CA VULTURUL

Să rămânem în picioare pentru un moment de
rugăciune.

Ultimele adunări
ne-au apropiat foarte mult, dar întotdeauna când ne simţim mai bine împreună,
trebuie s-o luăm din loc şi să plecăm în altă parte, ceea ce mă întristează. Privind
însă înainte, eu aştept ziua când ne vom întâlni din nou. Dacă Isus va veni
înainte de a ne revedea pe pământ, vom fi împreună într-un Loc unde nu ne vom
mai despărţi niciodată.

Câţi dintre voi
doresc să fie amintiţi în rugăciune? Ridicaţi mâna.

Dumnezeu să vă
binecuvânteze.

Să ne plecăm capetele
pentru un moment.

Atotputernicule
Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului, Autorul Vieţii veşnice şi
Dătătorul oricărui dar bun, noi venim în umbra milei Tale, prin rugăciune, în
Numele lui Isus, Fiul Tău, să-Ţi mulţumim pentru această mare întâlnire de la
Tulsa şi pentru ceea ce a însemnat ea pentru noi. Nu îi vom uita niciodată pe
aceşti oameni drăguţi. O, ce părtăşie am avut datorită prezenţei Duhului Tău! A
fost suficientă o mică atingere a cerului în vieţile noastre, şi am trăit o
experienţă pe care n-o vom uita niciodată.

Te rog, Tată, să laşi
ca Duhul Tău să rămână pururi cu aceşti oameni, şi fă ca din esenţa acestei adunări
mici să se nască o mare trezire, care să cuprindă fiecare biserică din ţară şi
s-o însoţească cu semne mari şi minuni. Dă-ne aceasta, Te rugăm.

Pe acest amvon se
află batiste şi lucruri care vor merge la cei bolnavi şi suferinzi.

Atotputernicule Dumnezeu,
Te rog în Numele lui Isus, să faci ca atunci când cei bolnavi se vor atinge de
aceste lucruri, să fie vindecaţi pe loc. O, şi aceasta nu este doar rugămintea
mea, ci este rugăciunea întregii adunări, a tuturor creştinilor din locul
acesta.

Noi le oferim tuturor
celor ce au nevoie de ele, într-un gând şi o simţire.

Doamne, Te rog să ne
binecuvântezi şi să Îţi reverşi bucuria şi slava şi peste bisericile surori.

Onorează-ne cu
Prezenţa Ta şi lasă ca Duhul Sfânt să intre în Cuvânt, iar Cuvântul să intre şi
să locuiască în inimile noastre, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus.
Amin.

Vă puteţi aşeza.

Eu şi echipa mea,
formată din fratele David, fratele Roy, Billy Paul, Loyce, fratele Fred
Sothmann, fratele Jim Maguire, fraţii Gene şi Leo, vrem să mulţumim fiecărei
persoane, fiecărui predicator, tuturor lucrătorilor, uşierilor şi tuturor,
pentru bunătatea şi răbdarea voastră. Nici nu vă daţi seama ce a însemnat
aceasta de-a lungul acestor întâlniri.

Cu siguranţă a fost
minunat, iar dragostea şi respectul pe care aţi stârnit-o în inimile noastre,
pentru voi, nu se va şterge niciodată. Şi credem că Dumnezeu vă va da din
belşug tot ceea ce cereţi sau doriţi. Fie ca El să vă dea toate acestea, în
Numele Fiului Său, Isus Hristos.

În adunare se află şi
fratele Osborn. Fie ca Domnul să-l binecuvânteze. El a început în după-amiaza
aceasta, dar cred că a păţit ceva la ligamentul de la picior, de aceea, imediat
ce se va încheia serviciul acesta, voi merge să mă rog pentru el.

Rugăciunea mea este
ca Dumnezeu să fie cu voi toţi, mă refer la echipa fratelui Roberts, la echipa
fratelui Tommy, la biserică şi la voi toţi. Veţi rămâne pentru totdeauna în
inima mea. Domnul să rămână în Tulsa şi lucrarea Lui să propăşească în mijlocul
vostru.

În ce ne priveşte,
nădăjduim că într-o zi ne vom întoarce printre voi, iar dacă vă vom putea ajuta
vreodată cu ceva, o vom face cu plăcere, oricând.

Eu am o zicală:
noaptea nu se face prea întuneric şi ploaia nu cade niciodată prea tare, dar
noi suntem gata să facem tot ce se poate ca să vă facem viaţa puţin mai
confortabilă şi mai binecuvântată.

Deci, dacă putem să
vă ajutăm cu ceva, anunţaţi-ne. Sunaţi-ne la Jeffersonville, Indiana, Butler 2
-1519 şi vă vom trimite batiste sau dacă aveţi nevoie, ne vom ruga pentru voi,
deoarece suntem slujitorii voştri în Domnul.

Suntem mâhniţi că am
ajuns la sfârşitul unui serviciu ca acesta, căci Domnul ne-a dat un timp
minunat, dar tot trebuie să plecăm odată.

Într-o zi, după ce
vom trece Râul, când viaţa se va sfârşi, şi vom sta la masa cea mare întinsă în
ceruri, la Cina nunţii, ne vom privi peste masă şi ne vom aminti de aceste
clipe minunate petrecute în Oakland.

Fără îndoială o
lacrimă mică s-ar putea prelinge pe obrajii noştri, din pricina bucuriei, iar
atunci Împăratul va ieşi în faţă îmbrăcat cu frumoasa Lui haină, va veni la noi
şi ne va spune: „Nu mai plângeţi, pentru că totul s-a isprăvit. Intraţi în
bucuria Domnului, care v-a fost pregătită încă de la întemeierea lumii.”

Privind spre
lucrătorii cu care am colaborat, văd că mulţi dintre ei sunt mai în vârstă
decât mine şi mă gândesc că unii dintre ei au stat poate afară în stradă cu o
chitară sau cu o tamburină, bătătorind calea şi netezind-o, astfel ca slujba pe
care mi-a dat-o Domnul, să poată înainta pe o cale netedă.

O, scumpii mei, mă
simt atât de micuţ când văd că eu stau aici sus, iar voi sunteţi acolo jos. Aşa
este. Şi dacă cineva merită vreo laudă, aceea vi se cuvine vouă. Fie ca
Dumnezeu să vă binecuvânteze din belşug, iar în ziua când se va împărţi
răsplata, nădăjduiesc să fiu prezent ca să vă văd încoronaţi în slava Sa.

Cu câteva minute în
urmă am discutat cu un lucrător. Este vorba de fratele Nathan, care lucrează
printre evrei.

El mi-a spus: „Am
fost aici în prima seară împreună cu soţia mea care era bolnavă, iar tu m-ai
chemat din audienţă, mi-ai spus cine sunt şi ce boală avea soţia mea. Din clipa
aceea ea n-a mai avut nicio problemă şi se simte bine.”

O, sunt atât de multe
scrisori şi mărturii ca aceasta!

Poate nu v-aţi pus
batista aici, dar dacă vă putem ajuta în vreun fel, trimiteţi o bucată de
pânză, căci noi avem o listă de rugăciune care merge în toată lumea, iar
oamenii se trezesc noaptea şi ţin această listă de rugăciune. Noi, cei din
fusul orar de est, ne rugăm la nouă dimineaţa, la doisprezece, și la trei
după-amiaza, pentru că acestea erau orele de jertfă ale Vechiului Testament
evreiesc.

Oamenii de peste tot
din lume, se trezesc la ore diferite şi se roagă într-un lanţ de rugăciune; un
lanţ în care noi toţi ne rugăm unii pentru alţii, iar eu am convingerea că
Dumnezeu ne ascultă.

Astfel, dorinţa noastră
este să vă punem şi pe voi pe această listă de rugăciune, ca să vă rugaţi
împreună cu noi la acele ore.

Dacă va fi cu voia
Domnului, în curând voi merge peste ocean, de aceea, fraţii adună bani pentru
aceasta. Vreau să vă spun că ei au strâns două daruri  de dragoste pentru mine, iar voi ştiţi că nu
folosesc nici măcar un cent pentru mine, ci totul intră în fondul bisericii
pentru misiunea de peste hotare.

Noi vom face tot ce
putem pentru ca banii să ajungă la oamenii care nu pot auzi Evanghelia şi care nu
pot veni printre noi, iar rugăciunea mea sinceră, este ca Dumnezeu să vă
binecuvânteze din belşug.

Dacă doriţi o batistă
de rugăciune, să-mi scrieţi la P.O. Box 325 sau doar Jeffersonville, Indiana,
iar dacă vreţi s-o păstraţi, puneţi-o în Biblie la Fapte 19.

Foarte mulţi oameni
mi-au spus că fac aşa.

Odată, o doamnă mi-a
spus că fiul ei a fost lovit de o maşină şi avea o puternică hemoragie deschisă
din pricina unei tăieturi. Femeia a alergat repede şi a luat panglica pe care o
primise de la noi, a pus-o peste băiat şi hemoragia s-a oprit imediat.

O altă femeie, din
Germania, a paralizat. Vă spun aceasta ca să ştiţi ce trebuie să faceţi în
asemenea situaţii: adunaţi-vă la vecinii voştri creştini, rugaţi-vă şi apoi
folosiţi aceste batiste, punându-le unde aveţi problema sau pe inimă.

Deci femeia era
paralizată, iar când i s-a adus o asemenea batistă, ea a spus numai atât:
„Satană, tu nu mai ai loc aici. Ieşi afară din mine!” şi s-a ridicat din scaun
pe deplin vindecată.

Este atât de simplu,
vedeţi? Aşadar, dacă doriţi o asemenea batistă, nu vă costă nimic. Scrieţi-ne
şi vă vom trimite una prin poştă, după ce eu personal mă rog peste fiecare.

Regula noastră de aur
este: „Faceţi altora ce doriţi să vi se facă şi vouă.”

Deci, vom fi bucuroşi
să vă ajutăm cu tot ce se poate. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Eu cred că tot ce aţi
făcut, este din dragoste, de aceea apreciez foarte mult gestul vostru.

Aş vrea să vă spun că
întotdeauna când plec peste ocean îmi este foarte greu deoarece vracii şi
vrăjitoarele nu se tem să mă atace. Chiar de curând, am fost undeva, iar vreo cincisprezece
vrăjitori au început că facă tot felul de vrăji ca să aducă o furtună
puternică. Acolo erau vreo trei mii de oameni, iar locul se scutura cu putere,
dar eu am spus:

„Staţi liniştiţi,
pentru că am fost trimis aici de Duhul Sfânt.”

Acesta este motivul
pentru care mă duc numai unde mă trimite El. Atunci ştiu că pot veni în Numele
Domnului. Vedeţi? Astfel, atunci am putut spune: „El m-a trimis aici.”

Organizatorii
adunării construiseră un cort mare şi-l acoperiseră cu prelată, dar totul se
mişca cu putere din pricina vântului, iar după treizeci de minute a început
furtuna. Văzând aceasta, am spus: „Aici nu este nevoie de nicio tălmăcire,”
căci simţeam puterea celui rău din ambele părţi. Vrăjitoarele stăteau acolo şi
tăiau pene cu o foarfecă mare, făcând tot felul de descântece – ştiţi cum
procedează ele.

Eu am spus: „Doamne
Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, Tu eşti Cel ce m-ai trimis
aici şi răspunzi pentru slujba pe care mi-ai încredinţat-o s-o fac pentru Tine,
de aceea mustru această furtună în Numele Domnului Isus.”

Fraţilor, totul s-a
oprit: tunetele s-au îndepărtat, norii s-au restrâns şi soarele a strălucit în
mai puţin de două minute, ceea ce a făcut ca mii de oameni să alerge şi să se
predea Domnului.

Eu nu pot sta aici şi
să pun mărturie despre adunările mele, pentru că acest lucru ar fi bine să-l
facă alţii, dar s-ar putea scrie o enciclopedie cu multe cărţi despre lucrurile
minunate pe care le-a făcut Domnul Isus în timpul micuţei mele slujbe.

Ce credeţi că este cu
aceşti bărbaţi mari: cu Tommy Osborne sau Oral Roberts? Ei sunt o dovadă că
Domnul nostru este mare. Da, El este cu siguranţă măreţ.

Dacă nu vă voi mai
întâlni în viaţa aceasta, ci doar la Poartă, înainte de a ne înfăţişa înaintea
lui Hristos, vreau să vă spun că vedeniile de la Dumnezeu sunt adevărate şi
reale: Îngerul Domnului, Stâlpul de Foc, Lumina, este aici, iar Dumnezeu,
Judecătorul meu ştie că spun adevărul. El este aici. Da. El nu poate fi
mincinos şi să fie totuşi Dumnezeu, ci trebuie să fie întotdeauna Adevărul.
Dacă este numai puţin fals sau minciună, acela este Satana.

Eu am văzut însă acea
Lumină; am putut să o privesc. Vă rog să mă iertaţi dacă vi se pare că fac o
hulă, dar pentru mine, este acelaşi Stâlp de Foc, care i-a însoţit pe copiii
lui Israel. El a locuit într-un Om numit Isus, care era Fiul lui Dumnezeu, iar
Viaţa pe care a avut-o este produsă din nou astăzi de acelaşi lucru.

El a spus: „Eu vin
de la Dumnezeu şi Mă duc la Dumnezeu
”, iar noi ştim cu toţii aceasta. În
vechime, El a spus: „Eu sunt Cel ce sunt.” (Exod 3.14) (în traducerea
engleză este scris: „Eu sunt „Eu sunt”). Acela era Stâlpul de Foc; era Îngerul
din rug. Apoi El S-a făcut trup şi a locuit printre noi; S-a reîntors, iar
astăzi este în aceeaşi formă, aţi ştiut aceasta?

