1

CÂND DUMNEZEU PUNE O ÎNTREBARE

Laudă Domnului! Este bine să fiu cu voi în această dimineață. Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi aici ca să-Ți cântăm cântece de laudă, Doamne; ca să-Ți înălțăm Numele și să-Ți arătăm recunoștința, mulțumirea și bucuria pentru ceea ce faci în această zi. Suntem atât de recunoscători că facem parte din El, Doamne, căci ne-ai chemat și ne-ai predestinat să ne ocupăm locul în acest timp de sfârșit, ca să fim găsiți credincioși prin harul Tău și pentru ca Duhul Tău să lucreze în noi într-o măsură mai mare ca oricând. Și pe măsură ce ne predăm Ție mai mult, Te rugăm să vii Tu însuți și cu mâinile Tale să ne frângi Pâinea Vieții, și să vii Stăpâne, să folosești darul pe care l-ai pus în acest vas de lut, și acum să-l folosești ca un instrument în mâna Ta pentru modelarea pietrelor vii, și pentru hrănirea oilor Tale pe care le ai, să poți împlini tot ceea ce dorești să realizezi în această dimineață. Ne predăm și Îți cerem să iei întâietatea și să binecuvântezi poporul Tău, ca să ieșim de aici întăriți și schimbați față de ceea ce am fost când am venit; să fim mai bine echipați și întăriți, și cu un duh mai hotărât de a Te sluji mai mult ca înainte. Îți cerem binecuvântarea Ta asupra slujbei, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să deschidem Biblia la Geneza 3. Vom citi un verset din Scriptură, apoi am câteva mărturii pe care vreau să vi le împărtășesc. Să citim din Geneza 3.7-11:

Atunci li s-au deschis ochii la amândoi, au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele.

Atunci au auzit Glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe Adam, și i-a zis: „Unde ești?”

El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină, și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.”

Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?”

Domnul să binecuvânteze Cuvântul Său. Vă puteți așeza.

Am o mărturie extraordinară. Cineva m-a rugat să o scriu ca să nu pierd nici un detaliu. Mulți dintre voi nu știți că fratele Bernie a primit o formă teribilă de zona zoster în urmă cu cinci ani. A fost un caz extrem de zona zoster în care nici hainele nu-i puteau atinge pielea; o izbucnire de erupție cutanată așa cum a făcut-o de multe ori în jurul mijlocului și aceasta a lăsat leziuni permanente ale nervilor, astfel că timp de cinci ani a suferit dureri extreme. Dacă vreodată v-ați întrebat de ce a reacționat cam ciudat când l-ați îmbrățișat, este pentru că dacă îl strângeai prea tare pe fratele Bernie, el reacționa ciudat. Așadar, el s-a îngrijit de partea aceasta și iată ce a scris pentru noi.

„Vreau să mulțumesc lui Dumnezeu, fraților și surorilor care s-au rugat pentru mine în ultimii cinci ani, timp în care am suferit de neuropatie nervoasă cauzată de un caz sever de zona zoster în jurul mijlocului. Din cauza durerii, am purtat un bandaj în jurul taliei. Dacă nu făceam acest lucru, atingerea tricoului îmi provoca multă durere. Uneori am simțit că vreau să merg Acasă, la Tatăl meu, pentru că durerea era insuportabilă.

Încercând să găsesc ceva pentru a calma durerea, m-am dus la un specialist care a încercat de două ori să omoare nervul care cauza durerea, dar fără succes. Apoi, mi-a dat  o cremă specială cu medicamente care ar fi trebuit să mă ajute, dar nici aceea nu a avut succes din cauză că acest tratament  nu a funcționat. Pentru a gestiona durerea luam Ibuprofen și alte câteva lucruri pe care nu le pot pronunța (scuze, frate Bernie,) dar chiar și cu aceste medicamente aveam dureri destul de mari.

În urmă cu un an am început să pun Valterină și biofreeze, și acestea au fost de ajutor.

Pe 25 august, Ezra și Teresa, Levy și Cheryl, Emily și cu mine am pornit spre Davey, Florida, pe la ora șapte după amiază.” Deci, au plecat pe la șapte după amiază și au condus toată noaptea.

„Planul nostru era să călătorim direct. Ezra a condus noaptea iar eu am stat treaz pentru a-l ajuta să stea și el treaz. După multe ore de drum, am hotărât să facem o pauză în primele ore ale dimineții la Cracker Barrel. Ne-am oprit și am observat că nu mai aveam nevoie de bandajul acela. Ce s-a întâmplat? Dumnezeu știe.”

S-a simțit bine și nu și-a mai pus bandajul în jurul mijlocului. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Bernie. Laudă Domnului. Vindecarea este o făgăduință care nu are limită de timp. Nu se uzează după o săptămână fără rezultat; nu se uzează după o lună sau după un an; și nu se uzează nici chiar după cinci ani. Vindecarea este Pâinea copiilor, vindecarea este făgăduința noastră care a fost plătită pe Calvar.

Știți că uneori îl întrebam pe fratele Bernie: „Ce faci? Cum ești?” Iar el zicea: „Este încă acolo dar sunt bine. Este încă acolo.” El spunea că Domnul l-a vindecat și a continuat să mărturisească despre vindecarea lui spunând: „Știu că acest lucru va dispărea.” El nu s-a oprit niciodată cu mărturisirea lui pozitivă. Niciodată. Lăsați-l să fie un exemplu pentru noi toți cu această mărturie.

Dacă rămânem cu Cuvântul lui Dumnezeu, El Își va onora Cuvântul Său. Trebuie să credem și să rămânem cu El. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Bernie. Este bine să văd că te simți bine, fratele meu. El continuă să spună: „Îl laud pe Dumnezeu pentru atingerea Lui vindecătoare. Nu mai trebuie să port bandajul sau să iau medicamente.”

Mă rog ca această mărturie să întărească în credință pe ceilalți frați și surori care trăiesc în durere. Aștept cu nerăbdare și mărturia lor despre vindecarea lui Dumnezeu. Aceasta este o mărturie pozitivă. El este Marele Preot al mărturisirii noastre. Astfel, putem să ne încurajăm prin mărturia fratelui Bernie, să fie un exemplu pentru noi de a nu ne opri niciodată de a crede că va fi bine.

Fratele Bernie căuta ușurare dar nimic nu-i oferea ușurare ca să poată funcționa, dar în tot acest timp, el a avut încredere în Dumnezeu.

Vreau să spun că am apreciat pe frații care au cântat în această dimineață. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să nu vă opriți. Dacă Dumnezeu te inspiră să cânți odată, sunt sigur că o va face din nou. Laudă Domnului.

Să ne întoarcem la Geneza 3. Am un titlu ciudat pentru că am o predică ciudată care a venit în mod ciudat. Laudă Domnului.

Știți, eu fac aceasta de ani de zile. Am sute și sute de predici pe care le-am predicat, și sunt deja aproape o mie de predici predicate în viața mea, dar niciodată nu te pricepi să faci aceasta. Tot ce pot spune este că niciodată nu ești bun să faci aceasta, și nu-ți dai seama că niciodată nu ajungi în punctul în care  să poți pur și simplu să stai la calculatorul tău, să cauți un cuvânt și să primești o predică. Nu funcționează așa. Nu poți face ceva ca aceasta să vină și nu o poți controla. Fără inspirație nu se întâmplă nimic. Poți avea toate instrumentele, Mesajul, Biblia, programe de căutare, dar fără inspirație nu se întâmplă nimic.

Atunci când inspirația vine, spui „Wow, aceasta este inspirația! Laudă Domnului! Aceasta este ceea ce așteptam.”

Așadar, într-un fel ciudat și unic, Dumnezeu mi-a dat un gând și inspirația a venit ca o șoaptă, apoi am început să meditez la aceasta, iar acum vreau s-o împărtășesc cu voi în această dimineață. Titlul ce vreau să-l pun, este Când Domnul pune o întrebare.

Citim din Geneza 3.8-9:

Atunci au auzit Glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și Adam și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe Adam și i-a zis: „Unde ești?”

Aceasta este prima întrebare. Vreau să privim la Dumnezeu care îl cheamă pe Adam în grădină, și-i pune o întrebare: „Unde ești?” Nu cred că Dumnezeu nu știa unde era Adam. Credeți că Dumnezeu știa unde se afla Adam? Amin.  Dumnezeu era în grădină iar Adam s-a ascuns, dar Dumnezeu știa tot ce s-a întâmplat. El știa că a avut loc căderea, știa unde se ascundea Adam, dar a început să meargă prin grădină strigându-l pe Adam: „Unde ești?” Eu nu cred că Dumnezeu căuta informații pentru că nu știa unde este, nu cred că El căuta să învețe ceva pentru a obține cunoștințe noi, ci eu cred că Dumnezeu a pus acea întrebare de dragul lui Adam. Dumnezeu nu avea nevoie să știe ce s-a întâmplat, dar Adam trebuia să vadă și să înțeleagă. Cred că de multe ori acesta este motivul pentru care Dumnezeu pune o întrebare.

De multe ori în Biblie, Dumnezeu pune întrebări dar nu cred că El are nevoie de informații, nu cred că are nevoie de contribuția noastră ca să înțeleagă mai mult, sau ca să înțeleagă în cele din urmă ce se întâmplă într-o anumită situație, ci eu cred că atunci când Dumnezeu pune o întrebare, El vrea ca persoana căreia îi pune întrebarea să înțeleagă ceva. Astfel, El întreabă: „Unde ești?” Aceasta nu înseamnă: „Nu știu unde ești fizic, unde te afli,” pentru că El știa unde se află, dar întrebarea era: „Unde ești acum spiritual? De ce te ascunzi? De ce porți un șorț din frunze de smochin? De ce te ascunzi după copaci? De ce acum ți-e frică de prezența Mea? De ce te îndepărtezi de Mine? De ce părtășia este mai slabă? Unde ești Adam?”

În timp ce meditam la aceasta și pe măsură ce Domnul mă călăuzea pe această cale, am spus: „De câte ori ar vrea Dumnezeu să ne pună această întrebare?” Uneori, în viață, începem să ne distragem, să ne îndepărtăm de părtășia cu frații și surorile și să ne petrecem timpul departe. Nu suntem în părtășie, nu suntem cu frații și surorile noastre, nu vorbim din Cuvânt, sărim peste câteva servicii, desigur, întotdeauna există scuze. Știți că întotdeauna există ceva important ce apare, și fără îndoială există cu adevărat probleme care ne motivează, dar mă întreb, de câte ori ar vrea Dumnezeu să ne întrebe: „Unde ești?” Nu când sunt în mașină și conduc, sau când stau îngenuncheat lângă pat și mă rog, nu aceasta vrea El să știe, ci Dumnezeu vrea să știe și întreabă: „Unde ești când te retragi din părtășia cu Mine? De ce te ascunzi? De ce ți-e frică? De ce nu alergi la Mine când ai necazuri? De ce te retragi? Unde ești?”

Adam a răspuns: „Ți-am auzit Glasul în grădină, și mi-a fost frică pentru că eram gol…

Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol?”

Nimeni nu i-a spus lui Adam că era gol, ci el și-a dat seama de aceasta din cauza păcatului său pentru că păcatul a rupt vălul nevinovăției și a adus peste el vălul poftei. Aceasta l-a făcut să-și dea seama că era gol, iar Dumnezeu voia ca el să recunoască și să mărturisească starea lui.

„Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?”

Isus îi pune o întrebare lui Adam și el devine îngrozit, și de frică, își face o acoperitoare, dar această acoperitoare nu avea valoare înaintea lui Dumnezeu; așa că atunci când Dumnezeu coboară, ei fug și se ascund.

Eu știu din experiență că de multe ori, când cineva se retrage din părtășie, se retrage dintre frați și surori…Ascultați-mă fraților și surorilor, aceasta nu are nimic cu biserica, și nu despre aceasta este vorba; eu nu vorbesc despre prezența la biserică, ci eu vorbesc despre retragerea din părtășie, despre retragerea din prezența lui Dumnezeu cu învelitoarea pe tine.

Întrebarea este: „De ce te retragi? Ce se întâmplă în viața ta? Ce se întâmplă cu tine? Unde ești? Și ce Îmi răspunzi când te întreb unde ești?” O, ai putea să-ți închipui că stai chiar în prezența lui Dumnezeu, dar Dumnezeu te întreabă: „Unde ești?” Și tu știi că Dumnezeu nu te întreabă unde ești pe pământ sau unde te afli în acel moment, ci El te întreabă unde ești cu starea ta spirituală, și tu poți deosebi chiar acum unde ești. Îți poți închipui că stai în prezența lui Dumnezeu, și când El te întreabă, unde ești, dintr-o dată îți vin în minte toate scuzele: am avut de continuat aceasta, am fost foarte ocupat, am probleme, și în afară de aceasta mi-au fost rănite sentimentele.

 Prin prezența Sa, El vrea să știi unde ești, unde te afli, așa că El pune o altă întrebare: „Cine ți-a spus că ești gol?” Dumnezeu a știut că nimeni nu i-a zis lui Adam că este gol. El vrea ca tu să-ți dai seama că aceasta este starea ta din cauza păcatului tău. „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pom? Nu te-ai supus Cuvântului, Mi-ai încălcat porunca, de aceea ești în starea aceasta. Dumnezeu încerca să-l trezească pe Adam ca să-și vadă starea.

Am dat peste acest citat și vreau să vi-l citesc. Este din mesajul Ascultați Glasul Său, din anul 1958:

Vedeți, necazul este că noi avem prea multe lucruri mai importante decât Domnul. Nu poți avea întâlniri de rugăciune, pentru că: „În seara aceasta este în oraș domnul Godfrey.” Sau: „Nu putem merge la adunare pentru că în seara aceasta rulează filmul „O iubesc pe Suzy,” sau multe alte prostii de felul acesta care ne ocupă timpul și ne opresc să auzim Glasul Domnului. Chiar și cei ce pretind că sunt creștini, îngenunchează doar pentru o rugăciune scurtă de felul: „Doamne, binecuvântează-mă pe mine și familia mea, și ai grijă de noi. Noapte bună.” Iar a doua zi dimineață se trezesc și spun: „Doamne, fii cu noi astăzi și călăuzește-ne. Bună ziua.” Noi ar trebui să-L așteptăm pe Domnul, dar vedeți, noi facem toată vorbăria fără să-I dăm timp să ne răspundă. Dacă v-ați ruga și v-ați ruga până când sufletul vostru intră în prezența lui Dumnezeu, nu ar mai trebui să faceți altceva decât să stați liniștiți și să ascultați Glasul Lui.”

O, cred că aceasta este cheia, prieteni. În dimineața aceasta noi învățăm care este cheia ca să prindem ceva real care va aduce realitatea. Amin. Nu rugăciunea rapidă făcută de noi, ci noi suntem vinovați de căderea în aceste capcane. Din cauza ritmului vieții, noi mergem înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, numai la culcare: „Doamne, binecuvântează-ne și ajută-ne. Noapte bună.” Iar a doua zi dimineață, spunem: „Dă-ne o zi bună.”  Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Nu este o rugăciune nesinceră, ci este sinceră, nu este o smerenie nesinceră, ci este sinceră dar este scurtată din cauza presiunii timpului, așa că dimineață ne trezim și spunem: „Oh, Doamne, ajută-ne astăzi să avem o zi bună.” Apoi ne continuăm ziua. Dar fratele Branham ne-a oferit o cheie și ne spune că El vă ascultă cererea dar voi nu ați așteptat niciodată să-L auziți pe Dumnezeu  pentru că uneori este nevoie de timp pentru ca El să vă vorbească. Uneori nu răspunde imediat pentru că noi Îi oferim doar zece sau douăzeci de minute. Nu trebuie să fie o rutină, ci trebuie să-I lăsăm timp, iar noi să stăm doar în prezența lui Dumnezeu, nu să ne ascundem de prezența Lui. Poți face o rugăciune și să nu intri în prezența Lui; poți face o rugăciune foarte rapidă fără nici o convingere în inimă. Este posibil să spui o rugăciune cu devotament, dar poți trece prin ea atât de repede, încât Dumnezeu nu are timp să lucreze la inima ta, iar tu mergi mai departe simțindu-te bine pentru că ți-ai făcut rutina dar nu ai intrat în prezența Domnului pentru că nu ai stat acolo destul pentru ca El să poată pune o întrebare, să spună ceva inimii noastre sau să ne atingă într-un anumit fel. Să stăm suficient timp în prezența Domnului, ca să poată spune: „Unde ești? Unde ai fost?” Laudă lui Dumnezeu!

Vedeți, mai mult decât orice, vrem realitatea. Acesta este sfârșitul timpului, aceasta este etapa finală a călătoriei; aceasta este ultima parte a răscumpărării pentru Mireasa credincioasă, aceasta este încheierea tuturor lucrurilor. Aceasta nu este repetarea unei epoci bisericești anterioare, ci este locul în care Dumnezeu locuiește din nou în carne, pe pământ, în trupul Miresei Sale, și trebuie să existe o relație, o trăire în prezența lui Dumnezeu, o plimbare cu Domnul în răcoarea serii aș putea spune, unde există o relație în timp pentru a vorbi cu El, dar și timp pentru El ca să-ți vorbească, un timp de meditație în care să te gândești la aceste lucruri, iar Dumnezeu poate începe să ne deschidă lucrurile.

Vreau să deschidem la 1 Împărți 19.9. Aici este vorba despre Ilie. El a fugit după confruntarea de pe Muntele Carmel pentru că era urmărit de Izabela, iar Dumnezeu l-a pus să se odihnească și a trimis un înger să-l hrănească. Apoi a plecat la Muntele Horeb.

Şi acolo, Ilie a intrat într-o peșteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” Iată o altă întrebare bună. „Ce faci aici? De ce ești aici?” Ascultați răspunsul lui Ilie:

Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viața!”

Domnul i-a zis: „Ieși şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munții şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un glas încă mic.” Fratele Branham a spus: „Ce este Glasul acesta? Glasul a fost Cuvântul, pentru că El este cunoscut în Cuvânt.” Așa Îi auzi Glasul, în Cuvânt.Deci, a existat un glas încă mic.

Versetul 13: „Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit şi a stat la gura peșterii. Şi un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?” Aceeași întrebare. El i-a pus întrebarea, iar Ilie a răspuns, dar Dumnezeu nu a avut nevoie de informații, deci nu l-ar fi întrebat a doua oară, pentru că Ilie I-a răspuns deja când l-a întrebat: „Ce faci aici?” „Sunt aici pentru că am fost plin de râvnă pentru Tine și am făcut toate aceste lucruri, iar acum caută să-mi ia viața.” El a răspuns la întrebare, dar întrebarea nu și-a atins încă scopul, nu și-a făcut efectul asupra lui Ilie, pentru că el a răspuns la întrebarea: „Ce faci aici?” Dacă Ilie ar fi răspuns satisfăcător la întrebare, Dumnezeu nu i-ar mai fi pus niciodată întrebarea a doua oară, dar El i-a pus aceeași întrebare a doua oară, pentru că a vrut ca Ilie să învețe ceva din întrebarea aceasta. Nu Dumnezeu a vrut să învețe cea din întrebarea: „Ce faci aici? De ce ești aici?” Ilie a avut scuze, și știți, când ne uităm prin ce a trecut Ilie, și la ce se întâmplă cu noi, niciunul dintre noi nu l-ar învinovăți pentru că s-a supărat și a fugit după toate lucrurile prin care a trecut. Este logic. Aș spune, știți, dacă aș fi fost în situația lui, probabil aș fi făcut același lucru. Dar Dumnezeu nu reacționează la situații așa cum reacționăm tu și eu, pentru că El nu este carnal ca noi.

Când Ilie a fugit și a ajuns în acea peșteră din Horeb, iar Dumnezeu l-a întrebat: „Ce faci, Ilie?”, el s-a dus la partea carnală și a răspuns: „Am făcut aceasta și aceasta, iar acum mă urmăresc și caută să-mi ia viața, așa că am fugit și m-am ascuns aici. Și Dumnezeu a început să vorbească cu Ilie, iar când a venit El, înaintea Lui a venit un vânt tare și puternic care a rupt stâncile, dar Dumnezeu nu era în vântul acela. Dumnezeu ne arată că El nu este în niciunul din aceste lucruri mari, nu este în niciunul din aceste lucruri uriașe, ci este Glasul încă mic. Noi căutăm fulgere mari, lucruri mari, mișcări uriașe, știți, mă refer la lucruri mari care sunt tangibile, care se pot vedea că demonstrează cu adevărat puterea lui Dumnezeu, dar când a ajuns la aceasta, fratele Branham a spus că „Cuvântul este ceea ce este.” Și când Ilie a început să răspundă, a fost Cuvântul, El a auzit Cuvântul, Glasul acela încă mic. Vedeți, s-ar putea să fi tremurat sub vântul acela, s-ar putea să fi tremurat la vederea focului, poate a tremurat la cutremur, dar când a auzit Cuvântul, și-a acoperit fața cu mantaua, într-o demonstrație de umilință, s-a dus la intrarea peșterii și a stat acolo. Acum era gata să asculte. Și Dumnezeu i-a pus pentru a doua oară aceeași întrebare la sfârșitul versetului 13: „Ce faci tu aici, Ilie?”, iar Ilie a început să-I dea același răspuns:

Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viața.”

Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău…” Vedeți, Dumnezeu nu era interesat ce ceea ce-I spunea Ilie; Dumnezeu nu învăța ceva care să-L facă să se răzgândească și să hotărască ce să facă. El i-a pus lui Ilie o întrebare, iar Ilie a început să răspundă la întrebare. „Ce faci aici?” Dumnezeu l-a întrebat o dată și Ilie I-a răspuns, iar când l-a întrebat a doua oară, i-a dat același răspuns. Lui Ilie i-a lipsit ceva, așa că Dumnezeu i-a spus: „Întoarce-te de unde ai venit! Nu te mai ascunde, nu mai fugi de însărcinare, ci întoarce-te de unde ai venit!” El l-a trimis înapoi cu o însărcinare mai mare și cu mai mult de lucru, l-a trimis și i-a zis: „Unge-l pe Iehu, unge-l pe Elisei și unge-l pe noul împărat al Siriei.” Dumnezeu l-a trimis pe Ilie înapoi cu o însărcinare, deoarece el nu trebuia să iasă niciodată din slujbă. Totuși, Dumnezeu a fost în continuare blând și milostiv cu el; l-a pus să doarmă și a trimis un înger să-i ducă turte coapte. Dumnezeu nu l-a urât pe Ilie, nu a fost supărat pe Ilie și nu s-a enervat pe el, dar a trebuit să-l trezească: „Unde ai fost? Nu mai ai slujba? Te-ai îndepărtat de chemare și ai fugit; din cauza fricii ai ieșit în afara Planului Meu cu tine, așa că, acum doar întoarce-te.” Deci, Dumnezeu nu a răspuns la răspunsul lui Ilie, ci l-a trimis într-o altă misiune.

Mă întreb dacă Dumnezeu ne-a întrebat vreodată: „Ce faci aici?” La întrebarea „Ce faci aici?”, aș pune întrebarea: Ce fac aici? Ce fac în acest timp de sfârșit? Ce fac în locația din acest corp, în acest timp, în această biserică? Ce fac aici? Îndeplinesc misiunea și scopul pe care Îl are Dumnezeu pentru viața mea? Îl împlinesc sau sunt distras de ceva? M-am îndepărtat de însărcinarea Sa? Au existat atât de multe răni, atâtea neînțelegeri și duhuri ale Izabelei care s-au ridicat împotriva mea și m-au lovit, așa că am fugit de scopul și misiunea mea. Am decis să-mi iau o vacanță de la a fi un fiu sau o fiică de Dumnezeu. Aceasta li se întâmplă oamenilor. Sunt atâtea răni și atâtea neînțelegeri, încât ajung la întrebări. Li se întâmplă atât de multe lucruri grele, dar Dumnezeu nu ne-a spus niciodată că lucrurile nu vor fi grele, El nu ne-a spus niciodată că nu vom avea probleme, chiar și în rândul fraților, pentru că de aceea ai nevoie de dragoste frățească. Dacă toți frații ar fi perfecți și te-ar trata întotdeauna perfect, nu ai avea nevoie de dragoste frățească. Dar ai nevoie de dragostea frățească pentru a-i acoperi pe frați atunci când au nevoie de dragoste frățească.

Așadar, Dumnezeu nu a promis niciodată că aceste lucruri vor fi ușoare. În această epocă ni s-a dat Viață și un scop; Mesajul a venit la noi pentru un scop, așa că, acasă, în familie, în biserică, la locul de muncă, la școală sau oriunde ne aflăm, suntem pentru un scop, și nu este așa ca să putem fugi când lucrurile devin grele și să ne ascundem undeva într-o peșteră. Dacă faci aceasta, Dumnezeu poate fi tandru și milostiv cu tine și poate să-ți ofere niște provizii speciale și o putere specială, dar în cele din urmă te va întreba: „Ce faci aici? De ce ai încetat să depui mărturie? De ce ai renunțat să fii îndrăzneț cu Cuvântul? De ce te-ai oprit din lucrare când te-am însărcinat? De ce faci pauză? Este prea mult!”

Dumnezeul meu va fi tandru cu copiii Lui, așa cum a fost cu Ilie, dar în cele din urmă va veni întrebarea „Ce faci aici?” „Fratele Cutare și Cutare mi-a rănit sentimentele. Acela a spus aceasta despre mine. Nu am primit aceasta si cealaltă. Altcineva a trecut peste mine”, și multe altele. Știți voi, pentru că am trăit cu toții același fel de viață. Dar Dumnezeu te va întreba din nou: „Ce faci aici?” Poți să treci prin același lucru, dar ți se va spune: „Întoarce-te la viață! Întoarce-te la o viață vibrantă și veselă, revino la mărturie, revino și vestește cu îndrăzneală Adevărul! Revino bucuros pentru că ai fost chemat să porți Evanghelia la sfârșitul acestui timp! Revino înapoi în slujbă! Revino la treabă, fiindcă aici sunt câteva lucruri extra pe care vreau să le faci. Întoarce-te!” Vedeți, când Dumnezeu pune o întrebare, există un scop în spatele acelei întrebări.

Să ne întoarcem la Geneza 4.5:

„…dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât fața.

Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât fața? Sunt sigur, pentru că ești în fața Mea.” Nu cred că până atunci Dumnezeu  nu a știut ce era cu Cain. Nu cred că s-a dus la el și i-a spus: „Bine, am observat că te-ai posomorât. Este ceva în neregulă? Ce te roade, ai făcut ceva greșit? Ce s-a întâmplat?” Dumnezeu știa exact de ce s-a mâniat Cain, știa exact de ce i-a căzut fața, dar întrebarea pe care i-a pus-o, nu era pentru că voia să afle informații. Întrebarea pe care i-a pus-o Dumnezeu, era menită să deschidă ochii lui Cain: „De ce ești mânios? De ce ți s-a posomorât fața? De ce ești atât de supărat?”

În versetul 7 citim: „Nu-i așa? Dacă faci bine…” Deci, Dumnezeu nu a așteptat un răspuns; El nu a avut nevoie de un răspuns și nu a căutat un răspuns. Răspunsul era în inima lui Cain. Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”

Dumnezeu a venit la Cain și i-a zis: „De ce ești atât de furios? Dacă faci ca Abel, dacă faci binele, va fi bine pentru tine. De ce ești atât de furios? De ce ți-e chipul posomorât?” Oh, dacă aș putea să reformulez întrebarea! Nu vreau să adaug la Scripturi și nici să scot, dar aș vrea s-o spun în felul acesta: „De ce ești furios? Ce drept ai să fii furios? Că accept un sacrificiu și nu altul? De ce lași aceasta să-ți posomorască fața? De ce ești furios?” Aș vrea să ne întrebăm cu toții: „Hei, ascultați! Vrem să vorbească Dumnezeu, dar credem că El vorbește prin daruri și prin slujbe? Pur și simplu s-o luăm că Dumnezeu pune în această dimineață o întrebare: „De ce ești atât de nebun? De ce ești atât frustrat? Poate că nu vorbesc cu toată lumea, dar în această dimineață vorbesc cu cineva, știu aceasta cu siguranță. De ce ești atât de furios? Ești furios pentru că viața nu a fost corectă? Ești furios pentru că nu te-au tratat oamenii corect? Ești furios pentru că lucrurile nu au funcționat așa cum ai vrut? Ești furios pentru că te-a înșelat cineva? Ești furios pentru că cineva a spus ceva despre tine? De ce ești furios?” Și pot să continui cu această întrebare. Ce drept ai să fii furios? De ce ești atât de supărat? De ce ești atât de frustrat? De ce nu poți trece peste ceea ce ți-a făcut cineva în trecut? De ce nu poți trece peste un abuz sau neglijare? De ce nu poți trece dincolo? De ce nu poți să te trezești și să vezi că Dumnezeu este Tatăl tău și că El știe unde ești? El știe de ce suferi; El știe ce ți s-a întâmplat și știe de ce ți s-a întâmplat; El știe în ce scop îți va servi și de asemenea, știe că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele tău. El nu a spus niciodată că toate lucrurile vor fi bune, dar toate lucrurile lucrează împreună pentru binele tău.

Întrebarea este: De ce ești furios și de ce ți s-a posomorât fața? De ce nu poți avea bucurie? De ce nu poți privi fața celorlalți credincioși? De ce nu poți fi fericit, vesel și vibrant? De ce nu poți fi dornic să privești fața lui Dumnezeu? De ce ești mânios și-ți cade fața? Ce te face să crezi că ai fost înșelat? Ce te face să crezi că ai fost nedreptățit? Ce te face să crezi că viața este mai grea pentru tine decât pentru oricine altcineva? Dumnezeu pune o întrebare nu pentru că vrea răspunsul, ci pentru că vrea să discearnă ce spui. Răspunsul pe care îl cere, nu este pentru a obține informații, ci pentru că vrea să ne deschidă ochii. Amin.

În dimineața aceasta, El întreabă: „De ce ești atât de furios și de ce ți se posomorăște fața?” Toată lumea este călcată în picioare și neglijată. Fiecare a fost desconsiderat o dată sau de două ori, unii mai mult decât alții. Unii sunt de acord că suferințele unora par a fi mai multe decât suferințele altora. Înțelegeți? Dar eu știu un singur lucru, că avem un Tată bun, avem un Tată ceresc și El este un Tată bun și știe ce face cu viața noastră. El nu face greșeli, nu este absent, nu-l favorizează pe un copil mai mult decât pe celălalt, dar problema este atitudinea noastră; noi începem să avem o atitudine de furie și de frustrare și fața ni se posomorăște și începem să spunem: „Lucrul acesta nu este corect, așa că Dumnezeu nu este… Nu ar fi trebuit să mi se întâmple niciodată lucrul acesta! Nu este corect!” Astfel, tot ce spui este că Dumnezeu nu a făcut un lucru bun cu viața ta.

Ce drept avea Cain să fie furios când Dumnezeu a stabilit care era modul corect de închinare? Dumnezeu este Dumnezeu și El trebuia să fie obiectul închinării. Cel pe care căuta să-L mulțumească era Dumnezeu, așa că el trebuia să vină la altar, să-și aducă darurile pentru a-Și satisface Tatăl, pentru a-L satisface pe Dumnezeu, nu pe el însuși. Atunci când Dumnezeu spune: „Sunt mulțumit de acest lucru și nu de acesta”, aceasta te-ar face să te enervezi? De ce te-ai supăra pentru aceasta? Dacă obiectivul tău este să-L mulțumești pe Dumnezeu, iar El spune: „Aceasta este ceea ce-Mi place?”, de ce nu ai face ceea ce Îi place? Tu faci ceea ce acceptă El, numai dacă motivele tale sunt curate și dragostea ta pentru Dumnezeu este adevărată. Atunci vei arunca deoparte mândria ta, gândurile tale și dreptatea ta și vei spune: „Voi face ceea ce vrea Dumnezeu să fac, pentru că vreau să-L venerez și să-L mulțumesc pe El, nu pe mine; este vorba despre El, nu despre mine.” Dar Cain a dovedit că era vorba despre el, nu despre Dumnezeu. Însă în marea Sa îndurare, Dumnezeu a venit și i-a zis: „De ce ești atât de furios și ți s-a posomorât fața?” El nu aștepta un răspuns pentru că știa care era problema, așa că a continuat: „Dacă faci binele, va fi bine de tine.” El i-a trimis Viața la ușă , iar fratele Branham a zis că a spus doar: „Fă ceea ce a făcut Abel și va fi bine de tine.” Dar el a fost jignit de alegerea lui Dumnezeu, a fost jignit de dorința lui Dumnezeu.”

Dacă în dimineața aceasta mi-ar permite să pun o întrebare s-ar putea să nu afecteze, sau să afecteze doar o zecime din unu la sută din toți cei care ascultă. Dar dacă vă afectează, luați-o ca de la Domnul: „De ce ești atât de nebun și de ce-ți cade fața? De ce te comporți ca și cum Dumnezeu este atât de nedrept cu tine și atât de bun cu toți ceilalți? De ce te simți atât de repede rău?” Fratele Branham a spus că creștinii sunt rezistenți. Nu trebuie să-i mângâi sau să-i cocoloșești. Ei nu înmoaie Evanghelia pentru ei înșiși, nu sunt plante sensibile de seră, ci sunt oameni duri și pot purta persecuția. Priviți creștinii din primul secol, ei au putut s-o poarte. Priviți-l pe fratele Branham, el a putut s-o poarte. El a fost un exemplul de lepădare de sine a unui credincios matur. Nu i-a fost ușor, pentru că a plâns. Amin. Nu a înțeles întotdeauna bine, pentru că a trebuit să fie corectat, și a spus: „Sunt tăiat tot în interior din cauza multor bătălii dure.”

Prieteni, el a fost tăiat în interior prin multe bătălii dure, și a vrut să facă ceea ce a făcut Ilie. El a vrut să fugă la peștera din Alaska, a vrut să fie un ghid, a vrut să scape de toate din cauza respingerii, din toate motivele pentru care a vrut să fugă și Ilie. Fratele Branham a vrut să fugă, dar Dumnezeu a venit la el și a descoperit aceasta, făcând pentru el același lucru pe care l-a făcut și pentru Ilie. El a venit și a avut o conversație cu profetul Său și i-a spus: „Dacă faci ceea ce ai plănuit, vei deveni un vagabond și soția ta te va părăsi.” Fratele Branham a vorbit cu Dumnezeu și i-a spus că el nu vrea să fie așa, că vrea să se retragă acolo pentru că a fost rănit. El s-a luptat până când s-a predat Domnului și a recunoscut că Dumnezeu are dreptate, așa că a început să-și predea viața din nou și s-a întors și a predicat „Stând în spărtură” și în „Stând în spărtură” a început să spună: „Am ascultat și am spus că merg, dar încă nu am avut o atitudine corectă.” Este un om care poate să se judece pe sine, este un bărbat căruia Dumnezeu i-a pus o întrebare și el nu I-a dat un răspuns banal. Dumnezeu i-a pus o întrebare și el a început să spună: „Am greșit.”

Ochii lui au început să se deschidă. Odată, Dumnezeu l-a întrebat după ce și-a făcut soția să mintă, și este discutabil dacă a fost sau nu o minciună, pentru că avocatul a sunat, iar el a recunoscut că îl suna avocatul și nu a vrut să răspundă la alte întrebări pentru că era epuizat. Astfel, i-a spus soției sale să-i spună că a ieșit afară, și a ieșit. A mințit sau nu a mințit? Cred că am putea să scriem cu toții un eseu despre el și să ne spunem propriile păreri, și niciunul nu am răspunde greșit. Dar am auzit ce a spus Domnul, deci nu este corect. El a făcut ceea ce a făcut ca să găsească o ușurare, și a plecat zicând: „Spune-i că am ieșit afară”, și a ieșit afară. Și soția lui a spus: „Îmi pare rău, a ieșit afară.” Când s-a întors înapoi, soția sa l-a privit și i-a spus: „A fost bine că ai făcut așa?”

Cine a pus întrebarea? Poate a venit printr-o soție, dar a fost mai mult decât soția. Uneori, Dumnezeu te întreabă prin intermediul unui frate sau a unei surori, iar tu te enervezi pe fratele sau sora care ți-a pus întrebarea. Și fratele sau sora îți va spune: „Hei, nu te-am mai văzut în biserică de ceva vreme!” De ce se întâmplă aceasta? De ce toată lumea este atât de nervoasă? De ce mă deranjează?

Ce atitudine a avut fratele Branham? El s-a întors, a mângâiat-o și a spus: „Oh, da! Tehnic am fost afară.” Tehnic a fost adevărat, dar realitatea a fost falsă. După aceea, s-a dus să se roage pentru bebelușul unui om, și în timp ce se ruga și a vrut să-și pună mâinile peste el, Domnul i-a vorbit în inima sa și i-a spus: „Cum poți să-ți pui mâinile peste copilul acesta când ai mințit avocatul?” Este o întrebare bună. Cum poți să-ți pui mâinile peste copilul acesta când ești un mincinos?” Astfel, fratele Branham a trebuit să le spună: „Îmi pare rău, dar trebuie să merg să îndrept ceva.” S-a dus în pădure și s-a rugat, apoi l-a sunat pe avocat. El a îndreptat lucrurile cu avocatul, a îndreptat lucrurile cu soția sa, a îndreptat lucrurile cu Dumnezeu. Nu s-a enervat, nu a invocat scuze, nu s-a întors la logică și la raționament. De ce ai aduce logica și raționamentul în fața lui Dumnezeu? El doar s-a predat la întrebarea: „Cum poți să-ți pui mâinile peste copilul acesta când ai mințit?”, a plecat și a îndreptat lucrurile. Ne dăm seama că soția lui i-a pus întrebarea corectă.

De multe ori ni se pune întrebarea corectă, ne-o pun alți credincioși, ne-o pune soția sau poate ne-o pun copiii noștri: „Tati, de ce faci aceasta, când fratele Branham a spus ce este în ordine și ce nu este în ordine pentru aceasta.” Poate că întrebarea este pusă pentru că trebuie să-i dai un răspuns, dar poate este pusă ca să ne poată deschie ochii. Dumnezeu nu pune întrebarea ca să învețe ceva, ci pentru că vrea să vedem ceva. Uneori, întrebarea vine de la amvon, vine de pe o bandă, vine când medităm sau stăm în rugăciune; vine de la un frate, de la o soră sau de la un membru al familiei. Uneori, întrebarea poate veni de la un necredincios. Ați avut vreodată un necredincios care v-a pus o întrebare ce v-a înțepenit inima, v-a lovit până în adânc și v-a făcut să vă dați seama că sunteți greșiți?

Eu spun: Oh, Dumnezeule, este timpul să spui ceva incredibil!” Este timpul să fim reali cu Dumnezeu și să lăsăm întrebarea să aibă efect, este timpul să lăsăm întrebarea să ne deschidă ochii asupra stării noastre, astfel încât să ne putem judeca pe noi înșine, pentru că dacă ne judecăm pe noi înșine, nu vom fi judecați.

Așadar, El i-a pus lui Cain o întrebare, dar Cain nu a putut să răspundă la ea. Să mergem la Ioan capitolul 8. Cu adevărat nu există niciun motiv pentru toate acestea. Este ceea ce mi-a venit în minte, așa că le ating în timp ce ne conduce Domnul. Ioan 8.2:

Dar, dis-de-dimineață, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a șezut jos şi-i învăța.

Atunci, cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului

şi au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.

Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?”

Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.

 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

Apoi, S-a plecat iarăși şi scria cu degetul pe pământ.

Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor şi au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi?” Ce întrebare! Domnul vă pune această întrebare: „Unde sunt acuzatorii voștri?”Prin Sângele lui Isus Hristos, conform Planului Său de răscumpărare, Dumnezeu are de-a face cu acuzatorii și îi primește pe acuzați. Îi scoate din scenă și ne aduce înapoi în starea noastră originală, fără păcat, Mireasa fără pată a lui Isus Hristos. Ea nu a făcut-o niciodată, a fost spălată prin Apa Cuvântului și adusă înapoi.

Femeia aceasta a fost condamnată de acești lideri religioși. Ei au fost corupți de la început, pentru că au prins-o chiar în timpul actului adulterului, dar au adus-o singură, fără niciun bărbat, ceea ce dovedește că motivul lor era complet greșit de la început. Deci, ei au venit și au spus: „Știi, ce ar trebui să facem cu ea?”, iar El scria ceva pe nisip. Indiferent ce scria, ei au început să fie condamnați în inima lor, să recunoască faptul că greșeau și s-au îndepărtat. După ce s-a ocupat de acuzatori, Isus s-a întors spre femeie și a întrebat-o: „Unde sunt acuzatorii tăi?” Isus știa unde sunt acuzatorii ei, dar voia ca ea să recunoască că acum era liberă de acuzații. El a trezit-o să vadă și să se rușineze că are, fără îndoială, propria ei vină, că a fost prinsă chiar în actul adulterului, care era o faptă rușinoasă; a fost acuzată public de un grup de bărbați și târâtă până la picioarele lui Isus în Templu, ceea ce a însemnat un spectacol public. Poate că nici măcar nu și-a ridicat capul pentru că era rușinată și jenată de ceea ce s-a întâmplat, dar Isus a luat-o pe această femeie sărmană, care era un pion în jocul lor, un instrument folosit de liderii religioși, și a vrut s-o elibereze din robie. Dar mai întâi a luat Cuvântul, a scris ceva, nu știu ce, dar orice a scris pe nisip, i-a atins pe liderii religioși și aceștia au plecat. După ce Dumnezeu a terminat cu ei, s-a întors spre femeie și i-a zis: „Unde sunt acuzatorii tăi?” Laudă lui Dumnezeu!

„Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”

„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuiești.”

Știți, uneori purtăm vina pentru faptele noastre trecute, purtăm vinovăția, rușinea și regretul, iar ceea ce face diavolul este că aduce constant condamnare și convingere. El este acuzatorul tău și încearcă să-ți limiteze libertatea, încearcă să te împiedice să trăiești o viață care depășește această vină, încearcă să te oprească să fii un martor, încearcă să te oprească să te bucuri; oprește Cuvântul să intre în vigoare ca să devii o Lumină strălucitoare la care să alerge toți. Astfel, folosește toată această condamnare și vinovăție din trecut. Femeia aceasta a avut o grămadă întreagă, dar Dumnezeu, Domnul Isus, a început să se ocupe de acuzatori și i-a scos din scenă. De aceea, când mergem la înviere, când suntem în fața Domnului, acuzatorul fraților nu este acolo pentru că noi urcăm și el coboară. Dumnezeu Se asigură că atunci când Își atrage Mireasa spre El, acolo nu este niciun alt om, nicio altă ființă umană, ci doar Mireasa Lui. Când Mireasa Lui stă acolo, nu este nimeni care s-o acuze de ceva, pentru că El s-a ocupat deja de toți acuzatorii. Frații au fost doborâți, dar când ajungem Acolo, toți cei prin care a lucrat pentru a arunca acuzații asupra ta, a arătat cu degetul și toate celelalte, nu vor fi Acolo.

Astăzi, Dumnezeu s-a ocupat de toți acuzatorii  printr-o slujbă profetică; El s-a ocupat de toți acuzatorii care v-au acuzat că aveți o învățătură falsă, care v-au acuzat de aceasta și de aceea, care au încercat să aducă o înțelegere falsă și o învățătură falsă și să vă tragă în adulter. El s-a ocupat de toate acestea și a aruncat totul; El privește la această Mireasă mică și spune: „Unde sunt acuzatorii tăi?” El vrea să-ți dai seama că te-a făcut liber; El a fost Avocatul tău și a avut de-a face cu toți cei care te condamnă.

Și iată că femeia a putut să ridice capul și să privească în jur, iar El a spus: „Nu este nimeni să te condamne?” „Nimeni, Doamne.” Atunci El i-a zis: „Nici Eu nu te condamn. Du-te și nu mai păcătui.” Această Evanghelie a venit să ne elibereze, acest Cuvânt, spălarea Apei Cuvântului a venit să spele toată vina păcatului de la noi, iar fratele Branham a declarat în mesajul de mulțumire pe care l-a spus: „Sunt mai recunoscător pentru aceasta, decât pentru orice știu.”

Acum poți fi Mireasa fără păcat a lui Isus Hristos, dusă înapoi la originalul tău, la ceea ce a intenționat Dumnezeu să fii înainte de cădere (Amin), ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, spălați, albi ca zăpada. Unde sunt acuzatorii tăi? Dacă ai vreun acuzator, să-i spui să vorbească cu Domnul, iar El se va ocupa de ei în același fel în care s-a ocupat de toți ceilalți acuzatori. Dumnezeu vrea să mergem liberi. „Unde sunt acuzatorii tăi?” „Nu am niciunul”. Înseamnă că dacă ea nu avea niciunul, ar fi trebuit să înceteze să se auto-condamne. Isus S-a ocupat de toți acuzatorii fizici și a dus-o departe de ei, apoi i-a spus: „Nici măcar Eu nu te acuz.” Astfel, singura persoană care o putea reține era ea însăși.

Astăzi, printr-un profet, noi am fost declarați că suntem Mireasa virtuoasă și fără păcat a lui Isus Hristos, pentru că a existat un Cuvânt pur care ne-a spălat și ne-a readus la starea inițială. El s-a ocupat de acuzatori și ți-a spus: „Nici Eu nu te acuz”, așa că singurul lucru care te poate reține acum, este dacă te acuzi tu însuți. Spune: „Dumnezeule, ajută-mă să realizez că nu am acuzatori și că nici Tu nu mă acuzi. Dumnezeule, ajută-mă să nu mai umblu în condamnare. Dacă nu mai sunt acuzatori și am fost eliberat de acuzații, dacă nici măcar Tu nu mă mai acuzi, ajută-mă să nu mă mai acuz nici eu și să plec liber.”

Apostolul Pavel a spus: „Acum dar nu este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8.1). Cine știe ce s-a întâmplat în inima femeii când a răspuns la aceasta întrebare? Ea era destinată să fie omorâtă cu pietre, era terminată, fusese judecată și viața ei era terminată, totul era încheiat pentru ea, dar în câteva momente totul s-a schimbat. A ridicat privirea, a văzut că acuzatorii ei au dispărut, și s-a uitat la singurul Bărbat care stătea acolo, iar El i-a zis: „Nici Eu nu te acuz!”, așa că a alergat de acolo total eliberată.

În Matei 16 există o altă întrebare cu care suntem foarte familiarizați. Să deschidem acolo și să ne uităm la această întrebare. Matei 16. 13:

Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din proroci.”

„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?”

Isus i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”, pentru că voia să știe dacă știu Cine este Fiul omului. Întrebarea este despre Fiul omului, iar această întrebare poate fi pusă din nou în zilele noastre. „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Și putem spune că ei vor răspunde: „Oh, unii cred că este un profet, William Branham; alții cred că este o farsă; unii cred  că este aceasta, alții cred că este în viitor; unii cred că este la timpul trecut.” Acestea sunt răspunsurile pe care le-am putea da dacă ar veni și ne-ar întreba: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului, în acest timp al sfârșitului?” Unii vor spune: „Bine, unii oameni spun că a fost William Branham și a lucrat prin el; alții spun că ai trecut; alții spun că vii în viitor; alții spun aceasta sau aceea”, dar Isus va trece la următorul nivel și va întreba: „Cine spui tu că sunt Eu?” Întrebarea este despre Fiul omului.

Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?”

Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri.

 Şi Eu îți spun: tu ești Petru, şi pe această stâncă voi zidi Biserica Mea, şi porțile iadului nu o vor birui.” (v. 13-18).

Profetul lui Dumnezeu spune că este descoperirea lui Isus Hristos (Amin), că Biserica a fost zidită, și în prezent, este zidită pe descoperirea lui Isus Hristos cu privire la Cine este El.

Fratele Branham spune în mesajul Unșii din timpul sfârșitului

Acum, aș vrea să știți că aceasta este sigur pentru voi care ascultați această bandă. Voi ați putut gândi astăzi că eu împachetez acest Mesaj. Eu nu mai am nimic de a face cu El, nu sunt decât un glas. Și glasul meu, ar putea să fie chiar împotriva judecății mele; eu am vrut să fiu un vânător. Dar este voia Tatălui Meu să declar acesta, și sunt decis s-o fac. Nu eu am fost Cel care a apărut jos la râu; eu am stat doar acolo când a apărut El. Nu eu sunt Cel care face lucrările acestea și prezice aceste lucruri care se întâmplă atât de perfect; eu sunt numai unul care stă aproape când El le face. Eu am fost numai o voce care a folosit-o El, ca să zică. Nu era ceea ce știam eu; este că eu doar m-am predat ca să vorbească El prin mine. Nu sunt eu, nu era îngerul al șaptelea, oh, nu! Era manifestarea Fiului omului, nu era îngerul. Mesajul Său a fost taina pe care a desfășurat-o Dumnezeu; nu este un om, este Dumnezeu. Îngerul nu a fost Fiul omului, ci a fost mesagerul Fiului omului. Fiul omului este Hristos; El este Cel care vă hrănește. Voi nu vă hrăniți dintr-un om; cuvintele unui om vor eșua, dar voi vă hrăniți din Trupul-Cuvânt infailibil al Fiului omului.”

Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” „Oh, oh, au spus ei: „Unii spun că ai fost îngerul al șaptelea, că ai fost în fratele Branham.” Este adevărat, dar ce ziceți astăzi? Ei spun că a fost o manifestare care a avut loc, dar aceasta este o manifestare care va avea loc. Cine spui tu că este El? Este o întrebare pe care aș vrea s-o pun astăzi: Cine spui tu că este El astăzi? Cine spui că este Fiul omului? Este ceva care s-a întâmplat, ceva ce se va întâmpla sau ceva care se întâmplă? Amin. O manifestare a lui Isus Hristos la timpul prezent, astăzi, pentru că aceasta este Stânca pe care este zidită Biserica, pe baza descoperirii lui Isus Hristos. Noi putem primi tot felul de răspunsuri la întrebarea aceasta, dar există un singur răspuns care contează. Dacă încă mai depindeți de ceea ce spun toți ceilalți despre Fiul omului, aceasta va face o despărțitură și mai mare pentru voi, în dimineața aceasta.

Voi puteți spune: „Bine, păstorul meu spune aceasta, iar frații de aici și biserica noastră, cred, dar acolo cred altfel. Am avut un bunic care credea că…” Oh, nu mai contează ce spune altcineva, pentru că El a pus prima întrebare ca să te ducă la a doua. Vei urma ce spune oricine altcineva sau vei avea propria ta descoperire cu privire la Cine este El? Aceeași întrebare pusă atunci, este pusă și astăzi, și lăsați-mă să stau în spatele acestui amvon și să vă întreb: „Cine spui tu că este El? Nu vorbesc la viitor, nu vorbesc la trecut, ci vorbesc la prezent. Cine spui că este?

Fratele Branham a spus în mesajul Locul de închinare oferit de Dumnezeu:

El ne-a promis că chiar înainte de venirea sfârșitului, lumea va fi la fel ca în Sodoma, când Dumnezeu va coborî în formă umană; au fost trei, doi îngeri și Dumnezeu Însuși. Biblia spune că El a coborât și S-a manifestat acolo întorcându-Se cu spatele spre cortul în care era Sara, și i-a spus lui Avraam ce gândea Sara în cort. Este corect. Acum, Isus Însuși a spus că în ziua când este descoperit Fiul omului, cu alte cuvinte, Fiul omului Isus Hristos Însuși…” Deci, ce este Fiul omului? Slujba lui Isus Hristos Însuși. „…Biserica a venit prin neprihănire, Luther; prin sfințire, Wesley; prin botezul Duhului Sfânt, penticostalii, și merge drept în desăvârșirea Fiului omului, când Soțul și Soția vor fi aceeași Persoană.”

Cine spui tu? Vreau să citesc aceasta din nou:

După ce ați trecut prin Luther, Wesley, botezul Duhului Sfânt sau penticostali, și mergeți mai departe…” Există Ceva dincolo de toate acestea. Toate acestea au fost clădirea, neprihănirea a făcut o cale pentru sfințire; este o treaptă. Sfințirea a făcut o cale pentru botezul Duhului Sfânt; este o treaptă. Botezul Duhului Sfânt a făcut o cale pentru Persoana Duhului Sfânt Însuși care este Fiul omului.

El a spus: „Acum Biserica merge drept în desăvârșirea Fiului omului, când Soțul și Soția vor fi aceeași Persoană. Dumnezeu va fi atât de manifestat în Mireasa Sa, în Biserica Sa, încât amândoi vor fi la fel, sunt una.” Acum vedeți unde suntem? Întrebarea mea este, unde suntem, nu la ce mergem? Unde suntem? Cine spui tu că este Acesta? Amin. Isus întreabă acum: „Cine spui tu că sunt Eu, Fiul omului? Sunt doar o manifestare care a avut loc în anii ’50 și ’60? Cine sunt Eu?” El este Soțul, desăvârșirea Fiului omului coborând când Soțul și Soția devin aceeași Persoană. „Dar alții nu învață așa!” Nu aceasta este întrebarea. „Există alți bărbați cu reputație care sunt de mult timp în slujbă, și avem încredere în ei, dar ei nu învață așa.” Nu aceasta este întrebarea. Care a fost prima întrebare, nu a doua? „Dar nu așa am înțeles acum zece ani!” Nu aceasta este întrebarea. Lasă-L pe Dumnezeu să te întrebe în dimineața aceasta: „Cine spun oamenii că sunt Eu?” Spune tot ce ai auzit, apoi El merge mai adânc: „Dar tu, Cine spui că sunt Eu?” Acum nu mai contează Cine spun alții că este El. Nu contează ce spune tatăl sau mama ta, soțul sau soția ta; nu contează ce spune păstorul tău, nu contează nimic din toate acestea, pentru că acum ți se pune ție această întrebare.

Dacă nu te-ai văzut niciodată în Scripturi, stai în dimineața aceasta în fața Scripturii, în Matei 16. Amin. Există un dar de la Dumnezeu care îți vorbește și îți spune: „Cine spui tu?” Trebuie să răspunzi tu la această întrebare pe care nu o ocolește nimeni în această zi. Aceasta este întrebarea: „Cine spui cu că este El?” Dacă nu poți răspunde, fii cinstit și spune: „Dumnezeule, am nevoie să-mi dai o descoperire ca să răspund la această întrebare. Eu pot răspunde numai la prima întrebare, dar la a doua nu pot răspunde.” Fii sincer, nu inventa, nu te preface și nu imita pe cineva.

La prima întrebare răspund: „Unii zic că ești Ieremia; unii spun minciuni, alții spun că a fost William Branham; unii spun că Se va manifesta în viitor, alții spun…” La a doua întrebare spun: Dacă nu poți răspunde din inima ta, spune: „Dumnezeule, nu pot răspunde din inimă. Am nevoie de o descoperire care vine de la Tatăl, pentru că atunci când Petru a răspuns la această întrebare, Isus a spus: „Nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta, nu este ceea ce spun ceilalți sau ceea ce spune istoria; nu este ce ai învățat când ai crescut sau alte lucruri, ci este ceea ce ți-a descoperit Dumnezeu.” Aceasta este singura modalitate prin care putem răspunde la a doua întrebare. Dumnezeu știe că aceste lucruri sunt adevărate! Dacă aș putea exprima ce este în inima mea! Aceasta nu este biserica, este Viața. Tu stai într-o clădire, ești adunat împreună cu un grup de credincioși, dar nu este vorba despre biserică, nu este vorba de a răspunde la o întrebare pentru a mulțumi pe cineva din aceste ziduri sau pentru a-ți satisface aproapele.

Prieteni, aceasta este singura Viață, aceasta este Viața reală, aceasta este tot ce contează acum în viață și continuăm să ignorăm întrebarea. Dar este timpul să spunem: „Întrebarea mi-a fost pusă mie!” Dacă nu ți-ai pus-o niciodată, puneți-o acum, în dimineața aceasta: Cine spui tu că este această slujbă a Fiului omului? Cine spui că este și unde se termină? În anul 1965? Ea continuă, iar dacă continuă, unde continuă? Într-o formă mistică? Continuă în cărți și pe benzi? Unde a spus profetul că continuă după unire? Manifestarea Fiului omului a ajuns să unească Trupul cu Capul împreună. Pentru a face, ce? Să manifeste fiul, pentru a-L descoperi pe Fiul omului. Întoarceți-vă la Mesaj și nu mai ascultați tot ce spun ceilalți. Este timpul să închideți toate celelalte voci, tot ceea ce spun ceilalți, să intrăm în Mesaj și să spunem: „Dumnezeule, am nevoie de o descoperire despre ce a spus acest profet. Cineva a pus citate aici, cineva a pus citate acolo și acesta se ceartă cu acela. Am nevoie de o descoperire, trebuie să știu pentru mine!” Nu fii leneș pentru că dacă iei poziția aceasta, intri în casete și citești Cartea epocilor Bisericii, apoi te întorci la Peceți. Du-te, ascultă fiecare Mesaj al Peceților și citește Cartea până când ți-o descoperă Dumnezeu. Nu fii leneș în legătură cu aceasta și nu spune: „Știi, dacă Dumnezeu vrea să știu toate acestea…” Să știi că acum El te întreabă pe tine, iar dacă nu poți răspunde la ea, caută răspunsul, pentru că răspunsul este în Mesaj. Dumnezeu nu ne-a dat Mesajul pentru că a vrut să fie pus pe o cartelă drăguță pusă pe spatele telefonului nostru. El ne-a dat Mesajul ca să ne dezvăluie ora în care trăim și ce se întâmplă chiar acum.

Acum pun întrebarea: Cine spui tu că este Acesta? Este tot ceea ce vorbim și tot ceea ce facem, pentru ce ne adunăm duminica și miercurea, ascultând casete și citind? „Cine spui tu că este Acesta? Despre ce este vorba?” Aceasta este o biserică mai bună decât biserica penticostală. Avem tot ce a avut Finnick, plus ceva mai mult și suntem o biserică în ordine, corectă.

Prieteni, este mai mult decât atât. Nu aceasta este descoperirea, ci El ne-a trimis acest profet ca să ne-o aducă în această zi. În această dimineață, întrebarea ți-a fost pusă ție. Nu te comporta ca și cum nu ai auzit-o, deoarece Dumnezeu știe că ai auzit-o. „Cine spui tu că este El?” Răspunde la întrebare. Dacă nu poți răspunde la întrebare, spune sincer: „Dumnezeule, sincer nu pot răspunde la această întrebare, dar am să sap în acest Mesaj.”

Prieteni, noi spunem: „Ei bine, aștept să mi-l dezvăluie Dumnezeu.” Tu aștepți să Ți-l dezvăluie, dar nu intri în Cuvânt, nu citești Biblia și nu asculți Mesajul. Spui că vrei să Ți-l descopere Dumnezeu, dar întrerupi chiar mecanismul prin care aduce descoperirea pe care El a adus-o în această zi printr-un profet. Dacă vrei să răspunzi la întrebare, ai nevoie de Dumnezeu să ți-o dezvăluie. Intră în casete, citește cărțile, rămâi în Biblia ta și stai în rugăciune, iar dacă ai o inimă cinstită, Dumnezeu Ți se va descoperi. El nu face diferență între persoane; nu a făcut pentru Petru nimic diferit decât va face pentru tine.

 Cred că aceasta este o mare parte din problema noastră. În zilele noastre, nu ne întrebăm niciodată ca să răspundem la întrebare. Eu cred că o mare parte din problemele pe care le avem în bisericile noastre și în ceea ce se numește „mesajul”, din întreaga lume, se datorează faptului că avem oameni care nu au reușit să răspundă la prima întrebare, nu la cea de-a doua. Când răspund la prima întrebare, găsesc partea primei întrebări care li se pare cea mai plauzibilă pentru ei sau pentru persoana cea mai de încredere pentru ei, și merg împreună cu persoana aceea. Dar ei nu au răspuns niciodată la întrebarea a doua: „Cine spui tu că este Acesta?”, și speră, pentru că cineva spune: „Este acesta”, și altcineva spune: „Dacă intrați voi, intru și eu!” Nu funcționează în felul acesta. Poate nu a fost ceea ce era în conștiința cuiva, este ceea ce a fost așezat în subconștient. Cineva doar a sperat: „Pentru că îl găsesc pe cel mai renumit slujitor din Mesaj”, sau: „îl găsesc pe cel cu care sunt de acord”, sau: „care mi se potrivește cel mai bine și spune că are descoperirea”, și merge cu acesta. Astfel, adoptăm o abordare leneșă, pentru că spunem că există atât de multe voci. Este multă confuzie.

Aceasta spune Matei 16. El a întrebat: „Cine spun oamenii că sunt Eu?” Ei au fost confuzi și au răspuns: „Unii spun că ești Ieremia; unii spun că ești Ilie; alții spun că ești unul dintre profeți.” Erau confuzi. Aș putea spune că erau atât de confuzi, încât nu au putut rezolva problema și au aruncat prosopul. Dar El le-a pus a doua întrebare: „Cine ziceți voi că sunt Eu, Fiul omului?”, iar Petru a prins o descoperire de la Dumnezeul cel Atotputernic, iar această descoperire i-a spus exact Cine este El. Dacă am putea ajunge cu toții în locul acela, atât de multe dintre problemele noastre ar merge departe. Dacă am putea săpa cu toții, dacă am putea să ne rugăm cu toții, dacă am putea să postim și să fim sinceri cu Dumnezeu până ajungem să putem răspunde la a doua întrebare, atunci majoritatea problemelor noastre ar dispărea. Noi trebuie să răspundem la ambele întrebări.

Să mergem la Marcu 4.37:

S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia.

Şi El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat şi I-au zis: „Învățătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” Uitați-vă la întrebarea lor. Să ne oprim aici. Ce fel de întrebare este aceasta care i-a fost pusă lui Dumnezeu în carne și oase? Și voi și eu spunem de fiecare dată într-o încercare grea: „Dumnezeule, este greu, nu vezi ce se întâmplă? Dumnezeule, nu vezi că mor?” Nu cred că este o întrebare bună. Nu cred că este calea corectă de a formula întrebarea.

„I-au zis: „Învățătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”

El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Să fie liniște!” Vântul a stat şi s-a făcut o liniște mare.

Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?”

Le-a pus o întrebare, dar nu a răspuns niciunul dintre ei. Și a fost bine că nu I-au răspuns, pentru că aceasta este una dintre acele întrebări la care nu răspunzi, nu îți deschizi gura pur și simplu înaintea Domnului. El era în corabie, iar fratele Branham a spus că acesta este tipul bisericii de astăzi. El este în corabie cu noi, este aici, iar furtunile vin. Furtunile au venit și vin, dar fratele Branham a spus că stabilizatorii au fost puși pe corabie. De ce pui stabilizatori pe corabie? Pentru că vin furtuni și valuri mari. Stabilizatorii au fost puși pe corabie și ea va străpunge fiecare val.

Există o profeție care spune că vin furtuni, iar acum vine furtuna. Dar când vine furtuna, uităm că suntem cu un Om care poate înmulți pâinea și peștele, uităm că suntem cu un Om care ar putea deschide ochii orbi. Ascultați! La următoarea furtună care vine, uităm că în mijlocul nostru este un Om care poate aprinde Lumina, care poate vindeca rana lui Joe; la următoarea furtună care vine, uităm că aici este Cineva care a putut să-l vindece pe fratele Bernie, după cinci ani de durere constantă.

La următoarea încercare care vine, spunem: „Doamne, nu vezi? Nu-Ți pasă că pierim?” Și El Se trezește și spune: „De ce vă temeți? Ați uitat de pâinile înmulțite? Ați uitat de omul orb? Ați uitat despre ce v-am vorbit la începutul slujbei? Ați uitat mărturiile citite despre vindecările și eliberările săvârșite? Ați uitat toate promisiunile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi? Cum este când trecem de la mărturie la cererea de rugăciune? De ce, de la citirea mărturiei până începem rugăciunea, devenim înspăimântați? Este El în barcă? Este El în mijlocul nostru? Este Fiul omului aici? V-a vindecat? V-a eliberat? V-a vindecat supranatural, iar și iar și iar? Dacă este așa, data viitoare când barca ta este prinsă în furtună, pânzele îți sunt sfâșiate și catargul rupt, nu ai dreptul să te sperii.

Frate, eu spun numai ce a zis Isus. „Nu te teme! Sunt cu tine. Sunt Același și îți spun: „Este în ordine, Eu nu sunt speriat! Este în ordine, Eu nu sunt speriat!” Omul exterior trebuie să fie supus omului interior. Omul exterior devine nervos și începe să-și frece mâinile pentru că știe că această casă va trece, dar omul interior trebuie să se ridice și să spună: „El a făcut-o înainte s-o facă din nou. El a promis în Cuvântul Său că este aici cu mine. Nu sunt singur, El veghează asupra mea, așa că nu este nimic de care să mă tem.”

Astfel, cred că întrebarea lui Isus este o întrebare validă, de aceea vreau s-o pun în dimineața aceasta pentru orice situație în care vă aflați, pentru că sunt situații familiale, situații de sănătate, situații financiare. Dacă ești nervos în legătură cu situația politică sau cu situația din țară, vreau să-ți pun această întrebare: „De ce ești atât de speriat? De ce nu ai credință?” Este o întrebare bună, o întrebare care mă lovește chiar între ochi. De ce ești atât de plin de frică? De ce, dacă copilul tău întârzie zece minute de la școală, te gândești imediat la sirene, lumini și un pat de spital? De ce nu poți vedea o imagine a îngerilor care înconjoară vehiculul și-l aduc în siguranță acasă? Cine se gândește la ambulanțe și la paturi de spital? De unde provine gândul acesta? Acest gând trebuie respins!

Voi ziceți: „Dar este firesc pentru o mamă să facă aceasta!” Isus nu a gândit așa; Isus a crezut un credincios. Este natural, sigur că este natural, dar noi nu suntem ființe naturale, ci suntem ființe supranaturale. Noi am fost născuți din nou, ne-am trezit la realitatea din jurul nostru, știm că avem un Tată ceresc care veghează asupra noastră, știm că ne aude când ne rugăm, știm că pașii noștri sunt numărați de El, știm că nu poate veni nicio încercare decât dacă a trecut mai întâi pe la biroul lui Dumnezeu, așa că de ce suntem atât de înspăimântați? Eu spun: Dumnezeule, ajută-ne și iartă-ne pentru că uităm atât de repede ce ai făcut; iartă-ne pentru că uităm atât de repede felul supranatural în care ne-ai eliberat, ne-ai călăuzit, ne-ai salvat, ne-ai vindecat, ne-ai vorbit și ai făcut-o. Iartă-ne, Doamne, și ajută-ne să avem credință. Ajută-ne să credem când lumea se destramă. Ajută-ne să credem când totul se prăbușește și valurile lovesc. Ajută-ne să nu luăm duhul fricii, pentru că frica este un duh. Ajută-ne să nu luăm duhul fricii, ci ajută-ne să ne amintim Cine este în barcă cu noi; să ne amintim că Cel care stă în barcă este Cel care ne-a vindecat; El este Cel care ne-a eliberat, este Cel care l-a vindecat pe fratele Bernie; este Cel care te-a eliberat și te-a salvat; este Cel care te-a adus la Mesaj. El este Cel care ți-a deschis ochii, El este Cel care ți-a salvat copiii, El este Același și este încă aici.

Aceasta este o întrebare bună în dimineața aceasta. De ce ești atât de speriat? Am spus înainte că acest lucru se aplică la a zecea parte din adunare. Ești atât de speriat încât se aplică și pentru tine? Întreabă-te: „De ce sunt atât de speriat? De ce sunt atât de speriat? De ce sunt întotdeauna atât de sigur că totul va merge rău? De ce nu pot să am credință în Dumnezeu că totul va fi în ordine? Gândește-te că în definitiv, toate lucrurile lucrează împreună spre binele tău.

Să mergem la Luca 24.13:

În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,

 şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.”

De ce? Pentru că li S-a arătat într-o altă formă. Isus a venit în carne și oase în ziua lor, iar aici, Isus Hristos înviat a început să pășească alături de cei doi ucenici. Dar ei nu L-au cunoscut, nu L-au recunoscut pentru că El a apărut în altă formă. Versetul 17: 

„El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se triști. A avut El nevoie de informații? El a vrut ca ei să mărturisească cu gura lor unde erau.

Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” El vorbea cu Împăratul Ierusalimului și-L întreba dacă este singurul străin din Ierusalim, de nu știe ce s-a întâmplat. „Ce?”, le-a zis El.” Trebuie să iubiți Biblia, prieteni! „Ce lucruri?” Cred că ar fi uimitor să ai acest dialog cu Dumnezeu, să te rogi și în rugăciunea ta să-I spui tot ce merge rău în viața ta. „Oh, Doamne, știi, vecinul a făcut aceasta, la servici s-a întâmplat aceasta și copiii au făcut aceasta. Doamne, este atât de rău, totul este atât de groaznic, am atâtea probleme!” Și Dumnezeu te întreabă: „Ce probleme ai?” „Bine, Doamne, aceasta, aceasta și aceea.” Ce probleme ai? Și pe măsură ce le spui, îți dai seama cu Cine vorbești. El știe ce probleme ai și cum să le rezolve, are soluția; știe prin ce treci și știe cum să te elibereze, dar așteaptă să ai suficientă credință pentru a crede că El va avea grijă de fiecare din aceste probleme.

Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

Cum preoții cei mai de seamă şi mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?

Noi trăgeam nădejde…” Ei trăgeau nădejde, dar acum nu mai trăgeau nădejde. Problema aceasta din viața lor este motivul pentru care i-a întrebat. El voia să spună unde sunt, iar când au început să-I spună ce s-a întâmplat, au arătat unde sunt. „Am tras nădejde, am avut încredere în El, dar acum suntem dezamăgiți și nu știm ce să mai credem. Suntem confuzi, deoarece credeam că El era Acela…”

Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,

nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

Ascultați! Ei aveau toate informațiile de care aveau nevoie pentru a crede. Îi spuneau adevărul, dar nu prindeau, nu vedeau realitatea. Și că eu spun: Aceasta facem și noi cu Mesajul de ani de zile. Am vorbit despre faptele petrecute și nu am pierdut cum merg toate împreună. Amin. Ei spuneau: „Credeam că El ne va răscumpăra”, și El i-a răscumpărat pe Calvar. Au spus: „Unele dintre femeile noastre s-au dus la mormânt și au văzut o viziune de îngeri.” Ele nu au văzut o viziune de îngeri, ci au văzut îngerii, iar îngerii le-au spus: „Nu este aici, a înviat!” „Unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au văzut că era exact așa cum au spus femeile.” Atunci care este problema? Aceasta este următoarea întrebare: Care este problema?

Fratele Branham a spus că acest Înger puternic coboară din cer învăluit într-un nor, cu curcubeul deasupra capului și cu o Carte deschisă în mână. Acest Înger care coboară nu este altcineva, ci Hristos Însuși (Amin), iar mesagerul al șaptelea al Bisericii va fi aici în momentul acestei veniri. „Noi am crezut că venirea Domnului va avea loc când a fost profetul aici.” Ai toate faptele, care este problema? Nu există nicio problemă. O spui, dar nu-ți dai seama ce spui.

Ei spuneau că au Adevărul, dar se poticneau de manifestarea orei, pentru că nu se potrivea cu ceea ce calculaseră deja. Au analizat, au calculat și aveau o idee despre cum se va împlini profeția, dar când a luat o turnură și a mers diferit de felul cum se așteptau, au devenit dintr-o dată confuzi. Dar nu exista nici un motiv de confuzie pentru că femeile un văzut îngerii, iar îngerii le-au spus: „Nu este aici, a înviat!” Apoi, frații au confirmat că ceea ce au spus ele era adevărul.

Care este problema cu Îngerul puternic, Hristos care a coborât din cer? Venirea Lui a avut loc în momentul în care a fost pe pământ îngerul al șaptelea al Bisericii, o manifestare a Fiului omului, dar există o slujbă a Fiului omului în prezent. Nu există nicio problemă, nu există niciun motiv de descurajare, nu există niciun motiv pentru a nu avea încredere. totul vine exact la timp, totul este perfect.

Ei I-au mărturisit Adevărul, tot ce au spus se potrivea cu ceea ce a spus El. Ceea ce prezentau ca o problemă, era confirmarea a ceea ce a spus El, era dovada că le-a spus Adevărul. Ei vorbeau despre lucruri despre care credeau că sunt probleme, fără să-și dea seama că nu erau o problemă, ci erau confirmarea a ceea ce a spus deja. Sper că aveți haina spirituală pe voi.

În versetul 24, ei au spus: „Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!” Ei au crezut, dar nu au crezut tot. Au prins o parte din tablou, au fugit și și-au pictat propriul tablou, dar nu au cuprins totul.

„Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

Şi a început de la Moise şi de la toți prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”

Ce întrebare! „Despre ce vorbiți în timp ce mergeți pe drum și de ce sunteți atât de triști?” Aș spune: De ce credincioșii Mesajului sunt atât de descurajați după împlinirea promisiunii? De ce sunteți atât de triști? Nu știți că suntem într-o perioadă de așteptare? Ce așteptăm? „Dar am crezut că trebuie să se întâmple aceasta, aceasta și aceasta.” Tot ce spuneți se potrivește cu profeția pe care o așteptați. Începeți să mergeți! Ridicați-vă! Voi ați fost înviați din confesionalismul mort și din gândirea confesională, ridicați-vă în mintea lui Hristos, ca să vedeți că toate lucrurile se împlinesc.

Să mergem la Ioan 20, apoi vom încheia. Ioan 20.14:

După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus.” Aceasta este Maria. „…nu știa că este Isus.

„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”

Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreiește: „Rabuni!”, adică „Învățătorule!” Isus a pus o altă întrebare bună. El i-a pus această întrebare la mormânt, după ce ea a găsit mormântul gol. Maria era tulburată deoarece credea că au luat trupul Domnului. Și iată că a venit Cineva, ca un grădinar. Putea fi ca un marinar, ca un predicator sau ca un păstor, dar a apărut ca un grădinar și i-a zis: „De ce plângi? Pe cine cauți?” Cel pe care Îl căuta stătea acolo și îi vorbea, dar ea nu L-a recunoscut pentru că El era într-o altă formă. A fost înviat, și în învierea Sa, El vine mereu într-o altă formă. Acum, El era înviat și a venit la ea într-o altă formă, iar ea a presupus că era grădinarul. Știți, El era oarecum deghizat. Ea L-a cunoscut îndeaproape, L-a văzut zi de zi, dar El a apărut într-o altă formă și i-a zis: „De ce plângi? Aceasta ar trebui să fie ora bucuriei, de ce plângi? Pe cine cauți?” „Îl caut pe Domnul meu. Dacă l-ai luat, spune-mi unde L-ai pus?” Caut un Isus la timpul trecut. M-am dus unde a fost ultima dată și nu-L găsesc. Unde L-ai dus? Unde pot merge și unde Îl pot găsi?” Iată-L în slujba Sa de înviere, vorbind cu ea într-o altă formă. El nu i-a spus: „Sunt aici! Sunt Eu”, ci a chemat-o pe nume, a numit-o: „Maria”, iar când i-a zis: „Maria”, ea L-a recunoscut, a știut Cine era și I-a zis: „Rabuni!”, adică „Învățătorule!”

Vedeți, în ceasul acesta am putea fi în doliu pentru ceea ce a avut loc. Doliu în sensul că știm că toată lucrarea dinamică a profetului s-a încheiat, adică în acel om a fost Isus Hristos. „Oh, aș vrea să fie aici, aș vrea să-L ascult!” El este aici, nu s-a schimbat nimic, dar este într-o altă formă.

„Aș vrea să pot vedea unde este trupul Lui! Oh, voi rămâne cu trupul mort pentru că nu știu unde să mă duc. Mă întorc la cel anterior.”

Fratele Branham a spus că pe măsură ce tulpina crește în sus și ajunge la pleavă, totul până la bob trebuie să moară; tot ce a precedat bobul trebuie să moară. Femeia nu știa unde să meargă, așa că era dispusă să se întoarcă la morți. Dar Isus este întotdeauna Viață, nu moarte; El Se mișcă întotdeauna cu Viața, iar acolo era înviat, stătea în picioare și vorbea cu ea, dar Maria nu se aștepta să-L vadă într-o altă formă. De fapt, nu se aștepta să-L vadă în Viață. Ea se aștepta ca acea slujbă și lucrare a Sa, s-a încheiat. „L-am văzut în lucrarea aceea, dar acum slujba aceea s-a terminat și El este mort, așa că vom avea grijă de trup. Poate Îi văruim mormântul, pictăm câteva lucruri în jurul lui și așteptăm să se  întâmple altceva, nu știm ce.” Ea era plină de jale pentru că nu știa ce să caute, nu știa ce trebuie să vadă pentru că îi lipseau lucrurile pe care le spusese El, dar iată că acum Isus stătea acolo într-o altă formă, vorbind cu ea. Isus Însuși, nu un alt Isus; era El Însuși, dar într-o altă formă.

Ea voia să știe doar unde era trupul Lui. „Unde pot să mă întorc să mă închin?” Și atunci El a făcut ceva special, a chemat-o pe nume. Și când El a chemat-o pe nume, în ea s-a trezit ceva și a știut Cine o chema pe nume; a știut că Cel care a chemat-o, Cel care îi vorbea, era Cel pe care Îl dorea. Și eu vă spun: Cel pe care tu și eu Îl dorim, este Cel care ne vorbește; El ne vorbește prin Cuvântul Său și ne spune cuvinte de dragoste. Cel pe care Îl căutăm este Cel care ne vorbește. El este Într-o altă formă, dar este încă aici.

În Întrebări și răspunsuri la Peceți, fratele Branham spune: „Cartea deține Taina aceea și o desfășoară numai acum; nu numele fiecăruia, ci care este Taina din Carte, în timp ce aceasta cheamă acele nume. Înțelegeți acum? Cartea nu spune: „Lee Vayle urmează să fie mântuit în timpul acesta, în această epocă a bisericii, sau Orman Neville sau oricare altul. Nu, ea nu spune aceasta, ci arată Taina, dezvăluie Taina a ceea ce este.”

El spune că dezvăluie Taina în timp ce numește numele; în timp ce dezvăluie Taina, te cheamă; dezvăluie Taina, te cheamă, îți cheamă numele. Nu spune: Chad, Larry, Bob, Susie, nu spune niciunul din aceste nume, ci îl cheamă pe cel real din interior; dă descoperirea Tainei, dezvăluind Taina lui Dumnezeu, dezvăluind Taina lui Hristos, iar Ceva din tine spune: „Cred că acesta sunt eu. Mă cheamă, vin la El!”

Și femeia a spus: „Învățătorule, ești Tu!” Oh, astăzi vreau să-ți pun o întrebare: Pe cine cauți? Pe cine cauți și ce aștepți să vezi? Îl căutați pe Cel care poate rupe Taina și vă cheamă numele? Căutați-L pe Cel care poate să vă deschidă Ceva care vă atrage și spuneți: „Acesta este Adevărul. Aceasta este identitatea mea. Acesta sunt eu! Acesta este Domnul (Amin), este Domnul care mă cheamă.”

Cineva vine la biserică și aude doar un predicator, dar altcineva vine și-L aude pe Domnul. Cineva aude un om care spune câteva mii de cuvinte și răgușește puțin, apoi merge acasă și spune că a vorbit frumos și a așezat cuvintele atent, dar altcineva trece dincolo de cuvintele omului, dincolo de vasul care stă la amvon și spune: „Dumnezeu mi-a vorbit mie. Dumnezeu mi-a pus întrebări, Dumnezeu a identificat unde mă aflu și Dumnezeu mi-a strigat numele. ” Fiul omului este aici, slujba lui Isus Hristos Însuși este aici, este în Mireasă. Amin. există o slujbă luptătoare care predică Cuvântul. El este aici și cheamă, te cheamă pe tine. Pe cine cauți tu?

În această dimineață, vreau să închei cu această întrebare și o pun pentru fiecare: Pe cine cauți tu? Ești în căutarea unei biserici? Cauți un slujitor bun? Cauți o situație mai bună în viață? Cauți o cale mai ușoară? Cauți ceva care să te satisfacă și să-ți mulțumească intelectul, sau pe Cine cauți? Dacă Îl cauți pe El, și Îl cauți cu adevărat, El va veni la tine, dar nu te îngrijora dacă este într-o altă formă. Doar ascultă identificare Lui în felul cum îți cheamă numele, ascultă rezonanța familiară din inima ta, căldura aceea, acel Ceva care trage și spune: „Acesta este El! Acesta este El! El este Cel care mă cheamă!”

Vă spun că sunt o mulțime de oameni care lipsesc din locul unde este El, pentru că nu știu ce să caute. Ei Îl caută unde era, toți L-au căutat unde fusese, dar mormântul era gol. Toți încearcă să se întoarcă acolo unde era și lipsesc unde este. El îi vorbea femeii în forma unui grădinar, era într-o altă formă, apoi li s-a arătat celor doi pe drumul spre Emaus și a început să le vorbească. De fiecare dată a început să le vorbească și să le spună numele; a început să le frângă Cuvântul, iar prin frângerea Cuvântului ochii lor s-au deschis și au recunoscut Cine era Acesta. Dacă nu înțelegi învierea Lui, slujirea în slujba învierii Lui, El vine într-o altă formă, iar când vine într-o altă formă, începe să frângă Cuvântul, iar pe măsură ce Îl frânge, ochii tăi se deschid, îți cheamă numele, recunoști Cine este.

În timp ce plecăm, vă pun o întrebare: Pe cine cauți și cum vei ști când Îl vei găsi? Ea a căutat ultimul vas în care a fost El, dar acum era într-o altă formă și ea nu Îl vedea, așa că, pentru ca ea să nu piardă aceasta, a chemat-o pe nume, i-a spus intim: „Marie!” Așa că, pentru ca eu și tu să nu-L pierdem, ne cheamă. În felul acesta, nu-L vei rata, pentru că este foarte ușor să ratezi. Este ușor să-L ratezi, și lumea Îl ratează, prieteni. Ei L-au ratat. Fratele Branham a spus că  lumea L-a ratat pe Isus când era pe pământ în apostoli, când au ieșit din camera de sus. Este ușor să-L ratezi! Dar Tu ce cauți? Pe cine cauți și de unde știi că ai găsit pe cine cauți? Care va fi dovada că L-ai găsit? Oh, ascultă-L pe Cel care îți cheamă numele! Ascultă-L pe Cel care-ți spune: „Sunt aici! Eu sunt, nu te teme! Vino la Mine!” Nu privi vasul, ci uită-te la Fiul omului, la Cel care ne pune întrebarea: „Pe cine cauți?” El este aici ca să vă cheme numele. El este aici pentru a Se identifica cu ucenicii Săi; este aici pentru a frânge Cuvântul; El este aici ca să înceapă de la Moise și să predice toată Biblia pentru a Se explica. El este încă aici și face aceasta.

Am spus să recunoaștem Cine este în mijlocul nostru, apoi să stăm cu El. Aceasta este tot ce am avut de spus. Haideți să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumesc, Doamne, că Tu m-ai chemat pe nume. Dumnezeule, când eram blocat în confesionalism, într-un sistem omenesc, Tu mi-ai trimis, Doamne, un vas, dar nu era ceea ce mă așteptam să văd. Te doream, Te căutam, dar nu aveam idee că cel care a venit la mine erai Tu într-o altă formă. Dar în mila Ta, Dumnezeule, ai început să-Ți deschizi Cuvântul, ai început să explici Scripturile și arăți tot ce trebuie să se întâmple în ultimele zile, toate profețiile care trebuie să fie împlinite. Tu mi-ai frânt Pâinea, mi-ai deschis ochii, mi-ai strigat numele. Cel pe care-L căutam a venit la mine. Eu nu știam să merg la Tine, nu știam să Te găsesc, dar ai venit Tu la mine într-o altă formă, în forma unui frate, iar acel frate a început să împărtășească ceea ce era în inima lui. Și în timp ce el împărtășea aceasta, Tu ai început să miști ceea ce era în inima mea, ai început să mă chemi, Doamne, prin această slujbă, prin mesajele pe care le-a predicat profetul. Și întrebarea pe care mi-ai pus-o, a fost: „Cine spui tu că este Acesta?”

Oh, Doamne, Îți mulțumesc pentru descoperirea care vine, iar acum mă rog pentru toți cei care aud aceasta, de-a lungul liniei. Astăzi, le-ai pus o întrebare, ai pus mai multe întrebări; unii au lovit poate una, iar alții, altele, dar Doamne, Tu ai pus întrebarea, și știu că aceasta a fost călăuzirea Ta, știu că aceasta a fost direcția pe care ai dat-o Tu și eu nu am avut altă direcție. Eu știu că Tu ai pus întrebările din această dimineață, Doamne, pentru că tu încerci să ne deschizi ochii; pentru că Tu ne faci să răspundem la întrebare, dar nu pentru a-Ți oferi informații, ci pentru ca ochii noștri să se deschidă și să vedem unde stăm. Dumnezeule, Te rog să ne dai descoperire după descoperire, după descoperire. Deschide-ne ochii, cheamă-Ți copiii pe nume; adu-Ți Sămânța la Tine, chemându-le numele, frânge Pâinea Vieții prin punerea întrebărilor. Doamne, mă rog ca nimic să nu Te împiedice să îndepărtezi orice lucru pe care continuăm să-l ridicăm mai mult decât pe Tine, astfel încât, zi de zi să ne predăm tot mai mult, să ne judecăm singuri, să ne rugăm mai mult, iar când Tu ne pui o întrebare, să putem răspunde la ea, Doamne. Ajută-ne să fim capabili să identificăm de unde ne atragi, ca să ne apropiem de Tine. Te iubim, Tată, și Îți mulțumim pentru Cuvânt. Te rugăm să continui să-Ți cureți Mireasa, chemându-i, identificându-i și scoțându-i afară. Ridică-ne tot mai sus, pas cu pas, descoperire după descoperire, ca să zburăm în Domnul ceresc, să vedem lucrurile așa cum le vezi Tu. Încredințăm slujba în mâinile Tale, Îți încredințăm oamenii și știm, Dumnezeule, că acest Cuvânt care a ieșit astăzi, va împlini exact ceea ce ai hotărât să faci. Diavolul nu-L va smulge de la copiii Tăi, ci Domnul Îl va împlini. Vino și înrădăcinează-L în inimile și viețile copiilor Tăi, a aleșilor Tăi, aducând la împlinire scopul dorit. Doamne, Tu nu ai adus un Mesaj numai pentru ca noi să spunem că a fost un Mesaj bun, ci ne-ai adus Cuvântul, Doamne, ca să ne schimbi viața; ai adus Cuvântul ca să ne trezești și să ne dai ochi să ne vedem starea. Doamne, salvează-mă, ajută-mă și iartă-mă. Doamne, Te rog să faci ca acest Cuvânt să aibă efectul hotărât. În dimineața aceasta, Îți cerem binecuvântările peste El, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

-Amin-