CELE PATRU LĂCUSTE

Îţi mulţumesc, frate Neville. Am observat că fraţii au tot reglat volumul la microfon, de aceea aş vrea să ştiu dacă mă puteţi auzi cu toţii. Este bine? Mulţumesc.

Acum câteva minute
a fost o defecţiune (Fratele Gene vorbeşte cu fratele Branham despre microfon).
Care, acesta de aici? Dar dacă-l aduc mai aproape? Mă auziţi bine?

Voi ştiţi desigur,
proverbul din Kentucky, care spune că „A lătrat la alt tufiş”. Aşa am făcut şi
eu – am privit la microfonul acesta, dar trebuia să vorbesc la celălalt.

          În ordine. Mulţumesc, frate Gene.

          Suntem bucuroşi pentru că putem face o
prezentare cu privire la adunarea de la Middletown, Ohio, care a avut loc
săptămâna trecută. Pot să spun că pentru noi a fost un timp glorios. Adunarea
nu a fost prea mare şi s-a ţinut la opt sau nouă mile de oraş, la Chataugua.

          A fost nevoie să se pună scaune şi
afară. Eu nu prea ştiu să aproximez mulţimea, dar cred că au fost câteva mii de
oameni. Un lucru pot să-l spun însă cu siguranţă, şi anume că Isus a fost în
mijlocul nostru, aducând multă slavă şi onoare Numelui Său.

          Acolo am întâlnit cei mai cumsecade
oameni pe care  i-am văzut vreodată şi
pot spune că aproximativ 90% din cei prezenţi au fost din Kentucky.

          Fratele Sullivan mi-a spus:

          „Frate Branham, ştii că valea aceasta
micuţă, care curge pe aici, izvorăşte din Kentucky?”

          „Nu, n-am ştiut aceasta”, am răspuns
eu.

          „Da, da, vine din Kentucky.”

          Apoi într-o seară am întrebat în
adunare:

          „Câţi din cei prezenţi sunt din
Kentucky?” Ridicaţi mâna, vă rog.

          Când am privit în jur, am putut să văd
că s-au ridicat foarte multe mâini, aşa că mi-am zis:

          „Oare mai este cineva şi din altă
parte?”

          Ceea ce vă pot spune este că
rezultatele acelei adunări au fost minunate. De altfel, ieri a venit la mine un
domn care mi-a povestit o mulţime de lucruri care s-au petrecut în audienţă. Am
primit şi o mulţime de scrisori care cuprindeau mărturii cu privire la ceea ce
a făcut El.

          Aici în spate, este un domn care
vorbea despre înregistrări. El spunea că aseară, în timp ce predicam despre
puiul de vultur, în rândul de rugăciune se afla un om care a venit sus. Imediat
Duhul a început să vorbească cu el şi i-a spus că nu este din statul Kentucky,
ci din Indiana. Apoi i-a spus că nu stă în faţa Domnului pentru el, ci pentru
bebeluşul său care este doar de trei luni şi jumătate. El trebuia operat de
inimă şi în acelaşi timp avea probleme cu plămânii şi cu stomacul, dar Domnul
i-a spus să meargă acasă liniştit, pentru că dacă nu se va îndoi îşi va găsi
copilul sănătos.

Acum dovada este aici, pentru că din câte ştiu,
copilul se află în audienţă. Plămânii şi stomacul lui s-au vindecat pe deplin
iar unul dintre fraţii de la înregistrări i-a adus aici pe părinţi şi pe
copilaşul lor, după care i-a dus în cameră şi le-a pus caseta pe care fusese
înregistrat ceea ce era „Aşa vorbeşte Domnul”. În timp ce ascultau
înregistrarea, Duhul Sfânt a venit în cameră, iar copilul a început să
gângurească şi să se joace, pe deplin sănătos. El nu mai are nevoie de operaţie
deoarece a făcut-o Domnul prin marea Sa putere. Acesta este motivul pentru care
ei se află în dimineaţa aceasta printre noi. Acolo a fost o prezenţă
supranaturală, deoarece ei au crezut cu adevărat, şi pot spune că nu ştiu ce
s-ar fi întâmplat dacă Domnul nu intervenea.

Voi ştiţi că atunci când Isus l-a vindecat pe ologul
de la „Poarta Frumoasă”, prin Petru şi Ioan, mai marii poporului nu au putut
spune nimic împotriva lor, pentru că omul stătea acolo ca mărturie.

Aşadar, Hristos este încă viu printre noi, făcând
aceleaşi lucruri. Lăudat să fie Numele Său! Ce siguranţă ne-a dat El în aceste
zile!

Dar aceasta este numai una din mărturii! Ce minunat
este să ştim că Dumnezeu face şi astăzi aceleaşi semne şi minuni, ca la
început, şi aceasta pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Noi Îi suntem foarte recunoscători pentru că avem
privilegiul de a fi adunaţi în această dimineaţă, în Numele Lui.

Rugaţi-vă pentru noi, în timpul cât vom fi plecaţi
în lucrarea Domnului, după măsura însărcinării pe care ne-a dat-o. Mă bucur
pentru că aici nu sunt numai oameni din Tabernacol, ci cei mai mulţi sunt
veniţi din împrejurimi.

Îţi mulţumesc, soră. Acesta este un lucru frumos şi
ştiu că Domnul te-a văzut când ai făcut aceasta.

Aici se află o doamnă cu puţin mai tânără decât
cealaltă. Ea a fost pe câmpul de luptă pentru Domnul, cu mulţi ani înainte de
naşterea mea.  Sora şi soţul ei au cam
cincizeci şi ceva de ani pe câmpul Evangheliei.

Ea lucra într-o mină mică de minereu să-şi susţină
soţul ca să poată predica Evanghelia pe câmpul misiunii.

O, eu sunt bucuros să stau într-un loc ca acesta,
alături de astfel de oameni! Mă bucur pentru că fiind creştin pot să stau
împreună cu creştinii.

Acum este foarte cald peste tot în ţară, dar
aşteptăm toamna, când va fi mai răcoare.

Vreau să spun că următoarea adunare va avea loc la
San Jose, California. De altfel, cei care vor sponsoriza aceste adunări le-au
sponsorizat şi pe cele pe care le-am avut până acum. Dacă aveţi prieteni sau
rude care locuiesc în apropiere, scrieţi-le să vină la adunare.

După cum am spus deja, în dimineaţa aceasta  am venit aici ca să mă alătur grupului care
stă în rugăciune şi în cereri. Dacă printre noi sunt străini, vreau să le spun
că-mi pare rău pentru că nu avem aer condiţionat deoarece suntem o biserică
săracă în ceea ce priveşte lucrurile lumii, dar suntem bogaţi în credinţa în
Împărăţia lui Dumnezeu.

Vă urăm bun venit în mijlocul nostru şi vă invităm
şi pentru serviciul următor.

Nădejdea noastră este că vom avea o biserică bună.
Când spun aceasta nu mă gândesc la o clădire mai bună, deoarece cred din toată
inima că Domnul Isus vine în curând.

Apoi mă gândesc la misionarii care sunt pe câmpul
Evangheliei, fără pantofi şi îmbrăcăminte, şi care mănâncă numai o dată pe
zi.  Este oare posibil ca noi să
construim o casă de un milion de dolari când ei trec prin asemenea lipsuri?

Nu, nu este posibil să facem aşa ceva, iar apoi să
spunem: „Domnul vine în curând!”

Haideţi să mergem pe câmpul Evangheliei şi să facem
tot ce putem pentru această generaţie, deoarece dacă va mai fi o generaţie ei
vor răspunde pentru ea, dar noi vom răspunde pentru aceasta.

În ce mă priveşte, eu nu pot să privesc aceste
adunări care costă milioane de dolari, după ce am fost pe câmpul misiunii şi am
văzut viaţa misionarilor.

Este adevărat că în casa Domnului trebuie să fie
frumos; este adevărat că trebuie să fie un loc sfânt; este adevărat că trebuie
s-o facem cât mai confortabilă şi mai atrăgătoare, dar nu trebuie să exagerăm.

Înainte de a citi Cuvântul şi de a ne ruga, vreau să
spun că nu doresc să ţin o predică, ci doar o scurtă lecţie biblică pentru
biserica mea.

Noi nu suntem o denominaţiune şi nu suntem afiliaţi
la nici o biserică organizată, dar suntem asociaţi cu toţi credincioşii din
denominaţiuni şi cu toţi oamenii din lumea aceasta. Biserica aceasta micuţă
este cunoscută peste tot în lume, iar mesajul
acesta este înregistrat şi trimis în nouăzeci şi ceva de naţiuni diferite.
Da, nouăzeci şi ceva de naţiuni înregistrează mesajul şi îl traduc.

Misionarii iau aceste mesaje şi le duc mai departe,
predicându-le acolo unde oamenii nici n-au auzit măcar de Dumnezeu. Da, ei
predică printre păgânii din Africa sălbatică, în America de Sud şi pretutindeni
în jurul lumii, astfel încât mii de oameni vin la Domnul, mulţi dintre ei fiind
chiar vindecaţi de El. Aceasta ne face să vedem cât este de important ca acest
mesaj să fie vestit nu în clădiri mari ci afară, pentru cei nevoiaşi şi
păcătoşi.

Astfel, când sunt aici, în biserică, citesc un text
şi ţin o predică, dar afară, în câmp, nu predic nici o învăţătură pentru
biserică deoarece oamenii nu o pot înţelege, sau nu vor fi de acord cu ceea ce
învăţ.

Dacă aş merge afară cu doctrina unei biserici, de
exemplu, cu doctrina Bisericii Metodiste, atunci baptiştii nu vor fi de acord
cu mine; dacă voi predica doctrina baptistă, nu vor fi de acord luteranii; dacă
voi predica doctrina penticostală, nu vor fi de acord nazarinenii; dacă voi
predica doctrina nazarineană, nu vor fi de acord cei de la „Adunarea lui
Dumnezeu”, etc. Vedeţi? Aceasta înseamnă că voi trebuie să mergeţi afară cu
ceva în care să nu se poticnească nimeni.

În dimineaţa aceasta urăm „bun venit” fiecărui
credincios, indiferent care este crezul sau denominaţiunea lui, deoarece câtă
vreme sunteţi născuţi din nou, din Duhul lui Dumnezeu, sunteţi fraţii şi
surorile noastre. Dacă este voia Domnului, azi aş vrea să vorbesc ceva pentru
biserica aceasta, deoarece noi stăm pe învăţătura Bibliei. Eu ştiu că vorbind
numai Cuvântul, s-ar putea ca în mintea unora să se nască întrebări şi să
spună: „Păi, eu n-am fost învăţat aşa!” sau: „Niciodată nu am crezut în felul
acesta!”

Nădejdea mea este că dacă cineva nu crede lucrurile
despre care vorbesc eu, pentru că denominaţiunea lui nu învaţă aşa, nu se va
simţi ofensat de ceea ce voi spune, deoarece primul pas pe calea credinţei este
pocăinţa adevărată, umilinţa dată de Dumnezeu, care te duce la botezul cu Duhul
Sfânt.

Totuşi, vreau să vă spun că o biserică fără
învăţătură, este asemenea unei meduze care nu are coloană vertebrală. Dar noi
avem coloană vertebrală şi nu doar coloană, ci şi dinţi, deoarece biserica lui
Dumnezeu trebuie să mănânce Pâinea vieţii.

N-aş vrea să mă înţelegeţi greşit, nici nu aş vrea
să fiu prea dur, dar voi ştiţi că în
cei treizeci de ani de lucrare în slujba Domnului, nu am primit nici un crez,
ci am stat numai pe Cuvânt.Aici sunt oameni prezbiterieni,
catolici, baptişti, penticostali, nazarineni, din Biserica lui Dumnezeu, de la
Sfinţii Pelerini, etc. şi eu ştiu că fiecare biserică are propriul ei crez. În
ce mă priveşte, nu vreau să vă împing să renunţaţi la aceste crezuri, dar
doresc să vă pun în faţa învăţăturii Bibliei ca să puteţi înţelege cum stau
lucrurile.

Acesta este motivul pentru care voi încerca să fac
acest lucru cu dragoste şi afecţiune, cu milă şi cu tot ce pot, ca să puteţi
vedea ce spune Scriptura.

Subiectul din dimineaţa aceasta este mai lung,
deoarece nu vreau să mă grăbesc pentru ca voi să puteţi înţelege ceea ce voi
spune.

Ştiu că unii dintre voi vor spune: „Păi, ce crede
el? Este baptist sau penticostal? Crede în vorbirea în limbi sau este cutare
sau cutare?” Vedeţi? Dacă veţi spune că sunteţi de acolo sau de dincolo, vă vor
arunca la fel ca pe un cartof fierbinte. Da, ei nu se vor opri să asculte şi nu
vor lua în considerare ceea ce spuneţi, ci vă vor da afară. De ce aceasta?
Pentru că nu faceţi parte din denominaţiunea lor.

Totuşi, vreau să vă spun că eu nu am întâlnit nici
un dezacord în adunările mele (între fraţi), deoarece întotdeauna am predicat venirea
Domnului, salvarea şi vindecarea divină, iar o asemenea vestire nu poate răni
nici o persoană care crede Cuvântul.

În ce priveşte adunările acestea, noi nu avem
propria noastră învăţătură, ci avem învăţătura Cuvântului.

Cu toate acestea, unii oameni vin şi spun: „Păi,
fratele Branham a spus aşa şi aşa!” dar adevărul este că noi trebuie să avem o
învăţătură şi aceasta este Cuvântul.

Nu demult am fost la o adunare, iar acolo s-a pus
următoarea întrebare: „Fratele Branham crede în siguranţa veşnică a unui
credincios?” Vreau să vă spun că lucrul acesta nu are nici o importanţă, pentru
că dacă eşti salvat, aceasta este totul; aceasta este siguranţa.

Eu nu le-am răspuns nimic atunci şi din cauza
aceasta şaizeci de adunări au renunţat să mă mai sponsorizeze, dar în dimineaţa
aceasta aş vrea să spun bisericii din locul acesta, de ce cred eu ceea ce cred.

Haideţi să ne rugăm:

Doamne, care L-ai ridicat pe Isus dintre cei morţi
şi ni L-ai dat ca dovadă a dragostei Tale pentru noi. Prin spălarea apei
Cuvântului, El a sfinţit nişte oameni, făcându-i deosebiţi – un grup chemat
afară.

 O, noi
aşteptăm plini de răbdare cea de-a doua venire a Sa. Doamne, noi ştim că
oamenii au o mulţime de crezuri şi denominaţiuni, de aceea Te rugăm, Tată
Dumnezeule, să-i binecuvântezi pe fiecare dintre ei.

Priveşte lucrurile pe care stau căci s-ar putea ca
noi să nu fim de acord cu ei în multe privinţe, deşi în principiu, ca fraţi
creştini, stăm umăr la umăr cu ei şi nu doar umăr la umăr, ci inimă la inimă.

În zilele acestea pline de indiferenţă, când mulţi
sunt încăpăţânaţi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, Te rugăm să
laşi ca Duhul Sfânt să atragă inimile noastre mai aproape de Tine, cu fiecare
zi care trece.

Vindecă bolnavii care sunt printre noi în dimineaţa
aceasta şi priveşte spre cei care vor să intre în apa botezului.

Rugămintea noastră este ca Duhul Sfânt să îi umple
cu prezenţa Ta şi să-i pecetluieşti astfel încât să nu mai privească spre
lucrurile lumii. Umple-i cu Duhul Sfânt, în dragostea divină, astfel încât să
aibă părtăşie unii cu alţii.

Doamne, Tu m-ai trimis de-a lungul naţiunilor, deşi
sunt un om fără şcoală, pentru că ai văzut că în inima mea mă încred numai în
Tine. Lucrurile pe care le cred şi pe care le-am învăţat din Biblie, au fost
legitimate de fiecare dată de Îngerul Domnului care a fost trimis pentru a face
aceasta. De multe ori oamenii s-au gândit că sunt un înşelător, dar Tu eşti
Judecătorul inimii.

Mă gândesc la Pavel, care a predicat mai întâi
iudaismul ajungând un bărbat renumit în neamul lui, dar apoi L-a vestit pe Isus
cel răstignit şi aceasta nu prin cuvinte alese, ci prin puterea Duhului Sfânt,
ca să-i atragă pe oameni la Hristos.

Rugămintea noastră este ca Tu să dregi părtăşia şi
vestirea noastră cu sarea Duhului Sfânt, cu sângele Domnului Isus şi să ne faci
oameni deosebiţi, astfel încât lumea să vadă în vieţile noastre chipul Tău şi
astfel să înseteze şi ei după Tine. 
Păstrează-ne smeriţi şi umple-ne cu dragostea şi cu Duhul Tău, pentru că
Te rugăm aceasta în Numele Celui care S-a rugat pentru noi ca să fim una, căci
atunci toţi oamenii vor şti că suntem copiii Tăi, deoarece vor vedea că avem
dragoste unii pentru alţii. Amin.

Ştiu că este cald, de aceea, dacă vreţi să porniţi
ventilatorul este în ordine.

Acum aş vrea să citesc ceva din Biblie. (Fratele
Neville îl întreabă pe fratele Branham: „Te deranjează ventilatorul acesta?”
„Nu, domnule, este în ordine.”).

Să deschidem la cartea lui Ioel, de unde vom citi
câteva versete: mai întâi vom face o scurtă introducere, apoi vom face mai
multe legături.

Deci Ioel 1.1-4, apoi capitolul 2.25-27
şi după aceea Romani 1.24-25 şi capitolul 3.4:

Ioel 1.1-4: „Cuvântul Domnului care a fost
spus lui Ioel, fiul lui Petuel.

Ascultaţi lucrul acesta, bătrâni! Şi luaţi
seama toţi locuitorii ţării! S-a întâmplat aşa ceva pe vremea voastră, sau pe
vremea părinţilor voştri?

Povestiţi copiilor voştri despre lucrul
acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să
povestească neamului de oameni care va urma!

Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat
lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat
lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.”

Ioel 2.25-27: „Vă voi răsplăti astfel anii pe
care  i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec,
Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimis-o împotriva voastră.

Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda
Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu
niciodată nu va mai fi de ocară!”

Romani 1.24-25: „De aceea, Dumnezeu i-a lăsat
pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri
trupurile;

Căci au schimbat în minciună Adevărul lui
Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care
este binecuvântat în veci! Amin.”

Romani 3.4: „Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu
să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este
scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când
vei fi judecat.”

Acum vom intra într-un subiect foarte serios,
deoarece cred  că va veni un timp în care
vor fi reaşezate toate lucrurile care au fost făcute greşit. Noi încercăm din
toate puterile (şi asemenea nouă marii evanghelişti Billy Graham, Oral Roberts,
etc. precum şi păstorii şi lucrătorii care sunt credincioşi chemării divine),
să avem şi în timpul acesta o trezire.

Eu cred că şi voi, copiii lui Dumnezeu, vă rugaţi
pentru o trezire. Zeci de mii de rugăciuni se înalţă în fiecare ceas spre
Dumnezeu cerând o trezire, iar eu vreau să vă spun că în Biblie este scris că
dacă oamenii se vor aduna laolaltă în Numele Domnului Isus şi se vor ruga, El
îi va auzi din ceruri.

Deci, dacă copiii lui Dumnezeu sunt adunaţi laolaltă
şi se roagă pentru o trezire iar ea nu vine, înseamnă că pe undeva este ceva
greşit.

Să nu uitaţi că există un singur lucru care poate
face ca cererea voastră să fie ascultată de Dumnezeu, iar acesta este să
procedaţi conform poruncii lui Dumnezeu.

Priviţi Universul! Fiecare stea sau planetă se mişcă
conform legilor cosmice; soarele se vede de pe pământ în funcţie de mişcarea
pământului în jurul axei sale, etc. Vedeţi? Totul trebuie să lucreze conform
legii Planului Său, deoarece atunci când a făcut toate lucrurile, Dumnezeu a
pus şi o lege după care să lucreze.

Astfel, fiecare lucru trebuie să acţioneze şi să
lucreze conform legii date de Dumnezeu, căci altfel nu va lucra corect.  În legătură cu aceasta vreau să vă spun că eu
sunt sigur că undeva este ceva greşit cu biserica, deoarece se mişcă prea încet
pentru ceasul în care trăimŞi
pentru că undeva este o greşeală, aş vrea ca în această zi, când suntem în
aşteptarea venirii Domnului, să stăm jos şi să vedem unde este greşeala şi care
este cauza ei.

Dacă cineva este bolnav, voi nu veţi putea prescrie
tratamentul potrivit decât după ce mai întâi aflaţi care este cauza.  Astfel, dacă intraţi în cabinetul unui medic
şi îi spuneţi: „Mă doare capul şi am greţuri,” iar el vă dă o aspirină şi vă
trimite acasă, înseamnă că vrea doar să scape de voi, deoarece un medic
adevărat va diagnostica mai întâi cazul, căutând să vadă care organ a ieşit din
ordine, apoi va prescrie tratamentul cel mai bun.

Acelaşi lucru este şi în cazul Împărăţiei lui
Dumnezeu. Noi trebuie să aflăm ce este greşit şi să punem lucrurile în ordine,
începând din acel punct, deoarece Scriptura este ca o prescripţie medicală. Un
medic cercetător face studii timp de ani de zile, pentru a afla medicamentul
potrivit pentru distrugerea unui anumit microb. De exemplu, în cazul febrei
tifoide ei pot să vă dea un ser prin care microbul de tifos este ucis. Dar
medicul trebuie să fie foarte atent cum prescrie tratamentul, pentru că dacă
doza este prea mică nu va ajuta la nimic, iar dacă este prea mare v-ar putea
ucide.

Vedeţi? Reţeta trebuie preparată apoi de farmacist
în conformitate cu prescripţia dată de medic.

De aceea, dacă în biserică este ceva greşit astăzi,
dacă nu se vede propăşirea care ar trebui să fie, înseamnă că undeva este ceva
pe dos şi ca urmare, ar trebui să ne întoarcem la „Prescripţie” ca să vedem
unde anume am deviat; ca să vedem de ce biserica este atât de bolnavă şi care
este boala de care suferă.

Da, este boala păcatului, iar aceasta înseamnă că
trebuie să vedem ce a prescris „Doctorul” 
şi apoi să verificăm dacă păstorii noştri farmacişti ne-au dat
medicamentul conform prescripţiei.

Dar nu uitaţi! Voi aţi putea adăuga ceva foarte
apropiat Adevărului, Scripturii diagnosticate, dar aceasta îl va ucide pe
pacient. Eu nu spun că noi am făcut aceasta, dar ce s-ar întâmpla dacă vreunul
dintre farmaciştii noştri ar adăuga ceva la prescripţia lui Dumnezeu? O, dacă
fac aşa ceva, ei îi vor ucide pe pacienţi, prin faptul că-i lasă să moară în
păcat!

Poate cineva spune: „Bine, dar ei au fost sinceri!”

Nu, aceasta nu poate fi o scuză. Un farmacist poate
să-i dea unui om, acid carbonic. El este foarte sincer când face aceasta, dar
ştiţi care este urmarea? Acel om va muri. Da, el va muri chiar dacă farmacistul
a fost sincer.

Vedeţi? Sinceritatea nu este totul.

Eu pot spune că şi păgânii sunt sinceri în ceea ce
fac. Da, ei sunt atât de sinceri încât vă asigur că de multe ori sinceritatea
noastră creştină rămâne cu mult în urma lor. Eu am văzut cum păgânii şi-au
aruncat copiii la crocodili ca să-i aducă jertfă în cinstea zeului apelor şi
sunt sigur că printre creştini nu aş putea găsi un asemenea devotament şi
sinceritate.

Am văzut oameni care s-au aşezat pe ţepuşe şi şi-au
rupt oasele picioarelor; am văzut oameni care şi-au luat copiii şi i-au tăiat
bucăţi, etc. Vedeţi, ei au fost sinceri când le-au luat vieţile, dar cu toate
acestea erau greşiţi.

Acum haideţi să privim puţin în cartea lui Ioel.

În capitolul 1.3 citim: „Povestiţi copiilor
voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar
copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma,”
căci
Cuvântul Meu se va împlini negreşit.

În versetul 4 citim: „Ce a lăsat nemâncat
lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat
lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.”

Dacă veţi
căuta în cartea de Zoologie, veţi vedea că aceste patru lăcuste sunt de fapt
una şi aceeaşi insectă în patru stadii diferite de dezvoltare: ou, larvă, nimfă
şi adult.

Noi ştim că şi „coconul” este de fapt larva învelită
sau „gogoaşa” din care va ieşi fluturele, dar înainte ca să ajungă insectă,
adică fluture, ea a fost mai întâi larvă.

Deci, când
vorbim despre aceste patru lăcuste, ne gândim la una şi aceeaşi insectă în cele
patru stadii de dezvoltare ale ei.

Acum fiţi atenţi.

Mai întâi a fost depus oul, apoi a ieşit larva, cares-a dezvoltat mai departe devenind nimfă şi apoi adult.

Astfel, răul care a pornit la început este cel ce
cauzează şi astăzi necazul.

Haideţi să ne întoarcem deci înapoi, la Biblie, ca
să vedem începutul acestui rău. Noi ştim că pentru a zidi Biserica este nevoie
de „material”, iar acest „material” vine de la Domnul.

Eu ştiu că ceea ce spun acum este dur, şi ştiu că
totul se înregistrează, aşa că milioane de oameni din lumea aceasta vor
asculta, dar vreau să vă spun că înainte ca să avem un Templu al Bisericii lui
Dumnezeu este nevoie să punem la loc tot ceea ce au mâncat aceste lăcuste.
Pentru aceasta însă este nevoie să mergem înapoi ca să vedem ce anume au mâncat
ele, deoarece aceasta este ceea ce trebuie reaşezat în Biserică. Altfel, nu vom
ajunge niciodată la puterea şi slava pe care a avut-o biserica primară.

Dacă, de exemplu, cineva dă jos coaja de pe un
copac, este nevoie ca ea să se refacă pentru că altfel acel copac nu va mai
putea face roade, ci se va usca. Voi ştiţi că coaja copacului este de fapt
învelişul „vaselor” prin care curge seva, adică viaţa pomului.

Tot astfel, Biblia este „învelişul” în care se află
Viaţa bisericii.

Cum am putea obţine sevă de struguri dacă avem un
înveliş străin? Nu, nu va fi bine, pentru că viţa nu va accepta un alt înveliş,
ceea ce înseamnă că este nevoie de învelişul original – de viţă de vie.

Da, voi trebuie să aveţi scoarţa originală! Şi
există o singură cale ca ea să revină pe viţă, şi aceasta este atunci când o
face să crească Dumnezeu însuşi.

Noi putem face; putem pune o altă scoarţă, dar nu va
merge! Nici o intervenţie a omului nu va ajuta la nimic, aşa că ori vom urma
calea dată de Dumnezeu, ori copacul nostru va muri.

Învelişul pus de mâna omului nu va funcţiona.

Tu poţi înveli o cârpă în jurul acelui copac şi să
spui: „Acum va creşte!” dar ascultaţi! Cârpa nu este Planul lui Dumnezeu de
aceea este nevoie ca acolo să fie coaja, învelişul vieţii. Când seva va veni de
la rădăcină, va produce aceeaşi viaţă pe care a avut-o copacul înainte de-a fi
mâncată de insecte.

Nu-i de mirare că noi nu putem avea campanii de
vindecare; nu-i de mirare că totul este pe dos în biserici; nu-i de mirare că
unii găsesc lucruri cu care nu sunt de acord, deşi sunt scrise în Biblie; nu-i
de mirare că între noi sunt atâtea „ismuri” , nici că nu putem purta
adevăratele roade ale răbdării, bunătăţii, dragostei, milei, blândeţii, etc. Şi
de ce aceasta?

Pentru că învelişul, linia vieţii, a fost luat jos
de pe acest copac, aşa că el nu va mai aduce niciodată roade cât timp este
învelit cu cârpe (cu crezuri sau cu orice alt înlocuitor al cojii originale).

Este nevoie de puterea Dumnezeului celui
Atotputernic care să facă să crească din nou acea scoarţă originală.

Nu a spus Isus în Scriptură că:

„Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi
înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.

Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns
tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, ca nu cumva
să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i
vindec.”
(Matei 13.14-15).

De ce aceasta? Pentru că nici un om nu poate veni la
Hristos până când nu primeşte o descoperire de la El.

Într-una din zilele trecute, mă gândeam: „Oare de ce
nu pot vedea oamenii aceste lucruri? De ce trec nepăsători deşi s-au întâmplat
atât de multe semne şi minuni chiar sub ochii lor?”

Oh, pe mine nu mă interesează câtă cunoştinţă are
cineva, cât de bine poate reda texte din Biblie, etc. deoarece adevărul este că
voi nu-L veţi putea vedea până nu veţi primi personal o descoperire din partea
lui Dumnezeu şi aceasta pentru că întreaga Scriptură şi Biserica Domnului sunt
zidite pe descoperirea spirituală a Cuvântului.

 De ce Abel a
adus o jertfă mai bună decât Cain? De ce n-a urmat exemplul lui Cain, care a
zidit un altar mult mai frumos decât al lui?

Pentru că Abel a primit o descoperire de la
Dumnezeu.

Voi ştiţi că Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine
zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Şi ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan
Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul din proroci.”

„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”

Simon Petru, drept răspuns, i-a zis: „Tu eşti
Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”

Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice
de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit
lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.”
(Matei 16.13-17).

Vedeţi? Petru n-a învăţat acest lucru din cărţi,
nici în vreun seminar, sau din ceva scheme făcute de oameni, ci i-a fost
descoperit de Tatăl.

 „Şi Eu îţi
spun: „tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi biserica Mea şi porţile
Locuinţei morţilor nu o vor birui.”
(v. 18).

Iată-vă! Descoperirea spirituală a Cuvântului lui
Dumnezeu.

Biblia spune că Isus a făcut o mulţime de semne şi
minuni dovedind că este Mesia, dar cu toate acestea oamenii nu L-au putut
crede. De ce aceasta? Pentru că Isaia a spus despre ei: „…într-una veţi auzi
şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea şi nu veţi pricepe.”
(Isaia 6.9).

Este posibil aşa ceva? Desigur.

Ei erau şcolarizaţi, erau cei mai mari religioşi,
erau sfinţi, fără prihană şi fără pată, căci dacă ar fi greşit într-o singură
privinţă sau o singură iotă din Cuvânt, ar fi fost ucişi fără milă cu pietre.
Da, nu li se putea găsi nici o vină, nici cât să pui un deget pe ei; cercetau
Scripturile zi şi noapte, din generaţie în generaţie, dar cu toate acestea au
fost orbiţi de Dumnezeu ca să nu poată vedea, astfel încât atunci când au văzut
lucrările făcute de Domnul Isus au spus: „Face Dumnezeu aceasta?”

Da, pentru că El face tot ceea ce vrea, iar noi nu
vom putea să-I dictăm niciodată ce trebuie să facă şi ce nu.

Nu spunea Pavel în Romani 9.17 că Dumnezeu l-a
ridicat pe Faraon înadins ca să-i împietrească inima, astfel încât să se poată
proslăvi?

„Fiindcă Scriptura zice: „Te-am ridicat înadins,
ca   să Îmi arăt în tine puterea Mea, şi
pentru ca Numele Meu să fie vestit pe tot pământul!”

Nu şi Esau a fost respins înainte de a se naşte
chiar?

 „…pe Iacov
l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
(v.13).

Vedeţi, Dumnezeu l-a urât. Aceasta arată că totul
lucrează conform hotărârii mai dinainte a lui Dumnezeu, pentru că El nu a
adormit, ci ştie exact toate lucrurile.

Noi judecăm oamenii după ceea ce vedem la suprafaţă
(dacă sunt sinceri şi cinstiţi), judecăm biserica după numărul membrilor ei şi
ne uităm după evanghelişti renumiţi, dar nu acesta este etalonul, ci Biblia
spune:

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele
nu vor trece.”
(Matei 24.35).

Ce a lăsat larva, a mâncat omida.

 Vedeţi? Pe
undeva este ceva greşit deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este veşnic, aşa cum El
însuşi este veşnic. Deci Cuvântul lui Dumnezeu nu poate să cadă, aşa cum nici
Dumnezeu nu poate cădea.

Haideţi să mergem înapoi ca să vedem unde este
greşeala.

Să luăm pentru aceasta textul din Romani 3.4:

„Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit
adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să
fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi
judecat.”

Voi merge acum prin acest subiect, de aceea v-aş
ruga să fiţi atenţi.

Haideţi să ne aliniem cu Dumnezeu, orice ar spune
cineva. Voi folosi patru lucruri diferite din Scriptură, ca să vă arăt cine
sunt aceste patru insecte care au mâncat Viaţa bisericii Dumnezeului celui viu,
ologind-o sau mai bine zis, oprindu-i creşterea.

Noi toţi: metodiştii, baptiştii, prezbiterienii,
nazarinenii, tabernacolul Branham, etc. admitem că undeva este ceva greşit şi
vreau să spun că acest tabernacol este la fel de vinovat ca toţi ceilalţi,
deoarece Cuvântul spune că dacă cineva ştie să facă binele şi nu-l face,
păcătuieşte.

Acum haideţi să ne întoarcem înapoi.

Voi numi acum cele patru insecte care au mâncat
Viaţa bisericii, începând din biserica primară.

Priviţi. Biserica a fost întemeiată în ziua de
rusalii. Atunci Petru a ţinut prima sa predică. Da, el a fost cel care a făcut
acest lucru în ziua când s-a născut biserica adevărată.

Şi dacă Dumnezeu este veşnic înseamnă că El nu se
poate schimba aşa că şi biserica Sa trebuie să rămână întotdeauna cum a fost la
început. Sunteţi de acord cu aceasta? 
(Amin).

Biserica
trebuie să rămână cum a fost la început, dar necazul este că omul a ciopârţit-o
cu propriile sale interpretări. Să nu încercaţi niciodată să interpretaţi
Cuvântul lui Dumnezeu, ci spuneţi întotdeauna numai ceea ce spune El.

Aliniaţi-vă
în toate cu ceea ce spune Dumnezeu şi nu schimbaţi nimic, deoarece
Biblia spune că „nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii
au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”
(1 Petru 1.21).

Aceasta înseamnă că nu avem voie să schimbăm
Cuvântul după gândirea noastră, ci trebuie să citim şi să spunem numai ceea ce
este scris.

Aceasta cred, şi pot spune că nu-mi pasă cât pare de
ridicol! Eu cred fiecare Cuvânt al Său.

Amvonul nu este un loc pentru glume, ci pentru
sinceritate, de aceea ce voi spune în continuare nu este o glumă, ci este ceea
ce mi-a spus cineva cu care am discutat de curând.

Acel om mi-a spus că în Sud era un frate de culoare,
care purta tot timpul Biblia la el. Văzându-l, şeful lui a început să glumească
cu el şi i-a spus:

„De ce porţi Biblia cu tine, doar nu ştii să
citeşti!”

„Am luat-o cu mine pentru că o cred”, a răspuns
sclavul. (Acesta este un motiv bun). „Într-adevăr, nu pot s-o citesc,  dar ştiu că ceea ce scrie în ea este
adevărat. Cred chiar şi ceea ce scrie pe coperta acestei cărţi, (adică Sfânta
Scriptură).”

„Şi ai face tot ce spune Biblia?”

„Da, domnule. Dacă-mi veţi citi din Biblie, voi face
întocmai, pentru că este o poruncă a lui Dumnezeu.”

„Cum ar fi dacă aş citi din această Biblie şi ţi-aş
spune că Domnul a zis să sari prin peretele acela de piatră? Cum ai putea să
sari prin el dacă nu este nici măcar o găurică?”

„Dacă mi-ai citi aceasta din Biblie, deci dacă
Domnul mi-ar cere să fac acest lucru, l-aş face întocmai, deoarece cred că El
va pregăti şi gaura prin care să trec atunci când voi ajunge lângă acel zid.”

Vedeţi, aceasta este! Dumnezeu a spus că oricât de
ridicol pare ceea ce facem, noi să mergem înainte prin EA, căci dacă Îl
ascultăm în totul, El se va îngriji de restul. Este treaba Lui. Partea ta este
doar să păşeşti înainte.

Acum, unul din primele lucruri despre care aş vrea
să vorbesc, este că după ce am aflat că temelia trebuie să fie originală, este
necesar să ne întoarcem la început. Da, dacă vedem că viţa nu se comportă cum
trebuie, înseamnă că ceva nu este în ordine cu ea şi atunci trebuie să ne
întoarcem ca să vedem unde este problema.

Unul din primele lucruri pe care vreau să le
menţionez, este că din biserică a plecat ceva foarte important şi anume
CREDINŢA.

Oamenii de astăzi nu mai au credinţă aşa cum au
avut creştinii de la început.
De ce? Pentru că lăcusta a intrat şi a
mâncat „linia vieţii”, adică credinţa
. Astfel, oamenii au schimbat credinţa cu crezurile denominaţionale pe
care se bazează.

Dar ştiţi ce spune Iuda în versetul 3 din epistola
sa?

„Să luptaţi sincer pentru credinţa (nu
pentru un crez) care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.”

(Traducere din engleză).

Da, pentru credinţa care a fost dată cu treizeci şi
trei de ani înainte de scrierea acestei epistole.

Acum oamenii vin şi spun: „O, aceasta este împotriva
crezului nostru!” dar Biblia vorbeşte de o singură credinţă. Da, ea
recunoaşte numai „un DOMN, o CREDINŢĀ şi un BOTEZ.” (Efeseni
4.5).

Poate tu ai un crez, dar noi dorim credinţa dată
sfinţilor o dată pentru totdeauna, deoarece Cuvântul spune: „Să luptaţi
sincer…”
adică” Să staţi de partea ei ca s-o apăraţi”.

Vedeţi? „Să luptaţi sincer pentru credinţa care a
fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.”

Când au fost ei numiţi sfinţi? Când au fost sfinţiţi
prin Duhul Sfânt.

Şi Iuda, fratele Domnului, spune: „Vă îndemn
să luptaţi sincer pentru credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.”

Nu lăsaţi ca acea credinţă să cadă! Credinţa sfinţilor nu a fost în crezuri, în
denominaţiuni, în clădirea bisericii sau în vreo asociaţie, ci a fost în
prezenţa Dumnezeului celui viu.

Acum ascultaţi ceea ce vreau să vă spun în
continuare.

„Linia vieţii” dintr-o biserică sau dintr-un
grup de oameni este prezenţa Dumnezeului celui viu, care face exact aceleaşi
lucrări pe care le-a făcut la început.

Dacă la început, prezenţa Dumnezeului celui viu a
adus un Rusalii cu putere, cu semne şi minuni; dacă a adus un popor plin de
slava lui Dumnezeu, care striga şi vorbea în alte limbi, care mergea afară gata
să fie martirizat pentru credinţă, înseamnă că LA FEL TREBUIE SĀ FIE ŞI ASTĀZI.

Haideţi deci să luptăm şi noi sincer pentru
credinţă, până când moartea ne va despărţi, ne va elibera. Da, să luptăm cu
toată sinceritatea pentru ea.

Noi nu vom face compromisuri să citim unele cărţi,
unele teologii făcute de oameni. Nu vom face compromis cu nici un crez, cu nici
o carte de rugăciune şi nici cu părerea cuiva. Nu! Noi nu vom accepta nici
un crez, ci doar pe Hristos! Nici o lege, doar dragostea; nici o carte, decât
Biblia; nici o dogmă, ci doar Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Biblia este
singura Carte care spune Adevărul de la Geneza până la Apocalipsa.

Fiecare parte a Cuvântului trebuie să se lege una
cu cealaltă, pentru că altfel interpretarea mea este greşită, deoarece Dumnezeu
nu-Şi poate contrazice propriul Cuvânt, ci trebuie să spună întotdeauna numai
ceea ce a spus la început.

Dacă această cămaşă este ţesută cu o aţă albă de
aceeaşi calitate şi culoare, este albă.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru biserică. Dacă
biserica este albă: născută din nou, fără pată şi fără zbârcitură, înseamnă că
este ţesută din acelaşi fir cu care a început lucrarea în ziua de rusalii, când
primii creştini au trăit experienţa botezului cu Duhul Sfânt, care i-a făcut să
ardă şi să clocotească pentru El.

Voi nu puteţi adăuga un fir putred, nici un fir de
cânepă, pentru că dacă veţi face aceasta ţesătura nu va mai ieşi albă, ci o
veţi strica.

Aşa s-a întâmplat cu biserica. Un vierme mic a
intrat în ea şi a mâncat credinţa.

Astfel, acum poţi să-i auzi pe unii spunând: „Eu
cred în sfânta Biserică Romano-catolică.”

În ce mă priveşte, eu cred în Hristos Isus, Fiul lui
Dumnezeu. Cred că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; cred în puterea
învierii Sale şi ştiu că pentru că El trăieşte, voi trăi şi eu.

Vedeţi? Eu nu voi trăi pentru că urmez un crez sau o
denominaţiune, ci pentru că Hristos trăieşte în mine. Da, eu sunt în Hristos,
de aceea trăiesc cu El şi prin El, pentru că Viaţa Sa este ţesută prin mine.
Dacă nu este aşa, înseamnă că nu sunt al Lui. Domnul NU are nevoie de mintea
mea, ci îmi cere inima, trăirea şi mişcarea, ca să Se oglindească pe Sine
însuşi în ele.

El se ţese în Cuvântul Său, de aceea nu este posibil
ca într-un loc să spună într-un fel, iar în altul să spună altceva. Biblia
spune că Isus I-a mulţumit Tatălui şi i-a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns
aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.”
(Matei 11.25).

Acesta este
scopul lui Dumnezeu.

De ce a
îngăduit Dumnezeu ca oamenii să devină păcătoşi? Pentru a-Şi putea îndeplini
scopul de a deveni Mântuitorul lor.

El este mai
mare decât păcatul şi ar fi putut opri apariţia acestuia; ar fi putut să-l
oprească pe Satana s-o înşele pe Eva, dar Dumnezeu avea un scop. Acesta este
motivul pentru care El a permis ca Satana să pervertească neprihănirea şi să
ducă omenirea în păcat: pentru ca Dumnezeu să Se poată descoperi ca Mântuitor.

El l-a
lăsat  pe om să se îmbolnăvească pentru
că este un Vindecător.

Dumnezeu
trebuie să fie drept, de aceea a pus Pomul vieţii şi pomul morţii (pomul
cunoştinţei binelui şi răului) înaintea fiecărui om, aşa cum a făcut cu Adam şi
cu Eva, ca să decidă singur.

Credeţi că
Dumnezeu a greşit atunci când i-a lăsat pe Adam şi pe Eva să aleagă? Nu, El nu
a greşit, iar acum face acelaşi lucru şi cu tine, de aceea depinde de tine ce
vei alege.

Primiţi
credinţa adevărată, credinţa dată sfinţilor la început, şi nu ceea ce avem în
bisericile de astăzi!

Uitaţi-vă
la penticostali, la metodişti şi la prezbiterieni, la nazarineni, la Sfinţii
pelerini şi la Tabernacolul Branham. Noi toţi suntem vinovaţi pentru că nu
luptăm sincer pentru credinţa sfinţilor.

Poate că în
biserică se iscă o mică neînţelegere care va duce la ceartă (vă spun aceasta
direct). Imediat se va forma o mică „clică”, în timp ce alţii vor trece de
partea celorlalţi şi astfel va începe lupta. Dar eu vă întreb: Aceasta este
credinţa pentru care ne cheamă Domnul să luptăm? Îndeamnă învăţătura
apostolilor la o astfel de luptă? Nu!

Frate, în
mijlocul lor au avut cazul lui Anania şi Safira şi eu vă spun: Dumnezeu este
încă Acelaşi!

Noi am
putut vedea aceasta clar. O astfel de luptă iscată în biserica nu este sinceră!

Oamenii
merg afară şi spun: „Păi, biserica mea nu învaţă să credem în minuni!
Dimpotrivă, ea susţine că zilele minunilor au trecut!” Dacă gândiţi astfel,
înseamnă că nu luptaţi sincer pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată
pentru totdeauna……………………………………………………………………… … Eu cred că există şi daruri
adevărate şi originale ale Duhului Sfânt şi noi luptăm sincer pentru acestea.
Aşa este. Noi credem că sfinţii vorbeau în limbi.

Dar oamenii
de astăzi spun: „Eu nu cred în vindecarea divină! Nu cred ceea ce spune grămada
aceasta de fanatici!”  Noi însă credem că
există un Dumnezeu care vindecă bolnavii şi aceasta pentru că El este Acelaşi
ieri, azi şi în veci.

Eu am
văzut o mulţime de oameni care au pretenţia că pot deosebi duhurile, dar nu
cred aceasta, deoarece există Unul singur care poate face lucrul acesta: Duhul
lui Dumnezeu.
El este Acela
care face deosebirea prin darul cunoaşterii gândurilor ascunse, care cheamă şi
vorbeşte şi care este desăvârşit de fiecare dată.

Noi luptăm
sincer pentru această credinţă care a fost dată sfinţilor o dată pentru
totdeauna.

În ce
priveşte visele, eu ştiu că sunt şi vise adevărate, dar de multe ori oamenii
mănâncă bine seara apoi se culcă şi au coşmaruri. Atunci sar repede în sus şi
spun că au avut o vedenie. Dar există şi vedenii adevărate şi originale, care
vin de la Dumnezeu. Desigur, pentru că El a făgăduit că va face aceasta.

 Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în
veci, de aceea nu Se schimbă niciodată, ci va face întotdeauna aceste lucruri.

Biblia
spune că „atunci când va fi
printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui printr-o vedenie sau îi
voi vorbi într-un vis.

Dacă ceea ce
spune el se va împlini, să-l ascultaţi pentru că Eu sunt cu el, dar când ceea
ce spune în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un
cuvânt spus din îndrăzneală; să n-ai teamă de el.”
(Deuteronom 16.22 – parafrazare).

Dumnezeu nu
poate minţi, ci El spune întotdeauna numai Adevărul.

Uitaţi-vă
la Pavel în noaptea aceea când corabia a fost prinsă de furtună şi trântită
încoace şi încolo de valuri, iar diavolul râdea şi se bucura, zicând: „O, voi
scufunda corabia şi-i voi îneca pe toţi, căci corăbioara aceasta micuţă şi
hodorogită nu va rezista!”

Şi Biblia
spune că multe zile la rând soarele şi 
stelele n-au mai fost văzute, iar furtuna era tot mai puternică. Şi
totuşi, acea micuţă corăbioară a scăpat pentru că acolo era unul care avea o
însărcinare şi care trebuia să predice Evanghelia. Aleluia!

Da, dar noi
nu putem suporta ca cineva să spună ceva împotriva noastră, căci dacă va face
aceasta vom exploda ca o broască râioasă care a mâncat buruieni. Noi suntem
îngrijoraţi tot timpul cu privire la una şi la alta, apoi mai avem curajul să
spunem că luptăm sincer pentru credinţă. Este posibil aşa ceva?

Tabernacolul
Branham aşteaptă să fie întărit tot timpul. De acelaşi lucru au nevoie
penticostalii, baptiştii şi toţi ceilalţi. Acesta este motivul pentru care nu
putem ajunge nicăieri. De ce? Pentru că nu suntem sinceri şi cinstiţi. Adevărul
este că ar trebui să venim în faţă posedând acel lucru care ne face neclintiţi
şi ne umple de Dumnezeu şi de credinţa care a fost dată sfinţilor.

Necazul
este că bătrâna lăcustă a intrat în biserică şi a mâncat credinţa sinceră
din ea.

Acesta este
motivul pentru care astăzi auzim spunându-se: „O, zilele minunilor au trecut!
Nu mai trebuie să faceţi asta sau cealaltă!”

Dar nu
uitaţi! Când Dumnezeu a adus la suprafaţă prima mlădiţă din viţa Sa, ea a
fost o mlădiţă de rusalii, care poseda putere: vedenii, descoperiri, vindecări,
sfinţire,
etc, toate acestea fiind făcute prin Duhul Sfânt, de
aceea, orice mlădiţă originală va fi la fel ca ea.  Desigur. Şi de câte ori viţa va odrăsli o
mlădiţă, aceasta va fi la fel ca mlădiţa de la rusalii.

Este exact
cum am spus în discuţia pe care am avut-o cu un grup de fraţi. Voi nu puteţi
obţine pere dintr-o mlădiţă de viţă-de-vie! Acesta este adevărul, pentru că
viţa aduce la suprafaţă viaţa care este în ea.

Şi dacă
Hristos este într-o persoană
(dacă
Viaţa Lui este acolo), atunci acel om va fi la fel ca Isus; va purta roadele
Lui.
De ce? Pentru că Cel ce va locui în el este Duhul Sfânt, iar El va
aduce la suprafaţă propria Sa Viaţă. Da, voi nu puteţi produce altceva.

Un
astfel de om se va purta ca Hristos, va vorbi ca Hristos, va umbla ca Hristos,
va vindeca la fel ca El, va avea vedenii ca şi El, cu un cuvânt, va aduce la
suprafaţă exact Viaţa lui Isus Hristos, pentru că o posedă.

    Omul este asemenea unei conducte pentru apă. El nu este apa, ci doar
conducta prin care trece apa.

Dacă opriţi
apa, dacă ea nu mai trece prin acea conductă, conducta va rugini.

Aceeaşi
este şi problema bisericii de astăzi. În ea sunt prea mulţi care ruginesc;
oameni care odată au avut o experienţă, dar acum totul s-a terminat.

Lăsaţi apa
să curgă pentru că aceasta va păstra viaţa.

Odată am
auzit cum un individ predica următoarele:

„Fraţilor,
scoateţi porcul afară din apă! Din stâncă izvorăsc o mulţime de izvoare limpezi
şi curate, dar apa lor este tulburată de porcii care se bălăcesc în ea. O,
scoateţi-i afară de acolo, pentru ca apa să fie curată!”

Da, sunt o
mulţime de lucruri pe care trebuie să le scoatem afară înainte ca apa care
curge din Fântâna umplută cu sângele ce-a curs din venele lui Emanuel să vină
peste noi. Păcătoşii s-au aruncat în „apa” ce se revarsă din ea şi astfel şi-au
pierdut toate pietrele vinovăţiei, indiferenţa şi toate celelalte lucruri
rele. 

Şaisprezece
lucrători au crezut că eu sunt de părere că Dumnezeu şi-a „conservat” biserica,
dar Cuvântul spune:

Cine ascultă cuvintele Mele…” (nu „cine vesteşte cuvintele Mele…”), ceea ce
înseamnă că Cel căruia Dumnezeu i-a deschis urechile să audă şi inima ca să
înţeleagă, are Viaţa veşnică.

Nici un om
nu poate crede până nu-i deschide Dumnezeu ochii şi urechile.

Ioan 5.24:
Adevărat, adevărat vă spun, că
cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică,
şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”

Şi ce se va
întâmpla cu el? A minţit Dumnezeu sau a spus adevărul? Este corectă învăţătura
care spune: „O, tu poţi fi salvat, poţi avea Duhul Sfânt şi cu toate acestea să
mergi în iad!” deci  să fii pierdut?

Să nu
credeţi niciodată o asemenea tâmpenie, căci este o minciună! De ce spun
aceasta? Pentru că dacă ai fost născut din nou cu adevărat, înseamnă că
întreaga ta natura este alta.

Dacă un om
este „plantat” în Hristos şi ca urmare îşi ia viaţa din Viţa adevărată, deci
din butucul original, nu va putea rodi niciodată pere. Voi aţi putea lega
eventual câteva pere de el, dar acel om va şti imediat că ceva este greşit. Şi
ce va face?

Va striga
şi va geme până când vor fi luate de pe el, deoarece acele roade străine vor fi
prea grele pentru el şi-l vor pleca până la pământ. Dar lui îi place să crească
şi nu poate suporta acele pere agăţate pe viţa de vie.

Observaţi! „Luptaţi
pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna,”
dar nu luptaţi
oricum, ci luptaţi cu sinceritate.” De ce? Pentru că
este o luptă între Viaţă şi moarte.

Acesta este motivul pentru care trebuie să staţi
neclintiţi pe această credinţă dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

Al doilea lucru care a fost mâncat din viţă este
DRAGOSTEA DE FRAŢI.

Isus a spus în Ioan 13.35: „Prin aceasta vor
cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă aveţi dragoste unii pentru alţii.”

Dar haideţi să luăm un exemplu.

Dacă un om nu crede la fel ca mine, voi merge chiar
în adunarea lui şi voi predica acolo pentru că îl iubesc.

Ce spune însă Biblia? „Îi veţi cunoaşte după
roadele lor.”
(Matei 7.20).

Deci, dacă ei nu vor crede ceea ce spun şi nu au
dragoste frăţească, mă vor da afară.

Da, ei nu vor fi de acord şi ca urmare se vor
îndepărta spunând: „Nu vreau să am nici o legătură cu acesta!”

Dar de ce nu vin la mine ca să discutăm pe larg
problemele, pentru că ei nici măcar nu ştiu ce cred eu? Ce diferenţă este între
credinţa mea şi ceea ce cred ei? Vedeţi? Eu cred în Isus Hristos.

În ce mă priveşte, din câte ştiu nu am lăsat în nici
o adunare un gust amar. Dar vedeţi? Dragostea frăţească a fost ignorată tot
timpul.

Pavel a văzut aceasta, de aceea în 1 Corinteni a
spus care este adevărata dragoste frăţească şi cum se manifestă ea, dar cu
toate acestea, dragostea frăţească a dispărut.

Acum fiţi
atenţi, pentru că ceea ce spun este o hrană tare.

De fiecare
dată când Diavolul ia ceva din pom, de exemplu după ce lăcusta i-a mâncat
învelişul, omul vine imediat şi pune o „cârpă”, deci ceva făcut de mâna lui, ca
să înlocuiască originalul ( în exemplul nostru învelişul, scoarţa).

Dacă
învelim însă trunchiul lipsit de coajă cu o cârpă, aceasta nu va ajuta la
transportarea sevei de la rădăcină spre crengile copacului.

Acesta este
motivul pentru care astăzi nu mai avem treziri. Sunt prea multe dogme făcute de
om, iar linia vieţii nu poate trece printr-o „cârpă” veche. Ce va urma? Viaţa
va cădea înapoi în pământ. Din cauza aceasta dau greş trezirile noastre.

Este exact
cum povestea într-una din zile, Billy Graham. El spunea că a fost în Anglia,
unde a avut câteva treziri mari. Dar oriunde a fost în acea ţară, nu a putut
să-şi lase soţia să se plimbe printr-un parc, deoarece pretutindeni întâlneai
femei şi bărbaţi care trăiau împreună fără ruşine.

Care era
cauza? Învelişul pus de Dumnezeu a fost înlocuit cu cârpe făcute de mâna
omului. Dar nu uitaţi! Cârpa nu va purta niciodată viaţa.

Desigur, o
biserică înfăşurată într-un crez omenesc nu va putea duce niciodată puterea lui
Dumnezeu sus în mlădiţe, de aceea ei vor spune: „Zilele minunilor au trecut!”
Dar aceasta nu va face ca puterea lui Dumnezeu să se prăbuşească la pământ!
Amin.

Poate veţi
crede că sunt nebun dar, dacă sunt,   
lăsaţi-mă singur căci mă simt bine aşa.

Vedeţi? Ei
vor arunca Cuvântul lui Dumnezeu. De ce? Cuvântul spune: „Eu sunt  Domnul, Eu nu Mă schimb…” (Maleahi
3.6), dar ce zic oamenii? „Păi, aceasta nu mai este valabil pentru astăzi!” Cu
alte cuvinte aceasta înseamnă că Domnul S-a schimbat, nu-i aşa?

La început, în epoca Bisericii primare nu exista
nici o denominaţiune, dar mintea omenească a încercat să-i adune pe fraţi
într-o organizaţie.

Arătaţi-mi
însă un timp în care Dumnezeu a lucrat printr-o organizaţie sau denominaţiune!
Arătaţi-mi unde scrie că Biserica Sa a fost organizată, sau arătaţi-mi o
singură biserică ce nu a căzut după ce s-a organizat.

Eu am citit
multe cărţi care se referă la această problemă: „Graiul martirilor”, Scrierile
timpurii” ale lui Jose Pus, „Cele două Babiloane” de Hislop, „Părinţii de la
Niceea”, etc. Am citit şi „Părinţii înainte de Niceea” şi peste tot scria
acelaşi lucru: că Dumnezeu nu a ordinat nici o organizaţie în Biblie, iar dacă
noi înfiinţăm o denominaţiune ieşim în afara voii Lui.

Ce se va
întâmpla? Viermele numit „denominaţiune” va mânca scoarţa originală a
dragostei frăţeşti şi o va înlocui cu o cârpă, ceea ce va face ca Viaţa lui
Dumnezeu să iasă din ea prin rădăcină.

Dacă
rădăcina şi tulpina lui David încep să crească prin Duhul Sfânt, denominaţiunea
se ridică imediat şi spune: „Zilele minunilor au trecut! Acum nu mai trebuie să
vorbiţi în limbi pentru că botezul cu Duhul Sfânt a fost pentru alte timpuri!
Desigur, toate acestea au fost la începutul bisericii, dar acum nu mai există!”

Vedeţi?
Pomul se cunoaşte după roadele lui. Dar un copac sănătos nu trebuie să fie
stropit. De ce noi îi stropim tot timpul? Pentru a nu fi invadaţi de omizi.
Vedeţi? Pentru că acel pom nu este sănătos. Dar de ce nu este sănătos? Pentru
că denominaţiunea cu crezurile ei i-a mâncat linia vieţii. Desigur.

Metodiştii,
baptiştii, prezbiterienii, penticostalii, etc, au mâncat linia Vieţii din acel
pom prin faptul că au înfiinţat o denominaţiune în care i-au adus pe
credincioşi sub conducerea unui om. Dar Dumnezeu nu vrea ca noi să ne unim sub
o putere omenească, ci vrea o unitate prin Duhul Sfânt original, care aduce în
inima noastră căinţă pentru păcatul săvârşit şi ne face una cu Hristos Isus.

Acesta este
adevărul, fraţilor şi surorilor. Acest lucru rău a început imediat după moartea
Domnului Isus Hristos, mai bine zis în anul 325 d. Hr. când s-a ţinut acel mare
Conciliu de la Niceea, unde s-au pus bazele primei organizaţii: Biserica
Catolică.

Cuvântul „catolic”
înseamnă „universal”. Mai târziu, 
din Catolicism a ieşit Luther; apoi din luterani a ieşit Wesley, iar din
metodişti au ieşit penticostalii.

De-a lungul
timpului, din aceste mişcări mari au ieşit o mulţime de organizaţii, ca:
prezbiterienii, baptiştii, nazarinenii, etc. astfel încât acum avem de-a face
cu un adevărat haos denominaţional.

Cum s-a
ajuns la aceste denominaţiuni?

Întotdeauna
când Dumnezeu a binecuvântat o biserică sau un grup de oameni, dându-le o
lumină mai mare asupra Cuvântului Său, ei şi-au tras o linie în jur şi şi-au
făcut un standard (o dogmă proprie), refuzând să meargă mai departe. Dar
Dumnezeu vrea ca noi să dărâmăm toate gardurile!

Îmi
amintesc timpul când am plecat pentru prima dată în vest. Când am ajuns în
Kansas, era timpul semănatului şi i-am văzut pe bătrânii cowboys  care niciodată nu au ştiut nimic despre
tractoare sau despre creşterea grâului, ci toată viaţa se ocupaseră de
îngrijirea vitelor. Dar când civilizaţia a înaintat, toate lucrurile s-au
schimbat. Astfel, oamenii au făcut terenuri de golf în locurile unde altădată
păşteau vitele, au adus automobile, etc. şi au împrejmuit terenurile.

Şi am putut
vedea cum acel bătrân cowboy a încălecat pe calul său bătrân şi privea cu
durere în jur pentru că nu putea suporta acele garduri, deoarece toată viaţa
trăise în natură, doar el şi Dumnezeu.

Da, el a
privit în jur şi a spus: „Nu pot suporta aceste lucruri!” după care a pornit
călare spre apusul soarelui.

Dumnezeule,
ajută-ne să avem şi noi astăzi astfel de pelerini care nu pot suporta să fie
îngrădiţi în denominaţiuni şi crezuri, ci merg spre apusul soarelui cu credinţa
de neclintit care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna şi cu o
dragoste frăţească adevărată care rupe jos orice denominaţiune şi orice crez şi
care spun: „Noi suntem fraţi! Noi suntem una în Hristos şi spunem „Amin” la
fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu!”

O, fă din
noi astfel credincioşi!

Dar ce au
făcut crezurile? Priviţi numai! Ei s-au adunat la Conciliul de la Niceea,
iar acolo au pus bazele Bisericii Catolice care înseamnă „biserica universală.”
Aceasta a dărâmat toate bisericile mici în care se putea vedea puterea lui
Dumnezeu, silindu-i pe toţi oamenii să adere la o singură biserică şi să
accepte o singură religie.

Ce a urmat?
Preoţii catolici  au luat doi boi şi l-au
legat de ei pe creştinul adevărat, cerându-i să se închine în faţa idolului sau
să sărute crucifixul pentru că altfel cele două animale vor fi mânate – unul
într-o parte şi unul în cealaltă, rupându-l astfel în două.

Au luat-o
pe femeia creştină şi au întrebat-o dacă vrea să sărute acel crucifix şi să
primească religia catolică, pentru că altfel îi vor arde părul de pe cap şi o
vor arde.

Da, ei au
început să-i chinuiască pe creştinii adevăraţi, silindu-i să primească religia
catolică.

Astfel,
femeile erau puse într-un fel de „cofraje” numite „femeile de fier”, apoi le
presau între ţepuşe, silindu-le să sărute crucifixul şi să accepte ceea ce ei
(catolicii) numeau „adevărata religie creştină”.

Dar
martirii au stat fără să clipească în faţa tuturor acestor încercări, deoarece
ştiau pe ce stau şi în Cine cred; ştiau că Dumnezeu îi va învia din morţi în
zilele din urmă pentru că le făgăduise aceasta.

O, ei au
preferat să moară decât să se plece în faţa unei lucrări făcute de mâna
omenească; în faţa unei „cârpe” murdare şi nepurtătoare de sevă. Aleluia!

Lăsaţi-mă
să mor în acelaşi loc!

Dacă Dumnezeu
nu va veni eu voi muri acolo la rădăcină (în locul unde omida a început să
mănânce), crezând că Isus Hristos, Cuvântul şi Puterea Sa este Acelaşi ieri,
azi şi în veci.

Dacă nu pot
să fiu dintre mlădiţele originale care n-au fost atinse de „cârpa” murdară şi
fără viaţă a denominaţiunilor, prefer să fiu tăiat şi aruncat asemenea unui
cartof fierbinte. Acesta este adevărul.

Eu voi
rămâne loial lângă rădăcină şi voi striga că: „Dumnezeu va reaşeza tot ce a
fost  mâncat, astfel încât biserica va
ajunge în starea pe care a avut-o la început!”
Poate că aceasta vă răneşte.

Priviţi
acum al treilea lucru mâncat de lăcustă: CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.

Organizaţiile
au tăiat jos dragostea frăţească, dar cei care-L aşteaptă pe Domnul îşi vor
înnoi puterile ca vulturii.

Da, în loc
să vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu ei au făcut o organizaţie, dar Luther
a ieşit afară din ea.

Ce s-a
întâmplat însă după moartea lui? Ei au făcut acelaşi lucru pe care-l
condamnaseră la catolici: s-au organizat.

Apoi a
ieşit Wesley; din metodişti au ieşit baptiştii, prezbiterienii, apoi au ieşit
penticostalii. Dar ce se va întâmpla mai departe? Eu nădăjduiesc că venirea lui
Hristos este foarte aproape, pentru că penticostalii au făcut acelaşi lucru ca
şi ceilalţi: s-au organizat.

Apocalipsa
2.22-23 spune că ei vor face aceasta.

Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi
celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi
de faptele lor.

Voi lovi cu
moartea pe copiii ei…”

În
versetele acestea, Domnul vorbeşte despre o curvă şi fiicele ei, care sunt la
fel ca mama lor. Da, Biserica Catolică este o curvă.

C-U-R-V-Ā,
iar Apocalipsa 17 ne arată foarte clar aceasta.

Apoi vedem
această curvă are fiice. Dacă scrie „fiice” înseamnă că nu pot fi
bărbaţi, deoarece Dumnezeu nu a spus niciodată: „fiii ei”, ci „fiicele ei”.

În Biblie, femeia
simbolizează biserica
, iar noi vedem că această femeie (biserică) are
fiice care sunt tot curve ca şi mama lor.

Dar de
ce sunt numite curve? Pentru că au comis curvie spirituală împotriva Cuvântului
lui Dumnezeu.
 Ele (organizaţiile) au
preferat să se ţină de o cârpă denominaţională în loc să lupte sincer pentru
credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

Nu demult
am discutat cu un preot, iar el mi-a spus:

„Mie nu-mi
pasă ce spune Biblia. Noi suntem biserica.”

„Dar Biblia
este Cuvântul lui Dumnezeu.”

„Noi Îl
facem.”

„În
biserica voastră nu este nici măcar un singur lucru conform Cuvântului
Bibliei”. Apoi i-am spus că am botezat o tânără în Numele Domnului Isus
Hristos.

Auzind
aceasta, preotul mi-a spus:

„Dar şi
Biserica Catolică obişnuia să facă aceasta în trecut.”

„Când?”
l-am întrebat eu. „Am aici Istoria fiecărei biserici, dar nu scrie nimic despre
ceea ce spui tu.”

„Noi credem
în catehismul nostru”, a răspuns el.

„Dar cum
rămâne cu Istoria?”

„Nouă nu ne
pasă ce spune Istoria, ci credem ceea ce învaţă catehismul.”

„De unde
ştii tu că au existat Abraham Lincoln şi George Washington  De unde ştii că au existat acei sfinţi
părinţi de care vorbeşti?”

„Pentru că
credem Istoria noastră”, a răspuns el.

„Nu există
nici o scriere care să dovedească faptul că Biserica Catolică ar fi existat
înainte de anul 360 d. Hr. Nu, creştinii din primul secol nu au cunoscut nici o
biserică catolică, dar după Niceea când ea a primit puterea, a fost prima
biserică ce n-a mai botezat în Numele Domnului Isus Hristos, ci a adus un botez
fals.”

„Păi, stai
puţin! Noi avem dreptul să facem ce vrem pentru că suntem biserica, iar
Dumnezeu este în biserica Sa.”

„Dumnezeu
este în Cuvântul Său”, am răspuns eu, „nu în biserica Sa! Astfel, dacă biserica
nu este de acord cu Cuvântul, înseamnă că este ceva greşit cu ea.”

Desigur,
Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul, de aceea, întoarceţi-vă la Cuvânt!

Romani 3.4:
Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să
fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în
cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”

Vedeţi ce a mâncat lăcusta?

De-a lungul epocii bisericii primare ei au crezut     într-un singur Dumnezeu, dar la Conciliul
de la Niceea s-a ridicat întrebarea dacă există un singur Dumnezeu sau dacă
sunt trei? Tatăl fiind primul Dumnezeu, Fiul fiind al doilea, iar Duhul Sfânt
al treilea.

Şi acolo ei au acceptat învăţătura care spune că sunt trei dumnezei.

Dacă nu mă credeţi, am să vă citez chiar din cartea Conciliului de la
Niceea, intitulată „Părinţii la Niceea”. Acolo scrie clar că ei au făcut
aceasta. Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune că există un singur Dumnezeu şi acesta
este IaHVeH Dumnezeu, marele „Eu sunt”, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul.

Ei aveau nevoie de ceva care să se potrivească cu învăţătura lor
trinitară, aşa că au spus că sunt trei dumnezei: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul
şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Dar Biblia nu vorbeşte nicăieri despre aşa ceva.
Categoric! Nu există trei dumnezei, de aceea o astfel
de învăţătură este păgânism!

Când spui Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, este
vorba de trei slujbe, de trei descoperiri ale aceluiaşi Dumnezeu.

Astfel, când Dumnezeu locuia singur în slava Sa, a
dorit ca omul să-I aducă închinare, iar El să locuiască în om. Pentru aceasta
era însă nevoie să vină la om, iar când a făcut aceasta, a creat ceva. Da, El a
umbrit-o pe fecioara Maria. IaHVeH 
Dumnezeu a făcut aceasta. El a creat în pântecele ei o celulă de sânge,
care S-a dezvoltat şi a dat naştere unui Om care a fost numit Hristos Isus, iar
Dumnezeul cel Atotputernic a locuit în El.

În ziua în
care a fost botezat de Ioan Botezătorul, El a primit Duhul Sfânt.

Atunci, Ioan a mărturisit că a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-Se
peste El ca un porumbel şi că a auzit un glas din cer care spunea: „Acesta
este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.”
(Matei 3.16-17).

Apoi Isus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10.30) şi „El
locuieşte în Mine.”
pentru că aşa spune Biblia în   2Corinteni 5.19: „Dumnezeu era în
Hristos, împăcând lumea cu Sine.”

Mulţi dintre
voi înţeleg greşit acest lucru, astfel încât spun: „Cum adică El este
Tatăl?” Nu, El nu este Tatăl, şi totuşi este Dumnezeu.

Dumnezeu este Duhul, Domnul (IaHVeH), iar Hristos a
fost Cortul, Casa în care a locuit Duhul.Când El a sacrificat acest trup,
Şi-a dat Duhul, iar prin Sângele Său neprihănit vărsat pe Golgota, ne-a sfinţit
pe mine şi pe tine. În felul acesta, Dumnezeu este cu noi. Acesta este
Duhul Sfânt, adică Dumnezeu Însuşi, IaHVeH Dumnezeu.

Şi El a zis:
Şi iată că Eu sunt cu voi în toate
zilele, până la sfârşitul veacului.”
(Matei
28.20) şi: „Adevărat vă spun, că
cine crede în Mine, va face şi El lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face
altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”
(Ioan 14.12).

Dar vedeţi, tocmai acolo a început să mănânce viermele, încercând să-L
prezinte pe Dumnezeu Tatăl stând în slavă, pe Dumnezeu Fiul stând la dreapta
lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu Duhul Sfânt ca un porumbel.

Despre „dreapta lui Dumnezeu” putem citi în Fapte  7.56: „Iată, văd cerurile deschise şi
pe Fiul omului stând în picioare la dreapta
lui Dumnezeu
.”
prin cuvintele „dreapta
lui Dumnezeu”
, Ştefan nu a vrut să spună că Dumnezeu ar avea o mână dreaptă lângă
care stă Isus, ci aceasta înseamnă că Isus avea autoritatea, puterea, pentru că El a
spus în Matei 28.18: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe
pământ.”

Deci, El avea toată autoritatea.

Dumnezeu era în Hristos, adică EL (DUHUL)
era în EL (TRUPUL),
deoarece Biblia spune în Coloseni 2,9: „Căci în
El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii.”

Şi acum
vreau să vă spun ceva: Dacă
încercaţi să faceţi trei dumnezei individuali, sunteţi mai păgâni decât orice
păgân.

Ştiu că ceea
ce spun este dur, dar ascultaţi-mă mai departe.

După ce şi-au
făcut trei dumnezei, aveau nevoie şi de un botez pentru cei trei dumnezei
, aşa că Diavolul le-a orbit ochii cu textul
din Matei 28.19: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile,
botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

          Şi cum i-a orbit Diavolul?
Răstălmăcindu-le Cuvântul.

Acum fiţi
atenţi! Ştiu că vă voi răni puţin prin ceea ce voi spune, dar aş vrea să mă
ascultaţi, pentru că acesta este Adevărul.

Cercetaţi
Scripturile şi arătaţi-mi un singur text în care scrie că cineva ar fi botezat
în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.

Voi îmi veţi
spune desigur: „Păi, aşa este scris!”, iar eu vă răspund: „Da, este adevărat că
aşa scrie, dar Diavolul poate lua Cuvântul şi să-L sucească cum vrea el. Oare
nu cu aceste cuvinte s-a dus el şi la Domnul Isus? „Căci este scris…”

Domnul Isus
nu Şi-a lovit niciodată picioarele de vreo piatră, dar Diavolul voia să-L facă
să vadă ceva ce Biblia nu a spus niciodată.

Priviţi
Matei 28.19 şi uitaţi-vă în ce extremă au căzut trinitarienii bisericii
catolice.

Biserica
primară a botezat în Numele Domnului Isus Hristos, iar până la Niceea nici
măcar nu s-a vorbit despre un botez într-un alt nume. Dar după formarea
bisericii catolice această învăţătură falsă a mers mai departe fiind preluată
şi de bisericile protestante.

Şi eu vă
întreb: Cum credeţi că este posibil să vedeţi dacă Dumnezeu nu vă deschide
ochii?

Nu puteţi
vedea, de aceea rugăciunea mea este ca Dumnezeu să vă deschidă ochii.

Acum fiţi
atenţi căci voi lua textul din Matei 28.19:

„Duceţi-vă
şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh.”

Cum aţi fost
botezaţi?  „În Numele Tatălui, al Fiului
şi al Duhului Sfânt”, spuneţi voi, dar aşa ceva nu scrie nicăieri în Biblie.

Voi spuneţi:
„Binecuvântată să fie „sfânta treime”, dar 
vă rog să-mi arătaţi unde este scrisă în Cuvântul lui Dumnezeu expresia:
„sfânta treime”.

Aceasta este
o dogmă făcută de oameni, o cârpă murdară a bisericii, înfăşurată în jurul
vostru ca să ia locul „sevei”, a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

„Sfânta
treime” nu există, dar dacă totuşi găsiţi aşa ceva în Cuvântul lui Dumnezeu aş
vrea să-mi arătaţi şi mie. Dacă
însă această expresie nu există în Biblie, înseamnă că dogma: „Tată, Fiu şi Duh
Sfânt”, este venită din iad. Desigur, şi aceasta pentru că nu există trei
dumnezei.

Acum fiţi
atenţi.

Biblia
spune: „Duceţi-vă şi botezaţi-i în NUMELE Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh.”
Şi nu în „Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt,” ceea
ce ar face din El trei dumnezei diferiţi.

„Şi” este o conjuncţie care leagă acelaşi Nume:
„în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Acum
priviţi. După înălţarea  Domnului la cer,
ucenicii s-au dus în camera de sus ca să aştepte rusaliile, adică revărsarea
Duhului Sfânt, iar când s-a întâmplat acest lucru, s-a născut Biserica Primară.

Ce a urmat
după aceea? Era nevoie de o „reţetă”, aşa că dr. Simon Petru a trebuit să scrie
prima reţetă, deoarece Domnul Isus îi încredinţase lui „creionul”: „Petre, Eu
ţi-am dat cheile de aceea orice „reţetă” pe care o vei face pe pământ, Eu o voi
primi în Farmacie. Scrie-o şi Eu o voi aproba.”

Ce s-a
întâmplat? Când oamenii au auzit gălăgia pe care o făceau cei aflaţi în camera
de sus, după revărsarea Duhului Sfânt, au întrebat:

„Ce înseamnă
aceasta? Cum de galileienii aceştia vorbesc în limba noastră şi spun despre
lucrurile minunate ale lui Dumnezeu?”

Atunci Petru
s-a ridicat şi a spus:

„Pocăiţi-vă
şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Ce au făcut
însă catolicii? Au adăugat expresia: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt,” care nu era în
reţetă.
Aşa este. Şi ce au mai
adăugat? „O, voi nu trebuie să mergeţi afară, nici nu este nevoie să vă purtaţi
ca ei! Nu trebuie să cereţi putere, nici să vorbiţi în limbi, ci este suficient
dacă vă treceţi numele în registrul bisericii şi apoi vă strângeţi mâna.”

Acesta este
însă UN DROG ucigaş al Satanei.

Dacă acel
„medicament” a făcut ca ucenicii să se poarte astfel, înseamnă că şi voi
trebuie să vă purtaţi la fel când Îl luaţi! Pentru aceasta este nevoie însă să
luaţi aceeaşi „reţetă’.

Ce a lăsat
larva, a mâncat omida!

Acum nu
uitaţi! Nici o persoană din
Biblie nu a fost botezată altfel, ci toţi au primit botezul în Numele Domnului
Isus Hristos
, de aceea provoc pe
oricine să vină şi să-mi arate un singur loc în care scrie că cineva ar fi fost
botezat în „Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt.”

Acest lucru
s-a întâmplat numai la trei sute de ani de la moartea ultimului apostol.

Este mai
clar decât cele zece degete din faţa mea, dar voi nu veţi putea vedea acest
lucru decât după ce Dumnezeu vă va deschide ochii.

„O,” spuneţi
voi, „nu este aceasta o descoperire?”

La numai
zece zile după ce Isus le dăduse porunca să meargă pretutindeni şi să boteze în
„Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, Petru s-a ridicat şi a spus:
Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie
botezat în Numele lui Isus Hristos…”
Da, el a primit, cu siguranţă, o descoperire, iar noi trebuie să avem
aceeaşi descoperire ca şi el.

Dar aceşti
trinitarieni au primit o descoperire greşită, deoarece nu folosesc „linia
sevei” adevărate, ci au luat o cârpă şi au înfăşurat-o în jurul lor. Prin
aceasta însă, au scos din mijlocul lor Viaţa lui Dumnezeu, adică pe Duhul
Sfânt.

Nerespectarea
reţetei îl va ucide pe pacient.

Lăsaţi-mă
să clarific acest lucru, dar pentru aceasta aş vrea să vă luaţi puţin Bibliile
ca să mă urmăriţi.

Deschideţi
la Matei 1.18 şi citiţi cu atenţie:

„Iar naşterea
lui Isus Hristos a fost aşa:

Maria, mama
Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a
aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.”

Acum fiţi
atenţi!

Acesta este
Tatăl, Cel din mijloc este Duhul Sfânt, iar acesta este Fiul. (fratele Branham
foloseşte trei obiecte ca să ilustreze aceasta).

Acum vă
întreb: Cine este Tatăl Domnului Isus Hristos? Dumnezeu, este adevărat?
(Adunarea răspunde: Amin!”).

Tatăl
Domnului Isus Hristos este Dumnezeu.

Acum voi
citi din Biblie:

„Iar naşterea
lui Isus Hristos a fost aşa:

Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi
înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul
Sfânt.”

Eu v-am
spus de multe ori că dacă citiţi o carte, nu ajunge să citiţi doar sfârşitul,
unde scrie de exemplu: „Maria şi Ion au trăit fericiţi până la sfârşitul
vieţii”, ci trebuie să luaţi cartea de la început ca să vedeţi cine sunt cei
doi şi cum au ajuns să trăiască fericiţi împreună; deci trebuie să citiţi toată
cartea.

Acelaşi
lucru este valabil şi pentru textul din Matei 28.19, unde Domnul Isus a spus: „.botezaţi-i
în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Acum aş vrea să vă întreb ceva:

„TATĀL” este un nume? (adunarea răspunde: „NU!”). Cu
siguranţă nu este un nume.

„…şi al Fiului…” „FIUL” este un nume?
(„NU!”). Desigur, este tot un titlu ca şi „Tatăl”.

Dar „DUHUL SFÂNT” este un nume? (NU!). Aşa este. E
tot un titlu sau o calitate a lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt este natura lui Dumnezeu: „Dumnezeu este DUH.” (Ioan 4.24).

Poate cineva
spune: „Duhul Sfânt este un substantiv!” Aşa este, dar vreau să vă spun că şi
cuvântul „om” este tot un substantiv. Vedeţi? Eu sunt un om, dar numele meu nu
este „OM”.

Acelaşi
lucru este valabil şi pentru El. El este Duhul Sfânt, dar acesta nu este Numele
Său, ci arată ce este El.

Şi acum,
dacă „TATĂ” nu este un nume; „FIU” nu este un nume şi „DUHUL SFÂNT” nu este un
nume, se ridică întrebarea: Care este Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului
Sfânt?”

(Adunarea răspunde:
„Domnul Isus Hristos”).

Sigur că da.
Vedeţi? „Tatăl” nu este un nume.

Isus a spus:
..botezaţi-i în Numele Tatălui şi al
Fiului şi al Duhului Sfânt,”
iar
Petru s-a ridicat şi a poruncit: „…în Numele Domnului Isus
Hristos…”
Mai mult, dacă vom merge în Faptele Apostolilor, vom vedea că acesta
este felul în care au botezat toţi apostolii.

Ce au făcut însă înţelepţii lumii, bisericile şi organizaţiile? S-au
înfăşurat cu o cârpă denominaţională veche ca să fie la fel ca ceilalţi.

În ce mă priveşte pe mine însă, chiar dacă ar trebui să mănânc numai
pesmeţi uscaţi şi să beau apă, iar apoi să fiu martirizat pentru ceea ce cred,
aş accepta cu bucurie aceasta decât să cedez ceva din Adevărul lui Dumnezeu.
Da, voi muri la rădăcină. Acesta este adevărul.

Nici un om, nici un papă, nici un cardinal sau altcineva, nu va putea
să mă contrazică!

Dar ce s-a întâmplat în Istorie? Ce au lăsat catolicii, au mâncat
luteranii; ce au lăsat luteranii, au mâncat metodiştii; ce au lăsat metodiştii,
au mâncat penticostalii.

Desigur, cele patru stadii: ou – larvă – nimfă – adult.

Ce pagubă! Toate canalele vieţii au fost roase.

Dar să revenim la problema noastră.

Cine este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt? Tatăl nu este un nume; Fiul
nu este un nume şi Duhul Sfânt nu este un nume. Dar atunci care este Numele
despre care vorbeşte Isus aici?

Haideţi să ne întoarcem la începutul cărţii şi vom afla adevărul:

Matei 1.18: „Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:

Maria, mama Lui, era logodită cu
Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.”

Dacă nu mă înşel, voi aţi spus că Tatăl lui Isus a fost
Dumnezeu,
de aceea vă întreb: „Cum este posibil ca Dumnezeu şi Duhul
Sfânt să fie Tatăl lui Isus, dacă sunt două persoane diferite din dumnezeire?

Înţelegeţi ce vreau să spun, trinitarienilor?

Cuvântul din Matei 1.18 spune că „Maria…s-a aflat însărcinată de
la Duhul Sfânt”
, de aceea vă întreb: „Dumnezeu Tatăl nu a avut nimic a face cu
aceasta?”

Dacă Tatăl şi Duhul Sfânt nu ar fi Unul şi
Acelaşi, înseamnă că Isus a avut doi Taţi, şi prin urmare, Mântuitorul nostru a
fost un Copil nelegitim,
născut din două Duhuri diferite.

Cuvântul
spune că El a fost zămislit prin Duhul Sfânt, credeţi aceasta? (Amin). Aceasta înseamnă că Tatăl şi Duhul Sfânt
este de fapt Unul şi Acelaşi Duh. Altfel, Isus ar fi avut doi Taţi.

Să citim mai
departe:

Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune Numele
ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Lui, de păcatele Sale.”

Toate
acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul,
care zice:

„Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va
naşte un Fiu, şi-I vor pune Numele „EMANUEL”, care tălmăcit înseamnă DUMNEZEU
ESTE CU NOI”.
(v. 21-23).

Ce înseamnă
„EMANUEL”? „DUMNEZEU ESTE CU NOI.” Atunci care este Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh? (Adunarea răspunde: „DOMNUL ISUS HRISTOS”). Cu siguranţă.

…Îi vei
pune Numele ISUS…”
(v. 21).
Deci cine este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt? DOMNUL ISUS HRISTOS.

Tatăl nu este un nume; Fiul nu este un nume şi Duhul Sfânt nu  este un nume, dar DOMNUL ISUS HRISTOS este Numele acestor
trei descoperiri, atribute sau arătări ale singurului Dumnezeu, care S-a arătat
în trup într-o singură Persoană.

Aleluia!

Frate,
acesta este adevărul. Domnul să mă ajute să rămân la aceasta, deoarece ştiu că
în ziua judecăţii îmi va cere socoteală pentru tot ceea ce învăţ.

Ce a făcut
omida? Le-a prezentat oamenilor un „Dumnezeu în trei persoane:

  • Dumnezeu
    Tatăl stând pe tron;
  • Dumnezeu
    Fiul lângă El
  • Dumnezeu
    Duhul Sfânt – simbolizat printr-un porumbel.

Deci nu-i de
mirare că nu putem ajunge nicăieri.

Dumnezeu
este cu voi şi în voi, de aceea Cuvântul spune că veţi face aceleaşi lucrări pe
care le-a făcut El când a locuit în Hristos. Aceasta înseamnă că nu altcineva
va fi cu voi, ci acelaşi Dumnezeu.

Omul ISUS a
fost cortul în care a locuit Dumnezeu însuşi (Duhul), pentru că Dumnezeu este
Duh.
(Ioan 4.24). Isus nu a fost din veşnicie pentru că numai
Dumnezeu este veşnic, dar acum El este veşnic deoarece Dumnezeu a luat sus acel
trup.

Când
Dumnezeu S-a gândit la mine, am fost doar un gând al Lui, dar El m-a ales încă
de atunci şi mi-a scris numele în Cartea Vieţii Mielului. Acelaşi lucru s-a
întâmplat şi cu voi. Când? Înainte ca să existe măcar un fir de praf.

Câţi din voi
ştiu că lucrul acesta este scris în Biblie? Câţi din voi ştiu că Dumnezeu a
scris numele celor aleşi în Cartea Vieţii Mielului încă înainte de întemeierea
lumii? Da, iar în gândul Lui, în Planul Lui, am fost născuţi chiar atunci în
Împărăţia lui Dumnezeu.

Apoi, mii de
ani mai târziu, într-o zi, în urma căsătoriei tatălui meu cu mama, s-a născut
un copil căruia   i-au pus numele William
Branham. Vedeţi, astfel, am venit în lumea aceasta într-un trup de carne.

Voi mă
cunoaşteţi ca William Branham, iar Dumnezeu mă cunoaşte tot ca William Branham,
dar voi mă cunoaşteţi ca om, pe când El mă cunoaşte ca un gând al Său adus la
exprimare.

Ce este
Cuvântul? Exprimarea unui gând. Când El a vorbit şi a spus: „Lăsaţi-l să vină!”
eu m-am născut în acest trup, iar când va spune: „Lăsaţi-l să vină din nou!”
voi veni din nou.

Da,
domnilor. În felul acesta puteţi vedea gândul, căci cuvântul este un gând
exprimat.

Acum
priviţi. Mai întâi, Dumnezeu a gândit, a făcut un plan; apoi, la timpul
potrivit l-a adus la suprafaţă prin exprimare, adică prin Cuvânt.

Astfel, El a
spus: „Să fie…” şi ceea ce a spus, a venit imediat la
existenţă, deoarece El este Dumnezeul cel Atotputernic, IaHVeH.

Acum priviţi! Pentru că oamenii şi-au făcut o vedere proprie cu privire
la dumnezeire, aveau nevoie şi de un botez fals ca să reuşească. Vedeţi? Totul
este ascuns, de aceea oamenii nu pot să vadă Adevărul.

Acum fiţi atenţi în timp ce ne vom apropia de încheiere, căci vreau să
chemăm şi un rând de rugăciune.

Deci „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” sunt calităţile
singurului Dumnezeu adevărat, dar El are un Nume: Domnul Isus Hristos. Da, El a
fost născut ca Hristos Domnul.

 Hristos înseamnă Cel uns, iar  Dumnezeu a locuit în El.

El este
Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Cel ce era,
Cel ce este, Cel ce vine, Rădăcina şi Steaua lui David, Steaua dimineţii,
Primul şi Ultimul. Aceasta este El.

Şi acum vă
întreb: Cum vă puteţi închina dacă nu ştiţi cum şi cui s-o faceţi? Cum puteţi
fi duhovniceşti dacă nu posedaţi Duhul Sfânt? Dacă sunteţi legaţi de crezurile
unei organizaţii, acestea vă vor face să vă purtaţi ca oamenii de acolo:
religioşi, etc.

Este bine să
fiţi aşa, pentru că acestea sunt lucruri morale, dar frate, tu trebuie să fii
născut din nou  prin adevăratul Duh Sfânt
al lui Dumnezeu, care vine numai la Cuvântul Său.  Dar când Cuvântul adevărat vine în inima ta,
El va aduce la suprafaţă Adevărul.

„Duhul
Sfânt va veni şi va mărturisi despre Mine”,
spunea Isus. „El vă va descoperi
Adevărul şi vă va învăţa toate lucrurile.”
Da, El va face aceasta.

Acum priviţi. Ceea ce a lăsat larva, a mâncat omida. Desigur, ce au
lăsat catolicii, au mâncat luteranii; ce au lăsat luteranii, au mâncat
metodiştii; ce au lăsat metodiştii, au mâncat penticostalii.

Unde au ajuns prin aceasta? Păcatul, învăţăturile acestea nebiblice şi
toate celelalte lucruri, sunt consecinţa acţiunii lăcustei.

Unde scrie în Biblie despre stropirea cu apă? Arătaţi-mi un singur loc
unde scrie aşa ceva.  Unde scrie de
turnarea apei? O, voi nu puteţi găsi nicăieri aşa ceva!

Botezul vine de la cuvântul „baptizo” care înseamnă „a
fi îngropat şi acoperit
”. Desigur.

Aceasta învaţă Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. O, dacă am avea timp
am putea merge mai departe ca să vă arăt şi unele lucruri false!

Dragii mei, eu ştiu că într-o zi va trebui să răspund pentru tot ceea
ce vă spun. Dar Dumnezeu nu mă va chema la judecată pentru că n-am ţinut vreun
crez, ci pentru ceea ce scrie în Biblie. Aceasta este cartea în faţa căreia voi
sta.

Vreau să vă mai spun  încă ceva:
nu este nici un loc în Biblie în care să scrie că ucenicii ar fi primit Duhul
Sfânt fără să aibă vorbiri în limbi, laude, strigăte de bucurie în cinstea
Domnului, prorocii, vindecări, vedenii etc.

Apostolii nu au mers afară ca să dea mâna cu predicatorul. Nu există
nici un text biblic care să arate că creştinii ar fi fost botezaţi altfel decât
în Numele Domnului Isus Hristos. Nu există nici un text biblic în care cineva
să fi învăţat despre trinitate, ci Biblia a vorbit întotdeauna despre un singur
Dumnezeu.

„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a
scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” (Exod 20.2-3).

Vedeţi? Acolo nu scrie: „Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!” ci: „Eu
sunt Domnul, Dumnezeul tău.”

Da, El a fost, este şi va fi întotdeauna acelaşi Dumnezeu.

Nu uitaţi însă că dacă, din dragoste frăţească, veţi merge într-o
denominaţiune şi veţi încerca să le spuneţi Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu
ca să-i salvaţi, ei vor refuza să vă asculte şi vă vor scoate afară. Dar acesta
este un truc al Diavolului, prin care încearcă să-i îndepărteze pe copiii lui
Dumnezeu ca să nu asculte Cuvântul şi astfel să nu mai fie salvaţi. Aşa este.

Aici este Stânca solidă a Cuvântului lui Dumnezeu, de aceea El va lua
orice suflet care-L doreşte şi-l va călăuzi în dragostea frăţească.

Acum aş vrea să-mi arătaţi un singur Cuvânt pe care L-am spus şi nu
este Adevărul biblic. Nu puteţi pentru că este numai Adevărul.

Acesta este motivul pentru care eu stau neclintit pe El, iar voi vă
lăsaţi excomunicaţi. Pe mine nu mă interesează aceasta şi nici nu mă miră,
deoarece aşa a spus Domnul că va fi. Şi nu au făcut şi cu El la fel?

„De unde ai învăţat Tu aceste lucruri? Ce şcoală ai urmat?” etc. O, dar
El era Fiul Dumnezeului celui viu, de aceea nu S-a pus de partea nici uneia din
grupările vremii.

Aşa să mă ajute Dumnezeu şi pe mine: să fiu
un creştin adevărat şi chiar dacă rămân singur, să stau de partea Lui şi să
spun numai Adevărul
.

Da, domnule, eu prefer să predic Evanghelia la cinci oameni sinceri,
decât s-o fac în faţa unui milion care-L refuză. Acesta este adevărul.

Eu nu am făcut niciodată compromisuri, ci am stat numai pe Cuvânt,
pentru că Dumnezeu mi-a făgăduit că va face aceste semne şi minuni mari, pe
care de altfel le puteţi vedea, dacă voi rămâne de partea Lui.

Toate aceste lucruri îi sunt date bisericii Sale, dar sărmanii oameni
sunt prinşi de diferite crezuri şi nu ştiu nimic despre adevărul Evangheliei.

Dumnezeu să binecuvânteze inimile voastre. În ce mă priveşte, nu vă voi
lăsa în necunoştinţă, ci vă voi spune tot ce a vorbit Dumnezeu.

„Vă voi restitui tot ce a mâncat lăcusta…”  Acestea sunt cuvintele Domnului, iar
rugăciunea mea este ca El să mă ajute să fac aceasta.

Şi acum ascultaţi această prorocie!

Înainte de venirea Domnului, adevărata
învăţătură apostolică şi adevăratul Duh Sfânt Se va ridica din nou în Biserica
Sa.
Penticostalii
L-au avut la început, dar ce au făcut ei? Au ridicat un mic gărduleţ în jurul
lor şi şi-au dat un nume.

Domnul a trecut însă mai departe. El mi-a dat aceste daruri micuţe şi
umile a căror lucrare o vedeţi cu toţii.

Dar ştiţi ce vor să facă ei din această revărsare a ploii târzii? O
organizaţie. Da, ar vrea să mă alătur şi eu acestei organizaţii, însă în ce mă
priveşte, eu am stat credincios lângă butuc şi le-am arătat mlădiţele originale
ieşite din el, după care le-am spus: „Acesta este butucul! Tăiaţi jos cârpele
voastre vechi, astfel ca Viaţa să poată intra în voi, căci atunci veţi avea
prorocii şi descoperiri; veţi avea Duhul şi putere; veţi avea renaşterea
Bisericii adevărate.

Da, dacă vă întoarceţi la adevărata Viţă şi la adevărata Viaţă, veţi
avea toate acestea.

Viaţa nu poate veni prin aceste cârpe murdare care au aruncat Adevărul
jos şi spun: „O, acele lucruri au fost pentru alte zile!”, pentru că Dumnezeu
este întotdeauna Acelaşi. El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul,
Absolutul. Este nevoie să vă întoarceţi la original pentru că Domnul a spus: „..şi
pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor
birui.”
(Matei 16.18).

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni. Ştiu că vă gândiţi că sunt cam
gălăgios, poate puţin ieşit din normal, dar nu este adevărat, ci sunt în ordine
cu acest Cuvânt.

Duhul lui Dumnezeu este aici, Acelaşi Duh care a scris Biblia, iar El
va spune întotdeauna „Amin!” la fiecare Cuvânt scris în ea.

Astfel, dacă cineva este botezat în Numele lui Isus Hristos, adevăratul
Duh al lui Dumnezeu va spune: „Amin!” Acesta este Adevărul, deoarece Biblia spune
că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8). Şi
El a mai spus: „…iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până
la sfârşitul veacului.”
(Matei 28.20).

Adevăratul Duh al lui Dumnezeu va spune „Amin!” la aceasta. Şi dacă
veţi primi adevăratul Său Duh, El va aduce la suprafaţă adevărata putere şi
descoperire a lui Dumnezeu.

Judecaţi şi voi asupra Cuvântului pe care-L auziţi. Judecaţi-L în
Lumina Scripturii. Uitaţi-vă cum se descoperă şi priviţi lucrurile pe care le
face.

Aici sunt câteva suflete care doresc să fie botezate. Ridicaţi mâinile.
În ordine.

Dacă nu mai sunt şi alţii care doresc botezul, ne vom ruga pentru
bolnavi. Sunt bolnavi printre noi? Ridicaţi mâinile dacă doriţi să ne rugăm
pentru voi.

Câţi dintre cei străini doresc să ne rugăm pentru ei? Eu nu vă cunosc,
dar dacă Dumnezeu este Dumnezeul Cuvântului pe care L-am predicat, trebuie să
se împlinească ceea ce a spus Isus în Ioan 14.12. Este corect?

Când s-a întâmplat aceasta? După ce S-a întors din trupul de carne
înapoi în Stâlpul de Foc. Cum era El când S-a întâlnit cu Pavel pe drumul
Damascului? Într-un Stâlp de Foc.

Este adevărat? Desigur.

Ce este El astăzi? Ce este în acea fotografie? Poate cineva spune: „O,
tu poţi spune aceasta, frate Branham!”

Nu uitaţi însă că dacă El este într-adevăr adevăratul Dumnezeu, dacă
este acelaşi Stâlp de Foc, acelaşi Isus Hristos, atunci acelaşi Duh Sfânt va
locui în mine şi va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a locuit în
trupul de carne. Dacă eu posed Duhul Lui, El va fi de acord cu fiecare Cuvânt
scris în Biblie, indiferent ce spun crezurile denominaţionale. El va sta numai
pe Cuvântul Său şi-L va legitima.

Când a fost pe pământ, Domnul n-a putut fi oprit de crezurile lor, nici
nu S-a pus de partea vreuneia dintre bisericile vremii, ci a predicat
Evanghelia lui Dumnezeu chiar dacă a rămas singur.  Desigur. El a făcut aceasta…

Când L-au crucificat pe Calvar, nu a fost nici măcar un singur om care
să stea de partea Lui, ci a rămas singur.

Dacă-L veţi urma cu sinceritate, dacă vă veţi pune de partea lui
Dumnezeu, veţi rămâne singuri..

Nu lumea, nu biserica sau denominaţiunile, ci voi, pentru că salvarea
este o problemă personală, este o problemă între voi şi Dumnezeu.

Tabernacolul Branham poate face ce doreşte – dorinţa mea este ca ei
să-L cunoască pe Dumnezeu, să vină personal la Domnul, dar dacă nu vor aceasta,
eu nu voi face nici un compromis, ci voi sta numai pentru Dumnezeu.

Cineva întreabă: „Ce vei face cu metodiştii? Dar cu penticostalii
trinitarieni?” Eu am dovedit că-i iubesc pe toţi prin faptul că am mers în
mijlocul lor – atât în „Adunarea lui Dumnezeu”, cât şi în „Biserica lui
Dumnezeu”.

Da, domnule.

Ca Om, Isus a avut un Tată: pe Dumnezeu. Cu toate acestea, „Only Iesus”
botează numai în „Numele lui Isus”. În ce mă priveşte, eu botez în Numele
Domnului Isus Hristos, pentru că în Israel erau mulţi bărbaţi care se numeau
„Isus”, dar numai Unul singur este Domnul Isus Hristos. Vedeţi?

Botezul corect nu este în Numele lui Isus,
ci în Numele DOMNULUI ISUS HRISTOS
, care este Numele celor trei descoperiri ale
lui Dumnezeu: ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt.

„Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta
Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale!”
(Psalmul 110.1).

Fiul, Isus Hristos, Logosul care a venit la început de la Dumnezeu.
Totul este atât de clar!

O, sunt atât de bucuros pentru aceasta! Eu ştiu că Duhul care a scris
Cuvântul este de acord cu fiecare iotă din El, aducând la suprafaţă „firul
Vieţii”. Da, El vine înăuntru şi se legitimează pe Sine.

Dumnezeu să fie cu voi.

Eu v-am spus numai Adevărul, dar pentru că v-am luat prea mult timp,
pentru oamenii din Tabernacol mă voi ruga altă dată.

Dacă Duhul Sfânt este aici, El vă va vindeca. Dorinţa mea este să mă
rog pentru străinii care au venit printre noi. Eu nu-i cunosc, dar dacă am spus
Adevărul, Duhul Sfânt îmi va descoperi problemele lor astfel încât să primească
ceea ce cer.

Da, dacă noi avem acelaşi Duh care a fost în mlădiţa originală mâncată
de lăcustă, şi din care a mai rămas doar o coajă mică, atunci vor fi conectaţi
la butuc şi astfel El Se va descoperi între noi la fel ca atunci.

Eu ştiu că crezurile denominaţionale spun: „O, nu este corect! Aceasta
este telepatie mintală, este diavolul, prezicere!” etc., dar nu uitaţi că la
fel au spus şi despre El!

„Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul,
cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?”
(Matei 10.25).

Desigur, ei nu se vor opri ci vor continua să vorbească la fel, dar vă
întreb: Este El acelaşi Dumnezeu neschimbător? Este El Acelaşi ieri, azi şi în
veci? Îşi va onora El Cuvântul Său? Desigur, de aceea vă poruncesc tuturor
celor care n-aţi fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, s-o faceţi
chiar acum!

Mie nu-mi pasă ce spune vechea cârpă a bisericii voastre!

 Nu demult am discutat cu un
bărbat cumsecade şi    i-am spus:

„Vino şi arată-mi unde scrie în Biblie că cineva a fost botezat
vreodată în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt?”

El n-a putut să-mi arate aşa ceva în Biblie, aşa că  mi-a răspuns:

„Ştiu că ai dreptate, frate Branham, dar nu da vina pe mine pentru
aceasta.”

„Dar eu vreau să dovedeşti cu Biblia că ceea ce crezi este adevărat”,
am răspuns eu.

Unii nu folosesc nici un nume la botez, dar ei trebuie să vină şi să se
boteze încă o dată dacă vor să primească Duhul Sfânt. Câţi dintre voi ştiu
aceasta? (Amin).

Pavel a trecut odată prin ţinuturile de sus ale Asiei şi a ajuns la
Efes, unde a întâlnit nişte bărbaţi care erau păstoriţi de un bărbat bun, un
avocat convertit, numit Apolo.

Când a ajuns în mijlocul lor, Pavel i-a întrebat: „Aţi primit voi
Duhul Sfânt când aţi crezut?”

„Nici nu
ştim că a fost dat un Duh Sfânt”, au răspuns ei.

„Dar cu
ce botez aţi fost botezaţi?”

„Noi am
fost botezaţi de Ioan, de acelaşi bărbat care L-a botezat şi pe Isus, ceea ce înseamnă
că suntem botezaţi corect.”

Dar Pavel
le-a răspuns: „O, dar acest botez nu mai este valabil pentru că Ioan a botezat
spre pocăinţă, nu pentru iertarea păcatelor, spunându-le oamenilor să creadă în
Cel ce urma să vină, adică în Isus Hristos.”

Când au
auzit aceste cuvinte, aceşti bărbaţi baptişti  
s-au dus la apă şi au fost botezaţi din nou, în Numele Domnului Isus
Hristos, după care Pavel şi-a pus mâinile peste ei şi astfel au primit Duhul
Sfânt şi au vorbit în limbi şi au prorocit. Este adevărat?

Pavel le-a
poruncit acelor bărbaţi care fuseseră botezaţi de acelaşi om care-L botezase şi
pe Isus, să se boteze încă o dată pentru că nu fuseseră botezaţi în Numele
Domnului Isus Hristos.

Şi acum
ascultaţi! Eu am dreptul să spun acelaşi lucru, pentru că am vestit acelaşi
Cuvânt.

Ştiţi ce a
spus Pavel în Galateni 1.8? Câţi dintre voi ştiu că acesta este adevărul?
Spuneţi: „Amin!” (Amin).

Pavel a
spus: „Dar chiar dacă noi înşine sau un
înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe
care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”

Vedeţi? Dacă un înger din cer ar face aceasta (deci nici nu se pune
problema că o face un predicator sau un preot), 
va fi osândit.

Versetul 9: „Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă
propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să
fie anatema.”

Vedeţi ce a mâncat lăcusta?

„Chiar dacă un înger din cer vine şi predică alte lucruri decât
acestea, să fie blestemat!” Aşa este! Să fie blestemat! Să nu-i daţi nici o
atenţie!

Sau dacă un păstor, un misionar, un evanghelist sau oricine altcineva,
încearcă să vă convingă să vă botezaţi altfel decât în Numele lui Isus Hristos,
lăsaţi-mă să spun ca Pavel: „Să fie blestemat!”

Dacă cineva vă spune: „Daţi mâna cu predicatorul căci în felul acesta
primiţi Duhul Sfânt”, să fie blestemat! pentru că Duhul Sfânt este o naştere,
dar ei doresc ca acest lucru să fie mai stilat.

Oricine ştie (eu am mai spus aceasta) că naşterea este o murdărie. Pe
mine nu mă interesează unde are loc (într-un grajd sau într-un palat), naşterea
este o murdărie; dacă are loc într-un spital, este o murdărie; dacă are
loc  într-o cameră decorată în roz, este
o murdărie.

Da, naşterea este întotdeauna o murdărie, iar naşterea din nou nu este
cu nimic mai presus decât naşterea naturală 
– este tot o murdărie.

Ea are loc plângând în hohote şi bolborosind din buze tot felul de
lucruri. Este o murdărie, dar aduce viaţă şi poate avea loc numai în felul
acesta. Naşterea nu se poate realiza printr-o strângere de mână, nici prin scrierea
numelui în registrul unei biserici sau spunând: „Cred în Dumnezeu, Tatăl cel
Atotputernic, Creatorul cerului şi al pământului şi în Isus Hristos, Fiul Lui,
şi în sfânta biserică romano-catolică şi în părtăşia sfinţilor.”

Dacă faceţi aceasta mărturisiţi singuri că sunteţi nişte spiritişti,
pentru că tot ce are legătură cu morţii vine de la Diavolul, deoarece este
un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: OMUL ISUS HRISTOS şi El nu este
mort, ci trăieşte veşnic.

El a înviat din morţi şi în clipa aceasta
este aici, dar toţi ceilalţi sfinţi catolici, protestanţi sau oricine ar fi ei,
sunt morţi şi zac în mormânt. Ei pot fi în slavă dacă au fost sfinţi, pe mine
nu mă interesează unde sunt, dar dacă comunicaţi cu ei sunteţi călcători ai
Legii lui Dumnezeu şi prin aceasta faceţi voia diavolului. Categoric!

Lăcusta a mâncat şi aceasta, dar Dumnezeu va restitui şi adevăratul Duh
al lui Dumnezeu, care nu va comunica cu „sfânta Cecilia” şi nici cu „sfinţii
Cutare sau Cutare”. De ce aceasta? Pentru că El este Duhul lui Isus Hristos
care va veni înapoi şi se va manifesta pe Sine făcând aceleaşi lucruri ca la
început.

Vă voi restitui, adică „vă voi da înapoi” a spus Domnul şi
eu Îi mulţumesc astăzi Domnului pentru mlădiţa bisericii de aici, pentru că
Viaţa din locul acesta începe să se răspândească şi în afară. De ce? Pentru că
El Se manifestă pe Sine.

Dumnezeu va restitui bisericii tot ce a
pierdut şi o va aduce în starea corectă pe care a avut-o la început
. El
va face aceasta chiar înainte de a doua Sa venire.

Să ne rugăm.

Doamne Isuse, serviciul este al Tău. Eu am doar răspunderea de a
predica Cuvântul şi am făcut aceasta. Totul este în mâna TA, de aceea Te rog în
Numele lui Hristos să primeşti aceste lucruri şi să faci ca dacă ceea ce am
spus a rănit pe cineva, să primească vindecarea Ta. Fă ca cei care au făcut un
botez fals prin stropire, prin turnarea apei sau prin scufundare în numele a
trei dumnezei, să-şi vadă greşeala.

O, mă gândesc că ochii lor au rămas orbi chiar şi atunci când ai fost
aici pe pământ, ai predicat şi ai făcut acele lucruri măreţe. Atunci Tu ai spus
că „nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl…” (Ioan 6.44).

Da, chiar dacă ai făcut minuni dovedind că eşti Mesia, ei nu Te-au
putut crede, şi aceasta pentru că Isaia a spus că ei vor fi aşa.

Şi eu aş putea spune că astăzi este la fel pentru că Tu ai făcut atât
de multe lucruri! Astfel, ne-ai adus înapoi la Cuvântul Tău adevărat şi L-ai
aşezat ca temelie a învăţăturii apostolice. Da, L-ai aşezat acolo ca o
provocare, căci este Adevărul. Apoi ai venit în urma Lui şi ai făcut aceleaşi
minuni pe care le-ai făcut atunci când ai fost pe pământ.

Dar ce s-a întâmplat? Ei nu pot să-L primească pentru că Pavel a spus
prin Duhul Sfânt aceleaşi cuvinte ca şi Isaia: „căci oamenii vor fi iubitori
de sine, iubitori de bani, hulitori, neascultători, clevetitori, fără evlavie,
fără dragoste firească, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, având doar o formă de
evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.”
(2 Timotei 3).

Doamne, rugămintea mea este să Te descoperi în mijlocul nostru şi să
dovedeşti că Cuvântul Tău este viu, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui
Isus.

Dacă vei face aceasta, toţi cei prezenţi Te vor crede, astfel încât vor
pleca de aici eliberaţi şi bucuroşi, căci Tu ai vorbit fiecăruia dintre ei.

Lasă ca Duhul Sfânt, adevărata Viaţă a lui Dumnezeu, să vină în această
mlădiţă micuţă care a mai rămas.

O, Doamne, înviorează-i cu Duhul Tău, căci noi ştim că Cuvântul Tău
este Adevărul. Fiecare om este mincinos, dar Tu eşti Adevărul. Indiferent cât
de mulţi ne-au întors spatele şi chiar dacă ar trebui să îndurăm martirajul sau
dacă vom fi excomunicaţi, noi vom merge pe deplin încredinţaţi că cei aleşi mai
dinainte de Tine vor veni afară ca să asculte, pentru că Tu ai spus: „Oile
Mele ascultă glasul Meu şi nu merg după un străin.”

Noi ştim că Tu îţi chemi şi astăzi oile la fel ca la început, şi că ele
nu vor merge niciodată după un străin, deoarece Glasul Tău care le-a chemat, a
spus: „Pocăiţi-vă şi botezaţi-vă în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”
Ele Îl vor auzi şi vor face exact ceea ce au
făcut la început.

Astfel, dacă
cineva va spune: „Cine nu se botează în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului
Sfânt, este un antihrist!”, oile nu-i vor asculta glasul pentru că ele cunosc
glasul Tău şi au privirile aţintite la lucrările Tale.

Tată,
rugămintea mea este să Te înduri de toţi. Glasul Tău a vorbit, iar noi aşteptăm
ca El să fie urmat de dovada Ta pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus.
Amin.

(un frate
vorbeşte într-o altă limbă, iar fratele Branham face o pauză).

Prieteni,
Duhul Sfânt se mişcă printre noi, de aceea mă voi întoarce cu spatele spre
audienţă, pentru că n-aş vrea ca cineva să creadă că ghicesc gândurile voastre.

Aş vrea ca
cei care sunt veniţi din afara oraşului, să ridice mâna.  Care dintre voi sunt bolnavi? Lăsaţi ca Duhul
Sfânt să se mişte.

Eu nu vă
cunosc pe mulţi dintre voi. Aţi primit numere de rugăciune? Cuvântul spune că
orice mărturie trebuie să se bazeze pe doi sau trei martori (2Corinteni 13.1).

Câţi
martori? Doi sau trei, este adevărat?

Da, luaţi
măcar doi sau trei dintre voi, iar restul să creadă. Credeţi, indiferent de ce
aveţi nevoie. Credeţi că El poate face aceasta?

Dacă da,
ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Îmi ridic mâinile şi cred!” Vreţi să faceţi
aceasta? Ridicaţi mâinile.

Câţi din voi
au spus: „N-am mai văzut aşa ceva până acum, dar primesc totul prin credinţă!”
Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Voi lua aceasta prin credinţă!”

Priviţi.
Vedeţi unde stau eu? Aici este o provocare. Desigur. El va dovedi dacă este
Dumnezeu, descoperindu-Se în mijlocul nostru.

Dacă nu va
face aceasta, înseamnă că eu sunt un proroc mincinos care nu trebuie ascultat
niciodată, pentru că am depus o mărturie neadevărată despre Hristos.

…………………………………………………………………………………………
Eu aştept pe cineva necunoscut. Da, este vorba de doamna aceea din sală. Tu,
aceea care stai cu batista sus. Eşti din altă localitate, nu-i aşa? Ridică-te
în picioare, în timp ce noi stăm în rugăciune. Peste tine a venit un simţământ
ciudat… Acela a fost Îngerul Domnului, care în clipa aceasta se află chiar
deasupra ta.

Aici este
ceva… Tu ai fost atinsă de El. Nu eşti din oraşul acesta, ci vii din Louisville
sau Tennessee, eu nu ştiu dar Dumnezeu te cunoaşte.

Dacă El îmi
va descoperi tainele inimii tale, şi-mi va arăta dorinţa sau nevoia ta, vei
crede? Vei primi Cuvântul Său?

Acum veţi
vedea cu toţii dacă ceea ce-i voi spune femeii este adevărat sau nu.

Lăsaţi-L pe
Duhul Sfânt să descopere aceste lucruri, ca să dovedească faptul că este
Acelaşi. Nu vă temeţi, pentru că El este Dumnezeu şi ca urmare Îşi ţine
Cuvântul spus.

Femeia are o
depresie nervoasă. Desigur. Ridică mâna. Tu ai şi probleme cu inima; te doare
mai ales atunci când te aşezi jos. Ai avut şi o operaţie, dar nu este încă
vindecată, este adevărat?

Tu, doamnă,
eşti din Ohio şi ai o povară pe inimă. Este vorba de o fiică ce lipseşte de
acasă. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Du-te şi primeşte ceea ce ai cerut,
doamnă, pentru că te-ai atins de ceva. Crezi aceasta? Crezi că Dumnezeu poate
să-mi descopere tainele inimii tale? Credeţi că Dumnezeul despre care am
predicat în dimineaţa aceasta este Acelaşi?

Deasupra ta
este o umbră neagră – este cancerul. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca de el?
Da? În ordine, domnule. Atunci întoarce-te la Lebanon, Ohio, de unde vii şi fii
sănătos prin credinţa în Isus Hristos Domnul.

Du-te şi
crede.

Doamna
aceasta micuţă are un fel de urticare pe piele. Ridică-te, scumpo! Crezi? Te-a
şocat ceea ce-am spus, nu-i aşa? În ordine. Tu vei trece peste problema aceasta
şi te vei face bine. Spun aceasta pentru că te văd în viitor. Du-te acasă şi
fii sănătoasă.

Cine este
persoana care s-a ridicat în picioare cu câteva minute în urmă? Este vorba de
un bărbat. Tu, care stai cu mâna sus, ridică-te în picioare.

Crezi că
Isus Hristos poate să-mi spună care este necazul tău? Îl vei primi dacă o va
face? Crezi că nodul pe care-l ai în gât va fi îndepărtat? Soţia ta stă lângă
tine şi suferă de o boală nervoasă, este adevărat?

Voi veniţi
din Ohio. Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt.

Doamne, fă
ca ei să fie vindecaţi şi să meargă acasă pe deplin sănătoşi, prin Isus Hristos
Domnul nostru. Amin.

………………………………………………………………………………………

… Tu să
crezi ceea ce spun, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu şi nu al meu. Îl
crezi? Toţi cei care-L cred să spună: „Amin!” (Amin).

Cuvântul S-a
făcut trup, dovedind că este Adevărul.

Haideţi să
ne plecăm capetele.

Doamne, vin
la Tine în Numele lui Isus ca să mă rog pentru aceşti oameni. Este târziu,
Doamne, este mai târziu decât ne gândim. Venirea Ta este aproape, de aceea Te
rugăm să-Ţi reverşi mila peste noi. Dăruieşte-ne-o, Doamne, şi dăruieşte-le-o
şi acestor oameni, vindecându-i.

În clipa
aceasta îl condamn pe Satana, în Lumina Cuvântului lui Dumnezeu, în Numele lui
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi
declar că botezul în Numele Domnului Isus Hristos este singurul botez corect!

– Amin –