DAR DE LA ÎNCEPUT, NU A FOST AȘA

Bună seara, prieteni. Mă bucur că sunt din nou în
slujba Domnului Dumnezeu şi nădăjduiesc în revărsarea binecuvântărilor Lui
peste serviciul din această seară.

M-am bucurat să-l văd
pe fratele Daugherty acolo în spatele camerei. El este cel care a sponsorizat
prima mea campanie. Îmi amintesc cum am mers la el. De fapt aici mai sunt şi
alţi fraţi care m-au ajutat. Cred că şi fratele Creech este unul dintre ei. În
timpul acela începuseră deja vedeniile şi tocmai mă întâlnisem cu Îngerul
Domnului la Green’s Mill şi îmi spusese ce se va întâmpla. Nu au trecut decât
două săptămâni de la acel eveniment, şi am fost chemat la St. Louis de către un
predicator a cărui fiică avea un fel de boală … ca şi dansul lui Saint Vitus.

Eu am mers acolo şi
ne-am rugat pentru fetiţă, am făcut tot felul de juruinţe, dar se părea că nu
se schimbă nimic. Totuşi am stat şi am aşteptat până când am aflat ce va face
Domnul.

Ştii, frate Roberts,
cred că era mai bine dacă o ţineam tot aşa. Desigur, în cazul acesta nu ar fi
fost atât de mulţi salvaţi, dar voi să staţi cu un caz până când se rezolvă,
până când ştiţi soluţia.

Îmi amintesc că era
ora două sau trei după-amiaza şi eu stăteam în maşină aşteptând răspunsul
Domnului. Deodată am simţit Duhul Domnului venind şi atunci am ieşit din maşină.
În acest timp, Betty, micuţa fiică a fratelui Roberts, ţipa într-una ca o
sălbatică. Doctorii nu au putut s-o ajute cu nimic, iar părinţii arătau foarte
rău. Ei se chinuiau astfel cu ea de câteva săptămâni. Şi când am coborât din
maşină, am primit o vedenie. Atunci am alergat la fratele Roberts şi i-am spus
tot ce trebuie să facă pentru ca fetiţa lui să fie vindecată.

Parcă ai spus că ea
va fi aici mâine seară pentru mărturie, nu-i aşa, frate Roberts? Au trecut de
atunci doisprezece sau paisprezece ani. (Fratele Roberts spune: „Treisprezece
ani”). Treisprezece ani, iar acum ea este o domnişoară frumoasă şi sănătoasă.
Dacă va fi cu voia Domnului, ea va veni aici mâine seară.

Vindecarea divină
durează cât timp durează credinţa.

Cred că l-am văzut pe
fratele Fred Sothmann şi pe prietenii mei din Canada acolo în spate. Mă bucur
să vă văd pe toţi în seara aceasta. Aş vrea să am timp să vă remarc pe toţi.
Cred că-l recunosc şi pe fratele Boyd şi pe fratele Mennonite, care stau aici.
Mă bucur că vă avem printre noi ca să petrecem câteva minute de părtăşie în
jurul Cuvântului.

Cărţile şi casetele
sunt pe masa din spate. Avem casete cu ultimul mesaj şi multe altele. Băieţii
au tipărit multe mesaje, aşa că le puteţi lua ca să le citiţi.

Întâlnirea de
dimineaţă începe între ora 8-8.30. Ea este pentru cei care vor să mă vadă în
particular pentru rezolvarea problemelor spirituale. Dar vai, eu nu m-am gândit
că este posibil ca Tabernacolul să fie atât de aglomerat! Totuşi, uneori Domnul
culege binecuvântări şi din încercările noastre de a-i ajuta pe fraţi şi pe
surori pe cale.

În fiecare seară, noi
încercăm să găsim ceva ce căutăm, şi aceasta pentru că Domnul mi-a spus într-o
vedenie, că în slujba mea se va face a treia schimbare. Dorinţa mea este ca
această lucrare să înceapă în tabernacol. Nu ştiu dacă va fi aşa sau nu, dar
dorinţa mea este aceasta. Şi nădăjduiesc că atunci când se va întâmpla aceasta,
voi fi în stare să predic Evanghelia sau să fac ceva care îi va ajuta pe
suferinzi, astfel încât să aibă o viaţă mai fericită şi mai sănătoasă. Aceasta
este dorinţa mea sinceră.

Am întrebat-o pe nora
mea despre numerele de rugăciune şi ea mi-a spus că nu are niciunul. De obicei
ele se află la Billy. În cazul acesta vom face serviciul fără ele şi cred că
este lucrul cel mai bun pe care-l putem face.

Când vom termina
aceste întâlniri voi pleca în Noua Zeelandă, iar de acolo în Australia.

Pentru seara aceasta
însă, am ales un text din Marcu 7. Înainte de a citi din Biblie, aş vrea să ne
plecăm pentru un moment pentru a vorbi cu El.

Doamne, Îţi suntem
recunoscători în seara aceasta pentru că ne-ai dat prilejul de a ne aduna din
nou împreună. Tu ai fost aşa de bun cu noi astăzi! Ne-ai dăruit viaţă şi putere
ca să venim la slujba Ta pentru a-ţi da slavă.

Noi Îţi mulţumim
pentru această ţară în care mai este încă o posibilitate, o uşă deschisă, în
care fiecare bărbat şi femeie pot să-L slăvească pe Dumnezeu în acord cu ceea
ce le dictează conştiinţa. Fă să fie cât mai mulţi cei care fac aceasta, căci
în conformitate cu profeţiile biblice, noi ştim că aceste uşi se vor închide.
Îngăduie aşadar, ca în seara aceasta să primim bunătatea şi binecuvântările lui
Dumnezeu şi toată Lumina prin care să putem privi Scriptura, astfel încât să
avem parte de tot ce ne-ai pregătit pentru această oră. Fă ca aceste lucruri să
fie depozitate în sufletul nostru prin Duhul Sfânt care este capabil să
dirijeze totul spre inima noastră.

Doamne, în seara
aceasta Te rugăm în special pentru cei ce sunt bolnavi, suferinzi şi chinuiţi.
Fă ca puterea vindecării Tale şi mila Ta să se odihnească peste ei.

Binecuvântează
Cuvântul Tău aşa cum iese, căci Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Vom citi din Marcu
7
de la versetul 1 la 9:

„Fariseii şi câţiva
cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.

Ei au văzut pe unii
din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate.

Fariseii, însă, şi
toţi Iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după
datina bătrânilor.

Şi când se întorc din
piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care
au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a
căldărilor şi a paturilor.

Şi Fariseii şi
cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina
bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?”

Isus le-a răspuns: Făţarnicilor,
bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă
cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”

Degeaba Mă cinstesc
ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.

Voi lăsaţi porunca
lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor
şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.

El le-a mai zis: „Aţi
desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.”

Vom citi şi din Matei
19
.8 unde scrie: (aş vrea să citesc numai ultimul rând.):

…dar de la
început n-a fost aşa.

Domnul să binecuvânteze
citirea Cuvântului Său.

În zilele slujbei
Sale când Domnul a fost pe pământ, El a întâlnit oameni care ţineau tradiţiile
omeneşti şi învăţau lucruri contrare Cuvântului lui Dumnezeu.

Mă întreb, dacă ar
veni în seara aceasta vizibil, nu ar găsi aceeaşi stare?

O, cu câtă sfinţenie
îşi ţineau ei datinile deşi aveau poruncile lui Dumnezeu şi ştiau ce trebuie să
facă! Omul însă nu este niciodată mulţumit cu ceea ce-i spune Dumnezeu să facă,
de aceea trebuie să adauge ceva la Cuvântul Său. Când face aceasta, el deviază
de la original şi aduce ceva pervertit, ceva ce diferă de original.

De exemplu,
nedreptatea nu este altceva decât dreptatea pervertită, ceva ce a fost schimbat
de mintea perversă a omului.

Dumnezeu l-a făcut pe
om să trăiască fericit şi în înţelegere cu ceilalţi oameni, dar pervertirea
iubirii i-a făcut duşmani, ridicându-i pe unii împotriva celorlalţi.

Omul îi face pe
oameni duşmani, dar Dumnezeu ne face fraţi.

Oamenii au făcut ca
bărbatul să fie imoral. Dumnezeu l-a făcut pe bărbat loial soţiei sale, dar
prin faptul că omul perverteşte totul, el nu mai este mulţumit doar cu soţia
sa, ci vrea să trăiască şi cu alte femei.

Dumnezeu ne-a dat apă
limpede şi bună, dar omul trebuie să o amestece cu alcool sau cu altceva
înainte s-o bea. El perverteşte totul începând cu adevărul.

Şi noi vedem că
această pervertire a intrat şi în biserică prin faptul că omul a început să se
bage în lucrurile lui Dumnezeu, trasând propria sa concepţie despre ele, despre
însemnătatea lor. El nu ia Cuvântul aşa cum este scris ci îl amestecă cu
părerile lor, făcând din acest amestec o tradiţie.

Când a fost pe pământ
şi a văzut aceste lucruri, Domnul Isus a spus: „Degeaba Mă cinstesc ei…
(Marcu 7.7).

Aceasta arată că
există şi o închinare greşită la Dumnezeu: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând
învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.
” (v.7).

Citind Scriptura, în
seara aceasta, vom vedea că Isus a spus:

Să cinsteşti pe
tatăl tău şi pe mama ta; şi:
Cine va grăi de rău
pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
” (v.10).

Voi, dimpotrivă,
ziceţi:
Dacă un om va spune tatălui său sau mamei
sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face
bine;

şi nu-l mai lăsaţi să
facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

Şi aşa, aţi
desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte
lucruri de felul acesta!
” (v. 11-13).

Vedeţi cum sucesc
oamenii lucrurile? Ei doresc să se închine lui Dumnezeu şi o fac crezând că
aduc o închinare bună, dar în realitate închinarea lor este greşită.

Eu sunt sigur că în
cei aproape două mii de ani de la plecarea lui Hristos, s-a strecurat pe undeva
ceva rău pentru că avem prea multe idei.

Astăzi, există
aproape nouă sute de biserici diferite pe glob. Toate spun că sunt
denominaţiuni creştine dar diferă între ele prin păreri, fiecare având propria
sa tradiţie.

O, cât le place să
spună: „Tradiţia mea este corectă!”

În ce ne priveşte,
noi am arătat cu câteva seri în urmă de ce nu suntem o denominaţiune.

Denominaţiunea se
formează pe baza unei descoperiri referitoare la un anumit lucru, care poate să
fie bună, dar necazul este că oamenii fac din ea o dogmă şi astfel nu pot să
meargă mai departe.

Dumnezeu ne vrea însă
liberi. El vrea să fim eliberaţi de orice părere omenească astfel încât dacă El
ne dă Lumină, să putem primi mai multă şi mai multă. Acesta este motivul pentru
care noi vrem să rămânem liberi. În felul acesta vom putea predica Biblia aşa
cum este scrisă şi vom putea crede tot ce este scris în Ea.

Problema este că
omenirea de astăzi a intrat în tradiţii.

În textul nostru de
astăzi, vedem că fariseii L-au întrebat pe Domnul Isus:

Oare este
îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?
” (Matei
19.3b).

Astăzi este la fel.
Dacă bărbatul sau femeia nu mai vor să trăiască împreună, găsesc imediat un
motiv şi divorţează, apoi el căsătoreşte cu alta şi la fel face ea. Vedeţi,
este o tradiţie.

„Păi”, spun ei, „aşa
crede biserica noastră.”

Adevărul este că nu
are prea mare importanţă ce spune „biserica noastră”. Important este ce spune
Biblia despre această problemă. Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt în
fiecare hotărâre pe care o luăm.

Acum câteva zile am
fost chemat în judecată, sau mai bine zis era să fiu chemat. Acolo mi s-au pus
nişte întrebări foarte dificile. Astfel am fost întrebat: „De ce ai trecut
banii din campaniile tale la biserică, ca la o fundaţie?”

„Pentru că sunt
casierul principal.”, am răspuns eu, „şi aşa trebuia să fac, pentru că biserica
este o fundaţie.” Ei au continuat în felul acesta, apoi mi-au spus: „Omul acela
nu   ţi-a spus adevărul şi nici nu mai
este cu guvernul!” (se referă la agentul de la bancă, care i-a spus cum să
procedeze cu depunerea sumei în contul bisericii). Eu am răspuns însă: „Într-o
zi, nici tu nu vei mai fi cu guvernul. Nici chiar cei care au scris Constituţia
nu vor mai fi într-o zi cu guvernul.”

Vedeţi, ei încearcă
să găsească o portiţă prin care să vă prindă, în loc să fie cinstiţi şi să se
bazeze pe principiile dreptăţii.

Şi exact aşa
procedează oamenii de astăzi pe calea vieţii; aşa acţionează şi biserica de
astăzi: biserica aceasta, alte biserici…

În loc să urmăm
faptele pe care ni le cere Dumnezeu, noi încercăm să găsim o portiţă pentru a
ne justifica. Dar lui Dumnezeu nu-I place aşa ceva. Cineva a deviat de la
adevăr, şi apoi ne întrebăm unde este adevărul?

Acum câteva zile,
l-am provocat la discuţie pe un bărbat care tot repeta aşa zisul „crez
apostolic”.

„Cred în
Atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, Făcătorul cerului şi al pământului… şi în
adunarea sfinţilor.”

Acum, un om care este
drept cu Dumnezeu şi care cunoaşte Biblia, nu poate să spună acel crez. Tot ce
este în legătură cu sfinţii mijlocitori şi cu morţii este spiritism.

Când am spus aceste
cuvinte acelui bărbat, mi-a răspuns:

„Dar tu cu cine ai
legătură?”

„Cu Isus Hristos”, am
răspuns eu.

„Păi şi El a murit.”

„Da, am răspuns eu,
dar a înviat. El nu mai este mort, ci trăieşte, în timp ce Maria şi toţi
apostolii, precum şi „sfinţii” pe care îi amintiţi voi sunt morţi. Iar Biblia
spune în 1 Timotei 2.5 că „este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi
oameni: Omul Isus Hristos.
” Acesta este motivul pentru care Cuvântul spune:
aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
(Marcu 7.9).

Noi încercăm să-L
mulţumim pe Dumnezeu construind biserici mari, cu scaune tapiţate. Eu nu am
nimic împotriva acestor lucruri, dar nu aceasta ne-a cerut Dumnezeu să facem.

Noi încercăm să ieşim
puţin mai în evidenţă prin biserica noastră, încercăm să arătăm că ea este mai
deosebită faţă de celelalte biserici. Pentru aceasta, ne luptăm să-l aducem la
amvon pe cel mai educat păstor, care are o vorbire atât de elocventă. Şi
aceasta este în ordine, dar Dumnezeu nu a cerut nici aşa ceva.

În bisericile noastre
de astăzi, pentru ca un bărbat să fie promovat în faţă, trebuie să aibă
seminarul. Da, el trebuie să fie educat într-un seminar, dar Dumnezeu nu a
cerut aceasta; Isus nu a făcut aşa.

Dimpotrivă, El i-a
luat pe oamenii care nu ştiau nici măcar Abecedarul şi i-a umplut cu Duhul
Sfânt.

Vedeţi, cerinţa lui
Dumnezeu nu a fost să aibă educaţie, ci să primească Duhul Sfânt. Acesta este
motivul pentru care niciun bărbat nu ar trebui să predice Evanghelia până nu
primeşte Duhul Sfânt.

Vedeţi cum luăm poruncile
lui Dumnezeu şi le pervertim?

Isus le-a spus
ucenicilor Săi că înainte ca să poată pleca să predice Evanghelia trebuie să
primească Duhul Sfânt:

Şi iată că voi
trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi
îmbrăcaţi cu putere de sus.
” (Luca 27.49).

Iar în Fapte 1.8 le-a
spus: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi,
apoiÎmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria,
şi până la marginile pământului.

Dar astăzi ne-am schimbat,
şi ne-am schimbat atât de mult încât „trebuie” să mergem la şcoală ca să
obţinem o anumită educaţie gramaticală şi psihologică, ca să învăţăm anumite
principii de conducere de la amvon şi câte puţin din diferitele tradiţii.
Trebuie să învăţăm doctrina bisericii şi catehismul ei.

Dar frate, tu nu eşti
salvat prin faptul că cunoşti catehismul. Tu nu eşti salvat pentru că mergi la
biserică şi nici pentru că cunoşti Biblia, ci eşti salvat numai  cunoscându-L pe El, pe Hristos:

Cine are pe Fiul
are viaţa…
” (1 Ioan 5.12a).

Luând însă tradiţiile
omeneşti, noi facem poruncile lui Dumnezeu fără putere. Seminariile noastre fac
aceasta; bisericile noastre cer aceasta. De ce? Pentru că oamenii cer aceasta.
Ei nu ar trebui să fie de acord cu aceste lucruri, ci ar trebui să stea în
rugăciune pentru ca Dumnezeu să ridice pe cineva după inima Sa, dar nu este
aşa. Ei fac ceea ce vor, fără să fie constrânşi de nimeni.

Fariseii, saducheii
şi toţi religioşii din timpul Domnului, credeau că bisericile lor le asigură
salvarea, orice ar fi spus biserica, ei primeau (chiar dacă era în contradicţie
cu Cuvântul), pentru că „aşa a spus biserica noastră.”

Ei bine, astăzi este
la fel. Oamenii se uită la biserică şi cred că ea poate să le asigure salvarea.
Dar voi nu puteţi fi salvaţi printr-o biserică! Voi primiţi salvarea numai prin
Hristos.

Voi nu sunteţi
salvaţi prin faptul că cunoaşteţi rânduiala unei biserici, şi nici prin
cunoaşterea crezului ei. Nu sunteţi salvaţi nici prin primirea unei anumite
forme de botez şi nici prin faptul că trăiţi anumite emoţii.

Voi sunteţi salvaţi
prin credinţa în Isus Hristos şi pecetluirea Duhului Sfânt. Numai aşa Îl puteţi
cunoaşte pe El.

Dacă un antreprenor
dă un plan de casă constructorilor, o face pentru ca ei să lucreze după acel
plan. Cum ar arăta însă casa aceea, dacă fiecare dintre constructori ar lucra
cum vrea el şi nu după planul dat? Credeţi că lucrarea lor ar fi primită? Deci,
dacă vreţi ca construcţia voastră să fie primită, trebuie să lucraţi după plan,
după proiect.

Tot aşa, singura cale
de a-L avea pe Dumnezeu în mijlocul nostru, este să ne întoarcem la El, la
temelia Bibliei. Da, aşa trebuie să facem.

Isus a vorbit despre
aceste lucruri când a fost pe pământ. El a spus: „Şi aşa, aţi desfiinţat
Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră
.” (Marcu 7.13).

Ei făceau aceasta
atunci; iar astăzi o fac cu atât mai mult.

Aşadar acesta este
motivul pentru care beneficiarul nu va primi acea casă. El a dat un plan în
care a arătat cum doreşte să fie casa lui, iar dacă constructorii nu au respectat
dorinţa lui, o va refuza.

Tot aşa, când Duhul
Sfânt vine ca să locuiască în casa lui Dumnezeu, El nu se va putea muta în ea
pentru că este construită pe teorii făcute de oameni. Ei trebuie să vină la
Biblie. Ea este Proiectul, deoarece este scris: „Dimpotrivă, Dumnezeu să fie
găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.
” (Romani 3.4).

Noi toţi ne gândim că
posedăm acel Adevăr, dar cum poţi citi Scriptura cu o interpretare proprie?
Cuvântul spune că „nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci
oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.
” (2 Petru 1.21).

Deci există un singur
Interpret al Cuvântului şi acesta este Duhul Sfânt care L-a scris.

Aceasta îmi aminteşte
de o povestire pe care am citit-o chiar acum după-amiază. Este vorba de viaţa
timpurie a Domnului Isus, care S-a născut în Betleem şi a crescut în Iudeea.

Când a avut
doisprezece ani, Isus a fost dus de  mama
Sa şi de tatăl Său adoptiv la Ierusalim, la praznicul Paştelui, pentru că erau
foarte credincioşi datinilor străbune. La întoarcerea acasă, părinţii Lui au
constatat că Isus lipseşte, aşa că au început să-L caute printre rude şi
cunoştinţe, dar nu L-au găsit.

Mă întreb dacă nu
cumva aceasta este starea în care se află şi biserica de acum.

Ei au ajuns într-un
loc unde şi-au dat seama că Isus nu mai este cu ei.

Mă întreb dacă
metodiştii, baptiştii şi penticostalii, nu au ajuns toţi în acelaşi loc al
călătoriei lor, în care să-şi dea seama că Isus nu mai este cu ei?

Nu are importanţă ce
ai făcut. Poate că ai urmat anumite căi şi ai trăit anumite lucruri, dar cu
toate acestea, iată că în adâncul inimii tale ştii că El nu este acolo.

Mă întreb dacă în
seara aceasta este printre noi vreun păcătos care-şi dă seama că El nu este în
inima lui?

Dacă da, aş vrea să
nu faceţi ce a făcut Maria. Şi voi, oamenilor, care încercaţi să o slăviţi pe
Maria! Când a văzut că El nu este cu ei, a început să-L caute. Astfel, s-a dus
la rudele şi la cunoştinţele ei, crezând că-L va găsi acolo.

Aşa procedează şi
oamenii de astăzi. Ei merg la biserică crezând că Îl pot găsi acolo pe Isus. Ei
merg de la o biserică la alta crezând că Îl vor găsi acolo, iar după ce-şi
termină căutarea, constată că nu au găsit nimic altceva decât o grămadă de
crezuri şi că Hristos nu este în ele.

De curând am fost
vizitat acasă de unul dintre cei mai mari bărbaţi de pe câmpul teologic. Când
l-am văzut m-am gândit: „Oare ce vrea un bărbat atât de vestit de la mine?”

El mi-a spus: „Aş
vrea să vorbesc câteva minute cu tine, frate Branham.”

„În ordine”, am
răspuns eu, „ia loc”, după care am adăugat: „Mă simt foarte mic lângă tine, un
bărbat atât de renumit…”

Acest bărbat era
preşedintele misiunii Sudan, cea mai mare fundaţie din lume.

El a continuat:

„Frate Branham, când
eram copil, am ieşit într-o zi pe câmp, şi am privit norii, gândindu-mă: „Oare
Dumnezeu este deasupra lor?” Şi am alergat la mama, care auzindu-mi
frământarea, m-a ridicat în braţe şi a început să-mi vorbească despre Isus,
deoarece era o bună creştină. El a fost Acela care M-a chemat să-L urmez, iar
mama, fiind loială bisericii ei, a început să mă înveţe despre Isus de când
aveam doar vreo şapte ani. Şi cu El în inimă, am mers la şcoală, ştiind ce vreau.”

Apoi, când am primit
licenţa în arte, m-am gândit că în momentul în care mi se va înmâna diploma,
Hristos va sta chiar aici. Când mi-am luat doctoratul m-am gândit din nou că El
va fi aici (în inimă), dar nu s-a întâmplat nimic. Doar o mulţime de oameni au
venit în jurul meu şi m-au felicitat. Frate Branham, am atâtea diplome că pot
să umplu un perete cu ele, dar unde este Hristos? Au fost oare greşiţi
profesorii mei?”

„Frate Reedhead, nu
aş putea spune aceasta, pentru că nu sunt în măsură s-o fac, dar vreau să-ţi
spun ceva: Hristos nu vine în inima omului prin licenţe în arte sau prin
doctorate în teologie, ci prin reînnoirea duhului tău, prin Duhul Sfânt care
vine din ceruri.”

„Crezi că El poate
veni şi pentru mine?” m-a întrebat el.

„În conformitate cu
Biblia Sa binecuvântată, această făgăduinţă este valabilă pentru toţi cei ce Îl
vor chema”, am răspuns eu.

„Eu am fost învăţat
că acele zile au trecut”, a continuat el.

„Atunci profesorul
care te-a învăţat acest lucru, a fost greşit.”

„De unde ştii că m-a
învăţat greşit?”

„Eu L-am primit,
frate, am răspuns eu. Biblia L-a făgăduit şi eu L-am primit. Acum, dacă El a
dat făgăduinţa, poţi să-mi arăţi unde scrie că a luat-o înapoi? El a dat
Bisericii Sale puterea, unde a luat-o înapoi?”

Dacă o biserică îţi
spune că aceste lucruri au trecut, înseamnă că ea învaţă dogme şi porunci
omeneşti şi nu Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au desfiinţat poruncile lui Dumnezeu
şi le fac fără putere prin datinile lor. Aşa este.

Tu nu-L poţi găsi
printre rude. Tu nu-L poţi găsi spunând: „Am să fiu metodist pentru un timp, ca
să văd ce se întâmplă.” Sau: „Voi fi baptist pentru un timp ca să văd ce se
întâmplă.” Tu nu Îl vei găsi acolo şi în nici o altă biserică denominaţională.
Dacă tu intri însă în biserica Sa, nu vei avea părtăşie cu părerile omeneşti,
ci cu Duhul Sfânt. Abia atunci Îl găseşti pe El şi primeşti o credinţă
statornică în Cuvântul Său.

Dacă tu eşti
metodist, baptist, catolic, prezbiterian, sau orice altceva ai fi, vreau să
ştii că nu–L poţi descoperi pe Isus ca Salvator personal, nici printr-o
strângere de mână a predicatorului şi nici prin crezul unei biserici, ci prin
descoperirea lucrată de Duhul Sfânt în inima ta, care-ţi arată Cine este El.
Bisericile de astăzi nu fac altceva decât să-l jefuiască pe Dumnezeu de dreptul
Său, prin dogmele şi crezurile lor. Da, prin datinile lor, ele au desfiinţat
poruncile lui Dumnezeu, făcându-le astfel fără putere. Ele (poruncile Domnului)
nu au nicio putere asupra oamenilor. De ce? Pentru că teologia făcută de
oameni, doctrinele şi crezurile noastre, au îndepărtat binecuvântările lui
Dumnezeu de peste oameni aşa că nu mai pot avea parte de ele. Ei nu ştiu nimic
despre aceste binecuvântări, nici despre făgăduinţele lui Dumnezeu. Da, ei ştiu
un singur lucru: că aparţin unei biserici.

Acesta este motivul
pentru care noi nu avem părtăşie împreună. De aceea o biserică are o trezire în
mijlocul ei, în timp ce alta nu are şi nici nu vrea să colaboreze cu ea, pentru
că spune: „Eu nu cred ca tine!”

Dumnezeu ne cere însă
să ne întoarcem la credinţa biblică. Nu la credinţa într-un crez, nici la
credinţa într-o denominaţiune, ci la credinţa în Dumnezeu. Aceasta este singura
credinţă recunoscută de El: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un
singur botez.
” (Efeseni 4.5).

Deci părinţii L-au căutat
toată ziua pe Isus printre rudele lor, dar nu L-au găsit.

Mă întreb câţi dintre
cei prezenţi în seara aceasta aici, au fost în biserica baptistă?

Eu nu vreau să lovesc
în biserici, pentru că sunt de partea fiecărui suflet sincer. Cu un lucru nu
pot să fiu însă de acord: cu faptul că fiecare denominaţiune îşi are propriile
crezuri şi propriile direcţii. Chiar dacă ar avea tone de Biblii, şi ar citi
toată ziua din ele, tot nu ar crede aşa cum a spus Dumnezeu, ci ar lua diferite
versete şi ar spune: „O, dar aceasta a fost pentru o altă epocă!” Nu,
făgăduinţele Lui nu sunt pentru o altă epocă, pentru că Dumnezeu este Acelaşi
ieri, azi şi în veci.

Dacă tu te vei porni
ca să găseşti un anumit crez, vei intra în biserica ce învaţă acel lucru şi vei
spune: „Ei bine, cred că aceasta este ceea ce căutam!” După un timp, poate că
cineva va face ceva ce nu-ţi place şi atunci vei spune: „Nu aceasta este ceea
ce căutam!” şi cu asta pleci la o altă biserică. Acolo vei rămâne câteva zile,
săptămâni, luni sau chiar ani, până când din nou cineva te va supăra prin ceva
şi atunci vei pleca şi de acolo.

Ştiţi ce spune Biblia
despre asemenea oameni?

Sunt…nişte nori
fără apă, mânaţi încolo şi încoace de vânturi,

nişte valuri
înfuriate ale mării, care-şi spumegă ruşinea lor, nişte stele rătăcitoare…
” (Iuda 12b-13).

Biblia nu este de
acord cu aşa ceva, de aceea, fiţi statornici! Voi trebuie să ştiţi pe ce staţi.
Aceasta nu înseamnă că ajunge să fiţi sinceri şi cinstiţi, căci dacă sunteţi un
metodist, baptist, catolic, etc., chiar dacă sunteţi sinceri este degeaba,
deoarece voi sunteţi sinceri şi statornici pe doctrina unei biserici şi nu pe
Cuvântul lui Dumnezeu.

Staţi neclintiţi pe
Cuvântul Bibliei! Cercetaţi doctrinele bisericii cu Biblia. Întrebaţi-L pe Isus
dacă este Acelaşi azi, ieri şi în veci şi atunci veţi vedea dacă doctrina
voastră este sau nu corectă.

Tu ai un exemplu: pe
Isus Hristos, iar El a spus în Ioan 14.12: „…cine crede în Mine va face şi
El lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari…

Maria şi Iosif mai
aveau o singură posibilitate de a-L găsi pe Isus, după ce L-au căutat în zadar
pe la rude.

Aceasta ar trebui să
facă şi biserica: să meargă înapoi până în locul în care L-au lăsat, căci acolo
Îl vor găsi cu siguranţă.

Acolo Îl veţi găsi şi
voi, metodiştii, baptiştii, penticostalii, şi voi toţi ceilalţi: în locul în
care L-aţi lăsat.

Îmi amintesc acum de
ceea ce mi-a povestit un bărbat care a luptat în al doilea război mondial. El
spunea că un bărbat a fost rănit la piept de o mitralieră şi era pe moarte. Şi
acest bărbat mi-a spus că s-a dus să-l vadă pe rănit, care era de fapt
căpitanul lui.

Când a intrat în
cortul în care se afla rănitul, l-a întrebat: „Căpitane, eşti creştin?”, la
care căpitanul i-a răspuns: „Am fost o dată creştin…”  „Dar ce s-a întâmplat?” „Pur şi simplu nu îmi
amintesc”, a răspuns rănitul.

Atunci acest bărbat
creştin a privit graficul şi a văzut că medicii îi mai dădeau doar vreo 4-5
minute de viaţă şi a înţeles că o bună parte din acest timp trecuse deja. O,
cât de puţini sunt aceia care-şi dau seama că o parte din timpul nostru s-a
dus!

Şi acel bărbat l-a
întrebat pe rănit: „Căpitane, unde  L-ai
părăsit?”

„Păi, nu-mi amintesc
prea bine”, a răspuns el.

„Ar trebui să te
grăbeşti, pentru că nu mai ai mult timp la dispoziţie ca să te întorci până în
locul unde L-ai lăsat. Oriunde L-ai lăsat, grăbeşte-te spre acel loc, căci El
este acolo şi Îl vei găsi.”

Şi acest bărbat îmi
povestea că a aşteptat câteva momente cu Biblia în mână, ca să audă ce va spune
căpitanul. Şi el continua să se zbată şi să se gândească în timp ce sângele îi
şiroia pe piept. După un timp însă, pe faţa rănitului a apărut un zâmbet,
lacrimile au început să-i curgă pe obraji, şi apoi a spus: „O, îmi amintesc…”
Începe de acolo, căpitane.” Şi căpitanul a continuat: „Acum, când mă aşez jos
ca să dorm, Îl rog pe Domnul să îmi păstreze sufletul, iar dacă voi muri
înainte ca să mă trezesc, Îl rog să-mi ia sufletul…” după care a întors capul
şi a fost gata.

Unde L-a găsit acest
bărbat? În experienţa lui şcolară? În psihologie? În crezul lui? În biserica
lui? Nu. Atunci unde L-a găsit? La leagăn. Acolo L-a părăsit şi acolo Îl
aştepta Domnul.

Tu nu Îl vei găsi
niciodată pe Isus întorcându-te înapoi la baptism, la metodism, sau la
catolicism. Dar unde Îl putem găsi?

Întorcându-te la
rusalii, la început. Nu la denominaţiunea de astăzi, ci la adevărata experienţă
a cincizecimii, când o sută douăzeci de oameni s-au adunat în camera de sus,
pentru că aşa le poruncise Isus: „rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi
cu putere de sus.
” (Luca 24.49).

Noi nu trebuie să
aşteptăm până vom primi o educaţie anume, sau o diplomă de doctorat, sau o
experienţă teologică, ci va trebui să aşteptăm până când acel Duh Sfânt care a
coborât la cincizecime, va veni peste fiecare individ şi îl va umple cu Putere,
astfel încât faţa lui sau a ei, să fie întoarsă de la păcat şi de la lucrurile
lumii, spre Hristos, ca să trăiască ca un creştin adevărat. Atunci poţi să te
alături oricărei biserici doreşti.

Da, noi L-am părăsit
la rusalii. Metodiştii L-au lăsat la rusalii; baptiştii L-au lăsat la rusalii;
organizaţia „Adunarea lui Dumnezeu” L-a lăsat la rusalii; Biserica unită L-a
lăsat la rusalii. Acolo este începutul.

O, Dumnezeule, fă ca
aceasta să pătrundă fiecare inimă. Acesta este motivul pentru care El nu poate
locui în această biserică. El nu poate veni la crezurile voastre
denominaţionale care au pus de-o parte principiile dumnezeieşti.

Ascultaţi! Isus a
spus: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5). Şi când
biserica a fost îngropată în Hristos, a dat naştere la o mlădiţă a
cincizecimii. Iar dacă prima mlădiţă a fost a cincizecimii, trebuie ca fiecare
mlădiţă care mai iese, să fie la fel ca prima. Deci, trebuie să ne întoarcem la
experienţa cincizecimii.

Dacă o vie dă o
mlădiţă, aceea este o mlădiţă de viţă de vie. Atunci şi următoarea mlădiţă
trebuie să fie tot o viţă de vie şi la fel următoarele.

Cuvântul spune că
Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Şi El poate să aibă un singur
fel de mlădiţe în Biserica Sa: mlădiţele cincizecimii, care au trăit experienţa
cincizecimii.

Dar tu spui: „O,
frate Branham, stai puţin, căci eu sunt loial crezului meu!”

Dacă crezul tău te
învaţă că tot ceea ce trebuie să faci este să dai mâna cu predicatorul, atunci
nu uita că Isus a spus: „Dar de la început n-a fost aşa!

Tu spui: „Frate
Branham, eu aparţin unei mari denominaţiuni şi biserica mea spune că zilele
minunilor au trecut.”

Isus a spus: „Dar
de la început n-a fost aşa!

Unde este începutul?
La rusalii, când puterea Dumnezeului celui viu a coborât peste o sută douăzeci
de oameni şi i-a botezat cu Duhul Sfânt, şi cu putere ca să-L slujească pe El.

Tu spui: „Frate
Branham, biserica mea crede…” Noi vedem că femeile de astăzi umblă pe străzi
cu pantaloni scurţi şi fumând, dar tu spui: „Păi, păstorul nostru nu spune
nimic despre aceasta, iar biserica noastră crede că este în ordine.”

Dar Isus a spus: „Dar
de la început n-a fost aşa.
” Nu, nu a fost aşa.

Când o femeie poartă
îmbrăcăminte necuviincioasă în faţa unui bărbat, aceasta este o urâciune
înaintea lui Dumnezeu.

Tu spui: „Frate
Branham, acum câteva seri ai condamnat botezul prin stropire, dar biserica mea
învaţă că dacă cineva este stropit, este în ordine.”

Dar Isus a spus: „Dar
de la început n-a fost aşa!

Tu spui: „Frate
Branham, dar biserica mea crede în botezul prin turnarea apei. Eu sunt sincer
şi biserica noastră este cea mai mare.”

Dar Isus a spus: „Dar
de la început n-a fost aşa!

Tu spui: „Frate Branham,
eu am fost scufundat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.”

Biblia spune însă: „Dar
de la început n-a fost aşa!
” Niciodată n-a existat aşa ceva în biserica
primară.

Petru a spus clar în
ziua de rusalii:

Pocăiţi-vă, şi
fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa
aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt
departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.
” (Fapte 2.38-39).

Tot ceea ce este
contrar cu aceste cuvinte, nu a fost de la început.

Tu spui: „Eu aparţin
unei mari denominaţiuni care ne învaţă să vorbim unde vorbeşte Biblia şi să
tăcem unde ea tace. Şi Biserica noastră spune că zilele minunilor au trecut.”

Dar de la început n-a
fost aşa, deoarece Cuvântul spune că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi
în veci.
” (Evrei 13.8).

Şi: „Cerul şi
pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
” (Matei 24.35).

Noi trăim într-un
timp în care oamenii au luat poruncile lui Dumnezeu şi le-au pervertit
înlocuindu-le cu porunci şi tradiţii omeneşti, deşi de la început n-a fost aşa.

Aseară am văzut cu
ochii noştri cum un predicator orb şi-a căpătat vederea pe platformă. Noi L-am
putut vedea pe Domnul cum a alungat umbrele morţii şi a readus la viaţă trei
oameni pe care medicii i-au declarat morţi.

Tu spui: „Eu nu cred
aceasta, pentru că biserica mea nu crede aşa ceva.” Dar acest lucru a fost de
la început în biserica lui Dumnezeu (vindecare divină). Tot ceea ce este
contrar Cuvântului, nu a fost aşa de la început, pentru că Dumnezeu este
Dumnezeul cel viu, El este Cel Atotputernic şi nu poate greşi. El este acelaşi
ieri, azi şi în veci. Noi nu-L vom putea găsi niciodată în crezurile noastre, nici
în denominaţiunile noastre, ci trebuie să ne întoarcem în locul în care L-am
lăsat.

Tu spui: „Dar eu Îl
am, frate Branham. Eu am dansat în Duhul şi ştiu sigur că Îl am!”

De la început n-a
fost aşa!

Spui: „Am vorbit în
limbi, deci ştiu că Îl am!”

De la început n-a
fost aşa!

Spui: „Am strigat în
Duhul, deci Îl am!”

De la început n-a
fost aşa!

Ca să-L poţi cunoaşte
pe Hristos, trebuie să cunoşti Persoana lui Hristos în iertarea păcatelor, căci
doar aceasta îţi schimbă viaţa.

Eu am văzut oameni
care dansau, strigau, vorbeau în limbi, etc., şi cu toate acestea trăiau
oricum. Aşa ceva nu poate fi corect!

I-am văzut
bucurându-se cu biserica, strângându-şi mâinile, botezându-se în tot felul de
crezuri şi cu toate acestea viaţa lor era încă a diavolului.

Dar de la început
n-a fost aşa!

Viaţa este să-L
întâlneşti pe El, pe Domnul Isus şi să-L recunoşti ca Salvatorul tău, ca
„Dragul sufletului tău.”

Domnul Isus nu a
mărturisit niciodată aceste crezuri, ele nu au fost de la început.

El a spus: „Duceţi-vă
în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Unde să mergem? „În
toată lumea”. Cui să vestim? „La orice făptură.”

Şi: „Iată semnele
care vor însoţi pe cei ce vor crede…
” (Marcu 16.15,17).

Aceasta este ceea ce
a fost de la început. Tot ceea ce este contrar cu aceasta, este greşit. Tu nu
Îl poţi găsi în crezuri. Tu găseşti salvarea numai în Hristos. El este singurul
Dumnezeu adevărat.

Tu spui: „Păi, frate
Branham, Biblia spune că…”

Ce spune?

În Numele Meu vor
scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână
şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste
bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.
” (v.17-18).

Aceasta spune Biblia.
Tot ce este contrar vine de la Diavolul.

Tu spui: „Aceste
semne îl urmează pe el: este un bătrân cumsecade, îşi plăteşte zeciuiala şi
munceşte corect.” Dacă aceasta este tot ce ni se cere, atunci Hristos nu mai
trebuia să moară.

Ceea ce-i trebuie
unui suflet, este o experienţă personală de trecere de la moarte la viaţă, să
devină o creatură nouă în Isus Hristos, o fiinţă care să-L aibă în inima ei pe
Hristos. Acesta este Duhul Sfânt în noi. Acesta este începutul.

Ucenicii erau oameni
buni; erau oameni drepţi. Ei îşi plăteau toate datoriile şi erau cinstiţi. Erau
foarte religioşi, cum am văzut că erau şi fariseii. Cu toate acestea, Isus i-a
spus lui Nicodim:

..dacă un om nu
se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
” (Ioan 3.3).

Noi trebuie să ne
întoarcem acolo unde L-am lăsat.

Întoarceţi-vă înapoi
şi veţi găsi că niciunul dintre toate aceste crezuri n-a fost de la început!
Bisericile denominaţionale nu au fost aşa de la început. Aşadar, aruncaţi totul
şi alergaţi înapoi la rusalii, căci dacă veţi face aşa, Îl veţi afla pe
Dumnezeul cel viu, care vindecă bolnavii şi curăţă leproşii, care scoate dracii
şi despre care Biblia spune că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

El este Dumnezeul
începutului. El este Cel care nu Se schimbă niciodată. El nu poate să fie Dumnezeu
dacă astăzi spune într-un fel, iar mâine se răzgândeşte. El este Absolutul
ieri, azi şi în veci.

Prieteni, noi trăim
într-un timp în care putem să vedem cum oamenii corup lumea cu tradiţiile lor;
în care corup biserica cu tradiţiilor lor şi corup minţile oamenilor cu
tradiţiile lor. Nu am văzut noi seara trecută cum bătrâna prostituată, biserica
prostituată şi fiicele ei au îmbătat lumea cu vinul curviei ei, care sunt
dogmele şi doctrinele? Aceasta este valabil pentru fiecare organizaţie. Ei sunt
murdăriţi.

Acum, eu nu spun să
staţi deoparte de organizaţia voastră, ci să staţi deoparte de ceea ce ţine de
acea organizaţie. Intraţi în Hristos!

Aceste tradiţii nu
sunt bune. Haideţi să ne întoarcem la început, căci dacă vom face aceasta, Îl
vom putea găsi pe Hristos şi astfel vom putea intra în casa zidită pe stânca
neclintită. Atunci biserica va avea în mijlocul ei semne şi minuni şi fiecare
binecuvântare făgăduită de El se va descoperi în mijlocul ei.

Haideţi să ne rugăm.

Înainte de a face
aceasta, aş vrea să vă atenţionez cu privire la avertismentul pe care vi l-am
făcut: Purtaţi voi în inimile voastre Cuvântul care a fost dat la început?
Biserica în care sunteţi este doar un crez, doar o denominaţiune, sau este o
experienţă care vă aduce la ceea ce a fost de la început?

Dacă nu este aşa, nu
este bine. Şi eu vă întreb: „N-aţi vrea să lăsaţi deoparte crezurile şi
denominaţiunile şi să-L slujiţi pe Dumnezeul cel viu?”

Dacă eşti aici şi
doreşti să fii amintit în rugăciunea de încheiere, n-ai vrea să ridici mâna
spre Dumnezeu şi să spui: „Aminteşte-mă şi pe mine, frate Branham!”?

Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Este bine. În ordine.

Nu contează cărei
biserici îi aparţii, ridică doar mâna şi spune: „Ai milă de mine, Dumnezeule!”

Dumnezeu să te
binecuvânteze. Este bine.  Peste tot în
adunare sunt ridicate o mulţime de mâni.

„Aminteşte-mă în rugăciunea de la această oră,
frate, pentru că vreau să mă întorc la început.”

Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Dumnezeu vede mâinile voastre ridicate, care sunt prea multe
pentru ca eu să le pot număra. El vă cunoaşte pe fiecare în parte.

Isus a spus: „Aţi
desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră
(dogmele
şi doctrinele voastre)”. (Marcu 7.9).

Şi dacă aceste cuvinte au fost spuse de El atunci
cum este astăzi? Haideţi să ne întoarcem la început!

Dacă mlădiţa iese din
cincizecime, dă naştere unei biserici vii, care este urmată de semne şi minuni
şi care duce mesajul Lui pretutindeni în lume. Da, ei predică peste tot. Ei
botează pe oameni din nou în Numele Domnului Isus Hristos; scot afară dracii;
vindecă bolnavii şi au biruinţă de la început până la sfârşit.

Dacă biserica voastră
a învăţat contrar învăţăturii bisericii de la început, să ne întoarcem atunci
la început, adică acolo unde L-am lăsat.

Haideţi să ne
întoarcem la început, ca să fim asemenea mădularelor Bisericii primare, care
aveau dragoste frăţească unul pentru altul, fiind în stare să-şi dea viaţa unul
pentru celălalt. Ei se iubeau cu o dragoste divină, şi mergeau la închisoare şi
chiar la moarte unul pentru celălalt. Aceasta este biserica originală.

Domnul să vă
binecuvânteze în timp ce ne rugăm.

Iubitule Părinte
ceresc, în timp ce ne apropiem de încheierea acestui mesaj, văd cum oamenii
stau pe lângă pereţi şi afară aşteptând. Ei şi-au ridicat mâinile spre Tine,
pentru că doresc să-L întâlnească pe acel Isus de la început. Îndură-Te,
Doamne, şi îngăduie ca să-L întâlnească în acest ceas, căci este scris: „Ferice
de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

(Matei 5.6).

Un mare număr de
mâini sunt ridicate, Tată, dar Tu le vezi şi le cunoşti pe toate.

Noi ştim că este
scris: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl…” (Ioan
6.44).

Ei sunt sătui de
aceste crezuri şi îşi dau seama că   nu-L
pot găsi pe Hristos în ele. Asemenea Mariei şi lui Iosif, ei trebuie să meargă
înapoi, adică acolo unde L-au lăsat. Ei vor să se întoarcă la experienţa
cincizecimii, să primească Duhul Sfânt şi astfel să fie născuţi din nou pentru
Împărăţia Ta.

Îndură-Te, Doamne, şi
îngăduie ca fiecare din ei să aibă această experienţă chiar acum, pentru că Te
rugăm în Numele lui Isus, Fiul Tău.

Şi în timp ce stăm cu
capetele plecate, nu ştiu dacă puteţi sau nu, dar dacă credeţi cu adevărat,
v-aş ruga să veniţi aici, în jurul altarului şi să spuneţi: „Frate Branham…”

……………………………………………………………………………………………………

…şi se pare că
totul duce la început, la Biblie. Eu nu am avut acea experienţă (de la
rusalii), dar în seara aceasta aş vrea să te rogi pentru mine aici, la altar,
şi să-ţi pui mâinile peste mine, pentru că aşa s-a făcut de la început.”

Filip s-a dus şi a
predicat Evanghelia la samariteni, apoi i-a botezat pe toţi cei ce au crezut în
Numele Domnului Isus. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a primit Duhul
Sfânt, până nu au trimis după Petru. El a venit, şi-a pus mâinile peste ei şi
astfel au primit Duhul Sfânt.

Dacă sufletul tău
este îngropat în păcat şi doreşti să mă rog pentru tine în seara aceasta, dacă
ai încercat să-L găseşti pe Domnul în alte biserici şi prin diferite botezuri,
dar n-ai reuşit, vino aici. Voi fi bucuros să mă rog pentru fiecare dintre voi
cu toată sinceritatea şi crezând că Dumnezeul care a putut deschide ochii
orbului de aseară, poate curăţa şi o inimă murdară. Dumnezeu care poate ridica
un mort fizic, poate să-l ridice şi pe mortul spiritual. El, care poate să
învieze trupul muritor, poate să înflăcăreze şi sufletul nemuritor. Facă Domnul
ca aceasta să intre adânc în inimile voastre, dragi prieteni.

O, voi oamenii din
Jeffersonville, din New Albany şi din Louisville, nu ştiu cum veţi sta în ziua
judecăţii, pentru că Dumnezeu a făcut totul chiar aici, în acest Tabernacol mic
şi umil.

Da, El a vindecat
bolnavii, a făcut multe semne şi minuni, a adus la suprafaţă Cuvântul Său şi nu
ceva deviat de la Scriptură, şi S-a legitimat ca Dumnezeul cel viu.

Cum mai puteţi să
staţi lipiţi de crezuri şi denominaţiuni, de religie şi botezuri false şi de
emoţii false? Ce veţi face când ştiţi că Dumnezeu v-a dat libertatea de a lua o
hotărâre? Daca aş fi în locul vostru, eu aş veni înainte ca să fie prea târziu.

Să nu uitaţi că Isus
a vorbit despre o femeie dintre neamuri şi a spus:

Împărăteasa de la
Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va
osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă
înţelepciunea lui Solomon…
” (Matei 12.42).

Dumnezeu să te binecuvânteze,
sora mea. Dacă vrei să îngenunchezi, vino aici jos. Copiii să se tragă puţin,
ca să facă loc celor care vor să vină să îngenuncheze pentru rugăciune.

Vom cânta un verset
sau două din cântarea „Mi-am ancorat sufletul”. Doresc ca fiecare să se roage
în timp ce aceia care Îl caută pe Dumnezeu, vor veni jos ca să ne rugăm pentru
ei.

Ancorat este sufletul
meu în cerul de odihnă,

Nu voi mai naviga pe
marea sălbatică.

Furtuna poate să
măture totul,

În Isus sunt tot mai
în siguranţă.

Duhul Sfânt vă conduce
la altar pentru rugăciune.

Străluceşti pentru
mine, Doamne, străluceşti

Lasă ca lumina din…

Acesta este Cuvântul.
El străluceşte. Voi îl aveţi strălucind în jurul vostru.

Nu vreţi să vă
ridicaţi şi să veniţi aici?

Puteţi merge înapoi
la biserica voastră, indiferent de unde veniţi, dar mai întâi haideţi aici ca
să-L găsiţi aşa cum a fost la început.

Lasă Lumina să
strălucească peste mine,

Să fiu ca Isus, să
fiu…

Câţi ar vrea să fie
ca Isus? Ridicaţi mâna.

Doar să fiu ca Isus,
să fiu ca Isus.

Pe pământ aş vrea să
fiu ca El.

Pe toată durata
călătoriei,

De la pământ în
slavă,

Eu cer doar să fiu ca
El.

Să nu uitaţi că este
posibil ca chiar şi cei mai tineri să treacă din viaţa aceasta în următoarele
cinci minute. Este posibil ca de acum într-o oră, să nu mai fie niciun om viu
pe pământ. Da, acest lucru este posibil.

Ştiinţa a spus acum
doi ani că „mai sunt trei minute până la miezul nopţii”.

Voi ştiţi ce s-a spus
în profeţii şi acum este timpul când este pe cale să se întâmple tot ceea ce a
fost vestit. Iar dacă este aşa, de ce vă mai lăsaţi legaţi în mintea voastră de
îndoielile Satanei?

Acum mă adresez vouă,
celor care aţi fost botezaţi prin turnarea apei, prin stropire, sau aţi fost
botezaţi altfel decât botezul creştin despre care vorbeşte Biblia:

Pe când rostea
Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau
Cuvântul.

Toţi credincioşii
tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul
Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.

Căci îi auzeau
vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

„Se poate opri apa ca
să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

Şi a poruncit să fie
botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.
” (Fapte 10.44-48).

Cred că vă este clar,
nu?

Acum aş vrea să vă
citesc şi vouă, baptiştilor, din Fapte 19.1-6:

Pe când era Apolo
în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la
Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici,

şi le-a zis: Aţi
primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?
Ei i-au răspuns:
„Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

„Dar cu ce botez aţi
fost botezaţi?”
le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul
lui Ioan.”

Atunci Pavel a zis:
„Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce
venea după el, adică în Isus.”

Când au auzit ei
aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.

Când şi-a pus Pavel
mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi,
şi proroceau.

Şi tot Pavel spune în
Galateni 1.8:

Dar chiar dacă
noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie,
deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

Nu are importanţă ce
crez aveţi sau de ce denominaţiune aparţineţi, dacă nu aţi fost botezaţi în
Numele lui Isus Hristos, atunci vă poruncesc în Numele lui Isus Hristos să
păşiţi în acest bazin şi să vă lăsaţi botezaţi! De ce? Pentru că aceasta v-o
cere Biblia.

În Fapte 4.12 citim:
În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat
oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.

Nu contează  câte fapte bune ai făcut, nici cât de mult ai
primit din darurile Duhului Sfânt, haide să ne întoarcem la început!

Dacă aţi fost
stropiţi, dacă s-a turnat apă pe voi, sau aţi fost botezaţi în Numele Tatălui,
al Fiului şi al Duhului Sfânt, totul este fals.

În Biblie nu se
vorbeşte despre nimeni care ar fi fost stropit, sau care s-ar fi botezat în
Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Haideţi să mergem înapoi la
început şi acolo Îl veţi găsi pe El. Altarul este deschis şi bazinul aşteaptă.
Să cântăm încă o dată: „Doar să fim ca Isus.”

Nu vă faceţi drum
încoace? Ce ziceţi voi, credincioşilor? Într-un minut veţi avea pregătită o
cameră, ca să vă îmbrăcaţi pentru botez.

Ce a spus El? „De la
început nu a fost aşa!” „Dacă vrei să fii ca El.”

Haideţi să ne rugăm
din nou. Îndrăzneşte soră, dacă vrei să vii la altar. În regulă.

Doamne Dumnezeule,
ajută-i să facă aşa cum este scris. Ajută-i să împlinească ceea ce este scris.

Eu nu voi fi vinovat
în ziua judecăţii, pentru că nu am stat în spatele unui crez bisericesc, ci am
predicat întreaga Evanghelie în puterea învierii, a Duhului Sfânt.

Doamne, vrei să
onorezi aceste cuvinte şi să trimiţi Duhul Sfânt peste ele în seara aceasta?
Vindecă bolnavii şi chinuiţii din mijlocul nostru, astfel ca poporul să
cunoască că Dumnezeul cel viu care a scris Biblia este încă Acelaşi; că El nu
Se schimbă chiar dacă omul încearcă să schimbe Cuvântul. Da, El este Cel care
nu se schimbă şi care a spus: „Dar de la început nu a fost aşa!” Şi dacă ştim
cum a arătat prima mlădiţă din vie, putem face din cartea „Faptele apostolilor”
un exemplu în biserica adevărată.

Doamne, îndură-Te în
seara aceasta şi fă ca fiecare persoană de aici, care nu L-a cunoscut pe Isus
şi care nu a fost legitimată de El prin semnele şi minunile Noului Testament,
pe care prima mlădiţă din Faptele Apostolilor le-a produs, să cadă umilă la
picioarele Lui şi să Te urmeze Doamne, pentru ca astfel să-L cunoască aşa cum a
fost la început. Noi nu putem să-L găsim printre crezurile şi doctrinele
noastre, de aceea trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu şi la Biblie.

Toţi cei care sunt
îngenuncheaţi aici, care Îl caută pe Duhul Tău cel Sfânt şi cred că va veni
peste ei, nu au pornit spre o anumită formă sau cale, ci aşteaptă pur şi simplu
ca El să vină peste ei. Dăruieşte-le aceasta, Doamne, pentru ca astfel inimile
lor să se deschidă pentru Tine şi astfel puterea Dumnezeului celui viu să vină
în inimile lor, ca să le ierte păcatele şi să-i umple cu Duhul Sfânt.
Dăruieşte-le aceasta, Tată.

Acum eu cred că
Dumnezeu va lucra în mod minunat în timp ce stăm cu capetele aplecate.

Dacă printre noi se
află străini veniţi din alte oraşe, care nu pot sta şi la alte servicii pentru
că se grăbesc, dar care doresc să ne rugăm pentru ei, sunt rugaţi să îşi ridice
mâinile. Sunt deja cinci oameni care nu mai pot sta. Aş vrea ca oamenii aceştia
să meargă în camera de rugăciune din dreapta mea.

Îi rog pe câţiva
lucrători, dintre cei prezenţi în această clădire, să păşească aici în faţă şi
să stea lângă mine în timp ce-mi voi pune mâinile şi mă voi ruga pentru aceşti
oameni. Vreau ca cei ce vin aici, să creadă acest mesaj, şi să fi vestit că
aceste crezuri şi doctrine nu vin de la Dumnezeu, ci sunt de la oameni, aşa că
se cuvine să ne întoarcem cu adevărat la calea Bibliei, la început. Deci câţiva
lucrători care cred că acesta este adevărul lui Dumnezeu. Dacă nu credeţi, să
nu veniţi aici. Vedeţi? Aici să vină doar cei care cred că acesta este adevărul
absolut.

Cei cinci care şi-au
ridicat mâinile, să meargă în partea cealaltă, dacă pot. Puteţi să veniţi şi
prin spatele platformei dacă puteţi ajunge acolo şi vom vedea ce se va
întâmpla.

Să-i lăsăm să treacă
pe cei care vin pentru rugăciune. Lăsaţi-i să vină până aici.

Să ne luăm curaj,

Căci nu suntem lăsaţi
singuri.

Barca vieţii curând
soseşte

Să-şi aducă comorile
acasă.

Atunci doreşte frate,
doreşte,

Încercările noastre
curând se vor sfârşi

Pe dragii noştri îi
vom întâlni

Deasupra, pe ţărmul
aurit.

Noi suntem pelerini
şi străini aici,

Noi căutăm un Oraş în
care mergem.

Barca vieţii curând
soseşte

Să-şi adune comorile
acasă.

Barca vieţii curând
soseşte

Prin ochii credinţei
văd,

Aşa cum alunecă pe
apă,

Să mă salveze pe mine
şi pe tine.

Şi să ne aducă în
siguranţă în port.

Cu prietenii pe care
i-am iubit atât

„Fiţi gata!” strigă
căpitanul.

O, priviţi, este
chiar aici.

O, doriţi?

Încercările noastre
în curând se vor sfârşi

Pe dragii noştri îi
vom întâlni,

Deasupra pe ţărmul
aurit.

Noi suntem pelerini
şi suntem străini aici

Noi căutăm un oraş în
care mergem

Barca vieţii curând
soseşte

Să adune comorile
acasă.

Aceşti lucrători s-au
adunat în jur acum. Mă îndrept spre acest caz de urgenţă, care nu mai poate fi
amânat. Motivul pentru care fac aceasta, este că peste câteva minute vom avea
un serviciu de botez.

Următorul botez va
avea loc duminică dimineaţa după şcoala duminicală. Vom face aceasta, pentru ca
vineri, sâmbătă şi duminică seara, să ne putem ruga pentru bolnavi.

Dorinţa noastră este
ca mai întâi să ne punem sufletele în mâinile salvatoare ale lui Dumnezeu, apoi
va urma şi vindecarea. Aceasta nu ne sperie. Aseară, Dumnezeu a salvat la altar
suflete scumpe. O, cât am fost de fericit când am văzut aceasta!

Eu nu ştiu cine sunt
oamenii din jurul meu, unii dintre ei pot să fie păcătoşi chemaţi afară; alţii
îl caută pe Duhul Sfânt.

Dumnezeu ştie că eu
am vorbit Cuvântul acestei Scripturi cât am putut de bine. Aşa este. Iar acum
vom vedea ce poate să facă Dumnezeu.

Mâine seară nu vom
avea serviciu de botez decât dacă va fi vreo urgenţă. Acum, acest serviciu va
începe peste 10-cincisprezece minute.

Vreau s-o întreb pe
nora mea dacă a găsit numerele de rugăciune. Loyce, le-ai găsit?

Niciodată nu le
găsim. Vom găsi o cale şi tot vom împărţi câteva numere de rugăciune. Dacă va
fi cu voia Domnului, vom face aceasta mâine seară. Acum, dacă totul va fi în ordine,
vom chema de asemenea rândul de rugăciune.

Mâine seară aş vrea
să împărţim numerele de rugăciune mai devreme – cam pe la ora şase sau cel
târziu pe la ora şase şi jumătate, astfel ca oamenii să poată ajunge în rând.

Acum aş vrea ca
fiecare persoană care poate să stea în rugăciune, s-o facă. Vreau ca lucrătorii
să se adune în jurul acestor oameni.

Frate Neville, vino
aici pe platformă, căci voi începe să mă rog pentru bolnavi. Domnul să vă
binecuvânteze.

Şi voi, fraţilor,
haideţi în jurul acestor oameni. Păşiţi lângă ei, puneţi-vă mâinile peste ei şi
haideţi să ne rugăm.

Toată adunarea care
ştie cum să se roage, să-şi plece capetele, să stea în umilinţă şi să fie
într-adevăr în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, astfel încât Duhul Sfânt să
vină peste aceşti oameni ca să-i umple. Îngăduie ca în această încăpere să aibă
loc semne şi minuni, astfel încât toţi bolnavii şi suferinzii să fie vindecaţi.

– Amin –