Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMCALEA PREGĂTITĂ A LUI DUMNEZEU

Va urma
08/01/1956, dimineata - Jeffersonville, IN

Bună dimineaţa, prieteni.

Suntem fericiţi pentru că în dimineaţa aceasta suntem din nou aici în Numele lui Isus Hristos, ca să slujesc copiilor Lui, prin Cuvântul scris şi prin rugăciunea pentru bolnavi. Este puţin târziu, dar mă bucur să fiu aici împreună cu voi, oamenii care Îl slujesc pe Domnul. Nu sunteţi bucuroşi că aveţi destulă putere să fiţi în dimineaţa aceasta în biserică? Mulţi nu au putut veni, fiindcă au fost nevoiţi să stea lângă telefoane ca să asculte oamenii. Ei le spun: „Duminică dimineaţa ne rugăm pentru bolnavi în tabernacol.” Sunt oameni care nu au putut să se mişte ani de zile, dar acum sunt aici. Ce binecuvântare este să fim în stare să ieşim din casă!

O zicală veche spune: „Eu m-am plâns că nu am papuci până când am văzut un om fără picioare.” Aşa este. Dacă te uiţi în jurul tău, vei vedea întotdeauna pe cineva care se află într-o situaţie mai rea decât tine.

Deasupra tuturor lucrurilor, noi avem un Mântuitor plin de dragoste care ne iubeşte şi Îi pasă de noi, şi care ştie că aceste încercări prin care trecem sunt numai o parte negativă a acestei călătorii.

Într-o zi, noi vom primi un trup care nu va mai fi niciodată bolnav sau bătrân, şi nu va mai trebui să ne despărţim, pentru că vom fi întotdeauna împreună.

Mie îmi place părtăşia şi cred că le place la toţi, mai ales creştinilor. Ne gândim la părtăşia noastră minunată, la cum vom sta împreună fără să mai trebuiască să plecăm. Atunci nu ne vom mai îngrijora că copiii noştri ar putea să se rănească, pentru că nu vor face aceasta. Nu va mai trebui să ne îngrijorăm de unde vine mâncarea, pentru că ea va fi pregătită întotdeauna pentru noi.  Nu este minunat? Aşa va fi epoca măreaţă care trebuie să vină.

De aceea avem biserici şi este Duhul Sfânt aici astăzi, ca să apropie oamenii de inima lui Dumnezeu şi să-i pregătească pentru timpul acela. Cei care iau acum o decizie pentru Partea aceea, se vor bucura de acele binecuvântări pentru vecie.

Nădăjduiesc că dacă astăzi este printre noi cineva care nu a luat încă decizia să-L slujească pe Domnul Isus, o va face aici şi acum, iar în continuare va înainta cu acest grup mare de credincioşi care mărşăluiesc spre biruinţă. Într-o zi vom ajunge la capăt.

Frate Fleeman, dacă vrei să stai jos, aici este o bancă. Este şi un scaun. Tabernacolul nostru este foarte mic şi nu avem suficient loc pentru oameni, dar încercăm să-i aducem aici pe cei care doresc un serviciu de rugăciune duminică dimineaţa.

Noi avem cu siguranţă o lume bolnavă, o mulţime de oameni plini de boli, probleme şi îngrijorări, dar aşa cum am spus deja, într-o zi nu vom mai avea aşa ceva. Nu va fi minunat când nu va mai fi nevoie să ne rugăm pentru bolnavi? Nu va mai trebui să ne rugăm pentru nici un păcătos, pentru că totul va rămâne în urma noastră şi se va pierde în vremurile uitate ale timpului, iar noi vom trăi cu El.

Este cam înghesuială şi am vrea să vă oferim mai mult confort, dar nu putem, aşa că ne rugăm ca Tatăl nostru ceresc să fie îndurător şi să vă bucure atât de mult inimile cu prezenţa Sa, încât să nu observaţi înghesuiala în care trebuie să staţi în timpul serviciului şi să vă simţiţi bine în El.

Mai întâi vom studia din Cuvânt, apoi ne vom ruga pentru cei bolnavi şi nevoiaşi. Eu nu sunt un mare învăţător din cuvântul lui Dumnezeu şi poate nici nu cunosc prea mult despre Cartea Sa dar, aşa cum am spus de multe ori, Îl cunosc pe Autor. Aceasta este tot ce contează. Eu doresc să-L cunosc pentru că a-L cunoaşte pe El este Viaţa. Aşadar, eu am Viaţă prin faptul că-L cunosc pe El, am Viaţa veşnică ce nu poate pieri. Dumnezeu dă darul Său de Viaţă veşnică ce este bun pentru totdeauna. El nu se pierde niciodată, nu îmbătrâneşte şi nu se micşorează niciodată. Trupul tău va îmbătrâni într-o zi, dacă vei trăi îndeajuns de mult, dar duhul şi sufletul tău nu va îmbătrâni niciodată.

Eu am întâlnit odată o persoană trecută de o sută de ani, care era creştin de la vârsta de şapte ani.

„Cum eşti astăzi, frate?”, l-am întrebat eu.

„Oh, frate Branham”, a răspuns el, „an de an este din ce în ce mai dulce.” Avea o sută patru sau o sută cinci ani.

Când am auzit ce spune, m-am gândit: „An de an este din ce în ce mai dulce şi el este de nouăzeci şi şapte sau nouăzeci şi opt de ani în slujba Domnului.” Mă gândesc că pe măsură ce înaintăm în vârstă, noi ne uităm înapoi şi vedem cum ne-a purtat Domnul prin toate necazurile, cum ne-a scos din ele şi ne-a dus mai departe.

Viaţa de creştin este o călătorie, un pelerinaj şi noi suntem numai în trecere pe tărâmul acesta, fiindcă nu vom rămâne aici. De multe ori când construim o casă, spunem: „Ei bine, voi locui aici împreună cu familia mea!” Dar pentru cât timp? Nu ştii.

Dorinţa noastră este să găsim un loc despre care să spunem: „Acesta este al nostru pentru totdeauna.” Dar Locul acela nu este aici pe pământ, pentru că nu există un asemenea Loc pe pământ. Cu toate acestea, în tine este Ceva care strigă după Locul acela.

Înainte ca în tine să fie Ceva care tânjeşte după Locul acela, trebuie să existe acel Loc, pentru că altfel în tine nu s-ar găsi nimic care să strige după el. Adâncul nu poate chema Adâncul dacă nu este un Adânc care să răspundă. Deci, înainte de a fi chemarea sau dorinţa de a ajunge acolo, trebuie să existe acel Loc.

I-am văzut aici pe unii din prietenii mei cu care am crescut. Cu câţiva ani în urmă eram nişte băieţi mici şi ne jucam pe stradă cu bile, roţi de bicicletă sau căluţi de lemn, dar astăzi am ajuns la vârsta de mijloc. Am observat aici şi doi sau trei dintre taţii lor. În vremea aceea, ei erau tineri şi cu părul negru, dar acum sunt bătrâni şi cu părul cărunt. Mă gândesc că şi noi va trebui să îndurăm acea perioadă din viaţă când vom fi bătrâni şi cărunţi, fiindcă unul câte unul, toţi trecem prin această parte a călătoriei.

Nu demult, am vorbit cu o tânără de aici care a avut ceva probleme nervoase. Ea a încercat să se lupte cu ea însăşi, dar eu nu sunt un creştin ştiinţific sau unitarian şi nu cred în sloganuri ca: „Minte mai presus de materie”, ci cred că Dumnezeu este Vindecătorul. Doamna s-a născut cu acea stare nervoasă. Mama şi tatăl ei au murit când ea era mică şi a fost crescută peste tot, fără dragostea pe care o are în mod normal un bebeluş.

Vezi, tu, mămică, vreau să-ţi spun ceva. Acolo în spate este un băiat micuţ care este cam răsfăţat, dar eu prefer să-l las să plângă acum şi să strige, pentru că aceasta va face din el un om mai bun mai târziu. Dacă Dumnezeu îl lasă să trăiască, lăsaţi-l să strige şi să plângă.

Ascultaţi-mă! Acum câţiva ani, un grup de medici moderni au spus: „Lăsaţi bebeluşul să plângă! Nu-l luaţi în braţe.”, şi toate aceste lucruri. „Nu o lăsaţi pe bunică să-l atingă!” Dar ştiţi ce au clocit prin aceasta? Delicvenţi juvenili şi o grămadă de nevrotici. Dumnezeu a făcut ca bebeluşul să fie iubit, iar pentru aceasta, El a făcut o mamă care să-l iubească.

De aceea noi trebuie să fim aşa. Să ţii minte că de fiecare dată când te amesteci în Programul lui Dumnezeu, eşti greşit. Tu nu trebuie să te amesteci în Planul Lui, ci trebuie să-L urmezi, să faci aşa cum a spus Dumnezeu să faci.

Când vrei să scapi de starea în care te afli de la naştere, adică de starea de păcătos, trebuie să te naşti din nou. Tu trebuie să te naşti ca şi creştin. Dacă ai fost născut ca păcătos, trebuie să te naşti ca şi creştin. Acest lucru trebuie să se întâmple înăuntrul tău. Dar acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi cu vindecarea ta. Trebuie să se întâmple ceva, nu doar o emoţie. Trebuie să se întâmple ceva, iar voi veţi şti că se întâmplă. Nu este numai: „Ei bine, voi gândi în felul acesta şi voi studia în felul acesta.” Aceasta nu este de ajuns, ci trebuie să se întâmple cu adevărat ceva.

Astăzi aşteptăm două ambulanţe pline cu oameni care au venit cu avionul, de aceea, în dimineaţa aceasta vrem să învăţăm o lecţie pentru cei care sunt bolnavi şi în nevoi. Lecţia va fi despre vindecarea divină, pentru că vindecarea divină se bazează pe credinţă. Voi trebuie să înţelegeţi ce este cu adevărat şi ce trebuie să faceţi ca să vă pregătiţi pentru vindecare.

Câţi dintre voi aţi citit revista „Viaţa creştină” din luna aceasta? Aţi reuşit s-o citiţi? Mă scuzaţi, eu am primit-o luna aceasta, dar mi-a fost trimisă.

Un medic renumit din Illinois a fost întrebat:

„Există vindecare divină?”

„Cu siguranţă”, a răspuns el, apoi a dat aceeaşi explicaţie pe care am dat-o eu în legătură cu mâna care este tăiată şi pentru care medicina nu poate crea ţesuturi. Noi credem că medicina este minunată şi nu spunem niciodată să nu o folosiţi, aşa cum nu aş putea spune: „Nu folosiţi săpun ca să vă spălaţi mâinile!” Medicina nu vindecă, ci păstrează rana curată cât timp face Dumnezeu vindecarea. Medicul nu poate să-ţi pună braţul în ghips şi apoi să spună: „Eşti vindecat!”, ci Îl lasă pe Dumnezeu să te vindece. Aceasta este singura cale în care o poate face.

Este la fel ca atunci când luaţi medicamente. Medicamentele sunt în ordine, aşa cum este în ordine să-ţi pui braţul în ghips dacă ţi-l rupi. Dar Cel care face vindecarea este Dumnezeu. Pentru aceasta, tu trebuie să ai credinţă, „credinţă de vindecare.”

Medicul acesta a mai spus: „Există vindecare divină şi eu am văzut-o de multe ori.” El este un chirurg renumit şi a spus: „… Eu cred şi ştiu că sângele lui Isus Hristos este suficient ca să vindece orice boală.”

Vindecarea vine numai şi numai prin Hristos. Eu am întâlnit oameni care doar au pretins aceasta şi au spus: „Ei bine, este Anul nou, aşa că voi întoarce o pagină nouă şi voi încerca să fac lucrurile mai bine decât anul trecut.” Dar veţi constata că nu merge aşa.

Aşa sunt şi oamenii care îşi iau vindecarea în van. Ea nu va dura. Dar când un bărbat sau o femeie vine la Hristos cu o inimă total dăruită şi crede până când se schimbă ceva înăuntrul ei, va avea Viaţa veşnică.

La fel se întâmplă şi cu Viaţa veşnică. Când un om vine la Hristos pe baza credinţei lui în Sângele lui Hristos care S-a vărsat pentru vindecarea lui, „prin rănile Lui am fost vindecat”, el acceptă această vindecare în inima lui şi spune: „Aşa este. Mă voi face bine.” Și eu vă spun că în calea acestora nu va sta nimic ca să se facă bine. Ei se vor vindeca. Aşa este.

Tu nu trebuie să-i spui unei persoane născute din nou să nu mai păcătuiască; ea pur şi simplu nu mai face acele lucruri. De asemenea, nu le spui oamenilor: „Ţine-te de aceasta!”, după ce au fost vindecaţi. Înăuntrul lor se întâmplă ceva, şi nu este ceva ce merge din afară înăuntru, ci dinăuntru în afară. Mai întâi se întâmplă înăuntru. Tu crezi cu adevărat, apoi totul merge de la sine. Eu am văzut că se întâmplă atât de repede încât devine o mare minune.

Înainte de a ne apropia de subiectul din Cuvântul lui Dumnezeu, haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Acum, haideţi să-L întâlnim pe Domnul, fiecare în felul lui.

Bunule Tată ceresc, venim la Tine foarte smeriţi, în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău iubit. Venim în Numele Lui, pentru că El a spus: „Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” Astfel, dacă Îi pronunţăm Numele, ştim că vom avea o conversaţie cu Dumnezeu şi că această rugăciune va fi purtată direct spre El.

Tată, astăzi suntem într-o nevoie disperată să primim răspuns la această rugăciune. Venim după o noapte de rugăciune şi studiu în Cuvânt, întrebându-ne ce să le spunem acestor bolnavi aflaţi pe moarte, fiindcă ştim că aceasta este obligaţia noastră şi că va trebui să răspundem într-o zi pentru cât de loiali I-am rămas lui Dumnezeu.

Venim smeriţi, cu credinţă şi cu inimile plecate înaintea Ta şi spunem: „Dumnezeule, ai milă de noi astăzi şi iartă-ne fiecare păcat.” Îngăduie ca inimile acestor oameni să fie curăţite în aşa fel încât Duhul Sfânt să Se mişte într-un mod minunat, să ia Cuvântul şi să-L împartă pentru fiecare inimă.

Îngăduie ca fiecare necredincios să devină astăzi un copil adevărat al lui Dumnezeu, un copil născut din nou şi fiecare persoană bolnavă să fie vindecată. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea acea credinţă care ne ajută să urcăm dincolo de orice umbră şi nor.

Adu-ne în prezenţa lui Dumnezeu şi ridică-ne deasupra umbrelor, ca să nu mai rămână niciuna. Ajută-ne să ne aducem toţi sufletele în contact cu Dumnezeu.

Doamne, vino la Cuvântul Tău, pentru că ai promis că Îl vei binecuvânta când va fi vorbit. Şi ai mai spus: „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55.11).

Fie ca Duhul Sfânt să ia Cuvântul şi să meargă direct la inimile oamenilor, sădind în ele o credinţă de neclintit, care  să-i vindece pe cei bolnavi şi aflaţi în nevoi. Mântuieşte-i pe cei pierduţi şi dă-le o experienţă celor care sunt lipsiţi de ea. Ascunde-ne în Hristos, Doamne, şi fie ca tot ce vorbim, predicăm şi mărturisim, să se întâmple prin Hristos, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele Lui. Amin.

Versetul la care m-am oprit este un verset cunoscut şi nu mi-a ieşit din minte nici după ce m-am dus la culcare. M-am referit la el de multe ori şi l-am ţinut minte, iar astăzi aş vrea să vorbesc puţin despre el, cu ajutorul Domnului. Nu am pregătit nici un Cuvânt pentru astăzi, pentru că noi nu predicăm din notiţe, ci spunem ceea ce ne spune Domnul. Pornim şi ne oprim numai la porunca Lui.

Voi citi din Geneza 22.7-8:

Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?˝

„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte

Eu am citit acest Cuvânt care este foarte cunoscut, dar cu voia Domnului aş vrea să iau şi un titlu potrivit, şi anume, „Dumnezeu are pregătită o cale

Dacă vorbim despre drumuri, Agenţia de drumuri şi poduri are pregătită pentru voi o cale să veniţi în Jeffersonville, de oriunde sunteţi, pentru slujba din dimineaţa aceasta. El are pregătită o cale, aşa că tot ce trebuie să faci tu, este să o urmezi, să iei o hartă şi s-o urmezi. Dacă ai o hartă a drumurilor este foarte uşor să mergi oriunde în Statele Unite.

Dumnezeu are o hartă marcată pentru vindecarea şi mântuirea noastră şi una pentru glorie, şi toate aceste drumuri duc spre aceeaşi ţintă. Dacă priviţi harta, observaţi că de-a lungul drumului sunt nişte staţii mici în care Domnul a pregătit locuri pentru vindecare. El are de-a lungul drumului predicatori care cred în vindecarea divină şi se roagă pentru bolnavi şi pentru cei aflaţi în nevoie.

În Evrei 12.1 scrie:

Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.˝

Noi ştim că există un singur păcat şi anume, necredinţa. „Păcatul˝ este la singular. Tu eşti păcătos din cauză că eşti necredincios şi eşti creştin pentru că eşti un credincios. Eu am spus de multe ori că fumatul, băutul, jocurile de noroc, curvia sau minciuna nu sunt păcate, ci atribute ale păcatului. Acestea sunt lucrurile pe care le produce necredinţa, sunt consecinţa păcatului, pentru că tu le faci din cauză că nu crezi. Dar când devii un credincios, toate lucrurile acestea se îndepărtează şi credinţa va produce credincioşie, pace, bucurie, dragoste, răbdare, îndelungă răbdare şi blândeţe. Acestea sunt atributele credinţei, pentru că tu eşti un credincios.

V-aţi oprit vreodată să vă gândiţi numai puţin la aceasta? Haideţi să ne uităm la Scriptură. Mie îmi place aceasta, pentru că este calea lui Dumnezeu; este dreptatea lui Dumnezeu. Toate lucrurile care s-au întâmplat în Vechiul Testament sunt un exemplu la ce putem fi dacă mergem pe aceeaşi cale pe care au mers ei.

Este la fel ca în cazul omului care venea de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, dar cineva i-a legat rănile, l-a uns cu untdelemn, l-a dus la un han şi a plătit să fie îngrijit până când se va face bine. Apoi a spus: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.” (Luca 10.35). Aşadar, noi ştim că Dumnezeu are pregătită o cale.

În dimineaţa aceasta aş vrea să-l iau ca exemplu pe Avraam pentru că, după opinia mea, el este unul din cele mai deosebite caractere din Biblie şi unul din favoriţii mei, pe care îl dau întotdeauna oamenilor ca exemplu.

Biblia spune că ei au scăpat de ascuţişul sabiei şi au făcut toate acele lucruri măreţe; chiar şi morţii s-au ridicat.

Voi spuneţi: „Aceasta s-a întâmplat în zilele Bibliei!” Aceasta se întâmplă astăzi, pentru că aceasta este vremea Bibliei. De când S-a revărsat Duhul Sfânt este vremea Bibliei în mod constant şi noi nu ieşim niciodată din Ea. De asemenea, noi avem parte de prigoane şi de oameni care batjocoresc şi nu cred, la fel ca cei din vechime. Dar într-o zi, totul se va termina şi povestirea va fi spusă acolo sus în glorie, unde se cântă cântarea de răscumpărare.

Oh, aproape că văd vremea când Isus vine pe pământ şi cei răscumpăraţi stau în prezenţa Lui cu mâinile ridicate! Ei sunt răscumpăraţi prin har, iar îngerii vor sta în jurul pământului în cerc şi cu capetele plecate, neştiind despre ce vorbim, pentru că ei nu au trebuit să fie răscumpăraţi. Dar tu şi eu avem nevoie să fim răscumpăraţi, iar Hristos a murit pentru noi, de aceea putem cânta: „Har răscumpărător”. Îngerul nu ştie nimic despre aceste lucruri, pentru că el nu a căzut niciodată. Ce vreme  va fi aceea! O, Doamne!

Când mă gândesc că toate ridurile acestui trup bătrân vor fi întinse, albeaţa din păr va fi îndepărtată şi umerii gârboviţi vor fi îndreptaţi, iar tu vei putea spune: „Iată ce a făcut El pentru mine!” Când voi ajunge Acolo, voi îmi veţi auzi glasul; ştiu că îl veţi auzi. Şi nu veţi auzi numai glasul meu, ci şi a tuturor celorlalţi.

Le veţi auzi glasul când vor cânta istorioara harului răscumpărător. Veţi auzi cântarea care povesteşte cum ne-a răscumpărat El. Acum, noi nu avem decât atributele acestui har, avem doar un avans, o arvună, dar într-o zi vom avea plata întreagă, pentru că Isus nu a venit pe pământ să moară degeaba. Isus nu ar fi venit pe pământ, iar Dumnezeu nu-Şi conduce lucrarea degeaba, fără vreun scop. Astfel, Isus a venit pe pământ să moară pentru o cauză şi nu ca să fie Cineva, iar Dumnezeu a văzut totul încă înainte de întemeierea lumii. Credeţi aceasta? El a văzut totul prin cunoştinţa Sa.

În concluzie, El a ştiut că va fi o Biserică chemată afară, care nu va avea nici o pată sau zbârcitură. Pentru această Biserică, El a trebuit să facă pregătiri ca s-o salveze, aşa că L-a trimis pe Isus nu numai pentru „eventualitatea că poate va fi salvat cineva” ci cu certitudinea că El o va salva, ştiind şi cine va fi salvat. El avea să cheme afară un popor, iar acel popor sunteţi voi. El avea să aibă un popor care să creadă în vindecarea divină, care va accepta rănile Lui pentru vindecarea lor, iar aceia sunteţi voi. Dumnezeu a ştiut aceasta, şi a ştiut că vor fi și necredincioşi ca în  vremea aceea. El a ştiut că se va întâmpla la fel, a ştiut totul mai dinainte, aşa că a putut spune totul de la început. El a ştiut mai dinainte că va fi cineva care va crede, aşa că L-a trimis pe Isus pentru cei care cred.

 Ei sunt aici, adunaţi în locul acesta, ca să accepte ceea ce Dumnezeu a văzut şi a ştiut de la început că se va întâmpla. Dumnezeu a făcut pregătiri pentru cei ce cred,  iar voi faceţi parte din pregătirea aceea. Dumnezeu a ştiut încă înainte de facerea lumii că vor veni aceste zile, şi din cauza aceasta a putut să spună ce va urma. În felul acesta, El a făcut o pregătire pentru cei care aveau să creadă.

Cei care aţi venit în dimineaţa aceasta aici pentru rugăciune, sunteţi cei pentru care s-au făcut pregătirile, pentru că Dumnezeu a ştiut aceasta mai dinainte. O, vai! Aceasta ne umple sufletele de emoţie. Priviţi emoţiile din adunare în timp ce Duhul Sfânt ia Cuvântul şi Îl poartă prin audienţă. Ştiţi ce fac eu atunci? Eu ştiu că Domnul este prezent în clădire. Când vezi acel efect în oameni, tu ştii că este numai Cuvântul, ştii că Dumnezeu face pregătiri.

Dumnezeu a ştiut mai dinainte de ce ai venit în dimineaţa aceasta la tabernacol şi a pregătit totul ca să poţi primi ceea ce ai venit să primeşti. Vedeţi? Totul este pregătit de aceea, tot ce trebuie să facem noi este să primim. Dumnezeu a trimis deja lucrul acela, este aici, de aceea tot ce trebuie să facem este să ne ridicăm şi să-l primim. Ţie trebuie să ţi se arate cum să cauţi şi să primeşti acel lucru, iar când îl primeşti, ştii că este acolo. Nu mai poate fi îndepărtat de nimic, pentru că este de neşters. El nu poate fi schimbat niciodată.

Acum observaţi! Dumnezeu ne-a dat aici un exemplu: pe Avraam şi micuţul său băiat, Isaac.

Mă gândesc la vremea când Avraam era doar un om obişnuit. El n-a fost deosebit de nici un alt om. Poate, tatăl lui a fost un închinător la idoli, care a venit jos, în oraşul Ur din ţinutul caldeilor, din Babilon, unde oamenii se închinau la rădăcinile copacilor. Ei aveau acolo o religie întemeiată de Nimrod, la care se închinau ca la Dumnezeu. Oamenii au început să se închine pentru prima dată la idoli în Babilon. Ei erau risipiţi peste tot, dar Babilonul i-a adunat într-un grup mare, ca un fel de organizaţie.

Dar Avraam a ieşit afară din grupul acela, s-a căsătorit cu Sara, care era pe jumătate soră cu el şi a venit să locuiască jos, în văile de la Şinear, iar Dumnezeu i-a vorbit atunci când avea şaizeci sau şaptezeci şi cinci de ani şi i-a făgăduit o vindecare divină. El i-a promis că din cauza credinţei în El, soţia sa, Sara, care avea şaizeci şi cinci de ani, va fi vindecată. Amin.

Ce tablou frumos! Ce minunat! Dacă observaţi, întotdeauna este vorba de credinţa lui Avraam. Chiar şi Sara s-a îndoit şi a râs, contrazicându-L chiar pe Dumnezeu, dar El nu a putut să dea înapoi de la făgăduinţa făcută, din pricina suveranităţii Sale.

Oh, dacă voi, cei bolnavi, aţi putea vedea acest lucru, că are să se întâmple ceva pe baza credinţei voastre în Dumnezeu.

Dumnezeu i-a spus lui Avraam ce avea de gând să facă şi a pregătit calea pentru ca acest lucru să aibă loc. Oricine din locul acesta, chiar şi un tânăr, ştie că trebuie să se împlinească. Dar înainte ca să facă promisiunea, Dumnezeu a pregătit o cale pentru ca acel lucru să aibă loc.

Pentru oamenii care stau în dimineaţa aceasta aici, cu cancer, probleme de inimă şi orbi, trebuie să aibă loc aceeaşi lucrare supranaturală ca atunci. Trebuie să fie o mişcare supranaturală.

Duminica trecută, o femeie stătea întinsă pe o targă cu gleznele rupte şi cu scleroză. Nu putea să-şi ia nici măcar halatul pe ea, dar după numai cincisprezece minute, a putut să se îmbrace din nou singură.

S-au făcut pregătiri. Puteţi vedea aceasta? Oh, ce lucru glorios! S-au făcut pregătiri. Dumnezeu a ştiut mai dinainte că îl va trimite pe Avraam şi l-a lăsat să meargă înainte până când a ajuns la vârsta de şaptezeci şi cinci de ani, ca să arate că este o minune. El ar fi putut să le vorbească atunci când Avraam şi Sara aveau optsprezece sau douăzeci de ani, dar El i-a lăsat să ajungă într-un punct în care putea să se săvârşească o minune.

Lui Dumnezeu Îi place să-Şi arate puterea. El nu face aceasta pentru că trebuie s-o facă, ci pentru că doreşte şi Îi place s-o facă. În Atotputernicia Sa, lui Dumnezeu Îi place să le arate oamenilor Cine este El. Eu sunt atât de fericit pentru că Dumnezeu mi-a arătat şi mie puterea Sa! De obicei, când Dumnezeu Îşi arată puterea, oamenii fac gălăgie, fie că sunt de acord cu acel lucru, fie că nu sunt de acord. Aceasta le pregăteşte inima să accepte acel lucru nou.

Oamenii nu cred în vindecarea divină şi în minuni, deci nu este de mirare că bisericile sunt pe moarte; nu-i de mirare nici că ele se rezumă doar la nişte culte fără putere, sau că Evanghelia socială este atât de predominantă astăzi. În seminarii şi în alte locuri ca acestea, noi Îl văduvim pe Dumnezeu de toate lucrurile supranaturale. Dar Dumnezeu Însuşi este o minune, un fenomen; El este Realitatea creatoare; El este IaHVeH, este marea Realitate; El este Baza existenţei, Substanţa tuturor lucrurilor făcute pe pământ. Toate lucrurile de pe pământ au fost făcute de El; El Îţi arată puterea prin faptul că ridică soarele în fiecare dimineaţă, Îşi trimite norii de ploaie, Îşi coboară curcubeele, vine la aleşii Săi şi le vindecă toate bolile, apoi le vindecă păcatele. Amin.

Dumnezeu Însuşi înseamnă „obiectul închinării” sau „Cel ce primeşte închinare”. Noi ne închinăm Lui pentru că, în majestatea Sa, El a aranjat aceste lucruri înaintea noastră, iar noi le vedem vizibile înaintea ochilor noştri. Cât este de minunat că putem să-L slujim! El cunoaşte toate lucrurile şi le pune în ordine.

Poate ziceţi: „Frate Branham, eu sunt creştin. Cum a venit lucrul acesta la mine? Cum am ajuns să fiu în această stare?” Poate Dumnezeu a procedat la fel ca şi cu Avraam şi Sara. Probabil că Sara a fost căsătorită cu Avraam de când era doar o adolescentă, iar el avea douăzeci de ani. Biblia spune că între ei era o diferenţă de zece ani, aşa că, poate ea avea şaisprezece ani, iar el douăzeci şi şase de ani.

El ar fi putut să le spună: „Veţi avea un copil în tinereţea voastră; vă veţi putea bucura de el în tinereţe şi îl veţi creşte. El va fi un fel de salvator care urmează să vină…” şi aşa mai departe. Dumnezeu ar fi putut face aceasta, dar Lui Îi place să facă minuni.

Mă uit la feţele oamenilor şi văd o femeie care murea de cancer; mai era doar o umbră de femeie, fiind pe punctul să treacă dincolo, dar în dimineaţa aceasta stă aici pe deplin sănătoasă, în putere şi cu obrajii îmbujoraţi.

Pe scaunul acesta din faţă stă o tânără cu care am vorbit nu demult şi care se afla în cel mai rău stadiu de alcoolism. Astăzi, ea stă aici pe deplin eliberată şi cu o privire dulce şi smerită.

Mă uit şi văd acolo în spate o femeie care odată a fost oarbă, dar în dimineaţa aceasta stă aici pe deplin vindecată, aşa că nu mai poartă nici măcar ochelari. Oh, acesta este Dumnezeu care pregăteşte o cale, şi a pregătit-o pe Calvar. Astfel, nădejdea noastră nu este zidită pe nimic altceva decât pe Sângele lui Isus. Felul în care face El aceasta este dincolo de imaginaţia oricărui om. Dar El o face. El a făcut pregătiri pentru acest lucru şi îl face pentru gloria Sa.

Dacă vreţi să vă trimiteţi copiii la o petrecere, nu-i pregătiţi mai întâi? Îi îmbrăcaţi cu un costum micuţ sau dacă este fetiţă îi daţi o rochiţă de gală. Aşadar, faceţi pregătiri pentru aceasta.

Dacă aveţi musafiri la cină, oare nu veţi pregăti mâncarea pe când vin ei? Voi vă pregătiţi pentru aceste mari binecuvântări pe care le veţi da oamenilor. Nu vă place să aveţi părtăşie cu oamenii? Nu vă place să invitaţi oameni în casa voastră ca să aveţi părtăşie cu ei? Voi curăţaţi totul, aranjaţi totul şi puneţi flori pe masă fiindcă vă ziceţi: „Le va place aşa.”

Veţi aranja aici un lucru mic: „Ştiu că le place în felul acesta, aşa că îl aranjez şi fac pregătiri. Ştiu că le place felul acesta de carne”, aşa că o veţi pregăti foarte condimentată şi aşa mai departe. Dacă ştiţi că nu o puteţi pregăti aşa, alegeţi pe altcineva s-o facă mai bine. Aşadar, faceţi pregătiri şi aranjamente, fiindcă doriţi ca invitaţii voştri să fie pe deplin mulţumiţi.

În vremurile îndepărtate, Dumnezeu S-a ascuns. El a vrut ca copiii Săi să aibă ce este mai bun, aşa că a făcut pregătiri. El a arătat aceasta prin profeţi şi a descoperit prin Hristos, iar astăzi masa este pregătită şi fiecare bărbat şi femeie care este invitat, are o urare de bun venit la masă: „El a fost rănit pentru fărădelegile noastre; şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5). Totul este prevăzut, pregătit şi preparat. Masa este gata şi chemarea este făcută. El a prevăzut totul, este calea pregătită de Dumnezeu pentru voi, când sufletele voastre sunt înfometate.

În dimineaţa aceasta, o doamnă mi-a spus: „Am intrat într-una din adunări şi am văzut că oamenii erau foarte fericiţi. Eu nu eram bucuroasă, aşa că m-am uitat la ei şi am zis: „Desigur, ei au ceva”, şi mi-am dorit să am şi eu acel lucru.”

Desigur, masa era pregătită şi pentru sufletul acela sărac şi flămând, şi încă înainte de încheierea serviciului, ea mânca la aceeaşi masă cu ceilalţi. Oh, Doamne!

(O femeie din adunare spune: „Frate Branham, eu sunt femeia aceea!”). Aşa este. („Acum sunt şi eu fericită”). Amin.

Ea era o alcoolică, cu ochii încrucişaţi de băutură, iar doctorii nu i-au mai dat nici o speranţă, dar acum este aici şi se bucură. Aceasta s-a întâmplat acum doi sau trei ani şi iată că încă se ţine bine.

Dacă vii vreodată la masa aceea şi te aşezi la ea, nu o vei mai părăsi niciodată. Este atât de măreţ! Lumea nu are nimic să poată fi comparat cu aceasta. Este atât de minunat să cunoşti dragostea Lui pentru tine şi că Dumnezeu face pregătiri!

El a spus: „Eu voi aştepta până când Avraam şi Sara vor fi bătrâni, în loc să-i chem acum când el este de douăzeci şi şase de ani şi ea are şaisprezece ani. Voi aştepta până când Sara va intra în menopauză. Aceasta se întâmplă pe la patruzeci de ani, dar eu voi aştepta încă douăzeci şi cinci de ani după aceea, apoi o voi chema. Îl voi lăsa pe Avraam să ajungă la şaptezeci şi cinci de ani, şi apoi îl voi chema.” El i-a spus: „Avraame, Eu voi face ceva pentru tine.” Aceasta este suficient cât timp Dumnezeu a spus că o va face.

Şi Avraam a zis: „Ei bine, Doamne, eu sunt fericit să fac aceasta”, apoi a mers mai departe ca şi cum ar fi avut deja acel lucru. Amin. Aşa este. El n-ar fi spus niciodată acel lucru dacă nu ar fi fost pregătit pentru el.

Avraam a zis: „Doamne, primesc aceasta cu bucurie.”, apoi a mers mai departe ca şi când l-ar fi avut. Amin. Aşa este. Vedeţi? Dumnezeu nu ar fi spus aceasta dacă nu ar fi pregătit calea, iar când El pregăteşte calea, este ca şi cum totul ar fi împlinit.

De exemplu, eu vă spun că vă dau un stejar, iar voi ziceţi: „În ordine, frate Branham”, apoi vin şi vă dau o ghindă. În felul acesta, voi aveţi un stejar. Desigur. El este în formă de sămânţă, dar puneţi-o în pământ, lăsaţi-o în pace şi ea va produce un stejar. Cu siguranţă.

Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Avraam şi i-a spus: „Avraame, Eu te-am ales.” Înţelegeţi? Îmi place aceasta. El nu a spus: „Tu M-ai ales”, ci a spus „Eu te-am ales.”

Voi, cei care sunteţi bolnavi, de ce vă aflaţi aici? Pentru că aţi fost aleşi de Dumnezeu şi astăzi este ziua voastră pentru vindecare. „Eu te-am ales, Eu am pregătit cina şi te-am chemat. Toţi sunteţi invitaţi şi aţi venit aici, iar Eu am pregătit totul şi toate bunătăţile sunt pe masă. Toţi puteţi să vă bucuraţi de ele.” Ce invitaţie!

Fără îndoială că Avraam a spus: „Mulţumesc, Doamne. Sunt atât de fericit să primesc această făgăduinţă de la Tine, pentru că eu sunt bătrân şi întotdeauna am dorit să am copii. Sunt bătrân şi primesc cu bucurie această făgăduinţă.”

Astfel, Avraam s-a dus mai departe ca şi cum ar fi primit copilul chiar în anul acela. Dar voi ştiţi că a trecut zi după zi şi nu s-a întâmplat nici o schimbare. Aşa s-au scurs zile, săptămâni şi ani, fără să se vadă nici o schimbare.

Poate unii oameni ar fi spus: „O, vai! Dumnezeu m-a lăsat baltă, nu Şi-a ţinut promisiunea!”

Biblia spune că Avraam „a crescut puternic în Dumnezeu”. El a crescut de fiecare dată. A avut şaptezeci şi cinci de ani când a primit promisiunea, iar acum are optzeci şi cinci de ani pentru că au trecut zece ani de atunci.

Gândiţi-vă că atunci când am început să predic la aceste adunări, nu s-a întâmplat nimic timp de zece ani. Cu toate acestea, prima persoană pentru care m-am rugat, a continuat să-L laude pe Dumnezeu pentru că avea să se întâmple. De ce? Pentru că Dumnezeu a pregătit o cale pentru aceasta. Dumnezeu nu vă va da nici o promisiune, dacă nu există nicio investiţie pentru ea.

Un om cinstit nu v-ar da niciodată un CEC fără acoperire. Ei bine, nici Dumnezeu nu v-ar da CEC-ul Lui pentru salvare sau vindecare, fără să aibă mai întâi o acoperire. El i-a spus lui Avraam că va avea copilul, şi aceasta a fost suficient.

El i-a spus lui Noe: „Noe, vreau să-Mi construieşti o arcă. Construieşte o arcă să-şi salvezi casa!” Nu-i bine să fii în Dumnezeu, Noe? Înainte ca să aibă loc aceste mari dezastre, Dumnezeu avertizează întotdeauna şi pregăteşte un loc de scăpare. Astfel, El a spus: „Noe, vreau să construieşti o arcă!” Ei nu avuseseră niciodată ploaie pe pământ. Aveau doar nişte fântâni micuţe care udau pământul, însă nu plouase niciodată şi în ceruri nu se găsea ploaie. Cât de prostesc pare să sune pentru mintea omenească, atunci când Dumnezeu face o promisiune pe care lumea nu poate s-o înţeleagă.

Fără îndoială că atunci când primeşti binecuvântarea lui Dumnezeu şi te naşti din nou, oamenii cred că eşti nebun. Ei au spus şi atunci: „Omul acesta este puţin sărit!”, dar voi mergeţi prin credinţă. O, vai! Voi vă pregătiţi pentru ceva despre care lumea nu ştie nimic, fiindcă ei trăiesc numai până unde pot vedea. Dar noi trăim pentru lucruri pe care nu le vedem, dar le credem pentru că Dumnezeu a spus că sunt adevărate. Credinţa nu se uită la un lucru care se poate vedea, ci se uită la lucruri pe care nu le poţi vedea.

Cât de fericiţi ar trebui să fim în dimineaţa aceasta! Fiecare persoană din locul acesta să se pregătească pentru vindecare. Desigur.

Poate ziceţi: „Cum voi face aceasta? Nu ştiu, dar Dumnezeu a pregătit acest lucru pentru mine, iar eu vin să-l  iau. Voi face exact ce spune El şi voi primi acel lucru.”  Aceasta este calea pregătită de Dumnezeu pentru a face anumite lucruri. El face pregătirile.

Noe s-a dus acolo şi a început să construiască arca. Ce bunătate a arătat Dumnezeu faţă de el! El i-a spus: „Eu ştiu că vor veni apele şi toţi cei care nu vor fi găsiţi în arcă se vor îneca, aşa că pregăteşte-te să intri în ea şi să-ţi duci şi familia acolo. Spune aceasta la toată lumea. Toţi sunt chemaţi, dar ştiu că nu vor veni. Tu fă pregătiri oricum şi cheamă-i. Fă această arcă şi toţi cei care vor să vină, pot să vină să fie salvaţi.”

Noe s-a dus şi a început să construiască, aşa cum faceţi şi voi astăzi: vă construiţi mărturia. Voi construiţi o Arcă duhovnicească pentru salvarea sufletului vostru, pentru mărturia voastră şi Gloria lui Dumnezeu.

În timp ce el construia arca, oamenii veneau, râdeau şi ziceau: „Aţi auzit că acolo este un individ care spune că va cădea apă din cer? De unde crede el că va cădea apa aceea? Acolo sus nu poate fi nici o apă. Uitaţi-vă, puteţi vedea vreo apă acolo? Cerul este cât se poate de senin şi de limpede. Oh, noi am trăit aici în toţi aceşti ani şi nu a căzut nici măcar o picătură de apă. Cum ar putea veni, când acolo nu se găseşte nici un strop de apă? Omul acesta spune că tot pământul va fi acoperit de ape. Desigur, este cam dus cu pluta, ceva nu este în ordine cu capul lui!”

De ce a făcut aceasta? De ce a făcut pregătiri ca să poată da faţă cu pregătirile lui Dumnezeu? Dumnezeu pregătea nimicirea vrăjmaşilor lumii, iar Noe trebuia să construiască ceva cu care să poată naviga prin acea distrugere.

Aşa este şi astăzi. Dumnezeu a pregătit o cale să distrugă acel cancer; Dumnezeu a pregătit o cale să înlăture orbirea din ochii lor. Dumnezeu a pregătit o cale, iar noi încercăm să construim în dimineaţa aceasta, ceva cu ajutorul căruia să puteţi naviga mai departe. Biruinţa noastră este Cuvântul lui Dumnezeu, este „Aşa vorbeşte Domnul”. Navigaţi înainte cu Cuvântul Său, fiindcă „Dumnezeu a spus aşa!”

După o vreme, când Dumnezeu a fost gata să acţioneze, ploaia a fost acolo, la locul ei. Când Dumnezeu este gata să intre în acţiune, toate lucrurile sunt pregătite şi la locul lor. Aşa va fi întotdeauna, pentru că Dumnezeu Îşi împlineşte Planul după ce au fost făcute toate pregătirile.

În ordine. El urma să Se proslăvească pe Sine în poporul evreu şi S-a pregătit pentru aceasta. Când a făcut El aceasta? Copiii evrei nu au avut nici o promisiune. Ei nu puteau să citească Biblia şi să spună: „Doamne, Tu ai spus în Cuvântul Tău că atunci când vreunul dintre copiii Tăi, va ajunge într-un cuptor încins, Tu îl vei elibera. Astfel, Doamne, noi mergem acolo pe baza aceasta.”

Ei bine, lucrul acesta nu ar fi fost atât de greu de făcut, pentru că Dumnezeu promisese deja aceasta. Ei trebuiau doar să creadă. Ei s-au folosit însă acele lucruri, pentru că Dumnezeu a fost atât de real cu ei încât au putut spune: „Dumnezeul nostru poate.”

Ce se întâmplă însă cu individul care nu crede în vindecarea divină?

„Dumnezeul nostru poate să ne scape din acest cuptor încins, dar chiar dacă nu o va face, tot nu ne vom pleca înaintea chipurilor voastre!” Şi pentru că ei nu au păşit în acel cuptor încins doar pe baza unei credinţe goale, Dumnezeu a putut să-i salveze. El nu le-a promis că o va face, ci a dovedit că este în stare s-o facă.

Dumnezeu L-a trimis pe Hristos în cuptorul încins şi a ţinut focul departe de ei, i-a protejat şi i-a scos afară dovedind că El este în stare s-o facă.

Dar voi nu trebuie să spuneţi: „Dumnezeu poate să facă aceasta!”, ci spuneţi: „Tu ai promis aceasta. Amin. Tu ai promis aceasta la Calvar, iar eu am venit s-o primesc. Am văzut că şi alţii au primit-o, aşa că vin să-mi primesc şi eu partea.”

Tu vei merge ca o persoană nouă, vei pleca cu o astfel de ancoră în sufletul tău, încât nu te va mai putea supăra nimic. Tu ştii că eşti vindecat, ştii că Dumnezeu S-a îngrijit deja de problema aceasta pentru că a promis aceasta. Dar odată ce aţi primit aceste promisiuni, El vă trece prin încercări şi teste. Astfel, El i-a lăsat pe copiii evrei să simtă căldura focului venind peste ei.

El l-a lăsat pe Daniel să audă răgetele leilor. Poate a simţit şi răsuflarea lor fierbinte în jurul lui. Leii din groapa aceea aveau gurile deschise şi erau flămânzi şi  s-au năpustit spre el gata să-l apuce, dar deodată Daniel a fost acoperit de un înger. Amin. Lumina S-a învăluit în jurul lui Daniel. Fără îndoială, Lumina aceea a fost Stâlpul de Foc care i-a condus pe copiii lui Israel. Voi ştiţi că animalele se tem de foc, le este frică de lumină. Dacă arăţi o lumină în faţa unui animal, acela va fugi. Dumnezeu a luminat pentru că El trăieşte în Lumină; El este un Foc mistuitor. Daniel nu ştia ce se va întâmpla când a fost aruncat în groapa cu lei, dar Duhul Sfânt a fost acolo, iar leii s-au dat la o parte şi s-au întins pe jos. Cum s-a întâmplat aceasta?

Nu-i de mirare că atunci când ei au vrut să-l omoare pe sfântul Agabus, el a îmbrăţişat crucea şi a sărutat-o. Ei au pus pe el smoală şi pene şi se pregăteau să-i dea foc, dar el a zis: „Oh, cruce a lui Hristos, îmi pare rău pentru că am numai o viaţă pe care pot să ţi-o dau!”

Ei l-au întrebat: „Ţi-e frică?” I-au legat mâinile de cruce, au turnat smoală şi pene peste el, au pus o grămadă de lemne dedesubt şi au aruncat o torţă aprinsă peste ele. Focul l-a cuprins de jur împrejur, iar oamenii se bucurau că au scăpat de „un răufăcător” care era un preot al dreptăţii. Dar ce s-a întâmplat când focul s-a mistuit? Sfântul acela stătea acolo viu şi continua să-L laude şi să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. Vedeţi? Dumnezeu pregătise o cale de scăpare pentru el, în mijlocul acelui foc. El a pregătit o cale pentru că venise acolo plin de curaj şi credinţă.

Aşa venim la promisiunile lui Dumnezeu: cu îndrăzneală şi credinţă. Nu venim dând din umeri şi spunând: „Poate… Poate duminica viitoare…” Nu, ci noi venim cu o inimă sigură. Dumnezeu a pregătit o cale prin Hristos şi eu am venit s-o accept. Este uşor când te uiţi şi vezi Cine a făcut promisiunea. Te uiţi şi vezi că Dumnezeu este Cel care a făcut-o şi ştii că dacă El a promis ceva, este în stare să o şi împlinească.

Duminica trecută, acolo a stat mama aceea bătrână, iar eu i-am zis: „Mamă, crezi că Dumnezeu Se va ţine de promisiune?” „Cu toată inima”, a răspuns ea. Oh, Doamne! Aceasta a fost tot.

La fel s-a întâmplat, nu demult, şi în Karlsruhe, Germania, când fiul meu şi un alt om, au aranjat oamenii în rândul de rugăciune. Acolo a venit o mică fetiţă nemţoaică oarbă. Ea era oarbă de tot. Eu nu am ştiut care era problema ei, dar ei au trimis-o pe platformă. Micuţa aceea umbla bâjbâind pe platformă, iar cineva a prins-o. Avea nişte cârlionţi micuţi care-i atârnau în jos, ca la o nemţoaică obişnuită. Eu nu o mai văzusem înainte în adunare, iar când au adus-o pe platformă, ea nu ştia unde se află. Fetiţa şi-a pus mâinile în jurul meu şi a murmurat ceva în germană, dar eu nu am înţeles ce a spus, aşa că l-am întrebat pe traducător: „Ce a spus?”

„Te-a întrebat dacă eşti fratele care se va ruga pentru ea?” Oh, vai! Făptura aceea era la fel de micuţă ca şi fetiţa mea Rebeca. Eu am spus:

„Da, scumpo. Eu am venit de departe, din Statele Unite, ca să mă rog pentru tine.”

Ea m-a cuprins cu braţele şi şi-a lăsat micuţul cap pe umerii mei. Cât de simplă este copilăria! Dumnezeul cerului avea să facă o mişcare. În câteva minute, ea şi-a deschis ochişorii micuţi şi a spus: „Cum numeşti lucrurile acelea?”

„Lumini”, am răspuns eu.

Când a auzit aceasta, mama ei a scos un ţipăt şi a alergat spre platformă, aproape să-şi iasă din papuci şi a strigat: „Dragă…”

„Mamă”,  i-a zis fetiţa, „eşti atât de frumoasă!”

De ce s-a întâmplat aceasta? Deoarece Calvarul a pregătit calea pentru vindecarea ochilor ei. Desigur. Ea a venit să accepte ce pregătise deja Dumnezeu şi pentru care dăduse asigurarea.

Poate suferi de o boală de care nu te poţi descotorosi; poate o ai de ani de zile şi ai tot încercat să te scapi de ea. Avraam a încercat când avea aproape o sută de ani. Dumnezeu i s-a arătat într-o zi şi i-a spus: „Avraame, Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii desăvârşit.” El avea aproape o sută de ani. „Umblă înaintea Mea şi fii desăvârşit! Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic.”

Dacă ai lua aceste cuvinte şi le-ai desluşi… Poate că într-o zi voi avea o trezire aici, în tabernacolul din Jeffersonville, iar atunci vom pune un cort mare undeva aici, şi vom lua aceste cuvinte ca să le desluşim. Noi vrem să înţelegem semnificaţia acestor cuvinte.

„Cel Atotputernic” în limba ebraică este „El Shaddai” şi înseamnă „Piept”, aşa cum are femeia. „Avraame, Eu vin la tine în Numele Celui ce are piept, a Celui ce alăptează şi dă Viaţă!”

Când un copil mic este bolnav, mama lui îl ţine la piept şi îl hrăneşte. Copilul este mic, plânge şi este slab, dar se hrăneşte de la pieptul mamei şi devine puternic. De unde vine viaţa? De la mamă. Dumnezeu ni Se arată astăzi ca El Shaddai, Cel cu piept. Doi sâni: Vechiul şi Noul Testament. Ei sunt plini de făgăduinţe. Nu unul, ci doi. De ce? El a murit pentru un dublu motiv. El a fost rănit pentru păcatele noastre. Prin rănile Lui, Dumnezeu a pregătit o cale pentru vindecarea noastră. O cale pentru mântuirea noastră şi alta pentru vindecarea noastră. „Eu sunt Cel cu piept şi am doi martori pentru că fiecare Cuvânt trebuie să se bazeze pe mărturia a doi martori.”

În Vechiul Testament, El a fost IeHoVaH-Jireh, Jertfa pregătită de Dumnezeu. El a fost IeHoVaH-Rafa, Domnul care te vindecă. În Vechiul Testament, Numele Lui compus conţinea „IeHoVaH-Rafa”, Vindecătorul.

În Noul Testament, El este Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Noi putem să luăm ambele Nume din Vechiul şi Noul Testament şi să le punem împreună.

Eu am mers în Vechiul Testament ca să iau un text şi să-L pun  unde se potriveşte în Noul Testament, ca să vă arăt că este vorba de Acelaşi Dumnezeu cu piept. Acelaşi Dumnezeu care l-a scăpat pe Daniel de la moarte, trimiţând un înger, este Dumnezeul care se află în dimineaţa aceasta aici. Este acelaşi Dumnezeu care i-a dat vederea orbului Bartimeu şi a vindecat-o pe fetiţa aceea nemţoaică. El nu dă greş niciodată. El este IaHVeH Dumnezeu şi nu poate greşi. El pregăteşte o cale pentru fiecare din noi, El pregăteşte o portiţă de scăpare. El i-a zis lui Avraam: „Avraame, Eu sunt Cel cu piept. Tot ce trebuie să faci tu, este să te hrăneşti.”

Mamele știu că și dacă este bolnav, bebelușul este satisfăcut dacă se hrănește. Tu îi prepari o sticlă de lapte și îi pui vitamine în el. Ce tablou minunat! Poate că noi suntem cu toții bebelușii lui Dumnezeu, iar El ne-a dat două sticle: Noul și Vechiul Testament. El a pus vitamine în ambele sticle și în timp ce sugem din ele, nu suntem numai hrăniți, ci în același timp suntem şi vindecați. Noi avem vitamine duhovnicești, iar ele ne întăresc și ne fac din ce în ce mai puternici. Ele au calciu pentru oase, au vitamina B complex pentru nervi, au tot ce ne trebuie. Acolo a fost pus tot dulapul cu leacuri al lui Dumnezeu. Toate au fost puse în sticlă. El a deschis această sticlă la Calvar, așa că ne putem hrăni cu orice binecuvântare pentru care a murit Isus.

O suliță care reprezintă păcatul nostru, I-a străpuns pieptul, picioarele, mâinile și capul. Noi am fost hrăniți şi astfel întorși la Viață, datorită faptului că El a murit vărsându-Și sângele pentru noi. Astfel, Dumnezeu a pregătit o cale de scăpare pentru noi, cei care eram căzuți.

Isaac s-a născut după ce Avraam a trecut de vârsta de o sută de ani, iar Sara de nouăzeci de ani. Când s-a născut micuțul Isaac, toată familia a fost fericită, iar în ziua când a devenit independent de laptele mamei, au făcut o petrecere. Avraam l-a tăiat împrejur în ziua a opta, și băiatul a crescut, așa că atunci când avea șaisprezece ani, Dumnezeu a zis: „Avraame, vreau să văd câtă credință ai, așa că te voi încerca în ce privește vindecarea divină. În felul acesta voi vedea câtă încredere ai în mine.”

Voi știți că uneori avem căderi sau opreliști, nu-i așa? Eu am avut multe lucruri din acestea. Da, eu am predicat ani în șir vindecarea divină, apoi mă îmbolnăvesc atât de tare încât nu știu ce să fac. Dar Ancora mea mă ține. Amin.

Ancorează-te în Calvar și spune: „Oh, Dumnezeule, nu pot vedea Calvarul pentru că valurile sunt prea mari. Oamenii spun aceste lucruri, iar doctorul zice că nu mai pot trăi. Dar linia Vieții este aici și ea se ține încă.”

Ați văzut vreodată o navă cu ancora ei mare? Ea merge printre valuri. Uneori, noi suntem acoperiți de valuri și nu mai putem vedea în nici o direcție, dar ne ținem bine de Ancoră și ea ne ține. Ancora te va ține prin boală și prin alte lucruri, pentru că Dumnezeu le aduce pe toate la un bun sfârșit. La un moment dat, cerurile se luminează și totul se limpezește, pentru că El ne ține dincolo de perdea.

El i-a spus lui Avraam: „Acum te voi trece printr-o încercare, Avraame: Vreau să-l iei pe băiatul tău de șaisprezece ani, să-l duci într-un loc și să-l omori!”

„Cum voi mai deveni tatăl națiunilor? Cum se va mai naște Hristos din linia acestui băiat? Cum se vor întâmpla toate acestea dacă îl omor?” Apoi s-a gândit: „Dacă Dumnezeu face o promisiune, tot El Se ocupă și de restul.”

Astfel, l-a luat pe băiat, fără să-i spună mamei ceva şi s-a dus în pustie într-o călătorie de trei zile. Un om poate merge cam douăzeci și cinci sau treizeci de mile pe zi (patruzeci sau cincizeci de kilometri), ceea ce înseamnă că se aflau la o sută de mile depărtare de civilizație. Curând a văzut muntele în depărtare, așa că le-a spus slujitorilor care țineau catârul: „Rămâneți aici!” Aș vrea ca voi, oamenii bolnavi, să fiți atenți la cuvintele spuse de Avraam: „Rămâneți aici până când eu și băiatul vom merge la muntele acela ca să ne închinăm, apoi ne vom întoarce.”

Cum se vor întoarce? Dacă îl duci acolo ca să-l omori și Dumnezeu ți-a spus clar și răspicat să-l omori, cum ai de gând să-l mai aduci înapoi? „Aceasta depinde de Dumnezeu!” O, vai! Puteți vedea aceasta? Cum se va întoarce el înapoi?

Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Du-te și fă aceasta!”, iar Avraam a zis: „L-am primit ca pe unul înviat din morți. Dacă îl omor, Dumnezeu poate să-l ridice din nou. Dumnezeu a promis că prin el va veni Mântuitorul, așa că tot El va face lucrul acesta posibil într-un fel sau altul.

Dacă ne gândim la Moise, tatăl și mama lui au trebuit să facă ceva asemănător. Cum putea să fie Moise eliberatorul poporului dacă ei au trebuit să-i dea drumul pe apă în mijlocul crocodililor? Cum mai putea să fie un eliberator? Cum se va putea face aceasta?

Părinții lui au fost nevoiți să-l pună printre crocodili, dar ei au știut că Dumnezeu poate să aibă grijă de el. Și Dumnezeu a avut grijă de el.

Dumnezeu are mâna peste Biserica Sa. El are mâna Sa întinsă peste acest bărbat și peste această femeie. Dumnezeu este în stare să se îngrijească de această situație. De aceea Avraam a putut spune: „Ne vom întoarce.”

În dimineața aceasta, când ai plecat de acasă, i-ai spus soțului tău:

„Când vin înapoi, mă voi simți diferit.” Da, domnule!

„Cum se va face aceasta?”

„Nu știu cum se va face, dar așa va fi.” Amin.

„Când mă voi întoarce, mă voi simți altfel. Așteaptă și vei vedea că așa va fi.”

„Cum se va întâmpla aceasta?”

„Dumnezeu va purta de grijă.”

Când a sosit acel ceas crucial și ei s-au urcat pe vârful muntelui, Avraam a scos cuțitul și a luat băiatul. Isaac l-a întrebat: „Tată, aici sunt lemnele și altarul, dar unde este jertfa?” „Dumnezeu va pregăti jertfa”, a răspuns Avraam. Nu este aceasta o lecție pentru noi? Dumnezeu va pregăti totul. Nu trebuie să ne îngrijorăm, pentru că Dumnezeu va pregăti totul.

Eu privesc acum la ceva ce poate să mă ruineze. Voi m-ați auzit spunând că am ieșit de la adunare și m-am dus să lucrez pentru fratele Woods care este acolo, dar Dumnezeu a venit acum câteva nopți și mi-a spus ce trebuie să fac. Voi trebuie doar să aveți încredere în El, pentru că Domnul este minunat, cunoaște totul și vă va da ce este mai bun.

Nu demult, m-am uitat la vechiul meu Pontiac şi am văzut că era cam răblăgit. Unele piese încep să se strice pentru că am două fete care sar în sus și-n jos pe scaune şi le-au răblăgit. M-am dus cu ea la reparat, iar mecanicul mi-a zis:

„Billy, eu îți fac o propunere: Ce-ar fi dacă ți-ai lua o mașină mai bună în locul acesteia?”

„Cum să-mi schimb mașina? Nu pot face aceasta.”

„Creditul tău este bun aici şi pot aştepta cât vrei cu plata.”

„Este frumos din partea ta, dar nu pot face aceasta.”

„Îți ofer un preţ bun. Pentru că ești predicator, îţi pot oferi prețul de depozit.”

„Este frumos din partea ta, dar nu pot face aceasta.”

„Dacă te vei decide vreodată să-ți schimbi mașina, să-mi spui.”

„În regulă,” am spus eu, apoi m-am gândit: „Ei bine, Dumnezeule, mașina aceasta veche este bună pentru mine. Ea şi camioneta mea veche mă ajută să străbat țara în lung și-n lat. Este în ordine. Am făcut aceasta timp de ani de zile, așa că pot continua.”

Noaptea trecută am primit un telefon din California, şi un om de afaceri care este milionar, m-a întrebat:

„Ce fel de mașină ai, frate Branham?”

„Un Pontiac de patru ani,” i-am răspuns eu.

„În data de 31 a acestei luni, la ușa ta va parca cel mai mare Cadillac care a fost făcut vreodată, ca să te servească.”

„Nu, frate, te rog să nu faci aceasta, deoarece vecinii mei nu vor înțelege și oamenii vor crede… Eu nu am nevoie de un Cadillac. Ia banii aceia și dă-i cuiva, iar dacă vrei să mă ajuți, ia un Ford sau un Chevrolet.”

„Nu, el este deja cumpărat și stă aici.”

Eu nu știu ce să fac cu mașina, dar vedeți voi, este Dumnezeu care pregătește calea prin harul Său. Uneori un lucru ajunge jos de tot, și noi ne întrebăm: „Ce se întâmplă? Oare cum va fi?” Dar Dumnezeu are o cale pregătită. El îl ține aici până când îți atrage atenția, și apoi ți-l dă.

Îmi amintesc o vedenie pe care am avut-o ieri. Am văzut cum am primit o scrisoare de la un rege de peste ocean. În ea se spunea: „În Germania au avut loc semne și minuni.”  Regele Danemarcei scria: „Frate Branham, vino și predică-le oamenilor mei în Numele Domnului Isus.” Chiar atunci când m-am gândit că Dumnezeu m-a măturat și totul este terminat, El îmi trimite un lucru nou. Aleluia!

Eu obișnuiam să fac deosebirea gândurilor oamenilor, unul după altul. El mi-a pus ceva pe inimă, dar acum nu îndrăznesc să vorbesc despre aceasta. Voi știți că eu nu sunt fanatic. Mă cunoașteți foarte bine, dar urmăriți ce se întâmplă acum. Oh, vai! Va fi ceva deosebit. Uneori, Dumnezeu Se arată în momentele cele mai întunecate. Aleluia! Așa procedează Dumnezeu.

În felul acesta a procedat și cu femeia care avea scurgerea de sânge. Ea era în ceasul cel mai întunecat, și atunci a venit Isus. În ceasul cel mai întunecat pentru copiii evrei, Dumnezeu S-a arătat pe aripile timpului și a ținut focul departe de ei. Și Avraam a fost în ceasul cel mai întunecat, când a scos cuțitul și a fost gata să-și înjunghie băiatul. Avraam era cu sufletul la gură când a scos cuțitul să taie gâtul fiului său, pentru că așa i-a cerut Dumnezeu. A fost cel mai întunecat ceas când a apărut în scenă Dumnezeu, IaHVeH și a spus: „Oprește-te, Avraame! Eu am pregătit deja.”

„Ce ai făcut?”

„Am pregătit deja o jertfă.”

Atunci Avraam a spus: „Voi numi locul acesta „IeHoVaH-Jireh”, pentru că Dumnezeu a pregătit o jertfă.” Chiar atunci, un berbec a început să behăiască, fiindcă era agățat cu coarnele într-un tufiș. De unde a venit berbecul acela? El era la o sută de mile depărtare de civilizație, iar leii, lupii și celelalte animale sălbatice, l-a fi omorât deja. Pe lângă aceasta, el era în vârful muntelui, unde nu este apă, fântâni și nici iarbă. Și totuși berbecul acela era prins cu coarnele în acel tufiș.

Ce a fost aceasta? IaHVeH Dumnezeu a vorbit și berbecul a venit la existență. Desigur. Nu a fost o vedenie, fiindcă Avraam a omorât berbecul acela și a curs sânge. Era un berbec adevărat. Berbecul acela a venit la viață într-o clipă și a dispărut în următoarea, pentru că a fost calea lui Dumnezeu să dea binecuvântarea fiului Său, care a avut încredere în El până la sfârșitul drumului.

Dumnezeu este în stare să alunge afară orice cancer din această clădire, să deschidă orice ochi orb și să-i elibereze pe toți. Dumnezeu a pregătit o cale. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, iar astăzi deasupra noastră stă Duhul Sfânt. El ne binecuvântează și aduce o atmosferă sfântă.

De ce poți să iei un ou de găină și să-l pui într-o clocitoare? Dacă le pui acolo, mama găină nu trebuie să stea peste ele ca să le clocească. Ouăle se vor cloci oricum, numai să aibă căldura necesară.

Dumnezeu a trimis Cuvântul Său, și aceasta vreau să vă trimit eu vouă: Cuvântul Său, promisiunea Sa pe care El a pregătit-o la Calvar. El a pregătit Jertfa pentru vindecarea ta în dimineața aceasta. El ne-a adus până în acest punct și urmărește toată lucrarea. Tu primești Aceasta în inima ta, iar Duhul Sfânt Îl clocește până când aduce la suprafață Viața, iar această Viață va produce exact ce spune Dumnezeu că va produce. Fiecare Cuvânt va produce exact ceea ce a promis că va produce, pentru că Dumnezeu a pregătit aceasta.

Uitați-vă la pregătirile care se fac. Când o persoană vrea să scoată pui cu clocitoarea, mai întâi selectează ouăle și le pune în clocitoare unde temperatura este stabilită. Astfel, căldura stă peste acel ou până când este clocit.

Încă din Vechiul Testament, Dumnezeu a aranjat totul în ordine, arătând prin tablouri ce avea de gând să facă, începând cu Adam și Eva, Avraam și profeți. El a încheiat această lucrare la Calvar, când L-a trimis pe Isus să fie străpuns pentru greșelile noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” (Isaia 53.5). El a încheiat lucrarea la Calvar.

El a uns predicatori și i-a trimis să aducă Cuvântul și să pună ouăle în poziția corectă. Apoi a trimis acest Cuvânt și L-a ancorat acolo, după care vine El și Îl păzește prin Duhul Sfânt, până când acel Cuvânt ia ființă în inima omului, și nici toți diavolii din iad nu ar putea opri aceasta. Desigur.

Dacă oul este de rață, el va scoate o rață. Dacă este un ou de găină, va scoate un pui de găină. Dacă este un ou de pasăre, va scoate tot o pasăre. Duhul Sfânt va cloci acel ou până când acesta va veni la viață. Dacă Dumnezeu a promis salvare, tu să pui acest lucru la inimă, fiindcă aceasta este calea pregătită de El.

El a trimis semne și minuni, fiindcă a spus: „În zilele din urmă se va împlini, zice Domnul. Eu voi trimite Duhul Sfânt în lume și voi trimite predicatori. Vor avea loc semne și minuni. În Numele Meu, vor scoate duhuri necurate; vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi sau vor bea băuturi de moarte și nu-i vor vătăma. Dacă își vor pune mâinile peste bolnavi, aceștia se vor însănătoși.”

Biblia a spus: „În aceste zile din urmă, va fi o ploaie timpurie și una târzie.” Astăzi, în toate națiunile, de la Est la Vest, de la Nord la Sud, este o constantă comună și măreață, și anume, vindecarea divină prin puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu a încercat să intre în aceste biserici mari, dar nu a găsit nici un loc. Ei L-au respins și au spus că nu poate să aibă loc, când aceste lucruri se întâmplau deja de câțiva ani. Dar Dumnezeu ajunge în acele locuri umile, la oameni smeriți și needucați, și îi ridică. De ce face El aceasta? Oh, dacă ei ar fi venit prin biserici mari, ar fi avut ceva cu care să se mândrească: „Oh, grupul nostru s-a întâlnit și noi am decis aceasta!” Dar Dumnezeu a ajuns la femei și bărbați care uneori nu pot să-și citească nici numele. Dumnezeu ia ceva neînsemnat și face ceva din el.

Dumnezeu a luat bărbați de felul acela și i-a ridicat în lume, iar astăzi se aude un strigăt de binecuvântări, până acolo încât medicii scriu la ziar că vindecarea divină este adevărată, și oamenii trebuie să recunoască aceasta, pentru că se întâmplă chiar în fața lor. Aleluia!

Noi trăim în zilele venirii Domnului. Noaptea se instalează rapid, predicatorii transpiră în timp ce predică, iar Dumnezeu arată semne și minuni. Se apropie o furtună!  Oh, El vine! Este o furtună și un timp mare de trezire; o vreme cum lumea aceasta nu a mai văzut, o vreme care are loc chiar acum. În toată istoria lumii nu a mai fost un astfel de timp în care Evanghelia puterii lui Dumnezeu să fie demonstrată în fiecare fel în care este demonstrată acum. Prin intermediul radioului și televiziunii, aflăm despre predicatori credincioși care se află pe câmpurile misiunii la hotentoți, africani, în China sau în alte locuri; aflăm despre toate aceste treziri de vindecare, puteri, lucrări, semne și minuni care vin de pretutindeni. În toată lumea nu s-a mai petrecut ceva asemănător.

Prieteni, Dumnezeu a pregătit o cale. El a vorbit despre această cale, iar în dimineața aceasta este aici; El a pregătit dimineața aceasta pentru voi. Această zi este ziua voastră; acesta este timpul vostru, dacă în dimineața aceasta sunteți pregătiți să credeți din toată inima.

Promiteți-I lui Dumnezeu și spuneți-I: „Doamne, nu voi mai pierde vremea pentru că în inima mea s-a întâmplat ceva.” În dimineața aceasta, în timp ce predicam și aduceam Cuvântul, s-a întâmplat ceva măreț. Această parte a avut o însemnătate pentru mine. El a menționat aceste lucruri care nu au fost așa cum am crezut că vor fi.

Avraam a spus: „Noi vom avea un copil.” Și așa a fost.

„Cum veți avea voi acel copil?”

„Soția mea este prea bătrână și medicii au spus că este imposibil să-l avem, dar îl vom avea pentru că așa a spus Dumnezeu.”

Apoi, când Avraam a trecut de ultima lui clipă hotărâtoare și de încercare, a numit locul acela „IeHoVaH-Jireh”, adică „Domnul va purta de grijă pentru o jertfă.”

Unii dintre voi ați venit aici de la distanțe mari și sunteți pe moarte, iar numerele voastre de telefon sunt scrise pe un carnețel mic acasă. Unii dintre voi aveți cancer, alții sunt orbi, surzi, muți, unii au copii mici cu tot felul de probleme. Ce s-a întâmplat? Ce v-a determinat să faceți aceasta? Ce face ca emoțiile unui om  să se manifeste în felul acesta? De ce ați făcut un astfel de lucru?

„Ei bine, noi l-am dus la spital și peste tot.” Ați făcut aceasta pentru că în inima voastră a început să se miște ceva. Ce este aceasta? Dumnezeu a pregătit o cale. Dumnezeu a pregătit și va pregăti o cale.

Mulți dintre voi ați auzit povestea cu acel oposum, care a fost scrisă nu demult în carte. Dumnezeu S-a arătat plin de îndurare față de un biet oposum necuvântător, și nu numai față de el, ci și față de alte animale.

Voi spuneți: „Tu îți faci timp să se rogi pentru un animal? Dacă Dumnezeu îl trimite la mine, da. Dumnezeu este IaHVeH și El lucrează în felul Său, iar noi Îl slujim. Noi suntem slujitorii Lui.

Frate și soră, în dimineața aceasta, Dumnezeu a pregătit o cale desăvârșită pentru vindecarea voastră. Ați știut că odată eu am fost aproape orb? Trebuia să fiu dus de colo-colo de mână. Am purtat ochelari mari și groși, iar capul mi se scutura în felul acesta. Ca să-mi poată tunde părul, era nevoie ca frizerul să mă țină de cap.

Mulți dintre voi îl cunoașteți pe Fred Montgomery, bărbierul din orașul acesta. El îmi ținea capul cu o mână și încerca să mă tundă cu cealaltă, iar eu nu puteam vedea nimic în jurul meu. Uneori, veneam pe străzile din Louisville ținându-mă de garduri, atât eram de orb. Uneori trebuia să aștept să mi se limpezească ochii, pentru că eram într-o stare de nervozitate. Oh, har divin! Cât de măreț este El pentru mine!

Îmi amintesc când au venit frații Mayo aici și mi-au spus: „Domnule Branham, tu ești pe moarte. Este imposibil să poți trece peste aceasta. Boala aceasta se ascunde înăuntrul tău, până în suflet și nimeni nu poate găsi ce anume creează energia care trece prin nerv. Nervul este sufletul tău și el produce gândurile din minte. Este imposibil! Noi avem mii de cazuri asemănătoare și nu putem face nimic. Nu este nici o speranță, domnule, deși nu-mi place să-ți spun aceasta.”

Oh, vai! Când am auzit aceasta am zis: „Slujba mea este pe sfârșite.” Dar Isus a venit cu o vedenie și mi-a spus: „Nu te îngrijora pentru că Eu sunt cu tine. Eu sunt cu tine!”

Medicul acela mi-a spus: „Dacă vei trăi, vei fi doar o umbră de om, în greutate de cincizeci sau cincizeci și două de kilograme.” Dar iată că în dimineața aceasta stau aici, sunt bine și am șaptezeci și șapte de kilograme. Ce s-a întâmplat? Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, a făcut o pregătire la Calvar, iar eu am acceptat-o. De ce a făcut El acest lucru?

El nu a făcut aceasta din cauza mea, ci a făcut-o ca să vă pot vorbi în dimineața aceasta despre vindecarea mea, astfel ca voi să acceptați același lucru și să puteți pune la rândul vostru mărturie. Deci, El a pregătit Pancake, pentru ca Evanghelia Lui să Se răspândească pretutindeni. Credeți astăzi? Dumnezeu a pregătit o cale.

Haideți să ne rugăm un moment cu capetele plecate. Să vină aici sora pianistă pentru un minut. Aș vrea să ne dai tonul încet:

Marele Doctor este aproape

Isus cel înțelegător

El ridică inimile triste în bucurie

Niciun alt nume afară de Isus nu poate face aceasta.

Acum le vorbesc celor care sunt afară din Hristos și care nu Îl cunosc în calitate de Mântuitor personal, celor care nu L-au acceptat niciodată. În dimineața aceasta, în timp ce stați cu capetele plecate, în jurul inimilor voastre Se așază Ceva care vă mișcă inima spunând: „Ceva îmi spune că ar trebui să mă pregătesc, să iau poziție pentru că ziua aceea măreață vine curând. Doamne, îmi ridic mâna, dar nu către fratele Branham, ci către Tine și spun: „Dacă mă vei ajuta, eu Te voi sluji de acum înainte.”

Este aici vreo persoană care vrea să facă aceasta? Ridică mâna și spune: „De acum înainte, Îl voi sluji pe Dumnezeu prin harul Său.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. În ordine. „Doresc ca de acum înainte să-mi închin viața Domnului. Sunt creștin și L-am acceptat deja pe Hristos, dar simt că vreau să fiu un creștin mai bun, de aceea, vreau să-mi ridic mâna și să spun: „Dumnezeule, prin aceasta doresc…”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aceasta este minunat. Dumnezeu să fie cu voi. În timp ce stăm cu capetele plecate, câți dintre voi sunteți bolnavi? Spuneți: „Dumnezeule dragă, Te voi accepta acum. Am o tumoare; am cancer; am aici un copil bolnav.” Nu contează, orice ar fi! „Eu am greșit ceva, Tu știi aceasta, dar accept acest Cuvânt, care este Cuvântul Tău. Tot așa, am venit prin credință să fiu salvat. Dumnezeule, eu cred chiar acum în inima mea. Cuvântul Tău este ancorat în inima mea și eu cred cu adevărat că mă voi face bine, Dumnezeule. Înainte nu am crezut, dar acum cred și mă voi face bine. Îmi ridic mâna, iar prin aceasta Îți spun că cred din toată inima. Eu mă voi face bine.” Vă veți ridica mâinile, voi, cei care sunteți bolnavi? Oh, vai! Uitați-vă la mâini.

Tată ceresc, Tu vezi aceste mâini. Când ești convertit este la fel. Doamne, dacă ei au fost convertiți și au ridicat mâinile pentru mântuire, noi îi vom aduce la bazin și îi vom boteza. Acesta va fi următorul lucru pe care îl vom face pentru că Petru a spus: „Pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2.38). Aceasta vom face, Doamne.

Oamenii aceștia și-au ridicat cu toții mâinile și au spus că Tu le-ai însămânțat inimile. Ei au văzut că Tu i-ai pregătit deja pentru vindecare și sunt gata s-o primească și s-o accepte în inimile lor. Tată, pentru noi a rămas de făcut un singur lucru, să-i aducem aici și să ne rugăm rugăciunea credinței. Ne vom pune mâinile peste ei pentru că Tu ai spus: „Ei se vor însănătoși.”  Nimic nu poate să-i țină departe de vindecarea lor.

Tată, noi credem că prin harul lui Dumnezeu, ne vei trimite acum o adunare de vindecare glorioasă. Ei au acceptat deja lucrul acesta și noi Îți vom fi recunoscători. Noi Te vom lăuda și toată gloria Îți va aparține Ție. Le vom spune și altora și vom merge la casele noastre cu această mărturie. Unii de aici mor de cancer, unii nu văd și alții nu pot umbla. Doamne, ei sunt în tot felul de condiții, dar Tu ești Cel care îndrepți fiecare cale strâmbă. Tu ești aici ca să iei fiecare dezastru și să-l transformi în glorie.

Doamne, ei se golesc de sine și la fel fac și eu. Umple-ne, Doamne, cu Duhul Sfânt; umple-ne cu binecuvântările Tale, pentru ca aceasta să fie o nouă zi. Fie ca Tu să intri de data aceasta în cuptorul încins și să dai la o parte toate valurile din calea copiilor Tăi, ca să-i poți elibera. Împlinește aceasta, Doamne, prin Jertfa lui Isus Hristos de la Calvar, pentru că Îți cerem aceasta în Numele Lui. Amin.

 Marele Doctor este cum aproape

Isus, Cel înțelegător

El înveselește inima tristă,

Oh ascultați Vocea lui Isus!

Prieteni, acesta este un moment măreț în viața mea, este un timp mare pentru mine. Eu sunt tot atât de sigur și încrezător în inima mea că Dumnezeu va vindeca oamenii în dimineața aceasta, cum sunt sigur că stau pe această platformă. Eu cred aceasta. Cred că acest lucru este deja înfăptuit. Eu merg doar să-mi pun mâinile peste ei pentru că El mi-a spus să fac aceasta. Este întocmai ca botezul în apă sau orice altceva.

Aceasta îmi dă încredere și vin cu această încredere pentru voi, deoarece știu că El m-a trimis să fac acest lucru. Eu știu că El m-a trimis să mă rog pentru oamenii aceștia și spun aceasta cu Biblia pe inimă, chiar dacă nu voi mai trăi atât de mult încât să ies pe această ușă. Eu știu aceasta. Știu că nu pot să-i vindec pe oamenii aceștia, pentru că El a făcut-o deja, acest lucru este deja dat, dar El m-a trimis să mă rog pentru poporul Său și să-l încurajez să creadă aceasta.

Haideți să vă arăt dacă acest lucru este sau nu corect. Haideți să luăm mai întâi felul lui Dumnezeu de a lucra. Haideți să ne uităm în jurul lumii: câți zeci de mii de șchiopi, orbi, neputincioși, chinuiți de cancer și alte lucruri au fost vindecați? El a spus că o va face conform Cuvântului Său, așa că vine aici ca să împlinească și să dovedească acest lucru.

Încă ceva. Aici sunt oameni care au fost vindecați. Cu ani în urmă, în acest tabernacol erau doar câțiva oameni. Poate unii dintre ei nu au apucat să vină în dimineața aceasta aici, la serviciul acesta de vindecare, din cauza mulțimii care se înghesuie.

Uitați-vă, acea Lumină de dimineață a apărut pentru prima dată chiar aici, în Jeffersonville. S-a întâmplat de multe ori pe platforma aceasta, chiar aici. Desigur, oamenii au crezut că este fanatism, dar lumea științifică a făcut o fotografie și a spus: „Este Adevărul!”

Eu v-am spus Adevărul, nu-i așa? Recent, ei au făcut acea fotografie în Germania. Voi ați văzut cu toții acele fotografii. Ei au vrut să vadă dacă acea mare cameră germană poate face acele fotografii, așa că au aranjat totul pentru aceasta, iar când a coborât El, au început să ruleze banda și să facă fotografii. Ei au văzut acel lucru venind din ceruri în timp ce s-a revărsat inspirația. Eu i-m spus omului care stătea acolo, cine și ce era, ce s-a întâmplat, cum a condus o mulțime de comuniști și așa mai departe. I-am spus: „Tu nu ești german, ci ești italian.” În timp ce-i spuneam aceasta, germanul de acolo întorcea camera în felul acesta și făcea fotografii.

Apoi, a venit El, S-a coborât și a dovedit ungerea, după care S-a mișcat și a ieșit afară din clădire. Așa este. Acesta este adevărul. De ce se întâmplă aceasta? Pentru voi.

În lumea animalelor, Dumnezeu lucrează în simplitate. Mulți oameni râd de aceasta, dar nu și creștinii. Știați că Dumnezeu cunoaște fiecare vrabie? Știați că îi cunoaște fiecare pană din aripă? El cunoaște toate aceste lucruri și a spus: „Niciuna nu poate să cadă pe pământ fără ca Tatăl să știe aceasta.” El știe unde este fiecare animal micuț și cunoaște fiecare bucățică din tine. El știe și mă asigură de toate acestea. Și pe lângă toate acestea, aseară a venit lângă acest lac. Nu am să uit niciodată. Voi veți vedea acest lucru în ziare, în Vocea vindecării și în celelalte reviste.

Eu am văzut aceasta în timpul acelei Trageri, când El a spus: „Vei cunoaște bolile oamenilor când le vei lua mâinile.” Apoi a venit Tragerea a treia. El a spus: „De ce ai tras așa de tare? De ce ai încercat să explici toate acestea? Tu ai prins un pește, dar este prea mic. Pune momeala și aruncă undița din nou!”

Eu am văzut cum se mișca Lumina aceea în felul acesta, iar El mi-a spus: „Eu te voi întâlni.” Oh, vai! Eu știu aceasta. O știu pur și simplu. Eu sunt mai sigur de lucrul acesta decât sunt sigur că sunt în viață; sunt mai sigur decât sunt sigur de faptul că în dimineața aceasta sunt la acest amvon. Eu știu aceasta. Acum, luați-vă familia de aici, de pe platformă, și duceți-o acasă.

Spuneți: „Dumnezeule drag, în dimineața aceasta vin la Tine și voi fi vindecat.” Eu mă pot ruga pentru voi ca om, iar voi veți spune: „Poate să ajute rugăciunea?” Cu siguranță. Aceasta trebuie să facem. Rugăciunea schimbă lucrurile, rugăciunea credinței salvează bolnavii, nu-i așa?

În biserică, unii sunt puși să se roage pentru bolnavi, alții sunt puși să profețească; unii sunt puși să predice, alții să învețe, nu-i așa? Cu siguranță, noi suntem puși în biserică pentru aceste lucruri. Eu am știut că am venit în lume ca să mă rog pentru bolnavi, dar cu câțiva ani înainte, când am început în acele vremuri moarte, nu am putut să mă rog pentru toți copiii bolnavi ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a ridicat pe Oral Roberts cu slujba lui și sute de oameni de pretutindeni. Când m-am dus în Africa și în alte țări, ei aveau o mare trezire. Oamenii lui Dumnezeu de pretutindeni lucrează împreună, nu unii împotriva altora. Ei sunt într-o mare unitate pentru gloria lui Dumnezeu, încercând să-i vindece pe copiii Lui și să le arate gloria Domnului Isus, după Cuvântul Său. El a promis aceasta.

Predicatorii obișnuiau să ne atace și să se certe cu noi pentru că nu credeau în vindecarea divină. Noi nu mai auzim acest lucru, nu-i așa? Așa este. Ei au fost expuși și s-a văzut cât au cunoscut Scriptura. Apoi, Dumnezeu a venit și a confirmat cu semne și minuni, iar acest lucru a fost îndeajuns.

Câți oameni din afara orașului sunt aici și doresc să se facă rugăciune pentru ei? Puteți să ridicați mâna? Haideți să-i lăsăm pe ei să vină mai întâi, pentru că vin din alt stat. Spoi să vină cei din alt oraș și ultimii, cei de aici de acasă. Să vă aliniați pentru rugăciune.

(Fratele Branham vorbește cu pianistul. Cântați „Crede numai”). Mulți stau în picioare. Unii oameni vin, desigur, ca să vadă ce va face Domnul nostru. Priviți să vedeți ce va face El. Noi știm ce va face: El va face acel Cuvânt real. Da, domnule. Veți vedea ce va face El. El va vindeca bolnavii și pe cei în nevoie; El îi va însănătoși prin puterea și gloria Sa.

Am să vă cer să faceți ceva pentru mine. Vreau ca fiecare dintre voi să vină cu o siguranță deplină, cu credința deplină că Dumnezeu îi va vindeca pe oamenii aceștia din rând. Ei sunt din afara acestui stat, nu sunt din Indiana, iar noi ne bucurăm să-i avem în dimineața aceasta aici. Ei au credință în Dumnezeu.

Câți dintre voi cred că Dumnezeu îi va face bine? Ridicați mâna și spuneți: „Eu cred. Credeți din toată inima.”

Prieteni, noi suntem aici ca să vă ajutăm (Cineva vorbește cu fratele Branham). În ordine, mă voi ruga pentru ei. Vreau ca voi, oamenii care ați venit din afara acestui stat, să credeți. Vreau ca voi să credeți din toată inima că Isus Hristos este Calea pregătită pentru vindecarea voastră. Eu știu că Dumnezeu L-a adus pe Isus în lume pentru vindecarea voastră.

Să țineți minte că eu nu pot să fac nimic, eu nu pot să vă vindec. Singurul lucru pe care îl fac este să urmez porunca pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Voi ați auzit de adunările care au avut loc. Bineînțeles că El este Cel care vă va vindeca. El o va face în dimineața aceasta, apoi veți putea pleca înapoi în statul vostru iubit, bucurându-vă și spunând oamenilor ce lucruri bune a făcut Dumnezeu.

Șchiopii umblă, orbii văd, surzii aud și muții vorbesc. Dumnezeu are puterea să facă toate aceste lucruri, dar vreau ca voi să credeți din toată inima. Singurul lucru pe care pot să-l fac eu este să vă îndemn să credeți din toată inima, apoi să-mi pun mâinile peste voi și să mă rog rugăciunea credinței. Voi trebuie să acceptați aceasta pe baza Sângelui vărsat al lui Isus Hristos, iar Dumnezeu va face restul.

Credeți din toată inima? Sunteți pregătiți să o primiți? Credeți în inima voastră. Cuvântul să aibă întâietate în inima voastră. În ordine.

Vreau ca toți să rămâneți în tăcere sau să murmurați în timp ce ne rugăm împreună ca adunare. Apoi ne vom ruga pentru fiecare pe rând, iar fratele Neville îi va unge cu ulei în timp ce trec pe aici pentru rugăciune. În ordine. Haideți să ne plecăm capetele peste tot, iar din când în când vă vom cere să vi le ridicați.

Tată ceresc, în dimineața aceasta Îți mulțumim pentru Isus. În această dimineață avem acest rând de rugăciune cu tot felul de boli. Eu nu știu ce sunt, dar Tu știi. Doamne, eu am încercat să le spun cum am știut mai bine, că Tu i-ai vindecat deja. Poate unii dintre ei sunt la câteva zile distanță de moarte, dar rugăciunea schimbă lucrurile, Tată.

Tu ai trimis un profet la Ezechia și i-ai spus că va muri, dar el s-a rugat lui Dumnezeu, iar Tu i-ai cruțat viața.

Doamne, eu mă rog din toată inima pentru oamenii aceștia ca să le cruți viața pentru o singură cauză: pentru gloria Ta și pentru ca ei să le spună altora, iar aceia să vorbească mai departe. Ziua Domnului este aproape și noi trebuie să ne grăbim deoarece știm că această Evanghelie trebuie predicată pretutindeni. Ajută-ne astăzi și unge-i pe slujitorii Tăi de aici, unge această clădire, și fie ca mărețul Înger al lui Dumnezeu să Se miște cu putere mare printre noi, invizibil, dar cu toate acestea noi să știm că El este aici. Te rog să-i vindeci pe toți în Numele lui Isus Hristos.

Să fredonăm cu toții încet în timp ce stăm cu capetele plecate. Să cântăm foarte încet „Crede numai”, în timp ce fratele Neville îi unge pe cei bolnavi, după care îi aduce la mine.

„Crede numai, crede numai…”

Fiți cu toții respectuoși. Aici este un om care se bâlbâie, dar dorește să predice Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să fiți respectuoși și să credeți că Dumnezeu va îndepărta această bâlbâială de la el pentru gloria lui Dumnezeu.

Tată ceresc, noi stăm aici în tabernacolul acesta mic și umil, știind că Slava Shekinah a lui Dumnezeu, care a locuit între aripile închise ale heruvimilor, este prezentă și acum aici. Sufletele noastre pot să se elibereze de lucrurile murdare ale lumii în timp ce ne apropiem de Prezența Lui, și putem să simțim și să știm că El este aici. Noi venim cu îndrăzneală știind că am muri dacă nu ar fi fost slava lui Dumnezeu. Sângele Lui pregătește o cale și astfel putem veni cu îndrăzneală la Tronul Tău, sub aripile închise ale crucii.

Dumnezeule, bărbatul acesta, de statură înaltă, care arată ca un adevărat gentleman, dorește să predice Evanghelia. Ce lucru glorios! Satan i-a dat un glas bâlbâit, dar acest om vrea să se mute astăzi ca să predice Evanghelia.

Oh, Dumnezeule veșnic, noi știm că Tu ai folosit în trecut oameni cu o vorbire bâlbâită și gângavă, iar acest om dorește să fie liber pentru că se simte stânjenit din pricina condiției în care se află. Prin meritul Domnului Isus, prin porunca dată de Dumnezeu și prin mărturia Duhului Sfânt, datorită Prezenței lui Dumnezeu, eu îmi pun astăzi mâinile peste el, ca slujitor al Lui, și condamn acest duh în Numele lui Isus Hristos, ca să-l părăsească pe fratele meu. Fie ca acest lucru rău să plece de la el, pentru că umbrește Evanghelia. Fie ca el să meargă înainte și să fie în stare să vestească Evanghelia cu o voce clară și puternică, pentru gloria lui Dumnezeu.

Doamne, îmi pun mâinile peste el, pentru că este slujba Ta, promisiunea Ta. Te rugăm să împlinești aceasta în Numele lui Isus Hristos, pentru gloria lui Dumnezeu. Vreau ca fiecare cap să se plece și nimeni să nu ridice capul până când nu vă spun eu. Vă rog.

(Fratele Branham vorbește cu bărbatul acela). Țineți capetele plecate și ascultați-l pe acest bărbat. Eu Îl iubesc pe Isus. (Bărbatul repetă: „Eu Îl iubesc pe Isus”). Laudă lui Dumnezeu. („Laudă lui Dumnezeu”). Eu voi predica Evanghelia. („Eu voi predica Evanghelia”). Nu aud nicio bâlbâială.

El este vindecat. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Du-te în drumul tău și bucură-te. Haideți să ne ridicăm capetele și să-L lăudăm pe Dumnezeu. Spuneți: „Mulțumesc, Doamne Isuse.” Aici este un bărbat care intră în slujba predicării Evangheliei, un bărbat care a fost cândva bâlbâit. Ce a spus Moise?

Moise a zis Domnului: „Ah, Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară; și lucrul acesta nu-i de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba-mi este încurcată.” (Exod 4.10). Dar Domnul a spus: „Cine a făcut gura omului?”

 Acum credeți? Aveți credință! Puteți să vă plecați capetele pentru încă o persoană? Stați în rugăciune și fiți respectuoși.

(Fratele Branham le vorbește celor bolnavi din rândul de rugăciune).

 Doamna aceasta are ceva probleme într-o parte a trupului. Ea vine din Hamilton, Ohio, și este extrem de nervoasă. Poate este ceva ce voi nu puteți vedea, dar Dumnezeu va face același lucru. Durerile o vor părăsi.

Tată ceresc, ne dăm seama că aici undeva stă Domnul Isus. Sora noastră a străbătut o distanță mare ca să vină aici pentru rugăciune. Ea are probleme în partea laterală a trupului, dar Tu, Doamne, Cel care L-ai ridicat pe Isus, ai făcut aceste pregătiri.

Cu ani în urmă, când eram doar un băiețel, eu am stat sub acel copac, iar Tu ai spus: „Să nu fumezi, să nu bei și să nu-ți pângărești niciodată trupul, pentru că atunci când vei crește, Eu voi avea o slujbă pentru tine!”

  Doamne, Tu ai confirmat aceasta printr-un Înger de Lumină. Ai trimis chiar și animale ca să mă rog pentru ele. Conform promisiunii pe care ai făcut-o acolo la râu, Tu ai înconjurat lumea cu această Trezire, iar femeia aceasta stă aici, înainte noastră, ca să fie eliberată.

Tată, îmi pun mâinile peste această soră, și prin Sângele lui Isus și predicarea Cuvântului o eliberez pe baza Cuvântului lui Dumnezeu și a credinței ei. Eu condamn acest lucru care o deranjează, această umbră întunecată care o face nervoasă și o eliberez de ea în Numele lui Isus Hristos.

Poate nu se vede nimic pe dinafară, dar tu simți că ești eliberată, nu-i așa, soră? Nu te mai doare în partea aceea a trupului, așa-i, soră? Durerile au dispărut și te simți liniștită și calmă.

Aici este doamna din Ohio cu durerea într-o parte a trupului. Poți să ridici mâna. (Femeia spune: „Toate durerile au dispărut.”) Nervii sunt liniștiți, nu-i așa, soră? („Așa este”). Du-te acasă și fii bine. Isus, Fiul lui Dumnezeu, care este în dimineața aceasta aici, te-a făcut bine. Să fii o slujitoare dedicată Lui. Dumnezeu să te binecuvânteze. („Mulțumesc”).

Haideți să spunem: „Laudă Domnului!” Ce se întâmpla dacă trebuia să suferiți în felul acela? În ordine.

Haideți să ne plecam capetele din nou pentru rugăciune. În ordine. (Fratele Branham vorbește cu o doamnă din rândul de rugăciune). Să fiți cu toții respectuoși.

Tată ceresc, doamna aceasta micuță vine neajutorată de la doctori, care au făcut tot ce au putut ca s-o ajute. Fața ei s-a sucit din cauza nervilor. Medicii au încercat să afle ce nu este în ordine, dar nu pot să-și dea seama de ce nu funcționează cum trebuie nervul acela.  Din cauza aceasta, ea este bolnavă din nou. Doamne, oare nu se întâmplă la fel și cu lumea de astăzi? Noi știm că femeia stă neajutorată aici, în prezența Ta, iar ca slujitor al Tău, o aduc la Tine cu toată credința pe care o am și cu cunoștința că cel care a rupt nervul acela este Satan. Este ceva ce medicii nu văd și nu pot să afle, ceva ce face ca nervul acela să-i sucească ochiul și fața, dar Tu poți să îndepărtezi acest lucru, Doamne, pentru că ești IaHVeH Dumnezeu. Tu ești Cel care ai pregătit Jertfa de la Calvar, iar noi o acceptăm.

Pleacă, duh care îi sucești fața și îi chinuiești trupul! Noi venim în Numele lui Isus, proaspăt de la Calvar, de la Cuvânt, te condamnăm și-ți spunem că nu poți să mai rămâi. Femeia aceasta a mers la medici, iar ei au făcut tot ce au putut. Tu poți să te ascunzi de ei, dar nu poți să te ascunzi de Dumnezeu. El știe cine ești, iar ca slujitor și reprezentant al Lui, îți poruncesc s-o părăsești pe sora mea. Ieși afară din ea!

Cuvântul lui Dumnezeu a spus: „Dacă îți vei pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoși.” Acum, tu ești învins prin răscumpărarea de la Calvar. Pleacă de la această femeie în Numele lui Isus Hristos, pentru că o eliberez de sub stăpânirea ta prin slujba în Isus Hristos care ne-a fost dată, să ne punem mâinile peste bolnavi și să scoatem duhurile necurate! Ești un duh necurat și trebuie s-o părăsești, ca să meargă acasă bine prin Numele lui Isus Hristos.

Stând cu capetele plecate puțin mai mult, doamnă Kinzer, dacă nu greșesc (Doamna spune: „Da, domnule”), nimic nu mai poate opri acum vindecarea ta, în afară de credința ta, pentru că noi ne-am rugat și cred din toată inima că ești vindecată.

Vino aici. De unde ești? (Doamna spune: „Din Boston, Kentucky”). Din Boston, Kentucky. Puteți să vă ridicați capetele. Doamna are pe partea aceasta a feței ceva ce merge jos pe gât, un nerv care sare și se răsucește. Ce se întâmplă? Așa cum spune Biblia: „Duhul de surzenie a ieșit din om.” Medicul nu a putut să găsească motivul pentru că era vorba de o operație pe nerv. Nervul este în același loc, dar acolo este ceva care îl face să sară în sus și-n jos, iar medicii nu au putut să afle cauza, desigur. (Doamna spune: „Am fost la treisprezece medici”). Ea a fost la treisprezece medici diferiți, dar Isus Hristos a oprit acest lucru.

Ea a venit aici înaintea voastră și se va face bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră Kinzer. Dumnezeu să te binecuvânteze. Din întâmplare, astăzi este ziua ei, iar ea a spus: „Aceasta este cea mai fericită zi din viața mea.” Priviți-o în timp ce merge, nu este minunat?

Haideți să spunem: „Mulțumiri lui Dumnezeu! Mulțumiri lui Dumnezeu!”

Noi Îl iubim pe Domnul nostru Isus Hristos din toată inima. Aici la tabernacol, am învățat să-L iubim și să ne încredem în El pentru tot ce avem nevoie.

Mulțumesc pentru că vă țineți capetele plecate.  Ei vor aduce următorul pacient în timp ce voi vă țineți capetele plecate în rugăciunea. Este vorba și de rugăciunile voastre.

(Fratele Branham vorbește cu o femeie din rândul de rugăciune).

Sora aceasta vine de departe din Ohio și are probleme cu urechile. Ele curg și îi creează o mulțime de probleme, dar credem că Isus poate să biruiască acel lucru… sau l-a biruit deja, de aceea, venim să revendicăm biruința de la Calvar.

Tatăl nostru ceresc și bun, Ți-o aducem pe sora noastră iubită care a venit din Ohio ca să fie vindecată. Din toată inima și cu rugăciuni îndelungate până seara târziu, Te rog, Doamne, să faci aceasta. Eu știu că pentru noi este ușor să cerem când Tu spui că o vei face, și Îți sunt recunoscător pentru că ai făcut posibil acest lucru.

Noi o aducem la Tine, în Lumina Calvarului, unde Isus a plătit prețul răscumpărării. Tu ai stat atârnat între cer și pământ și ai împăcat cerurile cu pământul prin vărsarea propriului Tău Sânge. Tu Te-ai ridicat de pe pământ și ai murit atârnat în aer, iar Sângele Tău a curs pe pământ ca să păteze crucea veche de la Calvar. Acolo Tu ai rupt împărățiile și l-ai văduvit pe Satan de tot ce-a avut. Tu ai luat-o înapoi și le-ai returnat copiilor lui Dumnezeu moștenirea care le aparținea de drept. Aici, Tu ne dai Viață veșnică; ne dai promisiunea învierii.

Oh, Tată ceresc, acel Sacrificiu a plătit prețul, iar astăzi ai plătit pentru vindecarea ei. Eu stau aici ca slujitor al Tău, împreună cu alte sute de slujitori din această clădire și condamnăm acest diavol care ne ține sora. Prin dreptatea lui Hristos și prin autoritatea Lui de la Calvar, te îndepărtăm de sora noastră și o trimitem acasă în Ohio, și fie ca această stare să nu mai vină din nou la suprafață, astfel ca ea să fie întregită! Cerem aceasta prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin.

Crezi, nu-i așa? (Sora spune: „Da, cred”). Vreau să vii aici.

Puteți să vă ridicați capetele. Sora noastră nu putea să vă arate nimic, pentru că era vorba de urechile ei, dar în dimineața aceasta, noi avem în inimă asigurarea și sunt sigur că Dumnezeu ți-a vindecat sora. Credeți aceasta? Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Amin. Mulțumiri să-I fie aduse lui Dumnezeu.

Putem să ne plecăm capetele din nou în timp ce ne rugăm pentru altcineva? Soră, văd că ai cârje. Cam atât știu despre tine. Haideți să ne rugăm. Plecați-vă capetele numai pentru un moment, în timp ce vorbesc cu sora mea. Care este problema ta? (Sora vorbește cu fratele Branham).

Ești creștină? Tu crezi că ai venit aici la Domnul Isus, nu-i așa?

Sora are probleme cu gleznele și umblă cu cârje. Are și tensiune mare și alte probleme, dar o ducem acum la Isus pentru vindecarea ei. Stați în rugăciune pentru ca rugăciunea să fie primită.

Tată ceresc, sora noastră stă aici. Ea este o femeie tânără, dar dacă ar putea, Satan i-ar provoca un accident vascular. El ar pune-o pe patul durerii; dacă ar fi putut ar fi dat-o la o parte, pentru că nu vrea ca ea să mărturisească împotriva lui. De ce i s-a întâmplat aceasta acestei creștine? De ce? Cineva care nu înțelege poate întreba acest lucru, dar noi știm, Tată, că a fost pentru gloria Ta.

Odată s-a spus: „Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Dar Tu ai răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” (Ioan 9.2-3). 

Noi credem aceasta pentru sora noastră în această dimineață. Noi credem că acesta este motivul pentru care au ajuns în starea aceasta încheieturile ei. Din pricina aceasta, a crescut și tensiunea ei, ca să Îți poți arăta dragostea și bunătatea față de ea, fiindcă vrei să-i dovedești că Tu ești IaHVeH care vindecă bolile noastre.

Dumnezeule, Te rugăm să faci ca tensiunea să-i scadă astfel ca medicii să spună: „Ce s-a întâmplat cu tine?”, iar ea să răspundă: „M-a vindecat Isus.”

Dumnezeule, Te rugăm  s-o faci să umble pe aceste glezne, fără suport, să trăiască și să fie ceea ce dorește să fie.

Tată, Cuvântul S-a dus înainte și în simplitatea Lui a cioplit calea și cu siguranță Și-a făcut loc în inima acestei doamne. Ea își așteaptă vindecarea în timp ce stă aici, iar Tu nu pierzi nicio persoană, de aceea, Te rog să ne vindeci sora și s-o faci bine. Ca slujitor al Tău și ca credincios în Tine, împreună cu acești slujitori ai Tăi, ne aducem sora la Calvar, unde atârnă Domnul Isus. Ce minunat! Pământul este sub El, cerurile deasupra Lui, iar El îl împacă pe om cu Dumnezeu. Noi venim în Numele Lui. Ceea ce o oprește pe această femeie să fie o slujitoare total predată Ție, este diavolul, dar Tu l-ai dezbrăcat de orice drept legal pe care l-a avut. Astăzi el este numai o sperietoare, iar noi nu vom accepta prefăcătoria lui. Nu o vom accepta pentru că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a dat dovada că putem face aceasta, și luăm înapoi ceea ce încearcă să fure de la ea. Noi îi dăm sănătatea înapoi și îi luăm această slăbiciune de la picioare. Luăm această tensiune de sânge, o aducem la starea ei normală și îl mustrăm în Numele lui Isus Hristos și în Lumina Sacrificiului de la Calvar, pe diavolul care a făcut acest lucru.

Ieși afară din ea, Satană! Tu ești rău și nu poți s-o mai ții ostatică. Doamne, Tu, care ai dat acea vedenie aseară și ai spus că vor avea loc aceste lucruri, ești adevărat și nu poți greși.

Stați cu capetele plecate. Soră, singurul lucru pe care pot să-l spun este că fața ta care era roșie și ciudată când ai venit aici, este acum normală. Nu știu dacă te simți calmă și relaxată. Ia să vedem dacă acum poți umbla fără cârje aici pe platformă. În ordine.

Vreau să vă uitați bine. Doamna care era cu fața roșie se simte acum calmă. Uitați-vă la ea cum arată acum. Voi ați văzut cum era fața ei. Acum se simte bine pentru că Dumnezeu a vindecat-o și a făcut-o bine. Ea nu va mai avea nevoie de cârje, oriunde va merge. Soră, acum poți merge. Poți să iei cârja și s-o atârni undeva în casă. Haideți să spunem: „Laudă Domnului!”

În ordine. Haideți să ne plecăm din nou capetele pentru rugăciune. În ordine. Puteți s-o aduceți pe sora?  Care este problema ta, soră? (Doamna vorbește cu fratele Branham).

Sora are artroză și alte probleme interne foarte grave. Eu nu știu ce i se poate întâmpla dacă nu o vindecă Dumnezeu, poate va trebui să treacă prin operație, iar acest lucru poate fi foarte periculos, de aceea, ne rugăm ca Dumnezeu să aibă milă și s-o vindece.

Bunul nostru Tată ceresc, Ți-o aducem astăzi pe sora noastră iubită care vine de departe, din Madisonville, Kentucky, ca să ne rugăm pentru ea. Tu ești Vindecătorul divin, iar eu o aduc în prezența Ta Omnipotentă și măreață. Fie ca puterea și prezența Ta să mustre această artroză veche ce pune depozite de calciu în oasele degetelor, la genunchii și gleznele ei. Ea stă acolo întinsă pe pat, iar cineva o hrănește printr-un tub. Oh, duhule diavolesc, tu împiedici ca viața ei să fie scăpată din această neputință, dar noi o aducem astăzi la Isus Hristos!

Oh, Dumnezeule, eu îmi întăresc propria credință pentru ea, știind că ne-am rugat rugăciunea credinței! Condamn acest diavol și-l alung de la ea prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Elibereaz-o de artroză și de toate celelalte boli, ca să se poată duce acasă și să se facă bine, apoi să depună mărturie prin toată țara, spre gloria lui Dumnezeu.

Satan, tu ai pierdut biruința și Isus Hristos a câștigat, iar ea poate să se facă bine prin Isus Hristos Domnul. Soră, poate că oamenii nu văd nimic, dar eu cred că ești vindecată. Ridică-te în picioare și vezi dacă nu te simți bine după artroză. Te simți bine acum?

Voi puteți vedea cum își mișcă picioarele. Vino aici și poartă-te ca o doamnă micuță. Noi Îl lăudăm pe Domnul Isus pentru toată bunătatea și mila Sa.

Vedeți, este cineva care are convulsii până cade la pământ. (Doamna vorbește cu fratele Branham). Văd că fața lui a fost lovită aici. Soră și tu, frate Wilson, credeți că Isus va îndepărta acel lucru de la copilaș și se va face bine?  Copilașul acesta care stă aici are ceva în neregulă. El a avut convulsii care-l trânteau la pământ, iar micuța lui față și ochii lui micuți sunt învinețiți. Tatăl dorește și el vindecare.

Vreau să fiți cu toții respectuoși în timp ce ne rugăm. Ne vom ruga pentru acest copilaș, apoi vom face o scurtă pauză, după care poți pleca. Vom avea nevoie de numai trei minute, apoi vom face pauză, și vom continua cu încă un grup de oameni. În ordine.

Acum stați cu toții foarte respectuoși. Este copilașul care are nevoie de rugăciune? Dorești și tu? Frate Wilson, sunt încântat să pot să-ți strâng mâna. (Doamna vorbește cu fratele Branham).

Noi ne rugăm ca Dumnezeu să ridice acest blestem de peste copilașul acela mic. Audiență, crezi că în mila Sa, Tatăl nostru ceresc va îngădui ca acest copil micuț să se facă bine și că nu va mai avea convulsii pentru că îl vor părăsi? Crezi că dacă Îi cerem aceasta Tatălui ceresc, El va face aceasta? În ordine. Haideți să ne rugăm.

Care a fost problema ta, frate Wilson? Eu am uitat. (Fratele vorbește cu fratele Branham). În ordine. Acum să stăm cu toții foarte respectuoși. Tată ceresc, Îl aducem pe tatăl acestui bebeluș, la Tine, Cel ce ai venit în lume mai înainte de toate. Acestui copilaș i s-au întâmplat lucruri rele, diavolul l-a biruit în multe rânduri, dar noi îl aducem astăzi în prezența lui Isus Hristos, prin rugăciune. Îl aducem la Calvar, unde Isus a murit ca să aibă toate cele cinci simțuri.

Dumnezeule, Te rugăm să-Ți arăți harul față de el, deoarece credem că lucrurile pe care le facem sunt în acord cu Cuvântul Tău care spune: „În Numele Meu vor scoate duhuri necurate.” Noi credem aceasta. Oamenii mi-au spus să fac sau să spun un anumit lucru, dar când m-am trezit nu mi-am amintit niciodată despre ce a fost vorba. Voi vă amintiți aceasta.

Noaptea trecută El mi-a vorbit printr-o vedenie și aceste lucruri nu au fost făcute publice; ele trebuie primite într-un fel intim. Fratele Cox, care stă aici aproape, a sugerat că cel mai bun lucru ar fi să-i lăsăm pe oameni să vină în felul acesta, și să primesc numai câte o persoană într-o cameră de rugăciune.

Duminica trecută când am fost aici în tabernacol, am făcut același lucru. Toată lumea a stat cu capetele plecate ca să pot merge acolo, la femeia aceea șchioapă de pe targă, și ea a fost eliberată complet.

În dimineața aceasta am spus: „Dumnezeule, ajută-mă să țin adunarea aceasta cu capetele plecate ca să nu se uite.” Dacă îmi pun mâinile peste oameni și toată lumea începe să spună: „Oh, eu simt pe mână…”, atunci toți văd cum au loc aceste lucruri și încep să vină cu imitații firești. Așa este. Același Duh Sfânt care mi-a spus să procedez în felul acesta, mi-a dezvăluit acest lucru, așa că eu am știut deja că ei procedau greșit.

El mi-a spus noaptea trecută: „Din cauza ta au apărut multe imitații! Nu lăsa oamenii să vadă acest lucru.” De aceea am procedat așa în dimineața aceasta. V-am spus aceasta ca să știți și să vedeți că v-am spus adevărul. Observați ce va face Domnul în aceste adunări de trezire spirituală care vor veni. Va fi peste toate așteptările noastre, chiar mult față de ce s-a făcut până acum. Veți vedea. Să țineți minte că eu nu sunt un profet fals. Eu vă spun adevărul pentru că Dumnezeu nu minte, iar voi veți vedea că totul va fi mai măreț decât a fost oricând înainte.

Oameni dragi, mulți dintre voi v-ați aliniat aici pentru rugăciune. Se face târziu și știu că voi vreți rugăciune, iar eu doresc să mă rog pentru fiecare dintre voi.

Doamna aceasta are o fetiță mică ce stă aici, iar o mamă ține în brațe un bebeluș. Noi dorim să ne rugăm pentru ei ca să-i vedem eliberați, nu-i așa? Noi vrem ca fiecare dintre acești băieței care au îngenunchiat aici, să se facă bine. De asemenea, oamenii de acolo din spate și cei cu cancer care sunt pe moarte.

Credem că Isus este aici? Credem noi că El este aici? Credem din toată inima că El ne va face bine pe fiecare dintre noi? Credeți aceasta? El ne iubește pe toți. Lui nu-i pasă ce fel de persoană ești. Soră, El o va vindeca pe fetița aceasta micuță. (O soră spune: „El a început deja”). El a început deja s-o vindece. Binecuvântată să-ți fie inima. De unde vii, soră? Din Crestwoon, Kent.

Haideți să spunem: „Binecuvântat să fie Domnul!” (Adunarea spune: „Laudă Domnului!”). Frate Neville, vino să te rogi. Prietenul meu, fratele Wood, vine din Crestwoon. Frate Woods, îi cunoști? El este contractor. Desigur.

De unde vine bebelușul acesta, soră? Din Gary, Indiana. Tu crezi că vei merge înapoi în Gary și te vei face bine, nu-i așa? Desigur. În ordine. De unde vin băiețeii aceștia? Din Austin, Indiana și cred că vor merge acasă sănătoși, nu-i așa? Desigur.

Trebuie să ne rugăm pentru copilașul acela micuț, soră? De unde ești, din Indiana? De unde? Din New Albany. Crezi că acel copilaș se va face bine? Desigur. Voi credeți că oamenii aceștia se vor face bine?

Haideți să ne unim și să spunem: „Isuse Hristoase, Tu ești viu și domnești.” Gândiți-vă la supremația Domnului Isus Hristos, care a putut deschide ochii acelui bebeluș orb și să-l ajute pe bărbatul acela bâlbâit să aibă curaj și să vorbească.

Dumnezeu este Dumnezeu, nu-i așa? Acestea sunt lucruri minore în comparație cu ceea ce va face El. El va face lucruri mărețe și va continua să le facă până la venirea Sa. Așa este.

Acum vă spun cu ce atitudine trebuie să veniți. Veniți spunând: „Isuse, Tu ești aici. Eu accept vindecarea Ta și cred din toată inima că acum totul este încheiat.” Spune în inima ta, așa cum vii la El să fii mântuit: „Doamne Isuse, mă supun Ție în totul. Nu pot face nimic mai mult. Aici este inima mea, aici este viața mea, mă dăruiesc Ție.” Așa să faceți! Spuneți: „Eu cred, Doamne Isuse.”

Dintr-o dată, Ceva spune aici: „Da, tu crezi. Da, tu crezi.”

De cât timp a fost bolnav fiul tău, frate? De când s-a născut. Care este problema lui? Este retardat. Priviți. Voi știți că diavolul a făcut aceasta. Așa este. Diavolul a făcut aceasta. Dumnezeu poate să-l facă bine pe copilul acesta. Gândiți-vă că eu am văzut zeci de cazuri care acum sunt perfect normali și bine. Și eu am un copil mic și știu ce simți. Să ai curaj!

Amândoi sunteți creștini? Nu sunteți niciunul? Vă veți preda viața lui Isus în dimineața aceasta? Promiteți să trăiți pentru El, dacă Dumnezeu îl va face bine pe copilaș și îl va vindeca? Vei face aceasta, frate? Desigur. Vei face aceasta, soră? Dumnezeu să te binecuvânteze. Voi deveniți creștini când Îl acceptați pe Domnul Isus ca Mântuitor. Noi Îl acceptăm acum ca Vindecător al copilului.

Tată ceresc, ne punem mâinile peste copilașul acesta mic, iar părinții lui sunt doi copii născuți din nou. Ei au trebuit să aibă acest copil ca să vină la Viața veșnică. Poate că dacă nu l-ar fi avut împreună, ei ar fi fost pierduți pentru veșnicie. Copilul acesta a devenit un mic salvator pentru ei, deoarece el i-a adus la Domnul Isus pentru mântuire. Îți mulțumim, Tată și Te rugăm să-i binecuvântezi pentru că sunt copiii Tăi și Te-au acceptat.

Tu ai spus în Cuvântul Tău: „Cine aude cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are Viață veșnică și nu va veni la judecată.” Eu privesc cuplul acesta tânăr și văd cum atârnă Lumina aceea peste ei. Eu am văzut Lumina aceea peste ei când m-am plimbat de-a lungul rândului de rugăciune și am hotărât să vorbesc cu ei în privat.

Ce s-a întâmplat? Tu ai lucrat în inimile lor în momentul acela crucial. Oh, Dumnezeule, Îți suntem atât de recunoscători pentru că ei sunt creștini și îl binecuvântăm pe copilașul lor în Numele lui Isus Hristos. Noi venim la Tine pentru că Isus a spus în Cuvântul Său: „Cereți Tatălui orice în Numele Meu și Eu voi face.”

Noi Îi cerem Tatălui în Numele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ca El să binecuvânteze acest copilaș, iar în următoarele douăzeci și patru de ore să aibă loc ceva, încât mama și tatăl lui să fie în extaz știind că s-a întâmplat și că Isus Hristos Cel regăsit le vindecă copilașul. Împlinește aceasta, Doamne. Eu mustru lucrările diavolului, Tată. Păcatele sunt mărturisite și tatăl și mama copilului sunt creștini.

Satan, tu nu mai ai niciun drept! Totul este terminat, de aceea, prin Sângele lui Isus Hristos, care ne-a îndemnat să facem acest lucru, îți cerem și te scoatem afară din acest copil! Fie ca de acum încolo acest copil să crească și să devină normal și sănătos, în așa fel încât să-i facă pe tatăl și pe mama lui mândri de el. Noi facem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Acum sunteți amândoi creștini în Hristos. Urmăriți schimbarea stării copilului vostru. Unde trăiți acum? În Gary, Indiana. Să mă sunați sau să-mi scrieți în următoarele patru sau cinci zile ca să vedem diferența. Haideți să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru această lucrare minunată.

Eu m-am dus la capătul rândului de rugăciune, unde am început să mă rog și să observ că ungerea și-a făcut prezența în mod minunat. De obicei, eu îi observ pe oameni, dar pun deoparte anumite cazuri până când trebuie să le vorbesc, așa cum s-a întâmplat cu doamna de dinainte. Am văzut Lumina care stătea deasupra acelui cuplu și m-am tot întrebat unde era. M-am gândit: „Este acolo, deasupra acelor oameni.”

Acum ne vom ruga pentru fiecare persoană. Se va face rugăciune pentru fiecare din voi, cât timp mă va lăsa Dumnezeu să trăiesc. Vom începe să ne rugăm ca să putem înainta. O vom face până când vom ajunge la capătul rândului. Frate Fleeman, ai aranjat lucrurile încât să putem înainta prin mulțime? Voi merge acolo și mă voi ruga pentru fiecare din voi. Vreau să-I mulțumiți lui Dumnezeu, cu bucurie, pentru vindecarea voastră.

Pentru oamenii din apropiere, fratele Neville va pregăti difuzarea serviciului de duminica viitoare, dacă voi putea să ajung la timp. În ordine.            – Amin

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *