CE SĂ FACEM CU ISUS, CARE SE NUMEȘTE HRISTOSUL

 

                                                                                                                                                                              

Aş vrea să mă grăbesc puţin deoarece ştiu că
sunteţi obosiţi cu toţii, dar mai întâi doresc să-i mulţumesc fratelui Demos
Shakarian…

Între oameni sunt prea multe diferenţe, dar este un
loc în care avem lucrurile în comun: sub Sângele lui Isus Hristos. Acolo noi
avem toate lucrurile în comun. Aceasta este calea lui Dumnezeu, singura cale,
deoarece Dumnezeu a făgăduit că se va întâlni cu omul numai sub sângele vărsat
al jertfei Sale.

Aseară m-am gândit la fratele nostru Oral Roberts,
care a făcut acea frumoasă declaraţie, şi anume, că „din inima oricărei fiinţe
vor curge râuri de apă vie”. Aţi observat vreodată că dintr-o singură apă se
pot forma mai multe râuri? Vedeţi? Cuvântul „râuri” este la plural, pe când
„apă” este la singular. Deci nu vor curge „râuri de ape”, ci „râuri de apă vie”
– un singur Duh. Căci „noi, am fost
botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup
”. (1 Corinteni
12.13). Deci, din acest singur Duh curge bunătatea şi harul lui Dumnezeu.

Începând de săptămâna viitoare vom fi în câteva
oraşe din California, după care vom merge prin Georgia, Louisiana, Florida, iar
de acolo peste ocean.

Domnul să vă binecuvânteze în mod deosebit. Eu le
apreciez foarte mult pe doamnele care ne-au cântat şi pe domnii deosebit de
cumsecade pe care i-am întâlnit aici.

Mă gândesc acum, la acest frate nou, la Solomon
King. Când îi pronunț numele, mă gândesc la împăratul Solomon. (King = împărat,
rege). Împăratul Solomon a trăit cu multă vreme în urmă, dar iată că şi astăzi
avem un Împărat. Desigur, numai că acest Împărat, nu este fiul unui împărat
pământesc, ci este Fiul Împăratului, este Împărat al Împăratului.

Aceasta îmi aminteşte de o întâmplare pe care am
trăit-o cu câţiva ani în urmă, când am fost în Mexico City. Acolo a venit pe
platformă un bărbat care era orb de câţiva ani. M-am uitat la el. Eu eram
îmbrăcat cu un costum bun şi cu pantofi, în timp ce el nu avea pantofi şi era
îmbrăcat cu nişte pantaloni zdrenţuiţi. Oh, în jur de 30.000 de oameni stăteau
în ploaie, sprijinindu-se unul pe celalalt, fără scaune, aşteptând de dimineaţă
devreme să se facă seară pentru a începe adunarea. Printre ei se afla şi acest
bărbat orb care şi-a căpătat vederea.

În seara următoare acestei minuni, au participat la
adunare în jur de șaizeci de mii de oameni şi o mulţime de şaluri, paltoane,
etc., care fuseseră purtate de bolnavi erau aruncate în faţa platformei ca
„măcar să le atingem” şi ei vor fi vindecaţi.

Majoritatea oamenilor din Mexico City erau catolici
desigur, iar eu eram primul protestant care a primit dreptul sub guvern
militar, de a ţine o asemenea adunare. Valdivia, prietenul nostru, era general
în armată şi a insistat pentru aprobarea acestei adunări. El face parte din
Evanghelia deplină a oamenilor de afaceri.

Îmi amintesc că în seara următoare vindecării
acelui orb, s-a auzit un strigăt puternic care venea de undeva de afară.
Imediat a venit la mine fiul meu, Billy, şi mi-a zis: „Am în jur de o sută
cincizeci de oameni de ordine la uşă, dar nu pot să facă faţă unei femei
spaniole care ţine în braţe un copilaş mort de azi dimineaţă. Această femeie
strigă şi aleargă printre picioarele lor sau li se urcă pe spate ca să ajungă
la tine.”

I-am spus să facă cumva să o oprească, să meargă şi
alţi oameni de ordine de acolo, dar el mi-a răspuns: „Nu mai pot să fac nimic
ca s-o opresc.” Atunci i-am spus să-i dea un număr de rugăciune, dar Billy mi-a
răspuns că nu mai are nici unul, pentru că au fost împărţite toate.

Atunci m-am întors spre fratele Moore şi i-am spus:
„Frate Moore, du-te şi roagă-te tu cu ea, pentru că nu mă cunoaşte şi ca urmare
nu are de unde să ştie că nu sunt eu. În timp ce tu te vei ruga pentru copilul
ei, eu mă voi ruga pentru aceste bilete.”

Dar în timp ce stăteam pe platformă şi am privit
peste audienţa mexicană, am văzut în faţa mea un copilaş mexican, fără dinţi,
care mă privea zâmbind. Atunci am strigat: 
„Stai puţin, frate Moore!”

Imediat după aceea, mama cu copilul mort au fost
aduşi pe platformă. Când au ajuns acolo, femeia s-a aruncat jos cu un crucifix
în mână. I-am spus printr-un frate traducător să se ridice, după care m-am
întors spre fratele Moore şi i-am spus; „Frate Moore, nu ştiu dacă aceasta este
sau nu, dar am văzut un copilaş stând în faţa mea şi zâmbind (într-o vedenie)”.

Femeia ţinea copilaşul într-o pătură cu dungi albastre, care era udă leoarcă din cauza ploii care cădea într-una. Era cam 10.00 seara, iar copilaşul era mort de dimineaţă, cam de la ora 8.00-9.00. Decedase în cabinetul medicului, de o dublă pneumonie. Părul ud îi acoperea  faţa, dar am văzut că era o fată foarte tânără şi drăguţă. Se părea că era întâiul ei născut.

M-am apropiat şi mi-am pus mâinile peste el
spunând: „Doamne Isuse, eu nu înţeleg, dar conform vedeniei pe care am
avut-o….” N-am mai putut continua deoarece imediat copilaşul a început să dea
din picioare şi să ţipe. Copilaşul revenise la viaţă.

Acolo se afla şi fratele Espinoza. Câţi dintre voi
îl cunosc pe fratele Espinoza? El s-a dus imediat la cabinetul medicului
indicat de femeie, ca să vadă dacă era adevărat ceea ce ne povestise ea şi a
constatat că era întocmai. Copilul murise în cabinetul modicului respectiv.

Toate acestea nu au făcut decât să dovedească
faptul că El este şi astăzi acelaşi Dumnezeu; condiţia fiind ca noi să posedăm
aceeaşi credinţă pe care au posedat-o apostolii. Aşa este.

Tată ceresc, dă-ne şi nouă astăzi, credinţa pe care
a avut-o acea tânără din Mexic. Ea l-a văzut pe orbul care fusese vindecat cu o
seară înainte de a fi înviat copilul ei. Ea fusese acolo cu copilaşul ei şi-l
ţinuse în ploaia şi în vântul acela rece, ceea ce a făcut ca el să se
îmbolnăvească şi să moară a doua zi de dublă pneumonie. În clipa aceea ea şi-a
zis imediat: „Dacă Dumnezeu poate să vindece orbi, dacă poate descoperi tainele
inimii, atunci poate aduce la viaţă si copilaşul meu mort.” Da, ea s-a încrezut
în Acela care  a putut să-l învieze pe
Lazăr din morţi  şi a crezut că El este
Acelaşi ieri, azi şi în veci. Astfel, a venit la Tine, iar Tu ai răsplătit-o
pentru credinţa arătată, dându-i înapoi copilul viu şi pe deplin sănătos. El
trăieşte şi astăzi, lucru pentru care Îţi mulţumim din toată inima.

Binecuvântează-ne astăzi, Tată. Binecuvântează-i pe
oamenii aceştia care au venit cu haine şi batiste ca să ne rugăm peste ele. Fă
ca Duhul Tău cel Sfânt să vină şi să ne împartă Cuvântul lui Dumnezeu, pentru
că Te rugăm aceasta în  Numele lui Isus.
Amin.

Din câte ştiu, la ora 5.00 aveţi o întâlnire.
Săptămâna aceasta a fost foarte grea pentru mine, deoarece am avut tot timpul
probleme cu gâtul.

De multe ori le-am spun oamenilor că am o perucă
dar mi-e ruşine s-o port şi din cauza aceasta răcesc foarte uşor. Voi ştiţi că
mi-am pierdut părul din cauza acidului carbonic. Aşa se face că s-a deschis uşa
pentru că era prea cald, iar eu am răcit din cauza curentului care s-a format.
Iniţial n-am vrut să vin şi astăzi aici, deoarece mi-am spus că este şi Oral
Roberts printre voi, şi deci poate vorbi şi el. Totuşi, văd că încă nu a
apărut, aşa că voi lua un text din Biblie şi am să vorbesc puţin din el.
Rugaţi-vă pentru mine.

Aş vrea să citesc din Matei 27.11-26. Aş
dori să fiţi atenţi la citirea Cuvântului, pentru că cuvântul meu este cuvântul
unui om şi el va cădea, dar Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi El nu poate
cădea. Fiţi deci atenţi  în timp ce voi
citi.

Înainte de a începe citirea, aş vrea să vă anunţ că
fratele Oral Roberts va fi în Ierusalim vinerea viitoare. Toţi cei care puteţi,
ar fi bine să veniţi acolo.

„Unde?” întreabă
cineva. Unii spun că Florida este asemenea pământului făgăduit, iar Tucsonul
poate fi comparat cu Ierusalimul. Phoenixul este în vale faţă de Tucson, iar
Ierihonul este la vale de Ierusalim. Deci fratele Oral Roberts va vorbi vinerea
viitoare şi cred că veţi fi bucuroşi cu toţii să-l ascultaţi.

Deci vom citi din Matei 27.11-26:

Isus s-a înfăţişat înaintea dregătorului.
Dregătorul l-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus,
„sunt”.

Dar n-a
răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor.

Atunci
Pilat i-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?”

Isus nu i-a
răspuns nici un cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

La fiecare praznic al Paştilor, dregătorul avea
un obicei să sloboadă un întemniţat pe care-l voiau ei.

Pe atunci
aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.

Când erau
adunaţi la un loc, Pilat a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau
pe Isus, care se numeşte Hristosul?”

Căci ştia
că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

Pe când
stătea Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai
nimic de-a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult din pricina
lui în vis.”

Preoţii cei
mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe
Isus să-L omoare.

Dregătorul
a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să-l slobozesc?” „Pe
Baraba”, au răspuns ei.

Pilat le-a zis: „Dar
ce să fac cu Isus care se numeşte Hristos?”

„Să fie
răstignit” au răspuns cu toţii.

Dregătorul
a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie
răstignit!”

Când a
văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a
spălat mâinile înaintea norodului, şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele
neprihănitului acestuia. Treaba voastră.”

Şi tot
norodul a răspuns: „Sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor
noştri.

Atunci
Pilat le-
a slobozit pe Baraba iar pe Isus, după ce a
pus să-L bată cu nuiele L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.”

Subiectul meu pentru următoarele 30 de minute, este
„Ce să facem cu Isus care se numeşte Hristos?” sau „Isus în mâinile
noastre”.

Cred că momentul potrivit pentru începerea temei
noastre, este sala de judecată a lui Pilat. Acesta este unul dintre cele mai
triste momente din Istoria omenirii, un moment crucial. Acesta este cel mai
trist eveniment şi cea mai mare greşeală pe care a săvârşit-o vreodată biserica
în toată istoria ei. Da, biserica L-a luat pe El şi   L-a aruncat în mâinile guvernatorului, al
statului. Amândoi – biserica si statul – au complotat împotriva Lui. Ei, aleşii
lui Dumnezeu, cei care pretindeau că-L slujesc şi ţin legile Lui – Israelul.

Da, biserica L-a respins pe Mesia al ei. Deşi El a
fost atât de bine legitimat în mijlocul lor, au preferat să rămână la datinile
strămoşeşti, în loc să-L creadă. Ei au preferat să respingă Cuvântul uns şi
legitimat care le fusese făgăduit cu sute de ani în urmă, şi care a venit la
timpul hotărât.

Ştiaţi că toate profeţiile spuneau că ei vor fi
orbiţi ca să nu-L recunoască? Ei nu au putut să înţeleagă cum adică vor fi
orbiţi, dar acest lucru s-a întâmplat întocmai.

Atunci biserica a făcut acea mare greşeală,
refuzându-L, iar astăzi trăim actul final al acestei mari drame. Acum, El este
dat din nou în mâinile guvernatorului, care trebuie să hotărască ce va face (cu
El). Bisericile de astăzi L-au refuzat deşi, acum la fel ca atunci, El a
dovedit că este Mesia al lor.

Înainte de a intra în text, aş vrea să iau câteva
notiţe pe care mi le-am făcut. Cum a fost posibil ca Israelul să nu-L
recunoască? Scriptura spune foarte clar motivul: pentru că au fost orbiţi.

Totuşi era imposibil să-i faci să creadă aceasta,
exact cum se întâmplă şi astăzi.

Totuşi, Biblia spune clar, când se referă la timpul
nostru, că epoca aceasta este „nenorocită,
săracă, oarbă şi goală şi nu ştie aceasta.
” Aşa spune Scriptura.

Dacă v-aş spune vouă, americanilor, că sunteţi
orbi, nu m-aţi crede ci v-aţi grăbi să-mi demonstraţi că nu ştiu ce spun. Cu
toate acestea, în după-amiaza aceasta am să vă aduc la un proces şi atunci veţi
vedea singuri dacă sunteţi orbi sau nu.

La procesul la care participăm, Îl avem în faţă pe
Isus şi sângele Lui pe mâinile noastre, iar problema care ni se pune, este ce
vom face în situaţia aceasta? Vom face aceeaşi greşeală cumplită pe care au
făcut-o evreii? Ne vom pripi la fel ca ei?

Priviţi ce s-a întâmplat atunci. El a fost
legitimat foarte clar, împlinind slujba pe care spusese Dumnezeu că o va avea
Mesia când va veni. Aici nu este nici un dubiu. Astfel, El S-a născut aşa cum
făgăduise Dumnezeu; a dovedit că era Mesia cel făgăduit, iar Mesia era Dumnezeu
însuşi. Voi ştiţi că „Mesia” înseamnă „Cel uns”, iar Cuvântul spune că „plinătatea dumnezeirii locuia în El.”
(Coloseni 2.9). El nu a fost doar un proroc, ci era Dumnezeu însuşi care locuia
într-un trup omenesc cunoscut ca Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl a
preumbrit-o pe fecioară şi a creat în ea, în pântecele ei, o celulă de sânge,
care s-a dezvoltat şi L-a adus la suprafaţă pe Fiul lui Dumnezeu, în care
Dumnezeu a locuit în plinătate.

El S-a identificat întocmai cu Cuvântul, deşi nu a
spus niciodată: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu”. Nu, nu. Ei trebuiau să creadă
aceasta văzând ceea ce făcea El, deoarece le spunea adesea: „…lucrările acestea pe care le fac Eu,
mărturisesc despre Mine…
” (Ioan 5.36b). Şi apoi le-a poruncit:

Cercetaţi
Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele
mărturisesc despre Mine
.” (v. 39). Dacă ar fi citit, ar fi văzut în ce zi
trăiesc şi astfel L-ar fi recunoscut şi pe El.

Cred că ar trebui să ne purtăm altfel, acum, când
vedem că are loc un alt Exod. Da, cred că ar trebui să privim şi să cercetăm
mai atent Scripturile acum, când vedem toate aceste lucruri apărând.

Putem observa că biserica de atunci a ales ceea ce
a vrut ea, şi nu a avut  nici o legătură
cu El. De ce? Ea a făcut aceasta cu toate că El S-a identificat întocmai cu
Cuvântul, în timp ce cuvintele şi lucrările pe care le făcea, dovedeau clar că
El este Mesia. Ce lucru îngrozitor! Ce greşeală crucială a făcut biserica!

Când spun aceasta, mă întreb dacă nu cumva este posibil
ca şi noi, biserica din timpul acesta, să fi făcut aceeaşi greşeala? Lor le-a
fost dată ultima şansă de a-L recunoaşte şi a-L accepta.

Acum, tu nu vei avea mereu şansa de a te hotărî.
Vedeţi? Răbdarea Lui are o vreme, iar atunci s-ar putea să-ţi dai seama că ai
trecut graniţa dintre har şi judecată.

Lor li s-a dat şansa să-L vadă identificându-Se pe
Sine însuşi. L-au văzut la fântână, când i-a spus femeii că a avut cinci
bărbaţi; L-au văzut când a vorbit cu Natanael, care a fost adus în faţa Sa de
Filip; L-au văzut când a discutat cu Simon Petru, căruia i-a spus cine a fost
tatăl său şi cum se numeşte. Nu mai avuseseră de 400 de ani un profet, şi iată
că acum aveau Unul.

Samariteana, o femeie prostituată, a recunoscut
Cuvântul lui Dumnezeu şi I-a spus:

Ştiu că are
să vină Mesia (căruia I se spune Hristos); când va veni El, are să ne spună
toate lucrurile
.” (Ioan 4.25), la care Isus i-a răspuns: „Eu sunt El” (traducere din engleză).

Când a auzit aceasta, femeia a alergat repede în
cetate şi le-a spus oamenilor: „Veniţi de
vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?

(v.29).

De ce bărbaţii educaţi din zilele Lui, nu au putut
vedea acest lucru? Ar fi foarte greu de înţeles acest lucru dacă nu am cunoaşte
Scripturile, căci ele spun: „Ei au fost orbiţi”. Da, ei au fost orbiţi cu
adevărat. Acesta este motivul pentru care au ales un altul în locul lui Isus.
Parcă-i aud cum strigau: „Răstigneşte-L” Ei au putut să spună: „La o parte cu
El! Răstigneşte-L!”

Pe care din
amândoi voiţi să vi-l slobozesc? Pe Isus sau pe Baraba?
” (Matei 27.21). Şi
ei s-au pripit făcând o mare greşeală. Astfel, au ales un ucigaş în locul
Dătătorului vieţii. El a fost legitimat ca fiind Dătătorul vieţii, dar cu toate
acestea, ei au ales un ucigaş, pe unul care lua vieţile oamenilor.

Ce contrast!

Eu am toată consideraţia faţă de fraţii şi surorile
mele, faţă de bărbaţii şi femeile în faţa cărora predic Cuvântul, dar mă întreb
dacă nu cumva suntem gata să vedem şi să trăim şi noi aceeaşi experienţă pe
care au trăit-o evreii? Guvernul s-a unit cu religia şi ca urmare problema a
fost ridicată din punct de vedere politic.

Noi trebuie să ne punem această întrebare, deoarece
acolo a avut loc confruntarea.

Şi aşa trebuie să fie şi astăzi, acum, în ceasul
acesta. Confruntarea este deja aici. Acesta este motivul pentru care trebuie să
iei poziţie şi să spui: „Da” sau „Nu”. Tu trebuie să faci aceasta acum, nu
atunci când vei fi silit; trebuie s-o faci liber, după dorinţa inimii tale.
Acum, nu atunci când nu vei mai putea face ce vrei, când totul s-a săvârşit.
Trebuie s-o faci acum, nu atunci când nu vei mai avea voie să alegi, căci vine
ziua când nu vei mai putea alege liber. Tu trebuie s-o faci astăzi! Nu aştepta
până în ultimul moment, căci în curând corabia îşi va ridica ancora şi va
pleca, iar uşile harului se vor închide.

Mulţi oameni ar fi dorit să intre în arca lui Noe,
dar era prea târziu; uşa fusese deja închisă. De ce aceasta? Pentru că
confruntarea avusese loc, Evanghelia fusese propovăduită, semnele arătate.
Astfel, timpul de îndurare s-a încheiat şi a început să cadă ploaia. Ce era
aceasta? Începuse judecata.

Tot poporul L-a respins, pentru că Israelul era
ceea ce am numi astăzi, „o naţiune creştină”, sau „un popor creştin”. Acesta
este motivul pentru care, dacă s-au numit copiii lui IeHoVaH, poporul ales, era
clar că trebuia să fie respins de întreaga naţiune.

Biserica a făcut-o deja. Ea L-a aruncat afară, nu
mai vrea să aibă nimic a face cu El, iar guvernul se amestecă si el în aceasta.

Astfel vedem că suntem din nou cu Scriptura în
faţă, identificându-ne întocmai cu ceea ce ne-a spus Domnul. De ce ne clătinăm
în această oră întunecoasă? De ce ne lăsăm cuprinşi de aceste lucruri când am
fost deja avertizaţi? Astăzi vedem exact lucrurile care s-au întâmplat în
zilele lui Lot, lucruri care ne-au fost spuse mai dinainte:

Ce s-a
întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau,
cumpărau, vindeau, sădeau, zideau…
” (Luca 17. 28).

Voi puteţi vedea mesagerii Lui în „Babilon”
încercând să-l scoată afara pe „Lot”? Vedeţi de asemenea mesajul pentru cei
aleşi, „Avraam” care era deja ieşit afară.

Da, totul se identifică întocmai: cu nume, timp şi
loc.

Acum totul a ajuns în mâna guvernatorului, care
trebuie să condamne şi o va face. Să nu vă faceţi însă probleme. Este o naţiune
creştină şi ea trebuie să ia poziţie creştină, aşa cum este. Confruntarea stă
să înceapă.

Întreaga naţiune trebuie să fie adusă la judecată,
aşa cum s-a întâmplat în anul 70 d.Hr. când marele general roman Titus, a
asediat Ierusalimul şi astfel poporul evreu a plătit preţul pentru că L-a
respins pe Mesia.

Şi astăzi, când privim la marele proces din „vinerea
mare”, când vorbim despre el îl descriem în diferite feluri, nu vedem că exact
lucrurile despre care vorbim, care s-au întâmplat atunci, se desfăşoară chiar
sub nasul nostru! Bătrânii noştri fac astăzi aceleaşi lucruri pe care le-au
făcut atunci evreii, vorbind ca la un proces similar, după ce acum, ca şi
atunci, a fost legitimat un Cuvânt similar ca Cel dovedit în timpul lor.

Ce gândeau ei despre Isus? „O, este fiul unui simplu tâmplar!” Dar El era Cuvântul manifestat
al lui Dumnezeu. Şi El a fost temeinic identificat pentru că făgăduinţele lui
Dumnezeu s-au împlinit pe deplin prin El, dovedind că este Mesia.

Astăzi este la fel. Acum, în zilele din urmă, Duhul
Sfânt a venit printre noi, identificându-Se pe Sine chiar în biserica noastră,
făcând aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci când a locuit în plinătate în
Isus Hristos. Da, El a făcut aceleaşi lucruri pentru mireasă şi cu toate
acestea dorim să scăpăm de El.

Să nu uitaţi că aceste benzi nu sunt numai pentru
Phoenix, ci vor face înconjurul pământului! Eu vorbesc pentru jumătate din
oameni, pentru că avem un serviciu de înregistrări care transmite mesajul în
jurul lumii.

Observaţi. Astăzi avem un proces similar după ce a
fost identificat înaintea noastră acelaşi Cuvânt, deoarece în Evrei 13.8 citim:
Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi
în veci
” şi: „Cine crede în Mine, va
face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari..
.”
(Ioan 14.12).

Matei 28.19: „Duceţi-vă
şi faceţi ucenici din toate neamurile…
„…propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16.15).

„Peste puţină
vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea..
.” (Ioan 14.19),
căci „sunt cu voi în toate zilele, până
la sfârşitul veacului.
” (Matei 28.20).

Astăzi ei n-au ales doar un simplu ucigaş, ci un
ucigaş al Cuvântului, un urmaş al primului ucigaş.

Cuvântul predicat de apostoli a fost dus mai
departe de bărbaţi credincioşi ca Irineu şi mulţi alţii, până când biserica a
ajuns la  marea confruntare de la Niceea,
unde s-a hotărât formarea unei biserici mari universale, în care au fost
obligaţi să intre toţi oamenii sub jurisdicţia lor.

Cei care aţi citit Istoria, ştiţi că mulţi dintre
prooroci au venit la popor îmbrăcaţi în piei de oaie sau cămilă, mâncând doar
ierburi, dar ţinând cu toată tăria de Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ce s-a
întâmplat mai târziu, în timpul celor 50 de zile politice sângeroase, în care
creştinismul a fost amestecat cu păgânismul? Aceasta este biserica
romano-catolică.

Iar astăzi, protestanţii fac aceeaşi greşeală
aruncându-se singuri în Conciliul Ecumenic. Prin aceasta, ei se amestecă cu
tradiţiile omeneşti şi pun deoparte Cuvântul lui Dumnezeu care a fost legitimat
pe deplin în mijlocul lor de către Duhul Sfânt, care ne-a dovedit că El este
Acelaşi ieri, azi şi în veci. Biserica stă din nou în cumpănă şi aşteaptă. Voi
sunteţi în sala de judecată a lui Pilat. Da, domnilor.

Şi ce fac ei acum? Un chip al fiarei, care este un
„satelit” al Romei. Curând Conciliul Ecumenic va forţa fiecare denominaţie să
intre înăuntru – de fapt, ei sunt deja acolo. Va veni însă timpul când toţi vor
fi siliţi să intre acolo. Atunci vă veţi trezi că vă identificaţi cu semnul
fiarei. Acesta este adevărul.

Ce înseamnă aceasta? Că curvele protestante,
fiicele bătrânei lor mame, se fac una cu Roma, curva cea mare. Apocalipsa 17
spune că femeia aceasta este „mama curvelor” (v.5), adică a denominaţiilor protestante,
şi că ţine în mână „un potir plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviilor
ei”,
care nu este altceva decât mărturia ei, adică: „Aceasta credem noi”.
Da, şi fiecare, atât mama cât şi fiicele spun la fel: „Aceasta credem noi!”

Dar ştiţi ce trebuie să ţină biserica? Cuvântul lui
Dumnezeu! Şi aceasta pentru că „Cuvântul
lui Dumnezeu este adevărul pe când cuvântul oamenilor este minciună

(Romani 3.4).

Acesta este adevărul şi aşa ar trebui să fie.

Dar noi Îl ducem pe Hristos în acel ceas crucial în
sala de judecată a lui Pilat. Aceasta fac denominaţiile. Ele Îl refuză şi Îi
întorc spatele spunând: „Noi nu avem nimic de a face cu aceasta!”

Ar fi mai bine să cercetaţi însă Cuvântul.

Noi am aflat cine este acest Conciliu Ecumenic şi
ce face el?

Cineva întreabă: „Spune cumva Biblia despre
aceasta?” Desigur.

Biblia spune că oamenii din timpul sfârşitului „vor avea o formă de evlavie, dar vor tăgădui
puterea lui Dumnezeu
.” (2 Timotei 3.5).

Ei merg la biserică, au o formă de evlavie, dar
sunt orbi şi goi pentru că tăgăduiesc puterea Duhului Sfânt care Îl legitimează
pe Isus Hristos şi Cuvântul Său. Cum este posibil ca un om să pretindă că are
Duhul Sfânt şi totuşi să nege chiar Cuvântul care este insuflat de Duhul Sfânt?
Este posibil aşa ceva? Propria lui mărturie dovedeşte că nu este ceea ce
pretinde şi că în realitate comite curvie spirituală, prin faptul că
tăgăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia spune despre aceşti oameni că „sunt stricaţi la minte şi osândiţi…”
(2 Timotei 3.8b).

Ei spun: „O, eu am diplomă de doctor în teologie”,
„Eu am Ph.D”, sau „Eu am L.L.D.”. Dar după părerea mea, ei sunt mai răi şi mai
departe de Dumnezeu decât atunci când au început. Da, domnilor. Toate aceste
diplome vă îndepărtează de Dumnezeu, nu vă aduc mai aproape de El! Există un
singur lucru care vă poate atrage spre Dumnezeu şi aceasta este Duhul Sfânt
prin Cuvântul Său.

Duhul Sfânt este o Busolă. Steaua Nordului (Steaua
Polară) este Cuvântul, iar Busola va indica întotdeauna numai spre această
Stea.

Duhul Sfânt vă va îndrepta întotdeauna numai şi
numai spre Cuvânt. El nu vă va îndrepta niciodată spre o mişcare ecumenică sau
spre o denominaţie, ci numai spre Cuvântul lui Dumnezeu.

Să nu uitaţi că celelalte stele îşi schimbă tot
timpul poziţia pe bolta cerească, dar Steaua Polară rămâne întotdeauna în
acelaşi loc: în centrul bolţii. Orice cuvânt omenesc va cădea, dar Cuvântul lui
Dumnezeu nu poate cădea niciodată. El este asemenea Stelei Polare care rămâne
mereu în mijlocul bolţii cereşti şi nu-şi schimbă niciodată locul. Indiferent
de poziţia pământului, ea rămâne mereu în acelaşi loc, şi aşa este Cuvântul: El
rămâne întotdeauna acelaşi: ieri, azi şi în veci.

Frate şi soră, vă rog în Numele lui Isus să luaţi
în considerare aceasta! Voi aţi crezut tot ce v-am spus de-a lungul acestor
ani. Şi dacă Dumnezeu a dovedit ca adevărat tot ceea ce v-am spus, înseamnă că
nu eu sunt acela care am vorbit, ci Cuvântul Său. Ca urmare, vă rog în Numele
lui Isus să luaţi în considerare aceasta. Nu fiţi orbi şi indiferenţi, căci
totul atârnă de voi.

Să nu uitaţi că Biblia spune în Apocalipsa 17.8 că
Locuitorii pământului, ale căror nume
n-au fost scrise de la întemeierea pământului în cartea vieţii, vor primi acest
semn al fiarei
.” Numai cei aleşi, care au fost hotărâţi mai dinainte ca
să-L recunoască, Îl vor vedea. Toţi ceilalţi vor trece la milioane de mile
depărtare de El.

Noi vedem această mare mişcare, această maşinărie a
Satanei, care se pune la punct sub ochii noştri. El are mecanica, singurul
lucru de care mai are nevoie fiind dinamica, adică să primească puterea.
Mecanica este formată din toate congregaţiile care alcătuiesc un mare conciliu.
Da, uriaşa maşinărie este pregătită şi aşteaptă doar ceasul în care capacul se
lasă jos şi astfel vor începe să-i forţeze pe toţi să intre prin intermediul
legii. Priviţi la toate emisiunile care se fac astăzi prin intermediul
radioului şi la articolele din ziare.

Noi nu avem timp să facem ceva, ci trebuie să ne
grăbim să-L primim pe Isus Hristos, care a fost legitimat temeinic sub ochii
noştri.

Noi vorbim aici despre marea maşinărie a Satanei,
care este gata să fie pusă în mişcare, dar să nu uitaţi că şi micuţa turmă a
lui Dumnezeu, care crede Cuvântul Său, este pregătită să primească Dinamica, pe
Duhul Sfânt, care a făgăduit că nu o va lăsa singură: „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere
Împărăţia
.” (Luca 12.3).

Duhul Sfânt coboară peste o biserică mică ce a
ieşit din lume: în care sunt femei cu părul lung şi bărbaţi sfinţi, ca să
dovedească aceasta.

Nazireul este omul care se separă de lume pentru
Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta nu se poate face purtând pantaloni scurţi, nici
feţe vopsite cum au „Izabelele” care au totuşi pretenţia că sunt creştine. Nu,
domnilor. Nici băutorii de whisky care stau în denominaţii, şi care se ţin de
reverele hainelor lor ca Cezar sau ca Irod, în loc să se ţină de Cuvântul lui
Dumnezeu.

Dumnezeu are oameni adevăraţi şi devotaţi care
aparţin turmei Lui şi cărora nu le pasă de ceea ce spune lumea la adresa lor.
Ei cred că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi aceasta este
totul.

Credinţa în El nu vă va face populari, ci
dimpotrivă, dar merită să staţi pe Cuvântul Său, pentru că El este adevărul.
Dumnezeu a făgăduit însă că vă va da binecuvântarea Sa şi aşa va fi. Să nu
credeţi că vreau să vă ocărăsc. Nu, departe de mine aceasta. Eu doresc un
singur lucru: să vă avertizez. Este mai bine să fiţi puţin „pârliţi” acum,
decât să ardeţi atunci, aşa că primiţi avertizarea pe care v-o dă Duhul Sfânt
în aceste zile din urmă.

Acum, putem să vedem că micuţa turmă a lui Hristos
este pregătită ca să primească Dinamica. Aceasta o va ajuta să pornească în sus
şi o va scăpa de necazul care vine.

Zilele trecute am vorbit cu cineva care m-a
întrebat: „Aceasta înseamnă că tu crezi că biserica va trece prin necaz?”

„Eu cred că biserica va trece prin necaz, dar nu
mireasa.”

Da, domnilor, biserica va trece prin necaz, dar
mireasa va fi scăpată. Ea va merge în răpire într-o clipă,  într-o clipeală de ochi. Da, ea va merge în
sus ca să-L întâlnească în văzduh pe Mirele ei, care este Domnul ei care a
plătit preţul răscumpărării, motiv pentru care Îi suntem plini de recunoştinţă.

După ce a fost respins de naţiune şi de biserică,
s-a mai auzit un singur strigăt şi un singur gând s-a născut în fiecare inimă:
„Să scăpăm de El!”

Acesta este următorul strigăt pe care-l vom auzi şi
noi. Biserica a refuzat categoric Duhul Sfânt. Noi ştim aceasta. O, oamenii au
început să iasă afară de peste tot, ascultând marea chemare făcută; ei vin de
la prezbiterieni, luterani, metodişti, baptişti, penticostali, etc, – dar
biserica, denominaţia, nu poate urma chemarea; ea nu se poate mişca mai departe.
Nu, domnilor! Ea este deja organizată. Şi ce face ea acum? Strigă cât poate:
„Răstingeşte-L! Răstingneşte-L!” Pe cine? Cuvântul care a fost dovedit ca fiind
Adevărul.

Este acelaşi lucru ca în cazul Evei, care a dus la
moarte întreaga lume, datorită faptului că a respins un singur Cuvânt. Aşa a
făcut şi biserica.

Cineva spune: „Păi, frate Branham, tu ai dat o
interpretare greşită!” Aceasta este părerea ta.

Dumnezeu nu are nevoie de nici un interpret,
deoarece El este propriul Său Interpret. Vedeţi? Acesta este necazul nostru:
avem prea mulţi interpreţi. Dumnezeu Se poate interpreta singur. Şi ştiţi care
este Interpretarea Sa? Împlinirea Cuvântului Său făgăduit; legitimarea Sa ca
Adevăr. Amin.

Manifestarea puterii descoperite a lui Dumnezeu
este dovada. Citiţi Scripturile ca să vedeţi cum ar trebui să fie biserica de
azi! Da, domnilor! Dumnezeu nu are nevoie de nici un interpret.

Să spunem numai ce I-au făcut lui Isus. Ei au
crezut că nu El este interpretarea (împlinirea) Cuvântului, şi totuşi adevărul
este că El era chiar interpretarea. Dumnezeu nu avea nevoie să facă nimic ca să
dovedească aceasta, deoarece chiar viaţa lui Isus arăta cine este El.

El a spus foarte clar: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa
veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
” (Ioan 5.39).

Dacă nu fac
lucrările Tatălui Meu
”, spunea El în continuare, „să nu Mă credeţi.

Dar dacă le
fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, căci
atunci veţi ajunge să cunoaşteţi…
” (Ioan 10.37-38).

Au cercetat ei Scripturile? Dumnezeu a spus: „Fecioara va rămâne în însărcinată…” şi
aşa a fost. Credeţi aceasta? (Amin). Desigur, dar ei nu au crezut. Făgăduinţa
spunea în continuare:

„Atunci se
vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor,

atunci
şchiopul va sări ca un cerb…
” (Isaia 35. 5-6), şi ceea ce a urmat a dovedit întocmai aceasta, căci
Isus a făcut toate aceste lucruri, dovedind că este împlinirea Cuvântului.

Moise a spus: „Domnul,
Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi un proroc ca
mine; să ascultaţi de El
” (Deuteronom 18.15).

Cuvântul vine la prooroci. Şi proorocul, Cuvântul,
spune gândurile inimii. Dar ce au făcut ei când L-au văzut făcând aceste
lucruri? „O, lucrează cu Beelzebul, domnul dracilor! Este un ghicitor!” Dar nu
era adevărat.

Astăzi se spun aceleaşi lucruri despre adevăraţii
slujitori ai lui Dumnezeu. Ei sunt numiţi: „Holly-rollers”, etc. Aşa este.

El nu are nevoie de nici o interpretare, pentru că
El însuşi este interpretarea. Dumnezeu a dovedit-o prin El însuşi. Cine este
atunci păcătosul care ar putea nega acest adevăr incontestabil: că Cuvântul a
fost interpretat întocmai?

Isus le-a spus: „Cercetaţi Scripturile, căci ele mărturisesc cine sunt Eu. Dacă ceea ce
fac, nu dovedeşte că sunt ceea ce vă spun că sunt, să nu Mă credeţi
.”

Păcătoşii de astăzi privesc Biblia în faţă şi
totuşi nu pot vedea că Duhul Sfânt este interpretarea Cuvântului pentru acest
timp, făcându-Se cunoscut prin manifestarea darurilor făgăduite şi a lucrurilor
pe care le-a promis pentru aceste zile. Ce puteţi spune când vedeţi că Maleahi
4 este împlinit; când vedeţi că tot restul Scripturii este împlinit iar noi am
ajuns chiar la sfârşitul timpului? Voi nu aveţi nevoie de nici un om ca să vă
interpreteze Cuvântul. Nu, domnilor! Şi aceasta pentru că El este propriul Său
interpret. El este Acela care dovedeşte că Cuvântul pe care L-aţi auzit, este
Mesajul Său pentru ceasul acesta.

Pocăiţi-vă deci, şi întoarceţi-vă cu toţii la
Dumnezeu! Nu încercaţi să vi-L spălaţi de pe mâini, pentru că nu o puteţi face!

În faţa voastră stă aceeaşi alegere ca atunci!

Isus le spunea: „Cercetaţi Scripturile, căci ele mărturisesc despre Mine. Lucrările pe
care le fac Eu, dovedesc cine sunt Eu!”

El i-a spus lui Moise atunci când i S-a arătat în
rugul de foc: „Eu sunt”, şi a adăugat „Mi-am adus aminte de făgăduinţa Mea, de
aceea voi fi cu tine şi-mi voi scoate poporul cu mână puternică din robie. Eu
te trimit, dar voi fi cu gura ta, iar semnele pe care le vei face, vor dovedi
dacă eşti  trimis de Mine sau nu!”
Amin.

După aceasta ar trebui să privească şi femeile şi
bărbaţii de astăzi! Ei ar trebui să privească după făgăduinţa Exodului şi după
împlinirea Cuvântului legitimat al lui Dumnezeu.

Dar ştiţi care este necazul bisericii de astăzi? Când
aude aşa ceva răspunde imediat: „Păi, noi nu mai credem în aşa ceva!” Din ce
cauză? Pentru că trăiţi în umbra altei epoci. Toate aceste biserici au fost în
ordine la vremea lor, dar cum este cu epoca aceasta?

Acum noi trăim în alt timp.

Voi nu aţi fi putut să-l convingeţi pe Wesley să
primească mesajul lui Luther, pentru că el trăia într-o altă epocă, iar
biserica făcuse un pas înainte – de la neprihănirea vestită de Luther, la
sfinţirea adusă prin mesajul lui Wesley. Desigur.

Voi nu veţi putea să-i convingeţi pe penticostali
să se întoarcă înapoi şi să creadă mesajul baptist. De ce? Pentru că au găsit
ceva mai bun, pentru că trăiesc în lumina altei epoci.

Dar ce au făcut penticostalii astăzi? S-au
organizat şi s-au aşezat la umbră întocmai ca celelalte biserici. Dar Cuvântul
a mers mai departe, lăsându-i în urmă. Acesta este adevărul.

De ce am ajuns însă aici? Pentru că am devenit reci
şi îngâmfaţi. Am lăsat bisericile noastre să meargă cum vor. De ce? Pentru că
toţi sunt interesaţi de un singur lucru: să atragă cât mai mulţi membri de
partea lor. Vedeţi, acesta este motivul pentru care ne umflăm.

Este însă un proverb care spune: „Satana îşi numără
grămada, dar Dumnezeu Şi-o cântăreşte pe a Sa.”

Acest adevăr este valabil şi pentru astăzi.
Dumnezeu te cântăreşte prin Cuvântul Său ca să vadă dacă eşti greu sau uşor. Pe
mine nu mă interesează numărul: cât de mulţi sau de puţini vin, ci privesc la
un singur lucru: la Cuvântul lui Dumnezeu. Luaţi-L şi cercetaţi-vă prin Cuvânt
şi atunci veţi vedea dacă sunteţi în ordine sau nu! Da, domnilor! Noi credem că
Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Vedeţi, Dumnezeu nu are nevoie de nici un
interpret. O, nu, El nu trebuie să fie interpretat! Dumnezeu este propriul Său
interpret; El se legitimează singur. El a făcut-o în cazul lui Moise şi o va
face şi astăzi.

Noi Îl cunoaştem din Biblie ca „Elohim”, adică „Cel
Atotputernic”. El nu are nevoie de sfatul nimănui pentru că este Dumnezeu; este
Cuvântul. Iar când Cuvântul făgăduieşte ceva iar apoi împlineşte totul înaintea
ochilor tăi, de ce interpretare mai ai nevoie?

O, bărbaţi şi femei păcătoase, cine sunteţi voi
care vă ridicaţi şi spuneţi că aceste lucruri sunt greşite, când Dumnezeu vine
prin Duhul Sfânt şi prin Cuvântul făgăduit 
şi dovedeşte  sub ochii voştri că
este adevărul? Cine suntem noi ca să spunem totuşi că este greşit? O,
păcătosule, cum poţi face aşa ceva? Cineva întreabă: „Păcătos? Ce vrei să spui
cu aceasta, frate Branham?”

Necredincios, deoarece există un singur păcat şi
acesta este necredinţa.

Dumnezeu nu are nevoie de nici o interpretare dată
de oameni! Nu, pentru că Îşi interpretează singur Cuvântul.

„Eu”, spune El, „Sunt Domnul! Eu sădesc, Eu ud zi
şi noapte. Cine vă poate smulge din mâna Mea?” Domnul a privit peste Cuvântul
Său, pentru a-L desăvârşi, pentru a-L descoperi. Cui? Celor aleşi, celor cărora
le-a fost dat să-L vadă. El veghează asupra Cuvântului Său şi-l ţine departe de
toate aceste interpretări omeneşti care pretind: „Asta-i corect…ba, asta-i
corect….” Dumnezeu este corect şi El este singurul care poate legitima
Cuvântul Său.

Fariseii strigau cu toată puterea în zilele
Domnului Isus: „Noi venim de la Dumnezeu!”,
„Noi avem legea, noi avem asta si cealaltă...
dar în mijlocul lor stătea Cuvântul însuşi. L-au recunoscut ei? Nu, ci au
strigat într-un glas: „La o parte cu El! Răstigneşte-L! La moarte cu El, pentru
că nu Se mai identifică cu ceea ce credem noi!”

Este adevărat, El nu se identifică cu părerile şi
cu crezurile lor, ci Se identifica cu Cuvântul. Amin. Şi toţi cei care au avut
ochi să-L vadă, L-au văzut. Cei care erau orbi duhovniceşte nu au putut să-L
vadă.

Iar astăzi este la fel. Acesta este adevărul. Mulţi
merg şi îşi pecetluiesc singuri osânda. O, da, dar prin aceasta se împlineşte
doar Cuvântul Său, dovedind încă o dată că este adevărul.

Unii spun: „Eu cred atât de mult în El, frate
Branham! Sunt un admirator al Bibliei. Eu cred aşa şi aşa! Cred în Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dar nu pot să fiu de acord chiar cu fiecare Cuvânt
deoarece organizaţia mea spune aşa şi aşa!”

Atunci cine este interpretul pentru voi? Acelaşi pe
care l-a avut şi Eva, adică Diavolul. El a încercat să interpreteze Cuvântul în
faţa Evei, spunându-i: „O, este corect… însă hotărât că nu vei muri!”

Vedeţi? Dar care era adevărul? Hotărât că ceea ce
spune Dumnezeu se împlineşte întocmai! Cuvântul Lui este Adevărul. Pe mine nu
mă interesează ce spun alţii, dacă Dumnezeu spune ceva, Cuvântul Lui este
Adevărul.

Aţi vrea să aveţi interpretul pe care l-a avut Eva?
O, păcătosule, cum ai putea face aceasta? Da, domnilor, ei au interpretul pe
care l-a avut Eva.

Luther spunea: „Păşiţi prin credinţă!” Dar nu
uitaţi că şi Diavolul crede!

Wesley spunea: „Cereţi şi-L veţi primi!” dar noi am
văzut că nu este aşa.

Penticostalii spun: „Dacă vorbiţi în limbi, Îl
aveţi.” Dar nici ei nu-L au.

Ştiinţa creştină spune: „Iubiţi şi aveţi roadele
Duhului Sfânt”, dar cu toate acestea nici ei nu-L au. De ce? Pentru că neagă
divinitatea lui Isus Hristos.

Atunci care este dovada că-L avem? Când Duhul care
este în voi, întăreşte fiecare făgăduinţă cu un „Amin” puternic, iar Dumnezeu
va aproba. Exact aşa a fost şi cu Isus Hristos.

Ei aveau mai multe roade ale Duhului şi tot felul
de dovezi, dar tu nu poţi cuprinde sus orice dovadă, ci numai Dumnezeu însuşi
Îşi poate descoperi Cuvântul. Aceasta este singura dovadă, dacă eşti creştin.

Dar cum poţi fi creştin când…

La început
era fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi
Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi
acelaşi ieri, azi şi în veci” Da, El era acelaşi Dumnezeu care a
locuit în David. Era acelaşi Dumnezeu care a fost în Moise; era acelaşi
Dumnezeu care a fost în apostoli; El este acelaşi Dumnezeu care a fost în Isus
Hristos ca să se manifeste pe Sine însuşi prin Cuvântul făgăduit. Şi azi El
este acelaşi Dumnezeu, acelaşi Cuvânt, aducând Lumină asupra făgăduinţei din
ceasul acesta.

Dumnezeule, fii indurator cu noi! Da, domnilor!
Dacă noi credem că Dumnezeu este propriul Său Interpret, vom vedea cu ochii
noştri împlinirea fiecărui Cuvânt făgăduit. Da, El este propriul Său interpret.

O, fraţilor, acum mă gândesc la timp. Aş putea
vorbi mult timp despre aceste lucruri, dar ştiu că urmează o întâlnire.

Vă voi spune însă ceva: Dacă nu veghem, El este pe
mâinile noastre, a americanilor. Gândiţi-vă numai! Spun aceasta nu ca să vă
supăr, ci ca să vă trezesc.

Sângele lui Isus Hristos este pe mâinile bisericii
americane de astăzi. Sângele lui Isus Hristos este peste întreaga Americă.
Sângele lui Isus Hristos strigă împotriva metodiştilor, a prezbiterienilor, a
penticostalilor, a luteranilor, etc. Este pe mâinile noastre a tuturor.

Haideţi să vedem dacă este adevărat sau nu.
Gândiţi-vă că este vorba de sângele lui Isus Hristos. O, Doamne!

Aceasta îmi aminteşte că în acea zi, Pilat a
încercat de trei ori să îndepărteze sângele Lui de pe mâinile sale. Da, el a
încercat în trei feluri dar n-a reuşit.

Există o singură modalitate de a scăpa de El. Să
vedeam ce a făcut Pilat.

Trebuie să aducem problema aceasta pentru noi,
deoarece astăzi este la fel ca atunci. Spun aceasta pentru că Cuvântul Lui a
fost identificat de dovezile Scripturii. Cuvântul făgăduit pentru acea zi S-a
făcut trup iar partea tristă este că ei L-au refuzat pe Isus Hristos.

Dar şi acum, în epoca Laodicea, El stă afară. Noi
ştim că acesta este adevărul: biserica L-a scos afară din mijlocul ei.

Şi gândiţi-vă: Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, este pe mâinile noastre.

Când mă gândesc la acest lucru, mă înspăimânt. Da,
când mă gândesc la sângele lui Isus Hristos, simt că mă cuprind fiori reci.

Nu cu mult timp în urmă, un bun prieten de-al meu a
fost împuşcat pe strada Chicago. Imediat în jurul lui s-au adunat o mulţime de
oameni. Ce au făcut ei? Priveau sângele care ţâşnea prin gaura lăsată de glonte
şi care a curs pe stradă. Toţi priveau acel sânge şi aveau grijă să nu calce pe
el. Nu ar fi călcat pentru nimic în lume în sângele semenului său. O, nu,
domnule!

Dar ei au călcat drept în sângele lui Isus Hristos.
Şi acum mă gândesc că acea veche zicală este adevărată: „Proştii vor călca cu
bocanci acolo unde îngerii se tem să pună piciorul.”

Aşa este. Ei calcă chiar în sângele Lui când spun:
„Zilele minunilor au trecut. Acele lucruri au fost doar pentru apostoli, nu şi
pentru noi!”

O, Doamne, cum este posibil să spună aşa ceva? Prin
aceasta, oamenii ţopăie în sângele lui Isus Hristos, care S-a sacrificat pentru
fiecare din noi!

O, Doamne, gândiţi-vă la sângele care se află pe
mâinile voastre.

Mă gândeam, şi aceasta doar cu câteva săptămâni în
urmă, că nu este posibil ca în mijlocul naţiunii noastre să se întâmple o
asemenea crimă! Dar acum vă întreb: Cum rămâne cu tipul acela, cu Oswald? El
stă în celula unei închisori, plin de transpiraţie, dacă e în toate minţile.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru omul care
ascultă această bandă sau care este prezent în locul acesta şi ascultă. Mesajul
acesta care a fost legitimat de Dumnezeu ca fiind adevărul. Dacă îl refuză,
poate tremura şi transpira deoarece ştie că va sta în faţa Lui la judecată,
pentru că a respins Cuvântul lui Dumnezeu, motiv pentru care va fi făcut
răspunzător de sângele lui Isus Hristos ce se află pe mâinile lui.

Ce groaznic trebuie să fi fost pentru Oswald gândul
că va apărea în faţa judecăţii pentru asasinarea preşedintelui naţiunii! Ei
urmau să folosească împotriva lui orice probă care i-ar fi dovedit vinovăţia:
amprente, arma şi toate celelalte lucruri.

Totuşi mă gândesc că această judecată este blândă
în comparaţie cu ceea ce se va întâmpla cu oamenii care stau în aceste adunări
şi-L văd pe Isus Hristos identificându-Se pe Sine însuşi prin mesajul şi
lucrările la care sunt martori, şi care totuşi se ţin în continuare de nişte
crezuri omeneşti sau de ceva care este fără importanţă după părerea lor.

Da, judecata dată de un tribunal pământesc este un
lucru blând comparativ cu clipa când vei sta în faţa prezenţei lui Dumnezeu, în
ziua mâniei Lui! Ce vei face atunci tu, care ai călcat în picioare sângele
singurului Fiu al lui Dumnezeu şi L-ai răstignit în inima ta, schimbându-ţi
dreptul de întâi născut cu popularitatea? O, ziua aceea va fi cumplită! E
groaznic să te gândeşti numai la ea, dar ce va fi când vei sta acolo?

Voi, băştinaşii din Africa, voi, bărbaţi şi femei
din Australia, Suedia, Elveţia şi de pretutindeni, care ascultaţi această
bandă, cum veţi sta în ziua judecăţii, când eu am fost în ţările voastre şi
astfel aţi văzut cum Isus Hristos a lucrat în mijlocul vostru, legitimându-Şi
Cuvântul prin semne şi minuni? Ce veţi face atunci?

O, Oswald era numai transpiraţie! Cum a fost posibil
ca un om în toate minţile să facă o asemenea crimă?

Dar ce fel de mânie credeţi că va avea Dumnezeu
faţă de aceia care au ţopăit şi L-au călcat în picioare pe Fiul Lui şi L-au
răstignit a doua oară?

Ce trebuie să facă un pilot înainte ca să zboare cu
aparatul său? Îl va verifica amănunţit; va controla totul: fiecare instrument,
aripile, combustibilul, aparatura, etc. Cei care aţi avut ocazia să zburaţi cu
avionul ştiţi că acesta este adevărul. El verifică totul. De ce? Pentru că
sângele oamenilor săi este în mâinile lui. El este răspunzător pentru viaţa
lor, de aceea vrea să fie sigur că totul este în ordine.

La fel este şi cu chirurgul care trebuie să facă
operaţii ca să scoată o tumoare, etc. Mai întâi el va face tot felul de
analize, va verifica inima pacientului, tensiunea, temperatura, etc. Va
verifica totul. De ce? Pentru că nu vrea ca sângele semenului său să se afle pe
mâinile lui.

Iar dacă vreun pilot sau vreun medic verifică totul
atât de atent, cum ar trebui să procedeze biserica lui Isus Hristos când vede
lucrurile în mijlocul cărora trăim astăzi? Ar trebui să facă o verificare mai
atentă, deoarece s-ar putea ca sângele lui Isus Hristos să fie găsit pe mâinile
noastre.

Haideţi să-L privim acum pe Pilat şi să vedem cele
trei maşinaţii pe care le-a făcut la procesul lui Isus.

Prima a fost: „Eu
nu găsesc nici o vină în Omul acesta
”. (Luca 23.4).

Aceasta se poate auzi şi printre multele grupări
cumsecade de astăzi: „Eu nu găsesc nici o vină în Cuvânt! Totul este în ordine,
doar că aceste lucruri au fost valabile numai pentru apostoli.”

Biblia spune că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi
şi în veci, dar tu spui: „Da, ceea ce spune Biblia este corect. Ei vorbeau în
limbi, scoteau draci, cunoşteau gândurile ascunse ale inimii, aveau proorocii,
etc. Eu cred toate acestea, dar ele nu mai există.”

O, păcătosule sărman, ce se întâmplă cu tine? Ce
faci tu cu următoarele versete?

Matei 28.20: „Si
iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului
.”

Marcu 16.17-18: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor
scoate draci; vor vorbi in limbi noi;

vor lua în
mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile
peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi
.”

Evrei 13.8: „Isus
Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Pilat nu şi-a putut spăla chiar aşa de uşor sângele
de pe mâini. Nu, domnule. El va sta mereu înaintea ochilor lui!

Da, aşa se va întâmpla cu orice om care L-a văzut
pe Dumnezeu împlinindu-Şi făgăduinţele date!

Petru a spus în ziua de rusalii: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat
în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi
darul Sfântului Duh.

Căci
făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri si pentru toţi acei ce
sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul
nostru.
” (Fapte 2.38-39).

Cât de departe merge Evanghelia? „În toată lumea,
la fiecare popor.” Este adevărat?

Duceţi-vă în
toată lumea
”, şi ea nu a ajuns încă peste tot, „şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură…”

„Iată
semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…
” (Marcu 16.15-17).

Cum vei spăla aceasta de pe mâinile tale? Nu o poţi
face. De ce? Pentru că El a dovedit toate aceste făgăduinţe, dar tu le-ai
călcat în picioare şi le-ai aruncat în urma ta. Da, domnule, tu poţi să vezi
Scriptura legitimându-Se cu adevărat în faţa ta.

A doua cale pe care a încercat-o Pilat, o vom vedea
imediat. Ce a făcut el? L-a trimis la Irod ca să-L judece el.

Acest lucru se petrece şi astăzi, mulţi predicatori
trimiţându-L mai departe sub pretextul că „comitetul meu nu mă lasă s-o fac.”

Dar eu vă întreb: „Ce veţi face, voi, metodiştii,
baptiştii, penticostalii, prezbiterienii şi fiecare individ în parte cu sângele
lui Isus Hristos care se află pe mâinile voastre? Ce  vom face cu acest Cuvânt uns al lui Dumnezeu,
care stă chiar astăzi în faţa noastră; cu făgăduinţa pentru acest ceas, care
după cum ştim este Hristos?  Ce veţi face
cu El? Nu ce face biserica ta cu El; nici ce face Irodul tău – ei nu au nimic
de-a face cu tine: ce faci tu cu El?

Aceasta nu-l scuză bineînţeles pe Pilat.  Nu, domnilor.

Ştiţi ce au spus fariseii şi norodul în ziua aceea?
sângele Lui să cadă asupra noastră şi
asupra copiilor noştri
.” (Matei 27.25).

Şi El este! Acesta este adevărul.

Ce le-a spus Isus? „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor
nu le puteţi deosebi?
” (Matei 16.3b).

O, şi eu vă spun (nu numai pentru Phoenix, ci
pentru toate locurile în care se va auzi acest mesaj): „Voi farisei orbi, cum
puteţi cheltui milioane de dolari ca să vă înarmaţi împotriva comunismului şi
totuşi nu recunoaşteţi Cuvântul lui Dumnezeu care a fost dovedit înaintea
ochilor voştri în ceasul acesta? Voi Îl răstigniţi din nou! Voi ştiţi totul
despre comunism dar dacă aţi cerceta Scripturile, aţi înţelege încotro se
îndreaptă lucrurile. Pe mine nu mă interesează aceste lucruri. În ce mă
priveşte, eu nu urăsc numai comunismul (ateismul), ci tot ceea ce este
împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, iar interesul şi scopul meu, este ca
biserica mireasă să fie gata pentru a merge să-L întâlnească pe Mirele ei.

Astăzi noi asistăm din nou la procesul Său, care se
ţine la Curtea Federală, pentru a se face acest Consiliu al Bisericilor.

Voi puteţi să deosebiţi comunismul şi toate aceste
lucruri pe care le vorbesc predicatorii, dar semnele timpului, care se
desfăşoară chiar sub ochii voştri, le numiţi „fanatism” „telepatie” etc. Da,
voi fugiţi de ele şi-i preveniţi şi pe ceilalţi oameni să nu le asculte. Dacă
Istoria nu se repetă, atunci eu nu mă numesc William Branham. Acesta este
adevărul.

Aceasta se repetă pretutindeni în lume! Cred că
ştiţi ce am vrut să spun. Pretutindeni! De ce m-aţi refuzat voi în Elveţia? De
ce ai făcut-o si tu, în Finlanda? Sângele lui Isus este pe mâinile voastre. De
ce? Pentru că nu pe mine m-aţi refuzat, ci pe El, atunci când aţi spus: „Noi nu
putem crede aceste lucruri.”

Voi nu credeţi, dar Cuvântul făgăduit spune aceste
lucruri! Iată-vă! Farisei orbi, care pot deosebi comunismul şi toate celelalte lucruri,
dar ceasul în care trăiesc nu-l pot deosebi. Acesta este adevărul.

Noi am ajuns din nou la ora crucială. Ce este
aceasta? „Răstigneşte-L!” Cum?

„Păi, noi nu-i putem face pe toţi oamenii
metodişti, baptişti, etc., dar putem să-i adunăm pe toţi într-un Conciliu,”
care este însă atât de departe de Cuvânt, cum este Estul de Vest. Da, acest
sistem este greşit în întregime. Este un „satelit” al Romei. Acesta este
adevărul.

Acum am să vă pun câteva întrebări fiecărui individ
în parte: Ce vei face tu cu acest Cuvânt uns care este Hristos? Ce vei face cu
Cuvântul care a fost făgăduit pentru ceasul acesta?

Pilat nu a putut să se spele niciodată de sângele
lui Isus Hristos care era pe mâinile lui. El a strigat, a plâns, a făcut tot ce
a crezut că-l poate ajuta, dar degeaba.

În Elveţia este o legendă care vorbeşte despre apa
limpede a unui lac, în care se spune ca s-ar fi sinucis Pilat. Voi ştiţi
probabil această istorioară. Se spune că el a înnebunit şi că în final s-ar fi
sinucis. Dar de ce nu s-a pocăit? Pentru că nu a putut s-o facă mai mult decât
a făcut-o Esau. Acesta este adevărul.

Nu lăsaţi ca acest lucru să se întâmple şi în viaţa
voastră.

El este în mâinile voastre. Lucrarea Sa a fost
împlinită, Biblia a fost predicată şi Duhul Sfânt a legitimat totul sub ochii
voştri. Care păcătos poate să nege ceea ce Duhul Sfânt a făcut în mijlocul
nostru în aceste zile din urmă? Cuvântul făgăduit S-a împlinit întocmai sub
ochii noştri.

Nu încercaţi să-L respingeţi! Nu staţi nepăsători,
pentru ca nu cumva sfârşitul vostru să fie la fel ca şi al lui Pilat. Nu! Ar fi
trebuit ca Pilat să-L accepte în inima lui, dar 
n-a făcut-o. Acesta este singurul mod de a spăla sângele care se află pe
mâinile voastre. Cum puteţi să-L spălaţi? Primindu-L în inima voastră.

O, primiţi-L! Nu faceţi aceeaşi greşeală ca şi
Pilat!

În Evrei 10.26 citim: „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului,
nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate…”

Dacă păcătuieşti cu voia, după ce El ţi S-a
descoperit, dacă L-ai refuzat şi i-ai întors spatele, nu mai ai absolut nici o
şansă de a te pocăi!

O clipă vă rog, pentru că mai am o notiţă, apoi voi
încheia.

Priviţi la iscoadele care au fost trimise ca să
iscodească ţara făgăduită. Israelul se afla în Exod. Ei ieşiseră din Egipt pe
baza făgăduinţei lui Dumnezeu, care le-a trimis un profet prin care Domnul S-a
legitimat ca fiind Dumnezeul cel Atotputernic, marele „Eu sunt” care i-a scos
cu mână puternică din ţara robiei.

Când au ajuns la Cades-Barnea, la graniţa ţării
făgăduite, ei au făcut o mare greşeală. Astfel, zece din iscoade au înmuiat
inima poporului, spunând: „O, noi nu vom putea lua ţara!” De ce aceasta? Pentru
că au privit la ceea ce vedeau şi s-au gândit că îşi vor pierde prestigiul:
„Suntem ca nişte lăcuste în faţa lor!”

Dar Iosua şi Caleb au rămas neclintiţi. Ei s-au dus
înapoi la Cuvântul făgăduit de Dumnezeu, care le spusese: „Vă dau această ţară! Este o ţară bogată, unde curge lapte şi miere, şi
v-o dau vouă!

Vedeţi, pentru cei doi bărbaţi nu conta cum arătau
locuitorii ţării; ei au rămas neclintiţi pe făgăduinţa lui Dumnezeu care le
spusese: „Vă voi da această ţară!
Duceţi-vă şi luaţi-o în stăpânire căci vă aparţine!

O, haideţi să cercetăm şi noi făgăduinţele lui
Dumnezeu pentru astăzi. Nu uitaţi că şi noi ne aflăm într-un Exod. Exodul
nostru nu este spre o ţară făgăduită pe acest pământ, ci spre Ţara glorioasă pe
care ne-a pregătit-o Domnul, şi din care nu mai este întoarcere.

Slavă lui Dumnezeu, pentru că vom fi şi noi acolo………

…Vreţi să-L primiţi pe El în timp ce ne vom pleca
capetele?

Voi pune o întrebare pentru fiecare bărbat şi
femeie care se află în locul acesta:

Ce vei face cu acest Isus care se numeşte Hristos?
Îl vei accepta? Îl vei primi ca Mântuitor personal? Îi vei spăla sângele de pe
mâinile tale, sau vei trece pe lângă El deoarece crezul tău, sau denominaţia ta
nu crede aşa ceva? Sângele Lui este pe mâinile voastre şi voi nu puteţi scăpa
de El!

Ce vei face cu acest Isus care se numeşte Hristos?
Începând din clipa aceasta, sângele Lui este pe mâinile voastre.

Haideţi să ne rugăm.

Doamne Isuse, ajută-ne în acest ceas. Fie ca harul
Tău să fie peste noi. Îngăduie ca adunarea să vadă că Tu eşti Dumnezeul cel
adevărat şi că nu este altul afară de Tine. Lasă ca Puterea Ta să-Ţi legitimeze
Cuvântul astfel încât oamenii aceştia să ştie că Tu eşti Dumnezeu şi că eu am
spus adevărul. Eu am făcut totul după porunca Ta, asemenea lui Ilie. Îndură-Te
Doamne, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum aş vrea ca fiecare dintre voi să rămână cu
capetele plecate. Acum câteva minute când am început să mă rog, am fost oprit
de Duhul Sfânt care mi-a spus: „Aici este cineva care nu ştie nimic despre
aceste lucruri.” Fie ca Dumnezeul cerurilor să vă iasă chiar acum în cale şi să
vă descopere adevărul Sau.

Acum vreau să le spun ceva celor bolnavi. Eu
nu     m-am adresat deloc celor cu
probleme, atunci când am fost la adunarea Comercianţilor creştini, dar o voi
face acum: Să nu vă îndoiţi, ci să vă apropiaţi şi să vă atingeţi chiar acum de
haina Lui prin credinţă. Să nu uitaţi că Biblia spune în Evrei 4.12 că: „Cuvântul lui Dumnezeu este mai tăietor decât
orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul,
încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

Noi ştim cu toţii aceasta, este adevărat? Vreţi să
vă rugaţi?

Aş vrea să staţi liniştiţi şi să nu vă mai plimbaţi
încoace şi încolo. Fiecare să se plece cu adevărat în smerenie. Rugaţi-vă. Fie
ca Duhul Sfânt să ne călăuzească astfel încât să ştim ce să facem şi să spunem
în ceasul acesta crucial în care ne aflăm.

Doamne Isuse, totul este în mâinile Tale. Eu sunt
în mâinile Tale, mă predau Ţie. Fă ca Marele Duh Sfânt să-mi arate ce este corect
şi ce este greşit. Ştiu că această bandă va fi ascultată de mulţi, de aceea Te
rog să le descoperi Tu că am spus numai Adevărul, şi că am fost trimis de Tine
pentru ceasul acesta.

Tu ai spus aceasta atunci când ai coborât în acel
Stâlp de Foc, în timp ce botezam în Ohio. Îngăduie deci să se cunoască astăzi
că am spus Adevărul în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ridicaţi-vă capetele şi priviţi fără să vă îndoiţi,
spre Dumnezeul cel Atotputernic, care este Judecătorul nostru.

Când a fost pe pământ, Isus Hristos a vindecat
bolnavi, a înviat morţi, i-a salvat pe cei pierduţi, etc. Credeţi aceasta?
(Amin). Dar L-au recunoscut ei? El era Cuvântul, credeţi aceasta? (Amin) El era
Cuvântul şi Cuvântul deosebeşte gândurile inimii, este adevărat? (Amin).

Vă provoc în Numele lui Isus Hristos să credeţi că
am spus adevărul despre Cuvânt, că tot mesajul vorbit este Adevărul. Credeţi
aceasta? (Amin).

Aşa să fie, Doamne, aşa să fie!

Aici stă un bărbat. Aş vrea să te întorci puţin.
Poţi să vezi Lumina care se află acolo? Este bărbatul care stă acolo şi se
roagă, pentru că suferă de o boală de plămâni şi este foarte slăbit. Nu scăpa
aceasta,  domnule Carr, ci ridică-te şi
primeşte vindecarea. Isus Hristos te face bine. Eu nu l-am văzut în viaţa mea
pe acest bărbat, dar Domnul îl cunoaşte.

Acolo în spate se află un bărbat care se roagă
deoarece are probleme cu ochii şi mai are şi o excrescenţă în partea stângă.
Numele lui este Barlett. Tu crezi, este adevărat? Mă cunoşti de undeva? (Nu).
Ridică mâna. Noi nu ne cunoaştem. Aşa este. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede
şi vei fi vindecat.

Credeţi şi voi. (fratele Branham face o pauză).

De ce i-ai spus aceasta?  Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? (Da,
domnule). Tu ai o mâhnire de ordin spiritual şi în plus, ai şi probleme în afaceri.
(Aşa este). Domnule Carlson crezi din toată inima că Isus Hristos va pune  toate lucrurile în ordine pentru tine?

Este adevărat că acesta este numele tău? (Da). În
ordine. Tu poţi avea ceea ce ai cerut. Amin.

Cineva care stă aici crede din toată inima în Duhul
Sfânt.

Doamnă Waldroff. Eu te cunosc. Tu nu te rogi pentru
tine ci pentru un copilaş care este strănepotul tău.  Nu 
l-am văzut în viaţa mea, este adevărat? Copilul suferă cu ochii. Cauza
este o alergie pe care o are de multă vreme. Aceasta este „Aşa vorbeşte
Domnul!” Tu crezi!

Doamnă, tu eşti foarte bolnavă. Eşti nervoasă şi ai
probleme la stomac. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Mary, crede din toata
inima ta şi vei fi vindecată în Numele lui Isus Hristos. El este în mâinile
voastre.

Aici stă o doamnă care se roagă privindu-mă.
Ridică-te şi uită-te la mine. Tu nu eşti de aici, ci vii de departe, de la New
York, dar dacă crezi că Isus Hristos te face bine, El îţi va da botezul Duhului
Sfânt. Crezi din toată inima? Doamnă Bryan, crede din toată inima şi vei primi
chiar acum Duhul Sfânt.

Este în faţa voastră, prieteni! Credeţi Cuvântul
care se manifestă pe Sine însuşi înaintea voastră? Credeţi că Isus Hristos este
acelaşi ieri, azi şi în veci? Eu nu îi cunosc pe aceşti oameni, dar Isus
Hristos îi cunoaşte.

Ce vei face cu acest Cuvânt uns care spune: „Cum a fost in zilele lui Lot, aidoma se va
întâmpla în ziua când Se va arata Fiul omului.
” (Luca 17. 30).

Dacă partea aceasta este adevărată, atunci şi
mesajul pe care l-am predicat este adevărat.

Duhul Sfânt este prezent în mijlocul nostru ca
să-Şi interpreteze Cuvântul. Credeţi din toată inima? Amin.

Ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi-L în Numele
lui Isus Hristos.

Acum, în timp ce Duhul Sfânt este în mijlocul
nostru, aş vrea să-mi pun mâinile peste batistele acestea. Haideţi să ne
ridicam mâinile spre Hristos.

Doamne Isuse, noi Te credem; ştim că Tu eşti
adevărul, Lumina şi Cuvântul. Eu îmi pun mâinile peste aceste batiste şi mă rog
ca Puterea Ta să vină şi să se atingă de ele. Îndură-te şi îngăduie ca atunci
când sunt atinse de cei ce le-au trimis, şi care sunt bolnavi, să primească
vindecarea. Îndură-Te şi fă aceasta, dovedind încă o dată că Cuvântul Tău este
adevărul.

Acum mă voi adresa tuturor celor prezenţi în locul
acesta. Ce vei face tu cu Isus care se numeşte Hristos? El este în mâinile
tale. Ce veţi face cu El, voi, cei prezenţi în această sală? De ce nu vreţi
să-L acceptaţi, voi, cei care aveţi nevoie de vindecare? Voi, care vă îndoiţi,
de ce nu vreţi să-L primiţi ca Mântuitor personal? Dacă-L refuzaţi nu-l veţi
putea spăla niciodată de pe mâinile voastre. Crezul vostru nu vă va putea ajuta
să vă spălaţi de sângele Lui. Nu există nici un fel de săpun care să-L poată
spăla, ci puteţi face un singur lucru: să-L primiţi în inima voastră. Amin. Vreţi
aceasta? Atunci ridicaţi mâinile şi daţi-I slavă şi laudă.

Tată ceresc, ei sunt ai Tăi. Cuvântul Tău a fost
legitimat. Eu Ţi-i încredinţez pe aceşti oameni în Numele lui Isus Hristos.
Amin.

Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L. Ți-i încredinţez, în
Numele lui Isus Hristos.

– Amin –