Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMCALEA ÎNAPOI

Va urma
23/11/1962, seara - Shreveport, LO

Puteţi să vă aşezaţi. (Este dată o prorocie). Amin.

Este minunat să vezi simplitatea cu care lucrează Duhul cu oamenii care se smeresc suficient de mult ca să asculte şi să creadă. Cât Îi suntem de mulţumitori lui Dumnezeu pentru îndemnul pe care ni l-a dat, ca să aşteptăm, pentru că El va face o lucrare printre noi. Îi mulţumim.

Îmi pare rău pentru că aseară v-am ţinut cam mult, dar în seara aceasta voi încerca să mă grăbesc cât voi putea.

Dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară aş vrea să vorbesc despre un subiect special, pe care l-am intitulat: „Noi avem totul în Hristos.” Este un text cunoscut, dar astăzi mi-a venit în minte şi vreau să ne ocupăm de el. Apoi, dacă va fi cu voia Domnului, duminică seara aş vrea să vorbesc despre subiectul: „Numărătoarea inversă”, în legătură cu pregătirea Bisericii pentru plecare. Voi ştiţi că este o numărătoare inversă, şi eu cred că voi putea dovedi cu Scriptura că suntem chiar în desfăşurarea ei. Prin urmare, rugaţi-vă pentru noi.

Dacă nu aveţi o biserică la care să mergeţi, duminică vom fi bucuroşi să vă avem printre noi, dar dacă aveţi biserica voastră, desigur, aceea va avea întâietatea.

Am înţeles că în seara aceasta vom avea şi un mic rând de rugăciune. Billy a spus că a împărţit câteva numere şi cred că ar fi bine să ne rugăm şi pentru bolnavi.

Oamenii mi-au spus de multe ori: „Ar trebui să te ocupi numai de rugăciunea pentru bolnavi şi să laşi celelalte lucruri în pace!” Nu demult, cineva mi-a zis:

„De ce te tot iei de femei?”

„Eu nu mă iau de femei,” i-am răspuns, dar el a continuat:

„Te iei şi de predicatori şi de organizaţiile lor!” Cel ce spunea aceasta este un frate renumit.

„Crezi că nu este biblic ceea ce fac?” l-am întrebat eu.

„Nu!” a răspuns el, după care a adăugat: „Nu te-a chemat Domnul să te rogi pentru bolnavi?”

„Ba da.”

„Atunci de ce nu stai pe aceasta?”

„Păi, pe aceasta stau,” am răspuns eu.

„Dacă eşti chemat să te rogi pentru bolnavi, lasă celelalte lucruri în grija predicatorilor!”

„Dar ei nu o fac, de aceea trebuie s-o fac eu!”

„Păi, foarte mulţi oameni te consideră un proroc.”

„Dar nu sunt proroc”, am răspuns eu.

„Da, dar oamenii cred că eşti şi sincer să fiu, şi eu cred aceasta.”

„Îţi mulţumesc. De multe ori, Domnul îmi arată lucruri care se vor întâmpla şi nu m-a minţit niciodată. El nu mă va minţi niciodată, pentru că este Dumnezeu şi ca urmare, nu poate să mintă!”

„Ei bine”, a continuat el, „dacă eşti slujitorul lui Dumnezeu, de ce nu le înveţi pe femei cum să primească daruri duhovniceşti, în loc să le tot cerţi că-şi taie părul, că poartă pantaloni scurţi şi machiaj? Tu ar trebui să le înveţi lucruri mari: cum să primească daruri şi să facă ceva…”

„Cum să le învăţ Algebra când ele nu ştiu nici Abecedarul? Să înveţe mai întâi aceasta, apoi vom trece şi la altceva.”

Odată, un predicator bătrân s-a dus să ţină o adunare într-un loc. În prima seară a predicat despre pocăinţă; a doua seară a predicat despre pocăinţă; iar a treia, a patra şi a cincea seară, a făcut la fel. Atunci, diaconii l-au aşteptat în spate şi i-au zis:

„Frate, noi apreciem mesajul tău despre pocăinţă, dar nu poţi să ne vorbeşti şi despre altceva?”

„Ba da,” a răspuns bătrânul, „dar mai întâi să se pocăiască toţi, apoi vom trece la altceva.”

Vedeţi? „Când vor păşi în Calea Domnului şi voi vedea că totul este în ordine, voi trece şi la altceva.”

Aş vrea să vă rugaţi pentru mine, deoarece nu spun acele lucruri pentru că sunt rău, voi ştiţi aceasta, ci o fac pentru că sunt plin de râvnă pentru Cuvântul Său. Dacă suntem fii şi fiice de Dumnezeu, ar trebui să ne purtăm ca atare.

Aşa cum am spus, am nevoie de rugăciunile voastre, iar eu mă voi ruga pentru voi. Deci, ne vom ruga unii pentru alţii, şi poate că într-o zi, Dumnezeu ne va aduce pe toţi în ceva măreţ care ne va lua sus din acest haos, pentru că m-am săturat să trăiesc în casa aceasta de ciumă. Voi, nu?

Aseară, după ce am vorbit despre Jubileu şi am chemat la o întoarcere din nou la Cincizecimea originală şi la Cuvânt, am spus că în seara aceasta voi încerca să vă arăt cum putem să ne întoarcem înapoi.

Voi ştiţi că nu poţi să-i pretinzi cuiva să facă ceva, până nu-i explici mai întâi cum trebuie să facă lucrul acela.

Pentru tema din seara aceasta mi-am pregătit un text pe care l-am mai citit şi altădată, dar într-o altă legătură. Cred că se potriveşte foarte bine să-l aduc în felul acesta, pentru că sunt multe căi care duc afară, dar există o singură cale care te aduce înapoi.

Odată, când eram în munţi cu nişte oameni, unul dintre ei s-a rătăcit. Altul l-a strigat, iar el i-a răspuns.

„Cum te-ai băgat acolo?” l-a întrebat primul.

„Pe drumul acela,” a răspuns cel rătăcit.

„Ei bine, atunci aceea este calea pe care poţi ieşi afară!”

Acum, haideţi să citim din 2 Împăraţi 1.1-3, de unde voi lua subiectul: „Calea înapoi.”

Moab s-a răzvrătit împotriva lui Israel, după moartea lui Ahab.

Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.”

Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei şi spune-le: Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?”

  L-am auzit pe fratele Moore vorbind acum câteva minute. El nu a ştiut că voi vorbi despre textul acesta, despre balsam, de aceea voi citi şi textul citit de el, din Ieremia 8.22:

Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?

Vedeţi, este o întrebare: „Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”

Aş vrea să vă spun că suntem cei mai fericiţi oameni, pentru că avem parte de un timp atât de măreţ de părtăşie şi nădăjduiesc că Domnul nu va lăsa nici o persoană să plece din locul acesta fără să fie salvată şi fără botezul Duhului Sfânt, ci fiecare va fi umplut cu Duhul Sfânt şi fiecare bolnav va fi vindecat. Noi aşteptăm aceasta pentru că credem.

Povestea noastră din seara aceasta, începe cu un popor care s-a depărtat de Dumnezeu. Fraţilor, dacă stau să mă gândesc, aceasta este cea mai mare nenorocire care i se poate întâmpla unui credincios: să se depărteze de Dumnezeu.

Împăratul Ahazia s-a îndepărtat de Dumnezeu pentru că a avut o creştere şi o îndrumare greşită. Mama lui fusese păgână, iar tatăl său, Ahab, fusese un israelit decăzut. Cu asemenea părinţi nu este de mirare că nu fusese educat să urmeze calea Domnului.

Dumnezeu nu s-a lăsat niciodată fără un martor, ceea ce înseamnă că şi în zilele acelea a avut unul, dar Ahab l-a urât. Martorul acela se numea Ilie şi era profet. Şi mama lui Ahazia, Izabela, l-a urât, dar cu toate acestea el era slujitorul Domnului.

Dumnezeu are întotdeauna, undeva, oameni spre care poate să arate şi să spună: „Aceştia sunt!” Oh, aş vrea să fiu şi eu din numărul acelor oameni! Sunt sigur că noi toţi am dori aceasta, pentru că aceasta este dorinţa fiecărei inimi. Noi toţi am vrea să fim din numărul oamenilor despre care Dumnezeu spune: „Acesta este poporul Meu, priviţi la el! Ei sunt exemplul a ceea ce sunt Eu, iar Viaţa Mea Se reflectă prin ei pentru că Mi s-au predat pe deplin.” Ce lucru minunat!

Cât de mult se bucură Dumnezeu când vede că are pe cineva în care să aibă încredere, iar în zilele acelea îl avea pe Ilie, care era un bărbat binecuvântat de Dumnezeu.

Binecuvântarea materială nu înseamnă întotdeauna că eşti în ordine cu Dumnezeu, deoarece El îi dă propăşire şi celui rău.

Ahazia a urmat întocmai calea tatălui şi a mamei sale, ceea ce înseamnă că era greşit, iar într-o zi a căzut printre zăbrelele odăii sale şi s-a îmbolnăvit. Poate şi-a zdrobit ceva înăuntru şi avea hemoragie internă sau poate a făcut vreo infecţie; poate şi-a rupt oasele sau şi-a perforat plămânii de era atât de bolnav. Desigur, era destul de grav dacă a ajuns să se întrebe dacă va mai trăi sau nu. Dar vedeţi, în loc să facă ce trebuia, el a trimis nişte soli, probabil vreun slujitor apropiat în care avea încredere, la un ghicitor, la un diavol, la un beelzebul, ca să-l întrebe pe dumnezeul Ecronului ce va fi cu el și acesta este un lucru cât se poate de urât pentru un bărbat care se pretindea împăratul unui popor duhovnicesc, al unui popor care credea în Dumnezeul cel Viu. Totuşi, în loc să întrebe pe cine ar fi trebuit, s-a dus să consulte pe altcineva. Ahazia cunoştea legile, iar în ţară erau preoţi, erau biserici mari, dar mai presus de toate era un profet care avea Cuvântul Domnului. Totuşi, în loc să facă ce trebuia, el a dorit să urmeze calea greşită, calea cea mai populară.

Cred că aceasta este problema şi astăzi. Noi vrem să urmăm calea cea mai populară. Vedeţi? Oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, dar El le face o cale ca să se poată întoarce înapoi, dar ei refuză să-L asculte. Atunci Dumnezeu îi întreabă: „De ce nu vrei?”

Fraţilor, eu prefer să repar totul aici, decât să fiu întrebat într-o zi, la judecată, de ce nu am făcut-o.

Cuvântul spune că „Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.” (1Timotei 5.24). Eu vreau ca păcatele mele să meargă înainte, mărturisite, deoarece doresc să fiu în ordine când vine timpul acela.

După cum spunea un frate de culoare: „Eu am vorbit cu Domnul cu mult timp în urmă şi I-am spus că vreau să am calea curată, deoarece nu doresc să am necazuri când voi ajunge la Râu”, şi cred că aşa gândim fiecare.

Acest împărat putea să afle de la Domnul ceea ce dorea să ştie, dar a refuzat această cale. Cu toate acestea, Dumnezeu a urmat calea dată de El, adică i-a vorbit prin profetul Său.

Poate că împăratul a privit la faptul că acest „cap pleşuv” nu era bine văzut printre oameni, deoarece mesajul lui condamna, lovea şi împingea tot timpul. Dar Ilie era profet, iar Cuvântul Domnului venea la el. El era profet şi trebuia să stea numai pe ceea ce spunea Cuvântul, de aceea când era călcat Cuvântul, nu mai rămânea decât mustrarea. Aşa este.

Profetul nu voia să fie atât de aspru, dar el trebuia să ia poziţie, deoarece nu era împins de propriile sale gânduri, ci de Duhul lui Dumnezeu. Aşa ar trebui să fim cu toţii: călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. Dacă suntem călăuziţi de El, vedem păcatul, iar aceasta ne face să ne simţim rău.

Voi ştiţi că odată inima lui Dumnezeu a fost foarte mâhnită pentru că l-a făcut pe om, deoarece păcatul se înmulţise foarte mult pe pământ.

Aşadar, Dumnezeu avea o cale prin care împăratul putea să afle ceea ce dorea, dar el nu a urmat acea cale, ci a ales calea populară, calea aleasă de oameni.

Nu-mi place că trebuie să spun aceasta, dar am văzut acele sloganuri: „America, înapoi la Dumnezeu!” sau: „Înapoi la ceasul lui Dumnezeu!” şi alte lucruri de felul acesta. Problema este că ei vor să se întoarcă la El în felul cum le-a arătat un om; vor să se întoarcă cu felul lor de gândire şi cu felul lor de a face lucrurile, dar aproape întotdeauna se dovedeşte că aceasta este contrar cu ceea ce cere Dumnezeu, de aceea, El îi va întreba într-o zi: „De ce ai procedat aşa?”

Unii preşedinţi au spus: „Vom ţine cincisprezece minute de rugăciune!” Şi aşa au făcut, iar în timpul rugăciunii  se opreau toate maşinăriile.

Fraţilor, aşa nu vom ajunge nicăieri, deoarece este nevoie de o separare; este nevoie de o moarte şi de o naştere din nou. Nu ajunge o oră de rugăciune, ci este nevoie de atâta rugăciune până te întorci înapoi. Este nevoie de o aducere înapoi, de o întoarcere la faptele de credinţă.

Aceasta nu este ceva ce vă imaginaţi, nici o repetare a crezului sau a părerilor unui om, ci este cunoaşterea lui Isus Hristos însuşi. Vedeţi? Este nevoie să-L cunoaşteţi pe El, nu numai Cuvântul, pentru că dacă Îl cunoaşteţi pe El, cunoaşteţi şi Cuvântul, pentru că El este Cuvântul. Voi trebuie să vă întoarceţi înapoi la acea realitate.

Dumnezeu vrea să Se descopere pe Sine prin copiii Săi, dar biserica vrea să se descopere pe sine prin mulţi membri, prin mulţimi mari, prin oameni mai bogaţi, mai bine îmbrăcaţi sau mai învăţaţi. Aceasta ne-a dus în haosul în care ne aflăm.

Am fi mai bogaţi dacă n-am avea un serviciu şi ne-am duce de la o casă la alta, ca să vedem dacă nu vom primi ceva de mâncare. Aş prefera să văd biserica în starea aceasta, şi plină de Duhul Sfânt, decât s-o văd îmbrăcată bine şi lustruită, dar murind în Duhul.

Dumnezeu are o cale, dar noi o refuzăm şi nu vrem să ne întoarcem în felul în care ne-a spus El s-o facem.

Acelaşi lucru l-a făcut şi Ahazia. El era la fel cum suntem mulţi dintre noi astăzi: era prea încăpăţânat. El ştia bine că Ilie era acolo, în pustie, dar cu toate acestea, nu a vrut să apeleze la el; ştia că în ceruri era un Dumnezeu viu, dar a preferat să urmeze calea cea mai populară.

El a vrut să meargă la Ecron, să consulte unul dintre idolii neamurilor pentru că, fiind împărat, nu voia să coboare atât de jos încât să devină nepopular pentru că umblă cu oamenii aceia simpli. Aceasta este problema şi cu femeile noastre de astăzi. Oamenii obişnuiesc să vorbească despre creştinism zicând: „Eu aparţin de cutare sau cutare…”, dar nu este nici o legătură între una şi cealaltă. Tu poţi aparţine la cutare sau cutare organizaţie, dar aceasta nu înseamnă că eşti creştin.

Creştinismul nu înseamnă aderarea la o biserică, ci „a fi creştin” înseamnă „a te naşte în Trupul Lui, în Familia Lui.” Înţelegeţi? Tu eşti creştin prin naştere.

Dar este mult mai popular să spui: „Sunt metodist, baptist, prezbiterian, penticostal sau altceva de felul acesta”, decât să spui: „Sunt născut din nou din Duhul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt a venit peste mine şi m-a făcut o făptură nouă în Hristos.” Aceasta-i adevărata cale, dar împăratul dorea să fie popular.

Această cale este urmată şi de oamenii de astăzi. Oh, voi puteţi ţine treziri de-a lungul ţării; puteţi avea tot felul de sloganuri, cum ar fi: „Cu un milion mai mulţi decât în anul cutare!”; puteţi avea tot mai mulţi membri şi tot mai educaţi, pentru că, cu toate acestea vă depărtaţi tot mai mult de El.

Totuşi, Dumnezeu are o cale înapoi, iar eu aş vrea să vă vorbesc puţin despre ea, deoarece trebuie să vă întoarceţi înapoi în felul în care o cere Dumnezeu.

Haideţi să vorbim puţin despre împăratul Ahazia. Motivul pentru care nu a vrut să se întoarcă la Domnul, a fost încăpăţânarea. El avea propriile căi pe care voia să umble, iar dacă era vorba de o întoarcere, voia s-o facă în modul cel mai popular. De aceea, nu a vrut să urmeze calea dată de Dumnezeu pentru el, ci l-a ignorat pe profet. El nu a vrut să meargă la prorocul Ilie deoarece, fără îndoială, acesta i-ar fi spus: „Pocăieşte-te! Pune-te în rânduială cu Dumnezeu, pentru că nu eşti potrivit să fii împărat!” Desigur, el i-ar fi smuls penele în faţa oamenilor şi, vai, ca împărat n-ar fi putut să suporte aşa ceva. Cum să i se facă aşa ceva, când putea fi popular printre oameni şi să aibă un nume mare şi vestit?

O, cât le place oamenilor să fie lăudaţi! Aşa s-a gândit şi împăratul: că ar putea fi privit de ceilalţi oameni ca fiind un bărbat lustruit.

Nădăjduiesc că citiţi printre rânduri, ca să înţelegeţi ce vreau să spun. Acesta este motivul pentru care nu a putut să meargă la profet ca să-i spună adevărul, ci şi-a trimis slujitorii în altă parte, zicând: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.” (2 Împăraţi 1.2).

Fraţilor, Dumnezeu cunoaşte inima fiecărui om; îi cunoaşte intenţiile, de aceea nimeni nu se poate ascunde de El. Nu, domnilor.

Astfel, El i-a spus lui Ilie: „De ce face împăratul lucrul acesta rău? Oare nu este Dumnezeu în Israel? Nu este profet? Cum poate face aşa ceva, el, care este un israelit?”

Eu mă întreb de ce bărbaţii şi femeile acelea, încearcă să-i adune pe oameni în părtăşia unei denominaţiuni, în loc să-i aducă înapoi la Temelia originală? Ei ştiu aceasta, dar este mult mai popular să spui: „Eu aparţin de cutare sau cutare biserică. Sunt doctorul Cutare de la biserica Cutare. Am pregătirea cutare şi licenţe în psihiatrie şi în litere.” Oh, toate acestea nu înseamnă nimic înaintea Lui!

Noi nu ştim nimic despre Ilie, nu ştim dacă a avut sau nu, L.L.D. sau un Ph.D., pentru că el a venit în scenă, a spus ce a avut de spus, după care a dispărut din nou.  Nu se ştie cine a fost tatăl său, cine a fost mama sa, nu se ştie nimic despre el. Dar Dumnezeu l-a cunoscut. El a găsit în Ilie, un om pe care putea să-l folosească după voia Sa şi care nu se temea de nimic. Chiar dacă toată naţiunea a fost împotriva lui, Ilie i-a spus albului, alb şi negrului, negru.

Dumnezeule, trimite-ne un alt Ilie! Trimite-ne pe cineva care nu se teme; pe cineva care nu are nevoie de laudele şi de onorurile oamenilor; pe cineva care priveşte numai la Dumnezeu, care Îl crede pe El şi vorbeşte numai Adevărul. Când va veni acest bărbat, el va proceda exact aşa, iar Dumnezeu va dovedi că aduce Adevărul Său.

Spuneţi-mi, rugăciunea cărui alt om putea închide cerul? Putea face aceasta dumnezeul Ecronului? Putea să facă dumnezeul Ecronului lucrările pe care le făcea Ilie? Cu siguranţă că nu. Aceasta dovedeşte că Dumnezeul cel viu era de partea lui Ilie, dar împăratul acesta era atât de băţos şi de umflat, încât nu a putut să se coboare la un astfel de lucru.

Atunci, Ilie s-a încins şi s-a aşezat pe drumul pe care aveau să treacă solii împăratului. El nu avea o haină preoţească, ci era îmbrăcat foarte sărăcăcios, cu o piele de oaie, avea chelia arsă de soare şi câteva şuviţe de păr care îi atârnau pe umeri. Probabil că dacă ar fi cerşit la uşa voastră, l-aţi fi alungat de acolo. Biblia spune că era păros peste tot şi că avea doar o bucată de piele înfăşurată în jurul trupului. Nu prea semăna cu costumul unui predicator, nu-i aşa? Mai mult, el nu putea să arate în ce părtăşie umbla; dar, frate, avea părtăşia în adâncul inimii, deoarece era în părtăşie cu Dumnezeu şi-L avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Nu prea aveai la ce să te uiţi dacă îl priveai, dar în trupul acela slăbănog bătea o inimă care trăia pentru Dumnezeu şi în care locuia Dumnezeu.

Deci, Ilie stătea în mijlocul potecii şi privea cum se apropie solii împăratului. Probabil că atunci când au ajuns aproape de el, le-a zis: „Întoarceţi-vă şi întrebaţi-l de ce a făcut lucrul acesta? Oare nu este Dumnezeu în Israel? Nu avea un profet pe care putea să-l întrebe cu privire la problema lui? Să-i spuneţi că pentru că a făcut lucrul acesta, nu se va mai da jos din patul lui, în care s-a suit, ci va muri!”

O, Doamne, El va lucra în felul Său, indiferent ce vor încerca să facă oamenii! Da, Dumnezeu o va face. El Îşi va îndeplini Planul, iar noi nu vom putea să-l oprim cu nimic. Nici măcar nu Îl vom putea împiedica, fiindcă El o va face oricum.

Dumnezeu va avea o Biserică. Pe mine nu mă interesează părerea celor care spun că nu o va avea, şi nu mă interesează nici cât de mulţi necredincioşi se ridică; eu ştiu că Dumnezeu va avea o Biserică fără pată şi fără zbârcitură.

Haideţi să ne luptăm şi să fim o parte din Ea!

Dumnezeu are slujitorii Săi în toată lumea, şi chiar dacă toţi vor fi respinşi şi aruncaţi în închisori, chiar dacă vor fi alungaţi din oraşe, El va avea totuşi Biserica Sa.

Aşa cum spunea Ioan Botezătorul: „…Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” (Matei 3.9).

Deci, Ilie i-a întors pe solii împăratului înapoi, iar când au ajuns la el, împăratul i-a întrebat: „Pentru ce v-aţi întors?”

Şi solii i-au răspuns: „Un om s-a suit înaintea noastră şi ne-a zis: „Întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimis şi spuneţi-i: Aşa vorbeşte Domnul: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?” De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri”.”

Ahazia le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?”

Şi ei au răspuns: „Păi, era un om cu o înfăţişare tare ciudată! Era plin de păr peste tot şi era încins la brâu cu o bucată de piele.”

Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, Tişbitul.” (2 Împăraţi 1.5-8). El ştia că ceva nu era bine; ştia că dacă a venit Ilie şi le-a spus solilor săi: „Spuneţi-i: „Aşa vorbeşte Domnul: nu  te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri”,” oh, vai, aceea era cu adevărat ceva!

Este ca şi când un pacient refuză să ia medicamentul prescris de medic. Poate că este atât de aproape de vindecare, că ar ajunge până la pragul medicului şi ar muri acolo. De ce? Pentru că a refuzat să primească remediul dat.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru biserică: ei se aşază pe scaune şi mor păcătoşi şi necredincioşi, dar aceasta nu se întâmplă pentru că n-ar fi nici un remediu, ci pentru că refuză să-l primească.

Fraţilor, încă mai este balsam în Galaad; încă mai este o mulţime de Duh Sfânt, dar problema sunteţi voi, pentru că nu vreţi să-L luaţi!

Isus a spus că cel bolnav are nevoie de doctor, dar ce se întâmplă dacă vine doctorul, iar bolnavul refuză să-l asculte? Cu ce mai poate fi ajutat? Noi avem nevoie de Marele Doctor, dar ca pacienţi ai Săi, trebuie să luăm Doctoria dată de El, pentru că lumea în care trăim este bolnavă, biserica este bolnavă şi totul este bolnav.  Deci, dacă pacientul moare pe pragul medicului, din cauză că a refuzat tratamentul dat de el, iar medicul dovedeşte că exista medicamentul salvator, nu mai puteţi da vina pe medic. Înţelegeţi? Poate că pacientul stă pe treptele medicului şi spune: „Voi intra acolo!” Păi, de ce să nu intre dacă acolo este remediul pentru el?

Dacă aveţi o anumită boală, el are un cabinet medical dotat cu cele necesare ca să ucidă acea boală şi, desigur, vă va da un medicament care o va ucide.

Priviţi! Aici sunt mulţi care au fost vindecaţi. Ei au avut diferite boli, dar acum nu le mai au, dar sunt  unii care stau pe treptele doctorului şi spun: „Ei bine, am venit până aici, aşa că dacă vrea să mă vindece, să iasă afară şi s-o facă!” (Acesta este un exemplu).

O, nu, nu! Nu este aşa. Dacă stai acolo, vei muri pe trepte, dar nu va fi vina medicului, ci a ta, pentru că te încăpăţânezi să iei doctoria.

La fel este şi cu biserica. Noi avem o mulţime de Scripturi, deci avem „Leacul” care poate îndrepta biserica. Avem remediul care vă va trimite înapoi, acolo unde aţi fost acum cincizeci de ani, dar este nevoie ca voi să vreţi să-L luaţi. Voi trebuie să doriţi să vă faceţi bine, să vă vindecaţi de această boală duhovnicească.

Noi avem în ţară vaccinul Salk, iar medicii i-au rugat pe toţi tinerii şi bătrânii să-l ia ca să scape de groaznica poliomelită. S-au dus cu miile şi l-au făcut, dar ştim cu toţii că sunt unii asupra cărora va avea efect, pe când pe alţii nu-i va ajuta; depinde cum suntem făcuţi fiecare.

Apoi, avem penicilina. Eu am un buzunar un bileţel pe care scrie că în caz de accident, nici un medic nu are voie să-mi facă penicilină, deoarece mă poate omorî. Vedeţi? Pe unii îi ajută, în timp ce pe alţii îi poate omorî, deoarece serul acela nu are acelaşi efect la toţi oamenii.

V-aţi gândit cum au găsit ei acest ser? Cercetătorii au citit tot felul de cărţi, iar chimiştii au încercat tot felul de combinaţii, au luat diferiţi germeni şi i-au amestecat până când au obţinut formula care salvează viaţa pacientului.

Când au obţinut serul, au luat un cobai şi au experimentat produsul obţinut pe el, ca să vadă cum acţionează asupra oamenilor.  Desigur, el nu va acţiona a fel în toate cazurile, dar vreau să vă spun ceva: ceea ce face Dumnezeu, acţionează la fel asupra fiecăruia: îl ajută pe fiecare pacient al Lui.

Şi noi vedem că în textul citit, Dumnezeu pune o întrebare: „Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?” (Ieremia 8.22). Și „Fiica poporului Meu” este biserica. Fraţilor, aici Domnul ne vorbeşte nouă: „Fiica poporului Meu nu s-a vindecat de boala ei. Oare aceasta se datorează faptului că nu mai este nici un doctor şi nici un leac alinător?”

Astăzi, ştiinţa medicală, pe care o salut pentru aceste mari descoperiri, ne-a spus că dacă nu luăm aceste vaccinuri, ne putem îmbolnăvi de unele boli extrem de periculoase. Am putea să ne pierdem chiar şi viaţa.

Fraţilor, noi trăim într-un timp al păcatului şi al bolilor. Avem mai multe boli ca oricând în istoria omenirii şi aceasta din cauză că avem mai mult păcat decât a fost înainte. De acolo vine boala: este consecinţa păcatului. Vedeţi? Înainte ca să fie boala a fost păcatul, iar consecinţa păcatului a fost boala şi moartea. Cu cât se înmulţeşte păcatul, se înmulţesc şi bolile.

Noi avem cei mai buni doctori de până acum, avem cele mai bune medicamente, avem cele mai bune spitale şi cei mai specializaţi oameni, dar cu toate acestea, avem şi cele mai multe boli din toate timpurile. De ce? Pentru că avem mai mult păcat ca oricând. Avem mai mulţi oameni, iar când încep să se înmulţească oamenii, se instalează păcatul şi violenţa.

Priviţi aceste oraşe pline de păcat. Dar şi oraşele aşa-zis duhovniceşti sunt pline de păcat.

Medicii ne-au spus că cel mai mare ucigaş ar fi boala de inimă. Eu nu vreau să-i contrazic pentru că nu sunt medic, însă vreau să vă spun ceva: ucigaşul numărul unu nu este boala de inimă, ci păcatul.

Mulţi oameni vin şi-mi spun: „Frate Branham, tu eşti prea dur, deoarece este imposibil să nu păcătuim câte puţin în fiecare zi.”

Altcineva mi-a zis: „Frate Branham, te-am auzit condamnând păcatul.”

„Eu cred că oamenii nu ar trebui să fumeze,” i-am răspuns eu, „Cred că omul trebuie să fie sfânt după trup, suflet şi duh.”

„Bine, dar eu trebuie să fumez. Doar puţin, dar trebuie s-o fac.” Vedeţi?

Alţii spun: „Trebuie să particip la petrecerea organizată de companie, ca să-mi păstrez slujba.”

Apoi vin femeile şi spun: „Trebuie să-mi tai părul şi să îmbrac haine de ultima modă ca să-mi păstrez poziţia în biserică. Dacă nu o fac, celelalte femei vor spune că sunt demodată.”

Iertaţi-mă, dar am să vă spun ceva: Aceasta este prostituţie penticostală. Şi ştiţi care este motivul pentru care fac ei aceste lucruri? Pentru că au refuzat să primească Vaccinul, Serul dat de Dumnezeu împotriva păcatului şi a lucrurilor lumii. Aşa este.

Acum am să vă spun care este calea de întoarcere.

Fraţilor, dacă vreţi să vă întoarceţi înapoi, trebuie să vă lăsaţi „vaccinaţi”. Trebuie să luaţi Leacul, Serul lui Dumnezeu. Şi ştiţi care este acesta?

Voi trebuie să faceţi o cură dublă împotriva păcatului, administrându-vă sângele lui Isus Hristos. Înţelegeţi? Singurul Său Fiu, vă curăţă de păcat şi vă umple prin botezul Duhului Sfânt. Numai primind aceste elemente păşiţi pe calea de întoarcere.

Odată, un predicator mi-a spus: „Frate Branham, eu cred cu adevărat că botezul cu Duhul Sfânt, despre care vorbeşti, este Adevărul. Biserica mea învaţă despre El, dar noi credem că L-am primit atunci când am crezut. Biblia spune că în momentul când Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, a fost socotit neprihănit, ceea ce înseamnă că şi cu noi este la fel.”

„Este adevărat”, am răspuns eu, „dar după ce l-a socotit neprihănit, Dumnezeu i-a dat pecetea tăierii împrejur, ca dovadă că i-a primit credinţa. Deci, dacă nu ai primit încă Duhul Sfânt, înseamnă că Dumnezeu nu ţi-a recunoscut credinţa.” Aşa este. Noi suntem copiii lui Avraam.

Atunci bărbatul acela mi-a zis: „Frate Branham, dacă aş face aceasta, aş fi dat afară din biserică.”

„Şi ce-i dacă te-ar da afară? Şi pe mine m-au dat.”

„Păi, eu… eu nu pot face aceasta,” a răspuns el.

„Spune-mi, de ce nu poţi s-o faci?”

„Păi, nu voi mai putea merge să predic la nici o adunare.”

„Nici vorbă! Dacă Dumnezeu te-a chemat să predici Evanghelia, El ţi-a pregătit şi un loc în care poţi merge s-o predici. Şi nu numai atât, ci a pregătit şi pe cineva ca să te asculte. Sigur că da. Va fi cineva care să te asculte, chiar dacă vei sta la colţul străzii.”

„Dar mă vor arunca în închisoare dacă fac aceasta,” a spus el.

„Atunci vei predica întemniţaţilor, aşa cum a făcut şi Pavel.” Da, domnilor. Tu spui că trebuie să faci aceasta, dar nu este adevărat. Tu nu trebuie s-o faci.

Dar ştiţi de ce fac ei aceasta? Pentru că nu au primit Vaccinul, nu au primit Leacul. Dacă L-ar fi primit, în El este Ceva care vindecă teama pe care o au. Leacul acela conţine Ceva care vă face să vă îmbrăcaţi şi să vă purtaţi ca nişte doamne; este Ceva care vă face să trăiţi ca un creştin adevărat; este ceva care vă face atât de plini de Dumnezeu, încât veţi mărturisi de pe vârful caselor îndurarea Sa. Dar puteţi face aceasta numai dacă luaţi Vaccinul, dacă vi se injectează Antidotul.

Dacă sunteţi bolnavi, aveţi de făcut un singur lucru: să luaţi Remediul şi atunci veţi scăpa de ea. Aceasta este singura cale de a vă întoarce înapoi, la sănătatea normală a unui creştin. Biserica este bolnavă, este slabă şi anemică. Ea suferă de o boală pentru care nu există nici un remediu pământesc. Educaţia n-o poate ajuta, deşi au încercat şi posibilitatea aceasta. Urmarea a fost că au ajuns şi mai rău.

Fraţilor, există o singură cale înapoi, iar aceasta este Sângele lui Isus Hristos, este Vaccinarea cu Sângele Lui.

Întoarceţi-vă la Hristos! Întoarceţi-vă la Duhul Sfânt! Întoarceţi-vă înapoi la Viaţa veşnică!

Unii spun: „Eu trebuie să fac cutare lucru ca să-mi menţin poziţia printre oameni.” Voi nu trebuie să faceţi nimic, pentru că dacă faceţi ceva, dovediţi că sunteţi superficiali şi laşi.

Un predicator care stă la amvon şi face compromisuri şi cedează Cuvântul lui Hristos, din cauza unei grămezi de episcopi care îi spun: „Trebuie să faci aceasta, pentru că altfel te vom da afară din părtăşia noastră!”, este un laş.

Frate, stai acolo şi spune Adevărul oricare ar fi preţul! Priviţi-l pe fratele nostru Ştefan, cum a stat plin de Duhul Sfânt înaintea Sinedriului şi cum l-a înfruntat fără frică. În capitolul şapte din Fapte, scrie că ei l-au omorât pentru că le-a spus Adevărul.

Biblia spune că Duhul Sfânt a venit peste el, iar faţa lui a strălucit ca faţa unui înger. El le-a spus:

Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.” (Fapte 7.51).

Ştefan ştia pe ce stă, îşi cunoştea poziţia. Chiar dacă faţa lui nu a mai strălucit, un înger ştie ce face pentru că el este un mesager însărcinat de Dumnezeu.

Acolo erau o mulţime de „lupi” care urlau şi-l condamnau pe acel bărbat sfânt, din pricina predicilor pe care le ţinea, dar el le-a zis fără frică: „Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.”

El le arăta calea înapoi, spre Dumnezeul care a despicat Marea Roşie şi a trimis urgiile împotriva Egiptului, dar ei nu voiau să apuce acea cale înapoi, aşa că au luat pietre şi l-au omorât pe mesager. Să ştiţi însă, că nu scăpaţi aşa uşor, pentru că acel lucru rămâne înaintea voastră şi vă condamnă.

Şi iată că unul dintre martorii care au asistat la uciderea lui Ştefan, a devenit curând unul dintre ai Lui. Mă refer la Pavel. Aşa este.

Vedeţi, ei n-au încercat Antidotul. Şi ştiţi de ce nu o fac? Pentru că se tem de naşterea din nou, vreau să spun, de adevărata naştere din nou.

Toată lumea spune: „O, desigur, eu cred că trebuie să fii născut din nou!” Da, domnilor. Ei cred în naşterea din nou obţinută prin strângerea mâinii, prin învăţarea unor crezuri sau prin altceva de felul acesta. Aceasta numesc ei „naştere din nou”, dar nu este adevărat! Adevărul este că ei se tem de naşterea din nou.

Ascultaţi! Orice naştere naturală este o murdărie. Indiferent dacă are loc într-o cocină de porci sau într-un palat, este o murdărie. La fel este şi naşterea din nou. Ea vă împinge să faceţi lucruri la care nici nu v-aţi gândit vreodată, dar aduce Viaţa. Însă înainte să aveţi Viaţa, trebuie să muriţi.

Înainte ca o sămânţă să se poată înmulţi, trebuie să moară, şi nu numai să moară, ci să şi putrezească. Deci, pentru ca noua viaţă să iasă la suprafaţă, este nevoie ca sămânţa să moară şi să putrezească. Aşa trebuie să se întâmple şi cu orice păcătos, cu orice om, indiferent ce educaţie înaltă are, cât este de lustruit sau câte diplome are. El trebuie să moară faţă de sine însuşi; trebuie să moară faţă de tot, ca să fie născut din nou din Duhul lui Dumnezeu. Aceasta îl va face să sară, să strige, să vorbească în limbi şi să se comporte ca un nebun, pentru că are o Viaţă nouă. Da, aceasta ne trebuie: o Viaţă nouă.

Oamenii spun: „Desigur, noi credem în naşterea din nou!” Ei spun că sunt născuţi din nou, dar neagă Cuvântul spunând că versetele din Scriptură care vorbesc clar despre puterea dată Bisericii sunt pentru alte timpuri: „O, acestea au fost valabile pentru alte timpuri!”

Vreţi să spuneţi că Duhul Sfânt din voi mărturiseşte că aceste lucruri sunt pentru un alt timp, deşi El a spus clar că „această făgăduinţă (aceste lucruri) este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”? (Fapte 2.39).

Dumnezeu nu poate minţi aşa că, dacă în voi este un duh care neagă că acesta este adevărul, acela nu este Duhul Sfânt pentru că Duhul Sfânt este Cel care a scris Cuvântul şi nu poate să-L nege. Amin.

Ca să vină Viaţa la suprafaţă este nevoie să muriţi. Da, tu trebuie să mori faţă de propria ta gândire; trebuie să mori faţă de teologia ta; trebuie să mori faţă de tine şi faţă de căile tale, trebuie să fii renegat, să fii o făptură nouă, o creatură nouă. De ce? Pentru că nu poţi fi amândouă în acelaşi timp, ci mai întâi trebuie să mori faţă de una, ca să fii născut în cealaltă, iar aceasta aduce mizerie, este adevărat? Desigur, dar tu primeşti o viaţă nouă. Ce importanţă are mizeria aceea? Important este că trebuie să te naşti.

Voi ştiţi că a fost un timp când nu se puteau vaccina oamenii împotriva febrei tifoide. O văd aici pe o bună prietenă, care este soră medicală. Mă refer la sora Dauch. Deci, a fost un timp când oamenii nu cunoşteau vaccinul împotriva febrei tifoide, ceea ce a făcut ca foarte mulţi oameni să moară din cauza ei, și a fost un timp când nu cunoşteam nici vaccinul împotriva poliomelitei, ceea ce a făcut ca zeci de mii de copii să moară din cauza ei, însă acum nu mai este nici o scuză, pentru că avem vaccinul. Aşa este.

A fost un timp când acest Leac, pe care Îl voi numi „Toxina lui Dumnezeu”, nu era desăvârşit, deoarece tratarea se făcea prin sângele ţapilor, al oilor şi al vitelor. Din cauza aceasta, nu putea înlătura păcatul, ci doar îl acoperea. Omul trebuia să meargă an după an să facă mărturisirea, pentru că aşa era cerinţa în vremea aceea. Dar acum, odată ce închinătorul a fost curăţit, nu mai are cunoştinţa păcatului. Şi ce este păcatul? Necredinţa. Necredinţa faţă de ce? Faţă de Cuvânt. Sigur că da.

Dacă tu spui că Îl crezi pe Dumnezeu şi negi Cuvântul Său, înseamnă că nu-L crezi pe El, pentru că Dumnezeu este în Cuvântul Său; şi Cuvântul este Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care trebuie să accepţi tot Cuvântul Său. Aceasta este calea înapoi: Cărarea Cuvântului, iar Cuvântul este Dumnezeu.

Noi am văzut că odată, Vaccinul acela nu era desăvârşit, deoarece rămânea cunoştinţa păcatului, iar omul trebuia să vină în fiecare an să-şi aducă jertfa, dar în Evrei se spune că dacă închinătorul a fost curăţit odată, nu mai rămâne cunoştinţa păcatului şi nici dorinţa de a mai păcătui. Atunci totul a plecat de la el.

Frate, tu nu mai trebuie să păcătuieşti în fiecare zi; nu mai trebuie să faci acele lucruri, dar dacă le faci, înseamnă că doreşti să le faci. Şi motivul pentru care doreşti să le faci este că nu ai murit încă faţă de tine însuţi. Ştiu că ceea ce spun este dur, dar vă face bine. Când mori faţă de tine însuţi, devii o făptură nouă, iar lucrurile vechi au plecat, dacă însă nu eşti o făptură nouă, dar încerci să te porţi ca şi cum ai fi, este ca şi cum o pasăre neagră şi-ar pune pene de păun, în aripile ei, şi ar spune: „Eu sunt păun!” Vedeţi? Însă ea nu este un păun, ci doar şi-a lipit acele pene. Problema este că penele trebuie să crească din interior, ca să fie reale.

Aşa este şi cu Duhul Sfânt: El este o naştere din nou, ceea ce înseamnă că trebuie să te naşti din nou ca să-L ai. Atunci roadele Lui vor ieşi la suprafaţă de la sine, vor ieşi din interior spre exterior.

Dacă iese afară  lumea şi păcatul, tăiatul părului şi toate celelalte lucruri, aceasta arată că acolo nu este nici urmă de Duhul Sfânt. Aceasta este dovada cea mai palpabilă.

Atunci cum putem numi aceasta? Prostituţie penticostală; curvie spirituală faţă de Dumnezeul cerului. Ce ruşine! Este cu adevărat îngrozitor. Da, domnilor.

Noi am văzut că înainte ca medicul să administreze vaccinul unui bolnav, îl testează pe un cobai, ca să vadă ce efect are, dar Dumnezeu nu face aşa. El nu a folosit nici un cobai, ci a testat vaccinul pe El însuşi. Un medic bun care vrea să testeze un ser, ar trebui s-o facă pe el însuşi, înainte ca să-l administreze unui bolnav.

Pentru ca Dumnezeu să poată testa pe El însuşi acest Ser, a trebuit să devină Om, să-Şi ia un trup de carne şi să locuiască printre noi, ca Răscumpărător înrudit. El trebuia să devină om, ca să poată lua acel Ser şi a primit Vaccinul la Iordan. Amin. Atunci când a intrat în râu şi a fost botezat de Ioan, Vaccinul a venit din cer peste El, ca un porumbel, iar Glasul a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3.17). Vedeţi? Aşa a fost Vaccinat.

Dar imediat după primirea Vaccinului, a fost supus unui test.

Fraţilor, la fel este şi cu noi. Imediat ce primim Duhul Sfânt, adică imediat după ce suntem Vaccinaţi, fiecare diavol din iad se va întoarce împotriva noastră.

Da, chiar şi familia voastră (soţul, soţia, păstorul.), vă va respinge. Veţi fi daţi afară din biserică şi batjocoriţi de toţi, dar nu uitaţi: acesta este un test. Amin.

Dumnezeu a devenit asemenea nouă, ca să poată lua Vaccinul; El S-a făcut păcat pentru noi. Astfel, a fost născut din femeie şi a fost supus tuturor ispitelor, la fel ca noi.

El nu putea trece prin aceste teste, ca Duh, de aceea a trebuit să devină Om, să Se facă trup, ca să poată fi ispitit, ca să poată primi Vaccinul și să ia Toxina, pentru a dovedi că Toxina Lui era corectă. Amin. Aşadar, El a luat Toxina în ziua când a fost botezat de Ioan. Atunci Toxina a venit din cer şi L-a umplut, după care a urmat testul. Dar Toxina (Vaccinul) primită, L-a ţinut tare în orice încercare şi batjocură; L-a ţinut tare când Satan i-a oferit împărăţiile lumii; L-a ţinut tare tot timpul.

Lumea privea la El; biserica privea la El; criticii priveau la El; diavolul arunca toate încercările asupra Lui, dar Toxina L-a ţinut neclintit. Amin. Când a stat în faţa acelor preoţi învăţaţi, El a zis: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” (Ioan 8.46). Amin.

Vaccinul Îl ţinea acolo. „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea.” (Ioan 10.37-38).

Ei spuneau: „…Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” (Ioan 19.33), dar El le-a răspuns: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar ele mărturisesc despre Mine. Ele vorbesc mai tare decât poate s-o facă gura Mea.”

Acesta este adevărul. Tu dovedeşti cine eşti prin felul în care trăieşti. Nu prin felul elevat în care vorbeşti, nici prin felul cum te îmbraci, ci prin felul cum trăieşti. Aceasta te face ceea ce eşti.  În ce priveşte exteriorul, el arată cum eşti în interior.

Uitaţi-vă la generaţia aceasta. Ei spun că sunt creştini, dar fumează, joacă jocuri de noroc şi cărţi, stau la televizor, spun glume murdare, femeile îşi taie părul şi fac multe alte lucruri de felul acesta. Aceasta dovedeşte că aveţi nevoie de o Vaccinare, de o întoarcere la Cincizecime. Da, noi avem nevoie de aceasta!

Acest Vaccin L-a ţinut pe Isus în orice încercare prin care putea fi trecut ca Om, pentru că orice ispită care a venit vreodată peste un om, a venit şi peste El. Dar Vaccinul L-a trecut biruitor prin toate.

Dacă vreţi să ştiţi ce este bine şi ce este greşit; dacă vreţi să ştiţi dacă vă va ţine sau nu, priviţi la Isus, pentru că El este Exemplul vostru.

Pe El, L-a ţinut în orice încercare; L-a ţinut când a stat şi a deosebit gândurile oamenilor, iar ei L-au numit Beelzebul, dar nu a fost nimic să-L poată opri, ci a mers mai departe. El cunoştea gândurile oamenilor. Astfel, i-a spus femeii de la fântână că a avut cinci bărbaţi; i-a spus lui Petru cum se numea el şi tatăl său,  dar oamenii nu au putut înţelege aceste lucruri şi L-au numit Beelzebul, ghicitor. Când s-a întâmplat aceasta, El nu Şi-a zis: „Poate sunt greşit!”, ci a stat neclintit pe ceea ce poseda. De ce? Pentru că ştia de unde vine.

Aseară, când am predicat din Ioan 3, i-am spus bisericii: „Vă las să vă gândiţi la ceea ce a spus Isus în versetul 13: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.”

Aici trebuie Vaccinare. Acest verset dovedeşte că El era Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu este Omniprezent. Sigur că da.

El a fost Vaccinat: „Nu Eu fac aceste lucruri, ci Vaccinul Meu, Tatăl Meu care locuieşte în Mine. El face aceste lucrări ale Lui… Şi cine crede în Mine, va face şi el aceste lucrări.” (Ioan 14.10,12).

Dar care este problema cu bisericile de astăzi? Ele condamnă aceste lucruri şi spun că vin de la diavolul. De ce fac aceasta? Pentru că nu au fost vaccinate.  Ele nu cunosc acest Ser. Acesta-i motivul pentru care nu cred. Ele sunt necredincioase, iar necredinţa este păcat. Cel ce crede, nu mai este condamnat, dar cel care nu crede, a şi fost condamnat.

Ascultaţi-mă, fiindcă vă voi spune ceva, dar nu o fac ca să vă rănesc, ci ca să vă vindec. Când vine la tine un om şi îţi răspunde cu viclenie la toate întrebările pe care i le pui, poţi să-l uiţi. Dacă se poartă în felul acesta, chiar dacă poate să-ţi tălmăcească orice vis, chiar dacă poate vindeca orice boală, chiar dacă poate face orice lucru, el este contrar Cuvântului. Acesta este adevărul.

Noi trăim într-un timp în care vezi o mulţime de oameni care sunt foarte înflăcăraţi, aleargă după emoţii şi dau tot felul de tălmăciri greşite. Sunt sătul de ei pentru că am avut ocazia să-i aud, nu o dată, umblând prin ţară.

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar în seara aceasta doresc să vă spun care este calea înapoi, vreau să vă arăt cum să vă întoarceţi la vindecare.

Dacă un proroc vă proroceşte ceva, iar ceea ce spune nu se împlineşte, lăsaţi-l în pace! Dar dacă se împlineşte, credeţi-l pentru că Domnul vorbeşte prin el.

Un exemplu în acest sens a fost Isus, şi un alt exemplu a fost Pavel. El avea putere să lovească cu orbire, să vindece bolnavii, să-i ridice pe cei neputincioşi şi toate celelalte lucruri.

Vă puteţi imagina cum a fost ultima parte a slujbei sale, când a fost bătut şi alungat din ţinut? Cred că unii dintre critici au spus că şi-a pierdut puterea de a lovi cu orbirea, dar nu, el nu folosise nici o şmecherie, ci avea Duhul Sfânt şi se lăsa călăuzit în toate de El, deoarece nu voia să-L supere pe Dumnezeu. El şi-a lăsat prietenul bolnav, pe Trofim, la Milet, şi l-a luat cu sine pe doctorul Luca, pentru că Dumnezeu Se pregătea să-l încoroneze. Pavel a dorit să sufere toată viaţa, deoarece se simţea vinovat pentru ceea ce-i făcuse lui Ştefan, dar acum se apropia şi el de încununare.

Vă amintiţi ce a spus când Duhul Sfânt i-a arătat ce i se va întâmpla la Ierusalim? Atunci, fraţii au încercat să-l oprească, dar el le-a răspuns: „…Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” (Fapte 21.13). Aceasta era dorinţa din inima lui: să moară pentru Domnul lui.

Priviţi la Isus. El putea să vindece bolnavii, putea învia morţii, putea să spună lucrurile viitoare şi cunoştea gândurile inimii, dar când a fost prins şi dus la Pilat, I s-a legat o cârpă la ochi, iar grămada aceea de soldaţi beţi, L-au scuipat, I-au smuls barba, L-au lovit cu o trestie peste cap, trecând-o de la unul la altul, apoi I-au zis: „Dacă eşti proroc, spune-ne cine Te-a lovit şi Te vom crede!” Dar El nu a spus nici un cuvânt. Isus nu era un şmecher, ci era Dumnezeu!

„Dă-Te jos de pe cruce şi Te vom crede!” Noi suntem preoţi, suntem slujitorii lui Dumnezeu, iar când Te vei da jos de pe cruce şi ne vei dovedi astfel că eşti Fiul lui Dumnezeu, Te vom crede!”

Dar El n-a deschis gura şi n-a spus nici un cuvânt. De ce? Grămada aceea de făţarnici cântau chiar Psalmul pe care-l scrisese David insuflat de Duhul: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi…? …Mi-au străpuns mâinile şi picioarele… îşi împart hainele Mele între ei şi trag la sorţ pentru cămaşa Mea…” (Psalmul 22.1,16,18), fără să vadă că totul se întâmpla chiar sub ochii lor.

La fel este şi cu aceşti aşa-zişi teologi de astăzi şi cu denominaţiunile lor: ei citesc despre lucrările de la Rusalii apoi, deşi le văd manifestate sub ochii lor, spun că este „holly-roller.” Ce ruşine! Şi mai spunem că suntem mari creştini de Cincizecime! Eu mă îndoiesc de aceasta. Cincizecimea nu este o organizaţie, ci este o experienţă pe care trebuie s-o trăiască fiecare individ. Numai aşa putem s-o avem, pentru că este o experienţă personală.

Când Satana l-a ispitit pe Domnul Isus şi I-a cerut să facă pâini din pietre, El a ştiut când să vorbească şi când nu.

Vedeţi, aici este problema noastră, a celor de astăzi, pentru că uneori vorbim prea mult. Dar nu spuneţi nimic până nu vorbeşte Domnul deoarece, dacă vorbiţi fără ca Dumnezeu să vă fi vorbit personal, greşiţi, faceţi hulă. Voi trebuie să fiţi convinşi că este Dumnezeu. Lăsaţi ca El să vă vorbească direct, apoi spuneţi: „Este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Dacă eu mă duc şi spun: „Jack Moore mi-a spus aşa şi aşa…”, şi nu este adevărat, sunt un mincinos.

Oh, ceea ce ne trebuie este să ne întoarcem la Vaccinare, să ne întoarcem la Puterea de la Rusalii, să ne întoarcem la Duhul Sfânt. Da, domnilor.

Necazul este că noi ne îndepărtăm tot mai mult, de fiecare dată. Crezurile noastre, bisericile noastre, denominaţiunile noastre îi despart pe oameni şi-i conduc tot mai departe de El.

Vaccinarea L-a ţinut pe Isus neclintit. L-a ţinut la cruce; L-a ţinut când putea să coboare de pe cruce.

Billy Sunday spunea: „Fiecare copac era plin cu îngeri care-I ziceau: „Nu trebuie să cobori de pe cruce, ci este suficient să ridici un deget şi noi vom schimba situaţia!” Dar Isus le-a răspuns: „Eu fac întotdeauna ce-I place Tatălui.”

Vedeţi? Vaccinarea L-a ţinut neclintit. El a stat în Cuvântul şi în voia lui Dumnezeu, indiferent cât de tare a fost lovit peste spate, şi cât L-au numit Beelzebul, diavol sau ghicitor. Vaccinarea L-a ţinut pe poziţie. Toţi credeau că va striga şi că va retracta totul, pe cruce, dar n-a fost aşa. Amin.

Toţi L-au părăsit: biserica Lui, poporul Lui, Dumnezeu. Da, chiar şi Dumnezeu L-a părăsit, dar Vaccinarea L-a ţinut.

În mijlocul pietrelor sfâşietoare

şi a cerului întunecat,

Salvatorul Meu Şi-a plecat capul și a murit

Ruperea perdelei a deschis calea

Spre bucuria cerului şi sfârşitul nopţii.

Aceasta este calea înapoi. Indiferent ce a venit sau ce s-a dus, Vaccinarea L-a ţinut. Ei L-au putut vedea murind, dar nu ca un laş, ci ca un Prinţ, deoarece nu S-a clintit de pe poziţie. El a primit totul cu demnitatea unui Prinţ, şi a ştiut cum să acţioneze pentru că avea Vaccinul Duhului Sfânt.

Apoi, în dimineaţa de Paşti, s-a dovedit că Vaccinarea a fost desăvârşită, deoarece El a înviat din morţi, împlinind ceea ce spusese înainte de a fi prins şi răstignit: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica!” (Ioan 2.19). Aleluia!

Ce a făcut El? A citat Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Îl vorbise cândva prin David. Tatăl Lui spunea: „Nu, nu voi lăsa ca Sfântul Meu să vadă putrezirea. Nici nu voi lăsa sufletul Lui în iad!” De aceea, ştia că înainte să se împlinească şaptezeci şi două de ore, Se va ridica. De aceea a putut spune: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica!” Cum era posibil? Cuvântul lui Dumnezeu făgăduise că aşa va fi.

Nu a spus Acelaşi Duh Sfânt că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede?” Cum am putea să ne îndepărtăm de acest lucru? Dacă sunteţi Vaccinaţi, Îl aveţi.

Când mama fiilor lui Zebedei a venit la Domnul Isus cu acea cerere, El i-a zis: „Puteţi voi să beţi paharul pe care îl voi bea Eu? Puteţi fi vaccinaţi cu Serul cu care voi fi vaccinat Eu? Eu nu pot să-i pun pe fiii tăi la stânga şi la dreapta Mea, dar dacă pot bea acest pahar, este în ordine.” (Matei 20.21-23 – parafrazare). Sigur că da.

„Nu Eu îţi dau să bei acest pahar, dar dacă vei bea acelaşi pahar pe care-l beau Eu, şi vei fi vaccinată cu Acelaşi Duh cu care sunt vaccinat Eu, totul va fi în ordine.”

În dimineaţa de Paşti, câteva femei s-au dus la mormântul în care fusese pus Isus. Maria plângea şi era foarte tristă din pricina morţii Domnului ei, dar deodată a auzit pe Cineva care o striga pe nume. Ea s-a întors şi atunci L-a văzut pe El, deoarece nu mai era mort, ci înviase. Şi Domnul i-a spus: „Du-te şi spune-le fraţilor Mei că Mă voi sui în Galilea. M-am întors, aşa cum v-am spus, pentru că Vaccinarea M-a adus înapoi. Am murit, aşa cum spune Biblia, iar sufletul Meu a coborât în iad, după cum era scris. Dar am luat cheile morţii şi ale iadului, iar acum sunt viu în vecii vecilor.”

Aceasta este dovada că Vaccinul a ţinut. Amin.

Când L-au văzut viu, ucenicii au spus: „Vrem şi noi acest Vaccin!”, iar El le-a zis: „Duceţi-vă la Ierusalim şi aşteptaţi acolo până când vă voi trimite Toxina. Dacă doriţi Viaţa veşnică, dacă vreţi să faceţi aceleaşi lucrări pe care le-am făcut Eu, dacă doriţi să primiţi Vaccinul pe care L-am primit Eu şi care M-a înviat, dacă vreţi să muriţi aşa cum am murit Eu şi să înviaţi cum am înviat Eu, am să vi-L trimit. Duceţi-vă în odaia de sus şi aşteptaţi!”

Vedeţi? El nu le-a spus: „Duceţi-vă şi obţineţi diploma de doctor în litere,” nici: „Duceţi-vă şi învăţaţi Abecedarul!”, ci le-a zis: „Aşteptaţi până veţi primi Vaccinarea, pentru că atunci veţi fi umpluţi cu putere de sus. Atunci, va veni peste voi Duhul Sfânt şi veţi fi „doctorii” Mei.” Amin. Amin. „Aşteptaţi! Staţi acolo sus şi aşteptaţi! Nu trebuie să mergeţi patru ani la seminar, ca să obţineţi o diplomă şi să vă umpleţi cu „lichidul acela de îmbălsămare”, pentru că voi nu sunteţi nişte cobai, ci sunteţi fii! Aşteptaţi până când sunteţi umpluţi cu putere, până când Vaccinul Vieţii veşnice vine peste voi şi El vă va învia în ziua de apoi, chiar dacă aţi murit.”

Băiete, El avea deja nişte candidaţi! O, când am auzit pentru prima dată Cuvântul, am dorit să fiu şi eu unul dintre ei! Nu-mi păsa ce spuneau ceilalţi, doream să fiu şi eu unul dintre ei. Acesta este motivul pentru care am spus întotdeauna: „Orice ar spune ceilalţi, eu vreau să păstrez ceea ce am, până când va veni El!” Da, aceasta era dorinţa mea: Să primesc Vaccinul acela.

Şi priviţi! Ei s-au dus acolo sus şi au aşteptat timp de zece zile, până când Serul a venit peste ei cu un vâjâit ca de vânt şi i-a umplut pe fiecare în parte. Vaccinul a fost administrat la o sută douăzeci de oameni, deodată. O, ce timp a fost acela!

Aceea era calea înapoi. O, Doamne! Ei toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi „au început să vorbească în limbi”, pentru că printre ei s-au împrăştiat nişte limbi ca de foc. Dumnezeu, marele Stâlp de Foc care a condus copiii lui Israel, Se împărţea acum peste copiii Săi.

El este un singur Dumnezeu, nu trei; este un Dumnezeu în trei slujbe sau lucrări, şi S-a descoperit ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt:

– ca Tată, Dumnezeu într-un Stâlp de Foc;

–  ca Fiu: Dumnezeu într-un trup de carne

–  ca Duh Sfânt: Acelaşi Dumnezeu în voi.

Tot timpul a fost Unul şi Acelaşi Dumnezeu care căuta să-Şi facă drum spre inimile oamenilor. Da, domnilor.

Ei au văzut dovada împlinirii făgăduinţei lui Isus, au văzut Stâlpul de Foc împărţindu-Se printre ei; au văzut limbile de foc care s-au aşezat peste fiecare din ei. Acelaşi Stâlp de Foc care a mers cu Israel prin pustie, Acelaşi Dumnezeu, Se împărţea acum peste Biserica Sa. Şi aşa cum bărbatul şi nevasta sa sunt una, şi Dumnezeu este una cu Biserica Sa.

„În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.20).

Vedeţi, aceasta avea Isus, aceasta este Vaccinarea pe care a primit-o El. „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine. El face aceste lucrări ale Lui. Nu Eu sunt Cel care are vedenii, ci Mi le dă Tatăl. Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci face numai ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Aceasta ne trebuie nouă: Vaccinarea contra necredinţei. Ea vă va ancora într-o credinţă neclintită în Hristos. Atunci veţi şti că aţi trecut de la moarte la viaţă; da, atunci nimeni nu va mai putea spune nimic şi nici nu va mai avea ce să vă explice. Voi ştiţi că sunteţi născuţi din nou; întreaga voastră viaţă este schimbată şi sunteţi făpturi noi în Hristos. Atunci nu vor mai fi destui diavoli în iad ca să vă mai poată trage în jos, fiindcă sunteţi făpturi noi, creaturi noi. Sunteţi Vaccinaţi cu puterea lui Dumnezeu, cu Toxina lui Dumnezeu care este Duhul Sfânt, pentru că El v-a câştigat pentru Sine. Amin.

Voi ştiţi că El este Crinul din Vale, nu-i aşa? Opiul se extrage din crin, noi ştim aceasta. Când aceşti visători iau o doză de opiu, cred că este ceva, dar ei trebuie să primească Vaccinul, pe Duhul Sfânt, deoarece aceasta le-ar ajunge o dată pentru totdeauna. El nu este o iluzie, ci este o Realitate venită din cer, care vă ancorează sufletul prin botezul Duhului Sfânt. El vă face să „adormiţi”; nu să dormiţi, ci să muriţi faţă de lucrurile lumii şi să trăiţi pentru Hristos.

O, şi dacă Hristos este în voi, veţi trăi în veci! Aceasta înseamnă ceva pentru tine, dar nimeni nu o înţelege, decât tu. De ce? Pentru că ai primit Serul, ai primit Vaccinul şi, ca urmare, ştii despre ce vorbeşti. De ce? Pentru că ai simţit aceasta şi ai ştiut. Ai văzut ce a realizat în tine şi ştii că eşti pecetluit; ştii unde aparţii.

Noi obişnuiam să marcăm viţeii, iar odată a venit o femeie şi ne-a întrebat: „Nu vă este milă să puneţi fierul acela înroşit pe bietul animal?”

„Doare puţin,” i-am răspuns, „dar dacă facem aceasta, ştie unde aparţine.” Amin.

Aşa stau lucrurile şi cu voi. Dumnezeu vă face să vă doară puţin, dar după aceea ştiţi unde aparţineţi. Când El aplică Fierul de marcaj al Duhului Sfânt asupra unui om, îl schimbă din ce a fost, în ceea ce este, aşa că va şti de care păşune aparţine.

El nu va lăsa nici un străin să vină şi să-l conducă afară, pentru că are un „acasă”, are o păşune, are un loc unde aparţine. Duhul Sfânt este Cel care-l conduce la ape limpezi şi-i dă Viaţa veşnică.

Priviţi! Cei Aflaţi în camera de sus, au început să vorbească în limbi, în timp ce peste fiecare dintre ei s-a aşezat câte o limbă de foc. O mână de galileeni, au ieşit afară vorbind în orice limbă de sub cer. Ei nu ştiau să explice ce li s-a întâmplat, dar erau Vaccinaţi.

O, doctorii aceia în divinitate erau de-a dreptul surprinşi, iar când s-a ridicat întrebarea: „Ce să facem? Nu mai este balsam în Galaad? Nu mai este nici un doctor?”, au constatat că printre ei se afla un doctor foarte priceput. Ştiţi cum se numea? Doctorul Simon Petru. El a luat imediat o cutie de săpun, s-a urcat pe ea şi a ţinut o „conferinţă” în faţa celor prezenţi care, după ce i-au ascultat discursul, au zis:

„Vrem să fim incluşi şi noi în lucrarea aceasta. Ce trebuie să facem ca să fim salvaţi?”

„Vreţi aceasta cu adevărat, fraţilor?”

„Da.”

„Atunci am să vă arăt din Scriptură, ca să vedeţi cum trebuie să fie aceste lucruri şi de unde vin ele.” Vedeţi, orice doctor adevărat se întoarce la formula originală. „Deci, iată ce a fost spus prin prorocul Ioel: „În zilele din urmă, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.”

„Ce trebuie să facem ca să fim salvaţi, doctore Simon?” au întrebat ei. Şi Petru le-a răspuns: „Am să vă prescriu o Reţetă care nu se va schimba niciodată, ci este valabilă pentru totdeauna.” Apoi a adăugat: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39).

Aceasta este Reţeta originală, care trebuie doar împlinită. Mai este încă mult balsam în Galaad şi avem şi o mulţime de doctori aici. Aşa este.

Ştiţi ceva? Dacă un doctor prescrie o reţetă, iar ea ajunge la un farmacist fals, care nu o prepară cum este prescrisă, ci pune mai mult ser sau mai puţin antidot, îl va ucide pe pacient.

Aceasta este problema şi astăzi. Prescripţia dată în ziua Cincizecimii este valabilă o dată pentru totdeauna, dar necazul este că s-au ridicat prea mulţi farmacişti – vraci, care au injectat alte lucruri în ea şi astfel au omorât biserica.

Acesta este motivul pentru care femeile noastre îşi taie părul, iar bărbaţii se organizează, neavând curajul să spună lucrurile aşa cum sunt. Vedeţi? Ei n-au îndeplinit Reţeta literă cu literă.

Vreţi să ştiţi calea înapoi? V-a spus-o doctorul Simon Petru. El a primit Vaccinarea. Hristos a încercat Vaccinul pe El însuşi şi a mers, a avut efect. Petru L-a luat şi el şi a mers. Şi eu L-am luat şi-mi face cu adevărat bine. Aceasta este Reţeta. Nu încercaţi să adăugaţi ceva la ea. Dacă vei pune prea multă otravă, te va ucide, vei muri şi tu şi pacientul tău. Înţelegeţi?

Un doctor ştie cum să echilibreze doza din prescripţia sa. Aşa este. Astfel, dacă vreţi să ştiţi cum a fost dată Reţeta originală, este scrisă în Fapte 2. Aşa trebuie să faceţi şi voi. Nu trebuie să daţi mâna cu predicatorul, nici să vă lăsaţi stropiţi cu câţiva stropi de apă sau altceva de felul acesta.

El a dat Reţeta aici, iar voi trebuie să o îndepliniţi literă cu literă, pentru că atunci vor urma aceleaşi rezultate. Acesta este adevărul. El n-a încercat-o pe un cobai, ci pe Sine însuşi.

Dumnezeu S-a făcut trup şi a locuit printre noi, iar Reţeta dată de El, va avea efect asupra oricărui fiu de Dumnezeu care a fost născut din Duhul lui Dumnezeu, pentru că „această Reţetă este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Amin.

Eu nu sunt nebun, ci sunt doar Vaccinat. Amin. Aici înăuntru se mişcă Ceva şi ştiu că este corect, pentru că am încercat-o. Ştiu că este Adevărul, pentru că i-am văzut rezultatele: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…” „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” „Hristos în voi, nădejdea slavei…” „Să aveţi în voi gândul acesta, care era în Hristos Isus…” (Marcu 16.17; Ioan 14.12; Coloseni 1.27; Filipeni 2.5). Dacă aici este acelaşi gând şi aceeaşi putere, veţi face aceleaşi lucrări ca şi El.

Poate cineva spune: „Eu mă tem să spun…” Aceasta dovedeşte că eşti un papă-lapte, iar Dumnezeu vrea bărbaţi adevăraţi, nu nişte papă-lapte.

„Oh, mie nu-mi place să spun…” Aceasta dovedeşte că ai nevoie de Vaccinare. Da, domnilor. Aceasta ne trebuie, pentru că Cuvântul spune: „…este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum…”

Dar dacă puneţi prea multă otravă înăuntru, puteţi ucide pacientul. Aici aţi greşit voi, fraţilor unitarieni, de aceea trebuie să vă întoarceţi înapoi la cale, la „Cură”.

Aici aţi greşit, voi, Adunarea lui Dumnezeu, de aceea sunteţi separaţi unii de alţii. Când este adăugat un alt Adevăr, Lăsaţi-L în pace dacă nu înţelegeţi, şi mergeţi mai departe. Domnul va purta de grijă, deoarece este scris că nimeni nu poate ajunge la El, dacă nu este chemat de Tatăl. Corect.

Frate, calea înapoi este părtăşia cu toţi fraţii. Aceasta se întâmplă când primeşti Vaccinul, pentru că El este împotriva antipatiei, a răutăţii, a lumii. Acesta este Vaccinul, Duhul Sfânt, Puterea care L-a înviat pe Isus şi L-a ridicat din mormânt; este Puterea care a adus biserica în clocot în ziua de Rusalii. Deci: înapoi la Vaccinare!

Iată Reţeta: „Apa este aici, ce te mai împiedică? Aici este Duhul, în Biserica Sa, şi El te va întreba într-o zi: „De ce?”

Desigur. Ce te vei face în ziua aceea, dacă scoţi din Reţetă, dacă te temi să-i spui bisericii tale Adevărul, pentru că vei fi dat afară? Prin aceasta, le dai o gură de apă care nu conţine nici un medicament în ea.

Voi aveţi nevoie de Reţetă, pentru că Ea este calea înapoi; este calea pe care a început Dumnezeu cu Biserica Sa.

Când mergeţi pe calea aceasta, sunteţi afară din lume, dar dacă v-aţi organizat, dacă aţi adoptat stropirea în locul botezului, dacă aţi luat în gură dogma unei biserici, în locul Duhului Sfânt, dacă vă mulţumiţi cu o strângere de mână, acesta este semnul că aţi părăsit calea Lui.

Odată, un capelan l-a întrebat pe un căpitan care fusese rănit în luptă:

„Căpitane, Îl cunoşti pe Dumnezeu?”

„Odată L-am cunoscut…”, a răspuns căpitanul.

„Când L-ai cunoscut?”

„Nu pot să-mi amintesc.”

„Dar când L-ai părăsit? Trebuie să te întorci înapoi şi să-L cauţi acolo unde L-ai părăsit.”

„Nu pot…” a răspuns căpitanul.

„Domnule, ai face bine să te gândeşti repede, pentru că plămânii tăi se umplu de sânge. Grăbeşte-te, pentru că nu mai ai timp!” Deodată, pe chipul căpitanului a apărut o mare linişte şi pace, şi a spus:

„Îmi amintesc… Îmi amintesc unde L-am părăsit.”

„Unde a fost aceasta?” a întrebat capelanul.

După ce i-a povestit unde L-a părăsit pe Domnul, căpitanul a spus: „Acum am să dorm puţin… Rugăciunea mea este ca Domnul să-mi ţină sufletul. Dacă voi muri înainte de a mă trezi, Îl rog să-mi ia sufletul la El.”

A mai respirat o dată, în timp ce valuri de sânge îi invadau plămânii, şi a murit. Ce a făcut bărbatul acela? L-a căutat pe Isus şi L-a găsit acolo unde Îl părăsise.

Acolo Îl va găsi şi biserica. Voi nu Îl veţi găsi într-o denominaţiune pentru că El nu este acolo; nu Îl veţi găsi în vreun program educaţional, pentru că nu este acolo. Nu, nu! Ci Îl veţi găsi în botezul Duhului Sfânt. Acela este singurul loc în care poate fi găsit. Amin. Acesta-i adevărul, frate. Aceasta este calea înapoi.

Nu umblaţi la Reţetă, ci luaţi-o aşa cum este! Credeţi-o şi veţi fi umpluţi cu Duhul Sfânt care este dat pentru fiecare generaţie.

Priviţi la făgăduinţa care a fost dată pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Da, această Reţetă este pentru orice om. Ea nu este o strângere de mână sau ceva de felul acesta. Dar ce este? Petru a spus aceasta în ziua de Rusalii, iar Dumnezeu a scris-o, prin Duhul Sfânt, în Fapte 2.38. Priviţi numai! „Pocăiţi-vă…” Să nu spuneţi niciodată: „Să mă pocăiesc? Păi, eu merg la biserică!”, pentru că aceasta nu înseamnă nimic.

„Bine, am să merg să mă botez şi atunci va fi în ordine.” Nu, domnilor!  Apa nu vă va salva. Ori vă pocăiţi, ori pieriţi. Aici nu este vorba de un botez de reînnoire, deşi ştiu că unii dintre voi, aşa credeţi. Dar cum poţi primi reînnoirea sau naşterea din nou? Prin pocăinţă. Reţeta spune clar că mai întâi este pocăinţa, după care urmează botezul în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor. După ce te-ai pocăit cu adevărat, eşti un candidat pentru botezul cu Duhul Sfânt, pentru că „făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum.

Oh, care este problema cu voi, metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, nazarinenii, sfinţii pelerini, catolicii, penticostalii?

Dacă Dumnezeu vine jos şi vorbeşte proslăvindu-Se prin Puterea Sa, voi vă întrebaţi ce este cu aceste lucruri. Dar vedeţi, tocmai acesta este motivul pentru care  aveţi aceste crezuri şi lucruri: voi v-aţi injectat cu aceste dogme omeneşti până v-au dat jos de pe cale.

Copii, veniţi înapoi! Luaţi calea înapoi! Luaţi Reţeta! Scăpaţi-vă de această boală a păcatului: de necredinţă! Întoarceţi-vă la Dumnezeu şi credeţi-L din toată inima.

Haideţi să ne rugăm.

Eu Te cred, Doamne, şi vin înaintea Ta împreună cu biserica aceasta, împreună cu aceşti oameni care stau înaintea Ta cu o inimă sinceră. Te rog să-i ajuţi să nu creadă cumva că spun aceste lucruri de la mine.

Fă-i să înţeleagă că în inima mea este o povară care mă arde, şi că trebuie să spun aceste lucruri ca să mă eliberez, deoarece mă gândesc că un doctor sincer va fi corect cu privire la reţeta pe care o dă. Doamne, fă ca Reţeta aceasta să fie turnată, în seara aceasta, în fiecare inimă. Dacă printre noi sunt oameni care au primit numai botezul lui Ioan, aşa cum erau bărbaţii din Efes la care a mers Pavel, ajută-i să înţeleagă că este un alt botez; că este un botez al Duhului Sfânt.

Dacă singurul lucru pe care l-au ştiut până astăzi, este strângerea mâinii predicatorului sau aderarea la un crez, fă ca în seara aceasta să fie umpluţi cu Duhul Tău cel Sfânt. Îndură-Te, Doamne.

Ajută-i să vină smeriţi. Dă-le acest privilegiu să se întoarcă înapoi, la Azusa Street; la Cincizecime, la Împărăţia şi slava lui Dumnezeu.

Eu Ţi-i încredinţez Ţie, Tată; îi aduc înaintea altarului pe care se află Jertfa noastră Isus Hristos, şi Te rog să ne primeşti. Tu eşti Dumnezeu, ai fost Dumnezeu dintotdeauna şi vei rămâne Dumnezeu pentru totdeauna, de aceea Cuvântul Tău nu poate greşi.

Când ai venit pe acest pământ, în trupul propriului Tău Fiu, în Cortul pe care Ţi L-ai făcut ca să locuieşti printre noi… O, cum îi orbeşte aceasta pe oameni! Oare un tâmplar nu-şi face o casă în care să locuiască? Şi nu Şi-a făcut şi marele meşter Zidar o Casă în care să locuiască printre noi?

O, Dumnezeule, lasă-i să vadă că nu casa este importantă, ci Cel care a făcut-o şi locuieşte în ea. Lasă-i să-şi dea seama că acest Duh Sfânt, prin moartea, îngroparea şi învierea Casei, a cortului în care a locuit plinătatea dumnezeirii, prin Sângele neamestecat al propriei Sale creaţii, ne-a curăţat calea pentru ca Dumnezeu să poată locui în inima noastră, a păcătoşilor, prin har. Acum, Tu Îţi continui lucrarea prin Biserica Ta, folosindu-i ca instrumente pe oameni, pentru că acesta a fost felul Tău de lucrare dintotdeauna.

Dumnezeule, fă ca în seara aceasta, oamenii să înseteze şi să flămânzească după neprihănire.

Doamne, suntem plini de bucurie pentru că în săptămâna aceasta sărbătorim cincizeci de ani de când ai turnat harul şi sfinţenia Ta peste Biserică, în ţara noastră. Tată, Dumnezeule, este un timp de sărbătoare, iar oamenii ştiu cum să se întoarcă înapoi, pentru că trebuie să procedeze la fel ca la început.

Ei trebuie să se întoarcă la Duhul Sfânt, iar această întoarcere se poate face prin respingerea tuturor acestor dogme care le-au fost injectate de  denominaţiuni. Ei trebuie să se întoarcă la vindecarea divină primită prin puterea lui Dumnezeu, de aceea, Te rog să ne dăruieşti aceasta, Doamne.

Noi ştim că toate aceste lucruri au lucrat spre binele nostru şi pentru împlinirea făgăduinţei Tale, deoarece am văzut aceasta în exemplul pe care ni l-ai dat în seara aceasta.

Fie ca cuvintele spuse de Emanuel când a fost printre noi pe pământ: „Cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” să se împlinească întocmai.

Iartă întreruperile de pe calea lor, Doamne. Te rog să Te cufunzi în fiecare inimă şi să scoţi afară o biserică sfântă şi umplută cu Duhul Sfânt, ca în zilele Cincizecimii. Ascultă-ne, pentru că Ţi-i încredinţez în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Credeţi? Aş vrea să fiţi atenţi câteva minute şi să credeţi din toată inima.

Biblia spune că Domnul Dumnezeu ne-a promis că toţi cei ce vor crede, vor fi mântuiţi. Pare cam puţin, nu-i aşa? Dar vedeţi voi, tot ce puteţi face este să credeţi cu adevărat, și atunci, Dumnezeu va turna Duhul Său cel Sfânt peste voi, şi Îşi va legitima Cuvântul. Câţi dintre voi doresc să se întoarcă la Cincizecime? Ridicaţi mâna. Câţi din voi cred că Reţeta este încă bună? Amin.

Cu siguranţă, este botezul cu Duhul Sfânt. Vedeţi? Nu educaţia, nu o diplomă de doctorat, ci Duhul Sfânt.

 Nicodim L-a întrebat pe Isus în Ioan 3: „Ce trebuie să fac să primesc Viaţa veşnică?” El era un bărbat de optzeci de ani şi fusese preot toată viaţa, dar nu înţelegea aceasta. Şi ce i-a răspuns Isus? El nu i-a spus: „Du-te şi desăvârşeşte-ţi educaţia!” Nu, nu! Nici nu i-a zis: „Du-te şi ocupă o slujbă mai înaltă în organizaţia ta!” O, nu! Ci i-a spus foarte clar ce trebuie să facă. De fapt, l-a mustrat pentru că un fariseu ca el nu putea înţelege un lucru atât de simplu: că trebuie să se nască din nou.

Da, domnilor, iar în seara aceasta este la fel. Vedeţi, noi o luăm prea uşor. Ne luăm după tot felul de senzaţii şi spunem: „Am fost născut din nou!”, apoi mergem mai departe tot cum am fost înainte, dar viaţa voastră dovedeşte că nu aţi trăit acea naştere din nou; dovedeşte că cu voi este ceva greşit. Da, domnilor.

Poate zici: „Dar ştiu că omul acela este un om bun!” Nu contează cât este de bun, pentru că dacă veţi căuta, nu veţi găsi oameni mai buni ca mahomedanii, care sunt foarte amabili şi toate celelalte. Oh, uneori, păgânii şi închinătorii la idoli sunt foarte drăguţi şi smeriţi, dar aceasta nu înseamnă nimic. Nu, domnilor.

Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” Aceasta o spune Doctorul. Acelea sunt urmările Vaccinării.

Tot Doctorul a spus: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” A spus El aceasta? Desigur. Deci, acesta este semnul unui credincios.

Noi spunem că dovada unui om bun, este că merge la biserică şi îşi plăteşte zeciuiala. Este bine; este foarte frumos, dar nu aşa a spus Isus, ci El a zis: „Un astfel de om va face lucrările pe care le fac Eu.” De ce? Pentru că dacă viaţa care este într-un piersic (dau un exemplu), poate fi luată şi injectată într-un măr, acel măr nu va mai rodi mere, ci piersici, deoarece germenul de viaţă al piersicului a fost pus în celălalt copac. Prin aceasta, mărul va trebui să rodească piersici. Aşa este.

Odată, am stat împreună cu fratele Sharitt într-o livadă de citrice, și acolo am văzut un portocal care avea patru sau cinci feluri diferite de fructe.

„Ce fel de pom este acela?” l-am întrebat eu.

„Este un portocal,” a răspuns el.

„Păi, văd pe el grapfrut, mandarine, lămâi şi alte fructe. Cum este posibil acest lucru?”

„Ele sunt altoite pe copac.”

„Păi, aceasta este minunat, nu-i aşa?”

„Da”, a răspuns el. „Orice ramură cu viaţă de citrice va trăi pe acest pom.”

În clipa aceea Ceva m-a făcut atent şi m-a oprit, aşa că am privit din nou spre copacul acela. S-a întâmplat la fel ca în ziua aceea când eram în Finlanda şi stăteam lângă băieţelul acela mort. Atunci, am fost atins de Ceva, aşa că i-am zis fratelui Moore:

„Acesta este copilul despre care ţi-am spus în Shreveport. Atunci am zis că el este dintr-o ţară străină şi că va fi înviat.” Noi am privit în Biblie, unde scrisesem acea vedenie, după care am spus: „Moarte, dă-i drumul!” şi copilul s-a ridicat, revenind la viaţă. Amin. Dumnezeu nu poate minţi! Sigur că nu.

Acelaşi „Ceva” m-a mişcat şi acum, aşa că i-am zis fratelui:

„John, eu văd ceva. Aş vrea să-ţi pun câteva întrebări, deoarece vreau să ţin o predică despre ceea ce am văzut aici. Spune-mi, la anul aceste ramuri vor rodi portocale?”

„O, nu, nu!” a răspuns el. „Fiecare ramură va rodi după soiul ei. Ramura de lămâi va rodi lămâi; ramura de mandarin va rodi mandarine şi aşa mai departe.”

„Bine, dar ai spus că copacul este un portocal, nu-i aşa?”

„Da, aşa este.”

„Şi a încetat să mai rodească portocale?”

„Nu”, a răspuns fratele. „Când copacul va da o mlădiţă originală, aceea va rodi portocale.”

Aceasta este! Aceste denominaţiuni au fost altoite şi rodesc încă roade denominaţionale, dar când Pomul va da o mlădiţă originală, în urma ei se va scrie o nouă Carte a Faptelor. „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.” a spus Isus. Şi ce urmează? Viaţa care a fost injectată în Viţa originală, va rodi o mlădiţă care va avea rezultatele Rusaliilor, pentru că Viaţa lui Hristos este în mlădiţa aceea şi ca urmare, ea va face lucrările Lui.”

Eu nu vorbesc în limbi, dar cu siguranţă, mă simt ca şi cum aş face-o. Oh, cum poartă Duhul mărturia în sufletul meu! El poartă mărturia împreună cu Cuvântul, dovedind că aceste lucruri sunt adevărate.

Credeţi? Câţi din voi au numere de rugăciune? Ridicaţi mâna. Bine. Acum, câţi din voi nu au numere de rugăciune, dar sunt bolnavi şi doresc să fie vindecaţi de Dumnezeu? Ridicaţi mâna. În ordine. Să credeţi.

Tatăl nostru ceresc, stau într-o audienţă în care doar câţiva sunt noi, şi simt cum Duhul Tău se instalează printre noi. Eu am vorbit Cuvântul Tău şi le-am dat Reţeta Ta, arătându-le că Ea este Calea înapoi. Nicodim şi Sinedriul au recunoscut că Ceva este deosebit cu privire la Tine, când ai fost arătat în trup, pentru că acest bărbat a spus:

Învăţătorule, ştim că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). Totuşi, oamenii aceia Te-au numit Beelzebul şi au spus că învăţătura Ta i-a înşelat pe oameni.

Vremurile nu s-au schimbat, Tată. Noi suntem pe o altă păşune, dar Tu ai rămas neclintit. Necredinţa nu a putut să Te oprească, ci ai mers mai departe şi ai făcut ceea ce Ţi-a poruncit Tatăl. De altfel, ai spus că „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând.”

Tu ai putut să-i spui lui Natanael unde era şi ce făcea când s-a dus Filip după el; ai putut să-i spui lui Simon care era numele lui şi al tatălui său. Oh, iar într-o zi, de poala hainei tale s-a atins o femeie, Tată. Fizic, era imposibil să-i simţi atingerea, pentru că erai îmbulzit din toate părţile de popor, dar Te-ai oprit şi i-ai spus care era necazul ei, iar când ai făcut aceasta, suferinţa ei a încetat.

Doamne, lasă ca aceeaşi Viaţă care era în Hristos, să vină şi în acest grup de oameni, ca să poată vedea că Tu eşti încă Acelaşi Dumnezeu şi că le-am vestit Cuvântul Tău.

Oamenii vin, spun una sau alta şi fac tot felul de şmecherii dar, Doamne, oare ce dovedesc toate acestea, dacă nu tocmai faptul că undeva există Adevărul?

Doamne Dumnezeule, îngăduie să vadă Adevărul în seara aceasta. Lasă ca nu un om să vorbească aici, ci Duhul Sfânt, şi dă credinţă acestei biserici.

Îmi dau seama că Tu nu poţi să ungi numai pe unul dintre noi, ci trebuie să-i ungi pe mai mulţi, de aceea, unge-ne împreună, Doamne, ca Biserică a Ta şi fă să se ştie că Tu eşti Dumnezeu şi că eu am spus numai Adevărul. Lasă să se vadă că am stat pe Cuvântul Tău, cu toată opoziţia din jur, şi că am încercat să fiu sincer. Nu spun aceasta ca să mă liniştesc pe mine însumi, şi nici ca să audă oamenii aceştia, ci pentru că acesta este adevărul; şi Te rog să adevereşti că am spus Cuvântul Tău şi că El este Adevărul. Te rog să dovedeşti că Viaţa care era în Hristos trăieşte în Biserica şi în credincioşii Lui. Dă-ne aceasta, Tată, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vreau ca fiecare să stea plin de respect. Câţi dintre cei prezenţi nu mă cunosc? Ridicaţi mâna. Deci, voi nu aţi mai fost la nici o adunare.

Isus Hristos spune În Ioan 14.12: „cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Credeţi aceasta? Tot Biblia spune în Evrei 13.8 că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Singurul mod prin care evreii puteau să-L recunoască, să vadă că El este Hristosul, nu era îmbrăcămintea, pentru că era un om simplu, obişnuit, este adevărat? Dacă El ar veni în seara aceasta aici, ar purta un costum ca oricare dintre noi, deci după îmbrăcăminte nu L-am putea recunoaşte, este adevărat? Atunci cum putea fi recunoscut? Viaţa care era în El a dovedit Cine era.

În vremea aceea, foarte mulţi oameni erau îmbrăcaţi ca El, dar nu erau El. Aşa este. Mulţi oameni fac astăzi acelaşi lucru, dar aceasta nu înseamnă nimic, pentru că ceea ce face deosebirea este Viaţa.

Ei L-au recunoscut şi au ştiut că era Hristosul pentru că au văzut ce spuneau Scripturile despre El, este adevărat?

Ce a spus Moise că va fi Hristosul? Un profet ca el. Astfel, toţi s-au uitat după aceasta pentru că Dumnezeu le spusese: „Dacă va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, îi vorbesc. Dacă ceea ce spune el, se împlineşte, să-l credeţi; dar dacă nu se împlineşte, să nu-l credeţi.” Aceasta este logic.

Când S-a ridicat Isus şi a intrat în slujba Sa, i-a spus lui Petru cum se numea el şi tatăl său: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” (Ioan 1.42). Este adevărat? Aceasta a făcut ca Petru să-L creadă.

Un alt exemplu este Natanael. Voi ştiţi că Filip s-a dus şi l-a căutat, iar când l-a găsit, i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. Vino să-L vezi şi tu.” (v.45).

După ce Filip i-a spus toate lucrurile făcute de Isus, Natanael s-a hotărât să meargă cu el, iar când a intrat în locul unde Se afla Isus, El i-a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

Fiind un bărbat învăţat, Natanael L-a întrebat imediat pe Isus: „De unde mă cunoşti?”  la care Domnul i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Atunci Natanael I-a zis: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Aceasta a fost suficient. (Ioan 1.44-49).

Voi toţi cunoaşteţi discuţia pe care a avut-o Isus cu femeia de la fântâna Samariei. Samaritenii ştiau că trebuia să vină Dumnezeul Profet şi ştiau şi semnul după care aveau să-L recunoască. El a dat întotdeauna un semn, acest lucru fiind valabil şi astăzi.

Când fariseii au văzut că i-a spus femeii toate lucrurile, au zis: „Este un Beelzebul, un ghicitor!”, dar prostituata aceea I-a zis: „Doamne, văd că eşti profet. Noi ştim că trebuie să vină Mesia, iar când va veni El, ne va spune toate lucrurile. Ceea ce faci Tu, este semnul Lui.”

Şi Isus i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbeşte cu tine, sunt El.”

Imediat ce a auzit aceste cuvinte, femeia a alergat în cetate strigând: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut Nu cumva este Acesta Mesia?” (Ioan 4.29).

Oamenii din cetate au crezut-o pe femeie şi s-au dus să-L vadă pe Isus, iar când au văzut lucrările Lui, au crezut în El. Este adevărat? Deci, nu-i de mirare că El a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi…”

Acum, noi trebuie să avem înţelepciune, nu să fim învăţaţi doctrina cuiva; trebuie să credem, să ne smerim şi să ne golim interiorul, pentru ca Dumnezeu să Se poată descoperi prin noi.

Goliţi-vă! Daţi-vă la o parte din cale pentru că cel mai mare duşman pe care-l aveţi, sunteţi voi înşivă, eul vostru! Credeţi-L pe Dumnezeu! O veţi face?

Noi ştim că Tatăl Domnului Isus Hristos este Duhul Sfânt, deoarece este scris: „…ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” (Matei 1.20), iar dacă acel Duh Sfânt poate intra în tine şi în mine, ca să descopere chiar Viaţa lui Hristos, nu mai este loc pentru nici o îndoială. Înseamnă că v-am spus adevărul despre întoarcerea înapoi.

Oamenii cred că acele zile au trecut, dar El a făgăduit că se va întâmpla din nou în zilele din urmă. Fiecare dintre noi avem o slujbă şi trebuie să fim loiali faţă de această slujbă, faţă de Cuvânt.

Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi”, iar în seara aceasta Cuvântul este în trupul nostru, Se descoperă prin noi ca să dovedească faptul că El este Dumnezeu în noi, şi că El produce roadele Sale în noi. Sigur că da.

Dacă v-aş spune că în mine este duhul lui Dillinger,  v-aţi aştepta să port pistoale; dacă v-aş spune că în mine este duhul unui artist, v-aţi aştepta să pictez un tablou, iar dacă v-aş spune că în mine este Duhul lui Hristos, ar trebui să fac lucrările lui Hristos. Aşa a spus El.

Să vă spun ceva. Când m-am dus peste ocean, mi-am făcut nişte analize la un doctor renumit. Mi-a examinat inima, sângele şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mergeau. Apoi a trebuit să beau acel bariu şi m-a pus la raze. După ce m-a examinat cu atenţie, mi-a zis:

„Frate Branham stomacul tău arată normal, dar nu se întâmplă nimic.”

„Nu?” am întrebat eu. „Dar ar trebui să se întâmple ceva?”

„Desigur, dar nu înţeleg…”

„Atunci ce ar trebui să fac?”

„Păi, gândeşte-te că mănânci ceva mai bun,” a spus el.

„De ce trebuie să fac aceasta?”

„Gândeşte-te puţin la o bucată mare de friptură zemoasă…”

„Aş schimba-o bucuros cu o friptură de veveriţă cu fasole”, i-am răspuns eu.

„În ordine, atunci poţi începe…”

Am început să mă gândesc la friptura aceea, iar doctorul mi-a zis:

„Iată că începe…”

„Ce anume, doctore?”

„Un mic fir electric din creierul tău a transmis cuvântul jos, în stomacul tău.”

„Chiar aşa? Şi care este firul acela? Ce anume te face să visezi? Tu visezi, doctore?”

„Sigur că da.”

„Şi care parte a ta visează?”

„Subconştientul,” a spus el.

„Omul normal are un conştient şi un subconştient, iar pentru a intra în subconştient trebuie să doarmă.”

„Eu am găsit din nou ceva ce nu pot explica, frate Branham,” a spus doctorul. „Este ceva ce se întâmplă în interiorul nervilor tăi şi nu din cauza lor.”

„În sufletul meu?” l-am întrebat eu.

„Da, aceasta te face aşa cum eşti.”

L-am întrebat despre vedenii dar nu ştia nimic despre aşa ceva, de aceea, i-am spus:

„În cazul unui om normal, ca să treacă din starea de conştient în cea de subconştient, trebuie să doarmă. Trupul stă nemişcat şi simţurile sunt adormite, dar el merge în altă parte, în vis, iar uneori locul unde a fost sau ceea ce s-a întâmplat acolo, îi revine în minte după ani şi ani.”

„Aşa este.”

„Vezi, aceasta se întâmplă cu un om normal, dar Dumnezeu a aşezat în unii din noi Ceva care face ca subconştientul şi conştientul să meargă împreună. Astfel, nu trebuie să dormim ca să vedem lucruri care au fost, sunt sau vor veni, ci ne apar în faţă stând treji. Acesta este un dar profetic.”

„Domnule Branham,” a spus doctorul, „eu am citit câteva din cărţile tale despre vindecare şi pot spune că sunt de acord cu tine, deoarece ştiu că dacă o persoană are o formă malignă de TBC, ulcer sau altceva, aceea îl va ucide, iar noi îi spunem aceasta. Dacă omul se supără şi se întristează, va muri foarte repede, dar dacă este creştin, nu se va întrista din cauza morţii care-l pândeşte, ci va accepta că este o parte a lucrurilor, pe care trebuie s-o acceptăm, şi ca urmare va spune: „Voi trăi până când mi se va termina firul.” El a mai spus: „De obicei, această atitudine face ca boala să înceteze să mai înainteze sau va înainta foarte încet, aşa că pacientul va trăi mai mult.”

„Ceea ce spui tu este în ordine, doctore, dar dă-mi voie să-mi termin ideea. Dacă te vei conecta la detectorul de minciuni şi îţi vei da toată silinţa ca minciuna ta să pară adevăr, vei vedea că totuşi, acul aparatului va indica negativ. De ce? Aici este vorba de vibraţia nervilor. Omul nu a fost făcut ca să mintă, ci ca să spună adevărul, de aceea, o minciună este un lucru atât de oribil încât întrerupe transmisia nervilor. Tu nu ai fost făcut să fii nervos, ci ar trebui să ai pace ca un copil, să fii ca Dumnezeu. Tu nu ar trebui să fii agitat, ci ar trebui să ai credinţă şi să umbli cu Dumnezeu.” Vedeţi?

Apoi, i-am spus: „Doctore, dacă acel bolnav este liniştit la gândul că dacă moare este salvat, ce importanţă mai are  că boala nu mai înaintează un timp? Prin credinţa în puterea Duhului Sfânt, boala aceea poate fi îndepărtată complet.”

Când a auzit aceste cuvinte, doctorul a sărit în picioare şi a strigat: „Minunat!”, iar lacrimile au început să-i curgă pe obraji.

„Ştii care este problema, doctore? Biserica noastră nu învaţă aşa ceva.”

„Aşa este,” a răspuns el.

„De aceea trebuie să ne întoarcem la Cincizecime.”

„Eu sunt prezbiterian”, a spus el, „şi la fel soţia mea.”

„Un creştin este născut din nou; el este născut în biserică, deoarece nu poţi ajunge în ea prin aderare, ci doar prin naştere.”

„Aşa este, domnule Branham,” a răspuns el în timp ce plângea ca un copil. Foarte curând urmează să-l botez.

Ce se va întâmpla când Îl veţi lăsa pe Duhul Sfânt să vină înăuntru? El va face tot ceea ce a promis Hristos, iar tu vei deveni un instrument al Lui.

Când m-am născut, deasupra pătuţului a apărut o Lumină. Voi aveţi aici fotografia acelei Lumini. Acesta este adevărul, iar ştiinţa a dovedit aceasta. Eu sunt un om, sunt un nimic; sunt doar fratele vostru, dar Duhul Sfânt, prin cunoştinţa Sa mai dinainte, a hotărât daruri pe care Dumnezeu le-a pus în biserică. Ele nu au venit prin punerea mâinilor vreunuia dintre bătrâni, ci le-a dat Dumnezeu.

Dumnezeu a aşezat în Biserica Sa: apostoli, proroci, învăţători, evanghelişti şi păstori. Acestea sunt slujbe divine sau însărcinări hotărâte de Dumnezeu mai dinainte. Biblia spune că Ieremia a fost hotărât de Dumnezeu ca să fie profet, încă înainte de a se naşte, este adevărat? Omul nu are nici o contribuţie şi nici un merit aici, ci totul vine de la Dumnezeu.

Acum, să credeţi din toată inima. Cei care sunteţi bolnavi şi aveţi nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, spuneţi doar: „Doamne Dumnezeule, eu am auzit acest mesaj; l-am auzit pe bărbatul acesta spunând că eşti aici, în mijlocul nostru. Dacă nu este aşa, înseamnă că mi-a spus ceva greşit.”

Dar eu nu am greşit pentru că El a spus: „Oriunde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20).

Cum? El este cu noi. Şi când S-a împărţit printre noi, a făcut-o cu scopul ca noi să fim într-o unitate. Deci, voi trebuie să fiţi o parte din această unitate, ca El să poată lucra.

Dacă El mi-a dat o slujbă, are şi pe cineva care să creadă, pentru că altfel nu mai era nevoie să-mi dea slujba. Desigur.

Să credeţi din toată inima, pentru că atunci veţi vedea cum va lucra Dumnezeu. Acum vreau să fiţi plini de respect.

Hristos a vindecat şi a făcut orice lucrare pe care a săvârşit-o, pe baza unei vedenii pe care I-a dat-o Tatăl. Aşa este. El nu a vindecat pe nimeni şi nici n-a făcut vreo minune, până nu a primit mai întâi o vedenie. Câţi din voi ştiu aceasta?

În Ioan 5.19 scrie: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” Vedeţi? Aceste cuvinte au fost spuse chiar de El, iar Dumnezeu nu poate minţi.

Dar, vedeţi voi, vindecarea a fost deja câştigată, pentru că Jertfa a fost dată. El ni se poate descoperi prin prorocie, poate să ne arate semnele Lui, dar în ceea ce priveşte vindecarea, voi trebuie să-L credeţi ca să  intrați în posesia ei. Dacă El ar sta în seara aceasta aici, iar tu ai spune: „Doamne, vrei să mă vindeci, Te rog?” ţi-ar spune: „Am făcut-o deja, crezi aceasta?”

Cum este posibil lucrul acesta? Pentru că El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi prin rănile Lui am fost vindecaţi. Înţelegeţi? Prin urmare, voi trebuie doar să credeţi şi atunci veţi vedea că El este viu.

Eu am făcut această provocare în India, în faţa a două sute cincizeci de mii de oameni; am provocat o jumătate de milion de oameni în Durban, Africa de Sud, şi prin faptul că au crezut, L-au văzut pe Dumnezeu în lucrare. Când au văzut aceasta, treizeci de mii de băştinaşi şi-au aruncat idolii şi au devenit creştini, iar femeile, care erau goale, de îndată ce a venit Hristos asupra lor, s-au grăbit să-şi acopere cu mâinile goliciunea şi au plecat.

Oh, iar astăzi, femeile din biserica penticostală, şi nu numai din ea, îşi scurtează fustele, se poartă ca lumea, apoi spun că au Duhul Sfânt.

Voi ştiţi că eu vă iubesc, dar sunt plin de râvnă pentru El. Când o văd pe sora mea, fiica lui Dumnezeu, făcând asemenea lucruri, iar fratele meu este atât de laş încât nu poate lua poziţie împotriva acestor lucruri şi nu-i spune clar ce scrie în Cuvântul lui Dumnezeu, care este Adevărul, oh, nu pot să tac! Dacă sora mea umblă ca o femeie de stradă, în loc să umble ca o sfântă a lui Dumnezeu, sau dacă bărbaţii se tem să se ridice şi să spună Adevărul pentru că denominaţiunea îi dă afară, înseamnă că acolo este ceva greşit. Spun aceasta, pentru că un creştin adevărat crede şi ţine tot Cuvântul lui Dumnezeu, stând pe făgăduinţa Lui.

Cred că cunosc doar câţiva fraţi din locul acesta, restul fiind străini pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Duhul Sfânt intră acum… Este orbitor. Dumnezeu nu poate fi explicat, ci trebuie doar să-L crezi. Credeţi, deci, şi nu vă îndoiţi. Credeţi în Domnul Isus, deoarece Biblia spune că sunteţi salvaţi prin credinţa în El.

Spuneţi: „Doamne, sunt la fel ca femeia care s-a atins de poala hainei Învăţătorului. Eu nu încerc să mă ating de predicatorul acela, pentru că el este doar un om, dar Biblia spune că Tu eşti Marele Preot care poate fi atins prin simţirea suferinţelor noastre.” A spus El aceasta? Sigur că da.

Ei bine, cum aţi putea şti că v-aţi atins de Marele Preot, dacă El n-ar acţiona la fel ca ieri? Aceasta înseamnă că fiind Acelaşi, El va proceda şi astăzi la fel ca ieri. Este adevărat?

Ce s-a întâmplat după ce femeia aceea s-a atins de El? Isus S-a întors şi a spus: „Cine s-a atins de Mine?”

Atunci Petru I-a răspuns: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?”

Dar Isus a spus: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit o putere din Mine.” (Luca 8.45-46). Apoi, a privit în jur, a văzut-o pe femeia care-L atinsese şi i-a spus despre boala ei, după care i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.” (v. 48).

El este Acelaşi Dumnezeu şi în seara aceasta; este Acelaşi Mare Preot, de aceea vă provoc să credeţi.

Voi, care nu mă cunoaşteţi şi cei care nu aveţi număr de rugăciune, rugaţi-vă şi fiţi smeriţi! Să nu uitaţi că puteţi să-L atingeţi pe Domnul prin credinţă. Eu nu pot să-L ating pentru voi, ci trebuie să-L atingeţi voi personal. Este vorba de propria voastră credinţă, deci credeţi! Câţi dintre voi cred? Spuneţi: „Eu cred.”

Haideţi să începem să chemăm rândul de rugăciune. Vă rog să nu vă mai plimbaţi prin adunare. Staţi liniştiţi pe locurile voastre. Fie ca Dumnezeu să dea Bisericii Sale dovada pe care I-a cerut-o, pentru că tot ce v-am spus este Adevărul. Fie ca Tatăl ceresc, Cel în faţa căruia stăm, să adeverească aceasta.

Doamne, ajută poporul Tău. Acum este o schimbare în slujbă, este o altfel de ungere, dar este acelaşi Duh.

Doamna care stă acolo, la capătul rândului şi mă priveşte… Are ceva alb pe ea. Crezi, doamnă? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Ai nevoie de El, nu-i aşa? Ai probleme cu gâtul. Crezi din toată inima, doamnă Sparke?

Copilul care stă aici, doreşte rugăciune pentru el, deoarece este anemic şi are o stare foarte nervoasă peste el. Este adevărat, nu-i aşa? Nu o cunosc pe femeie… Pune mâinile peste copil, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dacă femeia aceasta are destulă credinţă, fă să se ştie, Doamne, prin faptul că boala îl părăseşte pe copil în Numele lui Isus Hristos. Amin. Să nu te îndoieşti.

Acum El este aici

Noi Îl lăudăm până vine.

Acum El este aici.

În spatele acestei femei, stă o altă femeie care îşi ţine mâinile ridicate. În mână ţine o batistă şi se roagă pentru că suferă cu stomacul. Soră, suferinţa ta s-a sfârşit. Ai număr de rugăciune? Nu? Nici nu ai nevoie. Du-te acasă şi mănâncă, pentru că totul s-a sfârşit.

O, dacă aţi putea crede! Credeţi? Întrebaţi-i pe oamenii aceştia. Dumnezeu ştie că nu i-am văzut niciodată şi că nu ştiu nimic despre ei.

Aici este o femeie care are o haină roşie. Doamnă, ai număr de rugăciune? Nu? Nici nu îţi trebuie. Tu nu eşti bolnavă, dar ai o întrebare cu privire la care ai vrea să vorbeşti cu mine. Este o problemă duhovnicească. Vrei să ştii dacă ar trebui să ieşi din serviciu şi să te dedici pe deplin lucrării Domnului. Tu nu eşti de aici, ci vii din Houston, Texas. Stai pe loc şi El te va chema când eşti gata pentru aceasta. Eu n-am văzut-o niciodată pe femeia aceasta, de aceea vă provoc să credeţi!

Acolo în spate, este un bărbat cu o legătură bună în Duhul; are o cămaşă albă şi este chel. El vine din Arkansas. Ai număr de rugăciune? Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Problema ta de la stomac s-a dus, de aceea te poţi întoarce plin de bucurie în Arkansas. Eu nu l-am văzut în viaţa mea pe bărbatul acesta.

Aici, la capătul rândului, este o femeie care are o infecţie la ureche. Crezi că Dumnezeu te va face bine? Du-te acasă, crede şi vei fi bine.

Acolo este o femeie cu pălărie roşie, care are probleme cu inima. Doamnă Lambert, crezi din toată inima? Aşa te numeşti, nu-i aşa? Problema de la inimă te va părăsi, de aceea poţi merge acasă vindecată.

Acum credeţi? Vă provoc să credeţi! Ridicaţi mâinile.

Doamne Isuse, Fiul lui Dumnezeu, nu lăsa ca aceste lucruri să treacă, Doamne, pentru că nu le-ai făcut degeaba. Tu eşti Dumnezeul cel veşnic şi trăieşti de-a pururi, de aceea Te rog să le faci cunoscut acestor oameni că Tu eşti Autorul celor văzute.

Ajută-i să vadă că Reţeta este corectă, că Tu eşti Dumnezeu şi că eşti în mijlocul nostru.  Ajută-i pe oameni să creadă în Tine şi vindecă-i de două ori: de boala pe care o au şi de necredinţă. Noi Te lăudăm pentru toate lucrurile, Dumnezeule scump, Tatăl nostru ceresc, în Numele lui Isus Hristos, şi Ţi-i încredinţăm Ţie pe toţi aceşti oameni.

