1

CONVINS APOI PREOCUPAT – 1

Mulţumesc mult, frate.


puteţi aşeza. Consider un mare privilegiu, faptul că pot fi în
seara aceasta aici cu fratele Groomer şi cu biserica aceasta din
Tempe, Arizona.

Acesta
este oraşul pe care l-au construit mormonii? (Un frate spune: „Nu.
Este vorba de Mesa.”). Mesa. Ştiam că unul dintre aceste oraşe
a fost construit de ei. În urmă cu mulţi ani, când eram doar un
băiat, a fost consacrarea templului mormonilor, dar nu-mi mai
aminteam unde a fost aceasta: în Tempe sau în Mesa. Deci este Mesa,
cum a spus fratele.

Eu
întârzii întotdeauna, nu ajung niciodată la timp. Ştiţi, mi s-a
spus că am depăşit cu puţin şi data în care trebuia să vin pe
acest pământ. Când m-am căsătorit, soţia mea a trebuit să
aştepte mult timp după mine, iar dacă aş întârzia şi la
înmormântarea mea, acesta ar fi următorul lucru. De fapt, acela
este lucrul la care aş vrea să întârzii, să ajung mai târziu.
Dar oamenii au fost buni şi m-au aşteptat.

Înainte
de a ajunge aici, am prins o furtună de zăpadă care m-a ţinut pe
loc timp de câteva zile. Astfel, am întârziat cu două zile la
întâlnirea cu fratele Groomer, pentru că ar fi trebuit să fiu
aici marţi seara, dar am făcut aranjamente ca să recuperăm totul.
Toate s-au rezolvat, iar eu voi încerca să recuperez ceea ce s-a
pierdut.

Aseară
am avut o întrunire minunată la biserica cealaltă, la fratele
Hatton, care este un creştin bun. L-am întâlnit ieri şi am
studiat puţin împreună; am avut un timp de părtăşie minunat şi
am avut ocazia să ne rugăm împreună. Apoi, aseară am avut un
serviciu minunat, însă am stat puţin mai mult, i-am ţinut pe
oameni până târziu, pentru că acesta a devenit un obicei al meu.
Dar în seara aceasta nu voi mai face aceasta. Nu. Nu intenţionez să
predic mai mult de patru ore. Niciodată nu mă aştept să predic
mai mult. De obicei, aceasta este valabil când sunt la tabernacol.

Îi
văd pe unii din prietenii mei din Jeffersonville care au venit să
ne viziteze. Văd că în seara aceasta avem printre noi şi oameni
care au venit din Macon, Georgia. Sunt oameni care parcurg o mie
cinci sute de mile pentru a veni la biserică duminica. Şi nu fac
aceasta o singură dată, ci vin ori de câte ori avem un serviciu
sus la tabernacol.

Îi
văd aici şi pe fratele şi sora Dauch din Ohio. Fratele Dauch este
înaintat în vârstă; el şi soţia lui au fost împreună, iar
Domnul a fost bun cu ei. Acest cuplu în vârstă vine în fiecare
duminică din Ohio, şi vine pe drumuri înzăpezite. Ea, o femeie, a
condus tot drumul din Ohio, pentru a fi aici la această întâlnire.

Sunt
prezenţi şi oameni din Macon şi din alte părţi, care au venit
aici pentru acest serviciu. Suntem bucuroşi să avem astfel de
prieteni. Suntem atât de bucuroşi să împărtăşim împreună
privilegiile noastre, părtăşia noastră, fiindcă mărturisim că
suntem cu adevărat străini şi călători, şi că nu aceasta este
casa noastră.

Privesc
şi văd un frate din Iowa. Este adevărat, frate? Chiar aici este
cumnatul fratelui Norman din Iowa.

Noi
suntem ca Avraam. Am părăsit lumea şi căutăm un Oraş al cărui
Ziditor şi Creator este Dumnezeu; şi credem că într-o zi, într-o
zi glorioasă, vom vedea acel Oraş. Dorinţa inimii mele este să
văd acel Oraş glorios.

Noi
credem că Dumnezeu ne va binecuvânta în seara aceasta şi ne va
onora cu Prezenţa Sa.

Când
am spus că „voi predica patru ore,˝ am spus-o pentru câteva
zâmbete, ca să schimb puţin atmosfera. Vedeţi, eu sunt vinovat
pentru că vă ţin atât de mult, iar oamenii sunt vinovaţi pentru
că stau şi mă ascultă. Dar este greu să-i pedepsim pentru
aceasta.

Biserica
aceasta este construită foarte bine, pentru că pot vedea pe toată
lumea. Dacă va fi să avem un serviciu de rugăciune, locul acesta
este foarte potrivit pentru aşa ceva.

Chiar
acolo în spate, o văd pe sora Evans. Nu-l văd pe fratele. Ei sunt
din Macon, Georgia, de jos din partea caldă a ţării. Ieri au
vorbit cu noi şi ne-au spus că se înţeleg cu yankeii de acolo. Ei
au avut o zăpadă de treisprezece centimetri, aşa că au cu ce să
se laude. Aţi călătorit bine, frate Evans?

Dacă
este în ordine, aş vrea să depun o mărturie în legătură cu
fratele Evans. Este despre felul cum ne-am cunoscut la Met, în
Filadelfia. Mulţi din voi aţi auzit de fratele Theo Jones. Este un
predicator bun, un frate al Evangheliei depline. Noi ne-am întâlnit
cu el şi ne-a întrebat dacă putem merge împreună la Met pentru
câteva seri de serviciu. Eu am fost de acord cu aceasta, în timp ce
veneam din alt loc, iar fratele Leo Mercier şi fratele Gene Goad
l-au cunoscut pe fratele Evans şi mi-au spus: „Un om vrea să te
întâlnească într-un interviu privat. Este cineva din Georgia,˝
iar eu le-am zis: „În ordine.”

Mulţi
dintre voi vă amintiţi că Domnul mi l-a arătat pe micuţul Iosif
cu şase ani înainte de a se naşte. Medicul a spus: „Este
imposibil!” dar Domnul a spus că este posibil, iar Iosif a
venit exact la timp. Atunci avea deja doi sau trei ani.

În
dimineaţa aceea ne-am trezit, iar Iosif se uita la mine în timp ce
mă îmbrăcam să merg să iau micul dejun cu fratele Evans. Nu îl
văzusem niciodată până atunci şi i-am zis soţiei mele: „Ştii,
draga mea, bărbatul acesta pe care îl voi cunoaşte…” şi i
l-am descris. „Am avut o vedenie cu el în dimineaţa aceasta. Îi
place să pescuiască, dar merge în locuri interzise. Nu ştiu dacă
ar trebui să-i spun aceasta sau nu.”

„Ai
face bine s-o iei uşor,˝ a spus ea.

„Aşa
voi face,˝ am răspuns eu.

Atunci
micul Iosif s-a ridicat din pat şi a spus: „Tati, să ştii că
David va avea un accident de motocicletă.”

„Ce
este aceasta, fiule?” am întrebat eu. A auzit şi mama lui
aceasta.

„A
spus „David.”

David
Wood locuieşte lângă mine. El a fost martor al lui Iehova. Fiul
lui a avut o paralizie infantilă la un picior şi din cauza aceasta
îl ţinea sub el. Mama şi tatăl lui l-au adus la una din adunările
mele, iar Domnul i-a descoperit totul şi i-a poruncit să se ridice
în picioare. A fost vindecat, iar piciorul lui este acum normal.
Tatăl lui este constructor. El şi-a predat inima Domnului Isus şi
s-a mutat lângă mine, suntem uşă în uşă. Chiar dacă este
incredibil, băiatul nici nu-şi mai aminteşte care picior i-a fost
bolnav. În seara aceasta sunt oameni care îl ştiu pe băiat. Câţi
din cei prezenţi îl cunosc pe David Wood? Cu siguranţă, mulţi
dintre voi l-au văzut.

Deci
Iosif mi-a spus: „L-am văzut pe David că a avut un accident de
motocicletă în apropierea şcolii.”

Cu
câteva zile înainte de aceasta, Iosif era pe tricicleta lui şi
mi-a zis: „Tati, L-am văzut… acolo este un Om care are o mână
aşa de mare.”

„Cum
adică?” l-am întrebat eu.

„Mergeam
cu tricicleta către stradă, iar când m-am uitat în sus am văzut
o mână care părea a fi mâna lui Isus şi mă împiedica să merg
pe stradă.”

Noi
nu ne-am gândit niciodată mult la aceasta, dar când a spus că
David avea să se rănească cu o motocicletă, aceasta mi s-a părut
ciudat. Noi eram acasă de trei zile, iar el mi-a spus care era
piciorul care urma să fie rănit: „Cel drept. Hainele lui vor fi
sfâşiate, iar el va fi rănit pe partea dreaptă.”

„Iosif,
tu ai visat aceasta aseară?”

„Nu,
nu! Am văzut aceasta chiar acum.”

Vedeţi?
Am crezut că aceasta va trece, dar la trei zile după ce am ajuns
acasă, David s-a urcat pe motocicleta unui băiat din Louisville, a
mers în josul străzii şi a căzut exact unde a spus Iosif şi s-a
rănit la piciorul drept. Toată partea dreaptă a rămas fără
piele pe ea.

Aceea
a fost ziua în care l-am întâlnit pe fratele Evans. După ce am
vorbit cu el şi am văzut că era un frate bun din Sud, i-am zis:
„Vreau să te întreb ceva. Mergi la pescuit undeva pe râu? Mi se
pare că arăta ca Florida.”

„Da,˝
a spus el.

Eu
am continuat: „Recent ai avut o plasă plină cu peşte, dar nu
trebuia să ai atât de mulţi.” Faţa lui s-a înroşit şi a
plecat capul. „Tu şi fiul tău aţi ascuns peştii aceia de trei
ori pentru că aţi văzut paznicul plimbându-se pe acolo şi aţi
crezut că vine la voi.”

„Da,
domnule, aşa este,˝ a răspuns el. Faţa lui şi a soţiei lui erau
foarte roşii. „Îmi pare rău,˝ a continuat el, „nu ar fi
trebuit să fac aceasta.”

„Mi-ar
plăcea să merg la pescuit acolo,˝ am spus eu.

M-a
dus acolo, însă în locul acela sunt o mulţime de şerpi şi
crocodili. Este mai rău decât în Arizona unde sunt şopârle
veninoase. Ei au acolo vipere veninoase care sunt nişte reptile
foarte periculoase. Fratele lui a fost muşcat de una în urmă cu
trei sau patru ani şi are încă piciorul bandajat. A stat foarte
mult în spital şi nu s-a ştiut dacă va trăi sau va muri. Este
fratele lui mai mic.

Aşadar,
am mers acolo cu fratele Evans şi am pescuit. Oh, am avut o zi
minunată!

Îmi
place să pescuiesc. Sunt cel mai slab pescar din lume, dar am o
Călăuză bună: pe El. El îmi spune unde sunt ascunşi, şi de
obicei îi prind.

În
ziua aceea am prins peşti frumoşi. Cred că unul din ei a avut în
jur de cinci kilograme. Era un biban şi abia l-am ţinut în braţe.
Avea o gură cam aşa de mare, iar momeala era cam aşa. Ar fi putut
s-o scuture din gură, dar era prea nervos. Fratele Evans mi-a zis:
„Prinde-l, frate Branham!”

Eu
încercam să-l aduc pe apă şi l-am tras afară dintre nuferi până
când s-a apropiat de mal. Fratele Evans şi-a tras pantalonii în
sus şi a rămas cu picioarele goale. Papura şi paiele se ridicau
aşa, iar el mi-a zis: „O clipă, îl voi lua eu.”

„Nu
te deranja,˝ i-am zis eu. „Îl voi trage până aici, iar dacă
scapă, avem destul peşte.”

Totuşi
el a insistat şi a zis: „Îl voi lua eu.” Când a ieşit din
apă, l-a muşcat o viperă, chiar deasupra gleznei.

Niciodată
n-am auzit un asemenea răcnet şi nici n-am văzut o privire ca a
lui. A ieşit de acolo ţinându-şi mâinile aşa şi scrâşnind
din dinţi. M-am uitat, iar acolo se vedea clar locul în care îl
muşcaseră dinţii şarpelui.

În
câteva minute devii cea mai bolnavă persoană de pe pământ. În
acea situaţie ar fi bine să primeşti imediat ajutor, pentru că
altfel vei muri. Veninul viperei este o otravă mortală.

Fratele
este un bărbat mare, iar eu eram prea mic pentru a-l căra două
mile prin mlaştină, până la maşină. Peste tot puteam vedea
aligatori, iar eu nu eram prea curajos în prezenţa lor. „Ce pot
să fac?” Chiar atunci se părea că Ceva îmi vorbea, şi am
văzut cuvintele Domnului din Scriptură: „Iată
că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi
peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea
vătăma.”
(Luca
10.19). Atunci m-am gândit la fratele lui, dar el nu este
credincios; el nu este creştin.

Mi-am
pus mâinile peste el şi am zis: „Tată ceresc, suntem într-o
stare de urgenţă, iar eu nu sunt în stare să-l car pe fratele
meu. Pe lângă aceasta, el este atât de grav încât nu mai este
timp să-l duc undeva. Nu ştiu dacă îl vom putea duce să
primească ajutor în timp util, dar în Cuvântul Tău scrie: „Nimic
nu-i va vătăma,˝
iar
el este un credincios.”

Am
observat că nu mai suferea şi că nu mai gemea, iar când am
terminat rugăciunea, stătea acolo şi mă privea zâmbind. Apoi a
spus: „Nu mă mai doare.”

„Atunci
continuăm?” l-am întrebat eu şi am pescuit toată ziua până
seara la unsprezece.

Am
pescuit atât de mulţi bibani mari încât atunci când ne-am întors
în oraş, mulţi oameni le-au făcut poze şi i-au privit până
seara târziu.

Fratele
lui, cel care fusese muşcat de un şarpe, conducea un magazin de
momeli. A venit şi el acolo, iar noi i-am povestit ce s-a întâmplat
şi i-am arătat locul muşcăturii. Dar el a zis: „Este bine să
fii religios, dar nu prost.” Apoi a adăugat: „Du-te cât poţi
de repede la spital ca să-ţi fie acordat primul ajutor!”

„Dacă
Dumnezeul cel Atotputernic m-a apărat de la unsprezece dimineaţa
până la unsprezece seara, atunci totul este în ordine pentru
mine,˝ a răspuns fratele Evans, iar de atunci nu a mai avut nici o
durere acolo.

Vrei
să te ridici în picioare, frate Evans, ca să vadă toţi despre
cine am vorbit? Fratele este cel de acolo.

Oh,
El este Dumnezeu oriunde aţi fi voi. Este El, Isus Hristos care nu
dă niciodată greş. „Nu vă voi părăsi niciodată ci, sunt
cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului.”
(Matei
28.20). Să-ţi pui credinţa în orice timp în Cuvântul Lui este o
provocare, dar El va împlini totul.

Este
un privilegiu să fiu în seara aceasta aici cu bunul nostru frate
Groomer. El a insistat mult să vin aici, şi cred că este minunat
să fiu în seara aceasta, în locul acesta, cu aceşti fraţi
minunaţi. L-am cunoscut şi pe fratele Ballard care se află acolo
şi pe mulţi alţii dintre voi. Ne aşteptăm cu toţii să fim
împreună la micul dejun al oamenilor de afaceri. Care este numele
locaţiei? Ramada. Am spus bine? Ramada. Este în spaniolă?

Îmi
amintesc că odată am învăţat un cuvânt în spaniolă: „oye.”
Nu-l mai pronunţ bine acum, aşa că aş face bine să renunţ.
„Oye˝ înseamnă „mă auzi,˝ sau aşa ceva. (Cineva spune:
„Oye˝). „Oye.” Da, aceasta este. „Oye.”

Şi
mai ştiu „Gloria a Dios˝, adică „Glorie lui Dumnezeu.”
Deşi l-am învăţat mai demult, încă strig: „Gloria a Dios!”

În
seara aceasta nu vă voi ţine mult.


rog să mă iertaţi pentru că stau pe platformă, vorbesc astfel de
lucruri şi mă bucur, dar mă bucur cu adevărat pentru că sunt
aici. Eu cred că Dumnezeu vrea ca copiii Lui să fie fericiţi, însă
putem ajunge la extreme şi să nu mai fim sinceri în legătură cu
aceasta. Dar Dumnezeu vrea ca copiii Lui să fie fericiţi cu
adevărat, sociabili şi prietenoşi. „
vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi
şi voi unii pe alţii.”
(Ioan
13.24). Cred că de aceea ar trebui să fim creştini fericiţi.

Înainte
de a citi Cuvântul, să ne plecăm capetele şi să vorbim cu
Autorul pentru un moment.

Noi
suntem aici pentru un moment de părtăşie şi mă întreb dacă în
seara aceasta, în această clădire micuţă sau afară există vreo
cerere care se doreşte menţionată. Lăsaţi să fie cunoscută
prin faptul că ridicaţi mâna. Numai Dumnezeu vă cunoaşte inima.
Dumnezeule, fii milostiv. El vă cunoaşte nevoile. Câţi din cei
care au ridicat mâna au o nevoie spirituală? Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Ridicaţi mâinile şi cei care sunteţi bolnavi. O,
vai! Este o lume bolnavă, nu-i aşa? Să vorbim cu El, cu Cel care
poate să ne îndrepte greşelile.

Dumnezeule
Atotputernic, Tu Te-ai arătat lui Avraam sub Numele de Dumnezeul cel
Atotputernic şi eşti în veci de veci, Dumnezeul cel Atotputernic.
Suntem atât de bucuroşi în seara aceasta fiindcă ştim că dacă
venim la chemarea lui Isus, avem siguranţa că ne asculţi, pentru
că este scris: „Adevărat,
adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu,
vă va da.”
(Ioan
16.23). Noi credem aceasta pentru că este un Cuvânt al lui
Dumnezeu, şi avem atât de multe nevoi în seara aceasta.

Îţi
mulţumim pentru această biserică, pentru această naţiune în
care mai putem avea astfel de adunări şi pentru acest oraş care
nu-şi închide uşile. Îţi mulţumim pentru păstorul acestei
biserici, fratele nostru scump, pentru comitetul ei, pentru diaconi,
pentru oamenii de încredere şi pentru mădularele ei. Mai presus de
toate, Îţi mulţumim, Doamne, pentru fiecare călător aflat în
seara aceasta aici, şi pentru cei care poposesc cu noi aici pe
pământ.

Tată,
ne-am adunat împreună, cu sinceritate în închinare, şi credem că
Te vei întâlni cu noi şi nu vei refuza să ne binecuvântezi şi
să ne împlineşti dorinţele. Tu cunoşti starea sufletească a
acestor oameni, de aceea Te rugăm să îndepărtezi orice frică şi
îndoială din inimile lor, şi fie ca Duhul Sfânt să deţină
controlul deplin.

Doamne,
ne rugăm pentru cei care au dureri în trup şi nu se pot bucura de
viaţă, pentru cei cărora diavolul le-a făcut rău şi i-a
îmbolnăvit. Ajută-i, ca să ştie în seara aceasta, că fiecare
din ei este vindecat prin rănile lui Isus Hristos. Ajută-ne să
avem curaj să ne ridicăm în prezenţa lui Dumnezeu, prin credinţă,
pentru că Dumnezeu este cu adevărat Tatăl nostru, iar credinţa
este mama noastră care ne duce la naştere, la Dumnezeu. Îngăduie
deci, să fim aduşi în prezenţa lui Dumnezeu Tatăl care ne-a dat
făgăduinţa, prin credinţa mamă. Eliberează-ne de orice rău,
aşa cum ne-a învăţat El să ne rugăm: „izbăveşte-ne
de cel rău.”

Doamne,
binecuvântează-i pe predicatorii care stau aici. Va urma adunarea
oamenilor de afaceri, de aceea Te rugăm să îngădui să fie
salvate cât mai multe suflete. Iar când vom pleca în seara
aceasta, să putem spune ca cei care mergeau pe drumul Emausului: „Nu
ne ardea inima în noi în timp ce ne vorbea de-a lungul drumului?”
Binecuvântează
Cuvântul Tău în timp ce Îl citim. „Cuvântul
Tău este o Candelă,”
este
Lumina care luminează de pe pământ până în slavă. Doamne,
îngăduie ca în seara aceasta să ne urcăm puţin mai sus pe
scară, din pricina părtăşiei în prezenţa lui Isus Hristos.
Tată, Te rugăm să păşeşti în ceasul acesta în prezenţa
noastră. Ia Cuvântul Dumnezeului celui viu şi dă-L fiecărei
inimi flămânde, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Cei
cărora vă place să urmăriţi în Scripturi şi vă luaţi notiţe,
vă rog să deschideţi la Ioan
capitolul 1
.
Vom începe citirea de la versetul
15 la 41:

 „Ioan
a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre
care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru
că era înainte de mine”. –

Şi
noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;

căci
Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin
Isus Hristos.

 Nimeni
n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în
sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

Iată
mărturisirea făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim
pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”

 El
a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el
Hristosul.

Şi
ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis:
„Nu sunt!” „Eşti prorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”

 Atunci
i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au
trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”

Eu”,
a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustiu: „Neteziţi
calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.”

Trimişii
erau din partea fariseilor.

Ei
i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi dacă nu
eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?”

Drept
răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru
stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.

El
este Acela care vine după mine – şi care este înaintea mea –
eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.”

Aceste
lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza
Ioan.

A
doua
zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui
Dumnezeu care ridică păcatul lumii!

El
este Acela despre care ziceam: „După mine vine un Om care este
înaintea mea, căci era înainte de mine.

Eu
nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă:
ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”

Ioan
a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se
din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

Eu
nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis:
„Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este
Cel ce botează cu Duhul Sfânt.”

Şi
eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui
Dumnezeu.”

A
doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.

Şi,
pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui
Dumnezeu!”

Cei
doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.

Isus
S-a întors; şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis:
„Ce
căutaţi?”
Ei
I-au răspuns: „Rabi (care tălmăcit înseamnă Învăţătorule),
unde locuieşti?”

Veniţi
de vedeţi”,
le-a
zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au
rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.

Unul
din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după
Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.

El,
cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am
găsit pe Mesia” (care tălmăcit înseamnă Hristos).”

Fie
ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului
Său. Acum, aş vrea să vă atrag atenţia pentru câteva minute
asupra unui text micuţ, dacă pot să-l numesc aşa. În timp ce
stăteam la birou, pe la ora trei sau patru după-amiaza, am fost
izbit de textul acesta. Titlul la care m-am oprit este format dintre
trei cuvinte: „Convins,
apoi preocupat
.”

Noi
trăim într-un timp îngrozitor; în timpul unei mari decăderi. Noi
ştim şi suntem conştienţi cu toţii de aceasta.

Aseară
am predicat despre „Presupunere”,
la biserica acealaltă. Astfel, am văzut că oamenii iau ceva şi
presupun că sunt creştini. Aşa cum am explicat aseară, cuvântul
„Presupunere” înseamnă „a te aventura; a îndrăzni să faci
ceva fără acordul unui autorităţi adevărate sau a lua ceva drept
sigur; a face ceva înainte să fii autorizat să faci aceasta; a
face ceva fără a avea acordul sau autoritatea de a face.” Din
păcate, astăzi sunt prea mulţi cei care fac presupuneri. Ei spun:
„Păi, eu am făcut aşa şi aşa. M-am alăturat unei biserici, am
fost scufundat în apă şi presupun că sunt creştin.” Aceasta nu
va funcţiona. Nu puteţi presupune pe baza acestui fapt. Tu trebuie
să fii sigur că eşti creştin. Vedeţi? Trebuie să ştii cu
adevărat că eşti creştin.

Naţiunea
noastră are mai mulţi membri creştini decât a putut vedea
vreodată. Potrivit statisticilor, fiecare seminar sau curs de şcoală
biblică a căzut sub norma predicatorilor. Odinioară, oamenii
tineri care aveau chemarea să meargă pe câmpul misiunii, stăteau
la rând pentru a fi înscrişi în şcoli, dar acum de-abia dacă-i
mai poţi convinge să meargă. Undeva este ceva greşit. Vedeţi?
Nădăjduiesc să nu spun ceva greşit, dar eu cred că acest lucru
se datorează lipsei de interes. Oamenii sunt preocupaţi, dar nu
destul de preocupaţi. Există prea multă preocupare pentru a face
bombe atomice sau pentru a ajunge primii pe Lună. Pe mine nu mă
interesează cine ajunge primul pe Lună, fiindcă eu doresc să
ajung în ceruri. Acela este locul unde doresc să ajung.

Întotdeauna
există discuţii în jurul subiectului: „Noi am ajuns primii în
spaţiu.” Astfel, Rusia continuă să ne spună: „Noi am ajuns
primii în spaţiu.” Dar pe mine nu mă interesează aceasta
fiindcă noi avem de două mii de ani pe Unul în spaţiu. Da. Ei
sunt orbi. Sunt cu mult în spatele nostru, sunt cu două mii de ani
în urmă. Noi avem de două mii de ani un Bărbat în spaţiu. El
S-a ridicat din morţi, iar acum este în spaţiu, este pretutindeni.
Cu siguranţă. El este Cel pe care Îl căutăm noi şi ne va duce
şi pe noi acolo: „În
casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri… Eu Mă duc să vă
pregătesc un loc.”
(Ioan
14.2). El este undeva, dincolo de spaţiu, eu nu ştiu unde, dar El
va veni înapoi ca să ne ia acolo. Aceasta este. „
nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”
(Ioan
14.27). Oh, mie îmi place aceasta! Aceasta îmi spune că „Există
o casă în Stâncă, undeva, cu mult dincolo de vârful muntelui,”
aşa cum a spus poetul.

Ceea
ce este în decădere este lipsa de preocupare pentru Trupul lui
Hristos. Cred că este posibil să nu fi fost prezentat ceea ce este
important. O mulţime de studenţi tineri care îşi urmează
chemarea în viaţă văd atât de multe eşecuri şi văd că
ordinea şi programul zilei a eşuat. Nu Hristos a dat greş, ci
sistemul pe care l-am creat noi. Planul lui Hristos nu a eşuat
niciodată. Numai planul oamenilor a dat greş. Hristos are un plan
în care trebuie să intrăm.

Am
putea sta mai mult la aceste Scripturi micuţe şi lucruri despre
care voiam să vorbesc, dar ca să ne grăbim puţin, vom merge în
cartea lui Isaia unde vedem că Ioan a fost numit pentru prima dată
glasul
celui ce strigă în pustiu.”
(Isaia
40.3, Matei 3.3). Aceasta s-a întâmplat cu şapte sute doisprezece
ani înainte de naşterea sa.

Tatăl
său, Zaharia, era preot în Templul Domnului. El şi soţia sa,
Elisabeta, erau înaintaţi în vârstă, iar Duhul Sfânt a venit la
el, l-a binecuvântat şi i-a spus despre copil, aşa cum ştim cu
toţii.

Eu
cred că a fost un lucru ciudat şi un sentiment ciudat în inima
acelui cuplu în vârstă, când a sosit acest fiu făgăduit.
Potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, Zaharia a fost mut până în ziua
când i-a pus nume copilului. Vedeţi?

Cuvântul
lui Dumnezeu este desăvârşit, aşa că nu trece nici măcar o iotă
sau un mic amănunt din El, fără să se împlinească. Isus vine,
iar El vine pentru o Biserică sfântă, fără pată sau zbârcitură.
Nici o iotă sau un Cuvânt din Aceasta, nu va cădea niciodată.
Biserica va fi în starea aceea la venirea Domnului Isus. Ei ne
aşteaptă.

Zaharia
şi Elisabeta erau înaintaţi în vârstă şi ştiau că nu vor
trăi îndeajuns de mult, ca să-şi vadă fiul crescând şi
împlinindu-se cu el ceea ce avea Dumnezeu în Planul Său. Dar ştiau
că Dumnezeu era cu el pentru că Duhul Sfânt dăduse acea
făgăduinţă şi ştiau că Dumnezeu avea să aibă grijă de fiul
lor. Potrivit istoriei, ei au murit când Ioan avea în jur de nouă
ani.

Cât
de ciudaţi erau aceşti oameni!

Fiindcă
era născut într-o casă de preot, se părea că Ioan avea să fie
un om religios şi ar fi trebuit să meargă la şcoală ca să
devină preot ca şi tatăl său. Acesta ar fi trebuit să fie cursul
normal al vieţii lui.

Când
un băiat simte că are o chemare în viaţă, primul lucru la care
se gândeşte este să meargă undeva la un seminar, la o şcoală
sau ceva şi să aştepte până obţine o diplomă sau ceva înainte
să înceapă să predice.

Dar
Ioan a făcut invers. El nu a mers la şcoala pe care o urmase tatăl
său, deşi ştia că are o chemare în viaţă; deşi ştia că
trebuia să-L prezinte lumii pe Mesia, pentru că urma să fie
premergătorul Lui. El nu putea face nici o greşeală în legătură
cu aceasta.

El
ştia că nu putea merge la şcoală şi să spună: „Mulţi dintre
voi nu înţeleg, dar eu sunt fiul preotului Zaharia, care a învăţat
tot aici în şcoala aceasta de teologie. Voi o cunoaşteţi pe mama
mea, o femeie dreaptă şi ştiţi cine sunt eu. Astfel, am venit
aici, episcopilor şi arhiepiscopilor, ca să vă spun cum va arăta
acest Mesia, pentru că eu trebuie să ştiu cum va arăta El.
Trebuie să fiu sigur, pentru că El va fi un Om. Va trebui să ştiu
cum arată, pentru că va trebui să-L prezint lumii.”

Aceasta
este o însărcinare importantă, iar voi ştiţi fraţilor, că şi
noi avem aceeaşi însărcinare. Aşa este. Este aceea de a-L
prezenta oamenilor pe Mesia.

Aşadar,
Ioan ştia că dacă ar fi mers la şcoala teologică, fiecare om ar
fi avut o părere diferită în legătură cu aceasta şi ar fi
cauzat numai confuzie.

Dar
el a mers în pustie, la vârsta de nouă ani, ca să fie singur cu
Dumnezeu şi ca să nu facă vreo greşeală. Voia să ştie cum va
fi Mesia, cum avea să-L găsească el, şi cum va arăta ca să-L
poată prezenta. Noi vedem că în loc să meargă să-şi ia toate
diplomele pentru a fi preot ca tatăl său, pentru a călca pe urmele
tatălui său, el a mers cât a putut de departe de şcoală şi s-a
instalat în pustie, singur cu Dumnezeu.

Eu
nu am nimic împotriva şcolilor, ele sunt în ordine, dar uneori,
după ce ai obţinut toate diplomele de la şcoli, trebuie să mergi
undeva în pustie ca să afli voia lui Dumnezeu. Aşa este. Acesta
este adevărul.

Purtând
această mare însărcinare, Ioan s-a dus direct în pustie şi a
stat acolo de la vârsta de nouă ani până la vârsta de treizeci
de ani.

Voi
puteţi vedea felul cum a vorbit el, fiindcă era un om al
sălbăticiei: „Oh, generaţie de vipere!” Vedeţi? El s-a
obişnuit cu şerpii din pustie. Vedeţi? „Oh, securea este înfiptă
la rădăcina pomului.” Vedeţi? El a predicat aşa cum a trăit,
în conformitate cu mediul în care a trăit. Astfel, simbolurile
folosite au fost în legătură cu lucrurile pe care le-a văzut în
pustie.

De
ce era atât de sigur Ioan? El nu a spus: „Poate acesta este El,”
ci a spus: „Iată-L, El este!” Cum de era atât de sigur?


citim un alt verset. Am scris aici versetul 26, aşa că haideţi să
vedem ce aflăm din acest verset: „Drept
răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru
stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.”

Vedeţi?
Ioan ştia. Cum de era atât de sigur Ioan că undeva, prin acea
mulţime, stătea Mesia? „…în
mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. El este
Acela care vă va boteza cu Duhul Sfânt.”
Vedeţi?
El Îl cunoştea. De ce? Pentru că venise vremea împlinirii.

Fraţilor,
timpul este aici. Creştinul nu trebuie să se alăture unei
biserici, să depindă de cineva, să facă manevre, să aibă ceva
senzaţie sau ceva de felul acesta, ci trebuie să se asigure că
este pe calea dreaptă.

Astăzi
avem atât de multe! Astfel, unii îşi alocă timpul şcolii; alţii,
pentru învăţarea crezurilor; alţii, pentru lucruri amuzante, iar
alţii, pentru a face diferite lucruri. Eu n-am nimic împotriva
acestor lucruri, le puteţi face, dar fără să aveţi ceea ce este
adevărat. Înţelegeţi?

Noi
trebuie să fim siguri că timpul pentru revărsarea Duhului Sfânt
este aici. El a promis că-L va turna în zilele din urmă.

Există
mulţi oameni care spun: „Dacă tremuraţi, ţineţi ochii închişi.
Fac tot felul de lucruri şi obţin o senzaţie.” Obţii nişte
duhuri, prietene. Dacă viaţa ta nu se aliniază cu ceea ce predici,
ceva este în neregulă cu ceea ce ai. Înţelegeţi? Acesta este
adevărul. Desigur.

Trebuie
să fii sigur. Duhul Sfânt va scoate la suprafaţă o viaţă sfântă
şi dreaptă, dacă dorinţa aceasta este regăsită în inima ta.
Dacă trebuie să te forţezi în mod constant, dacă te forţezi să
faci ce este bine, dacă mai însetezi după lumea aceasta, atunci
ceva este greşit. Vedeţi? Duhul Sfânt în voi nu va înseta după
lume, ci după Dumnezeu. Dacă vă este greu să veniţi la biserică,
dacă vă forţaţi s-o faceţi atunci când biserica este deschisă,
ceva este în neregulă cu acel duh, pentru că încearcă să vă
ţină departe de Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu vă duce direct la
biserică de fiecare dată când uşile ei sunt deschise pentru
părtăşie. Da, domnilor. Înţelegeţi? Voi trebuie să fiţi
siguri de ceea ce aveţi, pentru că timpul este aici.

Ioan
a ştiut că sosise timpul împlinirii, de aceea a spus: „…în
mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.”
Nici
el nu-L cunoştea în clipa aceea, pentru că dacă L-ar fi cunoscut,
ar fi spus: „Iată-L aici sau Iată-L acolo. Cel ce stă acolo este
El.”

Dacă
ar fi mers la şcoală, poate că Ioan ar fi spus lucrurile numai pe
jumătate. Dar vedeţi voi, el a mers la o şcoală diferită. Ioan a
mers înaintea lui Dumnezeu, iar prin Cuvântul lui Dumnezeu, le-a
spus cum va fi Mesia. Aşadar, el aştepta să vadă semnul lui
Mesia. Voia să vadă unde era Mesia pentru că Dumnezeu îi
promisese: „Ţi-L voi arăta pe Mesia!”

Dacă
doriţi versetul, acesta este un semn biblic. Este vorba de versetul
33:

„Eu
nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis:
Acela
peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce
botează cu Duhul Sfânt.

Vedeţi?
Acesta este Dumnezeu care doreşte să Se asigure că nu există
neînţelegeri în legătură cu aceasta. El i-a spus lui Ioan:
„Ioane, îţi voi da un semn, iar când vei vedea acest semn peste
El, vei şti că este Mesia.”

Ioan
a spus: „El este acolo undeva, dar eu nu-L cunosc încă.”

Dar
de îndată ce a văzut Duhul Sfânt coborându-Se şi odihnindu-Se
peste El, L-a cunoscut. Nimeni n-a văzut aceasta afară de Ioan.
Gândiţi-vă la aceasta. Duhul Sfânt a venit jos sub forma unui
porumbel şi S-a odihnit peste Isus, dar nimeni nu a văzut aceasta
în afară de Ioan, pentru că făgăduinţa i-a fost dată numai
lui.

Dacă
aici există un necredincios care nu crede în botezul Duhului Sfânt,
poate spune: „Eu nu cred aceasta!” iar voi nu veţi şti
niciodată nimic despre aceasta. Poate tu zici: „Eu nu cred în
vindecarea divină. Nu o văd ca fiind un lucru bun.” Cu siguranţă
că nu poţi vedea. Nu, domnule, deoarece ea este pentru cei
credincioşi, pentru cei care cred. Cei ce însetează în inima lor
să-L vadă pe Dumnezeu, Îl vor vedea.

Oamenii
care erau cu Pavel, nu au văzut Lumina care atârna deasupra lui. Ei
nu au văzut-o, dar pentru Pavel a fost atât de reală încât a
orbit. Pentru el a fost atât de strălucitoare încât a fost
ridicat de acolo orb, în timp ce ceilalţi nu au putut vedea absolut
nimic. Aşadar, ea este trimisă la cei care cred şi sunt gata s-o
primească.

Oamenii
aceia înţelepţi, magii din răsărit, au urmărit steaua timp de
doi ani, de-a lungul râului Tigru şi pe câmpii. Urmărind Steaua,
ei au călătorit din Arabia spre Ierusalim. Ea a trecut pe lângă
fiecare observator, dar nimeni nu a scris nimic despre ea; nimeni nu
a văzut-o în afară de ei.

Aşadar,
eu cred că Duhul Sfânt este în seara aceasta aici. El este aici
pentru cei care trebuie să-L primească, pentru cei care cred în El
şi Îl aşteaptă. El este aici ca să rezolve fiecare problemă
duhovnicească existentă şi pentru a vindeca fiecare persoană
bolnavă de aici. El este aici, dar trebuie să veniţi, să intraţi
în duhul de aici şi să aveţi atitudinea corectă pentru a-L
primi. Nu trebuie să veniţi pe o bază emoţională, ci pe baza
faptului că credeţi o făgăduinţă pe care a făcut-o Dumnezeu.
Aceasta face totul.

Ioan
aştepta să vadă acel semn, apoi a putut să-L prezinte; şi a
făcut întocmai.

A
doua zi, Ioan L-a văzut din nou pe Isus şi a spus: „Iată
Mielul lui Dumnezeu.”
El
era sigur; ştia că Isus era El.

Ei
l-au întrebat: „De unde ştii aceasta?” Şi el a răspuns: „Cel
care m-a trimis să botez cu apă, mi-a spus: „Cel
peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând acolo, este
Cel care botează cu Duhul Sfânt şi cu Foc.”

Acolo
erau şi doi dintre ucenicii lui, şi ei L-au urmat pe Isus. Este
vorba de Filip şi Andrei. Iar când au ajuns la El, L-au întrebat:
„Rabi, unde locuieşti? Am dori să ştim aceasta. Noi l-am
ascultat pe profetul care stătea aici la râu. De şase luni, el ne
tot spune că va veni Mesia şi că el Îl va recunoaşte. Noi ştim
că Acel Profet va fi un Om, iar el spune că Tu eşti Mesia.
Spune-ne, unde locuieşti?”

Şi
El le-a răspuns: „Haideţi şi vedeţi.”

Ei
s-au dus şi au stat toată noaptea cu El, pentru că totul se
petrecuse după-amiaza târziu. Aţi observat? Ei au stat în noaptea
aceea cu El, iar în dimineaţa următoare erau atât de convinşi,
încât Andrei a dorit să-l aducă şi pe fratele lui. Vedeţi?

Aceasta
este singura cale pe care poate veni preocuparea în biserică şi
printre oameni. Este nevoie să stai destul de mult timp ca să te
convingi că este Dumnezeu, şi nu o iluzie mintală, o emoţie, o
psihologie sau ceva născocit. Trebuie să fii convins că este
botezul Duhului Sfânt pe care a promis Dumnezeu că-L va trimite în
zilele din urmă.

Acesta
este motivul pentru care seminariile nu mai au loc. Ei văd că
într-un fel sau altul, li se promite ceva la care nu se mai ajunge
niciodată. Este ceva ce promit, continuă să promită şi să
promită şi să promită, dar nu se ajunge niciodată la ceva
palpabil.

Dar
făgăduinţa
aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt
departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul nostru,”
a
spus Petru în ziua de Rusalii. Nu este pentru un grup din trecut,
dintr-o altă epocă, ci este pentru astăzi. Cât de mulţi? „În
oricât de mare număr îi va chema Domnul nostru
.”
Semnele
urmau să-l urmeze pe credincios pentru ca oricine să ştie cine
este el; acestea fiind o legitimare a lui, a ceea ce este el
.

Andrei
a devenit foarte, foarte preocupat pentru că a stat cu El toată
noaptea şi a fost convins. Apoi, când a fost convins că El era
Hristosul, a devenit preocupat, îngrijorat pentru altcineva.

Eu
cred că fiecare bărbat, fiecare femeie, fiecare fată sau băiat,
care stă suficient de mult timp în prezenţa Lui şi este convins
că ceea ce a primit este în ordine şi că Acesta este Duhul Sfânt,
arde atât de tare în inima lui încât nu mai poate sta liniştit
şi să-i lase pe oameni să moară în ruşine şi în păcat.
Aceasta va măcina fiecare părticică a inimii voastre, să mergeţi
afară în stradă. Această preocupare îl cuprinde pe fiecare
creştin când vede că oamenii sunt cuprinşi în întregime de
păcat: beau, joacă jocuri de noroc, înjură, fumează, etc. Dacă
opreşti o maşină, vei vedea că la volan este o femeie cu o ţigară
între degete, cu părul tăiat şi cu alte lucruri pe care le fac
femeile din ziua de astăzi. Şi deşi sunt aşa, mii de astfel de
oameni spun că sunt creştini.

Prieteni,
voi nu realizaţi, dar prin aceasta ele doresc să se asemene cu
prima doamnă a ţării. Ştiaţi că şi Izabela a fost cândva
prima doamnă a ţării? Vedeţi? Cu siguranţă. Dar Ilie a arătat-o
cu degetul. Ea l-a urât, dar el i-a spus unde era locul ei. De fapt,
el a fost păstorul ei, deşi ea nu a vrut să recunoască aceasta.
Aşa este.

Noi
vedem tot acest păcat şi starea în care sunt lucrurile, iar
aceasta ne macină inimile. Soţia mea mi-a spus azi dimineaţă:
„I-ai văzut pe copilaşii aceştia?” Noi am fost împreună la
biserica cealaltă, iar ea mi-a zis: „Bill, a fost încântător.”

Apoi,
când am venit pe drum încoace, am văzut fete care nu aveau nici
doisprezece ani şi veneau de la şcoală cu ţigara în mână, în
timp ce băieţii păşeau alături de ele cu braţele în jurul lor.
Copii, poliţiştii ar trebui să vă oprească atunci când văd aşa
ceva, fiindcă aceasta se numeşte corupere. De ce? Ce se va întâmpla
cu copilele acelea sărmane? Merg în cabarete şi în alte locuri de
felul acesta, beau, joacă jocuri de noroc şi se întreţin că
aceşti băieţi deşi nu au nici măcar paisprezece ani, iar mamele
lor sunt la fel de rău ca ele. Şi totuşi, aparţin unei biserici.

Ieri,
când eram la biserică, soţia mea mi-a zis: „A fost minunat să
văd grupul acela de copii de opt sau nouă ani care veneau să se
roage la altar, iar la sfârşit s-au dus şi au luat cârpe să facă
curăţenie, ca să fie curat când vor veni oamenii la adunarea de
seară.”

Binecuvântat
să fie Numele Domnului pentru că mai există undeva o ramură
originală; mai este o rămăşiţă pe care Dumnezeu o va chema
laolaltă. În ordine.

Convins,
apoi preocupat. De îndată ce s-a convins că Acela era Mesia,
Andrei a fost preocupat în legătură cu fratele său. Cum s-a
convins de aceasta? A stat toată noaptea cu El.

Problema
noastră este că nu putem sta nici măcar cinci minute cu El. „Oh,
trebuie să ajung acasă! Trebuie să văd o emisiune la televizor;
trebuie să văd una sau alta şi nu pot să stau mai mult. Este un
serial nou şi nu am ratat nici măcar un episod. Deci nu pot să
stau.” Da. Aceasta este. „Nu pot rămâne pentru că trebuie să
fac aceasta şi cealaltă. Nu am timp.” Oh, frate! „Caută
mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui.”
Vedeţi?

Problema
este că atunci când pierzi preocuparea pentru El, după un timp
îţi dai seama că ai pierdut tot. Apoi, vei constata că nu mai
eşti preocupat de nimic altceva decât de tine însuţi. Aşa este.

Astăzi
suntem foarte preocupaţi de umplerea bisericilor noastre.
Penticostalii vor să obţină mai mulţi membri decât baptiştii;
baptiştii vor să obţină mai mulţi membri decât metodiştii, şi
toţi strigă cu mare plăcere că obţin din ce în ce mai mulţi.

Dar
ce au ei? Nu au nimic în afară de lumea josnică pe care o poţi
vedea pe stradă, când în biserică nu ar trebui adus nimic
necurat. Numai cei sfinţi şi curaţi vor păşi înăuntru şi vor
fi puşi deoparte. Nu-i de mirare că cei păcătoşi au un timp
groaznic. Oamenii, chiar şi penticostalii, presupun că sunt
creştini, dar cu toate acestea merg şi se distrează în lume, merg
la petreceri şi dansuri, femeile îşi taie părul şi poartă
rochii imorale.

Voi
spuneţi: „Penticostalii nu fac aceasta.”

Haideţi
cu mine la micul dejun al oamenilor de afaceri şi veţi vedea dacă
fac astfel de lucruri sau nu. Haideţi duminică dimineaţa în orice
biserică penticostală şi veţi vedea dacă fac sau nu aceste
lucruri. Se poartă atât de urât şi fac multe alte lucruri
neîngăduite. Aceasta este o ruşine, şi voi ştiţi cu toţii că
este.

Voi
ziceţi: „Păi, n-ar trebui să spui aceasta.”

O,
Dumnezeule, ai milă! Dumnezeu să ne dea pe cineva care are curajul
să spună aceste lucruri. Este Biblia. Da. Acestea sunt lucrurile
care trebuie spuse. Cu siguranţă.

Eu
am foarte puţin respect pentru un bărbat care-şi lasă soţia să
facă astfel de lucruri. Cum poate fi creştin un asemenea om? El ar
trebui să-şi conducă propria casă şi s-o ţină în ordine. Este
o ruşine. Trebuie să ne întoarcem la sfinţire, la ceea ce este
drept; trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu. Aşa este.

Vedeţi
voi, lumea priveşte biserica. Noi, credincioşii cincizecimii
predicăm ceva, iar oamenii ne privesc şi spun că nu avem ceea ce
spunem că avem. Vedeţi? Lumea spune: „Ei n-au ce spun şi nu sunt
cu nimic diferiţi de lume.” Aşa este. Au dreptate. Aşa este.

Vedeţi?
Noi încercăm să mergem tot timpul în pas cu lumea; încercăm s-o
eclipsăm. Aşa cum am spus şi aseară, voi încercaţi să-i
întâlniţi pe teritoriul lor. Lăsaţi-i să vină pe teritoriul
nostru. Vedeţi? Noi să nu dorim să încercăm să obţinem ceea ce
au ei, pentru că avem Ceva ce ei nu pot avea decât dacă devin unul
dintre noi. Aşa este. Trebuie să fie un vas al Domnului, să-L aibă
pe Hristos.

Hristos
a spus: „Şi
după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi
oamenii.”
(Ioan
12.32).

Dar
vedeţi, când biserica nu face aceasta…Aşa cum spune cântarea,
voi trebuie să-L preamăriţi prin faptul că trăiţi aşa cum
trebuie s-o facă creştinii. Vedeţi? Dar în loc să facem aceasta,
noi mergem pe alte cărări, iar lucrurile pe care le facem dovedesc
că nu suntem ceea ce trebuie să fim. Înţelegeţi? Aceasta
înseamnă că voi numai presupuneţi că sunteţi creştini, aşa
cum am spus şi aseară. Nu faceţi aceasta! Haideţi înapoi! Nu
luaţi un înlocuitor, pentru că veţi muri.

Amintiţi-vă
că atunci când muriţi şi acel suflet vă părăseşte, nu se va
mai schimba niciodată. Nu, domnilor. Moartea nu schimbă sufletul.
Ea schimbă numai locul în care locuieşte, dar este acelaşi
suflet. Astfel, dacă nu este născut din nou şi parte din Duhul
veşnic al lui Dumnezeu, acel suflet are un început. Şi tot ce are
un început, are şi un sfârşit. Acesta este motivul pentru care
Dumnezeu este Singurul care este veşnic.

Dacă
nu eşti născut din nou şi nu ai Viaţa veşnică (cuvântul
grecesc „ZOE” care înseamnă „Propria Viaţă a lui Dumnezeu”)
în tine, vei pieri. Dar dacă Viaţa lui Dumnezeu este în tine, tu
nu poţi pieri pentru că Dumnezeu nu piere niciodată. Aşa este. Tu
nu poţi pieri pentru că eşti un vlăstar, un fiu al lui Dumnezeu
şi ai Viaţa veşnică. Oh, de aceasta are nevoie Biserica. Când
Dumnezeu este în voi, El va trăi propria Sa Viaţă în voi.
Înţelegeţi? Aceasta este modalitatea prin care ştim că suntem
creştini: Dacă ai Duhul lui Hristos, vei fi preocupat de fratele
tău.

El
a fost atât de preocupat de noi, încât a venit din ceruri; a
renunţat la Rai, a venit pe pământ, S-a născut într-un grajd,
printre nişte behăitoare şi n-au avut nici măcar haine cu care
să-L îmbrace. Nu a avut nici un loc unde să-Şi pună capul şi
nici un mormânt în care să fie îngropat. A fost lovit şi
străpuns. A fost atât de preocupat pentru noi, Dumnezeu a iubit
atât de mult lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu.

Dacă
Duhul care a fost în El, va fi şi în voi, oare nu veţi fi
preocupaţi şi voi în legătură cu fraţii voştri şi cu
biserica?

Nu
demult, un bărbat mi-a spus: „Frate Branham nu te mai lua de
biserică! Nu mai spune acele lucruri, fiindcă nu trebuie să spui
aşa ceva.”

„Atunci
cine le va spune?” l-am întrebat eu. Vedeţi? Aşa este.

Aceasta
este datoria noastră. Datoria noastră faţă de oameni este să le
spunem Adevărul, pentru că într-o zi îi vom întâlni din nou.
Noi stăm puţin aici, este o şedere scurtă, dar dincolo vom sta
pentru veşnicie. Să rămânem la aceasta, să spunem Adevărul şi
să trăim Adevărul. Da, să fim preocupaţi de aceasta.

Dar
înainte ca să deveniţi preocupaţi, trebuie să fiţi convinşi că
aveţi dreptate. Când sunteţi convinşi că Dumnezeu are dreptate
şi că El este în voi; când ştiţi că Dumnezeu a făcut lucruri
măreţe pentru voi, atunci sunteţi siguri. Ce va urma? Dacă îl
vei vedea pe fratele tău că greşeşte, îi vei spune aceasta. Dar
dacă acest lucru nu se regăseşte în viaţa voastră, ceva este în
neregulă. Acesta este adevărul.

Dacă
vedeţi că biserica voastră este greşită, o iubiţi oricum.
Hristos Şi-a iubit Biserica şi Şi-a dat viaţa pentru ea, iar noi
trebuie să facem acelaşi lucru. Şi nu doar că trebuie s-o facem,
ci o vom face dacă avem dragostea lui Hristos în noi. Ea ne va
constrânge şi ne va determina să facem aceasta deoarece suntem
creştini. Da.

Ce
a făcut Andrei de îndată ce a a fost convins că El era Mesia?
Fără îndoială că în seara aceea când Andrei şi tovarăşul
său au stat cu El, Isus S-a întors la Scripturi şi a început să
le vorbească.

Andrei
era un învăţat în ce priveşte Scriptura pentru că tatăl său
fusese fariseu şi îl învăţase cum va fi Mesia.

Astfel,
atunci când L-a văzut pe Isus făcând lucrurile pe care trebuia să
le facă Mesia; când L-a văzut cum trăia şi toate celelalte
lucruri, a fost convins că El era Mesia.

Când
vedeţi că Dumnezeu se ocupă de voi şi vă schimbă viaţa, când
vă face din ceea ce sunteţi ceea ce trebuie să fiţi, atunci
sunteţi pregătiţi să le spuneţi şi celorlalţi despre aceasta
pentru că sunteţi convinşi.

Dar
problema este că noi venim şi avem doar o mică şi rapidă trecere
pe acolo. Noi spunem: „Oh, nu putem sta prea mult aici. Nu, nu ne
vorbi zece zile sau toată noaptea. Vom merge acolo şi poate vom da
mâna cu predicatorul sau ne vom trece numele în registru şi vom
avea o mică senzaţie.” Într-o seară la bar, iar în seara
următoare predicăm Evanghelia. Vedeţi? O, vai! Aici este problema.
De aceea suntem atât de confuzi în legătură cu aceste lucruri.
Lăsaţi-l pe om să dovedească ce poate!

Îmi
amintesc prima predică pe care am încercat s-o predic. Eu îl
apreciez mult pe predicatorul acela bătrân. Eu m-am dus la biserica
baptistă şi l-am văzut cum predica. Eram doar un flăcău şi eram
pe cale de şase luni sau de un an. Păstorul bisericii m-a chemat şi
mi-a zis: „Vreau să predici mâine sau miercuri seara.”

M-am
dus la amvon şi m-am gândit că am făcut exact ca un predicator şi
că m-am descurcat bine. După predică, toate bătrânele m-au bătut
pe umăr şi mi-au zis: „Frate Billy, a fost minunat!” Ele
plângeau şi ziceau: „Dumnezeu va face din tine un predicator pe
cinste.”

M-am
gândit: „Oh, sper că va fi bine.” Mă gândeam că m-am
descurcat bine.

M-am
dus la bătrânul doctor Davis care stătea acolo cu buza scoasă şi
l-am întrebat:

„Cum
m-am descurcat, doctore?”

„Nici
nu se putea mai rău,” a răspuns el. Vedeţi? Când l-am auzit ce
spune, m-am gândit: „O, vai!” Am crezut că am trăit toate
emoţiile, că am făcut toate mişcările din mâini pe care le fac
predicatorii şi tot ceea ce trebuia să fac. Am crezut că am făcut
exact ca fiecare dintre ei; că l-am observat şi am făcut aşa cum
a făcut şi el.

Deci
el mi-a zis: „Mai rău nu se putea!”

„Cum
ai spus, frate Davis?”

„În
viaţa mea nu am auzit aşa ceva,” a spus el. „Tinere, vreau să
ne întâlnim mâine după-amiază la ora două, în camera mea de
studiu.”

M-am
gândit: „O, vai!” La ora două m-am dus la el cu capul plecat şi
am zis:

„Bună
ziua, doctore Davis.”

„Cum
eşti, Billy? Stai jos.”

„Da,
domnule.”

„Bănuiesc
că te simţi rănit, că sentimentele tale au fost rănite,” a
continuat el.

„Au
fost doar călcate în picioare,” am răspuns eu. „Aceasta este
tot. Deci, ce am făcut greşit?”

„Vreau
să-ţi povestesc ceva, pentru că eu am fost avocat înainte de a fi
predicator.”

„Da,
domnule, ştiu aceasta.”

„Billy,
odată am studiat legea aşa cum ai studiat tu Biblia sau cum ai
studiat această slujbă. Când am fost numit avocat, am crezut că
ştiu deja totul. Astfel, odată am mers şi am pledat pentru un caz
de divorţ. A fost primul meu caz. Eu i-am urmărit pe ceilalţi
avocaţi şi am văzut cum băteau în masă şi spuneau: „Domnule
Judecător!” Plângeau, îşi ştergeau lacrimile de pe faţă şi
ziceau: „Femeia aceasta sărmană este aşa şi aşa…”
Oponentul meu era un avocat bătrân. El a stat şi m-a privit în
timp ce am plâns, am bătut în masă şi am făcut tot ce făcuseră
şi ceilalţi avocaţi. El stătea liniştit alături de un alt
avocat, iar la un moment dat a spus (Fratele Branham bate de trei ori
în amvon): „Onorată Instanţă, cât mai poate tolera această
Curte un astfel de teatru?”

Şi
doctorul Davis a continuat: „Am pierdut procesul. Am plâns mult,
dar în ziua aceea am învăţat ceva. Avocatul acela îmi era
prieten. El a venit la mine şi mi-a zis: „Roy, am făcut aceasta
intenţionat, pentru că tu erai într-o stare emoţională:
plângeai, dădeai din cap şi băteai în masă.”

„Am
făcut la fel ca ceilalţi avocaţi,” am răspuns eu.

„Dar
nu ai adus nici un articol de lege în ceea ce făceai. Nu emoţiile
noastre câştigă cazul, ci verdictul legii. Tu trebuie să ştii ce
spune legea despre aceasta,” mi-a spus el şi a continuat: „Acelaşi
lucru s-a întâmplat cu tine, Billy. Tu ai dat din cap, ai plâns şi
ai sărit în sus şi-n jos, dar nu ai predicat nici un Cuvânt din
Biblie, ci te-ai lăsat purtat doar de emoţii.”

Ceea
ce contează este Cuvântul lui Dumnezeu. El este Cel care vorbeşte.
Aşa este. Trebuie să fie Cuvântul şi numai Cuvântul.

Când
Andrei a văzut Cuvântul făcut trup în Isus Hristos, a fost
convins pe deplin, iar din clipa aceea a fost preocupat în legătură
cu fratele său şi s-a dus repede la el.

Aţi
observat? El nu i-a spus niciodată: „Simone vino cu mine la
întâlnirea aceasta. Poate vom reuşi să deosebim duhurile şi să
vedem dacă acest Om este cu adevărat Mesia.” El nu a spus aşa
ceva, ci a zis: „Noi
L-am găsit.”
Nu
a existat nici măcar o îndoială cu privire la aceasta: „Noi
L-am găsit pe Mesia.

Vino să-L vezi şi tu.” El era convins pe deplin.

În
Egipt, când Moise a crezut că preia controlul asupra situaţiei şi
l-a ucis pe egipteanul acela, a devenit nepăsător. El nu era
îngrijorat în legătură cu aceasta.

Dacă
Dumnezeu avea să fie cu el, de ce nu a fost? Astfel, a plecat de
acolo, s-a căsătorit cu o femeie frumoasă s-au stabilit într-un
loc şi au avut un copil, pe Gherşom. Urma să moştenească o turmă
mare de oi de la Ietro, preotul Madianului şi totul mergea bine. El
avea să trăiască cu soţia lui, să aibă o căsuţă şi alte
lucruri. Îi mergea bine, avea o slujbă bună, iar într-o zi urma
să fie moştenitor. Totul era în ordine.

Nu
mai avea nici o grijă şi nu mai simţea biciul supraveghetorilor.
Nu mai era preocupat de fraţii lui de jos, din Egipt, nici de
bietele femei ai căror copii erau luaţi de lângă ele şi aruncaţi
la crocodili; a uitat că erau ţinuţi în robie şi că lucrau din
greu; nu mai era preocupat sau interesat de ei.

A
plătit pentru casa lui aşa cum facem şi noi astăzi. Acesta este
primul lucru la care ne gândim: să plătim pentru o casă. Aceasta
este bine şi corect. Noi trebuie să avem o casă, dar înainte de
aceasta trebuie să vină altceva: este Dumnezeu şi bunul mers al
lucrurilor din biserică. Datoria fiecărui om din biserică este să
se asigure că totul merge bine. Voi trebuie să depuneţi toate
eforturile ca să aduceţi fiecare bărbat sau femeie, fată sau
băiat în biserică; să-i luaţi de pe stradă sau de la colţuri
şi să-i aduceţi în biserică.

Moise
a renunţat: „Lăsaţi-i! Dacă vor să stea acolo, este în
ordine.” Vedeţi? El nu avusese încă o experienţă personală.

Aşadar,
într-o zi, undeva în pustiu, acest păstor cu barbă şi cu un
toiag în mână, a trecut de-a lungul muntelui. Deodată a ajuns
faţă în faţă cu Dumnezeu; IaHVeH Dumnezeu stătea acolo într-un
rug aprins care nu se mistuia. Dumnezeu i-a atras atenţia suficient
de mult ca să-l aducă acolo şi l-a determinat să-şi scoată
încălţămintea din picioare. Vedeţi? El a auzit Glasul lui
Dumnezeu şi a fost convins că acolo era „EU SUNT CEL CE SUNT. Eu
nu greşesc niciodată. Eu M-am arătat lui Avraam, Isaac şi Iacov
şi sunt încă Acelaşi Dumnezeu.”…

Atunci
când a aflat că Dumnezeu nu era o grămadă de crezuri şi
doctrine, ci era un Dumnezeu viu şi real, care trăieşte, inima lui
a început să ardă. Acum nu mai era nimic să-l poată opri. A
aflat că Dumnezeu intenţiona să-l elibereze pe Israel şi că el
era cel chemat pentru această slujbă.

O,
Dumnezeule, dă-ne predicatori ca Moise! De aceasta avem nevoie,
fraţilor. Nu-i aşa, fraţilor? (Fraţii spun: „Amin”). Aşa
este. În loc să fugim altundeva.

Toată
experienţa de seminar a lui Moise a dispărut atunci. Vedeţi? El a
fost un bărbat inteligent; a fost învăţat în toată
înţelepciunea egiptenilor şi putea da lecţii la oricine. Dar
aceasta nu i-a folosit la nimic; el avea nevoie de o experienţă
personală cu Dumnezeu. Astfel, L-a întâlnit faţă în faţă şi
a vorbit cu El, iar când a făcut aceasta, a aflat care era planul
Lui şi acolo, pe loc, a devenit preocupat cu privire la fraţii săi
care erau în robie.

Orice
bărbat sau femeie care L-a întâlnit vreodată pe Dumnezeu faţă
în faţă şi care merge pe stradă şi-i vede pe oameni morţi în
păcat, va simţi că aceasta îl ucide.

Am
vorbit de curând despre aceasta cu soţia mea şi cu câţiva fraţi
şi le-am zis: „Am înnebunit? Sunt nebun? De ce strig în continuu
la oameni? De ce spun aceasta? De ce postesc şi mă rog să se
îndepărteze de aceasta?” Cu cât postesc mai mult, păcatul
devine tot mai urât. Vedeţi? Lucrurile se înrăutăţesc pe zi ce
trece, aşa că nici măcar nu mai poţi merge afară.

Zilele
trecute, soţia mea a dorit să merg cu ea într-un fel de magazin.
Când am ajuns la uşă, tocmai ieşea o doamnă. Ştiu la ce
biserică merge şi pot spune că a fost îngrozitor. Când am
văzut-o, am strigat: „Du-te înapoi, sperietoareo!” Am văzut
părul acela mare coafat aşa, cu acea culoare albastră sau verde
aplicată pe aici şi pe aici. Când am văzut-o mergând pe acolo,
arăta ca un crenvurst slab şi sugrumat. Vă spun că a fost
îngrozitor. Da.

De
curând am fost la Los Angeles la micul dejun al oamenilor de afaceri
şi-l aşteptam pe fratele Arganbright să vină. În timp ce stăteam
acolo a trecut o doamnă. N-am mai văzut în viaţa mea aşa ceva,
aşa că m-am gândit: „O, vai, sărmana femeie! Ceva este în
neregulă cu ea.” Şi am vrut să mă îndepărtez, dar imediat
m-am gândit: „Nu! Eu sunt predicator şi trebuie să vorbesc cu
ea. Am văzut cancerul, lepra, etc, dar aşa ceva n-am mai văzut.”
Fiinţele umane nu arată aşa decât dacă sunt bolnave sau moarte.
Astfel, m-am îndreptat spre ea cu intenţia de a-i spune: „Iartă-mă,
soră. Sunt predicator şi slujba mea este să mă rog pentru
bolnavi. N-ai vrea să mă rog şi pentru tine?”

Dar
în timp ce mă gândeam la aceasta, iată că a mai apărut o femeie
care arăta ca prima, şi apoi încă una. Era pentru prima dată
când vedeam aşa ceva. Aveau o culoare ciudată aici, apoi puţin
albastru aici şi verde aici. Era o privelişte jalnică. Şi vă
spun sincer că aveau un cap mare. N-am mai văzut niciodată aşa
ceva şi simţeam că mi-e ruşine.

Este
o ruşine! Cu siguranţă. Purtau pantaloni largi, dar Biblia spune
că o femeie care poartă îmbrăcăminte bărbătească este o
urâciune înaintea lui Dumnezeu. Oh, toate acestea sunt o putoare
înaintea lui Dumnezeu! Cum poate inima ta să vadă aceasta şi să
nu fie îngrijorată? Când îţi vezi propria naţiune, propriul
popor; când îi vezi pe oameni cum se zbat în păcat şi merg în
iad, iar tu nu poţi face nimic în legătură cu aceasta. Lăsaţi-mă
să strig cât mai am voce şi pot striga. Nu-mi pasă ce spun
ceilalţi. Există bine şi rău, iar eu vreau să fiu de partea bună
atunci când voi sta înaintea lui Dumnezeu. Vreau să fiu acolo. Cu
siguranţă. Da.

Moise
a devenit preocupat atunci când a aflat că Dumnezeu este Dumnezeu.

Într-o
noapte, Iacov l-a părăsit pe Laban şi a plecat mai departe. În
inima lui ardea dorinţa să se întoarcă acasă, dar am văzut că
se temea de fratele său. Astfel, înainte de a trece Iordanul, a
trecut la treabă şi s-a rugat toată noaptea; s-a luptata toată
noaptea cu Domnul şi a zis: „Nu Te voi lăsa să pleci!” Îmi
place aceasta. Ţineţi-vă de El! Staţi toată noaptea cu El,
fiindcă aşa a făcut şi Andrei. Staţi toată noaptea cu El.

Iacov
s-a luptat toată noaptea cu Îngerul, iar spre dimineaţă Îngerul
i-a zis: „Se face ziuă şi trebuie să plec.”

„Nu
te las să pleci! Vreau în mine Ceva care să mă schimbe, să mă
facă diferit.”

Şi
aţi observat că de îndată ce Domnul l-a binecuvântat cu
binecuvântarea pe care a cerut-o, a fost gata să treacă râul şi
să meargă să-l întâlnească pe fratele său.

Vedeţi,
mai întâi de toate, trebuie să fiţi convinşi. Apoi, următorul
lucru care se întâmplă este că deveniţi preocupaţi. Iacov ştia
aceasta. El ştia că Dumnezeu l-a despărţit de fratele său, că
l-a trimis în altă ţară şi a fost cu el, că l-a binecuvântat
şi i-a dat tot ce avea; ştia că i-a făgăduit că se va îngriji
de el, că-i va înmulţi sămânţa şi că se va întoarce în
patria sa. El ştia că dacă va putea intra în legătură cu
Dumnezeu, ar deveni preocupat, şi a procedat întocmai. În ordine.

Într-o
zi, David s-a dus să ducă nişte plăcinte făcute de mama sa. El
era doar un băieţel, iar fraţii lui erau acolo în război.
Filistenii îi siliseră să se retragă de-o parte a dealului, aşa
că Israel se afla de-o parte, iar filistenii de cealaltă. Micuţul
David s-a dus acolo îmbrăcat cu haina lui de păstor şi cu praştia
în buzunar, iar când a ajuns, a auzit provocarea pe care o făcea
acel uriaş oştirii Dumnezeului celui viu.

Aceasta
l-a intrigat pe David. Vedeţi? Astfel, s-a dus la Saul şi i-a spus
că va lupta el cu uriaşul acela. Dar Saul i-a zis: „Tu nu eşti
decât un copil. El este cu mult mai mare decât tine şi a fost
războinic încă din tinereţe. Cum crezi că vei putea lupta cu un
asemenea om?”

Acum
fiţi atenţi. În primul rând, David a fost convins. Amin. El a
fost convins, apoi a devenit preocupat în legătură cu fraţii săi.
Astfel, dacă ar fi fost doi uriaşi cu care să se lupte, ar fi
făcut aceasta. Amin.

Iată!
Acesta este creştinul. Dacă restul nu o va face, noi o vom face.
Amin. Să mergem! Dacă va trebui să merg singur, voi merge. Voi
spune ce este bine şi ce este rău. Spuneţi aceasta acolo! Spuneţi
aceasta indiferent ce se va spune despre voi. Staţi pe Cuvântul lui
Dumnezeu şi spuneţi că este Adevărul! Rămâneţi pe Cuvânt! Oh,
ce timp!

David
era convins. El ştia că Dumnezeu este viu.

Poate
Saul i-a zis cam aşa: „Fiule, îţi admir curajul, dar tu nu eşti
de statura acelui om.” Vedeţi, ei priveau la ceea ce vedeau.

Dar
David era convins, aşa că a spus: „Ascultaţi. Slujitorul tău
păzea turma tatălui său, iar într-o zi a venit un leu, a luat un
miel şi l-a dus cu el. Dar slujitorul tău s-a dus după el şi l-a
doborât cu o lovitură de praştie. Atunci a sărit la mine, dar
l-am prins de falcă şi l-am omorât. În altă zi a venit un alt
animal, un urs, şi a luat un alt miel. Dar l-am omorât şi pe
acela, şi sunt convins că Dumnezeul care m-a izbăvit din ghearele
leului şi ale ursului, mă va izbăvi şi din mâinile acestui
filistean netăiat împrejur şi lăudăros.” Da, domnilor. „Cu
cât mai mult va face aceasta acum. Fraţii mei nu au curajul să
lupte cu el, dar eu sunt preocupat în legătură cu oştirea
Dumnezeului celui viu. Sunt îngrijorat şi vreau să-i văd acolo
unde trebuie să fie.” Amin.

Am
spus eu ceva? În ordine. Sunt preocupat că ei vor da înapoi şi
vor spune că Isus Hristos nu este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Sunt preocupat că ei vor da înapoi şi vor spune: „Sfinţenia nu
are ce căuta în biserică. Nu există sfinţire făcută de Duhul!”
Sunt preocupat că ei vor spune: „Zilele minunilor au trecut.” Ce
este în neregulă cu ei? Care este problema cu ei? Noi suntem
preocupaţi. Dacă ei se tem să facă aceasta, noi avem experienţă
în privinţa aceasta, l-am întâlnit pe diavolul. Aşa este. Iar
Dumnezeul care l-a putut birui pe diavolul din viaţa mea şi a
turnat în mine botezul cu Duhul Sfânt, poate să-l nimicească şi
pe acel diavol netăiat împrejur care încearcă să sfideze oştirea
Dumnezeului celui viu. Amin.

David
era preocupat. De ce? Fiindcă era convins că Dumnezeu este
Dumnezeu. El era convins că Dumnezeul care l-a luat pe el şi
praştia lui şi l-a ajutat să ucidă acel leu, i-l poate da în
mână şi pe filisteanul acela netăiat împrejur şi lăudăros. Nu
puteţi vedea aceasta, prieteni?

Dumnezeul
care poate umple un om cu Duhul Sfânt, nu poate scoate un demon de
boală care încearcă să sfideze un creştin? Oh, cu siguranţă că
poate! Dumnezeul care l-a sfidat pe diavol, l-a îndepărtat din
viaţa mea, şi a făcut din mine un creştin, nu poate face aceasta
şi pentru un om care însetează şi doreşte să-L cunoască pe
Dumnezeu? Cu siguranţă că da. Dumnezeul care a putut îndepărta
dorinţele şi iubirea de lume din voi, nu poate face acelaşi lucru
şi pentru omul de lângă voi? Cu siguranţă că poate. Dar voi
trebuie să fiţi convinşi că El poate face aceasta şi apoi puteţi
fi preocupaţi.

În
Judecători, îl găsim pe al treilea judecător. Poate mulţi dintre
voi n-aţi citit niciodată despre el. Numele lui era Şamgar. Este
un singur verset micuţ, scris la sfârşitul unei pagini din Biblie.
El era israelit.

În
timpul judecătorilor, filistenii le permiteau israeliţilor să-şi
cultive pământurile, dar ce făceau cu recoltele? După ce munceau
toată vara, filistenii veneau, luau tot şi duceau în tabăra lor.

Astfel,
într-o zi, micuţul Şamgar stătea acolo după ce îşi adunase
recolta. Probabil că soţia lui era îmbrăcată în nişte zdrenţe,
iar copiii erau palizi, pentru că au avut un an în care au trăit
în strâmtorare din cauză că filistenii au venit şi le-au luat
toată recolta. Şi acum se repeta aceeaşi situaţie. Pe când
Şamgar avea tot ce le trebuia pentru iarnă, a auzit un zgomot. S-a
uitat pe fereastră şi ce a văzut? Iată că veneau şase sute de
filisteni, toţi în armuri, cu suliţe şi săbii atârnând pe
şold, cu coifuri mari de aramă pe cap; erau puternici şi îmbrăcaţi
în zale. Iată-i aici: „Tromp, tromp, tromp!” Mărşăluiau
înainte. De ce? Ca să-i ia tot ce avea. Ştiţi ceva? Mi-l imaginez
pe Şamgar cum s-a uitat la familia sa, apoi la filisteni şi la urmă
spre cer. „Eu sunt evreu,” şi-a zis el. „Sunt în legământ.
Dumnezeul părinţilor mei Avraam, Isaac şi Iacov este şi Dumnezeul
meu, şi sunt tăiat împrejur. Nu sunt războinic şi nu ştiu nimic
despre o sabie, dar sunt preocupat de familia mea şi sunt convins că
Tu eşti Dumnezeu.” Aleluia! Aceasta este.

Nu
strigaţi: „Hei, domnule filistean, aşteaptă până când îmi
iau licenţa, ştii tu, titlul meu de doctor şi voi învăţa cum să
duelez.” Nu! Nu aveţi timp pentru aceasta. Trebuie doar să ştiţi
că El este Dumnezeu şi asta-i tot.

Şamgar
a spus: „Ştiu că El este Dumnezeu; sunt convins de aceasta. Ştiu
că sunt evreu, că sunt în legământ şi că sunt tăiat
împrejur.”

Astăzi,
noi avem o tăiere împrejur mai mare decât a lor, fiindcă suntem
tăiaţi împrejur de către Duhul Sfânt şi astfel toată lumea
este tăiată afară din noi. Sunteţi voi în legământ? Sunteţi
creştini? Sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt? Sunteţi tăiaţi
împrejur de către Duhul Sfânt? Atunci fiecare făgăduinţă din
Biblie, îţi aparţine şi ţie, frate. Amin.

Dumnezeu
are harul să vă determine pe voi, femeilor, să vă lăsaţi părul
să crească; are harul să vă facă pe voi, bărbaţilor, să
vedeţi că ele fac aceasta; are harul necesar pentru toate aceste
lucruri. Are harul pentru vindecare. Aşa este, pentru că El este
Dumnezeu.

Dacă
nu este, atunci de-a ce ne jucăm? De ce mai continuăm cu aceste
lucruri? Dacă este aşa, suntem o aramă sunătoare şi un chimval
zăngănitor şi am devenit o sare care şi-a pierdut gustul.

Suntem
sau nu suntem credincioşi de cincizecime? Dacă suntem credincioşi
de cincizecime, atunci să fim! Dacă Mesajul este adevărat, intraţi
în El, iar dacă nu este, ieşiţi afară şi căutaţi să găsiţi
locul în care se regăseşte Adevărul. Da. Dacă Dumnezeu este
Dumnezeu, atunci slujiţi-L, dar nu puteţi să-L slujiţi şi pe
Dumnezeu şi pe Mamona în acelaşi timp. Să-L slujim pe Dumnezeu!
Fiţi convinşi şi atunci veţi fi preocupaţi. Atunci biserica va
creşte cu adevărat pentru că veţi merge afară şi-i veţi aduce
înăuntru pe toţi cei care pot fi aduşi.

Dar
cât timp mergeţi şi spuneţi: „Păi, aceasta este datoria
predicatorului!” nu va fi nimic. Nu este numai datoria
predicatorului, este datoria tuturor. Aşa este. Fiecare creştin
născut din nou are acelaşi Duh în el. Predicatorul poate avea un
dar, însă acesta este numai un dar al Duhului Sfânt, nu este Duhul
Sfânt. Este numai un dar al Duhului Sfânt.

Predicatorii
sunt chemaţi. Profeţii, învăţătorii, evangheliştii, păstorii,
etc, primesc Duhul Sfânt, apoi primesc un dar pentru a face aceste
lucruri cu el.

Dar
Dumnezeu nu are copii mai mici sau mai mari, ci toţi sunt copiii
Lui. Aşa este. Şi chiar acum, tu stai în locurile cereşti în
Isus Hristos, având puterea Sa.

Poate
zici: „Frate Branham, eu sunt ultimul din biserică, sunt doar unul
neînsemnat.”

Amintiţi-vă
că atunci când S-a înălţat, voi aţi fost ridicaţi împreună
cu El, fiindcă sunteţi parte din Trup. Astfel, voi staţi împreună
cu Hristos în locurile cereşti. Chiar dacă sunteţi pielea de pe
talpa piciorului, diavolul este sub voi. Aşa este. Biserica! Unde
este Capul este şi Trupul. Noi am murit, am fost îngropaţi şi am
înviat împreună cu El la învierea Sa, şi am fost puşi în
locurile cereşti în Hristos Isus, aşa că fiecare văpaie a
iadului este sub noi. Amin. Aşa este. Nu contează cât sunteţi de
neînsemnaţi, fiecare diavol este sub voi. De ce? Pentru că marele
Biruitor a biruit fiecare păcat, totul, fiecare boală, chiar şi
moartea. Aşa este. Noi suntem mai mult decât biruitori în El.
Suntem aşezaţi cu El pe tronul Său şi Îl privim aşa cum
priveşte şi El, Tatăl. Aşa este. Este acolo. În ordine.

Şamgar
se săturase, aşa că a zis: „Sunt convins că El este Dumnezeu şi
sunt preocupat în legătură cu familia mea.” Şi ştiţi ce a
făcut? A luat un otic de plug, a sărit în mijlocul drumului şi a
măcelărit şase sute de filisteni.

Ştiţi
ce este un otic de plug?
Este
o unealtă de metal cu coadă de lemn, asemănătoare cu o lopățică,
cu ajutorul căreia se curăţă pământul de pe brăzdarul
plugului. Deci, cu un băţ în mâinile lui şi cu hainele de zi cu
zi pe el, i-a omorât pe acei filisteni care erau îmbrăcaţi în
armuri şi purtau coifuri şi suliţe. Cum a rezistat băţul acela?
Acel otic de plug ar fi trebuit să se rupă la prima lovitură pe
care a aplicat-o capului unui filistean care era acoperit cu un coif
din aramă. Dar el a doborât un filistean, apoi încă unul până
când i-a pus jos pe toţi. De ce? Pentru că era convins. Amin. El
era convins.

Dacă
acel om a luptat astfel pentru familia lui, în circumstanţe ca
acelea, cum ar trebui să lupte Biserica Dumnezeului celui viu care
are botezul? Şamgar a avut un otic de plug, dar voi aveţi botezul,
pe Duhul Sfânt.

În
seara aceasta nu vreau să vă ţin patru ore, aşa că mai bine merg
mai departe. În ordine.

Ştiţi
ce a făcut Avraam? A primit vizita unui grup de Bărbaţi, iar ei au
stat cu el până când a fost convins pe deplin Cine erau. Cred că
acest lucru este scris în Geneza 18.

În
timp ce stătea în faţa cortului, Avraam şi-a ridicat privirea şi
a văzut trei Bărbaţi care veneau spre el. Când i-a privit, a avut
un sentiment ciudat, pentru că cei trei Bărbaţi erau deosebiţi.
Astfel, a alergat înaintea lor şi a zis: „Nu vreţi să vă
opriţi şi să staţi puţin sub stejar, să vă odihniţi? Vă voi
aduce puţină apă, vă voi spăla picioarele şi vă voi da ceva de
mâncare. Apoi, după ce veţi prinde la inimă puteţi să vă
continuaţi călătoria.” Vedeţi? Ce era aceasta? El nu avea de
gând să lase să-i scape această ocazie. Nu o faceţi nici voi în
seara aceasta. Înţelegeţi? El avea de gând să nu scape acea
şansă. „Staţi aici, iar eu mă duc să aduc apa.” Vedeţi?
Avraam Le-a spălat picioarele şi I-a observat cu atenţie. „Sunt
aproape sigur că am dreptate,” se gândea el. A mers la Bărbatul
următor, s-a uitat la El, i-a spălat picioarele şi a scuturat
praful de pe hainele Lui, apoi i-a zis: Sarei: „Pregăteşte repede
nişte turte.” A alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi l-a
dat unei slugi să-l gătească repede. Când a terminat de spălat
picioarele acelor Bărbaţi, Avraam şi-a zis: „Acum sunt aproape
sigur…” Au mâncat, iar când au terminat, au privit spre Sodoma,
iar Unul din ei a zis: „Avraame…”, nu Avrame. Cu câteva zile
în urmă, Dumnezeu le schimbase numele, aşa că acum i-a zis:
„Avraame, unde este nevastă-ta, Sara?” Nu Sarai, ci Sara. „Unde
este nevastă-ta, Sara?”

De
unde a ştiut El că numele lui era Avraam? De unde a ştiut că era
căsătorit? De unde a ştiut că avea o soţie? De unde a ştiut că
numele ei era Sara? Şi de unde a ştiut că numele lor au fost
schimbate din Sarai în Sara şi din Avram în Avraam?

Avraam
a spus: „O, vai! L-am văzut în Duhul! Acesta trebuie să fie El.”
Apoi I-a răspuns: „Este în cort.” Biblia spune că Bărbatul
acela stătea cu spatele la cort, iar Avraam I-a zis: „Este în
cortul de la spatele Tău.”

Şi
El i-a zis: „Avraame, te voi vizita din nou. Ai aşteptat timp de
douăzeci şi cinci de ani. Tu ai o sută de ani, iar ea are
nouăzeci. Te voi vizita din nou, iar ea va avea copilul pe care ţi
l-am făgăduit.” „Eu” este pronume personal. „Eu ţi l-am
făgăduit.”

Avraam
a spus: „Ştiu că va fi aşa. Ştiu aceasta.”

Dar
Sara, care era în cort, nu a înţeles, de aceea a râs şi a spus:
„Eu, o femeie bătrână de aproape nouăzeci de ani, să am din
nou plăceri cu domnul meu? Şi el este bătrân. Cum vom mai putea
fi din nou o familie? Acest lucru este imposibil. Pur şi simplu nu
se poate întâmpla.” Şi a râs în sinea ei.

Dar
Bărbatul care stătea cu spatele spre cort, a zis: „De ce a râs
Sara şi a spus că acest lucru nu se poate întâmpla?”

Atunci
Avraam a fost sigur, a ştiut, iar Sara a spus tremurând: „Eu nu
am spus niciodată aceasta. Nu am râs.”

Dar
El a zis: „Ba da, ai râs!”

Oh,
atunci Avraam a fost convins că El era Dumnezeu şi L-a numit
„Doamne” cu „D” mare de tipar, adică „Elohim.” El nu era
doar un mit, era Dumnezeu, iar Avraam era convins pe deplin că Acela
era Dumnezeu. Şi Domnul avea de gând să nimicească Sodoma.

Ce
a făcut atunci Avraam? A devenit preocupat în legătură cu fratele
său pierdut care se afla în Sodoma. Când a realizat ce urma să se
întâmple, Avraam I-a zis acelui Bărbat: „Dacă vei găsi
cincizeci de oameni drepţi, vei cruţa oraşul acelea? Dar dacă vei
găsi patruzeci? Şi tot aşa până când a ajuns la zece. Vedeţi?
El era preocupat de ceea ce urma să se întâmple cu fratele său.

Aceasta
este, frate. Noi suntem preocupaţi în legătură cu fratele nostru
atunci când suntem convinşi că El este Dumnezeu. Iar dacă noi,
oamenii cincizecimii, suntem convinşi că El este Dumnezeu, atunci
vom fi preocupaţi de fraţii noştri. Aşa este. Dar uneori ne
comportăm ca şi cum nu am fi convinşi. Astfel, uneori când ne
rugăm pentru bolnavi şi boala continuă să persiste, noi spunem:
„Păi, nu ştiu ce să zic… Roagă-te pentru mine din nou.”
Vedeţi? Înainte şi înapoi, ne comportăm ca şi cum nu suntem
convinşi pe deplin că Dumnezeu Îşi ţine promisiunea făcută.

Frate,
Dumnezeu Îşi ţine promisiunea. Cu siguranţă că El face aceasta.
Dacă n-ar fi Dumnezeu şi dacă n-ar fi promisiunea Lui, nu ar
trebui s-o ţină. Dar dacă este promisiunea Lui, atunci trebuie s-o
ţină ca să dovedească faptul că este Dumnezeu. Cu Dumnezeu nu
este nimic în neregulă, ci problema este cu mine şi cu tine.

Dumnezeu
a făgăduit ce va face în zilele din urmă şi cum Se va manifesta.
Astfel, Isus a spus în Ioan 14.12: „…cine
crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”

Când
Filip a venit înaintea lui Isus şi a văzut lucrările care aveau
loc, a alergat şi l-a adus pe Natanael.

Natanael
a venit, iar când a ajuns în prezenţa Sa, a fost convins pe deplin
atunci când Isus i-a zis: „Te-am
văzut mai înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Aceasta
l-a convins că Acela era Mesia, aşa că I-a zis: „Tu
eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împăratul lui Israel
.
Ştiu aceasta.”

Femeia
de la fântână a fost convinsă pe deplin atunci când El i-a spus
că a avut cinci bărbaţi. Dar nu numai că a fost convinsă, ci a
devenit şi preocupată, aşa că a alergat în cetate şi a spus:
Veniţi
să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu este Acesta
Mesia?”

Vedeţi? Ea a fost convinsă pe deplin, a crezut, a ştiut că era
adevărat.

O,
Doamne, ai milă de noi!

Ar
fi bine să stăm cu El până când suntem convinşi; până ştim
sigur dacă este bine unde suntem, iar după aceea vom vedea
făgăduinţa Lui vie printre noi. Atunci am fi preocupaţi. Dacă am
lua cartea lui Dumnezeu şi am spune: „El a făgăduit că va face
aceasta,” apoi am sta până când am fi convinşi că El este
Dumnezeul acestui Cuvânt, L-am vedea cum Se manifestă în acel
Cuvânt, făcându-L viu, şi am primi făgăduinţa Lui. „Dacă
rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi Cuvintele Mele… „
Nu
numai unele cuvinte, ci toate cuvintele Sale. „Dacă
cuvintele Mele rămân în voi, atunci cereţi orice veţi vrea şi
vă va fi dat.”
Aşa
este. Vedeţi?

Nu
numai azi, ci şi în seara aceasta şi mâine. Poate mâine veţi
spune: „Nu ştiu dacă este aşa. Poate a fost aşa pentru cineva,
dar nu ştiu dacă va fi aşa şi pentru mine.” Vedeţi? Dacă
gândiţi aşa, s-a dus. Înţelegeţi? Păsările vin şi trec
pentru că sunt păsări călătoare.

Dacă
priviţi în trecut şi începeţi să raţionaţi, să aveţi
îndoieli sau ceva de felul acesta, vor veni îngrijorări însutite.
Preocupări!

Mai
am câteva versete pe care aş dori să le aduc, dar mă voi opri
puţin să vă spun ceva. Zilele trecute am văzut în ziar nişte
imagini cu desene. M-au izbit, pentru că erau nişte imagini
impunătoare.

Acolo
era un băiat. Era bine îmbrăcat, pregătit pentru şcoala
duminicală. Avea părut pieptănat, iar pălăria şi-o ţinea în
mână. A luat micul dejun, a mâncat ceva, s-a spălat pe dinţi şi
s-a pregătit pentru şcoala duminicală. Stătea la uşa
dormitorului părinţilor săi care dormeau şi zicea: „Care dintre
voi mă duce la şcoala duminicală?” El era preocupat. Aceasta
este, prieteni. Preocupat.

Realizaţi
că responsabilitatea pentru oraşul Tempe este pe umerii voştri?
Dumnezeu v-a făcut pe fiecare dintre voi un far şi sunteţi
responsabili de păcatele acestui oraş. Această răspundere stă pe
umerii predicatorilor, a membrilor bisericii şi a misionarilor care
vin aici în timp ce noi călătorim. Credeţi aceasta? (Adunarea
spune: „Amin”). În ordine.

Ce?
Nu vă este teamă. Cu siguranţă nu vă este teamă să-L luaţi pe
Dumnezeu pe Cuvânt, pentru că El Îşi ţine Cuvântul. El nu este
un dumnezeu care să spună acum una şi apoi alta. Înţelegeţi?
Dacă Dumnezeu promite ceva, acel lucru se va împlini negreşit,
pentru că El Îşi ţine Cuvântul credeţi aceasta? (Adunarea
spune: „Amin”).

Nu
credeţi că acelaşi Isus care S-a ridicat din mormânt, a venit
înapoi sub forma Duhului Sfânt, iar acum este în noi? (Adunarea
spune: „Amin”). „Peste
puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea,
pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul
veacului.

Nu vă voi lăsa şi nici nu vă voi uita, ci voi fi cu voi până la
sfârşitul lumii.” Înţelegeţi? Lumea nu va vedea aceasta, dar
voi o veţi vedea. Lumea nu crede aceasta, dar voi sunteţi aleşii.
Cei care cred sunt cei care primesc. Acesta este adevărul.

Prieteni,
aici este secretul. Aici este ceea ce vreau să ştiţi. Sunt atât
de bucuros pentru că am venit să vorbesc cu voi în seara aceasta.
Sunteţi o audienţă atât de frumoasă şi mă bucur pentru că
sunt aici, în biserica fratelui Groomer. Cred că înainte a fost
administrator sau aşa ceva, pentru că la una din adunările
noastre, se ocupa de partea administrativă. El a dorit întotdeauna
să vin la biserica lui micuţă şi mi-a spus: „Frate Branham,
vino şi vorbeşte-ne.”

Mai
este încă un grup de oameni la care aş vrea să merg. Este vorba
de indienii de aici, indienii Navajo sau indienii Apache. Ce oameni
scumpi! Îmi amintesc întâlnirile pe care le-am avut acolo sus.
Oriunde aş fi, încă îmi amintesc întâlnirile minunate pe care
le-am avut cu ei.

Eu
predic acelaşi Mesaj pe care l-am predicat la început şi stau în
acelaşi fel. Este Dumnezeu, prietene. Sunt convins pe deplin că
această cale a Duhului Sfânt este Dumnezeu. Acesta este adevărul.
Eu Îl cred din toată inima.

Trebuie
să fii convins, pentru că altfel nu eşti preocupat.

Dacă
nu aş fi fost convins şi preocupat că această cale a Duhului
Sfânt este cea dreaptă, aş fi încă în biserica baptistă,
pentru că ei sunt un grup de fraţi drăguţi. Da, domnilor.

Eu
sunt convins că este timpul ca biserica să fie botezată cu Duhul
Sfânt, Acesta fiind Hristos care vine în voi şi Se face cunoscut
prin minuni. Baptiştii şi majoritatea bisericilor cred aceasta, dar
catolicii nu cred.

Catolicii
iau acea azimă şi spun că Dumnezeu este în ea. Cu voia Domnului,
într-o seară voi predica despre tema „Creştinism contra
păgânism”, şi despre această „azimă care este Dumnezeu.”

Eu
cred că toţi protestanţii şi toate mişcările evanghelice mari
care s-au născut din Duhul lui Dumnezeu sau care Îl au pe Dumnezeu
în jurul lor, ştiu când vine Duhul Sfânt, dar nu spun că atunci
când vine, El aduce schimbarea. Ei par să creadă şi să spună:
„El nu va tolera lumea, dar oamenii pot trăi aşa cum au făcut-o
întotdeauna. Vor merge la biserică şi vor încerca să fie buni,
să facă ce pot face mai bine.” Nu este aceasta, prieteni!

Când
va veni Duhul Sfânt jos, vă va face o făptură nouă. Da,
domnilor. El vă va face o făptură nouă; El va locui în voi, iar
voi veţi fi chipul Lui. El va trăi în voi, va lucra şi Se va
mişca în voi aşa cum doreşte.

Eu
am citit Vechiul Testament şi am văzut ce era Dumnezeu în Vechiul
Testament prin acei profeţi. Apoi am trecut la Noul Testament: l-am
luat, l-am citit şi am aflat că Dumnezeul Vechiului Testament este
şi Dumnezeul Noului Testament. Este acelaşi Dumnezeu.

Apoi,
am urmărit ce s-a întâmplat în Noul Testament până la
întemeierea bisericii catolice timpurii, care a avut loc în jurul
anului 300 d.Hr. la Conciliul de la Niceea când episcopii au
introdus numele de „papă”, iar biserica catolică a luat calea
dogmelor omeneşti. Biserica adevărată credea Biblia şi a mers mai
departe, dar biserica romană a luat calea dogmelor şi aceasta face
şi astăzi. Astfel, ei au pierdut semnele şi minunile, iar această
stare a continuat sute de ani până la Reformă.

Apoi
a venit Reforma şi au păşit în faţă Martin Luther şi John
Wesley, îngerii Bisericilor Sardes şi Filadelfia, iar acum suntem
în epoca Laodicea. Cea mai deplorabilă imagine este cea a bisericii
Laodicea, pentru că Hristos a fost scos afară din biserica Sa, iar
acum stă şi bate la uşă încercând să intre înăuntru. Aşa
este. Da. Aşa este. El încearcă să intre în biserica din care
venim noi şi din care a fost dat afară.

Oh,
frate şi soră, cum doreşte El să intre în biserica Sa! Cum
doreşte El să Se mişte printre ei! Cum doreşte El să Se exprime
în faţa lumii! Dar El poate face aceasta numai dacă Se foloseşte
de tine şi de mine.

Cum
au ştiut ei că Acela era Mesia? Cum a ştiut femeia de la fântână
că El era Mesia? Când El i-a spus că a avut cinci bărbaţi. De ce
a spus Natanael: „Tu
eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu?”

Pentru că El i-a spus: „Te-am
văzut când erai sub smochin.”
Vedeţi?
Acela era felul în care ei ştiau; acela era semnul lui Mesia.
Întrebaţi pe oricine şi veţi vedea că acesta este adevărul.
Priviţi în Biblie şi veţi vedea că acesta este semnul lui Mesia.

Eu
am fost în multe locuri din ţara aceasta, dar nu sunt Mesia, ci
sunt fratele vostru.

Ceea
ce încerc eu să vă spun este că Duhul Sfânt care era în
Hristos, Îl făcea să fie Mesia. Hristos înseamnă „Cel uns.”
El a fost un trup de carne conceput în pântecele unei fecioare. Iar
voi încercaţi să faceţi din ea o zeiţă. Puteţi realiza că ea
nu a fost mai mult decât un incubator pe care l-a folosit
Dumnezeu?…

…Cu
siguranţă că nu. Ea nu este Împărăteasa cerului, ci a fost o
femeie aleasă de Dumnezeu pentru că era o fecioară curată. A fost
preumbrită de Duhul Sfânt care a creat un trup în ea. Aceasta a
fost propria Lui creaţie. Acolo nu a fost nici o urmă de spermă
sau ceva. Deloc.

El
nu a fost nici evreu, nici dintre neamuri, ci a fost Dumnezeu. El a
fost creat în acel pântec. Iar acel trup curat, sfânt, fără nici
o urmă de spermă de fiinţă umană, a fost un vas sfânt în care
a locuit IaHVeH. De aceea a spus Isus: „Nu
Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine.”
Aşa
este. El putea vorbi, putea spune cuvintele sau ceea ce era. „Nu
sunt Eu, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine.” Înţelegeţi?
Acesta este motivul pentru care Se ruga El Tatălui.

Cineva
m-a întrebat: „Păi, atunci cum a putut să Se roage Tatălui dacă
Tatăl era în El?”

„Tu
cum te rogi Tatălui dacă Tatăl este în tine?” l-am întrebat
eu. Vedeţi? Te rogi Duhului Sfânt. Da, cu siguranţă că da.
Vedeţi” „Dumnezeu
era în Hristos împăcând lumea cu Sine.”
Marele
IaHVeH Dumnezeu locuia în Hristos. În noi este într-o anumită
măsură, dar în El era fără măsură. Înţelegeţi?

Dumnezeul
care a fost în Vechiul Testament, este şi în Noul Testament. Până
la Conciliul de la Niceea, El a fost în biserică. Şi iată că-L
găsim în aceste zile din urmă ca fiind acelaşi Dumnezeu, Acelaşi
Duh Sfânt, aceleaşi semne şi minuni, acelaşi mod de lucru.

Ascultaţi!
Voi ştiţi că eu sunt şi misionar. Am fost de şapte ori în jurul
lumii şi am ajuns în locuri unde oamenii nu ştiu nici măcar care
este mâna dreaptă sau cea stângă şi nu ştiau nici o boabă de
engleză. Unii dintre ei nu folosesc fraze sau cuvinte, ci fac doar
un fel zgomot ca păsările atunci când vorbesc. Alţii scot sunete
ascuţite ca animalele pe care le aud în pădure: ciripesc,
bolborosesc, etc. Ei nu au auzit nimic despre Isus Hristos, dar
frate, dacă Duhul Sfânt vine peste ei, vor face aceleaşi lucruri
pe care le faceţi şi voi. Aşa este. Da. Vor face aceleaşi lucruri
pe care le faceţi voi aici la Tempe. Aşa este. Nici nu trebuie să
le spuneţi ceva despre aceasta. Nu, domnilor, pentru că Duhul Sfânt
este Cel care face totul.

El
este Dumnezeu în Germania, în Elveţia, în Arizona; El este
Dumnezeu pretutindeni. Este Dumnezeu pe acoperişul casei, în celula
de închisoare, în biserică; El este Dumnezeu în voi. Amin. Da,
domnilor, şi eu Îl cred. Fiecare Cuvânt pe care Îl vorbeşte este
„Aşa vorbeşte Domnul.” Eu cred că această Biblie este
Adevărul. Amin. Credeţi aceasta? („Amin”).

Este
vreun om bolnav pentru care trebuie să ne rugăm? Ridicaţi mâinile.
Aseară am avut un rând de rugăciune. Este în ordine. În seara
aceasta nu am venit să împart numere de rugăciune şi să-i aduc
pe oameni aici sus; să aduc şase, şapte sau zece oameni şi să
devin atât de slăbit încât să fie nevoiţi să mă ducă afară
pe sus. Am venit să mă rog, să pun mâinile peste bolnavi şi
totul să se deruleze astfel. Desigur, lucrurile pot fi făcute şi
în celălalt fel. Aceasta depinde de oameni sau mai degrabă de
Dumnezeu, de ceea ce vrea El să facă.

Frate
Welch, când ai fost muşcat de şarpele acela, nu am văzut nici o
vedenie în legătură cu aceasta. A fost? Mi-am pus doar mâinile
peste tine. Aceasta a fost tot, pentru că El este Dumnezeu.

Vreau
să vă povestesc ce s-a întâmplat cu câteva săptămâni în
urmă, după ce mi-am pierdut mama, în timp ce luam micul dejun
undeva. Eu mă rugam, mă îmbrăcam cu haine groase şi mergeam în
pădure, iar acolo stăteam în peşteră. Nu percepeam vremea,
trecea zi după zi şi noapte după noapte, şi trăiam în faţa lui
Dumnezeu până când venea jos şi vorbea cu mine. Da, domnilor, şi
eram sigur. Cu siguranţă. Eu trebuie să fiu sigur de ceea ce
vorbesc pentru că am suflete care mă cred; sunt suflete care cred
că le spun Adevărul, care cred că am fost trimis de Dumnezeu, iar
El este obligat să stea în spatele Cuvântului Său şi să-L
susţină. Şi o va face. Da, domnilor. Dacă El te trimite, va
legitima faptul că a făcut aceasta. Aşa este. Amin. Eu cred
aceasta, voi credeţi? (Adunarea spune: „Amin”). Amin.

Eu
ştiu că El este chiar aici. Amin. Şi toarnă chiar acum Ceva peste
mine. Eu ştiu că în seara aceasta noi suntem în locurile cereşti
în Isus Hristos. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”).
Amin.

Nu
cred că văd vreo persoană cunoscută. Cred că pentru doamna de
acolo ne-am rugat aseară. Ridicaţi mâinile toţi cei care sunteţi
bolnavi. Ridicaţi mâinile toţi cei care ştiţi că nu ştiu nimic
despre voi. În ordine. Sunt mâini ridicate peste tot. Aşa este.

Iată
o provocare. Priviţi în jur la oamenii pe care nu-i cunoaşteţi,
pe care nu i-aţi văzut niciodată. Dumnezeu ştie dacă sunteţi
bolnavi; El ştie dacă inima voastră a fost frântă, şi ştie
dacă aţi păcătuit. El ştie totul. Vorbesc de o minune.

Este
nevoie ca puterea Dumnezeului celui Atotputernic să vină jos şi să
dovedească faptul că El este Acelaşi Dumnezeu care a fost
întotdeauna şi va fi tot Dumnezeu. Poate El va face aceasta de cel
puţin două sau trei ori, chiar acum, ca o confirmare. Nu ştiu dacă
o va face sau nu. Văd că este aproape 9.30, iar dacă am face un
rând de rugăciune cu oamenii care au ridicat mâinile, am ajunge la
ora 11.30, iar eu ştiu că fratele Norman trebuie să conducă în
jur de o sută de mile până la Tucson, în timp ce eu am mai multe
servicii mâine seară.

Eu
cred că în clipa aceasta suntem în locurile cereşti. Credeţi şi
voi aceasta împreună cu mine? (Adunarea spune: „Amin”).
Lăsaţi-mă să vă dovedesc că El este Acelaşi Dumnezeu şi în
seara aceasta, în această clădire, aşa cum a fost şi atunci când
a vorbit cu Avraam ascuns într-un trup de carne.

Eu
nu ştiu ce carne a fost aceea.

Unii
au spus: „A fost o teofanie.” Vedeţi? Predicatorii încearcă să
spună că a fost o teofanie, dar cum poate să mănânce carne de
viţel o teofanie? Nu, domnilor. O teofanie nu mănâncă.

El
a fost un Bărbat într-un trup de carne, dar cu toate acestea era
Dumnezeu. Ce semn era acesta? Ce reprezenta aceasta? El a spus: „Aşa
cum a fost în zilele lui Noe, aidoma va fi şi la venirea Fiului
omului.”

Dumnezeu va veni jos într-un trup de carne şi Se va face cunoscut,
aşa cum a făcut-o acolo. Amintiţi-vă că acesta a fost ultimul
semn dat înainte ca focul să cadă şi să distrugă Sodoma şi
Gomora.

Lumea
de astăzi, naţiunea aceasta, oamenii, totul a devenit o Sodomă
modernă. Aşa este. Şi ce a spus El?

Cum
a fost în zilele lui Noe: mâncau, beau, se însurau şi se
măritau…”
şi:
Aşa
cum a fost în zilele lui Lot…”
Ce
s-a întâmplat atunci? Ce a avut loc? Priviţi. Au venit jos trei
îngeri în formă umană, iar acest Bărbat pe care nu-l cunoştea
Avraam, i-a spus despre starea lui, despre Sara şi despre tot ce
urma să se întâmple. Aceasta a făcut ca Avraam să fie convins că
Acela era Dumnezeu şi a început să mijlocească pentru fratele
lui. Este adevărat? („Amin”). Dumnezeu a făgăduit aceasta.

Voi
nu trebuie să fiţi într-o catedrală mare; nu trebuie să fiţi la
o campanie de mii de oameni, pentru că El a spus: „Căci
unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în
mijlocul lor.”
(Matei
18.20), iar Dumnezeu va dovedi în seara aceasta că El poate să vă
deosebească gândurile.

Ascultaţi
ce spune Biblia în Evrei 4.12: „Cuvântul
lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri,
pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile
şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”
Este
adevărat? Poate să judece chiar şi simţirile şi gândurile
inimii. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin”).

Ce
este Cuvântul lui Dumnezeu? „La
început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul
era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre
noi.”
(Ioan
1.1,14). Prin trăirea Sa dreaptă şi trupul Său sfânt, prin
Sângele Său curat şi neamestecat, El ne-a dat totul fără plată,
nouă, păcătoşilor necuraţi. Prin aceasta, Dumnezeu a luat Jertfa
Sa şi a trimis înapoi Duhul Său cel Sfânt, ca să sfinţească o
Biserică, prin care să continue lucrările pe care le-a făcut
Isus, fiindcă El a spus: „Lucrările
pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”

Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”).

Credeţi
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară?
(Adunarea spune: „Amin”). Credeţi că sângele Lui nu a fost
sângele unui om? („Amin”). Noi ştim că celula de sânge vine
de la sexul masculin, iar în cazul acesta, Cel care a creat sângele
şi L-a adus la viaţă pe Fiul Isus Hristos, a fost Dumnezeu.
Astfel, El a fost Fiul lui IaHVeH Dumnezeu (Amin), iar Dumnezeu a
locuit în El.

Când
El Şi-a dat Viaţa şi a spălat păcătosul care crede în El,
Dumnezeu L-a luat şi a făcut o ispăşire pentru păcatele noastre,
aşa că am fost spălaţi prin apa Cuvântului şi curăţaţi, iar
acum devenim sfinţi. Nu este bunătatea noastră, ci mila Sa, pentru
ca Duhul Sfânt să-Şi poată continua lucrarea Sa în Biserică,
de-a lungul fiecărei epoci, dovedind astfel că „Isus
Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”
Amin.

Aceasta
o avem de-a lungul a trei perioade: „ieri, azi şi în veci,”
trei însuşiri ale Bisericii. Amin. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să
facă chemarea din aceste trei perioade. Credeţi aceasta? (Adunarea
spune: „Amin”).


ne rugăm.

Tată
ceresc, numai Tu poţi face aceasta pentru ca acest popor să ştie,
Doamne, că timpul este aici. S-ar putea să nu mai trăim până
dimineaţă, noi nu ştim nimic în legătură cu aceasta, dar ştim
că trebuie să Te întâlnim pe Tine. Suntem siguri de aceasta,
pentru că „oamenilor
le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine
judecata.”
(Evrei
9.27). Noi trebuie să-L întâlnim pe Dumnezeu undeva.

Tată,
Dumnezeule, în seara aceasta am învăţat că Tu eşti încă
Acelaşi Dumnezeu, şi cred că în seara aceasta vei face ceva real
în faţa oamenilor, Doamne.

Ei
au auzit predica. Aici sunt unii din cei mai mari predicatori din
lume, Tată. Ei trăiesc aici, în această ţară, şi sunt oameni
cu adevărat sfinţi, oameni dedicaţi lucrării Domnului, în cele
mai bune biserici de aici. Eu cred aceasta. Ei sunt fraţii mei,
Tată. Eu am venit printre ei, un străin chiar, dar m-au primit;
m-au acceptat şi mă iubesc deşi uneori trebuie să-i dojenesc şi
să le spun anumite lucruri. Uneori, merg într-o organizaţie, şi
văd că denominaţiunile îi dau jos de pe calea bătătorită, iar
atunci îi mustru. Dar cu toate acestea, ei sunt la fel de buni şi
mă iubesc, iar atunci ştiu că sunt slujitorii Tăi, Tată. Ei ştiu
că eu nu fac aceasta ca să fiu răutăcios, Doamne, pentru că dacă
aş face aceasta, Tu nu ai lucra cu un asemenea om. Tată, calea este
prin sfinţire, prin curăţirea lucrată de Duhul şi prin predarea
vieţilor noastre în slujba Ta.

În
seara aceasta pot fi străini aici; pot fi prezbiterieni, metodişti,
catolici, etc.; pot fi oameni care nu cred sau pot să spună:
„Păstorul meu mă învaţă altfel. Preotul meu nu vorbeşte ca
tine, este diferit.” Dar cu toate acestea, toţi ştiu, Doamne, ce
spune Evrei 13.8: că „Isus
Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Într-o
zi, o femeie micuţă a atins haina Ta. Şi-a făcut loc prin mulţime
şi Te-a atins, dar Tu Te-ai întors şi a spus: „Cine M-a atins?”
Toţi au negat aceasta, dar fiind călăuzit de marea puterea a lui
Dumnezeu care era în Tine, de plinătatea lui Dumnezeu, ai privit în
jur până când ai găsit-o pe acea femeie care avea o scurgere de
sânge; iar când i-ai spus despre aceasta, sângerarea s-a oprit.

Doamne,
Tu eşti Acelaşi Dumnezeu, iar în seara aceasta, mă rog,
Dumnezeule, să-i sfinţeşti pe credincioşii bolnavi din locul
acesta. Îndură-Te şi fă aceasta, pentru ca fiecare din cei
prezenţi să vadă, fără nici o umbră de îndoială şi să
recunoască că „Acesta este adevărul: Duhul Sfânt are dreptate.
Biblia are dreptate şi Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în
veci.” Cer această binecuvântare în Numele lui Isus Hristos şi
pentru slava Sa. Amin.

Mică
audienţă care stai în aşteptare, vreau să te rogi pentru un
moment şi să priveşti spre El. Vreau să crezi cu toată inima ta
că Dumnezeu este în această clădire. Noi ştim cu toţii că El
este prezent în Duhul, pentru că Dumnezeu este… (Adunarea spune:
„Duh”). „Iar
cei care I se închină Lui, trebuie să I se închine în Duh şi
Adevăr.”
Ce
este Adevărul? Hristos, Cuvântul. Cuvântul este Adevărul. Duhul
este Duhul Sfânt, iar Cuvântul este Adevărul. Şi Duhul Sfânt ia
Cuvântul făgăduit şi Îl duce la împlinire. Înţelegeţi? „Dacă
rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele,

vă aparţine fiecare făgăduinţă de Acolo.” Vedeţi? „Dacă
rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele,”
atunci
El este în voi. Cel ce face aceasta este Cuvântul făgăduit.
Înţelegeţi? Nădăjduiesc că puteţi înţelege, copilaşilor.
Binecuvântate să fie inimile voastre.

Într-una
din aceste zile, vom ţine ultima predică aici. Ştiţi aceasta?
(Adunarea spune: „Amin”). Apoi ne vom muta Sus.

Spuneţi:
„Doamne Tată, fratele Branham nu ştie nimic despre mine.” Poate
nici nu mă cunoaşteţi şi nu contează unde staţi în clăire.
Vedeţi? Spuneţi doar: „Tată, Doamne, el nu ştie nimic despre
mine, dar îngăduie să-mi vorbească şi să-mi spună care este
problema mea, şi voi crede. Te voi crede, pentru că atunci voi şti
că este Cuvântul făcut trup; el şi eu împreună, în părtăşie
cu Dumnezeu, fiindcă Duhul Sfânt este aici. Îngăduie ca el fă
facă aceasta.”

Doamna
care îşi ţine mâinile în poală aşa, s-a uitat în sus şi a
spus: „Da.” Ea a crezut şi a spus exact ce trebuia.

Odată,
a venit la El o femeie siro-feniciană, o femeie dintre neamuri, şi
I-a zis: „Fiul
lui David, ai milă de fiica mea!”
Pentru
ea, El nu era Fiul lui David, fiindcă era o femeie dintre neamuri,
aşa că El a mers mai departe şi nici n-a luat-o în seamă. Dar
femeia a strigat după El.

Atunci
El S-a întors spre ea şi i-a zis: „Nu
se cuvine să iau pâinea copiilor şi s-o dau la câini.”

Oh,
ce-ar fi provocat aceasta în aşa-zişii creştini, dacă El i-ar fi
numit câini? Cum s-ar fi ridicat şi ar fi plecat! Dar ea nu a făcut
aceasta, fiindcă ştia că acela era adevărul.

Astfel,
I-a răspuns: „Aşa
este, Doamne, dar şi câinii mănâncă firimiturile care cad de la
masa stăpânilor lor
.”

O,
femeie
,”
a zis El atunci, „mare
este credinţa ta; facă-ţi-se cum voieşti
.”
(Matei 15.21-28).

Dacă
crezi din toată inima, tensiunea şi problema pe care o ai la inimă,
te va părăsi. Crezi aceasta? O accepţi? Vedeţi? Aceasta este
problema ta, aşa-i? Este adevărat. Doar crede! Tu crezi. N-am mai
văzut-o în viaţa mea pe această femeie. Este o străină pentru
mine.


vedem un alt caz. Chiar în spatele ei, femeia cu rochie verde. Dacă
Dumnezeu nu o ajută, femeia aceasta va trebui să fie operată din
cauza acelei tumori. Aşa este. Ridică mâna, doamnă. Eu n-am mai
văzut-o niciodată până acum, dar ea are o tumoare. Inima ei este
slăbită şi tristă. Dacă crezi că Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, poate face această operaţie şi să îndepărteze această
tumoare, fără să mai fie nevoie de intervenţia unei mâini
omeneşti, poţi avea ceea ce ceri.

Eşti
convinsă? Crezi? Foarte bine.

Aici
stă o femeie micuţă care se roagă. Are pe ea o haină roşie.
Este bolnavă şi slăbită. Tocmai şi-a revenit după o pneumonie.
Aşa este. Crezi că Isus Hristos te vindecă pe deplin, doamnă?
Dacă crezi, ridică mâna şi spune: „Accept vindecarea.”

Bărbatul
de lângă ea, cel de acolo, are o problemă la spate. Crezi că El
te va face bine, domnule? Atunci ridică mâna şi spune: „Accept
aceasta.” Crezi? Eşti convins? Atunci, fii preocupat.

Acolo
în spate este o femeie cu părul cărunt şi cu o eşarfă în jurul
gâtului. Ea are artrită şi s-a rugat de multă vreme ca să fie
vindecată. Crezi că Dumnezeu te va vindeca, doamnă? Doamna de
acolo. Crezi că Dumnezeu îţi va vindeca artrita? Dacă crezi, poţi
avea ceea ce ai cerut.

Bărbatul
de lângă tine are probleme cu prostata. Dacă crezi din toată
inima, poţi fi vindecat. Crezi, domnule? Ai încercat s-o faci pe
ea să creadă, dar nu ai putut s-o faci să vadă. Dar Dumnezeu te-a
vindecat de problema de prostată când ai trecut pe lângă ea.
Domnul să te binecuvânteze. Ai primit vindecarea. Dumnezeu să te
binecuvânteze. S-a terminat, s-a dus.

Iată.
Credeţi? (Adunarea spune: „Amin”). Sunteţi convinşi? („Amin”).
Atunci să fim preocupaţi. Restul sunteţi preocupaţi? („Amin”).
Câţi dintre voi sunteţi preocupaţi? („Amin”).

Este
vreun păcătos aici? Eşti îngrijorat în legătură cu destinaţia
ta? Înainte de a ne ruga pentru bolnavi, sunteţi îngrijoraţi în
legătură cu destinaţia voastră? Dacă sunteţi cu adevărat
preocupaţi de aceasta, de ce nu păşiţi aici ca să-L primiţi pe
Hristos, când veţi sta în prezenţa Sa aici pe platformă? Veniţi
aici! Oricine este preocupat şi ştie că nu este în ordine cu
Dumnezeu, să vină la altar şi să stea aici pentru rugăciune.
Dacă sunteţi afară sau înăuntru, indiferent unde vă aflaţi,
haideţi aici! Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Aşa se
face. Mai este cineva care este preocupat cu privire la locul în
care va merge? Dacă nu sunteţi siguri că aveţi dreptate şi
sunteţi preocupaţi, haideţi aici.

Sunteţi
convinşi că Hristos este aici? Sunteţi convinşi că eu, un om, nu
pot face aceste lucruri? Sunteţi convinşi că Dumnezeu a promis că
va face aceste lucruri în zilele din urmă? Este Cuvântul lui
Dumnezeu. Sunteţi convinşi de aceasta?

Am
văzut ceva întâmplându-se chiar aici. Lăudat să fie Domnul.
Lăudaţi-L pe Domnul! Aceasta este minunat. Amin.

Sunteţi
convinşi? Credeţi cu adevărat din toată inima? (Adunarea spune:
„Amin”). Dacă printre noi este cineva care nu este sigur că
este în ordine cu Dumnezeu, nu ar vrea să vină şi să stea puţin
aici, pentru un cuvânt de rugăciune? Vino aici. Nu eşti convins în
totalitate că ai dreptate?

Unele
dintre voi, femeilor, care pretindeţi că-L aveţi pe Duhul Sfânt
şi purtaţi părul scurt, vreţi să-mi spuneţi că nici după
predica aceasta nu sunteţi convinse, deşi Biblia spune ce se va
întâmpla cu femeile cu părul tăiat? Dar voi bărbaţilor care
mai fumaţi şi mergeţi la petreceri? Unele dintre voi, femeilor,
purtaţi acele haine, deşi Biblia spune că sunteţi o urâciune
dacă faceţi aceasta.

Voi
spuneţi: „Carnea aceasta nu contează!” Atunci de ce Dumnezeu a
ridicat trupul lui Hristos? De ce trebuie să trăim în sfinţenie,
dacă nu are importanţă ce facem? Învierea va cuprinde şi trupul
acesta. Aşa este.

Dacă
credeţi că acesta este Duhul lui Dumnezeu, atunci El vă condamnă.
Aşa este. Cum veţi fi condamnaţi? „Cine…
greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.”
(Iacov
2.10).

În
timp ce făceam aseară o remarcă, cineva a spus: „Frate Branham,
de ce nu laşi femeile în pace? Lasă-i în pace şi pe bărbaţi şi
nu mai face aceste lucruri, fiindcă oamenii cred că eşti un
profet.”

„Eu
nu sunt profet.”

„Cu
toate acestea, oamenii pretind că eşti. De ce nu-i înveţi cum să
primească darurile duhovniceşti?”

„Cum
aş putea să-i învăţ Algebra, când ei nu ştiu nici măcar
Abecedarul? N-au nici măcar atâta decenţă încât să se cureţe
şi să se comporte ca nişte creştini. Şi atunci, cum poţi să le
spui lucruri duhovniceşti, despre lucruri cereşti?” Aşa este.

Dacă
biserica penticostală se curăţă, se îndreaptă şi se pune în
ordine cu Dumnezeu, vă voi dovedi că Duhul Sfânt va veni înăuntru.
Biserica va fi atât de plină de puterea Duhului Sfânt încât nu
va mai fi nimeni care să mai facă vreun păcat. Duhul Sfânt îl va
ţinti aşa cum a făcut-o în cazul lui Anania şi Safira. Aşa
este. Dar voi nu puteţi face aceasta pentru că nu luaţi nici măcar
învăţătura de la grădiniţă. Cu siguranţă că nu.

Haideţi
la altar cum au făcut-o femeile acestea. Vreţi să spuneţi că în
toată această mulţime numai aceste două femei aveau nevoie să
vină la altar? Amintiţi-vă că este la latitudinea voastră, pe
mâinile voastre şi nu o veţi mai putea spăla niciodată.


ne plecăm capetele. Vino aici, soră, în timp ce credem în El şi
ne plecăm capetele.

Şi
tu stai aici pentru salvare, fiule? Binecuvântată să-ţi fie
inima, fiule. Stai acolo.

În
timp ce ne plecăm capetele, este adusă aici, pentru a accepta
salvarea, o femeie care cred că nu poate merge. Aşa este. Lăsaţi-o
aici. Este în ordine, soră. Nu trebuie să mergi pentru a face
aceasta, fiindcă El va veni chiar în locul în care te afli.

Dacă
o femeie care abia poate merge este convinsă că aceasta este ceea
ce este corect şi este gata să vină să se căiască pentru ceea
ce a făcut rău, ce este cu voi, bărbaţilor şi femeilor care
puteţi sta în picioare şi puteţi merge bine? Aceasta va sta în
faţa voastră în ziua judecăţii.

Faptul
că purtăm numele de credincioşi de cincizecime nu înseamnă
nimic. Voi trebuie să vă naşteţi din nou, pentru că atunci când
vă naşteţi din nou, păşiţi în Lumina Bibliei. Faceţi ce a
spus Biblia. Amin.


ne rugăm.

Tată
ceresc, Tu eşti prezent aici şi oh, cât de îndrăzneţ vorbim în
prezenţa Ta deoarece ştim că nu mai suntem noi cei care vorbim, ci
este Duhul Sfânt. Oh, Tată, cât de tare doare uneori când auzim
propria Ta Voce care spune lucruri pe care Tu nu le-ai spune
niciodată. Cum poate să se îndoiască cineva că este Duhul Sfânt
în lucrare, după ce L-a văzut făcând lucrările pe care le-a
făcut atunci când a fost aici în trupul lui Isus Hristos şi ne-a
lăsat făgăduinţa că va face aceleaşi lucrări pe care le-a
făcut atunci când a fost aici în trupul lui Isus Hristos şi ne-a
dat făgăduinţa că va face aceleaşi lucrări şi prin noi,
slujitorii Lui.

Tată,
Îţi suntem recunoscători pentru El şi pentru că a venit să
condamne această lume păcătoasă. Păcatul este necredinţa. Cei
care spun că nu poate fi înfăptuit, deşi s-a dovedit că s-a
înfăptuit, şi s-a dovedit chiar şi prin dovezi ştiinţifice,
prin multe dovezi infailibile, nu mai au nici o scuză, fiindcă Tu
ai dovedit clar că eşti cu noi.

Aici
stau aceşti oameni care au venit la altar în seara aceasta, după
ce am făcut chemarea în urma predicării mesajului „Convins, apoi
preocupat.”

Ei
îşi dau seama că viaţa lor a fost goală şi că nu au putut face
lucrurile pe care le-ar fi dorit să le facă şi îşi dau seama că
nu este vina Ta, ci a lor. Aşadar, ei au venit în seara aceasta,
Doamne, pentru a mărturisi că sunt greşiţi.

Unele
dintre femeile acestea care au părul tăiat şi stau aici, aşa cum
au făcut-o şi aseară, ştiu că acesta este adevărul, fiindcă
Biblia spune că este un lucru dezonorabil pentru o femeie. „…este
cuviincios ca o femei să se roage lui Dumnezeu dezvelită?” Orice
femeie care se roagă…cu capul dezvelit, îşi necinsteşte capul
ei.”
(1Corinteni
11.13,5). Aceasta este învăţătura creştină, iar marele
învăţător Pavel care ne-a învăţat aceasta, a spus în Galateni
1.8: „Dacă
un înger din cer vine şi predică orice altceva decât ceea ce am
învăţat eu deja, să fie anatema!”
Noi
ştim că acesta este adevărul.

Tată,
predicatorii aceştia scumpi învaţă aceasta ceas după ceas, dar
adunare mai şovăieşte încă. Cât de mult doresc inimile lor să
vadă că biserica este umplută cu Duhul Sfânt şi că acolo stau
bărbaţi şi femei sfinte. Ei doresc ca Duhul să fie atât de
puternic acolo, încât orice păcat din biserică să fie
identificat şi să aibă loc semne şi minuni mari, aşa cum s-a
întâmplat în zilele de la început.

Tată,
atunci vom merge din loc în loc, aducând mărturia noastră alături
de fraţii noştri. Dar deşi Îl văd pe Duhul Sfânt mişcându-Se
printre noi, şi ştiu că este Dumnezeu, totuşi stau încă sub
condamnare. Doamne, este scris că „Păcatele
unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale
altora vin pe urmă.”
(1Timotei
5.24). Ei le mărturisesc în seara aceasta, Doamne, ca să meargă
înaintea lor la judecată. Te rog să-i ajuţi pe fiecare dintre ei,
Doamne, pentru că îşi predau inimile şi vieţile ca să Te
slujească pe Tine. Ce mai pot face, Doamne?

Fie
ca Duhul Sfânt, care a adus încredinţarea prin Cuvântul Său şi
prin prezenţa Sa, să-Şi confirme Cuvântul şi să-L legitimeze ca
Adevăr; fie ca El să le dea acea porţiune sfântă care să le
pună în inimi dorinţa de a Te sluji pe Tine. Dă-ne aceasta,
Doamne.

Un
suflet scump spunea că ea a încercat să fie salvată şi să se
îndrepte, dar vrăjmaşul o determina să spună lucruri urâte
împotriva lui Dumnezeu. Tată, în calitate de slujitor al Tău, îl
mustru pe acel diavol. Ieşi afară din acea femeie şi las-o în
pace! Fie ca Dumnezeul cerului s-o umple cu Duhul Sfânt, iar tu,
Satano, tu n-o mai poţi ţine legată. Elibereaz-o! Las-o în pace,
în Numele lui Isus Hristos.

Aceasta
biserică, Biserica sfântă a lui Dumnezeu, se roagă cu un gând şi
o simţire ca acel diavol să nu se mai întoarcă la ea. Fie ca ea
să meargă în pacea lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos,
fiindcă cerem aceasta, Tată, spre gloria Ta. Amin.

Voi
aţi venit să vă predaţi vieţile, fără nici o umbră de
îndoială în inimile şi în minţile voastre, pe baza faptului că
Dumnezeu a dat o făgăduinţă. Voi credeţi din toată inima şi
staţi la altar să-I spuneţi lui Dumnezeu că vă pare rău pentru
ceea ce aţi făcut şi că de acum înainte veţi trăi o altfel de
viaţă. Credeţi că Dumnezeu vă ascultă rugăciunea şi că va
putea face aceasta? Ridicaţi mâna spre El şi spuneţi: „Te
accept, Domnul meu.” Amin.

Dumnezeu
să vă binecuvânteze. Aceasta este bine. Mergeţi la locurile
voastre ştiind că totul s-a terminat. Eu cred aceasta, voi credeţi?
(Cei care au venit în faţă spun: „Amin”).

Duhul
Sfânt este aici, prieteni. Credeţi din toată inima? (Adunarea
spune: „Amin”).

Câţi
dintre cei de aici au botezul Duhului? Ridicaţi mâinile. În
ordine. Biblia spune: „Aceste
semne îi vor urma pe cei ce cred.”

Doriţi să vă puneţi mâinile unii peste alţii? Lăsaţi-mă să
mă rog pentru voi de aici, de pe platformă.

Este
ora zece fără cinci minute. A fost anunţat serviciul următor?
(Fratele Branham vorbeşte cu cineva de pe platformă).(O soră
spune: „Frate Branham”). Da, dragă. (Sora vorbeşte cu fratele
Branham). Cu siguranţă.

Fie
ca el să fie vindecat în Numele lui Isus de astmul pe care-l are şi
să nu mai fie deranjat niciodată de această boală. Amin.

Binecuvântată
să-ţi fie inima. Ştiu că te va părăsi şi că vei fi bine,
puternic, un bărbat sănătos.

Dumnezeule
Atotputernic, noi suntem copiii Tăi prin credinţa în Isus Hristos.
Suntem mădulare ale trupului lui Hristos prin botezul Duhului Sfânt.
Suntem călători aici pe pământ şi privim la lucrurile de sus
fiindcă ştim că cerul este casa noastră şi că nu aceasta este
locuinţa noastră.

Noi
credem că suntem în locurile cereşti în Hristos. Fie ca puterea
Dumnezeului celui Atotputernic să se instaleze peste această
clădire şi să vină în fiecare inimă.

Satană,
te mustru prin Isus Hristos, Dumnezeul cel viu, ca să-i părăseşti
pe aceşti oameni. Ieşi afară din ei şi pleacă de la ei ca să se
facă bine în Numele lui Isus Hristos!

Câţi
dintre voi cred? Câţi sunt convinşi? (Adunarea spune: „Amin”).
Câţi sunt preocupaţi? (Adunarea spune: „Amin”). Ridicaţi mâna
şi spuneţi: „Sunt preocupat. Sunt convins că acesta este
adevărul. Sunt convins că prin rănile Lui sunt vindecat. Sunt
convins că botezul Duhului Sfânt este adevărat. Sunt convins că
Isus Hristos este în mijlocul nostru.”

Ce
a spus Ioan? „…În
mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.”
(Ioan
1.26).

Va
trebui să schimba această parte şi să spun că printre voi este
Unul pe care voi nu-L vedeţi. Acesta este Duhul Sfânt. El este Cel
care împlineşte orice făgăduinţă. Credeţi aceasta cu toată
inima voastră, cu tot sufletul vostru şi cu toată mintea voastră?
Ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi vindecarea voastră,
salvarea voastră sau orice altceva ar fi.

Amintiţi-vă
că următorul serviciu va fi mâine seară la biserica fratelui
Outlaw.


ridicăm mâinile şi să-I cântăm Domnului această cântare. Nu
ştiu dacă o pot începe.

Îl
iubesc, Îl iubesc,

Pentru
că El m-a iubit întâi

(Cu
toţii):

Îl
iubesc, Îl iubesc,

Pentru
că El m-a iubit întâi,

Şi
a câştigat salvarea mea

La
Calvar.

Pentru
cei care aţi venit şi aţi urmărit serviciile, mâine seară vom
fi la biserica fratelui Outlaw. Este numită biserica „Numele lui
Isus”, jos în Phoenix. Da, frate, da. Fratele Grommer o va anunţa.
În ordine.

Domnul
să vă binecuvânteze până când vă văd mâine seară. Domnul să
fie cu voi.

Amin