Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMCUVINTELE FĂRĂ GREȘ ALE FĂGĂDUINȚEI

Va urma
20/01/1964, dimineata - Phoenix, AZ

În dimineaţa aceasta aş vrea să ne rugăm ca Domnul să ne dea o asemenea credinţă încât să ajungem cu toţii în starea necesară rugăciunii pentru bolnavi, apoi aş vrea să ne rugăm şi pentru Convenţia Oamenilor de Afaceri Creştini, care va începe joia viitoare.

După cum ştiţi, este al treilea an de când locuiesc la Tucson, dar de multe ori am spus că „locuiesc la Ierusalim.” De exemplu, aseară nu am putut să-l conving nicicum pe un poliţist că acesta este Ierusalimul. Eram în drum spre „Crucea apaşilor” când mi s-a stins unul dintre faruri. Mi-am zis că-l voi repara la staţia de benzină, dar curând mi s-a stins şi celălalt. Privind din întâmplare în spate, am observat lumina roşie a poliţiei. Am oprit, iar poliţistul m-a întrebat:

„Ştii de ce te-am oprit?”

„Da”, am răspuns eu. „Din cauza farului.”

„Aşa este. Ştii că nu ai voie să circuli aşa?”

„Ştiu, domnule, dar nu am întâlnit nici o benzinărie ca să opresc să-l repar.”

„Dar de unde eşti?”

„Din Ierusalim.” „Poftim?”

S-a uitat la permisul meu şi apoi m-a întrebat:

„Eşti predicator?”

„Da, domnule, şi sunt din Ierusalim.”

„Din Ierusalimul de peste ocean?”

„Nu, domnule. Eu sunt din Ierusalimul de peste deal, din Tucson. Aşa îi spunem noi. Am fost jos, în Ierihon, şi am predicat acolo.” M-am mirat că nu m-a amendat, ci mi-a zis doar: „Grăbeşte-te şi repară-ţi farul.”

…Doamne Isuse, ne încredinţăm Ţie pentru serviciul acesta, fiindcă ne  amintim de toate lucrurile pe care le-ai spus şi le-ai făcut înaintea noastră. De aceea Te lăudăm, Te onorăm şi Îţi mulţumim cu recunoştinţă.

Îmi amintesc că toamna trecută, în timp ce veneam în jos, cam la cinci sute de mile de aici, Tu mi-ai arătat acel munte şi mi-ai spus: „Du-te înapoi şi roagă-te pentru bolnavi până vine timpul.” Şi astfel, iată-mă aici, Doamne, nu ca să mă vadă aceşti oameni, ci ca să împlinesc ceea ce mi-ai poruncit. Ajută-mă, Te rog în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Haideţi să deschidem Bibliile la Evanghelia după Matei, capitolul 24, de unde vom citi versetele 32-35:

„De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.

Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Din acest text aş vrea să iau titlul: „Cuvintele fără greşeală ale făgăduinţei.” Pe aceasta se odihneşte credinţa noastră: pe Cuvântul fără greşeală al făgăduinţei sau pe făgăduinţa lui Dumnezeu.

Aş vrea să fiţi foarte atenţi, pentru că noi toţi dorim să Îl vedem pe Domnul  proslăvindu-se. Eu cred cu adevărat că fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, fiecare făgăduinţă pe care ne-a dat-o El, este adevărată, fiind valabilă pentru toţi cei care o acceptă. Desigur, sunt mulţi care încearcă s-o accepte şi nu pot, dar sunt şi unii care nu pot s-o accepte. Acesta este motivul pentru care trebuie să predicăm Evanghelia şi să arătăm că vindecarea este pentru toţi, deşi ştim că nu este aşa, deoarece  este numai pentru cei care pot s-o primească.

Aş vrea să fiu cât se poate de sincer, de aceea vă spun că noi trebuie să propovăduim mântuirea şi să spunem că ea este pentru toţi, deşi ştim că nu toi oamenii pot s-o primească; ştim că nu toţi pot vedea aceste lucruri.

De altfel, Isus a spus: „Ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud; pentru că mulţi, „măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.” (Matei 13.16,13).

Vindecarea divină este numai pentru cei ce cred, pentru că nici un om nu poate crede dacă în el nu este Ceva care să Îl facă să creadă.

Isus a mai spus că dacă s-ar fi făcut în Sodoma şi în Gomora lucrările care au fost făcute în Capernaum şi în celelalte cetăţi prin care a trecut El, „ar fi în picioare până în ziua de azi.” (Matei 11.23), iar eu vă spun: „Dacă măreţele lucrări care au fost făcute în Phoenix, s-ar fi făcut în Sodoma şi în Gomora, ar fi rămas în picioare până astăzi şi nu ar fi ajuns pe fundul Mării Moarte. De ce spun aceasta? Pentru că toţi cei care au fost bolnavi au privit numai la vindecare, dar dacă s-ar fi oprit numai o clipă să vadă ce vrea să spună Cuvântul…

Biblia spune că „credinţa vine în urma auzirii Cuvântului”, a făgăduinţei. Astfel, dacă nu aveţi o făgăduinţă vă avântaţi pe baza propriei voastre credinţe, dar dacă puteţi lua făgăduinţa lui Dumnezeu, vă aparţine. Femeia care s-a atins de haina Lui nu a avut nici o făgăduinţă în acest sens, dar credinţa i-a adus vindecarea. Prieteni, dacă ea a putut obţine vindecarea fără să aibă vreo făgăduinţă, cu cât mai mult ar trebui s-o obţinem noi, care stăm pe o făgăduinţă pe care Dumnezeu o desfăşoară şi o adevereşte sub privirea noastră, căci aceste lucruri au venit ca să confirme Cuvântul Său.

Priviţi la copilaşii aceştia pe care tocmai i-am binecuvântat: amândoi sunt o minune dumnezeiască ce întrece înţelegerea medicală. Gândiţi-vă numai la lucrurile care au fost făcute.

Face Dumnezeu vreo diferenţă? Sigur că nu. Astfel, dacă vindecă pe cineva, îl va vindeca şi pe celălalt, de aceea singurul lucru care vi se cere este să aveţi credinţa necesară; credinţa care se bazează pe ceva ce ştiţi, nu pe o bănuială sau pe o presupunere.

Adevărul este că întotdeauna, de-a lungul timpului, oamenii s-au bazat pe aceasta. Acesta este motivul pentru care am şi ales textul în care Isus a spus că „cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Aici este o făgăduinţă care spune că „nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini aceste lucruri.” (Matei 24.35,34). Dacă, din întâmplare, se află printre noi vreun necredincios, vreau să spun că textul acesta este cea mai mare piatră de poticnire pentru mulţi, deoarece se gândesc să Isus se referea la generaţia căreia îi vorbea El. Haideţi să lămurim aceasta, astfel încât să putem ajunge la subiect.

Dacă citim în Matei 24.1-3, vedem că ucenicii I-au pus trei întrebări Domnului Isus:

„La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să Îi arate clădirile Templului.

Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.”

El a şezut jos pe muntele Măslinilor, iar ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Ei I-au pus aici trei întrebări, iar El a răspuns la fiecare în parte. Deci ucenicii L-au întrebat:

1. Când nu va mai fi piatră pe piatră?

2. Care va fi semnul venirii Tale?

3. Care va fi semnul sfârşitului lumii?

Ucenicii I-au pus trei întrebări, iar El a răspuns la toate.

Marii învăţaţi plasează prima întrebare şi răspunsul la ea: „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat” (v. 20), la o dată viitoare, adică la venirea Domnului la sfârşitul lumii, ceea ce nu este adevărat, deoarece acest lucru s-a întâmplat în anul 70 d.Hr. când puternica oştire romană, condusă de generalul Titus, a înconjurat cetatea, a cucerit-o şi i-a dărâmat zidurile. Referitor la acest eveniment, Isus a spus:

Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că pustiirea lui este aproape.” (Luca 21.20). „Atunci, cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.”

Plecând de la aceste versete, unii oameni încearcă  să-şi sprijine doctrina „pe Biblie”, cum spun ei, şi susţin că Domnul Isus va veni în ziua Sabatului. Ei bine, dacă venirea Sa este universală, cu siguranţă nu se poate ţine Sabatul, deoarece pe o parte a pământului este ziua de Sabat, în timp ce pe partea cealaltă este ziua de după Sabat. Ţinerea Sabatului a fost dată pentru poporul Israel, nu pentru Biserica universală. Înţelegeţi? Totuşi, oamenii iau aceste lucruri din Scriptură şi scot tot felul de învăţături. De ce fac aceasta? Pentru că nu au Duhul Sfânt.

După părerea mea, în Matei 24.32, Isus S-a referit la generaţia care va vedea smochinul înflorind.

De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

Tot aşa şi voi, când veţi vedea aceste lucruri…”

Când veţi vedea aceste lucruri, aceste trei întrebări împlinite, să ştiţi că timpul este aici.

Generaţia care va vedea smochinul…” Smochinul îl simbolizează întotdeauna pe Israel, iar când Israelul se întoarce în ţara lui şi devine o naţiune, generaţia care vede acest lucru, nu va trece până nu se va împlini tot ce s-a spus.

Prieteni, tot ce-a spus El aici s-a împlinit. Israelul este în ţara lui; este o naţiune. Are moneda lui, steagul lui, este membru al Naţiunilor Unite, acest lucru întâmplându-se pentru prima dată după 2500 de ani.

O, iar Isus a spus că generaţia care va vedea acest lucru… În Biblie o generaţie are 40 de ani, de aceea din clipa când Israelul a devenit naţiune, în decurs de 40 de ani, pe acolo pe undeva va fi timpul venirii Lui.

Şi încă ceva: la fiecare 2000 de ani s-a întâmplat ceva pe pământ: politica şi toate celelalte lucruri au falimentat, de aceea Dumnezeu a trebuit să trimită ajutorul Său oamenilor.

După primii 2000 de ani, lumea a fost distrusă cu apă; după următorii 2000 de ani a venit Hristos, iar acum, oamenii spun că din 1961 mai sunt încă 17 ani până se împlineşte acelaşi număr de ani. Vedeţi? El este la uşă, de aceea următorul lucru pe care-l aşteptăm este venirea Domnului, toate celelalte semne combinându-se împreună. Acesta este motivul pentru care în seara aceasta voi încerca să-i fac pe oameni să stea exact pe Cuvântul făgăduinţei; exact pe ceea ce spune Cuvântul. Staţi doar pe El!

Când am venit la Hristos, am ştiut că trebuie să am un fundament pe care să stau. Astfel, am fost ordinat ca predicator în Biserica Misionară Baptistă, dar când am văzut cât este de contrară Scripturii învăţătura lor, nu am putut să mă bazez pe doctrina ei şi m-am hotărât să merg la biserica mamei mele, care era metodistă. Dar şi acolo am găsit acelaşi lucru, aşa că am tras o concluzie, şi anume că dacă Isus va veni după metodişti, cu siguranţă îi va lăsa jos pe baptişti, iar dacă va veni după baptişti, vor rămâne jos metodiştii. Totuşi am văzut că în ambele grupări sunt oameni cumsecade.

Atunci se ridică o întrebare: Dacă Isus vine după o biserică, pe care o va alege când sunt vreo nouă sute şi ceva de organizaţii?

Concluzia este clară: Dumnezeu nu îşi va judeca poporul prin doctrina unei biserici, ci îl va judeca prin Isus Hristos, iar Isus Hristos este Cuvântul.

Şi ce spune Ioan în versetul 1 din primul capitol al cărţii Lui? „La început era Cuvântul…” Dar înainte să fi fost Cuvântul, a fost un gând. Deci: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Totul era Dumnezeu. Apoi Dumnezeu a exprimat Cuvântul care a fost hotărât încă înainte de întemeierea lumii, pentru a aduce la El o Biserică fără pată şi fără zbârcitură, iar timpul merge chiar acolo, fiindcă acolo va fi o Biserică slăvită, fără pată şi fără zbârcitură. Nădejdea mea este că toţi cei prezenţi în locul acesta suntem mădularele acelei Biserici.

Prieteni, este o singură cale de-a intra în această Biserică, iar aceea nu este prin vreo denominaţiune, ci prin naşterea din nou.

Poate zici: „Eu cred aceasta!” Dacă crezi cu adevărat,  vei întări cu „Amin” fiecare Cuvânt al acestei Biblii, deoarece fiecare iotă a acestei Cărţi este Hristos, şi fiindcă sunteţi o parte din Hristos, Duhul Sfânt vă descoperă Adevărul.

Fiecare epocă a avut o parte din Cuvânt care trebuia împlinită, iar Dumnezeu a trimis întotdeauna un proroc, pentru că Cuvântul vine la proroc, acesta fiind un descoperitor al gândurilor inimii. Aţi observat aceasta? Prorocul ştie care este însărcinarea sa, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu deosebeşte prin el gândurile inimii şi spune lucrurile dinainte.

Aţi luat vreodată un dicţionar evreiesc vechi, ca să vedeţi ce înseamnă cuvântul „văzător”? Văzătorul este unul care are descoperirea divină a Cuvântului scris. Cum este legitimat? Prin faptul că vede lucrurile înainte de a se întâmpla, iar la vremea hotărâtă se împlinesc întocmai. Cum se potriveşte aceasta cu Scriptura!

Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.” (Numeri 12.6). Dacă lucrurile spuse de el se vor împlini, înseamnă că sunt de la Dumnezeu, dar dacă nu se vor împlini, să nu îl ascultaţi pentru că nu Domnul l-a trimis.

Cuvântul lui Dumnezeu este corect întotdeauna. În felul acesta, eu pot cunoaşte dacă omul cu care vorbesc are sau nu adevărata descoperire a Cuvântului.

Biblia este Cuvântul divin scris de proroci, deoarece la ei venea Cuvântul Domnului, iar noi ne încredem din toată inima în El.

Poate zici: „Frate Branham, în Vechiul Testament erau proroci…” În Evrei 1.1-2 scrie că „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…” Vedeţi, prin Isus Hristos, iar Isus este Cuvântul. Aceasta înseamnă că El Îşi descoperă Cuvântul prin Isus Hristos. Cuvântul însuşi Se descoperă dovedind că este viu, dar tocmai aceasta nu pot vedea oamenii.

Aşa L-a recunoscut micuţa femeie de la fântână. Cum i-a spus ceva despre viaţa ei, femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia ne va spune toate lucrurile.” (Ioan 4.19-20). El i-a răspuns simplu: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.” (v. 26). Cum putea nega ea cuvintele Lui când mai întâi făcuse lucrarea? Lucrarea făcută de El adeverea că era Prorocul aşteptat.

Ei nu mai avuseseră de sute de ani un proroc, iar Omul acesta, Prorocul acesta, dovedea că era chiar Mesia. Nu-i de mirare că micuţa femeie a alergat în cetate şi le-a spus tuturor: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (v. 29).

Noi ştim că Cuvântul destinat fiecărei epoci va fi descoperit în totalitate şi legitimat de Dumnezeu, deoarece aşa a făgăduit El.

Oamenilor din timpul lui Noe le-a fost greu să-l înţeleagă. El L-a auzit pe Dumnezeu vorbind şi a ştiut că era Cuvântul Său deoarece era prorocul lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a trimis să vestească marele potop care urma să vină, iar la porunca SA a construit o corabie, fără să-i pese de mulţimea criticilor ce râdeau de el. Noe era Lumina acelui timp; era Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, dovada fiind faptul că Dumnezeu a distrus omenirea conform celor spuse de prorocul Său.

Moise, un mare şi ilustru teolog, un bărbat născut să fie proroc, nu a putut elibera poporul Domnului, pe copiii lui Israel, cu toată teologia pe care o poseda. Vedeţi, prorocul nu poate merge prin cunoştinţa sa, ci trebuie să aibă inspiraţia. Astfel, când Cuvântul Domnului a venit la el, în timp ce se afla în pustie şi i s-a arătat într-un rug aprins, i-a descoperit Cuvântul pe care i l-a vorbit lui Avraam. Ce făcea Îngerul? Îi arăta Cuvântul scris pentru ceasul acela, după care l-a chemat în lucrare.

Vedeţi? El s-a temut să încerce să elibereze Israelul când avea armata de partea sa, dar l-a eliberat când a avut la îndemână doar un băţ uscat. Dumnezeu lucrează atât de ciudat încât scoate pur şi simplu gândirea omenească din orbită.

L-aţi observat pe Ioan Botezătorul stând în apă? El era un proroc; era premergătorul Fiului lui Dumnezeu; era puntea dintre proroci şi venirea Fiului lui Dumnezeu. Astfel, el nu s-a temut să le spună oamenilor:„Printre voi este Unul…” Gândiţi-vă ce siguranţă avea el:

În mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi.

El este Acela care vine după mine, – şi care este înaintea mea: eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei.” (Ioan 1.26-27).

El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Ioan 1.26-27).

Când Ioan a spus aceste cuvinte, El era deja în mijlocul oamenilor. Prorocul ştia că El trebuia să vină în generaţia aceea, deoarece îşi cunoştea chemarea conform Scripturii şi văzuse Duhul Sfânt coborându-Se peste Isus. Biblia îl legitima clar pe proroc:

Iată, voi trimite solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea…” (Maleahi 3.1), aşa  că Ioan ştia clar că venirea lui Mesia era aproape. Şi în timp ce prorocul stătea în apă şi prorocea, Cuvântul a venit la el. Isus era Cuvântul care a venit la proroc, iar prorocul L-a cunoscut prin semnul care i-a fost dat. Astfel, Ioan a spus:

Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” (Ioan 1.33).

Şi când a venit Cuvântul, semnul a intrat cu El în apă.

Isus a ştiut că El era Cuvântul; era sigur de asta, pentru că atunci când era doar un băiat de 12 ani, s-a dus în Templu şi a vorbit cu preoţii. Cunoştinţa Sa întrecea tradiţia lor, aşa încât îi învăţa pe acei bărbaţi, iar când mama Sa a venit şi a spus un cuvânt care nu era corect, Cuvântul a corectat-o imediat.

Da, Cuvântul corectează întotdeauna greşeala. O, ce bine ar fi dacă oamenii de astăzi ar putea vedea că Cuvântul corectează greşeala!

În timpul acesta totul a devenit o greşeală, dar Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul pentru că este scris: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35).

Cuvântul care a fost prorocit pentru timpul acesta corectează greşeala zilei. Înţelegeţi? Cuvântul însuşi corectează greşeala.  Oamenii de astăzi spun: „Haideţi să participăm aici; să mergem în conciliu; să facem cutare şi cutare lucru.” Dar aşa ceva este greşit, iar Cuvântul S-a întors tocmai ca să corecteze greşeala, identificându-Se pe Sine şi timpul în care trăim.

Cu voia Domnului, în următoarele zece minute voi depune o mărturie personală.

În seara aceasta nu l-am văzut pe fratele Sharitt, dar vreau să vă spun că este un prieten bun şi un frate scump, care m-a însoţit în prima parte a slujbei mele. Câţi dintre voi au fost aici acum 16 ani când am venit pentru ultima dată la Phoenix? Să vă văd mâinile. Uitaţi-vă, aproape o treime dintre oameni. Câţi dintre voi ştiu că atunci când mă rog pentru oamenii bolnavi le iau mâna pentru că aşa ştiu ce probleme au? Câţi vă mai amintiţi că v-am spus despre vizita Îngerului Domnului, care a venit la mine în acel Stâlp de Foc şi mi-a spus că dacă voi fi sincer, voi cunoaşte tainele inimii?

Nu mult după aceea, El mi-a spus într-o vedenie: „Tu nu poţi să-i înveţi pe copilaşii penticostali lucrurile supranaturale.”

Şi când am tras pentru a treia oară, El a spus: „Nu spune nimănui despre aceasta. Tu ai încercat să explici şi altora aceste lucruri, dar n-o mai face, fiindcă aceasta este ultima şi cea mai puternică tragere.” Câţi îşi mai amintesc că am predicat despre aceasta?

Vedeţi, El nu greşeşte, iar aceste lucruri s-au întâmplat exact cum au fost spuse: 1, 2, 3…

Eu am fost la Phoenix în timpul când doamna Waldroff a murit de cancer în rândul de rugăciune, dar a fost readusă la viaţă şi vindecată. Cred că este şi acum aici, pentru că vine tot timpul la adunare. Noi ştim că doctorul i-a făcut raze la inimă şi a constatat că avea cancer. Aceasta s-a întâmplat în urmă cu 16 ani, dar ea trăieşte şi astăzi. Da, doamna Waldroff este aici. Anul acesta în martie vor fi 17 ani de atunci. Vedeţi? Ea este femeia care a fost moartă din pricina cancerului, dar a venit înapoi la viaţă, deoarece a venit „Aşa vorbeşte Domnul!”

După aceea, m-am dus în California şi, dacă nu greşesc, cred că era şi fratele John Sharritt cu mine. În vremea aceea Rebeca mea era doar un bebeluş, iar astăzi este o domnişoară; atunci o purtam în braţe, iar anul acesta termină şcoala.

După terminarea adunării ne-am dus la Catalina; am luat barca şi am trecut dincolo, după care ne-am întors. Aceasta s-a petrecut cu o seară sau două înainte de a merge la Paul Malicki, pe care cred că-l cunoaşteţi aproape toţi. Mama şi tatăl lui fuseseră vindecaţi în adunare, iar eu am luat avionul şi m-am dus să-i vizitez. Soţia lui Paul tocmai născuse. Ei sunt nişte armeni foarte cumsecade, iar ea a dorit să mă rog pentru că era bolnavă. Fratele mi-a spus care era problema, iar eu i-am răspuns: „Bine, adu-o,” şi a adus-o aici jos.

În seara aceea era în adunare şi soţia mea, dar nu-mi mai amintesc dacă era prezent şi fratele Sharritt. Este cumva fratele Sharritt printre noi? Ai fost prezent în seara aceea, frate? Desigur. Iată deci şi martorul.

Femeia şi-a pus mâna peste mâna mea şi imediat a început să trepideze, aşa că am zis: „În ea este o viaţă străină care încearcă s-o omoare.” Femeia nu avea nici un simptom, dar la câteva zile după aceea, medicul care a tratat-o, mi-a zis: „Este minunat, frate Branham.”

Acum va trebui să spun ceva  ce va supăra, dar eu trebuie să spun adevărul, oricare ar fi el.

De exemplu, nu mi-a plăcut niciodată să spun că tatăl meu a fost un vagabond, dar acesta este adevărul. Tot aşa, dacă este ceva greşit, haideţi să îndreptăm lucrul acela chiar acum; nu aşteptaţi până vom ajunge sus.

Tuturor ne place să spunem lucruri plăcute, dar uneori trebuie să le spunem şi pe cele neplăcute.

Când doamna Malicki a văzut cum arată mâna mea, a zis: „Ce ciudat arată mâna ta! Aşa arată pe mâna oricui?”

„Nu, doamnă,” am răspuns eu. Tu nu poţi explica aceste lucruri; nu poţi să-L explici pe Dumnezeu. În lucrurile supranaturale totul este fără explicaţie, pentru că totul este prin credinţă. „Lucrările lui Dumnezeu depăşesc puterea noastră de înţelegere; nu se pot explica.”

„În orice caz, este ceva minunat”, a spus ea. Pentru că în cameră era şi soţia mea, am zis: „Voi lua şi mâna soţiei mele în mâna mea, ca să vezi că nu se întâmplă nimic.” Dar imediat ce i-am luat mâna, am zis: „Tu ai un chist pe ovarul stâng.”

Îţi aminteşti seara aceea, frate Sharritt? Ei bine, la doi ani după această întâmplare, s-a născut micuţa Sarah, care este cu patru ani mai mică decât Becky. Toţi copiii mei s-au născut prin cezariană, deoarece soţia mea nu poate avea copii prin naştere normală. Aşa sunt toate femeile din familia ei.

Când s-a dus s-o nască pe Sarah, i-am zis medicului: „Când o veţi deschide, uitaţi-vă la ovarul stâng să vedeţi dacă nu are un chist pe el.” Medicul mi-a răspuns: „Bine, frate Branham, mă voi uita”, iar când a revenit mi-a zis: „Nu am văzut nimic, totul este în ordine.” După încă patru ani, a venit în scenă micuţul Iosif. Eu am luat mâna soţiei şi am văzut că acel chist era tot acolo, aşa că i-am zis medicului:

„Doctore, uită-te din nou la ovarul stâng.”

„Sigur, frate Branham, mă voi uita.” După ce Meda a născut, el a venit şi mi-a zis: „Nu este nimic acolo.” Atunci am luat mâna soţiei în mâna mea şi am zis: „Dar este acolo! Vibraţia aceasta dovedeşte că nu a plecat. Este acolo.” Totuşi, medicul nu a putut găsi nimic.

Şi aşa au trecut anii… Anul trecut am avut 22 de ani de căsătorie. În fiecare an obişnuiesc să merg sus pe munte, unde fac o mică rugăciune şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat o soţie bună. Fac aceasta cu ocazia fiecărei aniversări, deoarece soţia mea a fost întotdeauna o scumpă faţă de mine.

Voi ştiţi cum am venit în Arizona la porunca Domnului…

…………………………………………………………………………………………………… …Vă amintiţi că am stat chiar pe această platformă şi am spus tuturor:  „Este pe cale să se întâmple ceva, pentru că am văzut o formaţie de şapte Îngeri care s-au întâlnit cu mine la nord de Tucson.” Vă mai amintiţi? Câţi aţi fost aici când am spus lucrul acesta cu ani în urmă? În ordine. Şi voi ştiţi că s-a întâmplat întocmai.

Ziarele au publicat fotografia şi au scris despre o Lumină misterioasă care s-a arătat la altitudinea de 27-30 de mile (43,5-48 de Kilometri) şi avea o lungime de 27 de mile.

Umiditatea se ridică până la 7-8 mile (13 Kilometri) înălţime, de aceea oamenii de ştiinţă nu pot să-şi dea seama ce a fost aceea. Eu nu am spus nici un cuvânt despre aceasta, pentru că nu ajută la nimic. Tot aşa au fotografiat şi îngerul Domnului, acea Lumină, şi cu toate acestea oamenii nu cred.

Vreau să spun că soţia mea a fost şi mamă şi tată pentru copiii noştri, deoarece eu sunt plecat aproape tot timpul. O mamă şi un tată ar trebui să se sfătuiască  în deciziile luate cu privire la copiii lor, dar eu nu sunt acasă deoarece sunt plecat tot timpul în slujba Domnului. Soţia mea are acum 44 de ani, fiind doar cu zece ani mai tânără decât mine.

Odată, am venit de la una din adunări şi eram obosit. Micuţul Iosif merge deja la şcoală, iar acolo aude tot felul de lucruri, aşa că au început o ceartă de cuvinte care a   supărat-o pe mama lui. Ştiind că o va încasa, a alergat la mine, m-a cuprins în braţe şi mi-a zis:

„Tăticule, îmi pare rău…” ştiind că acesta este punctul meu slab. Atunci soţia mi-a spus supărată:

„Ar trebui să-i dai o bătaie!” dar eu i-am răspuns:

„O, scumpo, haide să uităm, căci nu pot face aceasta.”

Cu Biblia înaintea mea, vă spun că eu şi soţia mea nu am avut nici un cuvânt contradictoriu în toată viaţa noastră, dar dintr-o dată, fiind în acea perioadă nervoasă a vieţii ei, a trântit uşa drept în faţa mea şi a strigat:

„Ar trebui să mai ai şi tu grijă de ei din când în când!”

„Sărmana”, m-am gândit, „Trebuie să treacă singură prin toate acestea”, după care am mers afară, l-am chemat pe fiul meu şi i-am zis:

„Vino încoace, Iosif! Tu ştiai că trebuia să primeşti bătaie, de aceea ai venit şi mi-ai spus că-ţi pare rău, dar să ştii că într-o zi se va termina şi răbdarea mea. Iertarea trebuie să aducă cu sine roade, ca să-mi dovedeşti că ţi-a părut rău cu adevărat. Astfel, eu voi putea vedea dacă ai vorbit serios sau nu.” După ce am terminat de discutat cu copilul, m-am dus să spăl maşina de praf, dar în timp ce mă pregăteam să fac aceasta, am auzit un Glas care-mi spunea: „Întoarce-te şi spune-i soţiei tale să citească Numeri 12.”

„Doamne, oare cum m-am putut gândi la aşa ceva”, mi-am zis, crezând că era gândul meu, dar Vocea a repetat:

„Du-te şi spune-i!” Ei bine, în clipa aceea m-am speriat, aşa că am alergat în casă şi am citit textul acela. Ştiţi ce scrie acolo? Este întâmplarea când Maria a râs de Moise din pricină că se căsătorise cu acea femeie etiopiană.

Domnul s-a mâniat pentru aceasta şi Maria a fost lovită cu lepră, iar când Moise a mijlocit pentru ea, i-a spus:

Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost oare de ocară timp de şapte zile?” (v. 14). Vedeţi? Maria, care era o prorociţă, a fost lovită cu lepră, iar Moise a mijlocit pentru ea şi astfel a fost vindecată. Voi ştiţi că Domnul i-a chemat pe toţi trei la cort, unde le-a vorbit şi le-a spus:

Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.

Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise; El este credincios în toată casa Mea.

Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” (v. 6-8).

Aceste cuvinte m-au speriat. Eu nici nu băgasem în seamă incidentul avut cu soţia mea, îl uitasem, dar El nu l-a uitat. El l-a luat în considerare.

Aceea este soţia mea, iar eu aş muri oricând pentru ea, dar Dumnezeu a observat. Acesta este adevărul, iar eu vi-l spun cu Biblia în faţă. Am intrat în casă. Meda a intrat în cameră, a închis uşa şi cosea la maşină. Am bătut la uşă şi i-am zis: „Scumpo, aş vrea să vorbesc puţin cu tine.” „Ce vrei?” m-a întrebat ea.

„Scumpo, deschide uşa repede pentru că am un Cuvânt din partea Domnului.” Cuvintele acestea au calmat-o puţin şi mi-a deschis uşa.

„Scumpo, tu ştii că te iubesc atât de mult încât niciodată n-aş vorbi aşa cu tine…” „Oh, Bill, sunt atât de nervoasă…”

„Ştiu, dar Lui nu i-a plăcut atitudinea ta. L-a supărat atât de tare încât mi-a vorbit chiar acolo sub copac şi m-a trimis la tine să-ţi citesc un text din Scriptură.” Şi l-am citit. Domnul să mă ajute.  La câteva zile după acest incident, ea a primit o durere în partea stângă. Trebuia să plecăm acasă, dar starea ei era tot mai rea. M-am rugat Domnului pentru ea, dar se simţea tot mai rău, aşa că am dus-o la doctorul meu din Louisville. Doctorul Schoen este specialist, iar după ce a consultat-o i-a zis: „Doamnă Branham, spune-i fratelui Branham că aş vrea să-i vorbesc.” „Ai găsit ceva, doctore?” „Ar fi bine să vorbesc cu el”, a răspuns medicul.

Astfel, Meda a venit şi m-a trimis la medic, iar acesta mi-a spus: „Frate Branham, soţia ta are un chist pe ovarul stâng. Are deja mărimea unei alune.” Când ne-am dus acasă, i-am zis: „Îţi mai aminteşti? „Tu ai spus aceasta cu 16 ani în urmă, când am fost în California împreună cu fratele Sharritt.”

„Aşa este, iar acum şi-a făcut apariţia.”

„Billy, crezi că sunt aşa din pricina purtării pe care am avut-o în dimineaţa aceea?”

„Nu ştiu, scumpo, nu aş putea spune.”

Ne-am îmbrăţişat şi am început să plângem amândoi înaintea Domnului, după care m-am dus în cameră şi m-am rugat din toată inima pentru ea.

L-am sunat pe doctorul Schoen şi l-am întrebat: „Ce-i de făcut, doctore?” „Ar trebui scos afară”, a răspuns el. „Să-l mai lăsăm puţin.” „Frate Branham, părerea mea este că ar fi bine să o duci la un specialist ginecolog. Te trimit la un prieten care este şi el creştin.”

„Dar cu tine cum rămâne, doctore?” El voia să scape de acest caz, aşa că a repetat: „Te voi trimite la el.”

El mă iubeşte şi respectă lucrarea pe care o fac pentru Domnul, aşa că a vorbit cu prietenul lui despre soţia mea. Noi am mers la el, iar după ce a examinat-o, a făcut o diagramă cu mărimea chistului şi a spus: „Reveniţi peste 30 de zile.” După 30 de zile ne-am dus din nou, dar între timp chistul ajunsese de la mărimea unei nuci, la mărimea unei lămâi.

Vă daţi seama? După ce în toţi aceşti ani nu s-a văzut deloc, acum creştea foarte repede. Atunci Domnul mi-a vorbit din nou şi m-a trimis acolo. Când am revenit din vacanţă şi am mers din nou la doctor, chistul era deja de mărimea unei portocale.

După ce a examinat-o, doctorul a zis: „Frate Branham, eu apreciez credinţa ta în Dumnezeul cel Atotputernic, pentru că şi eu sunt creştin, iar doctor Schoen mi-a spus că eşti un vindecător prin credinţă. El nu înţelesese bine, aşa că i-am spus: „Eu nu sunt un vindecător prin credinţă, ci doar cred că Dumnezeu poate vindeca.”

„Domnule Branham, ai o soţie cumsecade.”

„Ştiu foarte bine aceasta.”

„Dacă chistul acela devine moale, este malign, iar atunci nu vei mai avea soţie.”

„Îmi dau seama de aceasta, doctore.”

„Eşti împotrivă să-l scoatem afară?”

„Nu, domnule, dar avem un motiv să-l mai lăsăm puţin”, am răspuns.

„Mi s-a spus că locuieşti la Tucson”, a continuat doctorul, după care mi-a vorbit despre un specialist, prieten cu el, care conform spuselor lui este cel mai bun medic din vestul statului Mississippi. Înainte de a ne despărţi, mi-a mai spus: „Îi voi trimite rezultatele analizelor şi diagrama chistului, iar peste 30 de zile să mergeţi la el.”

După 30 de zile ne-am dus la medicul acela, iar după ce a examinat-o, mi-a spus că acel chist are deja mărimea unui grapefruit. Devenise destul de mare şi trebuia scos cât mai repede.

Ei bine, chiar atunci a trebuit să plec din nou, deoarece aveam o trezire la New York, iar pe drumul de întoarcere a trebuit să mă opresc în Louisiana, la fratele Jack Moore. În seara aceea, am sunat-o pe Meda, iar ea mi-a spus:

„Iubitule, mâine trebuie să merg din nou la o examinare. Billy, deja nu-mi mai pot mişca piciorul stâng şi chistul este atât de mare încât se cunoaşte prin rochie.” Se umflase foarte tare. Meda mi-a mai spus: „Este atât de dureros încât nici nu mă pot atinge cu mâna.”

„Scumpo, cu siguranţă medicul vrea să îl scoată afară, dar dacă o face se va întâmpla chiar de Crăciun, aşa că nu ne vom mai putea întoarce acasă.” „Ştiu aceasta. Tu ce vrei să facem?”

„Spune-i să-l mai lase până după Crăciun, dacă se poate, apoi îl vom scoate. Aş dori foarte mult să vii din nou acasă înainte de a merge la spital.”

„Voi merge la medic mâine pe la ora 3.00. Atunci tu vei avea primul serviciu la Shreveport, dar mă poţi suna după aceea.” „Bine,” am răspuns eu.

Este cumva printre noi familia Norman? O, da, sunt chiar în spate. Doamna Norman a însoţit-o pe soţia mea la medic.

Aş vrea să vă spun că dimineaţa când ne trezim, noi obişnuim să ne rugăm, iar înainte de a pleca de acasă, luăm copiii şi stăm împreună lângă tabloul lui Hofmann: „Hristos la 33 de ani.” Toţi se roagă pentru mine, iar când termină mă rog eu pentru ei, după care plec peste ocean sau unde am adunările.

Voi ştiţi că eu am pierdut o soţie, pe mama lui Billy, iar acum eram acasă singur. Toţi erau plecaţi, aşa că totul era pustiu. În dimineaţa aceea m-am trezit foarte devreme, pentru că eram aşteptat de Billy şi de Loyce. Am îngenuncheat, am privit în sus şi am spus:

„O, cât îmi lipsesc… Tată ceresc, eu mă duc acum spre Shreveport şi Te rog să mă ajuţi şi să mă binecuvântezi. Sunt în mâinile Tale, de aceea Te rog să mă foloseşti aşa cum doreşti, ca să câştig cât mai multe suflete pentru Împărăţia Ta. Doamne, dincolo de deşert se află şi soţia mea credincioasă, care merge la medic să fie pregătită pentru operaţie. Tată, eu i-am spus aseară să-i ceară medicului să scoată acel chist doar după Crăciun. Oare am greşit? Devine malign? Dacă medicul va face cum l-am rugat prin ea, iar în timpul acesta chistul va deveni malign şi din cauza aceasta o voi pierde, nu-mi voi ierta niciodată greşeala aceasta. Doamne, ea n-a ezitat niciodată să-mi fie o soţie bună şi nici măcar o dată nu s-a plâns că o las singură şi plec în misiune. Întotdeauna îmi spală hainele şi le pregăteşte pentru mine. Oh, iar când mă întorc acasă sunt atât de obosit încât…

De obicei, o soţie ar vrea ca soţul ei să fie cu ea, dar când eu vin acasă, oamenii se îmbulzesc înăuntru şi n-am niciodată timp pentru ea. Ce pot face? Apoi plec la vânătoare sau la pescuit şi rămâne din nou singură, dar nu s-a plâns niciodată; nici măcar o dată. Sărmana de ea are numai 44 de ani, dar părul ei este alb ca zăpada, pentru că tot timpul a stat între mine şi oameni.

Dumnezeule, ea nu a vorbit serios în dimineaţa aceea; nu a vrut să mă supere, iar faptele ei dovedesc aceasta. A fost doar nervoasă, Tată. Ajută-mă pentru a cincea oară, Te rog. M-ai ajutat cu veveriţele, apoi jos în Kentucky, cu copilul Wright şi cu furtuna de pe munte…”

În clipa aceea Lumina a venit în cameră şi mi-a spus:

„Ridică-te în picioare!” M-am ridicat imediat, iar El a spus: „Orice vei spune, aşa să fie!” Atunci am spus: „Înainte ca mâna doctorului s-o atingă, Mâna lui Dumnezeu să dizolve tumoarea!”

Doamna Norman este martoră că aşa s-a întâmplat. Billy şi Loyce m-au aşteptat, iar când am terminat rugăciunea, am plecat spre Shreveport.

Între timp, soţia mea a plecat la medic, iar doamna Norman şi asistenta au trebuit s-o ajute să-şi dea haina jos şi să se pună pe masă. Doctorul a întrebat-o: „Cum vă simţiţi, doamnă Branham?” El primise scrisoarea de la celălalt doctor, iar acesta îi scrisese:

„Doamna Branham este o femeie cumsecade şi la fel este soţul ei. El este un vindecător prin credinţă, dar nu este împotrivă ca soţia lui să fie operată. Femeia trebuie operată de urgenţă pentru că altfel va muri.”

În timp ce medicul se apropia de ea s-o consulte, a simţit ceva plăcut prin tot trupul şi în clipa aceea tumoarea a dispărut. Medicul s-a aplecat şi a palpat-o încet, după care a întrebat-o: „Doamnă Branham, tumoarea aceea a fost în partea stângă?”

 „Da, domnule, acolo a fost,” a răspuns ea. Medicul a pus-o la un aparat şi i-a făcut un film, pentru că la palpare n-a simţit nici un chist, iar după ce a examinat filmul i-a spus soţiei mele: „Doamnă Branham, nu pot să-mi explic ce s-a întâmplat, dar tumoarea a dispărut.”

Acesta este adevărul, prieteni, iar Dumnezeul cel Atotputernic ştie aceasta. Totul s-a întâmplat exact cum a fost spus: Când mâna medicului s-a apropiat s-o consulte, peste ea a trecut acea senzaţie plăcută şi totul a trecut, deşi cu câteva clipe mai înainte a trebuit să fie ajutată de doamna Norman şi de asistentă să urce pe masă. Filmul şi rezultatele examinării anterioare arătau clar existenţa chistului, dar cu toate acestea, acum nu mai era nici o urmă. De atunci, soţia mea nu a mai avut nici un simptom. Acest lucru s-a întâmplat cu două săptămâni înainte de Crăciun.

Vedeţi, Dumnezeu rămâne credincios Cuvântului Său care spune: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35).

Prieteni, Dumnezeul care poate crea veveriţe şi îndepărtează tumorile, este încă Acelaşi şi în seara aceasta, pentru că: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8). Credeţi aceasta?

Tatăl ceresc şi această Biblie sunt Martorii mei că     v-am spus numai Adevărul. Prieteni, la ce mi-ar folosi să vă spun minciuni? De ce vă spun toate aceste lucruri? Ca să vă încurajez să credeţi.

Acum, acel mare dar… Eu am încercat să le spun unora cum lucrează, dar acest lucru nu poate fi explicat. Aşteptaţi numai. Acum nu lucrează pe deplin, dar staţi până când Conciliul acela bisericesc va aduce prigoana, căci atunci va lucra în plinătate.

Acesta-i motivul pentru care am venit la voi să mă rog pentru bolnavi. Din câte lucruri mi-a spus El, ştiu de unul singur care nu s-a împlinit: este vorba de un cort sau de o clădire mică unde trebuie să merg pentru a mă ruga pentru bolnavi.

Tatăl din ceruri, care m-a trimis să spun aceste cuvinte, ştie că este Adevărul. El ar putea să mă ucidă chiar aici, pe platformă. Da, domnilor, cu siguranţă ar face-o dacă nu v-aş spune adevărul, iar eu sunt pe deplin conştient de aceasta. Ştiu că astăzi circulă tot felul de poveşti, dar eu nu sunt răspunzător pentru ele, ci voi răspunde numai pentru ceea ce spun eu.

Da, sunt conştient că va trebui să dau socoteală de tot ce am spus, iar Tatăl ceresc ştie că v-am spus numai Adevărul.

Veţi crede că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru păcatele voastre şi că aţi fost vindecaţi în rănile Lui? Credeţi aceasta? Credeţi că în timpul acesta, când totul este trist şi întunecat, Isus Hristos a rămas Acelaşi? Credeţi că în seara aceasta este în mijlocul nostru?

Aş vrea ca oricine care poate spune că am vorbit altceva în Numele Domnului, în afară de vedenia cu acel cort, şi nu s-a împlinit, să se ridice în picioare. De câte sute de ori L-aţi auzit vorbind fără să fi greşit  niciodată? De ce spun aceasta? Ca să înţelegeţi că este imposibil ca o fiinţă umană să facă aşa ceva. Numai El, Isus Hristos, care Se află printre noi, o poate face.

Astăzi, când denominaţiunile spun: „Vino aici” sau: „Du-te acolo!” eu cred că El trăieşte şi că în seara aceasta este tot atât de puternic şi de viu ca să facă real orice Cuvânt al Său, aşa cum a făcut şi în trecut.

Haideţi să ne rugăm. Doamne Isuse, ai spus că „cerurile şi pământul vor trece, dar cuvintele Tale nu vor trece niciodată”, iar ucenicii Te-au recunoscut prin faptul că ai cunoscut gândurile inimii.

Biblia spune în Evrei 4 că „Cuvântul lui Dumnezeu este mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri, pătrunzând până acolo că judecă simţirile şi gândurile inimii.” (v. 12).

Cuvântul Domnului a făcut acest lucru şi prin prorocii din vechime, de aceea Te rugăm, Tată Dumnezeule, să laşi ca Cuvântul Tău să vorbească şi în seara aceasta, astfel ca bolnavii să poată vedea că eşti preocupat de vindecarea lor şi că i-ai vindecat deja. Dă-le credinţă să înţeleagă aceasta, Tată, pentru că Te rog în Numele lui Isus. Amin.

Pianistul să înceapă cântarea: „Crede numai!”

Billy, am uitat să te întreb ce numere de rugăciune ai împărţit.  De la 1 la 100? Atunci vom începe de la A-1 până la A-20. După cum aţi văzut şi voi, băiatul a împărţit numerele după ce le-a amestecat, aşa că noi nu ştim unde se află cei ce au aceste numere. Totuşi, vreau să ştiţi că nu este important să vi se strige numerele, ci să credeţi, oriunde     v-aţi afla în sală.  Care sunt bolnavi şi nu au numere de rugăciune? Să vă văd mâinile. Peste tot în sală. Bine. Credeţi numai!

Ce încercăm noi să reprezentăm aici? Pe Isus Hristos. Câţi înţeleg aceasta? Câţi ştiu că atunci când ne-a vizitat pe pământ, El era Dumnezeu arătat într-un trup uman numit Isus? El era Dumnezeu într-un Om. Aşa este. El nu a fost numai un proroc, ci era Dumnezeu. Prorocii au avut o parte din Cuvânt; parte dată timpului în care au trăit, dar El a fost plinătatea Cuvântului. Printre noi este tot o porţiune limitată din Cuvânt: partea pentru timpul acesta, este adevărat? Iar El Se află din nou printre noi dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Câţi avem acum? 25? Mai avem la dispoziţie vreo 20 de minute şi vreau să ne rugăm pentru fiecare persoană care are număr de rugăciune. Îi voi primi chiar dacă trebuie să stau zi şi noapte să mă rog pentru ei.

Acum aş dori să-mi acordaţi atenţia voastră neîmpărţită. Câţi aveţi încredinţarea  că aveţi credinţă să Îl atingeţi? Asta-i foarte bine. Să nu o lăsăm să treacă degeaba printre noi.

Aici este o femeie care stă în scaunul cu rotile, iar puţin mai încolo este şi un bărbat. Eu pot să văd că sunt bolnavi, dar nu vă descurajaţi, frate şi soră. Dacă aş putea să vă vindec, aş face-o cu bucurie, pentru că altfel n-aş avea ce căuta pe platforma aceasta, fiindcă aş da dovadă de o mare cruzime.

Poate ziceţi: „Cu darul lui Dumnezeu ar trebui s-o poţi face!” Staţi puţin! Dacă gândiţi aşa înseamnă că nu aţi citit corect Scriptura.

Isus a trecut printre mii de oameni ologi, orbi, şchiopi, uscaţi,  dar nu s-a atins de nici unul dintre ei, ci s-a dus la unul care avea 38 de ani şi suferea probabil de o boală de prostată, sau ceva  şi l-a vindecat pe acela.

Cum ar fi dacă în locul acestor doi oameni s-ar afla soţia, mama, fiica sau fratele meu? O, dacă s-ar putea face ceva, cu siguranţă aş fi dorit să se facă.

Dar ştiţi că aici ar putea fi cineva care pare cât se poate de sănătos, deşi este mai aproape de moarte decât toţi ceilalţi? O boală de inimă sau un cancer sunt cu mult mai aproape de moarte. Vă întreb însă: Lui Dumnezeu îi este mai greu să vindece o boală de inimă sau un handicap? Nu, nu este nici o diferenţă, însă trebuie să credeţi.

Cât despre mine, dacă aş putea face ceva pentru oamenii aceştia, aş spune: „Aduceţi-l pe bărbatul sau pe femeia aceea aici ca să vă arăt ce slujitor mare al lui Dumnezeu sunt!” după care aş spune câteva cuvinte şi aş adăuga: „Ridică-te şi umblă!” Oh, şi desigur, mulţimea ar începe să sară şi să strige, zicând: „Lăudat să fie Domnul! Ce slujitor puternic al lui Dumnezeu este fratele Branham!” Vedeţi? Dar acest lucru ar fi total greşit, ar fi spectacol. Isus Hristos este singurul care-i poate face sănătoşi pe amândoi, chiar în seara aceasta.

Dar ştiţi ce se întâmplă când o persoană începe să se simtă puţin rău? Imediat se gândeşte: „Am trecut dincolo. Nu voi reuşi niciodată.”

O, să nu faceţi aceasta, ci credeţi din toată inima că vindecarea vă aparţine. Ce bine ar fi dacă aţi reuşi să vă scoateţi toată îndoiala din inimă, astfel încât să nu mai fie nici o umbră acolo.

…………………………………………………………………………………………. Isus Hristos este Acelaşi şi astăzi, iar eu am putut să văd cum El a îndreptat un copil care s-a născut nenorocit. Imediat după rugăciune, s-a îndreptat şi a umblat normal şi bine, acest lucru fiind recunoscut de doctorii de la Clinica fraţilor Mayo.

Poate aţi văzut articolul publicat cu privire la această vindecare, în revista „Reader’s Digest”. Era intitulat: „Chemarea lui Danny Morton.” Copilul acesta a venit în California, la „Adunarea lui Dumnezeu”, jos la şcoala biblică de sud-vest, şi era atât de sucit şi de nenorocit încât chiar şi John Hopkins şi fraţii Mayo au spus:

„Pentru cazul acesta nu există nici o şansă pământească…” dar când a venit „Aşa vorbeşte Domnul!” totul s-a schimbat. Vedeţi? Să nu deznădăjduiţi niciodată!

Acum ne vom ruga. Mai avem la dispoziţie 12 minute şi mă gândesc că poate vom reuşi să chemăm tot rândul de rugăciune. Am promis că vă las la 9.30 şi vreau să mă ţin de cuvânt.

Pe cei ce nu-i vom chema în seara aceasta, îi vom lua mâine seară. Acum aş vrea să vă rugaţi cu toţii, fie că aveţi număr de rugăciune, fie că nu aveţi, deoarece credinţa va face exact ceea ce a făcut şi în zilele când era Isus pe pământ. Aş vrea să fiţi plini de respect şi să nu vă mai plimbaţi.

Vino, domnule. Cred că nu ne cunoaştem, este adevărat? Dacă aş putea să te ajut, aş face-o cu bucurie, tu ştii aceasta, dar nu pot face nimic. Tu eşti aici pentru altcineva, care doreşte rugăciune. Crezi că Dumnezeu poate să-l vindece? El nu este aici, este adevărat? Este departe şi este bolnav de cancer. Crezi că va fi vindecat? Du-te şi dacă vei crede, se va face bine. Asta-i tot ce trebuie să faci. Nu-i aşa că este minunat? Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ce mai faci? Nu ne-am mai văzut niciodată, este adevărat? Tu vezi această Biblie scumpă, care conţine făgăduinţa, Cuvântul lui Dumnezeu. Ea spune că Cuvântul lui Dumnezeu judecă gândurile şi simţirile inimii, dovedind că este viu.

Aşa s-a întâmplat la început când Dumnezeu a spus: „Să fie lumină!” şi a fost lumină. Spun aceste cuvinte ca să vorbesc cu tine aşa cum a vorbit Domnul nostru cu femeia de la fântână, când l-a întâlnit pe Simon, şi în alte situaţii. Tu ai câteva probleme. Ai fost operată şi acum operaţia ţi s-a deschis din nou. Înţelegi la ce mă refer şi de ce nu pot spune pe faţă, nu-i aşa? (Aşa este). Am simţit când te-ai gândit: „Oare va spune aici care este problema mea?” Nu, nu voi spune, dar acum va fi în ordine. Du-te şi crede-L pe Dumnezeu.

 Ce mai faci, doamnă? Crezi în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Crezi că sunt slujitorul Lui? Apreciez aceasta. Dacă există o cale de a te ajuta, o voi face. Adevărul este că te pot ajuta într-un singur fel: spunându-ţi ce văd. Desigur, dacă nu văd nimic, nu pot face nimic, pentru că aceste vedenii vin de la El; sunt un dar divin dat de Dumnezeu.Tu ai probleme cu ochii. Ai o umflătură în ochi. Nu se vede, dar este în ochiul stâng, şi ai o problemă şi la sânul stâng, este adevărat? Dacă ceea ce ţi-am spus te-a pus în încurcătură, dă-mi voie să-ţi mai spun ceva: Tu nu eşti de aici, ci vii din Louisiana. Du-te acasă, crede-L pe Dumnezeu şi vei fi vindecată. Amin. Nu te îndoi, ci crede din toată inima.

Domnul cu costum gri, care se uită la mine, are o apăsare. Este adevărat, domnule? Totul s-a terminat, te-a părăsit. Domnul să fie lăudat pentru aceasta. Ce a atins el? În nici un caz pe mine.

Acest lucru i-a dat curaj şi bărbatului din spatele lui. Tu nu ai vrut să crezi că ai complicaţii din cauza TBC-ului, dar acum te întreb: În accepţi pe Isus Hristos ca Vindecător personal? În ordine. Atunci poţi avea vindecarea. Amin. Crede din toată inima. Amin.

Oh, cât este de minunat! Puteţi crede cu toţii?

Bărbatul care stă exact în spatele lui se minunează de cele auzite. Tu ai artrită, dar crezi că Dumnezeu te va face bine? Da? Atunci poţi avea vindecarea.

O, Doamne, este minunat! Lăudat să fie Numele Tău.

Aici este un alt om care are hernie. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de ea? El are dublă hernie. (Amin). Poţi avea vindecarea. Amin.

Bărbatul de lângă el are tot hernie. Tu crezi, domnule? Dacă crezi, poţi avea vindecarea. Amin.

Credeţi în Dumnezeu? Nu vă îndoiţi, pentru că la Dumnezeu nu există distanţe.

Iată, aici stă un om… El poartă ochelari şi este cărunt, iar dacă va crede din toată inima, va fi vindecat de boala de diabet pe care o are. Soţia lui stă lângă el. Ea suferă cu colonul, dar pune-ţi mâna peste ea şi crede din toată inima, căci sunteţi vindecaţi amândoi… Credeţi?

Problema ta este un cheag de sânge care se află în mâna stângă. Ai avut cancer şi ai fost operat, iar medicii     ţi-au dat nişte medicamente care ţi-au cauzat acest cheag, din pricina căruia eşti într-o stare gravă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Facă-se după cum ai crezut. Fie să primeşti vindecarea în Numele lui Isus Hristos.

Pari a fi o femeie sănătoasă. Crezi că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trăieşte şi în seara aceasta este aici? Dacă ţi-aş spune care este problema ta, ai crede din toată inima? Te afli în faţa unei operaţii, din pricina unei probleme femeieşti, dar lângă tine stă cineva care are nevoie cu adevărat de operaţie.  Este cineva mai tânăr. Te mai rogi pentru cineva: este vorba de soţul tău, care nu este mântuit şi nu se află aici. Crede din toată inima, căci atunci va fi salvat, iar tu nu va mai trebui să mergi la operaţie. Du-te şi crede din toată inima. Amin. Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Eu pot vedea felul în care umbli şi vreau să ştii că numai Dumnezeu poate îndepărta cancerul. El ştie cum s-o facă, crezi aceasta? Crezi că o va face şi pentru tine? Atunci îmi pun mâinile peste tine, soră, şi cer vindecarea ta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te şi nu te îndoi, ci crede din toată inima.

Vino, soră. Tu ai astmă şi o problemă femeiască, dar  crezi că Dumnezeu te va face bine în Numele lui Isus Hristos, aşa că du-te şi fii vindecată spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Tu ai diabet, dar crezi că Dumnezeu te va vindeca? În Numele lui Isus Hristos, du-te şi fii vindecat.

Da, domnule, tu ai probleme într-o parte şi o boală de stomac. Crezi că Dumnezeu te va face bine? Atunci du-te şi fii vindecat spre slava lui Dumnezeu. Credeţi cu toţii?

Ce mai faci, domnule? Văd că ai probleme cu glanda, iar din pricina aceasta suferi şi cu inima. Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi vei fi bine? Atunci du-te şi fii vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Crezi că Dumnezeu va vindeca plămânii tăi şi vei fi bine? În ordine. Cu siguranţă, El poate face aceasta. Ai văzut cum s-a întâmplat? Bine. Domnul să te binecuvânteze în Numele lui Isus Hristos.

Acum dă-mi voie să te prind de mână. Uita-te la mâna mea. Este ca orice mână, nu-i aşa? Bine… Acum voi pune mâna peste mâna ta. Vezi? Are umflături care se mişcă. Ai ulcer la stomac, dar crezi că Dumnezeu te va face bine? Accepţi vindecarea Sa? Doamne Dumnezeule, vindecă-l pe bărbatul acesta în Numele lui Isus Hristos şi îndepărtează chiar în clipa aceasta diabetul de care suferă, ca să vadă şi să ştie că este Adevărul. Biblia spune că „în Numele Meu vor scoate draci…” Cine? Cei ce vor crede. O, Doamne, eu cred, de aceea, fă ca acest diavol să plece de la fratele meu, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Priveşte-mi mâna acum. Vezi, nu mai arată ca înainte, este adevărat? Aceasta înseamnă că eşti vindecat. Du-te şi fii bine.

Tu, cel care ai probleme din cauza astmei, crezi? Du-te şi respiră în Numele lui Isus Hristos Domnul. Amin. Crede şi nu te îndoi.

Dumnezeu vindecă şi bolile de spate şi îi face pe oameni sănătoşi. Credeţi aceasta? Atunci poţi merge şi să spui: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, pentru că şi eu voi fi bine!” Nu te îndoi, ci spune-o din toată inima. Amin.

Dacă ţi-aş spune că tu, cel din scaunul cu rotile, ai fost vindecat, ai crede? Bine. Atunci du-te, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse”, şi vei avea ceea ce ai cerut. În ordine.

Vino, domnule. Crezi? Uită-te la mâna mea. Vezi? Este normală, nu are nimic.  Acum voi lua mâna ta. Priveşte cum se umflă în timp ce apar şi nişte puncte albe care se mişcă. Ai vrea să poţi mânca cina şi să te simţi bine?  Crezi că este posibil? Crezi că ceea ce vezi vine de la Dumnezeu? Priveşte-mi mâna din nou. Iată că acele lucruri nu mai sunt, ci au dispărut.  Înseamnă că poţi merge să-ţi mănânci cina, pentru că credinţa ta te-a vindecat, frate.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” (Lăudat să fie Domnul). Păi, El a rămas acelaşi ieri, azi şi în veci. Credeţi că dacă ne vom pune mâinile peste bolnavi se vor însănătoşi? Sigur că da.

Tu crezi aceasta, soră? Atunci du-te şi fii vindecată spre slava lui Dumnezeu. Amin. O, Dumnezeule, după toate lucrurile întâmplate în seara aceasta, ştim că eşti aici. Lasă ca puterea lui Dumnezeu s-o întărească pe sora mea, spre slava Ta. Amin.

Vino… Crezi din toată inima? Tu nu mai trebuie să suferi. Fie ca ea să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos, spre slava lui Dumnezeu. Du-te şi crede din toată inima.

Tu suferi cu stomacul şi cu inima. Boala de inimă ţi-a fost provocată de boala de stomac. Doamne Isuse, vindecă-l pe fratele meu, în Numele şi spre slava Ta. Amin.

Tu nu ai motive să fii nervos şi totuşi eşti. Aşa este. Şi cei din audienţă suferă aproape toţi de această boală. Daţi-mi voie să vă arăt. Toţi cei care sunt nervoşi, să ridice mâna. Ridicaţi mâinile. Aţi văzut? Daţi-mi voie să vă arăt că Dumnezeu este Vindecătorul, deoarece ştiu că vei fi vindecat.

Adevărul este că problema este deja rezolvată. Aşa este.  Amin. Umbra aceea a plecat chiar acum. Du-te, bucură-te şi spune: „Lăudat să fie Domnul!” Amin.

N-ai vrea să respiri din nou şi să te simţi bine? Crezi că El poate s-o facă? Atunci du-te şi fii bine în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Tu ştii că dacă nu vei fi ajutat, vei muri, dar Dumnezeu este aici ca să te ajute, crezi aceasta? Lasă-mă să-ţi arăt care este răul acela. Dă-mi mâna. Te temi că ai cancer, nu-i aşa? Crezi din toată inima cu mine? Dacă Dumnezeu nu-l vindecă, omul acesta va muri de cancer. O, Dumnezeule, Cuvântul Tău spune că „în Numele Meu vor scoate draci!” Astfel, Doamne, dacă ai făcut-o pentru alţii, Te rog s-o faci şi pentru omul acesta. Lasă ca puterea Atotputernicului Dumnezeu să vină peste el şi să-i salveze viaţa spre slava lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te şi uită de această boală. Da, du-te, spune: „Îţi mulţumesc, Doamne” şi fii vindecat spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Tu ai cu adevărat nevoie de operaţie din pricina tumorii pe care o ai, dar dacă Dumnezeu a putut îndepărta tumoarea din trupul soţiei mele, poate s-o ia şi de la tine, crezi aceasta? Crezi că ceea ce v-am spus despre vindecarea soţiei mele, este adevărat? Iată, îţi mărturisesc cu mâna pe Biblie că ceea ce v-am spus este adevărat. Tu ştii că Duhul Sfânt este aici şi că eu nu te cunosc, ceea ce înseamnă că dacă-ţi voi spune care este problema ta, trebuie să fie Ceva care să mi-o descopere.

Ei bine, Acelaşi a luat şi tumoarea de la soţia mea. Acum crezi că dacă mă voi ruga şi îmi voi pune mâinile peste tine, vei fi vindecat? Vei crede din toată inima? Bine. Vino aici. Credeţi cu toţii? Doamne Isuse, lasă ca harul şi mila Ta să vină peste această femeie, fiindcă îmi pun mâinile peste ea, pe baza Cuvântului Tău, şi osândesc această tumoare astfel încât sora să poată trăi spre slava lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi crede. Spune: „Îţi mulţumesc, Doamne”, şi totul va trece.

Am depăşit timpul cu trei minute. Câţi din voi Îl iubiţi pe Domnul? Câţi credeţi că oamenii aceştia sunt vindecaţi?

Mâine seară voi încerca s-o iau altfel, ca să vă arăt din nou cum lucrează acest dar, desigur, dacă va fi cu voia Domnului.

Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare în parte. Se află printre noi cineva care este convins că este păcătos şi ar vrea să-L slujească pe Isus Hristos, acceptându-L ca Mântuitor personal? Vreţi să vă ridicaţi acum ca să-L rugăm împreună?

Vom fi bucuroşi să facem aceasta. Invitaţia este valabilă pentru oricine, deoarece aceste servicii de vindecare nu sunt doar pentru vindecarea trupească, ci şi pentru cea duhovnicească. De ce spun aceasta? Pentru că boala păcatului este cea mai gravă.

Aş vrea să veniţi să ne rugăm puţin împreună, fiindcă suntem bucuroşi să vă putem ajuta. Este printre noi vreun păcătos care doreşte să ia poziţie şi să spună: „Vreau să-L accept pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, pentru că doresc să fiu mântuit.”? Dumnezeu să te binecuvânteze. Iată că vine cineva. Dumnezeu să te binecuvânteze. Mai este cineva? O, îmi place să-i văd pe oameni venind la El! Haideţi şi spuneţi: „Sunt greşit, dar doresc să mă îndrept!”

Fraţi şi surori, eu pot spune în faţa acestor oameni că Domnul nu ne-a lăsat niciodată să spunem ceva greşit. Câţi din voi cred că este adevărat? Ridicaţi mâna ca mărturie. Vedeţi, întotdeauna este corect. El vă va salva şi pe voi dacă veţi veni din toată inima şi cu o credinţă simplă, pentru că Domnul vă cunoaşte tainele inimii.

De ce fac chemarea în timpul acesta? Pentru că Ceva îmi spune: „Fă o chemare!” De unde să ştiu dacă aceasta nu este ultima şansă a acestor oameni? Poate sunt mai mulţi care vor să vină… Dacă sunt, nu aţi vrea să veniţi în timp ce ne vom pleca pentru rugăciune?

Vino, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Doamne, vindecă-l şi fă-l sănătos. Mai este cineva? Fraţilor, acesta este cel mai frumos lucru pe care îl puteţi face: să veniţi aici.

Mă gândesc că un om bolnav este gata să facă orice pentru a fi bine, dar când un om îşi dă seama că este bolnav de păcat, această boală este mai gravă decât cea trupească.

În seara aceasta, cel puţin două cancere au plecat, deoarece am văzut două umbre care se îndepărtau. Să nu credeţi că sunt fanatic, fiindcă nu sunt, ci acesta este adevărul. Dacă oamenii care au fost vindecaţi vor trăi destul de mult, se pot îmbolnăvi din nou: pot face pneumonie sau altceva, pentru că trebuie să treacă şi ei din viaţă. Ceea ce trebuie să faceţi însă acum, este să acceptaţi Viaţa veşnică. Priviţi ce a spus Isus: „Cine ascultă cuvintele Mele („a asculta” înseamnă „a înţelege”) şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Voi faceţi cel mai bun lucru din viaţă.

Aş vrea să rog câţiva predicatori să vină aici ca să ne punem mâinile peste oamenii aceştia. Veniţi aici… Fiţi plini de respect, vă rog.

Tată ceresc, în prezenţa Ta divină, şi  nu în urma unei emoţii, ci prin călăuzirea Duhului Sfânt, venim la Tine… Când ei L-au văzut pe Isus făcând aceste lucruri, ca acum 2000 de ani, s-au purtat cu El la fel ca cei de atunci, pentru că este scris: „Mulţi au crezut în El din pricina lucrărilor pe care le făcea.” iar în seara aceasta, mulţi au crezut în El tocmai din pricina aceasta. Doamne, aici stau trei suflete scumpe, şi deşi de obicei sunt femei, în seara aceasta sunt bărbaţi. Primeşte mărturisirea lor, fiindcă recunosc că sunt greşiţi şi doresc să aibă Viaţă veşnică prin Isus Hristos. Îndepărtează orice pată a păcatului, pentru că ţi-i încredinţez Ţie, cu convingerea că-i vei primi pe baza Cuvântului care spune: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni.” (Ioan 6.37). Tată, ei au venit fiindcă cred că îi vei ierta şi doresc ca începând din seara aceasta să Te slujească tot restul vieţii lor, despărţiţi de păcat. Te rog să reverşi Duhul Sfânt peste ei şi să-i umpli de puterea Ta divină, ca să nu fie doar nişte creştini, ci să fie vase de lucru folosite până la refuz de Duhul Sfânt, astfel încât să poată ajuta la înaintarea Evangheliei, ducând Mesajul ei şi la alţii.

Doamne Isuse, Ţi-i încredinţez pe baza Cuvântului Tău, care a făgăduit că vor fi iertaţi. Tu ai spus că îi vei învia în ziua de apoi, iar eu ştiu că cuvintele Tale sunt adevărate şi nu dau greş niciodată. În seara aceasta, Cuvântul Tău a venit la aceşti bărbaţi, iar ei sunt gata să-L urmeze în Numele lui Isus. Amin.

Rămâneţi cu capetele plecate…Fraţilor, voi aţi făcut tot ce puteaţi face, şi mă gândesc că atunci când un om este convins că este greşit, este osândit de păcat deoarece a făcut ceva greşit. Şi este o singură cale de iertare: prin cruce.

În ce vă priveşte, voi aţi păşit în seara aceasta aici, în faţa tuturor acestor oameni, ca să-L acceptaţi pe El ca Mântuitor personal, deoarece sunteţi convinşi că are dreptate şi că voi sunteţi greşiţi. El a murit pentru păcătoşi. Acesta este motivul pentru care a venit pe pământ: ca să moară pentru păcătoşi, iar vouă vi se cere un singur lucru: să acceptaţi necondiţionat Jertfa Lui. Vreţi să-L acceptaţi ca Mântuitorul vostru, să aruncaţi toate păcatele înapoia voastră şi să trăiţi din clipa aceasta pentru El? Dacă vreţi aceasta, ridicaţi mâinile spre El şi spuneţi: „Eu vreau, Doamne!” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Aceasta înseamnă că s-a terminat. Dacă credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu, aceasta este conform Cuvântului Său: păcatele voastre sunt înapoia voastră; sunt în Marea Uitării, de aceea El nu-Şi va mai aminti de nici unul. Voi sunteţi făpturi noi în Hristos.

Fraţii aceştia îşi vor pune acum mâinile peste voi. Haideţi şi voi, predicatorilor. Haideţi şi puneţi-vă mâinile peste ei ca să primească Duhul Sfânt. Veniţi mai aproape…….

…. Umple-l pe fratele meu cu botezul Duhului Sfânt.

Umple-l şi pe fratele acesta cu Duhul Sfânt. Dăruieşte-i aceasta în Numele lui Isus Hristos, în timp ce-l încredinţăm în mâna Ta. Amin. Acum vă puteţi ridica.

Bărbaţii aceştia L-au acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor personal, de aceea păcatele lor au fost iertate. Câţi ştiu că aşa spune Cuvântul Domnului?

Prieteni, aş vrea să vă întoarceţi spre audienţă.

Deci El a spus: „Cine se ruşinează de Mine înaintea oamenilor, Mă voi ruşina şi Eu de el înaintea Tatălui, dar pe cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor, Îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu…” (Matei 10.32-33).

Ridicaţi mâinile ca semn că Isus Hristos este Mântuitorul vostru şi că L-aţi acceptat ca Salvator personal. Ridicaţi mâinile şi voi, fraţilor, care aţi venit la altar, astfel ca audienţa să vadă că Îl mărturisiţi înaintea oamenilor, pentru ca în ziua aceea şi El să vă mărturisească înaintea Tatălui şi a îngerilor. Acum, în timp ce ne vom pleca capetele, pentru rugăciunea de încheiere, aş vrea ca fiecare frate să dea mâna cu fraţii aceştia şi să-i invite în biserica voastră.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te vindece. Dumnezeu să-ţi dea har din belşug. Aceasta este rugăciunea mea sinceră.

Haideţi să ne plecăm capetele în timp ce fratele Rose ne va conduce în rugăciunea de încheiere. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *