Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMCE SĂ FACEM CU ISUS, CARE SE NUMEȘTE HRISTOSUL

26/01/1964, - Phoenix, AZ

 

                                                                                                                                                                              

Aş vrea să mă grăbesc puţin deoarece ştiu că sunteţi obosiţi cu toţii, dar mai întâi doresc să-i mulţumesc fratelui Demos Shakarian…

Între oameni sunt prea multe diferenţe, dar este un loc în care avem lucrurile în comun: sub Sângele lui Isus Hristos. Acolo noi avem toate lucrurile în comun. Aceasta este calea lui Dumnezeu, singura cale, deoarece Dumnezeu a făgăduit că se va întâlni cu omul numai sub sângele vărsat al jertfei Sale.

Aseară m-am gândit la fratele nostru Oral Roberts, care a făcut acea frumoasă declaraţie, şi anume, că „din inima oricărei fiinţe vor curge râuri de apă vie”. Aţi observat vreodată că dintr-o singură apă se pot forma mai multe râuri? Vedeţi? Cuvântul „râuri” este la plural, pe când „apă” este la singular. Deci nu vor curge „râuri de ape”, ci „râuri de apă vie” – un singur Duh. Căci „noi, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup”. (1 Corinteni 12.13). Deci, din acest singur Duh curge bunătatea şi harul lui Dumnezeu.

Începând de săptămâna viitoare vom fi în câteva oraşe din California, după care vom merge prin Georgia, Louisiana, Florida, iar de acolo peste ocean.

Domnul să vă binecuvânteze în mod deosebit. Eu le apreciez foarte mult pe doamnele care ne-au cântat şi pe domnii deosebit de cumsecade pe care i-am întâlnit aici.

Mă gândesc acum, la acest frate nou, la Solomon King. Când îi pronunț numele, mă gândesc la împăratul Solomon. (King = împărat, rege). Împăratul Solomon a trăit cu multă vreme în urmă, dar iată că şi astăzi avem un Împărat. Desigur, numai că acest Împărat, nu este fiul unui împărat pământesc, ci este Fiul Împăratului, este Împărat al Împăratului.

Aceasta îmi aminteşte de o întâmplare pe care am trăit-o cu câţiva ani în urmă, când am fost în Mexico City. Acolo a venit pe platformă un bărbat care era orb de câţiva ani. M-am uitat la el. Eu eram îmbrăcat cu un costum bun şi cu pantofi, în timp ce el nu avea pantofi şi era îmbrăcat cu nişte pantaloni zdrenţuiţi. Oh, în jur de 30.000 de oameni stăteau în ploaie, sprijinindu-se unul pe celalalt, fără scaune, aşteptând de dimineaţă devreme să se facă seară pentru a începe adunarea. Printre ei se afla şi acest bărbat orb care şi-a căpătat vederea.

În seara următoare acestei minuni, au participat la adunare în jur de șaizeci de mii de oameni şi o mulţime de şaluri, paltoane, etc., care fuseseră purtate de bolnavi erau aruncate în faţa platformei ca „măcar să le atingem” şi ei vor fi vindecaţi.

Majoritatea oamenilor din Mexico City erau catolici desigur, iar eu eram primul protestant care a primit dreptul sub guvern militar, de a ţine o asemenea adunare. Valdivia, prietenul nostru, era general în armată şi a insistat pentru aprobarea acestei adunări. El face parte din Evanghelia deplină a oamenilor de afaceri.

Îmi amintesc că în seara următoare vindecării acelui orb, s-a auzit un strigăt puternic care venea de undeva de afară. Imediat a venit la mine fiul meu, Billy, şi mi-a zis: „Am în jur de o sută cincizeci de oameni de ordine la uşă, dar nu pot să facă faţă unei femei spaniole care ţine în braţe un copilaş mort de azi dimineaţă. Această femeie strigă şi aleargă printre picioarele lor sau li se urcă pe spate ca să ajungă la tine.”

I-am spus să facă cumva să o oprească, să meargă şi alţi oameni de ordine de acolo, dar el mi-a răspuns: „Nu mai pot să fac nimic ca s-o opresc.” Atunci i-am spus să-i dea un număr de rugăciune, dar Billy mi-a răspuns că nu mai are nici unul, pentru că au fost împărţite toate.

Atunci m-am întors spre fratele Moore şi i-am spus: „Frate Moore, du-te şi roagă-te tu cu ea, pentru că nu mă cunoaşte şi ca urmare nu are de unde să ştie că nu sunt eu. În timp ce tu te vei ruga pentru copilul ei, eu mă voi ruga pentru aceste bilete.”

Dar în timp ce stăteam pe platformă şi am privit peste audienţa mexicană, am văzut în faţa mea un copilaş mexican, fără dinţi, care mă privea zâmbind. Atunci am strigat:  „Stai puţin, frate Moore!”

Imediat după aceea, mama cu copilul mort au fost aduşi pe platformă. Când au ajuns acolo, femeia s-a aruncat jos cu un crucifix în mână. I-am spus printr-un frate traducător să se ridice, după care m-am întors spre fratele Moore şi i-am spus; „Frate Moore, nu ştiu dacă aceasta este sau nu, dar am văzut un copilaş stând în faţa mea şi zâmbind (într-o vedenie)”.

Femeia ţinea copilaşul într-o pătură cu dungi albastre, care era udă leoarcă din cauza ploii care cădea într-una. Era cam 10.00 seara, iar copilaşul era mort de dimineaţă, cam de la ora 8.00-9.00. Decedase în cabinetul medicului, de o dublă pneumonie. Părul ud îi acoperea  faţa, dar am văzut că era o fată foarte tânără şi drăguţă. Se părea că era întâiul ei născut.

M-am apropiat şi mi-am pus mâinile peste el spunând: „Doamne Isuse, eu nu înţeleg, dar conform vedeniei pe care am avut-o….” N-am mai putut continua deoarece imediat copilaşul a început să dea din picioare şi să ţipe. Copilaşul revenise la viaţă.

Acolo se afla şi fratele Espinoza. Câţi dintre voi îl cunosc pe fratele Espinoza? El s-a dus imediat la cabinetul medicului indicat de femeie, ca să vadă dacă era adevărat ceea ce ne povestise ea şi a constatat că era întocmai. Copilul murise în cabinetul modicului respectiv.

Toate acestea nu au făcut decât să dovedească faptul că El este şi astăzi acelaşi Dumnezeu; condiţia fiind ca noi să posedăm aceeaşi credinţă pe care au posedat-o apostolii. Aşa este.

Tată ceresc, dă-ne şi nouă astăzi, credinţa pe care a avut-o acea tânără din Mexic. Ea l-a văzut pe orbul care fusese vindecat cu o seară înainte de a fi înviat copilul ei. Ea fusese acolo cu copilaşul ei şi-l ţinuse în ploaia şi în vântul acela rece, ceea ce a făcut ca el să se îmbolnăvească şi să moară a doua zi de dublă pneumonie. În clipa aceea ea şi-a zis imediat: „Dacă Dumnezeu poate să vindece orbi, dacă poate descoperi tainele inimii, atunci poate aduce la viaţă si copilaşul meu mort.” Da, ea s-a încrezut în Acela care  a putut să-l învieze pe Lazăr din morţi  şi a crezut că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Astfel, a venit la Tine, iar Tu ai răsplătit-o pentru credinţa arătată, dându-i înapoi copilul viu şi pe deplin sănătos. El trăieşte şi astăzi, lucru pentru care Îţi mulţumim din toată inima.

Binecuvântează-ne astăzi, Tată. Binecuvântează-i pe oamenii aceştia care au venit cu haine şi batiste ca să ne rugăm peste ele. Fă ca Duhul Tău cel Sfânt să vină şi să ne împartă Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Te rugăm aceasta în  Numele lui Isus. Amin.

Din câte ştiu, la ora 5.00 aveţi o întâlnire. Săptămâna aceasta a fost foarte grea pentru mine, deoarece am avut tot timpul probleme cu gâtul.

De multe ori le-am spun oamenilor că am o perucă dar mi-e ruşine s-o port şi din cauza aceasta răcesc foarte uşor. Voi ştiţi că mi-am pierdut părul din cauza acidului carbonic. Aşa se face că s-a deschis uşa pentru că era prea cald, iar eu am răcit din cauza curentului care s-a format. Iniţial n-am vrut să vin şi astăzi aici, deoarece mi-am spus că este şi Oral Roberts printre voi, şi deci poate vorbi şi el. Totuşi, văd că încă nu a apărut, aşa că voi lua un text din Biblie şi am să vorbesc puţin din el. Rugaţi-vă pentru mine.

Aş vrea să citesc din Matei 27.11-26. Aş dori să fiţi atenţi la citirea Cuvântului, pentru că cuvântul meu este cuvântul unui om şi el va cădea, dar Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi El nu poate cădea. Fiţi deci atenţi  în timp ce voi citi.

Înainte de a începe citirea, aş vrea să vă anunţ că fratele Oral Roberts va fi în Ierusalim vinerea viitoare. Toţi cei care puteţi, ar fi bine să veniţi acolo.

„Unde?” întreabă cineva. Unii spun că Florida este asemenea pământului făgăduit, iar Tucsonul poate fi comparat cu Ierusalimul. Phoenixul este în vale faţă de Tucson, iar Ierihonul este la vale de Ierusalim. Deci fratele Oral Roberts va vorbi vinerea viitoare şi cred că veţi fi bucuroşi cu toţii să-l ascultaţi.

Deci vom citi din Matei 27.11-26:

Isus s-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul l-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt”.

Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor.

Atunci Pilat i-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?”

Isus nu i-a răspuns nici un cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

La fiecare praznic al Paştilor, dregătorul avea un obicei să sloboadă un întemniţat pe care-l voiau ei.

Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.

Când erau adunaţi la un loc, Pilat a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristosul?”

Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult din pricina lui în vis.”

Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus care se numeşte Hristos?”

„Să fie răstignit” au răspuns cu toţii.

Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”

Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului, şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră.”

Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri.

Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.”

Subiectul meu pentru următoarele 30 de minute, este „Ce să facem cu Isus care se numeşte Hristos?” sau „Isus în mâinile noastre”.

Cred că momentul potrivit pentru începerea temei noastre, este sala de judecată a lui Pilat. Acesta este unul dintre cele mai triste momente din Istoria omenirii, un moment crucial. Acesta este cel mai trist eveniment şi cea mai mare greşeală pe care a săvârşit-o vreodată biserica în toată istoria ei. Da, biserica L-a luat pe El şi   L-a aruncat în mâinile guvernatorului, al statului. Amândoi – biserica si statul – au complotat împotriva Lui. Ei, aleşii lui Dumnezeu, cei care pretindeau că-L slujesc şi ţin legile Lui – Israelul.

Da, biserica L-a respins pe Mesia al ei. Deşi El a fost atât de bine legitimat în mijlocul lor, au preferat să rămână la datinile strămoşeşti, în loc să-L creadă. Ei au preferat să respingă Cuvântul uns şi legitimat care le fusese făgăduit cu sute de ani în urmă, şi care a venit la timpul hotărât.

Ştiaţi că toate profeţiile spuneau că ei vor fi orbiţi ca să nu-L recunoască? Ei nu au putut să înţeleagă cum adică vor fi orbiţi, dar acest lucru s-a întâmplat întocmai.

Atunci biserica a făcut acea mare greşeală, refuzându-L, iar astăzi trăim actul final al acestei mari drame. Acum, El este dat din nou în mâinile guvernatorului, care trebuie să hotărască ce va face (cu El). Bisericile de astăzi L-au refuzat deşi, acum la fel ca atunci, El a dovedit că este Mesia al lor.

Înainte de a intra în text, aş vrea să iau câteva notiţe pe care mi le-am făcut. Cum a fost posibil ca Israelul să nu-L recunoască? Scriptura spune foarte clar motivul: pentru că au fost orbiţi.

Totuşi era imposibil să-i faci să creadă aceasta, exact cum se întâmplă şi astăzi.

Totuşi, Biblia spune clar, când se referă la timpul nostru, că epoca aceasta este „nenorocită, săracă, oarbă şi goală şi nu ştie aceasta.” Aşa spune Scriptura.

Dacă v-aş spune vouă, americanilor, că sunteţi orbi, nu m-aţi crede ci v-aţi grăbi să-mi demonstraţi că nu ştiu ce spun. Cu toate acestea, în după-amiaza aceasta am să vă aduc la un proces şi atunci veţi vedea singuri dacă sunteţi orbi sau nu.

La procesul la care participăm, Îl avem în faţă pe Isus şi sângele Lui pe mâinile noastre, iar problema care ni se pune, este ce vom face în situaţia aceasta? Vom face aceeaşi greşeală cumplită pe care au făcut-o evreii? Ne vom pripi la fel ca ei?

Priviţi ce s-a întâmplat atunci. El a fost legitimat foarte clar, împlinind slujba pe care spusese Dumnezeu că o va avea Mesia când va veni. Aici nu este nici un dubiu. Astfel, El S-a născut aşa cum făgăduise Dumnezeu; a dovedit că era Mesia cel făgăduit, iar Mesia era Dumnezeu însuşi. Voi ştiţi că „Mesia” înseamnă „Cel uns”, iar Cuvântul spune că „plinătatea dumnezeirii locuia în El.” (Coloseni 2.9). El nu a fost doar un proroc, ci era Dumnezeu însuşi care locuia într-un trup omenesc cunoscut ca Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl a preumbrit-o pe fecioară şi a creat în ea, în pântecele ei, o celulă de sânge, care s-a dezvoltat şi L-a adus la suprafaţă pe Fiul lui Dumnezeu, în care Dumnezeu a locuit în plinătate.

El S-a identificat întocmai cu Cuvântul, deşi nu a spus niciodată: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu”. Nu, nu. Ei trebuiau să creadă aceasta văzând ceea ce făcea El, deoarece le spunea adesea: „…lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine…” (Ioan 5.36b). Şi apoi le-a poruncit:

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (v. 39). Dacă ar fi citit, ar fi văzut în ce zi trăiesc şi astfel L-ar fi recunoscut şi pe El.

Cred că ar trebui să ne purtăm altfel, acum, când vedem că are loc un alt Exod. Da, cred că ar trebui să privim şi să cercetăm mai atent Scripturile acum, când vedem toate aceste lucruri apărând.

Putem observa că biserica de atunci a ales ceea ce a vrut ea, şi nu a avut  nici o legătură cu El. De ce? Ea a făcut aceasta cu toate că El S-a identificat întocmai cu Cuvântul, în timp ce cuvintele şi lucrările pe care le făcea, dovedeau clar că El este Mesia. Ce lucru îngrozitor! Ce greşeală crucială a făcut biserica!

Când spun aceasta, mă întreb dacă nu cumva este posibil ca şi noi, biserica din timpul acesta, să fi făcut aceeaşi greşeala? Lor le-a fost dată ultima şansă de a-L recunoaşte şi a-L accepta.

Acum, tu nu vei avea mereu şansa de a te hotărî. Vedeţi? Răbdarea Lui are o vreme, iar atunci s-ar putea să-ţi dai seama că ai trecut graniţa dintre har şi judecată.

Lor li s-a dat şansa să-L vadă identificându-Se pe Sine însuşi. L-au văzut la fântână, când i-a spus femeii că a avut cinci bărbaţi; L-au văzut când a vorbit cu Natanael, care a fost adus în faţa Sa de Filip; L-au văzut când a discutat cu Simon Petru, căruia i-a spus cine a fost tatăl său şi cum se numeşte. Nu mai avuseseră de 400 de ani un profet, şi iată că acum aveau Unul.

Samariteana, o femeie prostituată, a recunoscut Cuvântul lui Dumnezeu şi I-a spus:

Ştiu că are să vină Mesia (căruia I se spune Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” (Ioan 4.25), la care Isus i-a răspuns: „Eu sunt El” (traducere din engleză).

Când a auzit aceasta, femeia a alergat repede în cetate şi le-a spus oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (v.29).

De ce bărbaţii educaţi din zilele Lui, nu au putut vedea acest lucru? Ar fi foarte greu de înţeles acest lucru dacă nu am cunoaşte Scripturile, căci ele spun: „Ei au fost orbiţi”. Da, ei au fost orbiţi cu adevărat. Acesta este motivul pentru care au ales un altul în locul lui Isus. Parcă-i aud cum strigau: „Răstigneşte-L” Ei au putut să spună: „La o parte cu El! Răstigneşte-L!”

Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc? Pe Isus sau pe Baraba?” (Matei 27.21). Şi ei s-au pripit făcând o mare greşeală. Astfel, au ales un ucigaş în locul Dătătorului vieţii. El a fost legitimat ca fiind Dătătorul vieţii, dar cu toate acestea, ei au ales un ucigaş, pe unul care lua vieţile oamenilor.

Ce contrast!

Eu am toată consideraţia faţă de fraţii şi surorile mele, faţă de bărbaţii şi femeile în faţa cărora predic Cuvântul, dar mă întreb dacă nu cumva suntem gata să vedem şi să trăim şi noi aceeaşi experienţă pe care au trăit-o evreii? Guvernul s-a unit cu religia şi ca urmare problema a fost ridicată din punct de vedere politic.

Noi trebuie să ne punem această întrebare, deoarece acolo a avut loc confruntarea.

Şi aşa trebuie să fie şi astăzi, acum, în ceasul acesta. Confruntarea este deja aici. Acesta este motivul pentru care trebuie să iei poziţie şi să spui: „Da” sau „Nu”. Tu trebuie să faci aceasta acum, nu atunci când vei fi silit; trebuie s-o faci liber, după dorinţa inimii tale. Acum, nu atunci când nu vei mai putea face ce vrei, când totul s-a săvârşit. Trebuie s-o faci acum, nu atunci când nu vei mai avea voie să alegi, căci vine ziua când nu vei mai putea alege liber. Tu trebuie s-o faci astăzi! Nu aştepta până în ultimul moment, căci în curând corabia îşi va ridica ancora şi va pleca, iar uşile harului se vor închide.

Mulţi oameni ar fi dorit să intre în arca lui Noe, dar era prea târziu; uşa fusese deja închisă. De ce aceasta? Pentru că confruntarea avusese loc, Evanghelia fusese propovăduită, semnele arătate. Astfel, timpul de îndurare s-a încheiat şi a început să cadă ploaia. Ce era aceasta? Începuse judecata.

Tot poporul L-a respins, pentru că Israelul era ceea ce am numi astăzi, „o naţiune creştină”, sau „un popor creştin”. Acesta este motivul pentru care, dacă s-au numit copiii lui IeHoVaH, poporul ales, era clar că trebuia să fie respins de întreaga naţiune.

Biserica a făcut-o deja. Ea L-a aruncat afară, nu mai vrea să aibă nimic a face cu El, iar guvernul se amestecă si el în aceasta.

Astfel vedem că suntem din nou cu Scriptura în faţă, identificându-ne întocmai cu ceea ce ne-a spus Domnul. De ce ne clătinăm în această oră întunecoasă? De ce ne lăsăm cuprinşi de aceste lucruri când am fost deja avertizaţi? Astăzi vedem exact lucrurile care s-au întâmplat în zilele lui Lot, lucruri care ne-au fost spuse mai dinainte:

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau…” (Luca 17. 28).

Voi puteţi vedea mesagerii Lui în „Babilon” încercând să-l scoată afara pe „Lot”? Vedeţi de asemenea mesajul pentru cei aleşi, „Avraam” care era deja ieşit afară.

Da, totul se identifică întocmai: cu nume, timp şi loc.

Acum totul a ajuns în mâna guvernatorului, care trebuie să condamne şi o va face. Să nu vă faceţi însă probleme. Este o naţiune creştină şi ea trebuie să ia poziţie creştină, aşa cum este. Confruntarea stă să înceapă.

Întreaga naţiune trebuie să fie adusă la judecată, aşa cum s-a întâmplat în anul 70 d.Hr. când marele general roman Titus, a asediat Ierusalimul şi astfel poporul evreu a plătit preţul pentru că L-a respins pe Mesia.

Şi astăzi, când privim la marele proces din „vinerea mare”, când vorbim despre el îl descriem în diferite feluri, nu vedem că exact lucrurile despre care vorbim, care s-au întâmplat atunci, se desfăşoară chiar sub nasul nostru! Bătrânii noştri fac astăzi aceleaşi lucruri pe care le-au făcut atunci evreii, vorbind ca la un proces similar, după ce acum, ca şi atunci, a fost legitimat un Cuvânt similar ca Cel dovedit în timpul lor.

Ce gândeau ei despre Isus? „O, este fiul unui simplu tâmplar!” Dar El era Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu. Şi El a fost temeinic identificat pentru că făgăduinţele lui Dumnezeu s-au împlinit pe deplin prin El, dovedind că este Mesia.

Astăzi este la fel. Acum, în zilele din urmă, Duhul Sfânt a venit printre noi, identificându-Se pe Sine chiar în biserica noastră, făcând aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci când a locuit în plinătate în Isus Hristos. Da, El a făcut aceleaşi lucruri pentru mireasă şi cu toate acestea dorim să scăpăm de El.

Să nu uitaţi că aceste benzi nu sunt numai pentru Phoenix, ci vor face înconjurul pământului! Eu vorbesc pentru jumătate din oameni, pentru că avem un serviciu de înregistrări care transmite mesajul în jurul lumii.

Observaţi. Astăzi avem un proces similar după ce a fost identificat înaintea noastră acelaşi Cuvânt, deoarece în Evrei 13.8 citim: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci” şi: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari...” (Ioan 14.12).

Matei 28.19: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile…„…propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16.15).

„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea...” (Ioan 14.19), căci „sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.20).

Astăzi ei n-au ales doar un simplu ucigaş, ci un ucigaş al Cuvântului, un urmaş al primului ucigaş.

Cuvântul predicat de apostoli a fost dus mai departe de bărbaţi credincioşi ca Irineu şi mulţi alţii, până când biserica a ajuns la  marea confruntare de la Niceea, unde s-a hotărât formarea unei biserici mari universale, în care au fost obligaţi să intre toţi oamenii sub jurisdicţia lor.

Cei care aţi citit Istoria, ştiţi că mulţi dintre prooroci au venit la popor îmbrăcaţi în piei de oaie sau cămilă, mâncând doar ierburi, dar ţinând cu toată tăria de Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ce s-a întâmplat mai târziu, în timpul celor 50 de zile politice sângeroase, în care creştinismul a fost amestecat cu păgânismul? Aceasta este biserica romano-catolică.

Iar astăzi, protestanţii fac aceeaşi greşeală aruncându-se singuri în Conciliul Ecumenic. Prin aceasta, ei se amestecă cu tradiţiile omeneşti şi pun deoparte Cuvântul lui Dumnezeu care a fost legitimat pe deplin în mijlocul lor de către Duhul Sfânt, care ne-a dovedit că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Biserica stă din nou în cumpănă şi aşteaptă. Voi sunteţi în sala de judecată a lui Pilat. Da, domnilor.

Şi ce fac ei acum? Un chip al fiarei, care este un „satelit” al Romei. Curând Conciliul Ecumenic va forţa fiecare denominaţie să intre înăuntru – de fapt, ei sunt deja acolo. Va veni însă timpul când toţi vor fi siliţi să intre acolo. Atunci vă veţi trezi că vă identificaţi cu semnul fiarei. Acesta este adevărul.

Ce înseamnă aceasta? Că curvele protestante, fiicele bătrânei lor mame, se fac una cu Roma, curva cea mare. Apocalipsa 17 spune că femeia aceasta este „mama curvelor” (v.5), adică a denominaţiilor protestante, şi că ţine în mână „un potir plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviilor ei”, care nu este altceva decât mărturia ei, adică: „Aceasta credem noi”. Da, şi fiecare, atât mama cât şi fiicele spun la fel: „Aceasta credem noi!”

Dar ştiţi ce trebuie să ţină biserica? Cuvântul lui Dumnezeu! Şi aceasta pentru că „Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul pe când cuvântul oamenilor este minciună” (Romani 3.4).

Acesta este adevărul şi aşa ar trebui să fie.

Dar noi Îl ducem pe Hristos în acel ceas crucial în sala de judecată a lui Pilat. Aceasta fac denominaţiile. Ele Îl refuză şi Îi întorc spatele spunând: „Noi nu avem nimic de a face cu aceasta!”

Ar fi mai bine să cercetaţi însă Cuvântul.

Noi am aflat cine este acest Conciliu Ecumenic şi ce face el?

Cineva întreabă: „Spune cumva Biblia despre aceasta?” Desigur.

Biblia spune că oamenii din timpul sfârşitului „vor avea o formă de evlavie, dar vor tăgădui puterea lui Dumnezeu.” (2 Timotei 3.5).

Ei merg la biserică, au o formă de evlavie, dar sunt orbi şi goi pentru că tăgăduiesc puterea Duhului Sfânt care Îl legitimează pe Isus Hristos şi Cuvântul Său. Cum este posibil ca un om să pretindă că are Duhul Sfânt şi totuşi să nege chiar Cuvântul care este insuflat de Duhul Sfânt? Este posibil aşa ceva? Propria lui mărturie dovedeşte că nu este ceea ce pretinde şi că în realitate comite curvie spirituală, prin faptul că tăgăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia spune despre aceşti oameni că „sunt stricaţi la minte şi osândiţi…” (2 Timotei 3.8b).

Ei spun: „O, eu am diplomă de doctor în teologie”, „Eu am Ph.D”, sau „Eu am L.L.D.”. Dar după părerea mea, ei sunt mai răi şi mai departe de Dumnezeu decât atunci când au început. Da, domnilor. Toate aceste diplome vă îndepărtează de Dumnezeu, nu vă aduc mai aproape de El! Există un singur lucru care vă poate atrage spre Dumnezeu şi aceasta este Duhul Sfânt prin Cuvântul Său.

Duhul Sfânt este o Busolă. Steaua Nordului (Steaua Polară) este Cuvântul, iar Busola va indica întotdeauna numai spre această Stea.

Duhul Sfânt vă va îndrepta întotdeauna numai şi numai spre Cuvânt. El nu vă va îndrepta niciodată spre o mişcare ecumenică sau spre o denominaţie, ci numai spre Cuvântul lui Dumnezeu.

Să nu uitaţi că celelalte stele îşi schimbă tot timpul poziţia pe bolta cerească, dar Steaua Polară rămâne întotdeauna în acelaşi loc: în centrul bolţii. Orice cuvânt omenesc va cădea, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu poate cădea niciodată. El este asemenea Stelei Polare care rămâne mereu în mijlocul bolţii cereşti şi nu-şi schimbă niciodată locul. Indiferent de poziţia pământului, ea rămâne mereu în acelaşi loc, şi aşa este Cuvântul: El rămâne întotdeauna acelaşi: ieri, azi şi în veci.

Frate şi soră, vă rog în Numele lui Isus să luaţi în considerare aceasta! Voi aţi crezut tot ce v-am spus de-a lungul acestor ani. Şi dacă Dumnezeu a dovedit ca adevărat tot ceea ce v-am spus, înseamnă că nu eu sunt acela care am vorbit, ci Cuvântul Său. Ca urmare, vă rog în Numele lui Isus să luaţi în considerare aceasta. Nu fiţi orbi şi indiferenţi, căci totul atârnă de voi.

Să nu uitaţi că Biblia spune în Apocalipsa 17.8 că „Locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea pământului în cartea vieţii, vor primi acest semn al fiarei.” Numai cei aleşi, care au fost hotărâţi mai dinainte ca să-L recunoască, Îl vor vedea. Toţi ceilalţi vor trece la milioane de mile depărtare de El.

Noi vedem această mare mişcare, această maşinărie a Satanei, care se pune la punct sub ochii noştri. El are mecanica, singurul lucru de care mai are nevoie fiind dinamica, adică să primească puterea. Mecanica este formată din toate congregaţiile care alcătuiesc un mare conciliu. Da, uriaşa maşinărie este pregătită şi aşteaptă doar ceasul în care capacul se lasă jos şi astfel vor începe să-i forţeze pe toţi să intre prin intermediul legii. Priviţi la toate emisiunile care se fac astăzi prin intermediul radioului şi la articolele din ziare.

Noi nu avem timp să facem ceva, ci trebuie să ne grăbim să-L primim pe Isus Hristos, care a fost legitimat temeinic sub ochii noştri.

Noi vorbim aici despre marea maşinărie a Satanei, care este gata să fie pusă în mişcare, dar să nu uitaţi că şi micuţa turmă a lui Dumnezeu, care crede Cuvântul Său, este pregătită să primească Dinamica, pe Duhul Sfânt, care a făgăduit că nu o va lăsa singură: „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.” (Luca 12.3).

Duhul Sfânt coboară peste o biserică mică ce a ieşit din lume: în care sunt femei cu părul lung şi bărbaţi sfinţi, ca să dovedească aceasta.

Nazireul este omul care se separă de lume pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta nu se poate face purtând pantaloni scurţi, nici feţe vopsite cum au „Izabelele” care au totuşi pretenţia că sunt creştine. Nu, domnilor. Nici băutorii de whisky care stau în denominaţii, şi care se ţin de reverele hainelor lor ca Cezar sau ca Irod, în loc să se ţină de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu are oameni adevăraţi şi devotaţi care aparţin turmei Lui şi cărora nu le pasă de ceea ce spune lumea la adresa lor. Ei cred că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi aceasta este totul.

Credinţa în El nu vă va face populari, ci dimpotrivă, dar merită să staţi pe Cuvântul Său, pentru că El este adevărul. Dumnezeu a făgăduit însă că vă va da binecuvântarea Sa şi aşa va fi. Să nu credeţi că vreau să vă ocărăsc. Nu, departe de mine aceasta. Eu doresc un singur lucru: să vă avertizez. Este mai bine să fiţi puţin „pârliţi” acum, decât să ardeţi atunci, aşa că primiţi avertizarea pe care v-o dă Duhul Sfânt în aceste zile din urmă.

Acum, putem să vedem că micuţa turmă a lui Hristos este pregătită ca să primească Dinamica. Aceasta o va ajuta să pornească în sus şi o va scăpa de necazul care vine.

Zilele trecute am vorbit cu cineva care m-a întrebat: „Aceasta înseamnă că tu crezi că biserica va trece prin necaz?”

„Eu cred că biserica va trece prin necaz, dar nu mireasa.”

Da, domnilor, biserica va trece prin necaz, dar mireasa va fi scăpată. Ea va merge în răpire într-o clipă,  într-o clipeală de ochi. Da, ea va merge în sus ca să-L întâlnească în văzduh pe Mirele ei, care este Domnul ei care a plătit preţul răscumpărării, motiv pentru care Îi suntem plini de recunoştinţă.

După ce a fost respins de naţiune şi de biserică, s-a mai auzit un singur strigăt şi un singur gând s-a născut în fiecare inimă: „Să scăpăm de El!”

Acesta este următorul strigăt pe care-l vom auzi şi noi. Biserica a refuzat categoric Duhul Sfânt. Noi ştim aceasta. O, oamenii au început să iasă afară de peste tot, ascultând marea chemare făcută; ei vin de la prezbiterieni, luterani, metodişti, baptişti, penticostali, etc, – dar biserica, denominaţia, nu poate urma chemarea; ea nu se poate mişca mai departe. Nu, domnilor! Ea este deja organizată. Şi ce face ea acum? Strigă cât poate: „Răstingeşte-L! Răstingneşte-L!” Pe cine? Cuvântul care a fost dovedit ca fiind Adevărul.

Este acelaşi lucru ca în cazul Evei, care a dus la moarte întreaga lume, datorită faptului că a respins un singur Cuvânt. Aşa a făcut şi biserica.

Cineva spune: „Păi, frate Branham, tu ai dat o interpretare greşită!” Aceasta este părerea ta.

Dumnezeu nu are nevoie de nici un interpret, deoarece El este propriul Său Interpret. Vedeţi? Acesta este necazul nostru: avem prea mulţi interpreţi. Dumnezeu Se poate interpreta singur. Şi ştiţi care este Interpretarea Sa? Împlinirea Cuvântului Său făgăduit; legitimarea Sa ca Adevăr. Amin.

Manifestarea puterii descoperite a lui Dumnezeu este dovada. Citiţi Scripturile ca să vedeţi cum ar trebui să fie biserica de azi! Da, domnilor! Dumnezeu nu are nevoie de nici un interpret.

Să spunem numai ce I-au făcut lui Isus. Ei au crezut că nu El este interpretarea (împlinirea) Cuvântului, şi totuşi adevărul este că El era chiar interpretarea. Dumnezeu nu avea nevoie să facă nimic ca să dovedească aceasta, deoarece chiar viaţa lui Isus arăta cine este El.

El a spus foarte clar: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39).

Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu”, spunea El în continuare, „să nu Mă credeţi.

Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, căci atunci veţi ajunge să cunoaşteţi…” (Ioan 10.37-38).

Au cercetat ei Scripturile? Dumnezeu a spus: „Fecioara va rămâne în însărcinată…” şi aşa a fost. Credeţi aceasta? (Amin). Desigur, dar ei nu au crezut. Făgăduinţa spunea în continuare:

„Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor,

atunci şchiopul va sări ca un cerb…” (Isaia 35. 5-6), şi ceea ce a urmat a dovedit întocmai aceasta, căci Isus a făcut toate aceste lucruri, dovedind că este împlinirea Cuvântului.

Moise a spus: „Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi un proroc ca mine; să ascultaţi de El” (Deuteronom 18.15).

Cuvântul vine la prooroci. Şi proorocul, Cuvântul, spune gândurile inimii. Dar ce au făcut ei când L-au văzut făcând aceste lucruri? „O, lucrează cu Beelzebul, domnul dracilor! Este un ghicitor!” Dar nu era adevărat.

Astăzi se spun aceleaşi lucruri despre adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu. Ei sunt numiţi: „Holly-rollers”, etc. Aşa este.

El nu are nevoie de nici o interpretare, pentru că El însuşi este interpretarea. Dumnezeu a dovedit-o prin El însuşi. Cine este atunci păcătosul care ar putea nega acest adevăr incontestabil: că Cuvântul a fost interpretat întocmai?

Isus le-a spus: „Cercetaţi Scripturile, căci ele mărturisesc cine sunt Eu. Dacă ceea ce fac, nu dovedeşte că sunt ceea ce vă spun că sunt, să nu Mă credeţi.”

Păcătoşii de astăzi privesc Biblia în faţă şi totuşi nu pot vedea că Duhul Sfânt este interpretarea Cuvântului pentru acest timp, făcându-Se cunoscut prin manifestarea darurilor făgăduite şi a lucrurilor pe care le-a promis pentru aceste zile. Ce puteţi spune când vedeţi că Maleahi 4 este împlinit; când vedeţi că tot restul Scripturii este împlinit iar noi am ajuns chiar la sfârşitul timpului? Voi nu aveţi nevoie de nici un om ca să vă interpreteze Cuvântul. Nu, domnilor! Şi aceasta pentru că El este propriul Său interpret. El este Acela care dovedeşte că Cuvântul pe care L-aţi auzit, este Mesajul Său pentru ceasul acesta.

Pocăiţi-vă deci, şi întoarceţi-vă cu toţii la Dumnezeu! Nu încercaţi să vi-L spălaţi de pe mâini, pentru că nu o puteţi face!

În faţa voastră stă aceeaşi alegere ca atunci!

Isus le spunea: „Cercetaţi Scripturile, căci ele mărturisesc despre Mine. Lucrările pe care le fac Eu, dovedesc cine sunt Eu!”

El i-a spus lui Moise atunci când i S-a arătat în rugul de foc: „Eu sunt”, şi a adăugat „Mi-am adus aminte de făgăduinţa Mea, de aceea voi fi cu tine şi-mi voi scoate poporul cu mână puternică din robie. Eu te trimit, dar voi fi cu gura ta, iar semnele pe care le vei face, vor dovedi dacă eşti  trimis de Mine sau nu!” Amin.

După aceasta ar trebui să privească şi femeile şi bărbaţii de astăzi! Ei ar trebui să privească după făgăduinţa Exodului şi după împlinirea Cuvântului legitimat al lui Dumnezeu.

Dar ştiţi care este necazul bisericii de astăzi? Când aude aşa ceva răspunde imediat: „Păi, noi nu mai credem în aşa ceva!” Din ce cauză? Pentru că trăiţi în umbra altei epoci. Toate aceste biserici au fost în ordine la vremea lor, dar cum este cu epoca aceasta?

Acum noi trăim în alt timp.

Voi nu aţi fi putut să-l convingeţi pe Wesley să primească mesajul lui Luther, pentru că el trăia într-o altă epocă, iar biserica făcuse un pas înainte – de la neprihănirea vestită de Luther, la sfinţirea adusă prin mesajul lui Wesley. Desigur.

Voi nu veţi putea să-i convingeţi pe penticostali să se întoarcă înapoi şi să creadă mesajul baptist. De ce? Pentru că au găsit ceva mai bun, pentru că trăiesc în lumina altei epoci.

Dar ce au făcut penticostalii astăzi? S-au organizat şi s-au aşezat la umbră întocmai ca celelalte biserici. Dar Cuvântul a mers mai departe, lăsându-i în urmă. Acesta este adevărul.

De ce am ajuns însă aici? Pentru că am devenit reci şi îngâmfaţi. Am lăsat bisericile noastre să meargă cum vor. De ce? Pentru că toţi sunt interesaţi de un singur lucru: să atragă cât mai mulţi membri de partea lor. Vedeţi, acesta este motivul pentru care ne umflăm.

Este însă un proverb care spune: „Satana îşi numără grămada, dar Dumnezeu Şi-o cântăreşte pe a Sa.”

Acest adevăr este valabil şi pentru astăzi. Dumnezeu te cântăreşte prin Cuvântul Său ca să vadă dacă eşti greu sau uşor. Pe mine nu mă interesează numărul: cât de mulţi sau de puţini vin, ci privesc la un singur lucru: la Cuvântul lui Dumnezeu. Luaţi-L şi cercetaţi-vă prin Cuvânt şi atunci veţi vedea dacă sunteţi în ordine sau nu! Da, domnilor! Noi credem că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Vedeţi, Dumnezeu nu are nevoie de nici un interpret. O, nu, El nu trebuie să fie interpretat! Dumnezeu este propriul Său interpret; El se legitimează singur. El a făcut-o în cazul lui Moise şi o va face şi astăzi.

Noi Îl cunoaştem din Biblie ca „Elohim”, adică „Cel Atotputernic”. El nu are nevoie de sfatul nimănui pentru că este Dumnezeu; este Cuvântul. Iar când Cuvântul făgăduieşte ceva iar apoi împlineşte totul înaintea ochilor tăi, de ce interpretare mai ai nevoie?

O, bărbaţi şi femei păcătoase, cine sunteţi voi care vă ridicaţi şi spuneţi că aceste lucruri sunt greşite, când Dumnezeu vine prin Duhul Sfânt şi prin Cuvântul făgăduit  şi dovedeşte  sub ochii voştri că este adevărul? Cine suntem noi ca să spunem totuşi că este greşit? O, păcătosule, cum poţi face aşa ceva? Cineva întreabă: „Păcătos? Ce vrei să spui cu aceasta, frate Branham?”

Necredincios, deoarece există un singur păcat şi acesta este necredinţa.

Dumnezeu nu are nevoie de nici o interpretare dată de oameni! Nu, pentru că Îşi interpretează singur Cuvântul.

„Eu”, spune El, „Sunt Domnul! Eu sădesc, Eu ud zi şi noapte. Cine vă poate smulge din mâna Mea?” Domnul a privit peste Cuvântul Său, pentru a-L desăvârşi, pentru a-L descoperi. Cui? Celor aleşi, celor cărora le-a fost dat să-L vadă. El veghează asupra Cuvântului Său şi-l ţine departe de toate aceste interpretări omeneşti care pretind: „Asta-i corect…ba, asta-i corect….” Dumnezeu este corect şi El este singurul care poate legitima Cuvântul Său.

Fariseii strigau cu toată puterea în zilele Domnului Isus: „Noi venim de la Dumnezeu!”, „Noi avem legea, noi avem asta si cealaltă...” dar în mijlocul lor stătea Cuvântul însuşi. L-au recunoscut ei? Nu, ci au strigat într-un glas: „La o parte cu El! Răstigneşte-L! La moarte cu El, pentru că nu Se mai identifică cu ceea ce credem noi!”

Este adevărat, El nu se identifică cu părerile şi cu crezurile lor, ci Se identifica cu Cuvântul. Amin. Şi toţi cei care au avut ochi să-L vadă, L-au văzut. Cei care erau orbi duhovniceşte nu au putut să-L vadă.

Iar astăzi este la fel. Acesta este adevărul. Mulţi merg şi îşi pecetluiesc singuri osânda. O, da, dar prin aceasta se împlineşte doar Cuvântul Său, dovedind încă o dată că este adevărul.

Unii spun: „Eu cred atât de mult în El, frate Branham! Sunt un admirator al Bibliei. Eu cred aşa şi aşa! Cred în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dar nu pot să fiu de acord chiar cu fiecare Cuvânt deoarece organizaţia mea spune aşa şi aşa!”

Atunci cine este interpretul pentru voi? Acelaşi pe care l-a avut şi Eva, adică Diavolul. El a încercat să interpreteze Cuvântul în faţa Evei, spunându-i: „O, este corect… însă hotărât că nu vei muri!”

Vedeţi? Dar care era adevărul? Hotărât că ceea ce spune Dumnezeu se împlineşte întocmai! Cuvântul Lui este Adevărul. Pe mine nu mă interesează ce spun alţii, dacă Dumnezeu spune ceva, Cuvântul Lui este Adevărul.

Aţi vrea să aveţi interpretul pe care l-a avut Eva? O, păcătosule, cum ai putea face aceasta? Da, domnilor, ei au interpretul pe care l-a avut Eva.

Luther spunea: „Păşiţi prin credinţă!” Dar nu uitaţi că şi Diavolul crede!

Wesley spunea: „Cereţi şi-L veţi primi!” dar noi am văzut că nu este aşa.

Penticostalii spun: „Dacă vorbiţi în limbi, Îl aveţi.” Dar nici ei nu-L au.

Ştiinţa creştină spune: „Iubiţi şi aveţi roadele Duhului Sfânt”, dar cu toate acestea nici ei nu-L au. De ce? Pentru că neagă divinitatea lui Isus Hristos.

Atunci care este dovada că-L avem? Când Duhul care este în voi, întăreşte fiecare făgăduinţă cu un „Amin” puternic, iar Dumnezeu va aproba. Exact aşa a fost şi cu Isus Hristos.

Ei aveau mai multe roade ale Duhului şi tot felul de dovezi, dar tu nu poţi cuprinde sus orice dovadă, ci numai Dumnezeu însuşi Îşi poate descoperi Cuvântul. Aceasta este singura dovadă, dacă eşti creştin.

Dar cum poţi fi creştin când…

La început era fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noiacelaşi ieri, azi şi în veci” Da, El era acelaşi Dumnezeu care a locuit în David. Era acelaşi Dumnezeu care a fost în Moise; era acelaşi Dumnezeu care a fost în apostoli; El este acelaşi Dumnezeu care a fost în Isus Hristos ca să se manifeste pe Sine însuşi prin Cuvântul făgăduit. Şi azi El este acelaşi Dumnezeu, acelaşi Cuvânt, aducând Lumină asupra făgăduinţei din ceasul acesta.

Dumnezeule, fii indurator cu noi! Da, domnilor! Dacă noi credem că Dumnezeu este propriul Său Interpret, vom vedea cu ochii noştri împlinirea fiecărui Cuvânt făgăduit. Da, El este propriul Său interpret.

O, fraţilor, acum mă gândesc la timp. Aş putea vorbi mult timp despre aceste lucruri, dar ştiu că urmează o întâlnire.

Vă voi spune însă ceva: Dacă nu veghem, El este pe mâinile noastre, a americanilor. Gândiţi-vă numai! Spun aceasta nu ca să vă supăr, ci ca să vă trezesc.

Sângele lui Isus Hristos este pe mâinile bisericii americane de astăzi. Sângele lui Isus Hristos este peste întreaga Americă. Sângele lui Isus Hristos strigă împotriva metodiştilor, a prezbiterienilor, a penticostalilor, a luteranilor, etc. Este pe mâinile noastre a tuturor.

Haideţi să vedem dacă este adevărat sau nu. Gândiţi-vă că este vorba de sângele lui Isus Hristos. O, Doamne!

Aceasta îmi aminteşte că în acea zi, Pilat a încercat de trei ori să îndepărteze sângele Lui de pe mâinile sale. Da, el a încercat în trei feluri dar n-a reuşit.

Există o singură modalitate de a scăpa de El. Să vedeam ce a făcut Pilat.

Trebuie să aducem problema aceasta pentru noi, deoarece astăzi este la fel ca atunci. Spun aceasta pentru că Cuvântul Lui a fost identificat de dovezile Scripturii. Cuvântul făgăduit pentru acea zi S-a făcut trup iar partea tristă este că ei L-au refuzat pe Isus Hristos.

Dar şi acum, în epoca Laodicea, El stă afară. Noi ştim că acesta este adevărul: biserica L-a scos afară din mijlocul ei.

Şi gândiţi-vă: Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este pe mâinile noastre.

Când mă gândesc la acest lucru, mă înspăimânt. Da, când mă gândesc la sângele lui Isus Hristos, simt că mă cuprind fiori reci.

Nu cu mult timp în urmă, un bun prieten de-al meu a fost împuşcat pe strada Chicago. Imediat în jurul lui s-au adunat o mulţime de oameni. Ce au făcut ei? Priveau sângele care ţâşnea prin gaura lăsată de glonte şi care a curs pe stradă. Toţi priveau acel sânge şi aveau grijă să nu calce pe el. Nu ar fi călcat pentru nimic în lume în sângele semenului său. O, nu, domnule!

Dar ei au călcat drept în sângele lui Isus Hristos. Şi acum mă gândesc că acea veche zicală este adevărată: „Proştii vor călca cu bocanci acolo unde îngerii se tem să pună piciorul.”

Aşa este. Ei calcă chiar în sângele Lui când spun: „Zilele minunilor au trecut. Acele lucruri au fost doar pentru apostoli, nu şi pentru noi!”

O, Doamne, cum este posibil să spună aşa ceva? Prin aceasta, oamenii ţopăie în sângele lui Isus Hristos, care S-a sacrificat pentru fiecare din noi!

O, Doamne, gândiţi-vă la sângele care se află pe mâinile voastre.

Mă gândeam, şi aceasta doar cu câteva săptămâni în urmă, că nu este posibil ca în mijlocul naţiunii noastre să se întâmple o asemenea crimă! Dar acum vă întreb: Cum rămâne cu tipul acela, cu Oswald? El stă în celula unei închisori, plin de transpiraţie, dacă e în toate minţile.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru omul care ascultă această bandă sau care este prezent în locul acesta şi ascultă. Mesajul acesta care a fost legitimat de Dumnezeu ca fiind adevărul. Dacă îl refuză, poate tremura şi transpira deoarece ştie că va sta în faţa Lui la judecată, pentru că a respins Cuvântul lui Dumnezeu, motiv pentru care va fi făcut răspunzător de sângele lui Isus Hristos ce se află pe mâinile lui.

Ce groaznic trebuie să fi fost pentru Oswald gândul că va apărea în faţa judecăţii pentru asasinarea preşedintelui naţiunii! Ei urmau să folosească împotriva lui orice probă care i-ar fi dovedit vinovăţia: amprente, arma şi toate celelalte lucruri.

Totuşi mă gândesc că această judecată este blândă în comparaţie cu ceea ce se va întâmpla cu oamenii care stau în aceste adunări şi-L văd pe Isus Hristos identificându-Se pe Sine însuşi prin mesajul şi lucrările la care sunt martori, şi care totuşi se ţin în continuare de nişte crezuri omeneşti sau de ceva care este fără importanţă după părerea lor.

Da, judecata dată de un tribunal pământesc este un lucru blând comparativ cu clipa când vei sta în faţa prezenţei lui Dumnezeu, în ziua mâniei Lui! Ce vei face atunci tu, care ai călcat în picioare sângele singurului Fiu al lui Dumnezeu şi L-ai răstignit în inima ta, schimbându-ţi dreptul de întâi născut cu popularitatea? O, ziua aceea va fi cumplită! E groaznic să te gândeşti numai la ea, dar ce va fi când vei sta acolo?

Voi, băştinaşii din Africa, voi, bărbaţi şi femei din Australia, Suedia, Elveţia şi de pretutindeni, care ascultaţi această bandă, cum veţi sta în ziua judecăţii, când eu am fost în ţările voastre şi astfel aţi văzut cum Isus Hristos a lucrat în mijlocul vostru, legitimându-Şi Cuvântul prin semne şi minuni? Ce veţi face atunci?

O, Oswald era numai transpiraţie! Cum a fost posibil ca un om în toate minţile să facă o asemenea crimă?

Dar ce fel de mânie credeţi că va avea Dumnezeu faţă de aceia care au ţopăit şi L-au călcat în picioare pe Fiul Lui şi L-au răstignit a doua oară?

Ce trebuie să facă un pilot înainte ca să zboare cu aparatul său? Îl va verifica amănunţit; va controla totul: fiecare instrument, aripile, combustibilul, aparatura, etc. Cei care aţi avut ocazia să zburaţi cu avionul ştiţi că acesta este adevărul. El verifică totul. De ce? Pentru că sângele oamenilor săi este în mâinile lui. El este răspunzător pentru viaţa lor, de aceea vrea să fie sigur că totul este în ordine.

La fel este şi cu chirurgul care trebuie să facă operaţii ca să scoată o tumoare, etc. Mai întâi el va face tot felul de analize, va verifica inima pacientului, tensiunea, temperatura, etc. Va verifica totul. De ce? Pentru că nu vrea ca sângele semenului său să se afle pe mâinile lui.

Iar dacă vreun pilot sau vreun medic verifică totul atât de atent, cum ar trebui să procedeze biserica lui Isus Hristos când vede lucrurile în mijlocul cărora trăim astăzi? Ar trebui să facă o verificare mai atentă, deoarece s-ar putea ca sângele lui Isus Hristos să fie găsit pe mâinile noastre.

Haideţi să-L privim acum pe Pilat şi să vedem cele trei maşinaţii pe care le-a făcut la procesul lui Isus.

Prima a fost: „Eu nu găsesc nici o vină în Omul acesta”. (Luca 23.4).

Aceasta se poate auzi şi printre multele grupări cumsecade de astăzi: „Eu nu găsesc nici o vină în Cuvânt! Totul este în ordine, doar că aceste lucruri au fost valabile numai pentru apostoli.”

Biblia spune că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dar tu spui: „Da, ceea ce spune Biblia este corect. Ei vorbeau în limbi, scoteau draci, cunoşteau gândurile ascunse ale inimii, aveau proorocii, etc. Eu cred toate acestea, dar ele nu mai există.”

O, păcătosule sărman, ce se întâmplă cu tine? Ce faci tu cu următoarele versete?

Matei 28.20: „Si iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”

Marcu 16.17-18: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Pilat nu şi-a putut spăla chiar aşa de uşor sângele de pe mâini. Nu, domnule. El va sta mereu înaintea ochilor lui!

Da, aşa se va întâmpla cu orice om care L-a văzut pe Dumnezeu împlinindu-Şi făgăduinţele date!

Petru a spus în ziua de rusalii: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri si pentru toţi acei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39).

Cât de departe merge Evanghelia? „În toată lumea, la fiecare popor.” Este adevărat?

Duceţi-vă în toată lumea”, şi ea nu a ajuns încă peste tot, „şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură…”

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.15-17).

Cum vei spăla aceasta de pe mâinile tale? Nu o poţi face. De ce? Pentru că El a dovedit toate aceste făgăduinţe, dar tu le-ai călcat în picioare şi le-ai aruncat în urma ta. Da, domnule, tu poţi să vezi Scriptura legitimându-Se cu adevărat în faţa ta.

A doua cale pe care a încercat-o Pilat, o vom vedea imediat. Ce a făcut el? L-a trimis la Irod ca să-L judece el.

Acest lucru se petrece şi astăzi, mulţi predicatori trimiţându-L mai departe sub pretextul că „comitetul meu nu mă lasă s-o fac.”

Dar eu vă întreb: „Ce veţi face, voi, metodiştii, baptiştii, penticostalii, prezbiterienii şi fiecare individ în parte cu sângele lui Isus Hristos care se află pe mâinile voastre? Ce  vom face cu acest Cuvânt uns al lui Dumnezeu, care stă chiar astăzi în faţa noastră; cu făgăduinţa pentru acest ceas, care după cum ştim este Hristos?  Ce veţi face cu El? Nu ce face biserica ta cu El; nici ce face Irodul tău – ei nu au nimic de-a face cu tine: ce faci tu cu El?

Aceasta nu-l scuză bineînţeles pe Pilat.  Nu, domnilor.

Ştiţi ce au spus fariseii şi norodul în ziua aceea? „sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” (Matei 27.25).

Şi El este! Acesta este adevărul.

Ce le-a spus Isus? „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” (Matei 16.3b).

O, şi eu vă spun (nu numai pentru Phoenix, ci pentru toate locurile în care se va auzi acest mesaj): „Voi farisei orbi, cum puteţi cheltui milioane de dolari ca să vă înarmaţi împotriva comunismului şi totuşi nu recunoaşteţi Cuvântul lui Dumnezeu care a fost dovedit înaintea ochilor voştri în ceasul acesta? Voi Îl răstigniţi din nou! Voi ştiţi totul despre comunism dar dacă aţi cerceta Scripturile, aţi înţelege încotro se îndreaptă lucrurile. Pe mine nu mă interesează aceste lucruri. În ce mă priveşte, eu nu urăsc numai comunismul (ateismul), ci tot ceea ce este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, iar interesul şi scopul meu, este ca biserica mireasă să fie gata pentru a merge să-L întâlnească pe Mirele ei.

Astăzi noi asistăm din nou la procesul Său, care se ţine la Curtea Federală, pentru a se face acest Consiliu al Bisericilor.

Voi puteţi să deosebiţi comunismul şi toate aceste lucruri pe care le vorbesc predicatorii, dar semnele timpului, care se desfăşoară chiar sub ochii voştri, le numiţi „fanatism” „telepatie” etc. Da, voi fugiţi de ele şi-i preveniţi şi pe ceilalţi oameni să nu le asculte. Dacă Istoria nu se repetă, atunci eu nu mă numesc William Branham. Acesta este adevărul.

Aceasta se repetă pretutindeni în lume! Cred că ştiţi ce am vrut să spun. Pretutindeni! De ce m-aţi refuzat voi în Elveţia? De ce ai făcut-o si tu, în Finlanda? Sângele lui Isus este pe mâinile voastre. De ce? Pentru că nu pe mine m-aţi refuzat, ci pe El, atunci când aţi spus: „Noi nu putem crede aceste lucruri.”

Voi nu credeţi, dar Cuvântul făgăduit spune aceste lucruri! Iată-vă! Farisei orbi, care pot deosebi comunismul şi toate celelalte lucruri, dar ceasul în care trăiesc nu-l pot deosebi. Acesta este adevărul.

Noi am ajuns din nou la ora crucială. Ce este aceasta? „Răstigneşte-L!” Cum?

„Păi, noi nu-i putem face pe toţi oamenii metodişti, baptişti, etc., dar putem să-i adunăm pe toţi într-un Conciliu,” care este însă atât de departe de Cuvânt, cum este Estul de Vest. Da, acest sistem este greşit în întregime. Este un „satelit” al Romei. Acesta este adevărul.

Acum am să vă pun câteva întrebări fiecărui individ în parte: Ce vei face tu cu acest Cuvânt uns care este Hristos? Ce vei face cu Cuvântul care a fost făgăduit pentru ceasul acesta?

Pilat nu a putut să se spele niciodată de sângele lui Isus Hristos care era pe mâinile lui. El a strigat, a plâns, a făcut tot ce a crezut că-l poate ajuta, dar degeaba.

În Elveţia este o legendă care vorbeşte despre apa limpede a unui lac, în care se spune ca s-ar fi sinucis Pilat. Voi ştiţi probabil această istorioară. Se spune că el a înnebunit şi că în final s-ar fi sinucis. Dar de ce nu s-a pocăit? Pentru că nu a putut s-o facă mai mult decât a făcut-o Esau. Acesta este adevărul.

Nu lăsaţi ca acest lucru să se întâmple şi în viaţa voastră.

El este în mâinile voastre. Lucrarea Sa a fost împlinită, Biblia a fost predicată şi Duhul Sfânt a legitimat totul sub ochii voştri. Care păcătos poate să nege ceea ce Duhul Sfânt a făcut în mijlocul nostru în aceste zile din urmă? Cuvântul făgăduit S-a împlinit întocmai sub ochii noştri.

Nu încercaţi să-L respingeţi! Nu staţi nepăsători, pentru ca nu cumva sfârşitul vostru să fie la fel ca şi al lui Pilat. Nu! Ar fi trebuit ca Pilat să-L accepte în inima lui, dar  n-a făcut-o. Acesta este singurul mod de a spăla sângele care se află pe mâinile voastre. Cum puteţi să-L spălaţi? Primindu-L în inima voastră.

O, primiţi-L! Nu faceţi aceeaşi greşeală ca şi Pilat!

În Evrei 10.26 citim: „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate…”

Dacă păcătuieşti cu voia, după ce El ţi S-a descoperit, dacă L-ai refuzat şi i-ai întors spatele, nu mai ai absolut nici o şansă de a te pocăi!

O clipă vă rog, pentru că mai am o notiţă, apoi voi încheia.

Priviţi la iscoadele care au fost trimise ca să iscodească ţara făgăduită. Israelul se afla în Exod. Ei ieşiseră din Egipt pe baza făgăduinţei lui Dumnezeu, care le-a trimis un profet prin care Domnul S-a legitimat ca fiind Dumnezeul cel Atotputernic, marele „Eu sunt” care i-a scos cu mână puternică din ţara robiei.

Când au ajuns la Cades-Barnea, la graniţa ţării făgăduite, ei au făcut o mare greşeală. Astfel, zece din iscoade au înmuiat inima poporului, spunând: „O, noi nu vom putea lua ţara!” De ce aceasta? Pentru că au privit la ceea ce vedeau şi s-au gândit că îşi vor pierde prestigiul: „Suntem ca nişte lăcuste în faţa lor!”

Dar Iosua şi Caleb au rămas neclintiţi. Ei s-au dus înapoi la Cuvântul făgăduit de Dumnezeu, care le spusese: „Vă dau această ţară! Este o ţară bogată, unde curge lapte şi miere, şi v-o dau vouă!

Vedeţi, pentru cei doi bărbaţi nu conta cum arătau locuitorii ţării; ei au rămas neclintiţi pe făgăduinţa lui Dumnezeu care le spusese: „Vă voi da această ţară! Duceţi-vă şi luaţi-o în stăpânire căci vă aparţine!

O, haideţi să cercetăm şi noi făgăduinţele lui Dumnezeu pentru astăzi. Nu uitaţi că şi noi ne aflăm într-un Exod. Exodul nostru nu este spre o ţară făgăduită pe acest pământ, ci spre Ţara glorioasă pe care ne-a pregătit-o Domnul, şi din care nu mai este întoarcere.

Slavă lui Dumnezeu, pentru că vom fi şi noi acolo………

…Vreţi să-L primiţi pe El în timp ce ne vom pleca capetele?

Voi pune o întrebare pentru fiecare bărbat şi femeie care se află în locul acesta:

Ce vei face cu acest Isus care se numeşte Hristos? Îl vei accepta? Îl vei primi ca Mântuitor personal? Îi vei spăla sângele de pe mâinile tale, sau vei trece pe lângă El deoarece crezul tău, sau denominaţia ta nu crede aşa ceva? Sângele Lui este pe mâinile voastre şi voi nu puteţi scăpa de El!

Ce vei face cu acest Isus care se numeşte Hristos? Începând din clipa aceasta, sângele Lui este pe mâinile voastre.

Haideţi să ne rugăm.

Doamne Isuse, ajută-ne în acest ceas. Fie ca harul Tău să fie peste noi. Îngăduie ca adunarea să vadă că Tu eşti Dumnezeul cel adevărat şi că nu este altul afară de Tine. Lasă ca Puterea Ta să-Ţi legitimeze Cuvântul astfel încât oamenii aceştia să ştie că Tu eşti Dumnezeu şi că eu am spus adevărul. Eu am făcut totul după porunca Ta, asemenea lui Ilie. Îndură-Te Doamne, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum aş vrea ca fiecare dintre voi să rămână cu capetele plecate. Acum câteva minute când am început să mă rog, am fost oprit de Duhul Sfânt care mi-a spus: „Aici este cineva care nu ştie nimic despre aceste lucruri.” Fie ca Dumnezeul cerurilor să vă iasă chiar acum în cale şi să vă descopere adevărul Sau.

Acum vreau să le spun ceva celor bolnavi. Eu nu     m-am adresat deloc celor cu probleme, atunci când am fost la adunarea Comercianţilor creştini, dar o voi face acum: Să nu vă îndoiţi, ci să vă apropiaţi şi să vă atingeţi chiar acum de haina Lui prin credinţă. Să nu uitaţi că Biblia spune în Evrei 4.12 că: „Cuvântul lui Dumnezeu este mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

Noi ştim cu toţii aceasta, este adevărat? Vreţi să vă rugaţi?

Aş vrea să staţi liniştiţi şi să nu vă mai plimbaţi încoace şi încolo. Fiecare să se plece cu adevărat în smerenie. Rugaţi-vă. Fie ca Duhul Sfânt să ne călăuzească astfel încât să ştim ce să facem şi să spunem în ceasul acesta crucial în care ne aflăm.

Doamne Isuse, totul este în mâinile Tale. Eu sunt în mâinile Tale, mă predau Ţie. Fă ca Marele Duh Sfânt să-mi arate ce este corect şi ce este greşit. Ştiu că această bandă va fi ascultată de mulţi, de aceea Te rog să le descoperi Tu că am spus numai Adevărul, şi că am fost trimis de Tine pentru ceasul acesta.

Tu ai spus aceasta atunci când ai coborât în acel Stâlp de Foc, în timp ce botezam în Ohio. Îngăduie deci să se cunoască astăzi că am spus Adevărul în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ridicaţi-vă capetele şi priviţi fără să vă îndoiţi, spre Dumnezeul cel Atotputernic, care este Judecătorul nostru.

Când a fost pe pământ, Isus Hristos a vindecat bolnavi, a înviat morţi, i-a salvat pe cei pierduţi, etc. Credeţi aceasta? (Amin). Dar L-au recunoscut ei? El era Cuvântul, credeţi aceasta? (Amin) El era Cuvântul şi Cuvântul deosebeşte gândurile inimii, este adevărat? (Amin).

Vă provoc în Numele lui Isus Hristos să credeţi că am spus adevărul despre Cuvânt, că tot mesajul vorbit este Adevărul. Credeţi aceasta? (Amin).

Aşa să fie, Doamne, aşa să fie!

Aici stă un bărbat. Aş vrea să te întorci puţin. Poţi să vezi Lumina care se află acolo? Este bărbatul care stă acolo şi se roagă, pentru că suferă de o boală de plămâni şi este foarte slăbit. Nu scăpa aceasta,  domnule Carr, ci ridică-te şi primeşte vindecarea. Isus Hristos te face bine. Eu nu l-am văzut în viaţa mea pe acest bărbat, dar Domnul îl cunoaşte.

Acolo în spate se află un bărbat care se roagă deoarece are probleme cu ochii şi mai are şi o excrescenţă în partea stângă. Numele lui este Barlett. Tu crezi, este adevărat? Mă cunoşti de undeva? (Nu). Ridică mâna. Noi nu ne cunoaştem. Aşa este. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede şi vei fi vindecat.

Credeţi şi voi. (fratele Branham face o pauză).

De ce i-ai spus aceasta?  Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? (Da, domnule). Tu ai o mâhnire de ordin spiritual şi în plus, ai şi probleme în afaceri. (Aşa este). Domnule Carlson crezi din toată inima că Isus Hristos va pune  toate lucrurile în ordine pentru tine?

Este adevărat că acesta este numele tău? (Da). În ordine. Tu poţi avea ceea ce ai cerut. Amin.

Cineva care stă aici crede din toată inima în Duhul Sfânt.

Doamnă Waldroff. Eu te cunosc. Tu nu te rogi pentru tine ci pentru un copilaş care este strănepotul tău.  Nu  l-am văzut în viaţa mea, este adevărat? Copilul suferă cu ochii. Cauza este o alergie pe care o are de multă vreme. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Tu crezi!

Doamnă, tu eşti foarte bolnavă. Eşti nervoasă şi ai probleme la stomac. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Mary, crede din toata inima ta şi vei fi vindecată în Numele lui Isus Hristos. El este în mâinile voastre.

Aici stă o doamnă care se roagă privindu-mă. Ridică-te şi uită-te la mine. Tu nu eşti de aici, ci vii de departe, de la New York, dar dacă crezi că Isus Hristos te face bine, El îţi va da botezul Duhului Sfânt. Crezi din toată inima? Doamnă Bryan, crede din toată inima şi vei primi chiar acum Duhul Sfânt.

Este în faţa voastră, prieteni! Credeţi Cuvântul care se manifestă pe Sine însuşi înaintea voastră? Credeţi că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci? Eu nu îi cunosc pe aceşti oameni, dar Isus Hristos îi cunoaşte.

Ce vei face cu acest Cuvânt uns care spune: „Cum a fost in zilele lui Lot, aidoma se va întâmpla în ziua când Se va arata Fiul omului.” (Luca 17. 30).

Dacă partea aceasta este adevărată, atunci şi mesajul pe care l-am predicat este adevărat.

Duhul Sfânt este prezent în mijlocul nostru ca să-Şi interpreteze Cuvântul. Credeţi din toată inima? Amin.

Ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi-L în Numele lui Isus Hristos.

Acum, în timp ce Duhul Sfânt este în mijlocul nostru, aş vrea să-mi pun mâinile peste batistele acestea. Haideţi să ne ridicam mâinile spre Hristos.

Doamne Isuse, noi Te credem; ştim că Tu eşti adevărul, Lumina şi Cuvântul. Eu îmi pun mâinile peste aceste batiste şi mă rog ca Puterea Ta să vină şi să se atingă de ele. Îndură-te şi îngăduie ca atunci când sunt atinse de cei ce le-au trimis, şi care sunt bolnavi, să primească vindecarea. Îndură-Te şi fă aceasta, dovedind încă o dată că Cuvântul Tău este adevărul.

Acum mă voi adresa tuturor celor prezenţi în locul acesta. Ce vei face tu cu Isus care se numeşte Hristos? El este în mâinile tale. Ce veţi face cu El, voi, cei prezenţi în această sală? De ce nu vreţi să-L acceptaţi, voi, cei care aveţi nevoie de vindecare? Voi, care vă îndoiţi, de ce nu vreţi să-L primiţi ca Mântuitor personal? Dacă-L refuzaţi nu-l veţi putea spăla niciodată de pe mâinile voastre. Crezul vostru nu vă va putea ajuta să vă spălaţi de sângele Lui. Nu există nici un fel de săpun care să-L poată spăla, ci puteţi face un singur lucru: să-L primiţi în inima voastră. Amin. Vreţi aceasta? Atunci ridicaţi mâinile şi daţi-I slavă şi laudă.

Tată ceresc, ei sunt ai Tăi. Cuvântul Tău a fost legitimat. Eu Ţi-i încredinţez pe aceşti oameni în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L. Ți-i încredinţez, în Numele lui Isus Hristos.

– Amin –

EN

1 Comment

  1. Pingback:O campanie electorala in timpul unui proces la un tribunal imparatesc din vechime care ne impune si noua,astazi ,aceeasi intrebare | behaitul oilor si Glasul Pastorului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content