Credeţi din toată inima? Vorbiţi cu oamenii aceştia şi veţi vedea că nu ne cunoaştem. Cel care le-a vorbit este Duhul Sfânt, iar El a făcut aceasta pentru a dovedi că v-am spus adevărul, că într-adevăr calea înapoi este cea pe care v-am arătat-o.

Biserica s-a pierdut prin pustie şi rătăceşte, dar Dumnezeu, Tatăl nostru, este aici, printre noi şi în noi, aşa cum a fost în Fiul Său, Isus Hristos.

Aveţi credinţă în Dumnezeu! Credeţi aceste cuvinte pe care le-a spus Isus. Cum ar putea fi El Fiul lui Dumnezeu şi să mintă? Cum putea face o făgăduinţă şi să nu fie adevărată? Oamenii gândesc aşa pentru că nu au fost vaccinaţi, dar întoarceţi-vă la doctorie! Întoarceţi-vă şi primiţi adevăratul Duh Sfânt, nu o emoţie, nu o senzaţie, deşi El aduce şi emoţie şi senzaţii.

Lăsaţi-L să vină şi să Se legitimeze. Deschideţi-I, şi atunci va face lucrurile pe care le-a făcut întotdeauna, deoarece este scris că „cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Credeţi?

Câţi din voi au numere de rugăciune? Ridicaţi mâna. Ultima însărcinare pe care a dat-o Domnul Bisericii, a fost aceasta: „Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede… îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi…” (Marcu 16.17-18).

Am vrut să plec, dar Ceva mi-a spus: „Nu face aceasta, pentru că oamenii vor să-ţi pui mâinile peste ei.” Vedeţi? Dumnezeu este bun şi m-a oprit din pornirea mea. Ce a determinat aceasta? Dorinţa din inimile voastre.

Voi, cei care aveţi numere de rugăciune, aliniaţi-vă aici, pentru că El este bun.

Eu am putut să văd cum avionul în care mă aflam, a fost nevoit să aterizeze forţat, apoi m-a ţinut pe loc până a doua zi, când m-a trimis la o femeie de culoare care se ruga cu credinţă pentru băiatul ei care era pe moarte. Cine a făcut aceasta? Credinţa acelei femei.

Credeţi? Credeţi Mesajul? Dacă nu puteţi crede Mesajul, nu veţi crede nici mesagerul, dar cred că Dumnezeu va dovedi că v-am spus adevărul.

Acum vedeţi ce fac vedeniile? Ele sunt ceva ce vine de la Dumnezeu; ele nu vă vindecă, ci Îl mărturisesc pe Dumnezeu.

Biblia spune: „Dacă este printre voi un proroc, Eu, Domnul, îi vorbesc (Cum vorbeşte El? Ca întotdeauna), iar dacă ceea ce spune este adevărat, Eu voi dovedi aceasta.”

Luaţi  Reţeta şi întoarceţi-vă înapoi, întoarceţi-vă la Cincizecime, fără să vă lăsaţi speriaţi de denominaţiuni. Nu le mai lăsaţi să vă separe!

În seara aceasta, Duhul Sfânt este printre noi şi cercetează fiecare inimă. Fie ca Dumnezeul cerului să ne dea ceea ce-I cerem.

Dacă aş putea să vă vindec, aş face-o cu bucurie, dar nu pot. Dacă v-aş spune că pot să vă vindec, aş minţi, pentru că voi sunteţi deja vindecaţi; Isus Hristos v-a vindecat când a murit la Calvar. Voi ştiţi că este scris că El „a murit pentru păcatele noastre şi că am fost vindecaţi prin rănile Lui.” Toţi cei care cred că acesta este adevărul, să spună: „Amin!” Prin urmare, singurul lucru pe care pot să-l fac eu este să-mi pun mâinile peste voi şi să cer binecuvântarea Lui peste voi. Sunt sigur că aceasta vă va ajuta, dacă veţi crede. După cum spunea Oral Roberts, aceasta este ca un punct de contact.

Aş vrea ca toţi cei aflaţi aici, să creadă în timp ce ne vom pleca cu toţii capetele şi ne vom ruga Domnului. Când oamenii aceştia vor trece pe lângă mine, mă voi ruga şi-mi voi pune mâinile peste ei. Aş dori să vină şi ceilalţi fraţi lucrători, ca să vedeţi că nu eu sunt cel ce vindecă. Orice frate are dreptul să se roage pentru bolnavi.

Orice lucrător care crede şi este trimis de Dumnezeu, va fi ascultat de El. S-ar putea să nu aibă darul deosebirii sau un alt dar, dar dacă crede, va fi ascultat. Aşa este. Şi încă ceva: faptul că cineva posedă un dar, nu-l face deosebit de ceilalţi fraţi.

De exemplu, eu nu ştiu să predic aşa cum o face un predicator; nu ştiu să învăţ cum învaţă un învăţător; nu ştiu să vorbesc în limbi ca cel care are darul vorbirii în limbi şi nu am tălmăcirea limbilor, dar o dată sau de două ori am vorbit şi eu în limbi. Cu siguranţă, m-am simţit de multe ori pe punctul s-o fac, dar nu am pronunţat cuvintele. Am vorbit în limbi mai mult de o oră. Odată, am vorbit în limbi şi nici măcar nu mi-am dat seama ce fac, aşa că am privit în jur ca să văd cine vorbeşte, şi pentru că n-am văzut pe nimeni, mi-am zis: „Oare unde este germanul care vorbeşte?” Priveam în jur să văd cine este acolo, şi iată că tocmai eu eram cel care le rostea. Cam în acelaşi timp, la câteva mile depărtare, era o femeie care sângera, fiind între viaţă şi moarte, şi încerca disperată să ajungă la biserică. Oh, şi când am ajuns la biserică, ea a mărturisit că a fost vindecată pe loc, chiar în timpul când eu vorbeam în limba aceea. Ce era aceasta? Duhul Sfânt care făcea mijlocirea. Desigur.

Prieteni, ceea ce vă spun nu este o poveste frumoasă, ci este adevărul, iar Dumnezeul cel viu ştie aceasta. Sunt  zeci de mii de oameni care pot depune mărturie despre aceasta. Cel ce face aceste lucruri este Dumnezeu, de aceea, credeţi din toată inima, prieteni! Credeţi şi nu vă îndoiţi!

Acum haideţi să ne plecăm capetele.

Dumnezeule scump, stăm aici pentru că avem nevoie de ajutor, de aceea Te rog, ajută-ne, Dumnezeule. Oamenii aceştia ştiu că Tu eşti aici pentru că au văzut roadele prezenţei Duhului Sfânt.

Doamne, noi suntem doar oameni şi facem doar slujba pe care ne-ai încredinţat-o, dar ai făgăduit că aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.

Te rog să îngădui ca fiecare persoană care va trece pe aici, să fie vindecată, pentru că noi ne punem mâinile peste fiecare din ei în parte, simţind cu ei, în Numele lui Isus Hristos.

Voi începe punându-mi mâinile peste copilul acesta, şi condamn boala pe care o are şi din pricina căreia nu i se întăresc oasele de la cap, În Numele lui Isus Hristos.  Fă ca mama lui să se poată întoarce aici, ca să arate cât de mult a dat boala înapoi, iar copilul să trăiască spre slava Împărăţiei lui Dumnezeu. Amin.

(Fratele Branham îşi pune mâinile şi se roagă pentru cei din rând).

Prieteni, aţi văzut ce s-a petrecut mai devreme? Nu ştiu ce a fost, dar pot spune că este ceva glorios, pentru că inima mea bate încă cu putere de bucurie. Eu cred că o biserică născută din nou trebuie să aibă o dovadă acum, când timpul venirii lui Hristos este atât de aproape.

Dacă aici ar sta un om cu o haină lungă, cu răni la mâini şi cu sângele curgând pe el, acela nu este Hristos. Orice impostor ar putea face aceasta, dar dacă nu îmi poate arăta roadele Vieţii lui Hristos în el, ştiu că nu este Domnul meu.

Într-una din aceste seri, eu am predicat despre „Paradox”, iar ceea ce tocmai aţi văzut, a fost un Paradox. Voi ştiţi că Paradoxul este ceva ce nu poate fi explicat; este o minune făcută de Dumnezeul cerurilor. Amin.

Voi întrebaţi: „Frate Branham, poţi să mă vindeci?” Este imposibil, pentru că sunteţi deja vindecaţi.

Dacă El ar sta aici îmbrăcat într-un costum ca acesta pe care mi l-a dat mie, nu ar putea face mai mult decât mine. Tot ce ar putea face El, este să vă dovedească că este Hristosul, iar voi ar trebui să-L credeţi.

Mi se pare că trebuie să fac ceva ca să-i „electrizez” pe oameni, că trebuie să-i trimit să se pocăiască. Ce este cu voi? Oare sămânţa Cuvântului a căzut într-un loc stâncos? Care este răspunsul, doamnelor? Fraţilor, biserică, surorilor, care este răspunsul? Ce mai poate face Dumnezeu? El nu a promis altceva. Voi nu veţi vedea nimic mai măreţ decât prezenţa lui Isus Hristos descoperită în Biserica Sa şi făcând lucrările pe care le-a făgăduit.

Cu biserica s-a întâmplat ceva. Ce credeţi că s-a întâmplat acum cincizeci de ani, ca s-o străbată până acum? Vedeţi, acum trebuie să fie Ceva mult mai puternic care s-o scuture.

În timp ce vrăjmaşul se revarsă înăuntru, Duhul lui Dumnezeu ridică un steag împotriva lui, iar într-una din aceste zile, Biserica, sfinţii născuţi din nou, vor fi ridicaţi de pe pământ. Biblia spune că „doi vor fi într-un pat: unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Doi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” (Luca 17.34-36).

El Îşi va ridica Biserica în prezenţa Sa, ca să trăiască veşnic. Eu nu spun aceasta ca să fiu dur, ci o fac sincer, cu dragoste frăţească, pentru că doresc să văd că biserică lui Dumnezeu este cu adevărat a Lui.

Oamenilor, eu nu pot să fac nimic pentru voi când treceţi linia. Am auzit despre o mulţime de şmecherii nebiblice care n-au făcut decât să vă îndepărteze de Adevăr. Cuvântul este Adevărul şi El S-a făcut trup, înţelegeţi?

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Aici sunt nişte batiste. (O soră spune o mărturie). Amin. Lăudat să fie Dumnezeu!

Doamne Isuse, Tu care eşti Trandafirul din Saron, Crinul din Vale, Steaua dimineţii, Rădăcina şi Vlăstarul lui David, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine, trimite binecuvântările Tale, Doamne, peste aceşti oameni.

Binecuvântează-i cu o trezire de modă veche. Adu-le o trezire şi o experienţă ca aceea pe care au avut-o taţii şi mamele lor cu ani în urmă, pentru că suntem la aniversarea acestui eveniment, chiar acum.

Aici sunt batiste care au fost luate de pe trupul sfinţilor binecuvântaţi acum cincizeci de ani, iar bolnavii s-au vindecat. Acum două mii de ani, ei au făcut acelaşi lucru şi bolnavii au fost vindecaţi.

Tată, Tu eşti Acelaşi Dumnezeu şi în seara aceasta, eşti acelaşi Duh Sfânt, de aceea Te rog să laşi o putere şi mai mare, care să scuture biserica adormită. Fie ca toţi cei care vor primi aceste batiste, să fie vindecaţi, Doamne. Fie ca puterea lui Dumnezeu să-i însănătoşească pe toţi, pentru că le trimit în Numele lui Isus Hristos, pentru vindecarea lor.

Binecuvântează-i pe oamenii aceştia, pentru că Ţi-i încredinţez Ţie, Doamne. Cuvântul a fost predicat, iar Tu Te-ai descoperit şi ai arătat că eşti aici. Ai dovedit că nu eşti mort, ci ai înviat din morţi şi trăieşti de-a pururi, fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci, împlinind Cuvântul şi făgăduinţele pe care le-ai dat, din generaţie în generaţie, cu oricine va crede în Numele Tău.

Tot timpul, Duhul Sfânt a căutat să găsească un om, iar într-o zi l-a găsit pe Policarp, apoi pe Irineu, pe Pavel, pe Martin, pe Luther, pe Wesley, pe George Whitefield, iar într-o zi, o, Dumnezeule, ai găsit un Billy.

Doamne, îngăduie să fim găsiţi şi noi în seara aceasta. Găseşte şi astăzi pe cineva care să poată scutura biserica în aşa fel încât predicarea Evangheliei să fie la fel ca cea făcută de Charles Finney, ca să aducă biserica înapoi la locul ei.

Noi Îţi suntem recunoscători, Doamne, deoarece chiar Duhul Sfânt, nu un om, Se mişcă printre aceşti oameni.

Primeşte mulţumirile noastre şi dă-ne binecuvântările Tale, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Haideţi să închidem ochii, să ridicăm mâinile şi să-L lăudăm. Cine crede că El este aici, să ridice mâna. Haideţi să-L chemăm din toată inima şi să-L lăudăm, deoarece ştim cu toţii cum s-o facem. Închideţi ochii şi cântaţi în Duhul: „Îl iubesc.”

(Este dată o prorocie). Amin. Ştiţi ce este aceasta? Ştiţi ce este vorbirea în limbi şi tălmăcirea? Pulsaţia Duhului Sfânt vorbind ceva despre care tu nu ştii nimic, pentru că tu nu ştii ce spui.

Eu v-am făcut o invitaţie. Câţi dintre voi doresc să urmeze Reţeta aceea? Cei care nu au fost încă botezaţi, dar doresc s-o facă, să ridice mâna şi să spună: „Eu cred.” Spuneţi: „Sunt gata. Mă întorc înapoi şi vin la Hristos.”

Mâine seară vom avea un serviciu de botez.

Tocmai ne-a trimis vorbă un predicator baptist că el este pregătit. În ordine. Frate, şi eu am venit din biserica baptistă. Ei mi-au citit Prescripţia greşit, aşa că am luat-o şi am citit-o singur. Apoi, după ce am citit-o, am făcut întocmai cum a spus El şi imediat s-a întâmplat ceva.

O, Dumnezeule, trimite Lumina! Uitaţi-vă cum vă cheamă.

Apreciez răbdarea voastră, cum stăm şi aşteptăm unul după altul, pentru că Duhul Sfânt este aici încercând să Injecteze ceva în noi. Răbdarea voastră este minunată şi face bine.

Dacă spui: „Oh, eu nu înţeleg, dar am să stau să văd! Trebuie să privesc,” Dumnezeu va umple orice inimă însetată care-L caută cu adevărat.

Când vreţi, nu mai aşteptaţi nici un minut, ci primiţi-L, pentru că altfel trece mai departe. S-ar putea ca altă dată să nu mai treacă. Aşa este. Amin.

Ascultaţi… Ssttt… (este dată o vorbire în limbi cu tălmăcire)… Amin. Îi mulţumim Domnului nostru. Aţi observat că El spunea că este aici ca să primească laudele voastre?

Ştiţi cântarea: „Amin!”? Vino aici, Ernie, fiindcă Îl vom lăuda pe Domnul prin cântarea „Amin!” Câţi din voi o ştiu? O, cu toţii! Cred că toată biserica mea o ştie.

Haideţi să ridicăm mâinile.

 Te lăudăm, Doamne Trimite Duhul Sfânt, Doamne. Vino în seara aceasta şi străpunge orice inimă în timp ce Te lăudăm. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *