1

CINCI DOVEZI ALE BISERICII ADEVĂRATE

Mulţumesc, frate Neviile. Domnul să te binecuvânteze.

Desigur, mă simt
onorat să fiu aici în această seară şi sunt fericit că Domnul a îngăduit să ne
întâlnim din nou. Mă simt stânjenit în faţa aparatelor de fotografiat, dar nu e
nici o problemă, faceţi câte fotografii doriţi.

Este cald aici.
Tocmai am avut două mesaje tulburătoare de la Domnul.

Sunt printre noi
mulţi dintre prietenii mei care sunt nevoiţi să parcurgă distanţe foarte mari
până aici. Unii dintre ei sunt tocmai de jos, din Kentucky. Îl văd pe fratele
Welch Evans, împreună cu ai săi, care sunt din Tifton, Georgia.     M-am întâlnit şi cu oameni din California.
Alţii au venit până aici tocmai din Germania şi de prin alte locuri, ca să se
închine Domnului împreună cu noi. O văd pe sora Nellie Cox. Cred că şi soacra
ei este aici, împreună cu toţi ceilalţi. Probabil că toţi aceşti prieteni ai
mei se vor întoarce acasă în această seară şi vor călători multe mile până vor
ajunge înapoi în Kentucky, Georgia, Tennessee ori Ohio. Îl văd şi pe fratele
Ted Dudley, care a venit tocmai din Phoenix, Arizona. Mai sunt o mulţime de
prieteni care au venit până aici, ca să fie cu noi în această seară. Cu 90%
dintre ei nici n-am reuşit să dau mâna. Îi văd şi pe prietenii mei din Chicago
şi pe mulţi alţii de pretutindeni.

Toţi cei care au
venit de prin alte părţi, să ridice mâna. 90% dintre cei prezenţi au venit de
la alte biserici din toată ţara.

Azi-dimineaţă am
ţinut o predică lungă, apoi m-am rugat pentru bolnavi până la ora unu și
jumătate, aşa că am cam răguşit. Trebuie să vorbesc puţin, până când voi intra
în „viteza a doua”, cum se spune.

Iată-l şi pe fratele
Lee Vayle, cu care abia am avut timp să dau mâna. El este unul dintre
colaboratorii mei de la Biserica Baptistă din Ohio.

Tu eşti acolo, Ben?
(fratele Ben Bryant spune: „Amin!”). Nu te auzisem spunând „Amin” căci te-aş fi
recunoscut imediat. Cu toţii îl cunoaşteţi pe fratele Ben. Ştiu că e din altă
parte, dar nu ştiu exact de unde. (De sus, de la North Borden, Indiana, frate).

Borden, Indiana.

Suntem foarte
bucuroşi să vă avem pe toţi printre noi. Nu vă voi ţine mult, pentru că aveţi
de parcurs distanţe foarte mari până acasă. Aş vrea să vă pot lua pe toţi acasă
la mine. Tare mult mi-aş dori să o pot face. Unii dintre voi trebuie să plecaţi
pe la trei sau patru dimineaţa, de aceea aş vrea să vă pot lua la mine.

Îl văd pe prietenul
meu din Arkansas şi pe soţia lui. Nu eşti cel căruia i-a vorbit Domnul aseară
şi i-a spus toate lucrurile acelea? Credeam că tu eşti acela.

Privind în jur, văd o
mulţime de prieteni vechi şi noi. Domnul îmi cunoaşte inima şi ştie că aş vrea
să vă pot lua acasă la mine, ca să stau de vorbă cu voi, dar cred că într-o
bună zi, vom putea să discutăm liniştiţi într-un loc unde nu va striga nimeni:

„Grăbeşte-te! Mă duc
să-i trezesc pe copii, căci un bolnav are nevoie de rugăciune!” În acea zi
slăvită, toate acestea se vor fi sfârşit. Nădăjduiesc că atunci ne vom întâlni
mult mai des.

Aştept ca Domnul să
îmi vorbească, pentru a şti încotro s-o apuc.

Marţi voi avea nevoie
de rugăciunile voastre mai mult ca oricând, în toată viaţa mea. Fiţi buni şi
rugaţi-vă pentru mine. (Amin).

Voi avea nevoie de
rugăciunile voastre, căci ceea ce se va hotărî marţi, poate însemna foarte mult
pentru mine, pentru Biserică şi pentru cauza lui Hristos. Aşadar, nu uitaţi să
vă rugaţi pentru mine.

Aştept să văd încotro
vrea Domnul să merg şi ce să fac. Între timp voi fi la Tabernacol sau în
împrejurimi, voi propovădui, mă voi ruga pentru bolnavi şi voi face tot ce îmi
va sta în putinţă. Dacă autorităţile nu ne vor împiedica, nădăjduim că în
viitor vom reuşi să construim o biserică mai încăpătoare, cu instalaţii de aer
condiţionat, astfel ca oamenii să poată asculta predicile în cele mai bune
condiţii. Sperăm că vom reuşi să facem şi acest lucru. Rugaţi-vă pentru noi.

Cu voia Domnului,
atât cât îmi va permite gâtul, voi vorbi despre tema pe care v-am promis-o
azi-dimineaţă: „Cele cinci dovezi pe ale Bisericii adevărate a Dumnezeului
celui viu.”

Înainte de a ne
apropia de această temă, îl rog pe păstorul nostru, fratele Neville, să vină şi
să se roage, deasupra Cuvântului lui Dumnezeu. Până când vine el, haideţi să
deschidem Biblia la Evanghelia după Matei 16.18.

(Fratele Orman
Neville rosteşte următoarea rugăciune):

„Tatăl nostru care
eşti în ceruri, Îţi mulţumim pentru îndurarea Ta cea mare prin care ne-ai
îngăduit să ne adunăm aici şi în seara aceasta.

Îţi mulţumim pentru
călăuzirea Duhului Sfânt care ne arată în permanenţă pe ce drum să mergem. Îţi
mulţumim, Doamne, că ai coborât să fii cu noi şi în noi, până la sfârşitul
acestei lumi.” Da, Doamne.

Tată, problemele şi
încercările ce ne aşteaptă vor fi nişte mărunţişuri fără importanţă, dacă vom
putea să ne ţinem de mână, de mâna Ta şi să Te urmăm.

Te rugăm să pui în
inimile noastre iubire şi să ne ajuţi să înţelegem că, dacă astăzi fratele
nostru este în necaz şi în încercare, mâine va fi rândul nostru. Pune, Doamne,
în noi Duhul lui Hristos, ca să putem fi alături de celălalt şi să Te putem
sluji în unitate deplină.

Îţi mulţumim, Tată,
că ne-ai ajutat să venim şi în seara aceasta ca să ascultăm învăţăturile
slujitorului Tău, pe care Tu l-ai ales şi l-ai trimis să lucreze pentru Tine.

Îţi mulţumim că ne-ai
ales şi ne bucurăm de această slujbă pe care i-ai dat-o. Binecuvântează-l şi pe
el şi binecuvântează-ne şi pe noi.

Tu ne-ai spus că dacă
vom crede în Tine şi vom fi smeriţi, tot ce vom cere în Numele Tău ne va fi
dat. Zilele care vin vor fi un prilej de încercare pentru fratele nostru şi
slujitorul Tău, Doamne, de aceea îl încredinţăm pe braţul Tău în Numele
Domnului Isus şi Te rugăm să-l aperi şi să-l binecuvântezi mai mult ca oricând
până acum.

Dumnezeul nostru, Te
rugăm să înăbuşi înţelepciunea lumească ce se va ridica să-l împiedice pe
slujitorul Tău.

Deschide-i Tu gura,
şi pune-i pe buze cuvinte înţelepte, atunci când va fi timpul să vorbească.

Îţi mulţumim,
Dumnezeul nostru, pentru că în toate timpurile Tu ai avut grijă de slujitorii
Tăi, şi prin Duhul i-ai ajutat să stea în picioare înaintea oamenilor învăţaţi
şi pricepuţi.

Tată, Te rugăm să ne
ajuţi să umblăm smeriţi înaintea Ta. Doamne Isuse, ajută-ne să facem voia Ta şi
să Te simţim mereu lângă noi. Fii cu noi şi în aceste clipe, şi dă-ne, Doamne,
o asemenea ungere, încât să Te lăudăm din toată inima noastră, nu numai pentru că
ne gândim că aşa trebuie.

Domnul meu, astăzi ai
coborât printre noi şi i-ai vindecat pe cei bolnavi, i-ai răscumpărat pe cei
pierduţi şi ai sfinţit inimile celor murdăriţi de Satana. Încheie Doamne
această zi binecuvântând glasul fratelui nostru.

Binecuvântează şi
Cuvântul pe care Îl vom auzi în această seară şi ajută-ne să Îl primim în
sufletele şi în inimile noastre.

O, Doamne, primeşte
laudele noastre pentru aceasta, în Numele lui Isus. Amin. Amin.

Aţi reglat intensitatea sunetului? (Cineva spune:
„Da, totul este în ordine.”).

Acesta este
microfonul? (Amândouă). Mă auziţi bine? Se aude şi în spate? (Amin). Bine.

Acum aş dori să
citesc din Evanghelia după Matei capitolul 16. Voi începe cu versetul
17:

Isus a luat din nou Cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul
lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl
Meu care este în ceruri.

Şi Eu îţi spun: „Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi
zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la
acest Cuvânt. Câteva din subiectele despre care voi vorbi în această seară
sunt:

– Ce înseamnă
Biserica?

– Cine a întemeiat-o?

– Care este mesajul
ei?

– Cum devenim
mădulare ale ei?

– Se poate ajunge în
cer fără a fi mădular al Bisericii?

În primul rând,
trebuie să fie clar că acest Cuvânt, „biserică” înseamnă „cei chemaţi
afară”.

În timpul cât a fost
în Egipt, Israelul nu a fost Biserica lui Dumnezeu. Ei au devenit Biserica Lui
numai după ce au fost chemaţi afară din Egipt.

La fel este şi
astăzi. Cuvântul „biserică” înseamnă „Adunarea celor chemaţi afară”,
adunarea celor care au fost chemaţi, separaţi şi schimbaţi.

În Vechiul Testament,
Biserica era numită „Împărăţia lui Dumnezeu”.
Spun aceasta referindu-mă la
cronologia Bibliei.

Repet: în Vechiul Testament, Biserica era numită
„Împărăţia lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este Împărat, iar Biserica
este domeniul Lui.

În Noul Testament se vorbeşte despre o „Împărăţie a
lui Mesia”, adică o Împărăţie unde domneşte Mesia, unde El conduce. Îmi place
aceasta. Acolo nu există graniţe denominaţionale pentru că Cel care domneşte
este Mesia. Nu este minunat?

De aceea, Biserica
nu este o organizaţie
şi nici un grup oarecare de oameni, ci este
poporul Domnului, care a fost chemat afară din lume pentru a sluji în altă
Împărăţie.

Imediat vom înţelege.
Acum câteva luni am fost la cumpărături cu soţia mea. Ni s-a întâmplat un lucru
foarte neobişnuit: am văzut o femeie cu fustă. Probabil vă  vine greu să credeţi, dar aşa este. Văzând-o,
soţia mi-a zis:

„Ei, ia te uită!”

„Probabil că e
creştină, căci este atât de diferită de celelalte”, am răspuns eu.

Ce ruşine!

Atunci Meda m-a
întrebat:

„Billy, de ce noi, creştinii care avem această
credinţă, învăţăm femeile să se îmbrace cu rochii, iar celelalte biserici nu o
fac? De ce femeile de la alte biserici poartă haine necuviincioase?”

„Da, este exact cum
spui,” am răspuns eu.

În ce mă priveşte, nu
pot să judec pe nimeni dar Biblia spune: „După
roadele lor îi veţi cunoaşte.
” (Matei 7.20).  Poate că ele nu fac nici o crimă prin
purtarea lor, dar sunt stăpânite de un duh care le împinge la imoralitate.

Isus a zis: „Oricine se uită la o femeie ca s-o
poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
”  (Matei 5.28).

Când acel păcătos va
fi tras la răspundere pentru că a preacurvit, cine va purta vina? Femeia care
i-a ieşit înainte dezgolită. Conştiinţa ta poate să fie curată ca un crin, dar
dacă ai ieşit înaintea oamenilor îmbrăcată necuviincios, provocându-le gânduri
rele, tu porţi vina chiar dacă nu ai avut nici o intenţie rea. Isus a zis că
prin aceasta te-ai făcut vinovată de preacurvie, iar preacurvarii şi curvarii
nu vor ajunge niciodată în cer.

1 Corinteni 6.9-10: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni
Împărăţia lui Dumnezeu?

Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici
preacurvarii….nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Apocalipsa 22.15: „Afară sunt…curvarii…

Călătorind prin toată
lumea, mi-am dat seama că fiecare naţiune are un duh propriu. Şi toate
naţiunile sunt controlate de Satana; toate guvernele sunt călăuzite de el.
Biblia ne spune aceasta. Ei îşi declară război unii altora şi o vor face până
când Isus va veni să instituie o Împărăţie în care nu va mai fi război.

Diavolul I-a spus chiar
lui Isus Hristos că toate împărăţiile lumii îi aparţin şi că poate să facă cu
ele tot ce doreşte. Toate acestea sunt unelte ale Satanei; şi el i-a spus lui
Isus: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da
Ţie, dacă Te vei închina mie şi Te vei arunca cu faţa la pământ.
” (Matei
4.9).

Isus ştia că oricum
le va moşteni pe toate, în Împărăţia de o mie de ani, aşa că i-a zis: „Pleacă, Satano!

El ştia că Dumnezeu
avea să-I dea toate împărăţiile, că toate aveau să formeze o singură Împărăţie,
care urma să fie a Lui.

Dacă mergi în
Germania, descoperi duhul german; te duci în Anglia şi observi un duh englez;
când te duci în Suedia, găseşti un duh suedez, iar în Franţa, găseşti un  duh francez. Dacă vii în America, găseşti
duhul american.

Mai demult am fost la
Roma şi am vrut să văd catacombele de la San Angelo. Spre surprinderea şi
ruşinea mea – ca american – deasupra intrării era o plăcuţă pe care era scris:
„Pentru femeile americane: Înainte de a intra, vă rugăm  să vă îmbrăcaţi în semn de respect pentru cei
morţi.”

Este groaznic dacă o
naţiune poate să decadă într-un asemenea grad.

Odată am întrebat-o
pe o femeie:

„Eşti creştină?”

„Bineînţeles, doar
sunt americană,” a răspuns ea.

O, Doamne, aceasta nu
are nici o legătură cu creştinismul!

Într-o seară, fratele
Bosworth a întrebat o altă femeie:

„Eşti creştină,
soră?”

„Dacă vrei să ştii,
în fiecare seară aprind câte o lumânare.”

Parcă aceasta ar avea
vreo legătură cu creştinismul! Nu asta înseamnă a fi creştin. Biserica lui
Dumnezeu nu se bazează pe asemenea lucruri.

Noi nu le silim pe
femei să se îmbrace cuviincios şi nici nu-i obligăm pe bărbaţi să nu bea ori să
nu înjure. Noi propovăduim doar Evanghelia şi prezentăm tiparul Bibliei.

Mulţi oameni care se
întorc la credinţa ce propovăduieşte sfinţenia, se mulţumesc doar să imite
nişte atitudini care de fapt nu pornesc din inimile lor. Multe femei fac
acelaşi lucru. Noi nu le spunem că trebuie să facă neapărat anumite lucruri, ci
le prezentăm doar ce este bine, din perspectiva Bibliei. Noi le spunem numai ce
zice Scriptura, iar dacă sunt născuţi din Duhul Sfânt, duhul lor nu mai are
nimic în comun cu acel duh american sau german, ci proclamă faptul că sunt
cetăţeni ai cerului, ai Împărăţie lui Dumnezeu.

Da, pentru că noi
aparţinem unei alte Împărăţii, adică Împărăţiei lui Dumnezeu, acolo unde se
poate găsi şi acum decenţă, sfinţenie şi putere.

Noi avem cale liberă
către Împăratul nostru şi putem să stăm de vorbă cu El oricând dorim. Nu avem
alţi mijlocitori între noi şi Împăratul nostru, decât pe Omul Isus Hristos.
Aşadar, noi trăim într-o Împărăţie care, conform Bibliei, aparţine lui Mesia.
Cu alte cuvinte, în acest loc, Mesia domneşte în viaţa fiecărui om şi conduce
viaţa poporului Său chemat afară din lume, pe care îl adună la un loc,
numindu-l „Biserica Lui”, „Adunarea celor chemaţi afară”.

Nu este acesta un
lucru extraordinar? (Amin).

La început, Israelul
era numit „poporul lui Dumnezeu”. Mai târziu, după ce Dumnezeu i-a chemat afară
din Egipt, afară din lume, afară din alte biserici şi religii, ca să-L
slujească numai pe El, ei s-au numit „biserica lui Dumnezeu”. Acest lucru se
găseşte în Fapte 7.38, pentru cei care vor să şi-l noteze.

El este Acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul
care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvintele
vii, ca să ni le dea nouă.

Şi astăzi,
Biserica lui Dumnezeu înseamnă acelaşi lucru: cei chemaţi afară din lume, din
orice cult religios, din orice denominaţiune, chemaţi afară din religia
organizată, ca să-I slujească numai lui Dumnezeu. Nu ca să fie conduşi de vreun
episcop, ci ca să fie conduşi numai de Hristos, în Împărăţia Lui, în care
trăim. Hristos este Împăratul.
În afară de El, nu există nimeni altul..

Hristos este Capul
acestei Împărăţii, iar o Împărăţie al cărui Cap este Hristos, nu poate fi
organizată de oameni. Este imposibil ca inteligenţa oamenilor să fabrice o
organizaţie pe care s-o conducă Hristos. De aceea, orice om sau orice grup de
oameni care încearcă să organizeze Împărăţia lui Dumnezeu, se ridică împotriva
Împăratului. Şi nu uitaţi: ce este împotriva Împăratului este Antihrist. Este
destul de dur ceea ce vă spun, dar dacă nu voi răguşi de tot, în următoarele
minute vă voi ajuta să înţelegeţi. Da, aceasta înseamnă Antihrist, iar dacă mă
mai răbdaţi câteva momente, am să vă dovedesc.

Un duh anticreştin îi
cheamă pe oameni în organizaţii, ceea ce nu a constituit niciodată voia lui
Dumnezeu. Întotdeauna oamenii se ceartă cu mine pentru că lovesc atât de tare
în organizaţii, dar eu nu am nimic cu aceşti oameni de acolo, ci, ceea ce mă
intrigă este acel duh denominaţional care îi face pe oameni să spună: „Noi
suntem aceia!”

Poporul lui Dumnezeu
este un popor chemat afară, şi după părerea mea, ei sunt prin fiecare
denominaţiune. Pot fi catolici; pot fi protestanţi; pot fi evrei; pot fi din
orice biserică, dar Biserica cea adevărată este Trupul tainic al lui Isus
Hristos.

Nimeni nu poate să
organizeze Trupul tainic al lui Isus Hristos.
Orice om care vine la Hristos, iese
din lume şi intră în Trupul Lui tainic. Tu devii mădular al acestui Trup atunci
când intri în Biserica adevărată, după ce eşti chemat afară şi botezat în Trup.
Înţelegeţi? Nu metodiştii, nu baptiştii, nu penticostalii, nu nazarinienii, sau
catolicii, ci Trupul lui Isus Hristos. Imediat vom dezbate această problemă şi
sub alte aspecte, dar, reţineţi: Trupul lui Hristos este Biserica.

În multe dintre
parabole, Domnul descrie legătura dintre El şi Biserica Sa, ca legătura dintre
un bărbat şi soţia lui.

El vorbeşte despre
Biserica Sa numind-o „Mireasa”.

Mirele şi mireasa, nu
mai sunt doi oameni separaţi, ci sunt una. Ea este „os din oasele lui şi carne din carnea lui.” (vezi Geneza 2.23).

Acelaşi lucru este
valabil pentru un om care este chemat în trupul tainic al lui Hristos; prin
Duhul Sfânt, el devine un mădular în acest Trup şi primeşte Duhul Lui. Dumnezeu
a luat Duhul din Hristos, a înviat trupul Lui şi   L-a aşezat pe scaunul de domnie, iar Duhul
Sfânt L-a trimis înapoi ca să formeze Trupul tainic al lui Hristos, care va fi
adunat la un loc la ospăţul de nuntă de la venirea Domnului. Acest Trup nu
poate fi organizat, căci este o taină.

Isus i-a spus lui
Nicodim: „Vântul suflă încotro vrea, şi-i
auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu
oricine este născut din Duhul.
” (Ioan 3.8). Noi nu putem înţelege. Aceasta
vine de undeva. Nu de la metodişti, nici de la baptişti, nici de la
penticostali, sau de la vreo altă organizaţie. Aceasta este naşterea în
Împărăţia lui Dumnezeu.

Încercând să
organizezi aceasta, te supui duhului anticreştin, deoarece orice este împotriva
învăţăturii lui Hristos este Antihrist.

Atunci cum a început
această organizare? Când Isus a fost pe pământ, El nu a organizat nici o
biserică. Domnul a vorbit despre o Biserică anumită, care avea să vină, dar nu
a organizat nici o biserică. Sute de ani după moartea ultimului apostol, nu a
existat nici o biserică organizată, prima care a făcut acest lucru vreodată pe
pământ, fiind Biserica Romano-catolică. Eu am cartea „Părinţii dinainte de
Niceea”, am „Cartea martirilor”, am scrierile lui Josephus, „Epoca timpurie” a
lui Remberman şi scrierile multora dintre marii scriitori străvechi. Nicăieri,
nici în aceste cărţi şi nici în istorie, nu scrie că ar fi existat vreodată o
biserică organizată înainte să se organizeze Biserica Catolică. Ceea ce a făcut
ea a fost împotriva lui Dumnezeu.

Aş vrea să vă pot
face să înţelegeţi. Dacă avea să se ridice un duh anticreştin atât de puternic,
oare Dumnezeu nu ştia dinainte, dacă El este un Dumnezeu infinit? (Amin). El
este infinit, deci nu ştia oare ce avea să vină? Şi dacă ceea ce avea să vină,
este un lucru atât de îngrozitor, oare nu Şi-a avertizat Biserica mai dinainte?
(Amin).

Poate că acum veţi
înţelege mai bine de ce vorbesc împotriva organizaţiilor. Eu nu am nimic cu
oamenii din ele, dar sistemul în sine nu poate sluji decât duhului anticreştin.

Poate ziceţi: „O
clipă! Credeam că nu propovăduieşti altceva, decât Biblia!”

Atunci să lăsăm
Biblia să vorbească.

Deschideţi cu mine la
Apocalipsa 17. Aceasta este descoperirea lui Isus Hristos pentru Biserica Lui,
pentru Biserica chemată afară.

Vom încerca să încheiem
cât se poate de repede. Acum haideţi să citim şi fiţi atenţi.

Apoi unul dintre cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, a
venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino 
să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.

Aceste lucruri sunt
simboluri, pentru că este vorba de o descoperire pecetluită a lui Isus Hristos.
Ştiaţi acest lucru? Sunt lucruri ascunse, care nu pot fi înţelese prin
iscusinţa minţii, ci numai prin descoperirea care vine de la Duhul Sfânt, prin
darurile Lui.

Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei.” (Apocalipsa
13.18).

Vedeţi? „Cine are
pricepere, darul priceperii, al înţelepciunii, să facă asta şi asta.”, căci
este vorba de o descoperire.

Oricine ştie că, în
Biblie, femeia reprezintă o biserică. Biserica lui Hristos este numită
„Mireasa”.

Astfel, Pavel spune:
…ca să vă înfăţişez înaintea lui
Hristos ca pe o fecioară curată.
”  (2
Corinteni 11.2).

În versetul pe care
l-am citit este vorba despre o femeie care nu are un renume bun, fiindcă
îngerul i-a zis lui Ioan:

Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari care stă pe ape mari (multe)”.

Sună foarte ciudat,
dar aşa scrie, iar Biblia însăşi explică aceste cuvinte.

Haideţi să citim
pentru aceasta, versetul 15 din acelaşi capitol, pentru că atunci veţi înţelege
ce înseamnă acele „ape”.

„Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade
curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.”

Aşadar, faptul că
acea femeie stătea pe ape mari, înseamnă că ea deţine controlul asupra multor
„noroade, gloate, neamuri şi limbi.” Această femeie cu renume rău stăpânea
totul.

Noi ştim că, în
general, prin o femeie cu renume rău se înţelege o femeie care nu este
credincioasă bărbatului ei. Ea pretinde că îi este credincioasă, dar realitatea
este alta. Este adevărat? (Amin).

Înseamnă că aici este
vorba despre o biserică ce pretinde că Hristos este Bărbatul ei, deşi
învăţătura ei este împotriva învăţăturii Lui. Ea este o curvă şi stăpâneşte
peste noroade, gloate, neamuri şi limbi.

Vino să-ţi arăt judecata ei”, i-a spus îngerul lui Ioan.

Citind mai departe,
vedem că urmează o altă serie de simboluri:

Cu ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au
îmbătat de vinul curviei ei.
” (v.2).

Ce înseamnă „curvie”?
Necurăţie. Ea este o curvă mânjită cu tot felul de murdării. Bogaţii,
împăraţii, oamenii de seamă şi locuitorii de pe tot pământul au curvit cu ea,
adică s-au înfruptat din răul ei. Acum înţelegeţi, nu-i aşa? (Amin).

Eu nu sunt
răspunzător pentru scrierea acestor cuvinte, dar voi fi tras la răspundere dacă
nu vi le spun.

Acum vorbim despre o
biserică, aşa că, haideţi să mergem mai departe.

Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o
fiară de culoare stacojie.
” (v.3).

Daţi-mi voie să vă
explic aceste simboluri, pe măsură ce înaintăm. „Stacojiu” înseamnă „roşu”. Pe
de altă parte, „roşu” este o culoare bună, dar pe cealaltă parte, această
culoare reprezintă un pericol sau un loc rău famat (la intrarea în asemenea
locuri, se pune un felinar cu lumină roşie).

…o femeie stând pe o fiară…

În Biblie, „fiara”
înseamnă „putere”. Văd mulţi predicatori care aprobă din cap ceea ce spun,
fiindcă ei sunt învăţători ai Bibliei. Deci „fiara” înseamnă „putere”.

În Apocalipsa 13 şi
în cartea lui Daniel, citim despre fiara care se ridică din mare, dintre ape.
Este vorba de o putere care se ridică dintre oameni.

Dacă aţi observat, în
Apocalipsa 13, acolo unde este vorba despre Statele Unite, apare singura fiară
din Biblie care nu se ridică din apă, ci vine din pământ, adică dintr-un loc
unde nu existau oameni. Este vorba despre această ţară nouă. Ea, fiara, avea
înfăţişarea unui miel, dar mai târziu a vorbit ca un balaur. Da, este vorba
despre ţara aceasta, şi totul se va întâmpla întocmai.

Într-o bună zi, vor
face o alegere greşită şi vor înălţa „un
faraon care nu-l cunoaşte pe Iosif
”. Au mai încercat şi înainte să facă
aceasta, şi vor încerca până când vor reuşi. Până la urmă tot se va întâmpla,
deoarece aşa spune Biblia.

Eu nu fac politică, dar ambele părţi sunt putrede.
Acesta este motivul pentru care Îl susţin cu „votul” meu numai pe Isus Hristos.
El este singurul care mă interesează, dar v-aş sfătui să vă ştergeţi bine
ochelarii acum, dacă vreţi o viaţă liberă pentru copiii voştri! Nu ştiu cât
timp mai puteţi face aceasta, de aceea, rugaţi-vă.

Fiţi atenţi!

Şi m-a dus în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie (biserică) şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină de nume de hulă, şi avea
şapte capete şi zece coarne…

Mai jos ni se spune
că cele şapte capete ale fiarei sunt şapte munţi (coline) pe care stă această
cetate. Spuneţi-mi care cetate este zidită pe şapte munţi (coline)? („Roma”).
Exact. Oraşul Roma este ridicat pe şapte coline. Prin urmare, aici trebuie să
fie o biserică, o femeie curvă care are stăpânire peste întreaga lume. Este
clar de parcă am citi ziarul. Înţelegeţi acum? Sigur că da.

Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu…(deci această
femeie, această biserică, este foarte bogată)…, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare.

Spuneţi-mi, când au
plătit apostolii impozite pentru venituri? Această biserică face tot ce vrea.
Totuşi, Dumnezeu are copii în mijlocul ei. Sigur că da.

Ştiţi cum se spune:
„Râde hârb de oală spartă.” De multe ori, protestanţii spun: „Catolicii au
făcut foarte multe crime!” Dar cine l-a omorât pe Joseph Smith? Eu nu sunt de
acord cu teoriile lui, dar, aşa cum eu am dreptul să susţin o învăţătură şi el
avea acelaşi drept s-o facă. Cu toate acestea, Biserica Metodistă l-a omorât.

Când intri în oraşul
Salt Lake, găseşti un panou mare, pe care scrie: „Metodiştilor, feriţi-vă de mormoni!”
Da. Iar Joseph Smith a fost împuşcat de Biserica Metodistă. Ce mai protestanţi!
Prin urmare, nu mai trâmbiţaţi faptele catolicilor, pentru că nu sunteţi cu
nimic mai buni decât ei! Veţi vedea imediat ce spune Biblia.

…Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile
curviei ei.”
(plin de învăţături din care au băut împăraţii pământului).

Oamenii cred ce spun
ei. Da, ei cred şi „pilula” fratelui Jagger care spune că dacă stropeşti cu apă
o femeie de treizeci de ani, care e căsătorită şi are copii, se face din nou
fecioară şi se poate căsători cu un alt bărbat. Da, oamenii cred că apa lor
este sfântă şi are putere să facă astfel de lucruri.

Cu asta se ocupă
împăraţii pământului. Ei împlinesc anumite ritualuri ca să stea liniştiţi că au
făcut ce este bine. Dar, chiar după ce faci astfel de lucruri, în adâncul
inimii tale tot ştii că nu eşti aşa cum trebuie. Ai nevoie de sângele lui Isus
Hristos care să te spele.

În continuare, Biblia
ne spune că aceasta a fost prima biserică organizată
:

Pe frunte purta scris un nume, o taină; „Babilonul cel mare, mama
curvelor şi spurcăciunilor pământului.

Fiţi atenţi şi veţi
înţelege. Până şi cărţile catolice recunosc că aici este vorba despre Biserica
Catolică. Chiar şi cărţile lor recunosc aceasta.

Eu am o carte intitulată „Faptele credinţei
noastre”, care aparţine unui preot. Mama unui preot catolic s-a întors la
Domnul şi mi-a dat mie această carte. Apoi, el i-a cerut-o şi ea a venit la
mine să i-o dau înapoi. Nu i-am dat-o, ci am păstrat-o ca dovadă, deoarece
doream să ştiu mai bine despre ce vorbesc.

Când spun ceva,
trebuie să ştiu clar că este aşa cum zic, deoarece Dumnezeu mă va trage la
răspundere pentru fiecare cuvânt pe care îl spun.

Ţineţi minte: această
femeie a fost numită „Taina Babilonului”, şi noi ştim că este vorba de
Biserica Catolică.

Dar fiţi atenţi, căci
ni se mai spune ceva despre ea: „…şi (mama) curvelor”.

Ce este o curvă? O femeie stricată. De unde au
venit toate aceste organizaţii? De la mama lor. Aceasta ne spune ce sunt ele.

Voi ziceţi: „Ea este Antihristul”. Este adevărat,
dar dacă ea este Antihristul, ce puteţi spune despre organizaţiile voastre? Ele
sunt le fel de curve, la fel de necurate fiindcă acceptă nişte lucruri false
fabricate de înţelepciunea lumească.

Biblia spune: „Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca
învăţături nişte porunci omeneşti.
” (Matei 15.9).

Iată cum, ceea ce noi
numim astăzi „biserică” a ajuns să fie împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu.

Aşa a fost şi în
Vechiul Testament. Înainte ca Israelul să devină o biserică, Împăratul lor era
Dumnezeu. Dar, deşi aveau printre ei un prooroc, un om bun, pe Samuel, au vrut
un împărat, au vrut să fie ca neamurile, ca filistenii.

Acesta este necazul
şi cu protestanţii. Ei nu sunt liniştiţi până când nu schimbă totul după cum
cred ei că este bine.

Acum patruzeci de
ani, Duhul Sfânt S-a revărsat peste ei şi au primit putere, au dansat în Duhul,
au strigat şi au vorbit în limbi, dar n-au fost mulţumiţi cu atât, ci au dorit
să se organizeze. Astfel, şi-au ales un „Consiliu general”, iar mai târziu,
când unii dintre ei au primit Lumină şi au înţeles cine este Isus Hristos, i-au
dat afară din biserică şi i-au numit „dizidenţi”.

Şi-au format o
organizaţie pe care au numit-o „Adunările Penticostale ale lui Isus Hristos”,
apoi între ei s-a iscat un conflict pentru că unii credeau că Isus va veni
călare pe un cal alb, iar alţii credeau că va veni altfel, şi ca urmare, s-au
despărţit şi au întemeiat o altă organizaţie: „Adunările Penticostale ale
Lumii”.

O, Doamne! Unii au
ieşit din mijlocul lor, dar mai târziu s-au organizat şi ei. De fiecare dată
când faceţi aceasta, vă depărtaţi de voia lui Dumnezeu. Acesta este duhul
anticreştin.

Biserica lui Dumnezeu
este liberă.

Ea nu este stânjenită de graniţe, pentru că de la un capăt la altul, tot
pământul este al Domnului şi orice făptură Îi aparţine Lui, iar El nu ţine
seama de faptul că unii sunt catolici, iar alţii protestanţi, deoarece caută
inimi sincere. Noi suntem mântuiţi prin credinţă în El. Aceasta caracterizează
Biserica Sa, şi nu uitaţi: Biserica adevărată nu este o organizaţie!

De fiecare dată când
vedeţi o organizaţie aduceţi-vă aminte că deasupra ei scrie: „Antihrist”. Aşa
spune Biblia.

Nu ştiu cum ar putea fi mai clar de aşa.

Eu am foarte mulţi
prieteni scumpi care aparţin de organizaţii, de aceea, vreau să înţelegeţi că
nu vă numesc antihrişti. Însă dincolo de toate aceste paravane este Diavolul,
care a sucit şi a răsucit totul în aşa fel încât, dacă nu sunteţi de acord cu
ei, dacă nu credeţi ce spun ei, nici nu vă lasă să predicaţi.

Aşa este şi cu
naţiunile. Nu există nici un om fără naţionalitate. Toţi trebuie să aibă una.
Astfel, toţi oamenii sunt fie americani, fie germani, fie altceva.

Cu adevărat, un
creştin născut din nou este străin şi călător aici. În ochii lumii, el este un
renegat, dar în ochii lui Dumnezeu are mare preţ.

Aş fi dorit să avem
timp ca să putem merge la Evrei 11 să-i vedem pe toţi acei eroi ai credinţei.
Avraam a recunoscut că este străin şi călător în această lume şi că se află în
căutarea unei cetăţi al cărei ziditor este Dumnezeu. Iar noi, „dacă suntem morţi în Hristos, suntem sămânţa
lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.
” (Galateni 3.29).

Şi atunci, cum
suntem? Străini şi călători.

După ieşirea lui
Israel din Egipt, Moab şi Esau erau nişte ţări puternic organizate. Israel nu
aparţinea nici unei organizaţii.

Din punct de vedere
fundamentalist, şi unii şi ceilalţi respectau Cuvântul.

Amintiţi-vă că Balaam
a ridicat şapte altare şi a adus aceleaşi jertfe pe care le cerea Dumnezeul lui
Israel. Şapte jertfe curate, şapte berbeci, care vorbeau de venirea Celui
drept. Din punct de vedere fundamentalist, şi unii şi ceilalţi aveau dreptate,
dar lui Balaam i-a scăpat din vedere faptul că acea grupare neorganizată,
Israelul, avea în mijlocul ei o Putere supranaturală.

Aceştia rătăceau
dintr-un loc într-altul şi nu aveau nici un loc unde să se stabilească, dar
călătoria lor avea totuşi o ţintă.

Aşa este astăzi
Biserica Dumnezeului celui viu. Ea nu este organizată, aşa cum este organizată
lumea. Mădularele ei nu sunt legate prin legăturile organizaţiei, ci prin  puterea şi prin Duhul lui Isus Hristos, prin
legăturile dragostei. Acestea îl fac pe metodist să dea mâna cu baptistul şi să
îl numească „frate scump”, „căci doi oameni nu pot merge împreună dacă nu
s-au învoit
”. (Amos 3.3).

Dar când îl întrebi pe unul: „Eşti creştin?” îţi
răspunde imediat: „Da, sunt baptist”. Sau: „Da, sunt penticostal”. Dar nu
acesta este răspunsul la întrebarea pusă.

Dacă eşti creştin,
eşti o făptură născută din nou şi aparţii Împărăţiei tainice a lui Dumnezeu.
Ochii tăi nu se mai opresc la lucrurile acestei lumi, ci sunt aţintiţi la cele
de Sus. Asta înseamnă Biserica,
nu o organizaţie. Biserica lui Dumnezeu nu
poate fi o organizaţie, o grupare strict delimitată. Ea trebuie să fie un Trup
tainic, unit prin Duhul Sfânt. Vom clarifica imediat, dacă mai avem timp.

Înţelegeţi acum ce
înseamnă „Biserică”? Este un popor chemat afară, care are un singur Împărat: pe
Domnul.

O, nu este minunat?
(Amin). Îmi palce atât de mult acest lucru!

Astăzi, am citit că
Împărăţia aceasta Îi aparţine lui Mesia. Biserica Dumnezeului celui viu nu
poate fi organizată, deoarece organizaţiile sunt nişte înlocuitori, nişte
imitaţii.

Toate aceste
învăţături mincinoase s-au ridicat să ia locul celei adevărate. De aceea avea
femeia din Apocalipsa 17, în mână, un potir plin de necurăţiile curviei ei.

Penticostalii sunt la
fel de vinovaţi ca şi catolicii. La fel sunt şi „Sfinţii Pelerini”,
nazarinenii, baptiştii sau metodiştii. Dar Dumnezeu are copii în toate aceste
biserici denominaţionale. Da, El are acolo copii care aparţin de Împărăţia Sa
tainică. Ei aşteaptă să se întâmple ceva care să le deschidă inimile pentru El.

Sunt foarte bucuros
să ştiu că ei vin de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud, ca să
slujească Domnului, aşteptând venirea Lui.

Biblia spune că
aceasta se va întâmpla în zilele din urmă. Perfect adevărat. Biblia spune că
oamenii vor alerga de la răsărit la apus şi de la nord la sud, în căutarea
adevăratului Cuvânt al lui Dumnezeu:

Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară,
nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor
Domnului.
” (Amos 8.11).

Toţi trag de tine, zicând: „Vino, aderă la biserica
noastră. Înscrie-te la noi.”, dar aici nu este vorba de aderare sau înscriere.
În Împărăţia lui Dumnezeu nu intri prin înscriere, ci prin naşterea din nou în
Biserica adevărată.

Imediat vom merge mai
departe, căci mi-am notat aici câteva versete.

Haideţi să privim
puţin al doilea aspect al problemei, ca să fie totul cât se poate de clar.

Cine a întemeiat
această biserică, acest Trup tainic? Cine i-a pus bazele? Isus Hristos.
El este Capul
acestui Trup, este Împăratul care face numai ce vrea El în Împărăţia Sa. În
această Împărăţie nu are autoritate nici un episcop şi nici un comitet, ci
numai Împăratul, care este Mesia însuşi.

Când a început aceasta? La cincizecime.

Când era pe pământ,
Domnul Isus a vorbit despre naşterea acestei Biserici care avea să vină.

Dacă doriţi, putem
deschide la Evanghelia după Luca, pentru a vedea ce a spus El. Haideţi să citim
câteva versete. Pentru cei care vor să ia notiţe, Luca 24.49:

Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu: dar rămâneţi
în cetate
(în Ierusalim) până veţi fi
îmbrăcaţi cu putere de sus.

El a făgăduit venirea
Bisericii, a Împărăţiei. Nu uitaţi că El a vorbit despre asta şi în Matei
16.18, când a zis:

Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor
nu o vor birui.

Vom ajunge şi la
aceasta în câteva minute, dar acum haideţi să deschidem la Fapte 1.8:

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi,
şi-Mi veţi fi martori
în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până
la marginile pământului
.

Aşadar, El a zis că
va veni o Împărăţie de martori ai învierii Lui, a puterii Lui, care să
mărturisească pretutindeni că El este viu. „Îmi
veţi fi martori
”, spune El, în Fapte 1.8.

Acest lucru îl găsim
şi în Efeseni 1.22. Dacă vreţi, puteţi să vă notaţi aceste texte pentru că ele
sunt dovezi care vă vor ajuta să înţelegeţi. Deci Efeseni 1.22:

El i-a pus totul sub picioare (lui Hristos) şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii,

care este trupul Lui, plinătatea Celui ce împlineşte
totul în toţi.

Cine a întemeiat
această Biserică? Isus Hristos. Nu vreun episcop, nu vreun papă, nu vreo putere
omenească. Isus Hristos a vorbit despre ea, spunând că este Împărăţia Lui care
vine cu putere:

Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri
până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.
” (Marcu 9.1).

Câteva zile mai
târziu, El a fost răstignit şi Duhul Sfânt S-a revărsat.

Unii din cei ce stau aici, care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia
lui Dumnezeu venind cu putere.

Iudeii L-au întrebat:
Doamne, în vremea aceasta ai de gând să
aşezi din nou Împărăţia lui Israel?
” (Fapte 1.6), dar El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile
sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Ci voi veţi primi o putere de sus, când Se va coborî
Duhul Sfânt peste voi.

Veţi primi o putere
de sus după ce veţi ajunge episcop, predicator, papă sau preot? Nu! Ci „veţi primi o putere după ce Se va coborî
Duhul Sfânt peste voi
”.

Aceştia sunt martorii
pe care îi caută Domnul, martorii care au primit Duhul Sfânt.

Lui nu-i trebuie
martori care să strige: „Eu sunt episcop!”, „Eu sunt pastor”, etc., ci vrea
martori care să strige în gura mare că Împărăţia vine şi că Împăratul este viu.

Aceasta este Biserica
adevărată a Dumnezeului celui viu. Aşa este.

Dacă tot vorbim
despre aceasta, să citim şi Coloseni 1.17-18:

El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.

El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul,
Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă
întâietatea.

Cine este Capul
acestui Biserici? Isus Hristos. A cui Împărăţie este ea? A lui Mesia. Biserica
nu este o organizaţie, ci este un Trup tainic, al cărui Cap este Hristos.

O, cât îmi place aceasta! Biserica adevărată
umblă în Duhul şi se supune Împăratului
. Pentru lume, mădularele ei sunt
nebune, dar ele sunt nepreţuite în ochii lui Dumnezeu. Ei umblă în Duhul, dar
oamenii îi înţeleg greşit, râd şi îşi bat joc de ei.

Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi
prigoniţi.
” (2 Timotei 3.12), iar Isus a spus:

Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi
aşa pe cei din casa Lui?
” (Matei 10.25).

Dar voi umblaţi în
Duhul, întoarceţi spatele lucrurilor lumeşti şi nu sunteţi legaţi cu nici un
lanţ, căci „Dacă Fiul vă face slobozi,
veţi fi cu adevărat slobozi.
” (Ioan 8.36). Amin.

Aceasta este Biserica
Dumnezeului celui viu, pe care El a ridicat-o.

Am văzut că în Fapte
1.8 scrie: „Veţi primi o putere, când Se
va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori…

Ce este Biserica?
Trupul tainic al lui Hristos
. Cine a întemeiat-o? Isus Hristos însuşi.
Ea nu a fost întemeiată la Roma, şi nici în Anglia, de către John Wesley. Ea nu
a fost întemeiată nici în America, nici de Calvin, nici de baptişti, nici de
John Smith, şi nici în California, de penticostali. Ea a fost întemeiată de
Isus Hristos, care domneşte în Împărăţia Lui. Aşa s-a ridicat această Biserică.
Hristos este Împăratul; El vrea să fie Împărat; vrea să ne conducă, vrea să ne
fie Domn.

Oamenii Îl primesc în
inimile lor, spunând: „Îl voi primi ca Mântuitor”, dar nu vor să-L primească şi
ca Domn.

A fi domn, înseamnă a
conduce, a stăpâni, dar atitudinea oamenilor este în felul următor: „Doamne,
Îţi deschid uşa inimii mele. Intră şi scapă-mă de focul Iadului, dar nu-mi
spune mie ce să fac!”

Nu este deci de
mirare că Biblia spune:

Toate mesele sunt pline de vărsături murdare.” (Isaia 28.8). Ştiţi
ce înseamnă „vărsături”? „Câinele s-a
întors la ce vărsase.
” (2 Petru 2.22).

Dacă aceste
organizaţii n-au dus nicăieri de prima dată, iar Dumnezeu le-a vărsat din gura
Lui, înseamnă că dacă voi vă întoarceţi iarăşi la ele, rezultatul va fi
acelaşi.

El a spus: „O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar,
fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”

(Apocalipsa 3.15-16). Lui Dumnezeu îi e atât de scârbă de aceste organizaţii,
încât le varsă din gura Lui.

Spuneţi-mi o singură
organizaţie care a decăzut, iar apoi s-a ridicat iarăşi. Arătaţi-mi în istorie
un singur loc unde s-a întâmplat aşa ceva.

Se ridică un om cu o
lucrare şi Dumnezeu îl binecuvântează. Apoi el se întoarce şi face o
organizaţie. Din clipa aceea, totul a murit. Căutaţi în istorie şi arătaţi-mi o
singură organizaţie care s-a ridicat după ce decăzuse. Nu există nici una,
pentru că între toţi aceşti oameni lucrează duhul lui Antihrist.

Moise şi ceilalţi au
vrut să facă ceva ei singuri! „Doamne”, zic ei, „anul acesta avem atâţia
membri”.

Ce importanţă are
câţi membri aveţi? Noi nu vrem să fim membri în vreo biserică ci vrem să fim
mădulare în Trupul lui Hristos, adică să ne naştem în Împărăţia lui Dumnezeu, „nu din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.
(Ioan 1.13), nu din duhul şi nici din înţelepciunea vreunui om.

Pavel a zis: „Învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau
în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul
şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea
vreunui om, ci pe puterea lui Dumnezeu.
” (1 Corinteni 2.4-5). De aceea El
era prezent.

Domnul să ne ajute să
facem şi noi la fel.

Nu vrem să ne petrecem prea mult timp discutând
despre o anumită problemă, ci vreau să mergem mai departe ca să vedem care este
mesajul acestei Biserici? Ce trebuie să propovăduiască ea?

Primul mesaj al
acestei Biserici

(Trupul tainic), primul mesaj care-mi vine în minte, este pocăinţa.

Haideţi să ne
întoarcem pentru o clipă la Luca 24.

Deci, primul lucru pe
care trebuie să-l facă Biserica, este să se pocăiască şi să propovăduiască
pocăinţa. Acesta este ultimul capitol al Evangheliei după Luca. Isus Se
pregătea să plece de pe pământ.

Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi
să învieze a treia zi dintre cei morţi.

Şi să propovăduiască tuturor neamurilor în Numele Lui,
pocăinţa şi iertarea păcatelor…
” (Luca 24.46).

Vreau să înţelegeţi
foarte bine acest lucru, pentru că imediat ajungem la un alt subiect: iertarea
păcatelor.

Şi să propovăduiască tuturor neamurilor în Numele Lui, pocăinţa şi
iertarea păcatelor, începând de la Ierusalim.”

…………………………………………………………………………    El este Acela despre care au vorbit
proorocii; este Cel despre care vorbeşte întreaga Biblie. Fără îndoială, El
ştia bine ce trebuia să facă şi ce trebuia să propovăduiască Biserica, de aceea
a spus: „Să se propovăduiască tuturor
neamurilor pocăinţa şi iertarea păcatelor începând din Ierusalim.

Organizaţia a început
la Roma. Biserica organizată îşi trage rădăcinile din Roma. Ea a trecut mai
departe, în Germania, prin Martin Luther, în Anglia, prin Wesley, în Statele
Unite, prin John Smith, în California, prin penticostali.

Dar Biserica a
început la Ierusalim. Pocăinţa faţă de Dumnezeu şi botezul în Numele lui Isus
Hristos, spre iertarea păcatelor, au pornit de la Ierusalim.

El nu a spus că toţi
oamenii vor primi această învăţătură, ci a zis doar: „să se propovăduiască…” Acesta este mesajul pe care l-a
încredinţat El Bisericii, iar acum, arătaţi-mi organizaţia care propovăduieşte
acest Mesaj. Unde este? Nu veţi găsi nici una.

Al doilea mesaj este:
Isus e Împărat
.
Isus este Împărat şi este viu pentru veşnicie. (Matei  28.20). Asta ar trebui să propovăduiască
Biserica. Matei 28.20: „Şi învăţaţi-i să
păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până
la sfârşitul veacului.

Este adevărat?
(Amin). Evrei 13.8 spune: „Isus Hristos
este acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Acesta este Mesajul Bisericii: să facă lucrările
Lui; să dovedească învierea Lui şi să-I fie martori.

Să deschidem la Fapte
5.32, ca să vedem dacă este sau nu aşa.

Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a
dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.

Aceste lucruri
trebuie mărturisite. În Ioan 14.12, El ne învaţă ce trebuie să facă Biserica,
aşa că haideţi să vedem ce scrie acolo.

Ioan 14.12: „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine crede
în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi
mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

Acesta este Mesajul
Bisericii: „Isus Hristos este acelaşi
ieri, azi şi în veci.
” Şi a înviat din morţi ca să fie Împăratul Bisericii.
El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi înfăptuieşte aceleaşi minuni pe care
le înfăptuia când era pe pământ. Acesta este Mesajul Bisericii.

Dacă biserica nu
propovăduieşte acest Mesaj, înseamnă că învăţătura ei este falsă, pentru că
Isus a poruncit ucenicilor să propovăduiască Mesajul acesta.

Ce altceva mai este?
După ce ne putem lua?

Oamenii spun: „Da, eu
sunt credincios!”

Haideţi să vedem care
a fost ultima însărcinare pe care a dat-o Isus Bisericii Sale, credincioşilor.
Să deschidem la Marcu 16 şi vom vedea care a fost ultimul Mesaj al lui Isus
către Biserică, apoi vom înţelege dacă noi respectăm sau nu, porunca aceasta a
Lui.

Să începem de la
versetul 14:

În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece când şedeau la masă…

Ascultaţi care a fost
ultima însărcinare pentru Biserică, pentru că în felul acesta vom vedea dacă
suntem credincioşi şi dacă facem parte din această Biserică, sau nu.

În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat
pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L
văzuseră înviat.

Au fost oameni care
L-au văzut şi care au încercat să spună şi celorlalţi acest lucru, dar aceştia
nu i-au crezut.

Astăzi se întâmplă
acelaşi lucru. Noi ştim că El este viu pentru că avem mărturia Duhul Său. Vedem
puterea Lui lucrând prin adunări şi descoperind lucrurile ascunse a zeci de mii
de oameni, întocmai cum făcea când era pe pământ.

Biblia ne spune că
El  este „Cuvântul lui Dumnezeu.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu….

…Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1,14).

Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice
sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul,
încheieturile şi măduva, judecă simţurile şi gândurile inimii.
” (Evrei
4.12).

Isus Hristos a zis: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările
pe care le fac Eu….
” (Ioan 14.12), iar noi vedem că El Îşi respectă
făgăduinţa.

Câţi dintre voi au
văzut aceasta? (Amin). Sigur că da. Noi ştim că El face aceasta. El locuieşte
aici, în inimile noastre.

Dar oamenii nu cred.
Ei nu au crezut nici atunci şi nu cred nici acum, ci spun: „A murit, şi cu asta
gata. De-a lungul istoriei s-au ridicat nişte învăţaţi care au întemeiat o
biserică şi au scris un catehism. Pe asta ne bazăm noi.”

Acesta este păgânism.
Sigur că da. Asemenea afirmaţie nu are în sine nici măcar o fărâmă de adevăr.
Prin aceasta nu  vreau să spun că nu s-au
ridicat învăţători care au scris catehisme, căci s-au ridicat, şi poate au avut
o inimă sinceră, dar Dumnezeu nu-Şi călăuzeşte Biserica în felul acesta. Voia
Lui nu a cuprins niciodată aşa ceva.

Când israeliţii au
cerut un împărat, Samuel i-a chemat şi le-a zis: „Aş vrea să vă întreb ceva.
V-am înşelat eu vreodată? V-am cerut bani? V-am spus ceva în Numele Domnului şi
nu s-a împlinit? Dumnezeu nu vrea să vă puneţi un împărat, pentru că El este
Împăratul vostru”, dar ei au răspuns:

„Samuel, sigur că
eşti un om drept şi un bun prooroc. Întotdeauna ne-ai spus Adevărul şi nu ne-ai
cerut niciodată bani, iar ceea ce ne-ai spus a fost absolut adevărat, dar cu
toate acestea, vrem un împărat. Vrem să fim ca neamurile.”

Atunci Samuel le-a
zis: „Veţi avea necazuri din pricina aceasta. Dacă veţi pune un împărat, el vă
va lua fiii şi fiicele şi îi va învăţa greşit.” Şi aşa s-a întâmplat. Vedeţi,
cu toate acestea, ei voiau un alt împărat.

La fel este şi astăzi. Trebuie neapărat să avem un
nume agăţat de gât. Când oamenii ne întreabă dacă suntem creştini, trebuie să
le spunem: „Da, noi suntem metodişti, sau: „Noi suntem baptişti”. O, fraţilor,
spuneţi doar că sunteţi creştini, căci cuvântul „creştin” înseamnă „ca
Hristos”.

Fiţi atenţi la
porunca cea mare:

 „Apoi
le-a zis: Duceţi-vă...
” Unde? În ce parte a lumii? (Adunarea
răspunde: „În toată lumea”). O, eu credeam că numai la Ierusalim! Cineva
mi-a zis odată:

„Păi, aceste semne au
fost numai la Ierusalim.”

Totuşi, Domnul a
spus: Duceţi-vă în toată lumea şi
propovăduiţi Evanghelia…

Ştiţi ce este
Evanghelia? (Amin). Nu numai Cuvântul. (fratele Branham arată Biblia), căci
Pavel a spus:

Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu
putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală.
” (1 Tesaloniceni 1.5).
Evanghelia este puterea prin care Dumnezeu adevereşte spusele Cuvântului.

Ce a spus El? „Propovăduiţi Evanghelia numai la
albi?” sau „Numai la negri”? sau: „Numai la galbeni”? O, nu! Ci el a zis:

Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice
făptură.
Amin.

Vedeţi? „La orice
făptură”. Credeţi aceasta? (Amin).

Eu am văzut cum
Dumnezeu a oprit un taur care voia să mă atace; am văzut cum a oprit un roi de
viespi care voiau să mă înţepe; am văzut cum a ridicat un oposum care trăgea să
moară. Da, „orice făptură”. Evanghelia are putere asupra tuturor lucrurilor pe
care le cereţi.

Voi spuneţi: „Nu-i
adevărat, frate Branham.” Ba da, este adevărat.

Isus i-a zis acelui
pom: „În veci să nu mai mănânce nimeni
rod din tine.
” (Marcu 11.14).

Evanghelia a fost
propovăduită acelui smochin. Amin. O, mă simt atât de religios în clipa
aceasta!

Cui să propovăduiască
Evanghelia? Oricărei făpturi. O, dacă am avea timp să vorbim în amănunt despre
aceste lucruri!

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi
osândit.

Voi spuneţi: „O, eu cred şi sunt botezat!” Foarte
bine, dar asta nu e tot, deoarece Cuvântul spune mai departe:

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…

Acestea sunt chiar
cuvintele lui Isus. Cine nu crede în semne, să se contrazică cu El. Cuvântul nu
spune că aceste semne ar putea să-i urmeze uneori pe credincioşi, ci că „aceste semne îi vor însoţi.”

Acum vom vedea cine
crede şi cine nu. Vom vedea dacă organizaţiile voastre cred. Ei pot să spună:
„Da, credem!”, căci Isus a spus că: „Aceste
semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.
” Vedeţi? Ei spun că cred şi totuşi
tăgăduiesc aceste semne.

Iată semnele care îi vor însoţi pe cei care vor crede: în Numele Meu
vor scoate draci…

O, dar voi, bisericile,
nu credeţi în vindecarea divină! (Nu mă refer numai la voi, care sunteţi aici,
deoarece predica se înregistrează şi va fi ascultată şi de alţii).

Voi pretindeţi că
aveţi credinţă în Dumnezeu şi în poruncile Lui. Pretindeţi că biserica voastră
a fost însărcinată să propovăduiască Evanghelia. Bine, dar vindecarea divină
este primul semn al acestei însărcinări.

Care a fost primul
lucru pe care l-a spus Isus ucenicilor atunci când i-a trimis să
propovăduiască? „Vindecaţi pe bolnavi…
scoateţi afară dracii.
” (Matei 10.8).

Care a fost ultimul
lucru pe care l-a zis El Bisericii? „Vindecaţi
bolnavii, scoateţi afară dracii.
Alfa şi Omega; Beniamin şi Ruben; Cel dintâi
şi Cel de pe urmă; Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine; Luceafărul de
dimineaţă; Rădăcina şi Sămânţa lui David. Aleluia! Acesta este El! Da,
domnilor.

Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor
scoate draci.

Numai la Ierusalim?
Nu, ci în toată lumea şi pentru orice făptură.

Spune Biblia acest
lucru? (Amin). Acesta este Mesajul Bisericii! „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor
scoate draci; vor vorbi în limbi noi….

Iar voi, nazarinenii,
vă bateţi joc de aceştia şi-i numiţi „oamenii limbilor”. Nici nu vreţi să staţi
în aceeaşi biserică cu ei. Ce veţi face când veţi ajunge în cer? Isus a murit
vorbind în limbi, iar cei prezenţi spuneau: „A vorbit în alte limbi.” Sigur că
da. Unii spun: „Păi, a vorbit în ebraică!”

Nu-i adevărat!
Aceasta nu este limba ebraică, ci este o limbă îngerească.

Demult, în grădina
Eden, Abel a jertfit un miel. Imagine a lui Hristos, acest miel a murit behăind
în altă limbă. Cu blăniţa muiată în propriul sânge, el L-a simbolizat pe Fiul
lui Dumnezeu, care a atârnat pe Calvar, pedepsit pentru păcatele noastre, şi
care a murit vorbind în limbi: „Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
” (Marcu 15.34).

Acesta este Mesajul
Bisericii.

În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi…” Aceasta
a spus El. Da, acesta este Mesajul Bisericii, căci El i-a poruncit să scoată
draci şi să vorbească în alte limbi.

În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i
va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.

Aceasta este
însărcinarea Bisericii, a Bisericii adevărate şi credincioase.

Este aceasta
învăţătura metodiştilor, a baptiştilor, a prezbiterienilor, a catolicilor, a
luteranilor, a nazarinenilor sau a „Sfinţilor Pelerini”? (Nu). Sigur că nu,
domnilor. Ei tăgăduiesc această învăţătură. De ce? Pentru că sunt
organizaţi,  iar organizaţia nu le
permite să creadă aşa ceva. Mulţi membri ai acestor biserici cred, însă nu pot
să spună nimic despre aceasta pentru că, dacă ar face-o, ar fi excomunicaţi.
Acesta este duhul anticreştin, duhul care i-a organizat.

Biserica Dumnezeului celui viu este născută din
Duhul lui Dumnezeu şi este liberă, nu are nevoie de nici o denominaţiune.
Mădularele ei Îl urmează pe Împăratul din Împărăţia cerească. Ei nu au nevoie
de aprobarea oamenilor pentru ceea ce fac, întrucât Fiul  i-a făcut slobozi, şi sunt cu adevărat
slobozi, iar semnele acestea îi urmează.

Această Evanghelie
trebuie să fie propovăduită. Cine o va predica? Pentru aceasta, Dumnezeu poate
să Se folosească de oameni neînvăţaţi. „Din
pietrele acestea El poate să facă fii ai lui Avraam.
” Da, El poate să facă
orice doreşte, tocmai aceasta făcându-L Dumnezeu.

Când Isus a venit pe
pământ, El nu l-a chemat pe Caiafa şi nici pe vreun alt preot, ci i-a chemat pe
pescari, pe păstori, pe oamenii fără carte. Biblia spune că Petru şi Ioan erau
oameni necărturari şi de rând, (Fapte 4.13), dar El a putut să lucreze prin ei
pentru Împărăţia lui Dumnezeu făcându-i de ruşine pe cei înţelepţi şi
pricepuţi.

Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan,  s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni
necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.

De ce aceasta? Pentru
că Duhul Lui era peste ei, iar aceasta îi făcea să se poarte cum Se purtase El
şi să facă lucrările pe care le făcuse El. Aceasta era exact ceea ce spusese
Isus că se va întâmpla.

O, cât sunt de
bucuros! „Aceste semne îi vor însoţi pe
cei ce vor crede.
” Sigur că da. Semnele îi vor însoţi.

Un alt lucru pe care
îl va propovădui Biserica, este vindecarea divină.
Am menţionat mai
devreme capitolul 10 din Evanghelia după Matei, când Isus Şi-a trimis Biserica
în lume. Să mergem o clipă la Matei 10.1.

Fiţi atenţi ce a spus
Isus când Şi-a ordinat Biserica:

Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi  le-a dat putere să scoată afară duhurile
necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.

Aceasta este prima
însărcinare pe care El a dat-o Bisericii, iar ultima este:

Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit, dar cine nu
va crede, va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în
Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i
va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.

Iar ultimul verset
spune:

Ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu
ei, şi întărea Cuvântul prin semnele care-i însoţeau.

Aşa era prima
Biserică, iar Isus a spus:

Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5). Dacă viţa
rodeşte struguri, mlădiţele vor rodi tot struguri,  nu-i aşa?

Voi spuneţi: „Bine,
frate Branham, dar uită-te la toate aceste biserici!” Ele sunt mlădiţele
altora.

Dacă iei un portocal
şi altoieşti pe el o ramură de lămâi, aceasta va rodi tot lămâi, însă pomul va
rodi numai portocale.

Oamenii au altoit în
Biserică organizaţii, de aceea cresc ele, dar dacă puterea lui Dumnezeu va face
să crească o ramură din Biserica primară, vom avea o altă cincizecime şi se va
scrie o altă carte a Faptelor Apostolilor, fiindcă aceasta va fi Biserica lui
Dumnezeu.

Isus a zis: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine
rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, va aduce multă roadă; căci, despărţiţi de
Mine nu puteţi face nimic.
” (Ioan 15.5).

Şi care este roada? „Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce
vor crede…

Cea de-a doua Biserică ce se ridică pentru a fi
Trupul lui Hristos, va fi însoţită de aceleaşi semne:

Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea…
pentru că Eu voi fi cu voi şi  în voi (în fiecare mlădiţă), până
la sfârşitul veacului.
” (Ioan 14.19).

Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

Aceasta este Biserica Dumnezeului celui viu. Astfel de
martori are El.

De asemenea, Biserica
trebuie să propovăduiască botezul şi ea însăşi să fie botezată.

Aceasta a fost porunca
pe care a dat-o Isus în Marcu 16, unde am citit:

Cine crede şi se botează…” Mai întâi credeţi şi botezaţi-vă, „spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi
primi darul Sfântului Duh.
” (Fapte 2.38).

O altă învăţătură a
Bisericii este revărsarea Duhului Sfânt. Haideţi să deschidem la Luca 24.49, ca
să vedem ce a zis Isus. Mai devreme am citit versetele 46 şi 47, iar acum vom
vedea ce spune versetul 49:

Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi
în cetate,
(în Ierusalim), până veţi
fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

Acei oameni umblaseră
cu Isus Hristos timp de trei ani şi jumătate, totuşi n-au putut să
propovăduiască Evanghelia înainte de a primi Duhul Sfânt.

Acelaşi lucru trebuie
să se întâmple şi cu Biserica de astăzi. Aşteptaţi până când veţi primi Duhul
Sfânt!

Mai demult am stat de
vorbă cu o doamnă catolică. Ea mi-a zis:

„Cum adică? Vrei să
spui că grămada aceea de proşti, cărora le predicai tu, care plângeau şi ţipau,
vor ajunge în cer şi vor domni acolo?”

„Da, doamnă,” am răspuns
eu.

„Noi nu credem
asemenea prostii”.

„Pentru că nu credeţi
Cuvântul lui Dumnezeu”, i-am zis.

„Noi credem că Maria
mijloceşte pentru noi.”

„Acesta este păgânism
şi nimic mai mult”.

Maria nu a fost o
zeiţă, ci o femeie normală, dar oamenii spun: „Ea este născătoarea de
Dumnezeu!”

Cum s-ar putea naşte
Dumnezeu dintr-o femeie?

„Plecăciune ţie,
Maria, născătoare de Dumnezeu!” Cum ar putea Dumnezeu să aibă o mamă? Maria L-a
purtat în pântecele ei pe Fiul lui Dumnezeu, Hristos Isus. Atât, căci nici o
femeie nu creează viaţă. Femeia nu face decât să poarte sămânţa bărbatului.
Însă nici bărbatul nu creează viaţa, ci Dumnezeu este singurul care poate face
aceasta. Dar aşa a rânduit El lucrurile.

Maria nu este mama
lui Dumnezeu. El nu poate să aibă o mamă, deoarece nu are început al zilelor şi
nici sfârşit al vieţii. El este veşnic, aşa că, cum ar putea Maria să fie mama
Lui?

Eu i-am zis acelei
femei:

„Dar dacă v-aş spune
că fecioara voastră binecuvântată, pe care o priviţi ca pe o zeiţă, n-a putut
ajunge în cer până când nu s-a comportat ca oamenii de aseară?”

„Nu-i adevărat,” a
răspuns ea.

„Voi spuneţi că
apostolii care au scris Biblia au fost catolici, dar aceasta este o minciună.
Timp de trei sute de ani de la moartea ultimului apostol nu a existat nici o
Biserică Catolică, până la Consiliul de la Niceea. Dacă aveţi o dovadă
contrară, arătaţi-mi în istorie sau oriunde altundeva, dar nu în catehismul
vostru, pentru că acesta nu respectă istoria. Până la Niceea nu a existat aşa
ceva!

Biblia spune că 120
de ucenici, printre care se afla şi Maria, mama lui Isus, s-au rugat în camera
de sus până când au primit Duhul Sfânt, apoi s-au clătinat de parcă erau beţi,
vorbeau în limbi şi se purtau ca nişte beţivi. Aceasta o spune Biblia.

Eu am pus degetul pe
versetul respectiv şi am spus:

„Citeşte!”

„Nu vreau să citesc,
nu mă interesează,” a răspuns acea femeie.

„Nu ai o inimă
sinceră. Aici scrie că Maria a primit Duhul Sfânt, a vorbit în limbi şi s-a
clătinat pe picioare ca o femeie beată. Ca să poată ajunge în cer, ea a avut
nevoie de Duhul Sfânt, iar dacă ea, care era mama lui Isus Hristos, nu a putut
ajunge în cer fără Duhul Sfânt, cu cât mai mult ai tu nevoie de El?”

„Dacă pentru a merge
în cer trebuie să mă port în felul acesta, atunci nu mai vreau să ajung acolo,”
a răspuns ea.

„Nu-ţi face griji,
oricum nu vei ajunge, dacă nu te schimbi. Nu trebuie să-ţi faci probleme pentru
aceasta.”

Exact aceasta spune
Duhul lui Dumnezeu.

Deci Biblia spune: „Voi veţi primi o putere de sus, când Se va
coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori…
” (Fapte 1.8).

Aşadar, ce este
Biserica? Cine a întemeiat-o? Care este Mesajul ei? Haideţi să mai înaintăm
puţin, pentru că ne grăbim.

A patra întrebare: Cum
devenim mădulare ale acestei Biserici?
Am înţeles ce înseamnă Biserica
adevărată! Dar cum aderăm la ea? Cum ne înscriem în rândurile ei? Vedeţi, noi
nu putem face aceasta. Nu există nici o cale de-a face aceasta, ci trebuie să
ne naştem în ea.

Priviţi. De 51 de
ani, eu fac parte din familia Branham, dar nu m-am înscris niciodată în
rândurile ei, ci  m-am născut Branham.

Tot aşa, noi ne
naştem ca fii sau fiice de Dumnezeu.

Haideţi să deschidem
puţin la Ioan 3, ca să vedem ce spune Dumnezeu despre acest lucru. Cum putem
ajunge în Biserica adevărată? Care este calea oferită de Dumnezeu pentru
aceasta?

Ioan, capitolul 3,
primele opt versete:

Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule,
ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face
semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun
că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Deci, cum ajungem
în această Biserică? Născându-ne în ea.
Să citim mai departe.

„Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân?

Vedeţi, acest
învăţător era un om firesc deşi era un preot bătrân şi toată viaţa citise
Biblia.

Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în
pântecele maicii sale, şi să se nască?

Oare astăzi nu-i
auziţi pe aceşti învăţători intelectuali spunând acelaşi lucru?

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte
cineva din apă şi din duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

„Dacă nu se înscrie
cineva în registru, nu poate să intre în Împărăţie.” Aşa a zis El? O, nu,
pentru că nimeni nu poate să se înscrie în Împărăţia lui Dumnezeu, ci acolo
trebuie să te naşti.

Cuvântul nu spune:
„Voi trebuie să vă înscrieţi!” ci: „Voi trebuie să vă naşteţi din nou!”

Să citim mai departe:
Ce este născut din carne, este carne, şi
ce este născut din Duh, este duh.

Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”

Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii
de unde vine şi încotro merge. Tot aşa este şi cu oricine este născut din
Duhul.

Vedeţi, la această
Biserică nu poţi să aderi, trecându-ţi numele într-un registru, ci totul este o
taină: tu trebuie să te naşti în Trupul nevăzut al lui Hristos, pentru că numai
aşa poţi pătrunde în Biserică.

Să mergem puţin mai
departe, pentru că noi avem câteva idei de subliniat. Îmi dau toată silinţa să
vă fac să înţelegeţi. Ştiu că este foarte cald aici, dar încercaţi să mai
răbdaţi câteva minunate.

Haideţi să citim din
1 Corinteni 12.13:

„Printr-o strângere
de mână, printr-un jurământ….Jur să cred în sfânta Biserică Catolică. Veniţi
să daţi mâna cu mine. Scrieţi-mi numele în registru…” Vedeţi, voi puteţi citi
aşa ceva în „Almanahul bătrânelor doamne”, dar nu în Biblia lui Dumnezeu.

Atunci cum scrie în
Biblie?

Noi toţi, în adevăr (Am aderat? Ne-am înscris?), am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim (o
organizaţie?) un singur trup, fie iudei,
fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.

Nu duhul metodist, nu
duhul baptist, nu duhul penticostal, ci printr-un singur Duh Sfânt, noi toţi am
fost botezaţi în acest Izvor de sânge.

Ce a curs din trupul
lui Emanuel,

Păcătoşii se aruncă
în şuvoiul lui

Şi îşi pierd orice
pată de vină.

Tâlharul de pe cruce
s-a bucurat să vadă

La vremea lui, acel
Izvor.

Eu sunt la fel de
păcătos ca el,

Dar acolo mi se spală
orice păcat.

Un singur Trup. Cum
ajungem noi în Trupul acesta? „Noi toţi
am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur Trup.
” Iar dacă
suntem în acest Trup, suntem liberi şi avem siguranţa învierii, pentru că „Domnul a făcut să cadă asupra Lui
nelegiuirea noastră, a tuturor.
” (Isaia 53.6).

Aceasta nu se obţine
printr-o strângere de mână sau printr-o scrisoare de recomandare, ci printr-un
singur Duh, iudei, greci, galbeni, albi, cu toţii am fost botezaţi într-un
singur Trup, prin sângele legământului Său.

Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi.” (Exod 12.13).

Astfel, suntem liberi
faţă de moarte, faţă de durere şi faţă de păcate, pentru că „Oricine este născut din Dumnezeu, nu
păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă
este născut din Dumnezeu.
” (1 Ioan 3.9).

Isus a zis: „Voi fiţi dar desăvârşiţi după cum şi Tatăl
vostru cel ceresc este desăvârşit.
” (Matei 5.48).

Cum putem fi
desăvârşiţi? Nu putem, pentru că suntem născuţi în nelegiuire şi zămisliţi în
păcat. (Psalmul 51.5). Dar când Îl primim pe Hristos, prin credinţă, când
credem că El ne-a mântuit şi a murit în locul nostru, atunci Dumnezeu ne
primeşte, ne botează în Trupul tainic şi nu mai vede la noi nici un păcat. Cum
să mai fim păcătoşi, dacă pe altar se află o Jertfă pentru păcatele noastre?

Dacă autorităţile
mi-ar da voie să rulez prin oraş cu orice viteză doresc, cum ar putea să mă mai
aresteze poliţistul? N-ar putea să o facă. Dacă primarul mi-ar da voie, dacă
mi-ar spune: „Reverend Branham, când te duci să te rogi pentru bolnavi, poţi să
circuli cu ce viteză vrei, în orice parte a oraşului”, dacă mi-ar da o
scrisoare de recomandare care să certifice acest lucru, nici un poliţist nu ar
putea să mă aresteze. Nu, n-ar putea, pentru că nu voi depăşi viteza legală
decât în caz de urgenţă.

Când Dumnezeu m-a
primit şi m-a botezat cu Duhul Sfânt, El a avut încredere în mine, că nu voi
păcătui cu voia. Amin. De aceea, Fiul Lui a făcut ispăşirea pentru mine, iar
dacă eu am fost socotit neprihănit prin credinţă, şi am fost primit în Trupul
Lui, nu mai pot fi păcătos. Eu sunt răscumpărat prin El. Nu pentru ceea ce fac
eu, ci prin ceea ce a făcut El pentru mine. Aceasta este Evanghelia.

În Efeseni 4.30
scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt
al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Un cunoscut
predicator baptist mi-a zis nu demult:

„Frate Branham,
Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Ce
altceva putea să facă? Noi ştim că primim Duhul Sfânt atunci când credem.”

„Te înşeli,” i-am
răspuns eu. „Este greşit ceea ce spui, deoarece în Fapte 19 ni se spune că
Pavel s-a întâlnit cu nişte baptişti care aveau un pastor bun, un legiuitor
convertit, şi i-a întrebat: „Aţi primit
voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?

„Originalul nu spune aşa,” mi-a zis predicatorul.

„Ba aşa spune. Eu am
un dicţionar biblic şi aşa apare scris în ambele versiuni, şi în greacă şi în
ebraică. Pavel i-a întrebat: „Aţi primit
voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?

Este adevărat că
Avraam a crezut, dar Dumnezeu i-a dat un semn prin care arăta că i-a primit
credinţa. Acesta era semnul tăierii împrejur.

Aşa este. Dumnezeu
i-a dat un semn prin care arăta că Îl primise.

Dacă spui că tu
crezi, dar încă nu ai primit Duhul Sfânt, înseamnă că Dumnezeu nu a avut
suficientă încredere în tine, încât să te pecetluiască.

Atunci când vii la
Dumnezeu, El te pecetluieşte cu Duhul Sfânt pentru ziua răscumpărării. Acesta
este Mesajul Bisericii.

Să mergem puţin mai
departe.

Din 1 Corinteni 12.13
am văzut că „Noi toţi am fost botezaţi de
un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup.

În capitolul 2 din
Faptele Apostolilor, aflăm cum s-a născut Biserica.

Primul mesaj a fost
predicat Bisericii după Cincizecime, când toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt.
Maria, apostolii şi toţi ceilalţi ucenici, vorbeau în limbi şi se purtau ca
nişte oameni beţi. Sub puterea Duhului Sfânt, ei se clătinau pe picioare,
strigau şi Îl lăudau pe Dumnezeu. Nu le păsa dacă era duminică, luni, sau orice
altă zi. Ei trăiau nişte clipe extraordinare. Intelectualii din acea vreme
spuneau: „Oamenii aceştia sunt plini de
must.
” (Fapte 2.13).

Acolo era şi Petru,
care avea cheile Împărăţiei, cheile Duhului Sfânt, deoarece Isus îi spusese:

Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea; şi porţile
Locuinţei morţilor nu o vor birui.
” (Matei 16.18).

Ce înseamnă această
„piatră”? Adevărul descoperit duhovniceşte: „Nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta. (Nu l-ai aflat
de la vreun seminar, de la vreun om, sau de la altcineva, nu l-ai citit într-o
carte, ci este o descoperire). Îţi voi da
cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ, va fi legat şi în
ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.
” (v. 19).

El trebuie să-Şi
împlinească Cuvântul. Cine a vorbit în ziua Cincizecimii? Petru, fiindcă avea
cheile.

Oamenii îşi băteau
joc de ei şi ziceau:

Sunt plini de must”, dar
Petru le-a zis:

„Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi,
căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul
Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci,
tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor avea vise!

Da, chiar şi peste robii Mei, şi peste roabele Mele voi
turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci…

Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi
mântuit. 
(Fapte 2.15-21).

„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi
în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
(v.37).

Urmează însărcinarea
Bisericii. Aşadar, ei voiau să afle cum puteau intra în acest Trup tainic.

În Fapte 2, începând
de la versetul 38, găsim cuvântarea pe care este întemeiată Biserica, şi pe
care nimeni nu poate să o schimbe. Ascultaţi:

Dacă doctorul ţi-a
prescris o reţetă şi tu te duci cu ea la un farmacist nepriceput, acesta ar
putea să te omoare. Doctorul ştie bine cum să scrie o reţetă, ştie ce cantităţi
sunt necesare din fiecare substanţă. Dar, dacă farmacistul nu respectă întocmai
cantităţile stabilite de doctor, poate să te omoare.

Dumnezeu este
Doctorul, este Doctorul sufletelor şi al mântuirii. El a dat învăţătura Lui
unui om fără carte, numit Petru, care nu ştia nici să-şi citească numele, dacă
i l-ar fi scris cineva, dar Dumnezeu i-a dat Duhul Sfânt şi l-a învăţat cum să
scrie învăţătura Lui. Astfel, în ziua Cincizecimii, el a scris o reţetă.
Haideţi să vedem ce a scris. Doctore Simon Petru, să vedem ce reţetă ne
prescrii pentru mântuire….

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au
zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?

Petre, ai grijă ce
spui, căci tu ai cheile!

Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele
lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul
Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii
voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va
chema Domnul Dumnezeul nostru.

Aceasta este o
reţetă. Prin urmare, nu încercaţi s-o modificaţi, pentru că vă veţi omorî
bolnavii.

Acesta este necazul
cu o mulţime dintre oameni, care propovăduiesc trinitatea lui Dumnezeu. Prin
aceasta, ei omoară foarte mulţi oameni (duhovniceşte vorbind), pentru că le
administrează o reţetă greşită.

Nu există aşa ceva!
În Biblie nu a botezat nimeni cu formula: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al
Duhului Sfânt” . Această  formulă de
botez nu a fost rostită niciodată, până când s-a născut Biserica Catolică.
Această dogmă îi aparţine.

Cercetaţi
Scripturile, cercetaţi istoria şi veţi vedea că, pentru prima dată, formula „În
Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” a fost folosită de un preot
catolic.

Unii botează prin
stropire cu apă. Această dogmă îşi datorează existenţa tot Bisericii Catolice,
care este „mama curvelor”.

La întrebarea dacă şi
un protestant ar putea fi mântuit, catehismul lor răspunde:

„Sigur, acest lucru
este posibil pentru aceia care primesc doctrina catolică.”

Pe ei nu-i
interesează ce spune Biblia şi, chiar dacă nu au nici un verset care să susţină
această dogmă, ei botează „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.”
Ei recunosc faptul că Biserica Catolică a introdus această dogmă şi spun: „Prin
hotărârea catolicilor, şi unii dintre protestanţi pot fi mântuiţi.”  O, nu există aşa ceva!

În Biblie, nimeni nu
a fost botezat aşa cum botează ei. Nimeni nu a botezat prin stropire, prin
turnarea apei pe cap, sau altfel decât prin scufundare în Numele lui Isus
Hristos, spre iertarea păcatelor.

Ce am citit noi cu
câtva timp în urmă şi am spus că vom reveni mai târziu?

Să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi
iertarea păcatelor.
” (Luca 24.47). Unde? Numai la Ierusalim, la iudei? Nu,
ci în toată lumea, tuturor neamurilor, începând de la Ierusalim.

Doctorul Simon Petru
a scris reţeta, dar voi încercaţi s-o modificaţi. De ce faceţi aceasta? Nu
adăugaţi nimic la ea, ci lăsaţi-o aşa cum este. Aceasta este însărcinarea
Bisericii, iar în Biserică putem intra prin pocăinţă, prin botezul în Numele
lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor, şi prin făgăduinţa că vom primi
Duhul Sfânt. Asta o spune Biblia. Deci, dacă vrem să intrăm în Biserică,
trebuie să fim botezaţi.

Să citim o clipă din
Galateni 3.26. Mai avem vreo 2-3 lucruri de discutat şi apoi încheiem. Să citim
din Galateni capitolul 3.

Dacă găseşte cineva
înaintea mea, să citească tare. (o soră începe să citească din Galateni 3.26):

Căci noi toţi suntem fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus.

Ai citit Galateni
3.26? (Da). Înseamnă că am greşit. Poate că este la Coloseni. Nu, nu este pentru
că nu există versetul 26 în Coloseni 3.

De unde ai citit? Din
Galateni 3.26? (Da, spune sora). Gata, gata! Am găsit! Aşa este. Citeşte mai
departe, soră, dacă tot ai început. Galateni 3.26-28:

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus.

Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi
îmbrăcat cu Hristos.

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici parte
bărbătească, nici parte femeiască; nu mai este nici rob, nici slobod, fiindcă
toţi suntem una în Hristos Isus.

Cum am intrat noi în
acest trup? Am fost botezaţi cu Duhul Sfânt, pentru a alcătui cu toţii Trupul
lui Hristos Isus.

Un alt lucru pe care trebuie să-l propovăduiască
Biserica adevărată este că fără sfinţire nu putem fi un mădular al ei.

În Evrei 13.12 scrie:

De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a
pătimit dincolo de poartă.

Să citim acum, repede,
Efeseni 5.25. Uite aici, Efeseni 5.25. Nu, iarăşi am greşit. Nu am scris bine.
M-am grăbit şi probabil că am greşit. Da, nu am citit pagina care trebuia.

Evrei 13.12: „De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul
cu sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.

Iată deci cum intrăm
în Biserică: prin pocăinţă, prin botez în Numele lui Isus Hristos, spre
iertarea păcatelor şi prin făgăduinţa că vom primi şi botezul cu Duhul Sfânt.
Nici un  predicator nu ne poate ajuta să intrăm în
Biserica adevărată, prin faptul că dă mâna cu noi. Nici un preot nu ne poate
ajuta să intrăm, punându-ne să facem jurăminte, ci este nevoie să ne naştem
acolo şi singurul care ne poate ajuta este Împăratul împăraţilor.

Pot să vă mai spun un
lucru? Câţi dintre voi vor să mai rămână cu mine câteva minute? (Amin). E nouă
şi jumătate. Timpul a trecut.

Putem să ajungem în
cer fără să fim mădulare ale Bisericii? Notaţi-vă vreo două-trei versete, căci
eu mi-am însemnat aici vreo zece. Ca să fie clar de la început, răspunsul meu
la întrebarea de mai sus, este: Nu! Tu nu poţi ajunge în cer fără să fii
mădularul Bisericii!

În Ioan 3.5, Isus a
spus că nimeni nu ajunge în cer, dacă nu este născut din apă şi din Duh. („Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi în Numele lui
Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi naşterea din
Duhul.
”)

Dacă nu se naşte un om din apă şi din Duh, nu poate să intre în
Împărăţia lui Dumnezeu.
” Nu poate nici măcar să o vadă!

Dacă eşti născut din
apă şi din Duh, eşti mădular al Bisericii adevărate. Dacă nu eşti născut din
apă şi din Duh, nu eşti mădular al Bisericii şi nu poţi vedea Împărăţia lui
Dumnezeu. Înţelegeţi ce spun? (Amin).

Chiar aşa este.

Voi spuneţi: „Frate
Branham, eu cred, dar încă nu am primit Duhul Sfânt.” Asta înseamnă că nu
credeţi. Nu aveţi credinţă, ci speranţă.

Haideţi să deschidem
repede la 1 Corinteni 12. Să citim de aici, ca să vedem ne ce spune Domnul prin
acest verset.

1Corinteni 12.3: „De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte
prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate
zice: „Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt.

Tu nu ştii nimic
despre aceasta până nu primeşti Duhul Sfânt. Poate spui: „Îl primesc pe Isus
Hristos ca Mântuitorul meu personal”, dar ai primit Duhul Sfânt de când ai
crezut? Dacă nu L-ai primit, atunci nici nu poţi să-L numeşti Domn, deoarece
pentru tine El nu este Domn, ci doar o Persoană istorică, pe care ai primit-o
prin credinţă. Dar dacă vine în tine prin Duhul Sfânt, atunci este şi Domnul
tău.

Nimeni nu poate să-L
numească pe Isus „Domn”, decât prin Duhul Sfânt. Tu nu poţi să-L numeşti „Domn”
decât dacă eşti născut din Dumnezeu, şi Duhul Sfânt locuieşte în tine. Atunci
eşti născut în Împărăţia cerurilor, eşti mădular al Bisericii şi te numeri
printre cei chemaţi afară. Înţelegeţi? 
(Amin). Bine.

Dintr-un bob de grâu,
poate ieşi un firicel verde dacă în el nu mai este viaţă? Din două boabe de
grâu puse în pământ, unul încolţeşte şi unul nu încolţeşte. Bobul care nu
încolţeşte, poate oare să trăiască din nou? (Nu!). În nici un caz. În el nu
este nimic, deşi, la prima vedere este la fel de bun ca celălalt. Din el iese
pâine la fel de bună, şi pus în raft, arată la fel de frumos, dar dacă în el nu
este viaţă, nu poate învia.

Un om poate să fie la
fel de bun ca orice creştin, poate să fie decent şi cumsecade, dar dacă nu este
născut din nou, din Duhul lui Dumnezeu, când moare, s-a terminat cu el. Tot ce
are început are şi sfârşit.

Numai Dumnezeu este
veşnic. Primind Viaţa Lui, noi devenim o parte din El, iar Isus a zis: „Eu le dau Viaţa veşnică.” (Ioan 10.28).

Cuvântul grecesc
folosit aici este „Zoe” care înseamnă „însăşi viaţa lui Dumnezeu”.

Prin urmare, singura
posibilitate de a trăi veşnic, este să primeşti Viaţa lui Dumnezeu, care e
veşnică, pentru că viaţa aceasta a noastră va pieri. Viaţa Lui însă, va fi
înviată, pentru că Dumnezeu este veşnic. După ce ai primit Viaţa veşnică, dacă
Dumnezeu poate să moară, poţi să mori şi tu, dar Cuvântul spune că  „cine
crede în Mine are viaţa veşnică; şi Eu Îl voi învia în ziua de apoi.
” Da,
Viaţa veşnică din el îl va ridica.

Putem ajunge în cer
fără să fim mădulare ale Bisericii? Nu,
nu tu poţi face parte din Biserică, dacă nu
eşti născut din nou. Tot aşa, nu poţi merge în cer dacă nu eşti născut din nou.
Dacă eşti născut din nou, faci parte din Biserică.

Deci, nu poţi ajunge
în cer dacă nu faci parte din Biserică şi nu poţi fi mădular al ei dacă nu eşti
născut din nou.

Daţi-mi voie să vă
necăjesc puţin. Nu poţi fi mădular al Bisericii, dacă Dumnezeu nu te-a chemat
să-I fii mădular. O, ce fericiţi ar trebui să fiţi, ştiind că aţi fost hotărâţi
dinainte de întemeierea lumii! Numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii
Mielului înainte de întemeierea lumii. Aşa spune Biblia.

De asemenea, Biblia
spune că prin Biserica Catolică şi prin toate celelalte organizaţii – duhul
anticreştin îi va înşela pe locuitorii pământului, a căror nume nu au fost
scrise în Cartea Vieţii Mielului, înainte de întemeierea lumii.

Isus a spus: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine…
(Ioan 6.37). Acesta este Cuvântul Lui. Nu contează ce am făcut noi, contează
numai ce a făcut El.

Haideţi să discutăm
puţin despre tema asta, ca să fie totul foarte clar. Să deschidem repede la
Efeseni 1. Ascultaţi ce spune Pavel, care trebuia să ducă Biserica până la
desăvârşire. El se adresează aici creştinilor.

Câţi creştini sunt în
această sală? (Amin). Foarte bine. Aceste cuvinte nu sunt pentru copilaşi, ci
pentru oameni mari, care pot să mănânce carne. Fiţi atenţi cui se adresează
Pavel. Efeseni 1:

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu (nu prin
voia sau binecuvântarea vreunui episcop sau a unei organizaţii) către sfinţii care sunt în Efes şi
credincioşii în Hristos Isus…

Cui îi este adresată
epistola? Celor care sunt deja în Biserică. Dacă eşti în Hristos, eşti în
Trupul Lui, este adevărat? (Amin). Atunci eşti mădular al Bisericii.

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus
Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în
locurile cereşti, în Hristos.

Ce a făcut El? Cum a
procedat? Ei ajunseseră la Iordan, trecuseră în Ţara făgăduită şi se aflau în
locurile cereşti în Hristos Isus. Pe mădularele Bisericii, pe cei chemaţi
afară, care sunt în Hristos Isus, El i-a binecuvântat cu tot felul de
binecuvântări duhovniceşti, prin învăţătura Cuvântului. Dacă ne naştem în
Trupul lui Hristos Isus, facem parte din Biserică şi suntem în locurile
cereşti.

Pavel avusese multe
necazuri cu credincioşii din Corint, dar nu şi cu cei din Efes. Aceştia erau
sfinţi chemaţi afară, şi el putea să-i înveţe lucruri mari.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care
ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile
cereşti, în Hristos Isus.

Ascultaţi, căci veţi
fi uimiţi de ceea ce urmează:

În El, Dumnezeu ne-a ales (timpul trecut)……la ultima trezire.”
Am citit bine? (Nu.)

Să repetăm: „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în
dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte…”

Ce am făcut noi? Nimic. De aceea privim numai la
ceea ce a făcut El. Când s-a întâmplat aceasta? El ne-a ales şi ne-a scris
numele în Cartea Lui, ca să fim mădulare ale acestui Trup tainic. El a făcut
aceasta chiar înainte ca lumea să existe.

…ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după
buna plăcere a voii Sale.

Frate, trebuie să fii
în acea Biserică, pentru că El va veni să Şi-o ia acasă. Ce fel de Biserică? O
Biserică fără pată şi fără zbârcitură. Cum putem fi aşa? Fiind morţi în Hristos
şi botezaţi prin Duhul Sfânt în Trupul Lui nevăzut, în timp ce Jertfa de
ispăşire a Fiului lui Dumnezeu se află pe altar pentru noi. Biserica trebuie să
fie sfântă, fără prihană şi fără vină. El ne-a ales şi ne-a scris numele în
Cartea Sa.

Biblia spune că Isus
Hristos a fost Mielul junghiat. Acum o mie nouă sute de ani, sau când? El a
fost Mielul junghiat înainte de întemeierea lumii.

Primele cuvinte din
Biblie sunt: „La început, Dumnezeu….
(Geneza 1.1). Luaţi Cuvântul „Dumnezeu” în ebraică şi vedeţi ce înseamnă.
Acesta este „El Elohe Elohim” şi înseamnă „Cel care există prin Sine însuşi”.
Cel care nu are nevoie de nimeni, Cel Atotputernic. La început nu era nimic.
Aerul nu exista; stelele nu existau; nici apa, nici atmosfera, nici atomii,
nici moleculele. Nu exista nimic, în afară de Dumnezeul cel veşnic, iar în El
se aflau toate însuşirile Lui de mai târziu: Mântuitor, Tată, Dumnezeu, etc.

N-am putea spune că
atunci Se numea Dumnezeu, deoarece nu era încă nimeni care să I se închine, iar
„Dumnezeu” înseamnă „Cel ce primeşte închinare”. Da, El era singur şi nu era
nimeni care să I se închine. Încă de atunci, El avea toate însuşirile pe care
le are acum: de Mântuitor, de Vindecător, şi aşa mai departe.

Unii dintre voi
doresc să audă povestirea mea despre Geneză. Ascultaţi deci.

Ca să poată deveni
Dumnezeu, El i-a creat mai întâi pe îngeri, ca să aibă cine să I se închine.
Apoi a zis: „Să facem om după chipul
Nostru.
” Ce fel de om a făcut El? Unul duhovnicesc, căruia i-a dat
stăpânire. Apoi l-a făcut pe om din ţărâna pământului şi acesta a căzut în
păcat.

Astfel, Dumnezeu a
devenit Mântuitor. Păcatul a adus cu sine boala, aşa că Dumnezeu a devenit şi
Vindecător. Aleluia! El a ştiut totul de la început, chiar înainte de
întemeierea lumii.

El a ştiut că noi ne
vom aduna aici în seara aceasta. A cunoscut şi ultimul ţânţar ce avea să existe
pe pământ, a ştiut câte rele va face şi de câte ori va clipi din ochi. El este
Dumnezeul infinit, deci ştie toate lucrurile. Amin.

Nu sunteţi bucuroşi
că numele vostru este scris în Cartea Lui? (Amin).

Gândul îmi zboară
acum,

La acea frumoasă
pasăre pestriţă.

Oamenii spun că
numele ei

E scris în Cuvântul
sfânt.

Toate păsările ce
zboară în jurul ei

O dispreţuiesc şi râd
de ea.

Care este această
pasăre pestriţă? Oare este pasărea pestriţă din Biblie? Nu este Israel, aşa cum
spun unii, ci este Biserica lui Isus Hristos.

Ce făceau evreii când
voiau să aducă o jertfă pentru păcat? Luau o pereche de turturele, tăiau gâtul
uneia şi lăsau sângele să curgă peste cealaltă, căreia îi dădeau apoi drumul.
Ea zbura deasupra pământului, şi sângele care curgea de pe penele ei striga
parcă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul!”

Acesta este un simbol
spre Hristos. Pasărea pestriţă este Biserica, ce a fost împestriţată de sângele
Mântuitorului Isus Hristos.

Astăzi, ea zboară pe
deasupra strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul!” (Amin).

Sunt atât de bucuros
că am aflat despre ea. Sunt atât de bucuros că numele meu este în Cartea ei! Nu
datorită bunătăţii mele este numele meu scris acolo, căci dacă ar fi după
aceasta, numele meu n-ar fi ajuns niciodată acolo. Dar bunătatea şi îndurarea
lui Dumnezeu a scris numele voastre în Cartea Sa, înainte de întemeierea lumii.

Care sunt dovezile
Bisericii adevărate? Cum trebuie să fie ea? Ce a fost şi ce este Biserica
adevărată? Adunarea celor chemaţi afară
.

Cine a întemeiat-o?
Isus Hristos
,
nu vreun episcop, nu Biserica Catolică, nu Biserica Metodistă, nu Luther şi
nici Wesley. Nu, domnilor. Cine a întemeiat-o? Isus Hristos.

Care este mesajul ei? Pocăinţa, botezul în apă,
botezul cu Duhul Sfânt, vindecarea divină, mântuirea.

Cum devenim mădulare ale acestei Biserici?
Născându-ne în ea.

Putem ajunge în cer
fără să facem parte din Biserică? Nu,
domnilor. Pe cei care sunt morţi în Hristos,
Dumnezeu îi va învia împreună cu El. Nu pe altcineva, ci doar pe aceia care
sunt morţi în Hristos. Pentru aceştia vine Isus. Nu ne spune aceasta Biblia?
Cei care sunt morţi în Hristos, vor fi înviaţi de Dumnezeu împreună cu El.

Biserica este
adunarea celor chemaţi afară din lume, ca să fie Trupul tainic al lui Hristos,
pe care a întemeiat-o El însuşi.

Înainte de a muri, El
a vorbit despre naşterea ei, zicând: „Voi veni să fiu Împărat. Peste puţină
vreme lumea nu Mă va mai vedea. Dar voi Mă veţi vedea. Voi nu veţi avea nimic
cu împărăţia acestei lumi.”

De aceea sunt ei
într-o asemenea confuzie, într-o asemenea încurcătură (acelaşi cuvânt înseamnă
şi „Babilon”, în ebraică).

„Slavă Domnului”,
spun ei, „sunt prezbiterian!” „Slavă Domnului, sunt metodist!” Dar, slavă
Domnului, eu sunt creştin. Amin. Asta este.

Cum sunt eu creştin? „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor
crede…

Înţelegeţi? Acesta
este buletinul de identitate al unui creştin. Noi nu avem nevoie de carnet de
membru; nu am aşa ceva. Sau dacă vreţi, carnetul meu este Sus. Dacă aş avea
unul aici aş putea să-l pierd, dar Domnul spune că, înainte de întemeierea
lumii, El a dat câte „un carnet de membru” tuturor celor care au intrat în
Împărăţie.  Aşadar, carnetul meu de
membru este păstrat la loc sigur, în cer. O, sunt atât de bucuros pentru
aceasta!

Cineva spunea: „Eu L-am
căutat pe Dumnezeu!” Aşa ceva este împotriva Bibliei, deoarece Dumnezeu este
Cel care ne caută, nu noi pe El. El umbla prin grădina Edenului, strigând: „Adame, unde eşti?”, nu Adam striga:
„Doamne, unde eşti?”

Sunt foarte fericit
pentru că sunt şi eu un mădular al Bisericii Sale. Voi nu sunteţi fericiţi
pentru aceasta? (Amin). Mă bucur atât de mult că există această Biserică
minunată!

Îmi pare rău că v-am
ţinut atât de târziu dar, credeţi şi voi în această Biserică minunată? „Amin”.
Credeţi în ea? „Amin”. Credeţi că acesta este Trupul tainic? (Amin).

Voi, catolicii, ar
trebui să ştiţi că singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi, pentru a deveni
mădulare ale acestui Trup este să-L primiţi pe Isus Hristos şi să vă naşteţi
din Duhul. Baptişti, metodişti, prezbiterieni, luterani, sau orice altceva
sunteţi, ascultaţi-mă. Să nu credeţi că le ţin parte penticostalilor, pentru că
printre ei sunt la fel de mulţi făţarnici ca în orice altă biserică. Perfect
adevărat. Ei nu au altceva decât numele şi atitudinea exterioară. În rest
nimic. Aşa este.

Când eşti născut din
Duhul, devii o făptură nouă, Dumnezeu începe să se poarte cu tine ca şi cu un
fiu, şi de atunci încolo eşti călăuzit de Duhul Lui.

Organizaţia de care
aparţii, nu are nimic a face cu problema noastră, ea fiind doar o rânduială
omenească, trecătoare.

Întrebarea care se
ridică este alta: eşti tu un mădular în Trupul tainic al lui Hristos? (Amin).
Dacă nu eşti, Domnul să te ajute să-L primeşti în această seară, în timp ce ne
vom pleca pentru o scurtă rugăciune.

Este printre voi
cineva care ar vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne, îmi ridic mâinile
către Tine în seara aceasta, ca să Te rog să mă faci un mădular în Biserica Ta.
Ajută-mă să mă nasc în ea. M-ai chemat şi pe mine, Doamne? Atunci vreau să fiu
un mădular al acelei Biserici. Aparţin de una din aceste organizaţii lumeşti,
dar nu am experienţa unui creştin. Nu am puterea să scot duhurile necurate şi
nici să fac celelalte semne despre care ai spus că îi vor însoţi pe
credincioşi. Eu n-am primit încă această putere, Doamne, dar Tu ai spus că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor
crede
”, ceea ce înseamnă că le vei trimite. Te rog, Doamne, dă-mi şi mie
această putere!”?

Domnul să te
binecuvânteze. Domnul să te binecuvânteze. Şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine,
şi pe voi toţi care aţi ridicat mâna.

Domnul să vă
binecuvânteze, să vă dea putere şi să vă facă mădulare ale Bisericii Sale
minunate, ale Bisericii lui Isus Hristos.

Mai vrea cineva să
ridica mâna înainte de a ne ruga?

Domnul să te
binecuvânteze, domnişoară. Domnul să te binecuvânteze, soră. Domnul să te
binecuvânteze. Da, văd şi mâinile voastre de acolo, din spate. Domnul să vă
binecuvânteze. Văd şi mâna ta, tinere de aici. Domnul să te binecuvânteze. Văd
şi mâinile tale, frate. Da, Domnul să te binecuvânteze. Văd şi mânuţele tale,
micuţo. Domnul să te binecuvânteze.

Mai este cineva care
vrea să ridice mâna? Domnul să o binecuvânteze şi pe sora de aici.

Cine vrea să spună:
„Vreau să fiu şi eu un mădular în trupul lui Hristos. Când voi pleca acasă,
vreau să stau sub sângele Lui, pentru ca viaţa mea să strige: „Sfânt este
Domnul!”?

Domnul să te
binecuvânteze, tinere, de acolo, din spate. Domnul să-ţi dea binecuvântările
Lui. Mai este cineva care vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne, ai milă de
mine!”?

Dacă vreţi, în timp
ce cântăm acest cântec, haideţi sus, la altar, să ne rugăm.

Veniţi acasă, veniţi
acasă,

Toţi cei osteniţi,
veniţi acasă.

Dacă nu ştiţi sigur
pe unde vă aflaţi, haideţi să ne rugăm împreună.

– Amin –