Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMDAR DE LA ÎNCEPUT, NU A FOST AȘA

02/10/1958, seara - Jeffersonville, IN

Bună seara, prieteni. Mă bucur că sunt din nou în slujba Domnului Dumnezeu şi nădăjduiesc în revărsarea binecuvântărilor Lui peste serviciul din această seară.

M-am bucurat să-l văd pe fratele Daugherty acolo în spatele camerei. El este cel care a sponsorizat prima mea campanie. Îmi amintesc cum am mers la el. De fapt aici mai sunt şi alţi fraţi care m-au ajutat. Cred că şi fratele Creech este unul dintre ei. În timpul acela începuseră deja vedeniile şi tocmai mă întâlnisem cu Îngerul Domnului la Green’s Mill şi îmi spusese ce se va întâmpla. Nu au trecut decât două săptămâni de la acel eveniment, şi am fost chemat la St. Louis de către un predicator a cărui fiică avea un fel de boală … ca şi dansul lui Saint Vitus.

Eu am mers acolo şi ne-am rugat pentru fetiţă, am făcut tot felul de juruinţe, dar se părea că nu se schimbă nimic. Totuşi am stat şi am aşteptat până când am aflat ce va face Domnul.

Ştii, frate Roberts, cred că era mai bine dacă o ţineam tot aşa. Desigur, în cazul acesta nu ar fi fost atât de mulţi salvaţi, dar voi să staţi cu un caz până când se rezolvă, până când ştiţi soluţia.

Îmi amintesc că era ora două sau trei după-amiaza şi eu stăteam în maşină aşteptând răspunsul Domnului. Deodată am simţit Duhul Domnului venind şi atunci am ieşit din maşină. În acest timp, Betty, micuţa fiică a fratelui Roberts, ţipa într-una ca o sălbatică. Doctorii nu au putut s-o ajute cu nimic, iar părinţii arătau foarte rău. Ei se chinuiau astfel cu ea de câteva săptămâni. Şi când am coborât din maşină, am primit o vedenie. Atunci am alergat la fratele Roberts şi i-am spus tot ce trebuie să facă pentru ca fetiţa lui să fie vindecată.

Parcă ai spus că ea va fi aici mâine seară pentru mărturie, nu-i aşa, frate Roberts? Au trecut de atunci doisprezece sau paisprezece ani. (Fratele Roberts spune: „Treisprezece ani”). Treisprezece ani, iar acum ea este o domnişoară frumoasă şi sănătoasă. Dacă va fi cu voia Domnului, ea va veni aici mâine seară.

Vindecarea divină durează cât timp durează credinţa.

Cred că l-am văzut pe fratele Fred Sothmann şi pe prietenii mei din Canada acolo în spate. Mă bucur să vă văd pe toţi în seara aceasta. Aş vrea să am timp să vă remarc pe toţi. Cred că-l recunosc şi pe fratele Boyd şi pe fratele Mennonite, care stau aici. Mă bucur că vă avem printre noi ca să petrecem câteva minute de părtăşie în jurul Cuvântului.

Cărţile şi casetele sunt pe masa din spate. Avem casete cu ultimul mesaj şi multe altele. Băieţii au tipărit multe mesaje, aşa că le puteţi lua ca să le citiţi.

Întâlnirea de dimineaţă începe între ora 8-8.30. Ea este pentru cei care vor să mă vadă în particular pentru rezolvarea problemelor spirituale. Dar vai, eu nu m-am gândit că este posibil ca Tabernacolul să fie atât de aglomerat! Totuşi, uneori Domnul culege binecuvântări şi din încercările noastre de a-i ajuta pe fraţi şi pe surori pe cale.

În fiecare seară, noi încercăm să găsim ceva ce căutăm, şi aceasta pentru că Domnul mi-a spus într-o vedenie, că în slujba mea se va face a treia schimbare. Dorinţa mea este ca această lucrare să înceapă în tabernacol. Nu ştiu dacă va fi aşa sau nu, dar dorinţa mea este aceasta. Şi nădăjduiesc că atunci când se va întâmpla aceasta, voi fi în stare să predic Evanghelia sau să fac ceva care îi va ajuta pe suferinzi, astfel încât să aibă o viaţă mai fericită şi mai sănătoasă. Aceasta este dorinţa mea sinceră.

Am întrebat-o pe nora mea despre numerele de rugăciune şi ea mi-a spus că nu are niciunul. De obicei ele se află la Billy. În cazul acesta vom face serviciul fără ele şi cred că este lucrul cel mai bun pe care-l putem face.

Când vom termina aceste întâlniri voi pleca în Noua Zeelandă, iar de acolo în Australia.

Pentru seara aceasta însă, am ales un text din Marcu 7. Înainte de a citi din Biblie, aş vrea să ne plecăm pentru un moment pentru a vorbi cu El.

Doamne, Îţi suntem recunoscători în seara aceasta pentru că ne-ai dat prilejul de a ne aduna din nou împreună. Tu ai fost aşa de bun cu noi astăzi! Ne-ai dăruit viaţă şi putere ca să venim la slujba Ta pentru a-ţi da slavă.

Noi Îţi mulţumim pentru această ţară în care mai este încă o posibilitate, o uşă deschisă, în care fiecare bărbat şi femeie pot să-L slăvească pe Dumnezeu în acord cu ceea ce le dictează conştiinţa. Fă să fie cât mai mulţi cei care fac aceasta, căci în conformitate cu profeţiile biblice, noi ştim că aceste uşi se vor închide. Îngăduie aşadar, ca în seara aceasta să primim bunătatea şi binecuvântările lui Dumnezeu şi toată Lumina prin care să putem privi Scriptura, astfel încât să avem parte de tot ce ne-ai pregătit pentru această oră. Fă ca aceste lucruri să fie depozitate în sufletul nostru prin Duhul Sfânt care este capabil să dirijeze totul spre inima noastră.

Doamne, în seara aceasta Te rugăm în special pentru cei ce sunt bolnavi, suferinzi şi chinuiţi. Fă ca puterea vindecării Tale şi mila Ta să se odihnească peste ei.

Binecuvântează Cuvântul Tău aşa cum iese, căci Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Vom citi din Marcu 7 de la versetul 1 la 9:

„Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.

Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate.

Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.

Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.

Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?”

Isus le-a răspuns: Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”

Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.

Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.

El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.”

Vom citi şi din Matei 19.8 unde scrie: (aş vrea să citesc numai ultimul rând.):

…dar de la început n-a fost aşa.

Domnul să binecuvânteze citirea Cuvântului Său.

În zilele slujbei Sale când Domnul a fost pe pământ, El a întâlnit oameni care ţineau tradiţiile omeneşti şi învăţau lucruri contrare Cuvântului lui Dumnezeu.

Mă întreb, dacă ar veni în seara aceasta vizibil, nu ar găsi aceeaşi stare?

O, cu câtă sfinţenie îşi ţineau ei datinile deşi aveau poruncile lui Dumnezeu şi ştiau ce trebuie să facă! Omul însă nu este niciodată mulţumit cu ceea ce-i spune Dumnezeu să facă, de aceea trebuie să adauge ceva la Cuvântul Său. Când face aceasta, el deviază de la original şi aduce ceva pervertit, ceva ce diferă de original.

De exemplu, nedreptatea nu este altceva decât dreptatea pervertită, ceva ce a fost schimbat de mintea perversă a omului.

Dumnezeu l-a făcut pe om să trăiască fericit şi în înţelegere cu ceilalţi oameni, dar pervertirea iubirii i-a făcut duşmani, ridicându-i pe unii împotriva celorlalţi.

Omul îi face pe oameni duşmani, dar Dumnezeu ne face fraţi.

Oamenii au făcut ca bărbatul să fie imoral. Dumnezeu l-a făcut pe bărbat loial soţiei sale, dar prin faptul că omul perverteşte totul, el nu mai este mulţumit doar cu soţia sa, ci vrea să trăiască şi cu alte femei.

Dumnezeu ne-a dat apă limpede şi bună, dar omul trebuie să o amestece cu alcool sau cu altceva înainte s-o bea. El perverteşte totul începând cu adevărul.

Şi noi vedem că această pervertire a intrat şi în biserică prin faptul că omul a început să se bage în lucrurile lui Dumnezeu, trasând propria sa concepţie despre ele, despre însemnătatea lor. El nu ia Cuvântul aşa cum este scris ci îl amestecă cu părerile lor, făcând din acest amestec o tradiţie.

Când a fost pe pământ şi a văzut aceste lucruri, Domnul Isus a spus: „Degeaba Mă cinstesc ei…” (Marcu 7.7).

Aceasta arată că există şi o închinare greşită la Dumnezeu: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” (v.7).

Citind Scriptura, în seara aceasta, vom vedea că Isus a spus:

Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta; şi: Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.” (v.10).

Voi, dimpotrivă, ziceţi: Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine;

şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (v. 11-13).

Vedeţi cum sucesc oamenii lucrurile? Ei doresc să se închine lui Dumnezeu şi o fac crezând că aduc o închinare bună, dar în realitate închinarea lor este greşită.

Eu sunt sigur că în cei aproape două mii de ani de la plecarea lui Hristos, s-a strecurat pe undeva ceva rău pentru că avem prea multe idei.

Astăzi, există aproape nouă sute de biserici diferite pe glob. Toate spun că sunt denominaţiuni creştine dar diferă între ele prin păreri, fiecare având propria sa tradiţie.

O, cât le place să spună: „Tradiţia mea este corectă!”

În ce ne priveşte, noi am arătat cu câteva seri în urmă de ce nu suntem o denominaţiune.

Denominaţiunea se formează pe baza unei descoperiri referitoare la un anumit lucru, care poate să fie bună, dar necazul este că oamenii fac din ea o dogmă şi astfel nu pot să meargă mai departe.

Dumnezeu ne vrea însă liberi. El vrea să fim eliberaţi de orice părere omenească astfel încât dacă El ne dă Lumină, să putem primi mai multă şi mai multă. Acesta este motivul pentru care noi vrem să rămânem liberi. În felul acesta vom putea predica Biblia aşa cum este scrisă şi vom putea crede tot ce este scris în Ea.

Problema este că omenirea de astăzi a intrat în tradiţii.

În textul nostru de astăzi, vedem că fariseii L-au întrebat pe Domnul Isus:

Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” (Matei 19.3b).

Astăzi este la fel. Dacă bărbatul sau femeia nu mai vor să trăiască împreună, găsesc imediat un motiv şi divorţează, apoi el căsătoreşte cu alta şi la fel face ea. Vedeţi, este o tradiţie.

„Păi”, spun ei, „aşa crede biserica noastră.”

Adevărul este că nu are prea mare importanţă ce spune „biserica noastră”. Important este ce spune Biblia despre această problemă. Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt în fiecare hotărâre pe care o luăm.

Acum câteva zile am fost chemat în judecată, sau mai bine zis era să fiu chemat. Acolo mi s-au pus nişte întrebări foarte dificile. Astfel am fost întrebat: „De ce ai trecut banii din campaniile tale la biserică, ca la o fundaţie?”

„Pentru că sunt casierul principal.”, am răspuns eu, „şi aşa trebuia să fac, pentru că biserica este o fundaţie.” Ei au continuat în felul acesta, apoi mi-au spus: „Omul acela nu   ţi-a spus adevărul şi nici nu mai este cu guvernul!” (se referă la agentul de la bancă, care i-a spus cum să procedeze cu depunerea sumei în contul bisericii). Eu am răspuns însă: „Într-o zi, nici tu nu vei mai fi cu guvernul. Nici chiar cei care au scris Constituţia nu vor mai fi într-o zi cu guvernul.”

Vedeţi, ei încearcă să găsească o portiţă prin care să vă prindă, în loc să fie cinstiţi şi să se bazeze pe principiile dreptăţii.

Şi exact aşa procedează oamenii de astăzi pe calea vieţii; aşa acţionează şi biserica de astăzi: biserica aceasta, alte biserici…

În loc să urmăm faptele pe care ni le cere Dumnezeu, noi încercăm să găsim o portiţă pentru a ne justifica. Dar lui Dumnezeu nu-I place aşa ceva. Cineva a deviat de la adevăr, şi apoi ne întrebăm unde este adevărul?

Acum câteva zile, l-am provocat la discuţie pe un bărbat care tot repeta aşa zisul „crez apostolic”.

„Cred în Atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, Făcătorul cerului şi al pământului… şi în adunarea sfinţilor.”

Acum, un om care este drept cu Dumnezeu şi care cunoaşte Biblia, nu poate să spună acel crez. Tot ce este în legătură cu sfinţii mijlocitori şi cu morţii este spiritism.

Când am spus aceste cuvinte acelui bărbat, mi-a răspuns:

„Dar tu cu cine ai legătură?”

„Cu Isus Hristos”, am răspuns eu.

„Păi şi El a murit.”

„Da, am răspuns eu, dar a înviat. El nu mai este mort, ci trăieşte, în timp ce Maria şi toţi apostolii, precum şi „sfinţii” pe care îi amintiţi voi sunt morţi. Iar Biblia spune în 1 Timotei 2.5 că „este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” Acesta este motivul pentru care Cuvântul spune: „aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.” (Marcu 7.9).

Noi încercăm să-L mulţumim pe Dumnezeu construind biserici mari, cu scaune tapiţate. Eu nu am nimic împotriva acestor lucruri, dar nu aceasta ne-a cerut Dumnezeu să facem.

Noi încercăm să ieşim puţin mai în evidenţă prin biserica noastră, încercăm să arătăm că ea este mai deosebită faţă de celelalte biserici. Pentru aceasta, ne luptăm să-l aducem la amvon pe cel mai educat păstor, care are o vorbire atât de elocventă. Şi aceasta este în ordine, dar Dumnezeu nu a cerut nici aşa ceva.

În bisericile noastre de astăzi, pentru ca un bărbat să fie promovat în faţă, trebuie să aibă seminarul. Da, el trebuie să fie educat într-un seminar, dar Dumnezeu nu a cerut aceasta; Isus nu a făcut aşa.

Dimpotrivă, El i-a luat pe oamenii care nu ştiau nici măcar Abecedarul şi i-a umplut cu Duhul Sfânt.

Vedeţi, cerinţa lui Dumnezeu nu a fost să aibă educaţie, ci să primească Duhul Sfânt. Acesta este motivul pentru care niciun bărbat nu ar trebui să predice Evanghelia până nu primeşte Duhul Sfânt.

Vedeţi cum luăm poruncile lui Dumnezeu şi le pervertim?

Isus le-a spus ucenicilor Săi că înainte ca să poată pleca să predice Evanghelia trebuie să primească Duhul Sfânt:

Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 27.49).

Iar în Fapte 1.8 le-a spus: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi,apoiÎmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.

Dar astăzi ne-am schimbat, şi ne-am schimbat atât de mult încât „trebuie” să mergem la şcoală ca să obţinem o anumită educaţie gramaticală şi psihologică, ca să învăţăm anumite principii de conducere de la amvon şi câte puţin din diferitele tradiţii. Trebuie să învăţăm doctrina bisericii şi catehismul ei.

Dar frate, tu nu eşti salvat prin faptul că cunoşti catehismul. Tu nu eşti salvat pentru că mergi la biserică şi nici pentru că cunoşti Biblia, ci eşti salvat numai  cunoscându-L pe El, pe Hristos:

Cine are pe Fiul are viaţa…” (1 Ioan 5.12a).

Luând însă tradiţiile omeneşti, noi facem poruncile lui Dumnezeu fără putere. Seminariile noastre fac aceasta; bisericile noastre cer aceasta. De ce? Pentru că oamenii cer aceasta. Ei nu ar trebui să fie de acord cu aceste lucruri, ci ar trebui să stea în rugăciune pentru ca Dumnezeu să ridice pe cineva după inima Sa, dar nu este aşa. Ei fac ceea ce vor, fără să fie constrânşi de nimeni.

Fariseii, saducheii şi toţi religioşii din timpul Domnului, credeau că bisericile lor le asigură salvarea, orice ar fi spus biserica, ei primeau (chiar dacă era în contradicţie cu Cuvântul), pentru că „aşa a spus biserica noastră.”

Ei bine, astăzi este la fel. Oamenii se uită la biserică şi cred că ea poate să le asigure salvarea. Dar voi nu puteţi fi salvaţi printr-o biserică! Voi primiţi salvarea numai prin Hristos.

Voi nu sunteţi salvaţi prin faptul că cunoaşteţi rânduiala unei biserici, şi nici prin cunoaşterea crezului ei. Nu sunteţi salvaţi nici prin primirea unei anumite forme de botez şi nici prin faptul că trăiţi anumite emoţii.

Voi sunteţi salvaţi prin credinţa în Isus Hristos şi pecetluirea Duhului Sfânt. Numai aşa Îl puteţi cunoaşte pe El.

Dacă un antreprenor dă un plan de casă constructorilor, o face pentru ca ei să lucreze după acel plan. Cum ar arăta însă casa aceea, dacă fiecare dintre constructori ar lucra cum vrea el şi nu după planul dat? Credeţi că lucrarea lor ar fi primită? Deci, dacă vreţi ca construcţia voastră să fie primită, trebuie să lucraţi după plan, după proiect.

Tot aşa, singura cale de a-L avea pe Dumnezeu în mijlocul nostru, este să ne întoarcem la El, la temelia Bibliei. Da, aşa trebuie să facem.

Isus a vorbit despre aceste lucruri când a fost pe pământ. El a spus: „Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră.” (Marcu 7.13).

Ei făceau aceasta atunci; iar astăzi o fac cu atât mai mult.

Aşadar acesta este motivul pentru care beneficiarul nu va primi acea casă. El a dat un plan în care a arătat cum doreşte să fie casa lui, iar dacă constructorii nu au respectat dorinţa lui, o va refuza.

Tot aşa, când Duhul Sfânt vine ca să locuiască în casa lui Dumnezeu, El nu se va putea muta în ea pentru că este construită pe teorii făcute de oameni. Ei trebuie să vină la Biblie. Ea este Proiectul, deoarece este scris: „Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4).

Noi toţi ne gândim că posedăm acel Adevăr, dar cum poţi citi Scriptura cu o interpretare proprie? Cuvântul spune că „nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1.21).

Deci există un singur Interpret al Cuvântului şi acesta este Duhul Sfânt care L-a scris.

Aceasta îmi aminteşte de o povestire pe care am citit-o chiar acum după-amiază. Este vorba de viaţa timpurie a Domnului Isus, care S-a născut în Betleem şi a crescut în Iudeea.

Când a avut doisprezece ani, Isus a fost dus de  mama Sa şi de tatăl Său adoptiv la Ierusalim, la praznicul Paştelui, pentru că erau foarte credincioşi datinilor străbune. La întoarcerea acasă, părinţii Lui au constatat că Isus lipseşte, aşa că au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe, dar nu L-au găsit.

Mă întreb dacă nu cumva aceasta este starea în care se află şi biserica de acum.

Ei au ajuns într-un loc unde şi-au dat seama că Isus nu mai este cu ei.

Mă întreb dacă metodiştii, baptiştii şi penticostalii, nu au ajuns toţi în acelaşi loc al călătoriei lor, în care să-şi dea seama că Isus nu mai este cu ei?

Nu are importanţă ce ai făcut. Poate că ai urmat anumite căi şi ai trăit anumite lucruri, dar cu toate acestea, iată că în adâncul inimii tale ştii că El nu este acolo.

Mă întreb dacă în seara aceasta este printre noi vreun păcătos care-şi dă seama că El nu este în inima lui?

Dacă da, aş vrea să nu faceţi ce a făcut Maria. Şi voi, oamenilor, care încercaţi să o slăviţi pe Maria! Când a văzut că El nu este cu ei, a început să-L caute. Astfel, s-a dus la rudele şi la cunoştinţele ei, crezând că-L va găsi acolo.

Aşa procedează şi oamenii de astăzi. Ei merg la biserică crezând că Îl pot găsi acolo pe Isus. Ei merg de la o biserică la alta crezând că Îl vor găsi acolo, iar după ce-şi termină căutarea, constată că nu au găsit nimic altceva decât o grămadă de crezuri şi că Hristos nu este în ele.

De curând am fost vizitat acasă de unul dintre cei mai mari bărbaţi de pe câmpul teologic. Când l-am văzut m-am gândit: „Oare ce vrea un bărbat atât de vestit de la mine?”

El mi-a spus: „Aş vrea să vorbesc câteva minute cu tine, frate Branham.”

„În ordine”, am răspuns eu, „ia loc”, după care am adăugat: „Mă simt foarte mic lângă tine, un bărbat atât de renumit…”

Acest bărbat era preşedintele misiunii Sudan, cea mai mare fundaţie din lume.

El a continuat:

„Frate Branham, când eram copil, am ieşit într-o zi pe câmp, şi am privit norii, gândindu-mă: „Oare Dumnezeu este deasupra lor?” Şi am alergat la mama, care auzindu-mi frământarea, m-a ridicat în braţe şi a început să-mi vorbească despre Isus, deoarece era o bună creştină. El a fost Acela care M-a chemat să-L urmez, iar mama, fiind loială bisericii ei, a început să mă înveţe despre Isus de când aveam doar vreo şapte ani. Şi cu El în inimă, am mers la şcoală, ştiind ce vreau.”

Apoi, când am primit licenţa în arte, m-am gândit că în momentul în care mi se va înmâna diploma, Hristos va sta chiar aici. Când mi-am luat doctoratul m-am gândit din nou că El va fi aici (în inimă), dar nu s-a întâmplat nimic. Doar o mulţime de oameni au venit în jurul meu şi m-au felicitat. Frate Branham, am atâtea diplome că pot să umplu un perete cu ele, dar unde este Hristos? Au fost oare greşiţi profesorii mei?”

„Frate Reedhead, nu aş putea spune aceasta, pentru că nu sunt în măsură s-o fac, dar vreau să-ţi spun ceva: Hristos nu vine în inima omului prin licenţe în arte sau prin doctorate în teologie, ci prin reînnoirea duhului tău, prin Duhul Sfânt care vine din ceruri.”

„Crezi că El poate veni şi pentru mine?” m-a întrebat el.

„În conformitate cu Biblia Sa binecuvântată, această făgăduinţă este valabilă pentru toţi cei ce Îl vor chema”, am răspuns eu.

„Eu am fost învăţat că acele zile au trecut”, a continuat el.

„Atunci profesorul care te-a învăţat acest lucru, a fost greşit.”

„De unde ştii că m-a învăţat greşit?”

„Eu L-am primit, frate, am răspuns eu. Biblia L-a făgăduit şi eu L-am primit. Acum, dacă El a dat făgăduinţa, poţi să-mi arăţi unde scrie că a luat-o înapoi? El a dat Bisericii Sale puterea, unde a luat-o înapoi?”

Dacă o biserică îţi spune că aceste lucruri au trecut, înseamnă că ea învaţă dogme şi porunci omeneşti şi nu Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au desfiinţat poruncile lui Dumnezeu şi le fac fără putere prin datinile lor. Aşa este.

Tu nu-L poţi găsi printre rude. Tu nu-L poţi găsi spunând: „Am să fiu metodist pentru un timp, ca să văd ce se întâmplă.” Sau: „Voi fi baptist pentru un timp ca să văd ce se întâmplă.” Tu nu Îl vei găsi acolo şi în nici o altă biserică denominaţională. Dacă tu intri însă în biserica Sa, nu vei avea părtăşie cu părerile omeneşti, ci cu Duhul Sfânt. Abia atunci Îl găseşti pe El şi primeşti o credinţă statornică în Cuvântul Său.

Dacă tu eşti metodist, baptist, catolic, prezbiterian, sau orice altceva ai fi, vreau să ştii că nu–L poţi descoperi pe Isus ca Salvator personal, nici printr-o strângere de mână a predicatorului şi nici prin crezul unei biserici, ci prin descoperirea lucrată de Duhul Sfânt în inima ta, care-ţi arată Cine este El. Bisericile de astăzi nu fac altceva decât să-l jefuiască pe Dumnezeu de dreptul Său, prin dogmele şi crezurile lor. Da, prin datinile lor, ele au desfiinţat poruncile lui Dumnezeu, făcându-le astfel fără putere. Ele (poruncile Domnului) nu au nicio putere asupra oamenilor. De ce? Pentru că teologia făcută de oameni, doctrinele şi crezurile noastre, au îndepărtat binecuvântările lui Dumnezeu de peste oameni aşa că nu mai pot avea parte de ele. Ei nu ştiu nimic despre aceste binecuvântări, nici despre făgăduinţele lui Dumnezeu. Da, ei ştiu un singur lucru: că aparţin unei biserici.

Acesta este motivul pentru care noi nu avem părtăşie împreună. De aceea o biserică are o trezire în mijlocul ei, în timp ce alta nu are şi nici nu vrea să colaboreze cu ea, pentru că spune: „Eu nu cred ca tine!”

Dumnezeu ne cere însă să ne întoarcem la credinţa biblică. Nu la credinţa într-un crez, nici la credinţa într-o denominaţiune, ci la credinţa în Dumnezeu. Aceasta este singura credinţă recunoscută de El: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.” (Efeseni 4.5).

Deci părinţii L-au căutat toată ziua pe Isus printre rudele lor, dar nu L-au găsit.

Mă întreb câţi dintre cei prezenţi în seara aceasta aici, au fost în biserica baptistă?

Eu nu vreau să lovesc în biserici, pentru că sunt de partea fiecărui suflet sincer. Cu un lucru nu pot să fiu însă de acord: cu faptul că fiecare denominaţiune îşi are propriile crezuri şi propriile direcţii. Chiar dacă ar avea tone de Biblii, şi ar citi toată ziua din ele, tot nu ar crede aşa cum a spus Dumnezeu, ci ar lua diferite versete şi ar spune: „O, dar aceasta a fost pentru o altă epocă!” Nu, făgăduinţele Lui nu sunt pentru o altă epocă, pentru că Dumnezeu este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Dacă tu te vei porni ca să găseşti un anumit crez, vei intra în biserica ce învaţă acel lucru şi vei spune: „Ei bine, cred că aceasta este ceea ce căutam!” După un timp, poate că cineva va face ceva ce nu-ţi place şi atunci vei spune: „Nu aceasta este ceea ce căutam!” şi cu asta pleci la o altă biserică. Acolo vei rămâne câteva zile, săptămâni, luni sau chiar ani, până când din nou cineva te va supăra prin ceva şi atunci vei pleca şi de acolo.

Ştiţi ce spune Biblia despre asemenea oameni?

Sunt…nişte nori fără apă, mânaţi încolo şi încoace de vânturi,

nişte valuri înfuriate ale mării, care-şi spumegă ruşinea lor, nişte stele rătăcitoare…” (Iuda 12b-13).

Biblia nu este de acord cu aşa ceva, de aceea, fiţi statornici! Voi trebuie să ştiţi pe ce staţi. Aceasta nu înseamnă că ajunge să fiţi sinceri şi cinstiţi, căci dacă sunteţi un metodist, baptist, catolic, etc., chiar dacă sunteţi sinceri este degeaba, deoarece voi sunteţi sinceri şi statornici pe doctrina unei biserici şi nu pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Staţi neclintiţi pe Cuvântul Bibliei! Cercetaţi doctrinele bisericii cu Biblia. Întrebaţi-L pe Isus dacă este Acelaşi azi, ieri şi în veci şi atunci veţi vedea dacă doctrina voastră este sau nu corectă.

Tu ai un exemplu: pe Isus Hristos, iar El a spus în Ioan 14.12: „…cine crede în Mine va face şi El lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari…

Maria şi Iosif mai aveau o singură posibilitate de a-L găsi pe Isus, după ce L-au căutat în zadar pe la rude.

Aceasta ar trebui să facă şi biserica: să meargă înapoi până în locul în care L-au lăsat, căci acolo Îl vor găsi cu siguranţă.

Acolo Îl veţi găsi şi voi, metodiştii, baptiştii, penticostalii, şi voi toţi ceilalţi: în locul în care L-aţi lăsat.

Îmi amintesc acum de ceea ce mi-a povestit un bărbat care a luptat în al doilea război mondial. El spunea că un bărbat a fost rănit la piept de o mitralieră şi era pe moarte. Şi acest bărbat mi-a spus că s-a dus să-l vadă pe rănit, care era de fapt căpitanul lui.

Când a intrat în cortul în care se afla rănitul, l-a întrebat: „Căpitane, eşti creştin?”, la care căpitanul i-a răspuns: „Am fost o dată creştin…”  „Dar ce s-a întâmplat?” „Pur şi simplu nu îmi amintesc”, a răspuns rănitul.

Atunci acest bărbat creştin a privit graficul şi a văzut că medicii îi mai dădeau doar vreo 4-5 minute de viaţă şi a înţeles că o bună parte din acest timp trecuse deja. O, cât de puţini sunt aceia care-şi dau seama că o parte din timpul nostru s-a dus!

Şi acel bărbat l-a întrebat pe rănit: „Căpitane, unde  L-ai părăsit?”

„Păi, nu-mi amintesc prea bine”, a răspuns el.

„Ar trebui să te grăbeşti, pentru că nu mai ai mult timp la dispoziţie ca să te întorci până în locul unde L-ai lăsat. Oriunde L-ai lăsat, grăbeşte-te spre acel loc, căci El este acolo şi Îl vei găsi.”

Şi acest bărbat îmi povestea că a aşteptat câteva momente cu Biblia în mână, ca să audă ce va spune căpitanul. Şi el continua să se zbată şi să se gândească în timp ce sângele îi şiroia pe piept. După un timp însă, pe faţa rănitului a apărut un zâmbet, lacrimile au început să-i curgă pe obraji, şi apoi a spus: „O, îmi amintesc…” Începe de acolo, căpitane.” Şi căpitanul a continuat: „Acum, când mă aşez jos ca să dorm, Îl rog pe Domnul să îmi păstreze sufletul, iar dacă voi muri înainte ca să mă trezesc, Îl rog să-mi ia sufletul…” după care a întors capul şi a fost gata.

Unde L-a găsit acest bărbat? În experienţa lui şcolară? În psihologie? În crezul lui? În biserica lui? Nu. Atunci unde L-a găsit? La leagăn. Acolo L-a părăsit şi acolo Îl aştepta Domnul.

Tu nu Îl vei găsi niciodată pe Isus întorcându-te înapoi la baptism, la metodism, sau la catolicism. Dar unde Îl putem găsi?

Întorcându-te la rusalii, la început. Nu la denominaţiunea de astăzi, ci la adevărata experienţă a cincizecimii, când o sută douăzeci de oameni s-au adunat în camera de sus, pentru că aşa le poruncise Isus: „rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24.49).

Noi nu trebuie să aşteptăm până vom primi o educaţie anume, sau o diplomă de doctorat, sau o experienţă teologică, ci va trebui să aşteptăm până când acel Duh Sfânt care a coborât la cincizecime, va veni peste fiecare individ şi îl va umple cu Putere, astfel încât faţa lui sau a ei, să fie întoarsă de la păcat şi de la lucrurile lumii, spre Hristos, ca să trăiască ca un creştin adevărat. Atunci poţi să te alături oricărei biserici doreşti.

Da, noi L-am părăsit la rusalii. Metodiştii L-au lăsat la rusalii; baptiştii L-au lăsat la rusalii; organizaţia „Adunarea lui Dumnezeu” L-a lăsat la rusalii; Biserica unită L-a lăsat la rusalii. Acolo este începutul.

O, Dumnezeule, fă ca aceasta să pătrundă fiecare inimă. Acesta este motivul pentru care El nu poate locui în această biserică. El nu poate veni la crezurile voastre denominaţionale care au pus de-o parte principiile dumnezeieşti.

Ascultaţi! Isus a spus: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5). Şi când biserica a fost îngropată în Hristos, a dat naştere la o mlădiţă a cincizecimii. Iar dacă prima mlădiţă a fost a cincizecimii, trebuie ca fiecare mlădiţă care mai iese, să fie la fel ca prima. Deci, trebuie să ne întoarcem la experienţa cincizecimii.

Dacă o vie dă o mlădiţă, aceea este o mlădiţă de viţă de vie. Atunci şi următoarea mlădiţă trebuie să fie tot o viţă de vie şi la fel următoarele.

Cuvântul spune că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Şi El poate să aibă un singur fel de mlădiţe în Biserica Sa: mlădiţele cincizecimii, care au trăit experienţa cincizecimii.

Dar tu spui: „O, frate Branham, stai puţin, căci eu sunt loial crezului meu!”

Dacă crezul tău te învaţă că tot ceea ce trebuie să faci este să dai mâna cu predicatorul, atunci nu uita că Isus a spus: „Dar de la început n-a fost aşa!

Tu spui: „Frate Branham, eu aparţin unei mari denominaţiuni şi biserica mea spune că zilele minunilor au trecut.”

Isus a spus: „Dar de la început n-a fost aşa!

Unde este începutul? La rusalii, când puterea Dumnezeului celui viu a coborât peste o sută douăzeci de oameni şi i-a botezat cu Duhul Sfânt, şi cu putere ca să-L slujească pe El.

Tu spui: „Frate Branham, biserica mea crede…” Noi vedem că femeile de astăzi umblă pe străzi cu pantaloni scurţi şi fumând, dar tu spui: „Păi, păstorul nostru nu spune nimic despre aceasta, iar biserica noastră crede că este în ordine.”

Dar Isus a spus: „Dar de la început n-a fost aşa.” Nu, nu a fost aşa.

Când o femeie poartă îmbrăcăminte necuviincioasă în faţa unui bărbat, aceasta este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Tu spui: „Frate Branham, acum câteva seri ai condamnat botezul prin stropire, dar biserica mea învaţă că dacă cineva este stropit, este în ordine.”

Dar Isus a spus: „Dar de la început n-a fost aşa!

Tu spui: „Frate Branham, dar biserica mea crede în botezul prin turnarea apei. Eu sunt sincer şi biserica noastră este cea mai mare.”

Dar Isus a spus: „Dar de la început n-a fost aşa!

Tu spui: „Frate Branham, eu am fost scufundat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.”

Biblia spune însă: „Dar de la început n-a fost aşa!” Niciodată n-a existat aşa ceva în biserica primară.

Petru a spus clar în ziua de rusalii:

Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39).

Tot ceea ce este contrar cu aceste cuvinte, nu a fost de la început.

Tu spui: „Eu aparţin unei mari denominaţiuni care ne învaţă să vorbim unde vorbeşte Biblia şi să tăcem unde ea tace. Şi Biserica noastră spune că zilele minunilor au trecut.”

Dar de la început n-a fost aşa, deoarece Cuvântul spune că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

Şi: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35).

Noi trăim într-un timp în care oamenii au luat poruncile lui Dumnezeu şi le-au pervertit înlocuindu-le cu porunci şi tradiţii omeneşti, deşi de la început n-a fost aşa.

Aseară am văzut cu ochii noştri cum un predicator orb şi-a căpătat vederea pe platformă. Noi L-am putut vedea pe Domnul cum a alungat umbrele morţii şi a readus la viaţă trei oameni pe care medicii i-au declarat morţi.

Tu spui: „Eu nu cred aceasta, pentru că biserica mea nu crede aşa ceva.” Dar acest lucru a fost de la început în biserica lui Dumnezeu (vindecare divină). Tot ceea ce este contrar Cuvântului, nu a fost aşa de la început, pentru că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu, El este Cel Atotputernic şi nu poate greşi. El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Noi nu-L vom putea găsi niciodată în crezurile noastre, nici în denominaţiunile noastre, ci trebuie să ne întoarcem în locul în care L-am lăsat.

Tu spui: „Dar eu Îl am, frate Branham. Eu am dansat în Duhul şi ştiu sigur că Îl am!”

De la început n-a fost aşa!

Spui: „Am vorbit în limbi, deci ştiu că Îl am!”

De la început n-a fost aşa!

Spui: „Am strigat în Duhul, deci Îl am!”

De la început n-a fost aşa!

Ca să-L poţi cunoaşte pe Hristos, trebuie să cunoşti Persoana lui Hristos în iertarea păcatelor, căci doar aceasta îţi schimbă viaţa.

Eu am văzut oameni care dansau, strigau, vorbeau în limbi, etc., şi cu toate acestea trăiau oricum. Aşa ceva nu poate fi corect!

I-am văzut bucurându-se cu biserica, strângându-şi mâinile, botezându-se în tot felul de crezuri şi cu toate acestea viaţa lor era încă a diavolului.

Dar de la început n-a fost aşa!

Viaţa este să-L întâlneşti pe El, pe Domnul Isus şi să-L recunoşti ca Salvatorul tău, ca „Dragul sufletului tău.”

Domnul Isus nu a mărturisit niciodată aceste crezuri, ele nu au fost de la început.

El a spus: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Unde să mergem? „În toată lumea”. Cui să vestim? „La orice făptură.”

Şi: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.15,17).

Aceasta este ceea ce a fost de la început. Tot ceea ce este contrar cu aceasta, este greşit. Tu nu Îl poţi găsi în crezuri. Tu găseşti salvarea numai în Hristos. El este singurul Dumnezeu adevărat.

Tu spui: „Păi, frate Branham, Biblia spune că…”

Ce spune?

În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (v.17-18).

Aceasta spune Biblia. Tot ce este contrar vine de la Diavolul.

Tu spui: „Aceste semne îl urmează pe el: este un bătrân cumsecade, îşi plăteşte zeciuiala şi munceşte corect.” Dacă aceasta este tot ce ni se cere, atunci Hristos nu mai trebuia să moară.

Ceea ce-i trebuie unui suflet, este o experienţă personală de trecere de la moarte la viaţă, să devină o creatură nouă în Isus Hristos, o fiinţă care să-L aibă în inima ei pe Hristos. Acesta este Duhul Sfânt în noi. Acesta este începutul.

Ucenicii erau oameni buni; erau oameni drepţi. Ei îşi plăteau toate datoriile şi erau cinstiţi. Erau foarte religioşi, cum am văzut că erau şi fariseii. Cu toate acestea, Isus i-a spus lui Nicodim:

..dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.3).

Noi trebuie să ne întoarcem acolo unde L-am lăsat.

Întoarceţi-vă înapoi şi veţi găsi că niciunul dintre toate aceste crezuri n-a fost de la început! Bisericile denominaţionale nu au fost aşa de la început. Aşadar, aruncaţi totul şi alergaţi înapoi la rusalii, căci dacă veţi face aşa, Îl veţi afla pe Dumnezeul cel viu, care vindecă bolnavii şi curăţă leproşii, care scoate dracii şi despre care Biblia spune că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

El este Dumnezeul începutului. El este Cel care nu Se schimbă niciodată. El nu poate să fie Dumnezeu dacă astăzi spune într-un fel, iar mâine se răzgândeşte. El este Absolutul ieri, azi şi în veci.

Prieteni, noi trăim într-un timp în care putem să vedem cum oamenii corup lumea cu tradiţiile lor; în care corup biserica cu tradiţiilor lor şi corup minţile oamenilor cu tradiţiile lor. Nu am văzut noi seara trecută cum bătrâna prostituată, biserica prostituată şi fiicele ei au îmbătat lumea cu vinul curviei ei, care sunt dogmele şi doctrinele? Aceasta este valabil pentru fiecare organizaţie. Ei sunt murdăriţi.

Acum, eu nu spun să staţi deoparte de organizaţia voastră, ci să staţi deoparte de ceea ce ţine de acea organizaţie. Intraţi în Hristos!

Aceste tradiţii nu sunt bune. Haideţi să ne întoarcem la început, căci dacă vom face aceasta, Îl vom putea găsi pe Hristos şi astfel vom putea intra în casa zidită pe stânca neclintită. Atunci biserica va avea în mijlocul ei semne şi minuni şi fiecare binecuvântare făgăduită de El se va descoperi în mijlocul ei.

Haideţi să ne rugăm.

Înainte de a face aceasta, aş vrea să vă atenţionez cu privire la avertismentul pe care vi l-am făcut: Purtaţi voi în inimile voastre Cuvântul care a fost dat la început? Biserica în care sunteţi este doar un crez, doar o denominaţiune, sau este o experienţă care vă aduce la ceea ce a fost de la început?

Dacă nu este aşa, nu este bine. Şi eu vă întreb: „N-aţi vrea să lăsaţi deoparte crezurile şi denominaţiunile şi să-L slujiţi pe Dumnezeul cel viu?”

Dacă eşti aici şi doreşti să fii amintit în rugăciunea de încheiere, n-ai vrea să ridici mâna spre Dumnezeu şi să spui: „Aminteşte-mă şi pe mine, frate Branham!”?

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este bine. În ordine.

Nu contează cărei biserici îi aparţii, ridică doar mâna şi spune: „Ai milă de mine, Dumnezeule!”

Dumnezeu să te binecuvânteze. Este bine.  Peste tot în adunare sunt ridicate o mulţime de mâni.

„Aminteşte-mă în rugăciunea de la această oră, frate, pentru că vreau să mă întorc la început.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu vede mâinile voastre ridicate, care sunt prea multe pentru ca eu să le pot număra. El vă cunoaşte pe fiecare în parte.

Isus a spus: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră (dogmele şi doctrinele voastre)”. (Marcu 7.9).

Şi dacă aceste cuvinte au fost spuse de El atunci cum este astăzi? Haideţi să ne întoarcem la început!

Dacă mlădiţa iese din cincizecime, dă naştere unei biserici vii, care este urmată de semne şi minuni şi care duce mesajul Lui pretutindeni în lume. Da, ei predică peste tot. Ei botează pe oameni din nou în Numele Domnului Isus Hristos; scot afară dracii; vindecă bolnavii şi au biruinţă de la început până la sfârşit.

Dacă biserica voastră a învăţat contrar învăţăturii bisericii de la început, să ne întoarcem atunci la început, adică acolo unde L-am lăsat.

Haideţi să ne întoarcem la început, ca să fim asemenea mădularelor Bisericii primare, care aveau dragoste frăţească unul pentru altul, fiind în stare să-şi dea viaţa unul pentru celălalt. Ei se iubeau cu o dragoste divină, şi mergeau la închisoare şi chiar la moarte unul pentru celălalt. Aceasta este biserica originală.

Domnul să vă binecuvânteze în timp ce ne rugăm.

Iubitule Părinte ceresc, în timp ce ne apropiem de încheierea acestui mesaj, văd cum oamenii stau pe lângă pereţi şi afară aşteptând. Ei şi-au ridicat mâinile spre Tine, pentru că doresc să-L întâlnească pe acel Isus de la început. Îndură-Te, Doamne, şi îngăduie ca să-L întâlnească în acest ceas, căci este scris: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5.6).

Un mare număr de mâini sunt ridicate, Tată, dar Tu le vezi şi le cunoşti pe toate.

Noi ştim că este scris: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl…” (Ioan 6.44).

Ei sunt sătui de aceste crezuri şi îşi dau seama că   nu-L pot găsi pe Hristos în ele. Asemenea Mariei şi lui Iosif, ei trebuie să meargă înapoi, adică acolo unde L-au lăsat. Ei vor să se întoarcă la experienţa cincizecimii, să primească Duhul Sfânt şi astfel să fie născuţi din nou pentru Împărăţia Ta.

Îndură-Te, Doamne, şi îngăduie ca fiecare din ei să aibă această experienţă chiar acum, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus, Fiul Tău.

Şi în timp ce stăm cu capetele plecate, nu ştiu dacă puteţi sau nu, dar dacă credeţi cu adevărat, v-aş ruga să veniţi aici, în jurul altarului şi să spuneţi: „Frate Branham…”

……………………………………………………………………………………………………

…şi se pare că totul duce la început, la Biblie. Eu nu am avut acea experienţă (de la rusalii), dar în seara aceasta aş vrea să te rogi pentru mine aici, la altar, şi să-ţi pui mâinile peste mine, pentru că aşa s-a făcut de la început.”

Filip s-a dus şi a predicat Evanghelia la samariteni, apoi i-a botezat pe toţi cei ce au crezut în Numele Domnului Isus. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a primit Duhul Sfânt, până nu au trimis după Petru. El a venit, şi-a pus mâinile peste ei şi astfel au primit Duhul Sfânt.

Dacă sufletul tău este îngropat în păcat şi doreşti să mă rog pentru tine în seara aceasta, dacă ai încercat să-L găseşti pe Domnul în alte biserici şi prin diferite botezuri, dar n-ai reuşit, vino aici. Voi fi bucuros să mă rog pentru fiecare dintre voi cu toată sinceritatea şi crezând că Dumnezeul care a putut deschide ochii orbului de aseară, poate curăţa şi o inimă murdară. Dumnezeu care poate ridica un mort fizic, poate să-l ridice şi pe mortul spiritual. El, care poate să învieze trupul muritor, poate să înflăcăreze şi sufletul nemuritor. Facă Domnul ca aceasta să intre adânc în inimile voastre, dragi prieteni.

O, voi oamenii din Jeffersonville, din New Albany şi din Louisville, nu ştiu cum veţi sta în ziua judecăţii, pentru că Dumnezeu a făcut totul chiar aici, în acest Tabernacol mic şi umil.

Da, El a vindecat bolnavii, a făcut multe semne şi minuni, a adus la suprafaţă Cuvântul Său şi nu ceva deviat de la Scriptură, şi S-a legitimat ca Dumnezeul cel viu.

Cum mai puteţi să staţi lipiţi de crezuri şi denominaţiuni, de religie şi botezuri false şi de emoţii false? Ce veţi face când ştiţi că Dumnezeu v-a dat libertatea de a lua o hotărâre? Daca aş fi în locul vostru, eu aş veni înainte ca să fie prea târziu.

Să nu uitaţi că Isus a vorbit despre o femeie dintre neamuri şi a spus:

Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon…” (Matei 12.42).

Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Dacă vrei să îngenunchezi, vino aici jos. Copiii să se tragă puţin, ca să facă loc celor care vor să vină să îngenuncheze pentru rugăciune.

Vom cânta un verset sau două din cântarea „Mi-am ancorat sufletul”. Doresc ca fiecare să se roage în timp ce aceia care Îl caută pe Dumnezeu, vor veni jos ca să ne rugăm pentru ei.

Ancorat este sufletul meu în cerul de odihnă,

Nu voi mai naviga pe marea sălbatică.

Furtuna poate să măture totul,

În Isus sunt tot mai în siguranţă.

Duhul Sfânt vă conduce la altar pentru rugăciune.

Străluceşti pentru mine, Doamne, străluceşti

Lasă ca lumina din…

Acesta este Cuvântul. El străluceşte. Voi îl aveţi strălucind în jurul vostru.

Nu vreţi să vă ridicaţi şi să veniţi aici?

Puteţi merge înapoi la biserica voastră, indiferent de unde veniţi, dar mai întâi haideţi aici ca să-L găsiţi aşa cum a fost la început.

Lasă Lumina să strălucească peste mine,

Să fiu ca Isus, să fiu…

Câţi ar vrea să fie ca Isus? Ridicaţi mâna.

Doar să fiu ca Isus, să fiu ca Isus.

Pe pământ aş vrea să fiu ca El.

Pe toată durata călătoriei,

De la pământ în slavă,

Eu cer doar să fiu ca El.

Să nu uitaţi că este posibil ca chiar şi cei mai tineri să treacă din viaţa aceasta în următoarele cinci minute. Este posibil ca de acum într-o oră, să nu mai fie niciun om viu pe pământ. Da, acest lucru este posibil.

Ştiinţa a spus acum doi ani că „mai sunt trei minute până la miezul nopţii”.

Voi ştiţi ce s-a spus în profeţii şi acum este timpul când este pe cale să se întâmple tot ceea ce a fost vestit. Iar dacă este aşa, de ce vă mai lăsaţi legaţi în mintea voastră de îndoielile Satanei?

Acum mă adresez vouă, celor care aţi fost botezaţi prin turnarea apei, prin stropire, sau aţi fost botezaţi altfel decât botezul creştin despre care vorbeşte Biblia:

Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.

Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.

Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” (Fapte 10.44-48).

Cred că vă este clar, nu?

Acum aş vrea să vă citesc şi vouă, baptiştilor, din Fapte 19.1-6:

Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici,

şi le-a zis: Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”

Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.

Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi proroceau.

Şi tot Pavel spune în Galateni 1.8:

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

Nu are importanţă ce crez aveţi sau de ce denominaţiune aparţineţi, dacă nu aţi fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos, atunci vă poruncesc în Numele lui Isus Hristos să păşiţi în acest bazin şi să vă lăsaţi botezaţi! De ce? Pentru că aceasta v-o cere Biblia.

În Fapte 4.12 citim: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.

Nu contează  câte fapte bune ai făcut, nici cât de mult ai primit din darurile Duhului Sfânt, haide să ne întoarcem la început!

Dacă aţi fost stropiţi, dacă s-a turnat apă pe voi, sau aţi fost botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, totul este fals.

În Biblie nu se vorbeşte despre nimeni care ar fi fost stropit, sau care s-ar fi botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Haideţi să mergem înapoi la început şi acolo Îl veţi găsi pe El. Altarul este deschis şi bazinul aşteaptă. Să cântăm încă o dată: „Doar să fim ca Isus.”

Nu vă faceţi drum încoace? Ce ziceţi voi, credincioşilor? Într-un minut veţi avea pregătită o cameră, ca să vă îmbrăcaţi pentru botez.

Ce a spus El? „De la început nu a fost aşa!” „Dacă vrei să fii ca El.”

Haideţi să ne rugăm din nou. Îndrăzneşte soră, dacă vrei să vii la altar. În regulă.

Doamne Dumnezeule, ajută-i să facă aşa cum este scris. Ajută-i să împlinească ceea ce este scris.

Eu nu voi fi vinovat în ziua judecăţii, pentru că nu am stat în spatele unui crez bisericesc, ci am predicat întreaga Evanghelie în puterea învierii, a Duhului Sfânt.

Doamne, vrei să onorezi aceste cuvinte şi să trimiţi Duhul Sfânt peste ele în seara aceasta? Vindecă bolnavii şi chinuiţii din mijlocul nostru, astfel ca poporul să cunoască că Dumnezeul cel viu care a scris Biblia este încă Acelaşi; că El nu Se schimbă chiar dacă omul încearcă să schimbe Cuvântul. Da, El este Cel care nu se schimbă şi care a spus: „Dar de la început nu a fost aşa!” Şi dacă ştim cum a arătat prima mlădiţă din vie, putem face din cartea „Faptele apostolilor” un exemplu în biserica adevărată.

Doamne, îndură-Te în seara aceasta şi fă ca fiecare persoană de aici, care nu L-a cunoscut pe Isus şi care nu a fost legitimată de El prin semnele şi minunile Noului Testament, pe care prima mlădiţă din Faptele Apostolilor le-a produs, să cadă umilă la picioarele Lui şi să Te urmeze Doamne, pentru ca astfel să-L cunoască aşa cum a fost la început. Noi nu putem să-L găsim printre crezurile şi doctrinele noastre, de aceea trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu şi la Biblie.

Toţi cei care sunt îngenuncheaţi aici, care Îl caută pe Duhul Tău cel Sfânt şi cred că va veni peste ei, nu au pornit spre o anumită formă sau cale, ci aşteaptă pur şi simplu ca El să vină peste ei. Dăruieşte-le aceasta, Doamne, pentru ca astfel inimile lor să se deschidă pentru Tine şi astfel puterea Dumnezeului celui viu să vină în inimile lor, ca să le ierte păcatele şi să-i umple cu Duhul Sfânt. Dăruieşte-le aceasta, Tată.

Acum eu cred că Dumnezeu va lucra în mod minunat în timp ce stăm cu capetele aplecate.

Dacă printre noi se află străini veniţi din alte oraşe, care nu pot sta şi la alte servicii pentru că se grăbesc, dar care doresc să ne rugăm pentru ei, sunt rugaţi să îşi ridice mâinile. Sunt deja cinci oameni care nu mai pot sta. Aş vrea ca oamenii aceştia să meargă în camera de rugăciune din dreapta mea.

Îi rog pe câţiva lucrători, dintre cei prezenţi în această clădire, să păşească aici în faţă şi să stea lângă mine în timp ce-mi voi pune mâinile şi mă voi ruga pentru aceşti oameni. Vreau ca cei ce vin aici, să creadă acest mesaj, şi să fi vestit că aceste crezuri şi doctrine nu vin de la Dumnezeu, ci sunt de la oameni, aşa că se cuvine să ne întoarcem cu adevărat la calea Bibliei, la început. Deci câţiva lucrători care cred că acesta este adevărul lui Dumnezeu. Dacă nu credeţi, să nu veniţi aici. Vedeţi? Aici să vină doar cei care cred că acesta este adevărul absolut.

Cei cinci care şi-au ridicat mâinile, să meargă în partea cealaltă, dacă pot. Puteţi să veniţi şi prin spatele platformei dacă puteţi ajunge acolo şi vom vedea ce se va întâmpla.

Să-i lăsăm să treacă pe cei care vin pentru rugăciune. Lăsaţi-i să vină până aici.

Să ne luăm curaj,

Căci nu suntem lăsaţi singuri.

Barca vieţii curând soseşte

Să-şi aducă comorile acasă.

Atunci doreşte frate, doreşte,

Încercările noastre curând se vor sfârşi

Pe dragii noştri îi vom întâlni

Deasupra, pe ţărmul aurit.

Noi suntem pelerini şi străini aici,

Noi căutăm un Oraş în care mergem.

Barca vieţii curând soseşte

Să-şi adune comorile acasă.

Barca vieţii curând soseşte

Prin ochii credinţei văd,

Aşa cum alunecă pe apă,

Să mă salveze pe mine şi pe tine.

Şi să ne aducă în siguranţă în port.

Cu prietenii pe care i-am iubit atât

„Fiţi gata!” strigă căpitanul.

O, priviţi, este chiar aici.

O, doriţi?

Încercările noastre în curând se vor sfârşi

Pe dragii noştri îi vom întâlni,

Deasupra pe ţărmul aurit.

Noi suntem pelerini şi suntem străini aici

Noi căutăm un oraş în care mergem

Barca vieţii curând soseşte

Să adune comorile acasă.

Aceşti lucrători s-au adunat în jur acum. Mă îndrept spre acest caz de urgenţă, care nu mai poate fi amânat. Motivul pentru care fac aceasta, este că peste câteva minute vom avea un serviciu de botez.

Următorul botez va avea loc duminică dimineaţa după şcoala duminicală. Vom face aceasta, pentru ca vineri, sâmbătă şi duminică seara, să ne putem ruga pentru bolnavi.

Dorinţa noastră este ca mai întâi să ne punem sufletele în mâinile salvatoare ale lui Dumnezeu, apoi va urma şi vindecarea. Aceasta nu ne sperie. Aseară, Dumnezeu a salvat la altar suflete scumpe. O, cât am fost de fericit când am văzut aceasta!

Eu nu ştiu cine sunt oamenii din jurul meu, unii dintre ei pot să fie păcătoşi chemaţi afară; alţii îl caută pe Duhul Sfânt.

Dumnezeu ştie că eu am vorbit Cuvântul acestei Scripturi cât am putut de bine. Aşa este. Iar acum vom vedea ce poate să facă Dumnezeu.

Mâine seară nu vom avea serviciu de botez decât dacă va fi vreo urgenţă. Acum, acest serviciu va începe peste 10-cincisprezece minute.

Vreau s-o întreb pe nora mea dacă a găsit numerele de rugăciune. Loyce, le-ai găsit?

Niciodată nu le găsim. Vom găsi o cale şi tot vom împărţi câteva numere de rugăciune. Dacă va fi cu voia Domnului, vom face aceasta mâine seară. Acum, dacă totul va fi în ordine, vom chema de asemenea rândul de rugăciune.

Mâine seară aş vrea să împărţim numerele de rugăciune mai devreme – cam pe la ora şase sau cel târziu pe la ora şase şi jumătate, astfel ca oamenii să poată ajunge în rând.

Acum aş vrea ca fiecare persoană care poate să stea în rugăciune, s-o facă. Vreau ca lucrătorii să se adune în jurul acestor oameni.

Frate Neville, vino aici pe platformă, căci voi începe să mă rog pentru bolnavi. Domnul să vă binecuvânteze.

Şi voi, fraţilor, haideţi în jurul acestor oameni. Păşiţi lângă ei, puneţi-vă mâinile peste ei şi haideţi să ne rugăm.

Toată adunarea care ştie cum să se roage, să-şi plece capetele, să stea în umilinţă şi să fie într-adevăr în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, astfel încât Duhul Sfânt să vină peste aceşti oameni ca să-i umple. Îngăduie ca în această încăpere să aibă loc semne şi minuni, astfel încât toţi bolnavii şi suferinzii să fie vindecaţi.

– Amin –

 

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *