeu viu şi un proroc,
dar era vorba de încăpăţânarea împăratului. El nu voia să se alinieze cu
Dumnezeu şi cu prorocul Lui şi căuta o cale mai uşoară. Dar prorocul le-a zis:
Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub,
dumnezeul Ecronului?
Nu aveţi pe cine să întrebaţi în Israel?”

Mă întreb unde căutăm noi astăzi mângâierea?
Ne refugiem în vacanţe. Oamenii merg în vacanţe şi se îmbată, deşi sunt
învăţători de şcoală duminicală, membri ai bisericii, membri ai corului. Merg
acolo şi se îmbată, joacă jocuri de noroc şi trăiesc cum vor, deşi aparţin de
cele mai mari biserici din oraş, iar unii dintre ei sunt în sistemul
ecleziastic care conduce această ţară.

Şi ne întrebăm, de ce? De ce nu vor să vină?
Deoarece caută doar plăceri. Ei doresc pace, dar o înlocuiesc. Diavolul
înlocuieşte adevărata experienţă a umplerii cu Duhul Sfânt, care aduce pace,
bucurie şi odihnă, cu lucrurile lui murdare.

Ei iubesc plăcerile lumii mai mult decât
Împărăţia lui Dumnezeu, iar vieţile lor dovedesc aceasta. Acesta este adevărul.
Trăirea lor o dovedeşte. Se pare că nu mai este nici o deosebire între
credincioşi şi necredincioşi. Staţi numai de vorbă cu ei şi veţi vedea că se
poartă la fel ca restul lumii, şi vă spun aceleaşi glume murdare.

Eu am locuit peste drum de parohia unei mari
grupări creştine, sau mai bine zis, spuneau că sunt creştini, fiindcă în
fiecare sâmbătă seara, la etajul clădirii era mare petrecere. Aşa ceva nu ai
mai auzit! Petrecere cu muzică tare, cu twist, rock, boogie-woogie şi alte
lucruri murdare, iar duminică dimineaţa se duc la biserică cu feţele pioase.
Frate, când Duhul Sfânt vine în viaţa unui om, viaţa aceea este schimbată din
cap până în picioare. Partea tristă este că aceste lucruri se strecoară în
organizaţiile penticostale. Se strecoară înăuntru fiindcă întotdeauna a fost
aşa.

Când Israel a văzut că celelalte popoare
aveau un împărat, au vrut să fie şi ei ca celelalte popoare. Atunci bătrânul
proroc Samuel le-a zis: „Voi sunteţi un popor deosebit, nu trebuie să fiţi ca
ei. Împăratul vostru este Dumnezeu, de ce vreţi să fiţi ca ei? V-am spus
vreodată ceva în Numele Domnului şi nu s-a împlinit? V-am cerut bani sau alte
beneficii ca să ridicăm clădiri impunătoare şi monumente?” Desigur, ei au
recunoscut că nu, aşa că el le-a spus: „Atunci ascultaţi-mă!” El avea Cuvântul
Domnului. Oamenii au trebuit să admită că totul s-a împlinit întocmai cum a
spus El, dar cu toate acestea au vrut să fie ca restul lumii.

Aşa este şi astăzi. Biserica încearcă să se
ia după celelalte biserici, însă calea lui Hristos este singura cale după care
trebuie să ne luăm. Aşa este.

Dar ei nu au vrut; nu au vrut Mesajul. Cum
era dacă împăratul s-ar fi smerit, dacă s-ar fi dus înaintea lui Dumnezeu şi
s-ar fi căit? Eu cred că ar fi trăit; cred că Ilie ar fi venit la el cu
Cuvântul Domnului şi ar fi trăit. Dar şi-a împietrit inima şi nu a ascultat de
Domnul.

Îngerul Domnului i-a zis lui Ilie: „Oare
nu este Dumnezeu în Israel? Oare nu este nici un proroc?
” Ei aveau un
Dumnezeu viu şi aveau şi un proroc, dar împăratul nu îl dorea. La fel este şi
astăzi.

Este ca un pacient care stă la uşa doctorului
fiindcă este prea încăpăţânat ca să intre şi să ia doctoria dată de doctor.
Doctorul îi spune: „Am remediul pentru afecţiunea ta!”, dar el este prea
încăpăţânat ca să intre şi s-o ia. Acesta este un lucru periculos. Omul poate
muri fiindcă stă acolo la uşă, şi nu vrea să intre deşi leacul este înăuntru.
Vedeţi? Este prea încăpăţânat.

Deci nu poţi da vina pe doctor şi nici pe
leac, fiindcă omul este de vină. El este vinovatul. Aşa este şi astăzi. Oamenii
stau în biserică şi ascultă Evanghelia curată şi puternică a Duhului Sfânt, şi
văd manifestarea puterii Duhului lui Hristos, dar cu toate acestea mor în
păcat; însă nu fiindcă nu este leac, nu fiindcă nu este doctor, ci fiindcă sunt
prea încăpăţânaţi să ia leacul, şi se împotrivesc şi încearcă să meargă pe
calea lumii, pierind într-o răscoală ca a lui Core.

Voi ştiţi ce a făcut Core. Întotdeauna
liderii sunt cei care îi bagă pe oameni în încurcătură şi de aceea mulţi au
pierit în răscoala lui Core. Sigur că da.

Nu da vina pe doctor şi nici pe medicament,
ci dă vina pe tine. Dacă doctorul are medicamentul şi îl are din belşug, şi te
invită să-ţi dea, iar tu nu vrei, nu este vina doctorului pentru ceea ce ţi se
va întâmpla. Nu este nici vina medicamentului, ci este vina ta, fiindcă nu vrei
să vii să-l iei. Aşa este.

Oamenii stau în biserică şi mor pe bancă,
fără să-L cunoască pe Dumnezeu, fără să primească Duhul Sfânt, fiindcă cred că
nu trebuie să renunţe la lucrurile lumii. Se mulţumesc să ştie că aparţin unei
biserici mari, care are un renume sau un prestigiu mare.

V-aţi gândit vreodată că pe calea Domnului
merg puţini şi că aceia sunt dispreţuiţi şi respinşi fiindcă nu sunt din lume?
Ei sunt de la Dumnezeu, sunt un popor ciudat, o preoţie împărătească, ce aduce
jertfe duhovniceşti care sunt roada buzelor lor care aduc laude lui Dumnezeu.
Amin.

Doctoria medicului… Mai demult, ei nu aveau
leacuri pentru boli ca variola, aşa că mii de oameni mureau din cauza ei. Nu
aveau leacuri pentru difterie şi mii de oameni mureau din pricina difteriei,
fiindcă nu erau medicamente împotriva ei.

Dar cum ajunge doctorul să aibă aceste
remedii? Ei pun împreună o mulţime de remedii: puţină otravă, puţin antibiotic,
şi le combină după o anumită formulă. Apoi iau un cobai şi îi administrează
medicamentul obţinut. Dacă cobaiul supravieţuieşte, ţi-l dă şi ţie. Aceste
medicamente au scopul să omoare boala din corpul tău. O anumită cantitate de
otravă şi o anumită cantitate de antibiotic. Prea multă otravă te va omorî şi
prea puţin antibiotic nu-ţi va folosi la nimic, ceea ce înseamnă că trebuie să
fie o formulă echilibrată.

Unele medicamente pe care ţi le prescrie… De
exemplu penicilina, care este considerată una din cele mai mari descoperiri… Ei
cred că este o descoperire, dar când am fost în Africa de Sud, i-am văzut pe
băştinaşii de acolo cum au tratat o rană veche de la picior. Ei au luat de sub
un copac ceva ce semăna cu o portocală şi au frecat cu ea rana aceea. Ei fac
acest lucru se sute şi sute de ani şi se fac bine. Ce este aceasta? Penicilina.
Sigur că da. Deci, oamenii cred că sunt deştepţi, dar hotentoţii din Africa au
cunoscut acest remediu de mii de ani. Vedeţi? Dumnezeu le-a arătat cum să-şi
poarte de grijă, dar noi credem că suntem deştepţi şi că am descoperit-o.

Dar chiar şi penicilina poate omorî pacientul
dacă este administrată în supradoză. Vedeţi? Pe unii îi ajută, iar pe alţii nu.
Şi aici se ridică o întrebare.

Ei spun că ucigaşul numărul unu este boala de
inimă, dar eu sunt de altă părere. Nu boala de inimă este ucigaşul numărul unu,
ci boala păcatului. Acesta este ucigaşul: păcatul. Aşa este. Păcatul este cel
care ucide cei mai mulţi oameni, nu boala de inimă.

Foarte mulţi oameni spun: „Sunt nevoit să
păcătuiesc, fiindcă trebuie să fumez.” Femeile spun: „Trebuie să-mi tai părul.
Nu găsesc altfel de haine, deci trebuie să port ce găsesc,” etc. Ştiţi ce fac
prin aceasta? Îşi caută scuze. Şi ştiţi de ce fac aceasta? Pentru că nu au
încercat Antidotul lui Dumnezeu. Dacă L-ar încerca, ar fi vindecaţi. Aşa este.
Dar ei refuză Antidotul dat de Dumnezeu, fără să-L încerce măcar.

Dar când Duhul lui Dumnezeu este în tine, El
Se aliniază cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dar dacă respingi Cuvântul, dovedeşti că
nu ai primit Injecţia corespunzătoare. Aceasta este tot. Tu nu eşti vaccinat şi
păcatul este încă la uşă: necredinţa în Cuvânt. Deci, este necesar Antidotul
lui Dumnezeu care omoară păcatul, ucigaşul numărul unu. Da, aşa este. Păcatul ucide
cei mai mulţi oameni.

Deci ştim că păcatul ucide şi ştim că există
un Antidot pe care oamenii refuză să-l primească, pentru că nu le place. Nu le
place gândul naşterii din nou.

Noi ştim că orice naştere este o murdărie,
fie că are loc într-o cocină de porci sau într-o cameră de spital frumos
decorată. Orice naştere este o murdărie, iar naşterea din nou este la fel. Este
o murdărie. Aşa este. Te face să plângi şi să te porţi ciudat, ca şi cum ai fi
în cea mai groaznică stare de când eşti, dar îţi face bine.

Isus a spus: „Adevărat,
adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare,
rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.”
(Ioan 12.24). Oamenii nu vor să moară, ci vor să trăiască
în lume şi în acelaşi timp să fie religioşi. Astfel, acceptă o concepţie
intelectuală despre aceasta, dar sunt încă morţi în păcat şi în nelegiuire.
Vedeţi? Aceasta îi face pe oameni să se comporte aşa cum se comportă, fiindcă
viaţa lor este dominată de duhul din ei.

Tu spui: „Şi alţi oameni fac aşa.” Ei bine, voi nu
sunteţi ca ceilalţi oameni; voi sunteţi morţi şi viaţa voastră este ascunsă cu
Hristos în Dumnezeu şi pecetluită cu Duhul Sfânt. Vedeţi, voi nu aţi încercat
Antidotul; totul este numai din cauză că oamenii nu vor să-l încerce.

Voi trebuie să muriţi şi să putreziţi. Aceasta este
problema oamenilor: în loc să meargă la altar şi să facă aceasta, vor doar
nişte senzaţii, sar şi dau mâna cu predicatorul, se duc şi acceptă vreo dogmă
sau crez pe care îl recită şi spun: „Eu aparţin la cutare sau la cutare…”

Dacă îi întrebi: „Eşti creştin?” îţi răspund: „Sunt
cutare sau cutare…”

Un creştin trebuie să fie ca şi Hristos, iar a fi ca şi
Hristos înseamnă să crezi Cuvântul. Dacă nu credeţi Cuvântul, nu puteţi fi ca
şi Hristos. Cum poţi să spui că eşti creştin şi să respingi jumătate din
Cuvânt? Dacă Duhul Sfânt a scris Cuvântul, trebuie să Îl şi confirme. Şi Duhul
Sfânt este Cuvântul, iar Cuvântul care locuieşte în voi, aduce făgăduinţele lui
Dumnezeu la fiecare credincios. „Amin” înseamnă „Aşa să fie.” Eu cred aceasta
din toată inima. Este Cuvântul Dumnezeului celui viu. Amin.

Ei nu vor să moară şi au înlocuit naşterea din nou cu
altceva. Dacă nu iei Cuvântul lui Dumnezeu, diavolul îţi aduce cuvântul lui.
Vedeţi? Aici a căzut omenirea prima dată, fiindcă a pus la îndoială un singur
Cuvânt al lui Dumnezeu.

Dumnezeu Şi-a întărit oştirea cu ce este mai bun. Noi
avem spioni în Anglia, iar Anglia are spioni aici, dar cu toate acestea suntem
prieteni. Noi avem spioni peste tot în lume, iar ei urmăresc să vadă ce arme
noi sunt, ce noutăţi… Apoi, spionii se întorc în ţările lor şi încearcă să
găsească ceva cu care să contraatace, să fie pregătiţi pentru război.
Întotdeauna a fost un fel de război între diavol şi Dumnezeu. Întotdeauna.

Ei descoperă în fiecare an ceva nou. Astfel, vechile
avioane pe care le-au folosit, vechile A-38, au fost puse deoparte, iar acum
folosesc avioanele cu reacţie. Vechile Springfield nu mai sunt bune, pentru că
acum au altfel de arme. Chiar şi trenurile cu aburi au fost înlocuite cu altfel
de trenuri. Vedeţi? Ei caută tot timpul ceva nou, iar acum sapă în pământ ca să
scape de bomba atomică, ceva nou.

Dumnezeu i-a dat oştirii Sale ce este mai bun, la
început, şi nu trebuie să schimbe aceasta pentru că, aşa cum am spus şi aseară,
prima Lui hotărâre este cea mai bună şi mai sigură. El a dat poporului Său
Cuvântul, dar Satan a adus argumente, a argumentat tot timpul împotriva
Cuvântului lui Dumnezeu, şi aceasta face şi astăzi. El încearcă să aducă tot
felul de argumente şi spune: „Acestea sunt motivele pentru care ar trebui să
faci aşa. Ce nevoie mai este de vindecarea divină când avem medici buni? Avem o
mulţime de membri, aşa că la ce ne mai trebuie Duhul Sfânt?”

Ei sunt morţi în păcat şi în fărădelege şi nu ştiu nimic
despre puterea Duhului Sfânt, de aceea argumentează tot timpul şi spun că
oamenii care au Duhul Sfânt sunt instabili mintal şi emoţionaţi.

Aceasta îmi aminteşte de un necredincios care ţinea un
discurs şi spunea că nu există Dumnezeu.

La un moment dat, un fermier îmbrăcat în salopetă şi
nebărbierit, a mers în faţă şi a început să cureţe un măr.

Necredinciosul l-a întrebat: „Ce vrei, prostule?”

„Vreau să te întreb ceva,” a răspuns fermierul.

 „Ce vrei să mă
întrebi?”

Omul a curăţat tot mărul, apoi a muşcat din el şi a zis:
„Ia spune-mi, mărul acesta este dulce sau acru?”

„De unde să ştiu dacă nu l-am gustat?” a replicat
necredinciosul.

„Aşa m-am gândit şi eu.” Şi toată audienţa a început să
râdă de necredinciosul de pe platformă.

De ce? Pentru că el nu a gustat niciodată din Duhul lui
Dumnezeu, nu L-a încercat. El nu a luat Antidotul din puterea lui Dumnezeu care
să-l ferească de orice necredinţă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia!

Adevăratul Duh Sfânt va întări fiecare Cuvânt cu „Amin.”
El nu va spune niciodată: „Zilele minunilor au trecut. Nu există aceasta sau
cealaltă. Noi nu mai trebuie să facem aceasta sau aceea.”

Duhul Sfânt va spune „Amin” la fiecare Cuvânt spus de
Dumnezeu. Fiecare propoziţie, fiecare Cuvânt şi fiecare verset din Biblie este
punctat cu „Amin.”

Naşterea din nou aduce o murdărie, dar odată cu ea vine o
viaţă nouă. Sămânţa trebuie să putrezească, fiindcă numai aşa iese din ea o
viaţă nouă. Păcătosul trebuie să moară şi să putrezească faţă de ideile lui;
viaţa lui personală trebuie să putrezească şi să iasă o viaţă nouă. Este o
murdărie, dar este o murdărie benefică, fiindcă aduce o viaţă nouă.

De aceasta are nevoie biserica astăzi. Dar ei trec peste
aceasta cu învăţătura lor şi cu celelalte lucruri, încercând să scape de
moartea faţă de ei înşişi, fiindcă vor să trăiască numai pentru sine. Cine
trăieşte pentru el însuşi, trăieşte pentru diavolul, dar cine se neagă pe sine
însuşi, va deveni o făptură nouă şi Viaţa lui va fi găsită în Hristos.

Noi am văzut cum au descoperit acele medicamente. După
cum am spus, ei au avut o formulă şi au încercat-o pe cobai. Dar nu toţi au
natura unui cobai, de aceea pe unii, tratamentul îi va ajuta, dar pe alţii îi
va ucide. Noi ştim aceasta.

Dumnezeu a avut dintotdeauna un Antidot foarte bun. Mai
întâi a fost adus prin oi şi  capre, însă
a venit vremea când Antidotul Lui a fost perfecţionat. Dar nu L-a administrat
unui cobai, ci L-a luat El însuşi. De aceea, Hristos, Unsul, Dumnezeu S-a făcut
asemenea nouă ca să ia antidotul în propriul Său trup.

Orice doctor adevărat va încerca antidotul pe el însuşi,
atunci când nu va fi nimeni să-l accepte. Şi atunci nu a fost nimeni care să
poată avea acest lucru, decât singur Dumnezeu, aşa că IaHVeH însuşi a venit
jos, S-a făcut trup, a locuit printre noi şi a luat antidotul.

Când stătea la Iordan, Ioan a mărturisit despre El şi a
spus: „Am văzut Duhul
coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.”
(Ioan 1.32). Astfel, El a primit antidotul,
vaccinul împotriva păcatului şi a morţii. A fost născut din femeie şi a primit
Antidotul. Ei L-au urmărit tot timpul să vadă ce se întâmplă; L-au urmărit în
încercare şi peste tot, dar El a ţinut întotdeauna Cuvântul Tatălui…

… şarpele i-a spus Evei: „Cu siguranţă
Dumnezeu nu va face aceasta!” Dar când a încercat să-I spună aceasta lui
Hristos, s-a atins de Firul cu o sută de mii de volţi şi i-au zburat toate
penele, pentru că a fost întâmpinat de „Aşa vorbeşte Domnul!”

El I-a zis: „Eşti flămând, de ce nu faci din
pietrele acestea pâini, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu? Ai putea s-o faci foarte
simplu.” Vedeţi? Argumente.

Sigur că putea să facă aceasta, dar Isus S-a
întors spre el şi i-a zis: „Este
scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura
lui Dumnezeu.”
(Matei 4.4).

Ei L-au urmărit şi au văzut că Antidotul a ţinut de
fiecare dată. Antidotul a ţinut şi atunci când S-a confruntat cu moartea. Când
L-au scuipat în faţă şi au râs de El, Antidotul a ţinut. Atunci se vede dacă ai
Antidotul sau nu; acela este testul tău. Cineva spune despre tine că eşti aşa
sau aşa… şi imediat nu mai mergi la biserică, dar spui că ai Antidotul şi
Leacul.

Nu mai este leac în Galaad? Nu mai este nici un doctor pe
aici? Dacă este aşa, atunci de ce este fiica… Nu uitaţi că nu este vorba de
mamă (mama era divorţată), ci fiica acestei biserici. Prorocia se referă la
fiică: „Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?” (Ieremia
8.22).

În seara aceasta, ea este anemică. Aşa este. Jumătate în
partea aceasta, jumătate în partea cealaltă, cu tot felul de ordine şi alte
lucruri, separată în tot felul de frăţii, risipită peste tot, jumătate crede
aşa şi jumătate crede aşa. Oh, sănătatea ei ar trebui să fie perfectă, să fie
roşie în obraji, cu Cuvântul lui Dumnezeu şi în puterea învierii Lui.

„Atunci care este problema cu fiica Mea?  Unde este ea? Eu trimit semne pentru ei, iar
ei se ridică şi pleacă. Ce este cu fiica poporului Meu?”

Totul este explicat şi dovedit cu Cuvântul, şi Biblia
spune că întotdeauna trebuie crezut Cuvântul. Cuvântul este confirmat, ceea ce
înseamnă că nu poţi să nu-L crezi. Dar argumentezi; îl laşi pe Satan să-ţi
aducă argumente în gând.

Aseară când ai ridicat mâna că eşti un păcătos şi că nu
vrei să mori păcătos, când te-am chemat la altar, te-ai întors şi ai plecat. De
ce? Pentru că l-ai lăsat pe Satan să argumenteze: „Îţi vei pierde slujba; te va
părăsi soţia.” Mai bine să pierzi o soţie decât să-L pierzi pe Hristos! „Soţul
tău şi vecinii vor râde de tine!” Poate să tot râdă vecinul de mine, eu vreau
să fiu în ordine cu Dumnezeu.

Dar vedeţi, voi ascultaţi la argumente. Aceasta este. Voi
spuneţi: „Aveţi atât de multe imitaţii!” Prietene, nu-ţi dai seama că dacă
există o imitaţie există şi un lucru adevărat? Cu siguranţă există.

Observaţi! Dumnezeu a luat El însuşi Antidotul Său. Ei
L-au urmărit să vadă ce face. Astfel, I-au pus o cârpă la ochi… dar El putea
cunoaşte gândurile lor. Ei I-au pus acea cârpă pe faţă, L-au lovit cu un băţ şi
I-au zis: „Hristoase,
proroceşte-ne cine Te-a lovit,
şi
Te vom crede!” Dar Antidotul a ţinut. Amin. El nu a făcut spectacol.

Aceasta este problema cu lumea de astăzi. Ei
vor spectacol. Aceasta este problema cu Coasta de Vest. Aveţi prea mult
Hollywood în voi! Aveţi prea mult sclipici, dar Duhul Sfânt nu sclipeşte, ci
străluceşte. Este o mare deosebire între a sclipi şi a străluci. Biserica
sclipeşte prin programele ei mari, dar Duhul Sfânt străluceşte în smerenie şi
în umilinţă, crezând Cuvântul şi împăcând lumea.

Cu câteva săptămâni în urmă trebuia să predic
într-o adunare din Chicago, dar un mare predicator de acolo a spus: „Nu putem
să-l primim pe fratele Branham aici, din pricina învăţăturii lui!” Eu nu predic
nici o învăţătură, dar el a vrut să sublinieze aceasta.

Apoi au chemat să vorbească un om mare de la
ceva institut biblic, iar acela a venit cu o mulţime de hârtii la el. A urcat
la amvon cu pieptul umflat şi cu capul dat pe spate,  a deschis o carte mare şi a început un discurs
intelectual. Discursul lui intelectual a fost foarte frumos, dar nu avea Duhul
în el.

După o vreme, el a observat că discursul lui
nu a prins la poporul lui Dumnezeu, la fel ca atunci când Saul a încercat să
pună vesta sa ecleziastică pe David, omul lui Dumnezeu: nu i s-a potrivit. Tot
aşa nu se potriveşte un mesaj intelectual unei biserici umplute cu Duhul Sfânt.
Ei trebuie să aibă puterea şi manifestarea. Isus a spus că aceste semne îi vor
însoţi pe cei ce cred, şi ei trebuie să le aibă.

Omul acela a observat că discursul lui nu a
prins la poporul acela duhovnicesc, aşa că şi-a adunat hârtiile şi a coborât de
la amvon cu capul plecat, iar un sfânt bătrân de acolo, mi-a spus mai târziu:
„Dacă ar fi urcat la amvon aşa cum a coborât, ar fi coborât de acolo aşa cum a
urcat.”

 Cam
aşa este şi astăzi. Noi trebuie să ne întoarcem la Duhul Sfânt, înapoi la
Biblie, înapoi la puterea învierii lui Isus Hristos şi nu la aceste argumente
şi lucruri intelectuale, şi aşa mai departe.

Desigur, ei au constatat că Antidotul a
ţinut. A ţinut în ceasul morţii; a ţinut în Ghetsimane şi a ţinut în toate
încercările. Apoi a murit. Şi aşa cum am spus aseară, toate semnele au dovedit
că era mort: luna, soarele, stelele, pământul, cutremurul; toate au dovedit că
El a murit. Soarele s-a întunecat în mijlocul zilei.

Aceasta a făcut ca „sutaşul şi cei ce
păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele
întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost
Fiul lui Dumnezeu!”
(Matei 27.54).

Iuda a spus: „…am vândut sânge nevinovat.”
(v. 4).

Pilat a spus: „Aduceţi nişte apă, fiindcă
vreau să-mi spăl mâinile ca dovadă că nu vreau să am nimic a face cu El.”

El a murit şi a intrat în efectul
Antidotului. Viaţa Veşnică. Dar El a înviat a treia zi, după ce s-au împlinit
prorociile lui Dumnezeu. Biserica a văzut şi s-a bucurat, iar El le-a spus:
„Trebuie să aveţi şi voi Antidotul, dar vreau să mergeţi în camera de sus şi să
aşteptaţi acolo până veţi primi umplerea.”

Aceasta este problema oamenilor de astăzi: ei
n-au mers în camera de sus să aştepte umplerea. Ei s-au dus la un seminar, iar
acolo au primit calificative: „A, B”, în loc să primească umplerea, în loc să
ia injecţia Leacului din Galaad în venele şi în sufletul lor. Aşa este.

Dar ucenicii s-au dus acolo sus, în ziua de
Rusalii. Ei s-au adunat împreună, fiindcă au crezut că El a înviat din morţi.
Ei au vorbit cu El, iar El le-a promis că le va trimite jos umplerea.  Şi în timp ce erau împreună, Leacul a început
să-i umple şi nişte limbi de foc s-au aşezat peste fiecare dintre ei. Toţi s-au
umplut cu Duhul Sfânt, apoi au ieşit afară şi vorbeau în alte limbi, după cum
le dădea Duhul să vorbească.

Acolo era un bărbat care cu două zile în urmă
Îl negase pe Isus şi se lepădase de El, iar acum era urcat pe o cutie de săpun
sau pe o moviliţă şi spunea împreună cu ceilalţi ucenici: „Bărbaţi iudei şi
voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi
cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă
închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.
Ci aceasta este umplerea care trebuia să
vină împotriva păcatului, bolii şi morţii, este Viaţa veşnică.” (Fapte
2.14-15).

În timp ce ascultau, ei au fost străpunşi în
inimile lor şi au întrebat: „Ce să facem?”

Ei aveau acolo un doctor, pe dr. Simon Petru,
şi o mulţime de Antidot. Erau beţi de El, fiindcă Îl primiseră din belşug. Şi
dr. Simon Petru le-a spus: „Dacă vreţi să ştiţi cum puteţi să-L aveţi, vă dau
Reţeta. Dar să o respectaţi; să o ţineţi, fiindcă este pentru voi, pentru
copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr
îi va chema Domnul Dumnezeul vostru
.” (Fapte 2.38-39).

„Vă voi da o Reţetă veşnică pentru Antidot.
Dacă vreţi să primiţi acest leac din Galaad, acest Antidot împotriva păcatului
şi a morţii, luaţi această Reţetă!”

Orice doctor bun care prescrie Reţeta,
măsoară corect, dar astăzi ei au înlocuit lucrurile din această Reţetă, deşi
Petru a spus clar: „Pocăiţi-vă şi
fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi,
pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare
număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”
(Fapte 2.38-39). Aceasta este umplerea lor.

Dar ce se întâmplă? Vedem în bisericile
noastre femei cu părul tăiat, fardate şi care poartă pantaloni. Vedem bărbaţi
fără coloană vertebrală. La amvon vedem predicatori care nu au destulă putere
nici ca să spargă un ou, şi totuşi se numesc predicatori. Problema lor este că
nu au primit umplerea. Aceasta este totul.

Dacă eşti doctor şi schimbi formula din
reţetă, îţi vei omorî pacientul. Aşa este. Problema este că nişte vraci ieşiţi
din seminarii au încercat să amestece această formulă cu o strângere de mâini
şi multe baliverne, de aceea au o biserică moartă, cum este cea de astăzi. Este
moartă pentru că nu au respectat formula Reţetei.

Ei spun: „Nu are nici o importanţă…” însă
Pavel a spus: „…chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă
propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi,
să fie anatema!”
(Galateni 1.8). Ei au membri morţi pentru că au schimbat
Reţeta cu strângerea de mâini, cu stropirea şi cu toate celelalte lucruri
nebiblice pe care le fac. Dacă vei scoate afară un singur compus din Reţetă,
vei omorî pacientul! Urmaţi exact ce spune Reţeta! Dacă pui prea mulţi compuşi,
nu va omorî boala, ci pacientul. Luaţi-o aşa cum este scrisă! Amin. Aleluia! Eu
cred din toată inima că acesta este Adevărul.

„Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu
este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului
meu?”
(Ieremia
8.22). De ce este biserica în starea aceasta? Pentru că nu au respectat Reţeta.
Da, mai este leac în Galaad. Aleluia! Este leac acolo; Hristos este acolo; El
este Leacul. Lăsaţi-vă injectaţi cu Viaţa Lui.

Acum El este aici; este printre noi. Îl vedem
lucrând şi făcând semne şi minuni printre noi. Este leac în Galaad şi sunt şi
doctori. Amin. Avem doctori. Atunci care este problema? Problema sunt pacienţii
care nu vor să vină să ia Reţeta.

Poate am spus destul. Fie ca Duhul Sfânt să
spună restul. „Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor
acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu
şi este în
starea aceasta?” Ceva nu este bine. Aşa este. Cred că aţi acceptat o mulţime de
dogme în loc să luaţi Reţeta, nişte seminarii false care eliberează reţete
false, contrare Originalului.

Întoarceţi-vă înapoi! Aşa se obţine! Luaţi
Reţeta veşnică, nu strângerea mâinilor, recitarea unui crez sau alte lucruri de
felul acesta.

„Pocăiţi-vă şi
fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi,
pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare
număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

Nu mai este leac în Galaad? Nu mai este nici
un doctor aici? Este o mulţime de Leac; este din belşug. Este o făgăduinţă. Dar
ce se întâmplă? Oamenii nu vor să primească Reţeta. Ea este deja scrisă. Tu nu
mai trebuie s-o scrii, ci eşti chemat să spui ceea ce a fost deja scris.
Luaţi-o aşa cum este! Nu luaţi ceva prefăcut, ca: strângerea mâinilor sau: „Voi
spune crezul apostolic, voi spune: „Ave Maria!” din când în când şi voi aprinde
o lumânare.” Acestea sunt nonsensuri. Pocăiţi-vă sau pieriţi!

Nu spune doar: „Eu accept şi cred!”, pentru
că şi diavolul crede. Aceasta nu te mântuieşte. Tu trebuie să te naşti din nou
din Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Duhul este în tine, El întăreşte fiecare Cuvânt
cu „Amin!”

Să ne rugăm.

Tată ceresc, mai este leac în Galaad. Eu mă
bucur pentru aceasta şi mă bucur pentru că mai sunt doctori care nu amestecă
Reţeta cu nimic. Ei nu caută să aducă noi membri în biserică, ci aduc copii ai
lui Dumnezeu care stau cu El.

Ei nu vor o strângere formală de mână, un
crez sau altceva, ci vor o Reţetă adevărată scrisă de Dumnezeu. Dumnezeule
Tată, el a spus că această Reţetă este pentru ei, pentru copiii lor şi pentru
cei ce sunt departe, pentru neamuri, în oricât de mare număr îi va chema Domnul
Dumnezeul nostru să primească Duhul Sfânt. Iată-ne acum în Lumina de seară.

La început, înainte să fi fost făcută lumea,
Tu ai avut ceva în gând. Apoi gândul a fost exprimat şi astfel Cuvântul a
devenit real. Dumnezeule, Tu ne-ai trecut numele în Cartea Vieţii Mielului
înainte de întemeierea lumii, şi eu Te rog, în seara aceasta, ca dacă aici este
vreo sămânţă de-a Ta…

Eu nu sunt judecător, Tu eşti. Eu sunt doar
răspunzător pentru propovăduirea Cuvântului Tău şi cred că dacă este vreo
sămânţă aleasă mai dinainte, ea trebuie să iasă afară, în urma strălucirii
Luminii.

Doamne, Tu ai spus că Nimeni, nu poate veni la
Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis
”,
şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l
voi izgoni afară.
” (Ioan 6.44,37). Doamne, sunt în seara aceasta aici cei
care ţi-au fost daţi? Dacă sunt, Te rog să-i ajuţi să vadă Lumina, să păşească
în ea şi să se căiască de păcatele lor. Îndură-Te, Doamne. Nu-i lăsa să ia
vreun înlocuitor în vieţile lor…

Mulţi oameni pretind că L-au primit, dar arată şi se
poartă ca lumea, ignoră Cuvântul şi spun că zilele minunilor au trecut, iar
femeile noastre încep să arate tot mai mult ca restul lumii. Dumnezeule, eu
sunt gelos pentru ei, de aceea Te rog să faci ceva pentru ei. Îndură-Te,
Doamne.

O, întoarceţi-vă înapoi la Calvar, oamenilor;
întoarceţi-vă la Reţetă, întoarceţi-vă la pocăinţă şi muriţi faţă de voi
înşivă, ca să fiţi salvaţi şi umpluţi cu Duhul Sfânt.

N-aţi vrea să vă rugaţi în timp ce avem capetele, inimile
şi întreaga noastră fiinţă plecată şi Cuvântul lui Dumnezeu stă înaintea
noastră? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Îmi ridic mâna.” Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Aceasta-i bine.

Fraţilor, aş vrea să vă spun ceva în timp ce Duhul Sfânt
este peste mine. Eu nu sunt unul dintre predicatorii care fac spectacol.
Oamenii vor spectacol, vor să li se spună: „Acum ridică-te şi vino aici, treci
acolo, fă aşa…”

Eu am o singură treaptă, iar aceea este pocăinţa, după
care urmează botezul în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor.
Următorul lucru pe care l-a spus Dumnezeu, a fost: „apoi vă voi da Duhul
Sfânt.”

Acestea sunt singurele trei trepte pe care le ştiu. Eu nu
împart baloane colorate, nici steluţe aurii ca să participaţi la şcoala
duminicală. Eu am doar Evanghelia, iar ea este puterea lui Dumnezeu pentru
salvarea fiecăruia care crede.

Dacă eşti un creştin adevărat, dacă eşti un slujitor
adevărat al lui Hristos, în seara aceasta am binecuvântări pentru oameni; am un
dar care lucrează printre oameni, acesta fiind o confirmare că v-am spus
Adevărul.

Credeţi că Dumnezeu ar trimite jos un făţarnic cu un
mesaj fals şi apoi l-ar legitima? Acela n-ar fi Dumnezeul nostru! Dumnezeul
nostru este curat, neamestecat şi sfânt. El nu are nimic cu nici o greşeală, ci
este Adevărat şi stă pe Cuvântul Său. El este Cuvântul.

Aş vrea ca cei bolnavi să privească încoace. Eu nu sunt
un vindecător, ci sunt fratele vostru. Să credeţi! Vedeţi, Antidotul este
corect: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” (Ioan
14.12).

Doamna aceasta din faţă este văduvă şi se
roagă pentru fiul ei. Crezi că Dumnezeu îţi va da ce ai cerut? El este
Alcoolic. Crezi că Dumnezeu va purta de grijă? Ai număr de rugăciune? Nu? Nici
nu ai nevoie. Dacă vei crede din toată inima, lucrul acela îl va părăsi. Eu nu
o cunosc pe femeia aceasta, nu am văzut-o niciodată, dar Dumnezeu o cunoaşte.
Aşa este. Dumnezeu este Dumnezeu. Amin.

Femeia din spatele ei se roagă pentru soţul
ei. Femeia cu rochia cu buline. Dacă va crede din toată inima, Dumnezeu îi va
da ce a cerut. Dumnezeu să te binecuvânteze. Eu nu o cunosc pe femeie. Ai număr
de rugăciune? Da? Acum nu îţi trebuie, nu mai trebuie să vii în rândul de
rugăciune. Dacă nu te îndoieşti că ceea ce ţi-am spus este adevărat, poţi avea
ceea ce ai cerut. Amin. Amin.

O, cât sunt de bucuros pentru tratamentul
împotriva necredinţei! Ce este păcatul? Necredinţa. Cine nu crede a şi fost
osândit. Eşti deja exclus din joc înainte ca să ajungi la linie. Tu trebuie să
crezi fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Isus a spus: „Lucrările pe care le
fac…”
Dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi, nu va produce El aceeaşi
Viaţă care a fost în El? Sigur că da.

Aici este o femeie cu probleme la sân. Dacă
va crede, Dumnezeu o va face bine. Crezi, doamnă? Da? Nu ai număr de rugăciune?
Nici nu ai nevoie, dacă crezi. Umflătura aceea se va duce, iar tu vei fi bine
şi sănătoasă. Vei crede? În ordine.

Aici stă o femeie cu capul plecat şi se
roagă. Ea va muri dacă nu o ajută Dumnezeu. Ea nu este de aici. Tu ai mai multă
credinţă decât te-ai gândit. Eşti din Santa Anna şi ai cancer. Ai fost operată
din cauza aceasta. Ai număr de rugăciune? Nu? Nici nu-ţi trebuie. Ai cancer.
S-a întors înapoi, dar Dumnezeu te va vindeca.

Ai fost adusă aici de cineva care a fost
aseară aici. A fost chemat în rând şi vindecat de inimă, iar acum te-a adus şi
pe tine. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.” Şi mai este ceva. Tu eşti soţie de
predicator. Aşa este. Dacă Îl vei crede pe Dumnezeu şi nu te vei îndoi în inima
ta, vei merge înainte cu acest mesaj. Doar să crezi.

Dacă aş fi în locul tău şi aş crede, m-aş
ridica din scaunul acela… Tu vei muri stând acolo, aşa că ridică-te din scaunul
acela, crede în Dumnezeu şi fii bine. Doctorii nu pot face nimic pentru tine.
Au încercat, dar nu te pot ajuta.

Fă ca leproşii care stăteau la poarta
cetăţii. Ei şi-au zis: „De ce să stăm aici şi să murim?” Dacă s-ar fi dus în
cetate… acolo oamenii mureau deja de foame şi îşi mâncau copiii. Dacă ar fi
rămas la poartă, ar fi murit, aşa că s-au dus în tabăra vrăjmaşului şi au
profitat de şansa care li s-a dat. Tu nu trebuie să profiţi de şansa lor,
pentru că tu nu eşti invitată în tabăra vrăjmaşului, ci eşti invitată la tronul
Tatălui care te aşteaptă să vii în seara aceasta. Dacă ai destulă credinţă să
atingi poala hainei lui Isus Hristos, El poate să Se folosească de glasul meu
să-ţi vorbească, să-ţi mărească credinţa şi să pleci de aici vindecată. Dacă
vrei, El o poate face. Amin.

Provoc fiecare persoană de aici să creadă
acel Antidot. Credeţi? Toţi? Atunci ridicaţi-vă în picioare şi primiţi
vindecarea în Numele lui Isus Hristos. Amin. Aşa este. Amin. Ia-ţi scaunul şi
împinge-l până acasă. Priviţi-o! S-a ridicat de pe scaun… Glorie!

Nu vedeţi că El este aici? Antidotul, Leacul
este aici. Glorie lui Dumnezeu! Credeţi prieteni! Nu vă temeţi să vă încredeţi
în El! Aleluia! Unde vă este credinţa?

Te simţi altfel, nu-i aşa, soră? Ia-ţi vechiul
scaun, împinge-l până acasă şi fii bine. Să nu te îndoieşti! Să păstrezi
credinţa pe care o ai acum. Să ştii că o femeie s-a atins de haina Lui, iar tu
ai făcut la fel. Du-te şi crede.

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudat fie Mielul mort pentru păcat.

Haideţi să cântăm cu toţii şi să ridicăm
mâinile.

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudat fie Mielul mort pentru păcat.

Lăudaţi-L oameni, căci sângele Lui…

Toţi cei care aţi ridicat mâinile pentru
salvarea voastră, haideţi în faţă în timp ce continuăm să cântăm.

Nu aţi luat încă Reţeta? Nu aţi primit
Antidotul şi nu aţi fost umpluţi cu Duhul Sfânt? De ce nu vreţi să veniţi acum?
Aceasta este. Dumnezeu a confirmat că este aici. Este leac în Galaad. Este
leac, sunt doctori. Haideţi aici în timp ce cântăm. Haideţi toţi cei care aveţi
nevoie de Hristos. Amin.

– Amin –