Poate ziceţi: „Păi,
Isus era…” Ei bine, eu vorbesc despre Dumnezeu care era în Hristos.

Când Pavel era pe
drumul Damascului, a fost lovit de o Lumină, de un Stâlp de Foc şi a căzut jos.
Niciunul din cei prezenţi nu a văzut-o, doar Pavel şi era atât de puternică
încât l-a orbit. Şi Pavel a întrebat:

Cine eşti,
Doamne?
”, iar El i-a răspuns:

Eu sunt Isus…
(Fapte 9.5). Vedeţi? El s-a întors înapoi la Dumnezeu, de unde a venit.

Pentru mine, El este
Același şi astăzi, desăvârșindu-Și lucrarea Sa în noi, în Biserica din timpul
sfârşitului.

Acum haideţi să
deschidem Bibliile la Deuteronom 32.11, ca să avem o bază pentru tema
noastră, apoi vom încerca să avem şi un rând de rugăciune, cam o oră, dacă este
posibil. (o soră proroceşte).

O, Tată, Dumnezeule,
cât de umil primesc aceasta în inima mea! Călăuzeşte paşii mei, Doamne, şi
ţine-mă de mână. Ajută-mă să nu fiu niciodată o piatră de poticnire pentru
nimeni, ci mai degrabă o treaptă de piatră pentru orice călător. Îndură-Te şi
fă ca niciodată să nu fac ceva prin care să umbresc Numele Tău sau cauza Ta,
căci doresc să fac tot ce pot ca să Te slujesc.

Îţi mulţumesc pentru
aceasta, în Numele Fiului Tău, Isus Hristos, Domnul meu. Amin.

Deci, Deuteronom
32.11:
Ca vulturul,”(o soră proroceşte). Amin. (o altă soră
proroceşte). Amin. Binecuvântat să fie Numele Domnului. (o altă soră
proroceşte).

Îi mulţumim Domnului
pentru că Duhul Lui este lucrător în mijlocul nostru.

Ca vulturul care
îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, şi-i
poartă pe penele lui
.”

Acest text nu se prea
citeşte, dar este Cuvântul Domnului şi este suficient pentru ca Dumnezeu să ne
dea un subiect pentru următoarele treizeci de minute; un subiect care să-i facă
pe oameni să se trezească şi să se gândească la Domnul Isus.

Uneori, citesc despre
viaţa lui Abraham Lincoln, iar într-o zi am găsit o poveste despre un om care
era în închisoare şi aştepta să fie executat, căci fusese condamnat la moarte
prin împuşcare. Un prieten de-al lui s-a dus la preşedintele Abraham Lincoln,
care era un creştin adevărat, şi i-a zis:

„Domnule Lincoln,
ştiu că sunteţi un om bun, un creştin. Eu am un prieten bun care a încălcat
regulamentul în armată, dar nu a vrut să facă acel lucru şi îi pare rău.
Dumneavoastră sunteţi singurul om care poate să îl graţieze, aşa că, n-aţi vrea
să faceţi aceasta?”

În bunătatea sa,
domnul Lincoln şi-a luat mapa şi a scris graţierea pe o bucată de hârtie, dar
pentru că nu era în birou, nu avea ştampila la el, aşa că a scris pe hârtie:
„Acuzatul este graţiat.” după care şi-a scris numele: „Abraham Lincoln”, şi a semnat.

Omul a alergat cât a
putut de repede la prietenul său la închisoare şi i-a spus:

„O, prietene, eşti
liber! Eşti liber! Uite, pe hârtia aceasta este semnătura preşedintelui care-ţi
acordă graţierea. Eşti iertat.”

Condamnatul i-a
răspuns însă: „Nu-ţi bate joc de mine. Acum cu câteva ore înainte de execuţie,
vii să-ţi baţi joc de mine şi îmi arăţi o foaie de hârtie? Dacă această hârtie
ar fi eliberată de Abraham Lincoln, ar fi o hârtie oficială şi ar purta
sigiliul lui.”

„Bine, dar uite, aici
este numele preşedintelui. Eşti iertat.”

Omul i-a întors  spatele şi a refuzat să-l asculte, iar în
dimineaţa următoare a fost executat.

Acest caz a fost
judecat apoi, la Curtea Federală a S.U.A., iar aceasta a hotărât că „O graţiere
nu este valabilă câtă vreme nu este acceptată ca graţiere.”

Tot aşa este şi cu
Cuvântul lui Dumnezeu. Vindecarea este valabilă şi pentru tine doar dacă o
primeşti; iertarea este valabilă pentru tine, dacă o accepţi şi orice
binecuvântare a lui Dumnezeu vă aparţine numai dacă o acceptaţi aşa cum a fost
scrisă de Dumnezeu.

„Ca vulturul care îşi
scutură cuibul, zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, şi-i
poartă.”

De multe ori m-am
gândit că Dumnezeu Îşi aseamănă moştenirea cu vulturii, iar în Biblie am găsit
că El însuşi se numeşte Vultur. Da, El este IaHVeH Vulturul. Cum vine asta?

Eu sunt un
naturalist, iar prima mea Biblie a fost natura. Astfel, dacă observaţi cum
lucrează natura, Îl veţi putea găsi şi pe Dumnezeu. Oriunde veţi privi, îl veţi
vedea doar pe El, de aceea, când îi auziţi pe unii vorbind despre reîncarnare
sau alte lucruri de felul acesta să ştiţi că sunt prostii, deoarece nici nu
poate fi vorba de aşa ceva.

Noi ştim că planta
moare, intră în pământ, sămânţa putrezeşte, iar apoi trăieşte din nou – aceasta
este învierea. Tot creştinismul se bazează pe înviere, iar noi ştim că acesta
este adevărul: naştere, moarte, îngropare şi înviere; primăvară, vară, toamnă,
iarnă şi din nou primăvară. Totul se leagă perfect.

Prima mea Biblie a
fost să privesc cum mureau acei copaci şi cum dădeau apoi mlădiţe noi; să văd
cum micuţa floare murea, iar primăvara trăia din nou. Toate acestea şi multe alte
lucruri pe care le-am observat, m-au încredinţat că undeva există o Putere a
învierii.

Prieteni, aşa cum
copacul are o viaţă perpetuă, noi avem o viaţă nemuritoare. Copacul va ajunge
în cele din urmă la sfârşit, dar noi, nu, deoarece posedăm o Viaţă nemuritoare.

Când am citit
aceasta, am început să studiez vulturii şi am constatat că vulturul este o
pasăre foarte ciudată, care poate zbura mai sus decât orice altă pasăre,
deoarece este alcătuită diferit de restul păsărilor, şi îşi face cuibul pe
stâncile cele mai înalte.

Şi încă ceva: penele
lui sunt atât de bine strânse, încât nu i le poţi smulge decât dacă le tragi cu
cleştele.

Vulturul este o
pasăre uriaşă şi este alcătuit special, deoarece are de făcut ceva special.

Cuvântul „vultur”
înseamnă „sfâşietor cu ciocul”, căci rupe şi se hrăneşte cu ciocul.

Acesta este un simbol
foarte frumos al Cuvântului lui Dumnezeu, care hrăneşte gură la gură, adică
Dumnezeu Îşi hrăneşte personal copiii.

Vulturul îşi face
cuibul sus de tot, dintr-un anumit motiv. El are aripi foarte puternice şi i-au
fost date pentru eliberare.

Un alt lucru ciudat
pe care-l face vulturul, este că se înnoieşte, adică devine tânăr. După câţiva
ani, el devine din nou tânăr.

Acesta este un tablou
al Bisericii, al poporului lui Dumnezeu, care merge în jos, apoi deodată vine
Duhul Sfânt şi reînnoieşte din nou. Vedeţi, Dumnezeu vine, reînnoieşte
experienţa şi tinereţea Bisericii Sale, dându-i o trăire nouă.

Cu ani în urmă
obişnuiam să călătoresc cu fermierii, sus, pe râul Trublesome, în Colorado.

Asociaţia Hereford
avea păşunile Arapaho, sus, în jurul munţilor, iar noi mergeam cu vitele acolo,
pentru ca toamna să le aducem înapoi la Naţional Forest.

Vara, adunam fânul
jos, în vale, ca să avem cu ce le hrăni iarna, iar eu obişnuiam să merg în
fiecare an la vânătoare acolo. Mă mai duc şi acum.

Nu voi uita niciodată
un an când nu a nins. Sus în munţi vremea este foarte schimbătoare, aşa că
poate fi o după-amiază frumoasă, iar peste o oră să ningă; după aceea plouă şi
imediat după aceea iese din nou soarele.

Când vine însă
zăpada, furtuna fugăreşte elanii şi căprioarele în vale, acela fiind timpul cel
mai potrivit pentru vânătoare, pentru că atunci se vânează cele mai frumoase
trofee.

În anul acela nu
ninsese încă, aşa că mi-am lăsat calul mai jos, la o depărtare de câteva mile,
iar eu m-am dus sus să văd ce se petrece. S-a întâmplat că în după-amiaza aceea
a venit o furtună puternică şi a început să tune şi să fulgere, aşa că m-am pus
în spatele unui copac şi am aşteptat să treacă vremea aceea grea. Mi-am rezemat
puşca de copac şi am început să mă gândesc la Dumnezeu şi la cât de minunat
este El.

După un timp, a
început să sufle un vânt rece, care a îngheţat apa de pe brazi aşa că atârna ca
nişte ţurţuri, iar când s-a ivit soarele, se vedea atât de ciudat printre
crevasele munţilor, că parcă era ochiul lui Dumnezeu.

Voi ştiţi că Dumnezeu
este pretutindeni: Îl puteţi vedea oriunde, doar să-L căutaţi. El este şi acolo
şi dincolo; El este aici, chiar în clipa aceasta, iar dacă veţi privi în jur Îl
veţi vedea.

Şi în timp ce stăteam
acolo şi priveam apusul soarelui, mi-am ridicat mâinile spre cer şi am spus:
„O, mare IeHoVaH, Dumnezeule, ochii Tăi privesc încoace şi încolo peste tot
pământul…”

Tocmai atunci am
auzit un muget de elan. În timpul furtunii se pierduse de turmă, iar acum
scotea un sunet ascuţit. Imediat, turma i-a răspuns din altă parte.

Sus, pe altă parte a
muntelui, un lup gri a început să urle, iar perechea i-a răspuns din vale. Am
privit în vale şi am văzut că acolo se ridica un curcubeu până pe un munte vecin.
Păi, oriunde priveam, în jur, era Dumnezeu.

Mama mea este
jumătate indiană şi se trage din rezervaţiile cherokee, de aceea nici chiar
convertirea nu a scos din mine dragostea pentru natură.

Când am auzit
bătrânul lup urlând şi perechea răspunzându-i, lacrimile au început să-mi curgă
pe obraji; elanul îşi strigase turma, iar aceasta îi răspunsese; curcubeul
apăruse în vale, aşa că am spus: „Da, aici se poate vedea Dumnezeu!”

El este Alfa şi
Omega; este legământul, curcubeul. M-am bucurat atât de mult pentru aceasta!
Mi-am ridicat mâinile spre cer, iar lacrimile îmi şiroiau pe obraji, în timp ce
am început să alerg în jurul acelui copac. Mă simţeam bine şi nu era nimeni pe
o distanţă de treizeci de mile, aşa că săream în sus şi-n jos şi strigam cât
puteam de tare. Sincer vă spun că, dacă m-ar fi văzut cineva, s-ar fi gândit că
sunt nebun, dar nu-mi păsa; mă simţeam bine şi voiam să-L laud pe Domnul
Dumnezeul meu.

Deodată am fost
întrerupt de o veveriţă. Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată cum arată veveriţele din
Oklahoma, dar pe cât sunt de mici, pe atât sunt de gălăgioase. Veveriţa este
poliţistul pădurii, deoarece face cea mai mare gălăgie.

Ea a sărit deci, pe o
creangă şi a început să facă gălăgie. Privind-o, m-am gândit:

„O, nu trebuie să te
sperii, căci Îl laud pe Domnul. Ţie nu-ţi place aceasta? Priveşte!” şi am
început să alerg din nou, cât puteam de tare.

„Nu-i minunat?
Creatorul tău este Domnul Dumnezeul meu, iar eu pe El îl laud.”

Atunci am observat că
micuţa făptură şi-a lăsat capul într-o parte şi priveşte în jos. Se părea că nu
eu am speriat-o, ci altcineva, aşa că am privit în direcţia aceea să văd cine
era. Furtuna forţase un vultur mare să coboare jos. Sau poate era jos şi mânca,
aşa că nu a putut să-şi ia elanul necesar ca să se ridice deasupra furtunii şi
a rămas în tufişuri. Prezenţa lui a agitat-o aşa de tare pe micuţă. Îl privea
atentă şi trăncănea într-una de parcă ar fi vrut să-l rupă în bucăţi. O, dar nu
era aşa de mare şi de puternică să facă aceasta!

„Nu te agita aşa, că
nu-ţi face nimic!” i-am zis, privind-o liniştit.

Atunci, marele vultur
a sărit pe o creangă, iar eu mă gândeam:

„O, Dumnezeule,
iată-Te în chemarea lupilor; iată-Te în chemarea sălbăticiunilor; iată-Te în
apusul de soare şi în curcubeu. De ce ai adus acest vultur înaintea mea? Ce
face el acolo? O, vrei să Te văd în el?”

Am privit vulturul cu
atenţie: avea nişte ochi pătrunzători şi nu se prea sinchisea de veveriţa din
pin, ci mă privea pe mine. Puteam să văd cum ochii lui mari, cenuşii, mă cercetau
cu atenţie.

Atunci m-am gândit:
„Ei bine, eu pot să-L văd pe Dumnezeu în acest vultur, pentru că nu se teme. În
el este ceva ce-l face să nu se teamă. Am să-l încerc, să văd dacă se teme de
mine”, aşa că am spus:

„Ce zici, amice, ştii
că aş putea să te împuşc? Uite, arma îmi este aici.”

M-a privit atent şi
am observat că-şi verifica aripile.

„Da, mi-am zis, acum
înţeleg. Acesta-i motivul pentru care nu te temi: Dumnezeu ţi-a dat două aripi
puternice, de aceea, ştii bine că ai putea fi în copacul de acolo, înainte ca eu
să pot face un pas spre armă. O, dacă tu te poţi încrede în aripile care ţi-au
fost date de Dumnezeu ca să te scape de pericole, cu cât mai mult ar trebui să
se încreadă Biserica în Duhul dat de Dumnezeu, căci El ne-a dat Duhul Său ca să
ne ajute să ne îndepărtăm de lucrurile lumii şi să ieşim din ele.”

Odată cineva m-a
întrebat: „Frate Branham, nu te temi că greşeşti?”

„Nu, domnule. Cât
timp simt acel Ceva în jurul meu, nu am motive să mă tem. Aşa este. Cât timp El
este aici, Se va îngriji de toate.

Am privit un timp la
acel vultur, iar el a înţeles probabil că-l iubesc şi că nu vreau să-i fac
niciun rău. Deci nu s-a temut de mine, dar probabil l-a enervat trăncăneala
aceea nesuferită a veveriţei, căci a făcut un salt mare, a dat de două ori din
aripi şi dus a fost. Se părea că ştie cum să dea din aripi şi de fiecare dată
când sufla vântul, se ridica tot mai sus. M-am uitat după el până am mai văzut
doar un punct, apoi mi-am zis:

„O, asta este,
Dumnezeule!”

El se săturase de
atâta trăncăneală.

Vezi, tu nu trebuie
să mergi de la o biserică la alta, nici să te alături aici sau dincolo, ci
totul este să ştii să-ţi aşezi aripile corect în Puterea Duhului Sfânt şi să te
laşi condus de El mai departe şi mai departe.

Îndepărtaţi-vă de
trăncăneala: „Zilele minunilor au trecut, nu mai există Duh Sânt.” Sau: „Voi
sunteţi greşiţi, pentru că nu există vindecare divină.” Lăsaţi-vă duşi pe
deasupra acestor lucruri; lăsaţi-vă purtaţi de Duhul Sfânt; mergeţi mai
departe, mai sus şi mai sus, acolo unde nu mai auziţi nimic din toate aceste trăncăneli.

Dacă un şoim ar
încerca să-l urmărească pe vultur acolo sus, s-ar dezintegra în aer; iar dacă o
cioară ar încerca să urce după el, ar rămâne fără pene pe ea. Vulturul este o
pasăre creată special, iar Dumnezeu şi-a asemănat prorocii cu vulturul, pentru
că un proroc se ridică sus, în sferele înalte, acolo unde poate privi până
departe.

Vulturul are aripi
puternice şi mari, care pot să-l ridice acolo sus şi are ochi ageri şi
puternici, căci altfel ar orbi când ar ajunge la acele înălţimi mari.

Acesta este motivul
pentru care un şoim care încearcă să-l imite pe vultur, când ajunge acolo sus,
nu poate vedea nimic, ceea ce înseamnă că nu-i foloseşte la nimic faptul că a
urcat la înălţime. Vedeţi? Vulturul este creat special pentru înălţimi.

La fel este
creştinul: o persoană creată special, sau o persoană deosebită. Aşa este. El
merge la biserică, deoarece posedă Ceva care-i spune că acolo este totul.
Vedeţi? Este ceva ce Dumnezeu face în mod special pentru voi.

Vulturul poate merge
atât de sus, încât să nu-l mai puteţi vedea, dar el vede de acolo tot ce mişcă
pe pământ, chiar şi cel mai mic obiect, datorită ochilor lui puternici.

Cu vreo trei sau
patru ani în urmă, eu şi fiica mea mai mică am fost la Cincinnati, la grădina zoologică.
Am mers într-o sâmbătă după-amiaza ca să-i arăt tot felul de lucruri. Pe atunci
Sara avea doar vreo trei ani.

Acolo am văzut un
vultur închis într-o cuşcă. Oh, eu nu suport să văd animale închise în cuşti!
Nici măcar un canar. Să nu credeţi că lovesc în voi, dar mie nu-mi place să văd
animalele în cuşcă.

Eu ştiu ce înseamnă
să fii închis într-o religie, unde nu ai nicio libertate. Da, mie îmi place să
fiu liber.

Degeaba hrăniţi
canarul vostru cu cele mai bune vitamine, ca să facă pene frumoase şi aripi
sănătoase, dacă apoi îl ţineţi în cuşcă.

Ce folos că trimiteţi
predicatori la seminarii să fie educaţi, dacă apoi îi îngrămădiţi spunând:
„Zilele minunilor a trecut, nu mai există aşa ceva!” La ce bun să-i mai
educaţi?

Frate, mie îmi place
libertatea; îmi place o religie care te lasă liber.

Am observat atent
acel vultur mare: era cea mai tristă privelişte pe care am văzut-o vreodată.
Bietul de el zăcea pe jos, iar când s-a ridicat, am văzut că avea aripile
zdrelite, iar pe cap şi în jurul gâtului nu mai avea nicio pană. S-a târât prin
cuşcă, a privit în jur, apoi s-a repezit şi a lovit gratiile cu capul şi cu
aripile. Penele îi cădeau pline de sânge, iar el se prăbuşea din nou jos,
privind neputincios în jur.

„O”, mă gândeam,
„acesta este cel mai crud lucru pe care-l poate face omul!” Vulturul este o
pasăre a cerului şi a fost creat să zboare în înălţimi, dar iată că omul, prin
viclenia lui, l-a prins şi l-a închis într-o cuşcă.

Vulturul este o
pasăre a înălţimii şi ştie prea puţin despre pământ. El trebuie să trăiască în
cer, dar acel vultur stătea închis acolo şi privea în sus, tânjind după
libertate. Oh, dar acele gratii îl ţineau ostatic.

Atunci m-am gândit că
acesta este cel mai trist tablou, dar nu este aşa, căci cel mai trist lucru
este să vezi o fiinţă umană creată după chipul lui Dumnezeu, închisă într-o
denominaţiune, acolo unde nu se crede în vindecarea divină; acolo unde nu se
poate gusta libertatea.

Ei au fost născuţi ca
să stea în locurile cereşti; ca să fie purtaţi pe aripile Duhului Sfânt, dar
iată-i încarceraţi şi ţinuţi departe de libertate.

Am văzut bărbaţi şi
femei care umblă pe stradă îmbrăcaţi imoral, sau frecventând diferite localuri
– încarceraţi – când ar trebui să fie liberi, deoarece sunt fii şi fiice de
Dumnezeu.

Oh, ei aproape că-şi
zdrobesc creierii încercând să fie liberi!

O, Dumnezeule, dacă
aş fi avut bani sau putere, aş fi cumpărat acel vultur şi i-aş fi dat drumul să
meargă unde vrea, pentru că cel mai urât lucru este să încarcerezi pe cineva.

Dar cât de groaznic
este să-i închizi pe fiii lui Dumnezeu într-un loc unde sunt privaţi de
libertate, când duhul lor doreşte cu adevărat să iasă de acolo şi să fie
liberi.

Atunci cineva spune:
„Nu există vindecare divină! Nu există Puterea Duhului Sfânt! Nu există asta şi
cealaltă!” şi îi pune în cuşcă. Vedeţi?

Fraţilor, daţi-mi
voie să vă spun că există o cale spre libertate.

Odată, un om a prins
o cioară şi a legat-o, pentru că intrase în lanul lui de porumb. Celelalte
ciori au încercat să zboare deasupra ei, zicând: „Vino, Johnny! Haide să mergem
spre sud, pentru că vine iarna!”

Sărmana cioară a
devenit atât de slăbită, încât abia mai putea umbla. Văzând-o, unui om i s-a
făcut milă de ea şi a eliberat-o.

După un timp s-au
întors celelalte ciori şi i-au zis ciorii ce tocmai fusese eliberată: „Vino Johnny
să plecăm spre sud!” dar ea fusese legată atât de multă vreme, încât nici nu
mai putea umbla, aşa că le-a răspuns: „Nu pot! Nu pot!” Sărmana nu ştia că este
liberă.

Aşa este şi cu
oamenii.

Frate, tu ştii că
Isus te-a eliberat! Vino să plecăm de acolo, să mergem undeva, căci Dumnezeu
ne-a făcut liberi. Nu sta acolo, căci vei muri de foame.

Dumnezeu are
binecuvântări cereşti şi resurse nemărginite de bunătate şi îndurare, aşa că,
vino să mergem acolo.

Dacă însetează
cineva, să vină la Mine, şi să bea, fără plată, din apa vieţii.
” (Ioan
7.37b).

Vulturul îşi face
cuibul sus în stâncă; el este ca Biserica lui Isus Hristos care stă pe înălţime
şi dă lumină. Ea este sus şi are dorinţele spre ceruri.

Biserica trebuie să
aibă dorinţele îndreptate spre ceruri, deoarece aşteaptă ca Dumnezeu să facă
ceva.

Dacă în după-amiaza
aceasta vii şi spui:

„Ei bine, voi merge
acolo, iar dacă El îmi va spune ceva în rândul de rugăciune,” aceasta arată că
nu aveţi asemenea aşteptări.

„Dacă El nu va face
aceasta, nu cred nimic!” Vezi, înseamnă că aşteptarea ta nu are nicio valoare.

Prietene, dacă eşti
bolnav şi ai venit la biserică în după-amiaza aceasta, spune:

„Cred că voi pleca de
aici sănătos. Nu voi pleca de aici până nu se va întâmpla acest lucru.”

Dacă nu ai Duhul Sfânt,
spune: „Ori voi putrezi aici, ori voi primi Duhul Sfânt. Am venit printre
aceşti oameni care posedă Duhul Sfânt, ştiind că este printre ei, şi nu voi
pleca până nu-L voi primi şi eu.”

Fii ca bătrânul Buddy
Robinson care s-a dus în lanul de porumb şi a spus: „Doamne, dacă nu-mi vei da
Duhul Sfânt, când Te vei întoarce pe pământ, vei mai găsi doar o grămadă de
oase; oasele lui Buddy Robinson, zăcând chiar în locul acesta.”

Aşa se procedează.
Exact. Necazul este însă că noi luăm lucrurile în mod prea uşuratic.

Odată, un om încerca
să-L găsească pe Dumnezeu, dar de fiecare dată când zicea: „Sunt salvat!”
diavolul îi răspundea: „Nu eşti!” Aceasta s-a întâmplat până într-o zi, când
omul a înfipt un ţăruş în pământ şi a zis:

„Satană, de azi înainte
voi arăta prin acest ţăruş că acesta este locul în care am găsit poruncile lui
Dumnezeu. Chiar aici.”

Împlântaţi şi voi
ţăruşul şi spuneţi:

„Satană, exact în
locul acesta am prins orice îndoială, pentru că aici m-am întâlnit cu poruncile
lui Dumnezeu, aşa că din clipa aceasta, voi zbura împreună cu El şi voi accepta
absolut tot ce mi-a spus că pot.”

Când bătrâna
vulturoaică se pregăteşte să îşi facă cuibul, se urcă sus pe stânci şi unde
este stânca mai abruptă, caută o crăpătură. Face aceasta pentru ca puii ei să
fie în siguranţă.

Aşa face şi Dumnezeu:
Îşi ridică Biserica într-un loc înalt, unde să fie ferită de toţi corbii de pe
pământ. Cu siguranţă, aşa face.

Ce diferit este
vulturul faţă de găină! Şi găina este o pasăre, dar ea îşi face cuibul într-un hambar,
jos pe pământ, unde umblă nevăstuicile, şerpii şi tot felul de animale care-i pot
mânca puii. Ea nu ştie nimic despre cer, deşi este tot o pasăre.

Vedeţi? Poate este un
frate denominațional, dar el este de pe pământ; nu ştie nimic despre cer; nu ştie
zbura spre înălţimi, acolo unde totul este albastru şi frumos.

Eu am urmărit de multe
ori vulturii în timp ce-şi făceau cuibul. Ei merg, adună beţe de lemn şi le
aşează între stânci, iar după ce le aranjează cu ciocul, aduc mlădiţe de spini
cu care leagă acele beţe.

În mijlocul cuibului
se află o mulţime de spini care sunt legaţi atât de bine de beţe, încât nici
cea mai puternică furtună nu poate strica cuibul.

O, fraţilor, sunt
atât de bucuros pentru că El a făgăduit că: „pe această piatră voi zidi Biserica
Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
” (Matei 16.18).

Ce este această
„piatră”? Descoperirea spirituală.

Cine zic oamenii
că sunt Eu, Fiul omului?”

„Unii zic că eşti
Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din proroci.”

„Dar voi, cine ziceţi că sunt?”

Şi Petru a răspuns: „Tu
eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

„Ferice de tine,
Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul
acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.
Tu n-ai învăţat aceasta într-un seminar,
nici nu ţi-a spus-o cineva, ci ai primit-o de la El.

Şi Eu îţi spun: tu
eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei
morţilor nu o vor birui.
” (Matei 16.13-18).

Acesta este motivul
pentru care El a spus că este un Vultur.

Înainte ca mama
vultur să scoată puii, ea merge şi caută frunze moi pe care le aşează frumos
peste nuiele, astfel încât micuţii ei să nu fie înţepaţi de spini. Apoi prinde
un miel sau un iepure şi după ce-l mănâncă pune blana în cuib. O, ce frumos şi
călduros este cuibul ei!

Aşa face şi IeHoVaH
Vulturul: pregăteşte totul pentru copilaşii Săi. Când ne naşte un nou-născut în
Împărăţia lui Dumnezeu, el se gândeşte că poate umbla, dar se loveşte de toate.
Totuşi, se simte bine pentru că este în cuib, unde este plin de blană, ştiţi
voi.

Aşa face şi IeHoVaH
Vulturul: El Îşi pregăteşte cuibul să fie moale şi plăcut atunci când se vor
naşte micuţii Lui.

După ce ies puii,
mama vultur şi tata vultur îi hrănesc până cresc la o anumită statură.

Desigur, mama-vultur
nu vrea ca puii ei să fie ca găinile; nu vrea ca ei să fie legaţi de pământ,
deoarece sunt vulturi.

Aşa face şi IeHoVaH
Vulturul: El nu vrea să fim nişte găini de hambar, ci ne vrea vulturi; ne vrea
în locurile cereşti, pentru că natura noastră este să fim acolo sus în libertate.

Deci, dacă Fiul
vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
” (Ioan 8.36).

Cu câteva zile
înainte ca mama-vultur să îşi scuture cuibul, se urcă sus şi stă pe o parte a
cuibului. Eu am stat adesea în arşiţa soarelui, i-am urmărit şi am plâns ca un
copil.

Mama-vultur este
foarte mare; era mai mare decât vulturul mascul. Unele dintre ele măsoară 15
picioare când au aripile întinse.

Ea merge sus,
deasupra cuibului, îşi întinde aripile şi ţipă de câteva ori. De multe ori,
micuţii vulturaşi cad pe spate, apoi se ridică din nou. Atunci ea ţipă din nou.
De ce? Ca puişorii să se înveţe cu glasul ei.

Oile Mele ascultă
glasul Meu.
” (Ioan 10.27).

Mama vultur vrea ca
puii ei să ştie cum e glasul ei, când vine timpul să-i strige.

Astfel le spune:
„Vreau să prindeţi fiecare notă a glasului meu, pentru că sunt o mulţime de
hoitari. Voi sunteţi vulturi, de aceea trebuie să cunoaşteţi glasul
vulturului.” Amin. Aleluia!

„Vreau să cunoaşteţi
glasul vulturului!”

După aceea, mama îşi
întinde aripile şi le spune: „Uitaţi-vă aici, căci mă pregătesc să vă învăţ cum
să zburaţi singuri, dar mai întâi vreau să ştiţi cât sunt de mare.”

O, ce mamă dulce!
Uneori, s-ar putea ca boala sau altceva să ne trântească pe spate, dar atunci
putem privi în sus şi să luăm cele două aripi ale vulturului, ale lui IeHoVaH:
Vechiul şi Noul Testament, şi să spunem:

„Ce mare eşti! O,
Doamne, ce mare eşti!”

Da, ei îi place să le
arate cât este de mare: „Uitaţi-vă ce puternică sunt!” apoi adaugă: „Acesta
este glasul meu.”

Atunci cum este
posibil ca predicatorul să spună că Vulturul nu strigă de fiecare dată la fel?
Nu se poate, pentru că El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

În Vechiul Testament,
El spune: „Eu sunt IeHoVaH. Eu am despărţit Marea Roşie; Eu i-am scos pe copiii
evrei din cuptorul încins; Eu sunt Cel ce L-a înviat pe Fiul lui Dumnezeu.”
Aleluia!

„Eu sunt Cel ce am
trimis Duhul Sfânt în ziua de Rusalii.”

Nu vă place să vedeţi
aceasta, privind prin marile Lui aripi? Nu vă mişcă inimile?

Şi micuţii vulturi îi
răspund: „O, mamă, sigur că ne încredem în tine, căci eşti aşa mare şi
puternică!”

Duceţi-vă într-o noapte
şi priviţi universul. Cu câtva timp în urmă am fost pe Muntele Palomar, unde se
află un puternic telescop, prin care se poate vedea la o depărtare de o sută
douăzeci de milioane ani-lumină. Gândiţi-vă câte mile înseamnă aceasta.

O sută douăzeci de
ani lumină (milioane), iar în spatele acestui spaţiu sunt încă luni, stele,
sori şi lumi.

„Ce mare eşti! Ce
mare eşti!”

Priviţi o floare. Ea
moare, se duce în pământ, dar primăvara răsare din nou. „Ce mare eşti!”

Priviţi un biet om
mâncat de cancer, care este doar o umbră. Se face doar o rugăciune simplă
pentru el, apoi îl vezi ridicându-se cu faţa roşie de sănătate.

„Ce mare eşti! Ce
mare eşti!”

Priviţi o femeie
decăzută, de pe stradă, la care nu se uită nici câinii. Este destul ca Puterea
lui Dumnezeu să-i atragă atenţia şi ea va striga: „Ce mare eşti! Ce mare eşti!”

Ce va urma? Imediat
va pune deoparte orice greutate şi păcatul ce-o biruia atât de uşor, şi primul
lucru pe care-l veţi observa, este că va arăta ca o sfântă; că va avea sub braţ
o broşură a Evangheliei şi va căuta să facă ceva pentru El.

Lăsaţi ca vagabondul
din colţ, omul acela murdar şi urât mirositor, să vină sus să-L vadă, şi
imediat va striga: „Ce mare eşti!” Ce va urma? Va înceta să mai vândă whisky,
va înceta să mai bea, să mai fumeze; va înceta să mai spună minciuni, şi aşa
mai departe. Mai mult, îl veţi vedea pe stradă cu o Biblie în mână, mărturisind
spre slava lui Dumnezeu: „Ce mare eşti!”

Lăsaţi ca Dumnezeu
să-Şi întindă peste voi Noul şi Vechiul Testament. Priviţi printre paginile lui
şi de acolo, veţi auzi un Glas care strigă: „Eu sunt acelaşi ieri, azi şi în
veci. Ce am făcut pentru Israel, voi face şi pentru voi, căci sunt Acelaşi
IeHoVaH neschimbător.”

O, mă simt atât de
bine să ştiu că acesta este Adevărul, Doamne!

Mama-vultur ştie că
micuţii ei puişori nu vor fi găini şi este hotărâtă să nu-i lase să se poarte
ca nişte găini. Şi ştiţi ce face pentru aceasta? Îşi întinde aripile şi le
spune:

„Uitaţi-vă cât de mare
sunt, dragii mei. Voi trebuie să aveţi încredere în mine, căci vă voi lăsa
undeva. Aveţi încredere în mine!”

De unde ştii că nu
Dumnezeu este Cel ce a trimis aceşti bolnavi, aici, în după-amiaza aceasta?
Poate că El v-a adus până în punctul în care doctorul a spus:

Tu spui: „Frate
Branham, dar eu sunt creştin; am Duhul Sfânt şi totuşi, iată-mă aici suferind.”

De unde ştii că nu
eşti încercat de IeHoVaH, care vrea să priveşti prin aripile Lui şi să spui:
„Ce mare eşti!”?

El îţi spune: „Priveşte
ce mare sunt! Eu voi face pentru tine ceva, căci trebuie să te încrezi în Mine.
Mai întâi însă, vreau să ştii în Cine te încrezi. Vezi marile Mele aripi?”

Ştiţi ce face
mama-vultur după câtva timp? Câtă vreme cuibul este confortabil, micuţii pui nu
vor să-l părăsească. Da, şi ştiţi ce face ea atunci? Intră înăuntru şi ia afară
toate blănurile, pentru că este hotărâtă să nu îi lase să se obişnuiască cu
lumea. Aşa este.

Asta face şi Dumnezeu
uneori. O, voi vă gândiţi la ceva mare şi frumos, dar nu priviţi după aşa ceva,
căci dacă faceţi aceasta, sunteţi la un milion de mile depărtare de cincizecime.

Oamenii cincizecimii
nu caută lucrurile uşoare. Ei au vândut tot ce au avut, au împărţit la săraci
şi L-au urmat doar pe Hristos.

Nouă, celor de
astăzi, ne trebuie mai întâi o flotă de Cadillacuri, şi apoi vrem să fim
duhovniceşti. Ce s-a întâmplat cu voi? Undeva este ceva greşit.

Pe mine lăsaţi-mă să
urmez calea celor dispreţuiţi ai Domnului, căci am început cu Isus şi vreau să
merg şi mai departe doar cu El, orice s-ar întâmpla.

Ştiţi care este
problema? Oamenii se tem de naşterea din nou; se tem să fie născuţi din nou.

Oricine ştie că orice
naştere este o murdărie, indiferent unde are loc. Fie că are loc într-o cocină
de porci, într-un grajd sau într-o cameră decorată în roz, naşterea este o
murdărie, iar oamenii nu vor să se murdărească.

Daţi-mi voie să vă
spun însă ceva: în ce mă priveşte, nu vreau să mă întâlnesc cu Dumnezeu în
firea mea veche, ci doresc să trăiesc naşterea din nou, conform cerinţei Lui.
Pentru aceasta, nu-mi pasă dacă va trebui să plâng, să ţip, să vorbesc în limbi
sau să fac orice altceva vrea El; nu-mi pasă câţi fac orice altceva vrea El;
nu-mi pasă câţi vecini mă vorbesc: eu vreau să mă nasc din nou.

Nu-mi pasă dacă-mi
pierd toată reputaţia, căci oricum nu am nimic. Da, eu nu am nici prestigiu şi
nici reputaţie, dar chiar dacă aş avea, orice ar fi, sunt gata să pierd totul;
sunt gata să devin un nebun pentru Împărăţia lui Dumnezeu. N-au decât să mă
numească holly-roller, spiritist, diavol, sau cititor de gânduri, căci nu-mi
pasă. Eu îl vreau pe Isus: acesta este cel mai important lucru pentru mine.
Vreau să mă întâlnesc cu El conform cerinţei Lui, nu cum cred eu că ar fi bine,
sau cum spune altcineva că este bine. Vreau să fiu acolo unde spune Dumnezeu că
este bine. Asta este.

Dacă El a spus că
este Acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci vreau să-L văd acolo. Da, iar dacă
pentru aceasta va trebui să predic la nişte stâlpi, să mănânc pesmeţi uscaţi şi
să beau apă din râu, voi alege tot Evanghelia. Da, Îl vreau pe Hristos la
nivelul cerut de El.

Mama-vultur se duce
şi aruncă afară toată moleşeala, aşa că ori de câte ori puii vor să se aşeze
jos, sunt pe spini. Cam înţepător, nu-i aşa?

Oamenii spun: „Am
auzit că ai fost salvat aseară.”

„Da, aleluia! Aşa
este.”

„Mă bucur pentru
tine.”

Da, dar începeţi să
trăiţi o viaţă de credincios adevărat, şi imediat vor spune:

„Eşti un
holly-roller; eşti aşa şi aşa, căci am văzut cu ce grup umbli.”

Frate, El te lasă să
te înţepi din când în când, pentru că nu vrea să te obişnuieşti cu lumea
aceasta.

Mama-vultur nu vrea
ca puii ei să devină nişte găini, ci îi vrea afară din cuib. Chiar dacă sunt în
stâncă sau oriunde sunt, ea are ceva mai bun pentru ei.

Şi Dumnezeu are ceva
mai bun pentru Biserică, aşa că, nu vă aşezaţi jos spunând:

„Eu sunt
penticostal!”

Odată, a fost
vindecat un om în Arkansas, iar a doua zi umbla prin oraş cu cârjele sub braţ.
El fusese bolnav mulţi ani şi ca să poată supravieţui, a fost nevoit să vândă
creioane. După vindecare, umbla pe străzi cu o pancardă prinsă de spate şi cu
cârjele sub braţ, iar pe pancardă scria: „De când a venit Isus la mine, nu mai
am nevoie de ele.”

În seara următoare,
eu predicam în Auditoriul Robinson Memorial din Little Rock, iar omul acela m-a
oprit, zicând:

„Un moment, frate Branham.”

El era nazarinean,
aşa că a spus:

„Frate, tu predici ca
un nazarinean, dar am observat că majoritatea oamenilor de aici sunt
penticostali, iar acum, cineva mi-a zis că eşti baptist. Nu mai înţeleg nimic,
ce eşti de fapt?”

„O, este foarte
simplu,” i-am răspuns. „Eu sunt penticostal, nazarinean şi baptist.”

Acesta este adevărul.
O, fraţilor, acele etichete!

Pe vremuri, obişnuiam
să mânăm vitele sus în munţi şi am observat că fermierul cerceta foarte atent
vitele care veneau pe păşune.

Ale noastre erau
„Tripod”, ale lui Grimes erau „Diamond T-Bar”, dar erau o mulţime de alte rase,
însă fermierul nu a acordat o prea mare atenţie raselor, ci s-a uitat după
eticheta de sânge. Amin.

După aceasta va privi
şi Dumnezeu: după eticheta de Sânge, ceea ce înseamnă că nu va conta din ce
rasă eşti.

Pe acea păşune puteau
intra numai vitele din Hereford, adică cele pur sânge.

Tot aşa, pe porţile
Împărăţiei lui Dumnezeu vor putea intra doar cei născuţi din nou prin Sângele
lui Isus Hristos. Da, prietene, indiferent ce faci sau cât de bun membru eşti
în biserica ta, dacă nu eşti născut prin Sângele lui Isus Hristos, dacă nu ai
aplicată eticheta Lui de Sânge, nu vei intra niciodată acolo. Asta-i tot.

Când voi vedea
Sângele, vă voi lăsa să treceţi.
” 
Asta-i tot. Dacă eticheta de sânge este în ordine, vă va lăsa înăuntru,
pentru că Dumnezeu Se va uita după Sângele propriului Său Fiu în Biserică.

Mama-vultur îşi
supraveghează tot timpul puii. Ea vede că ei nu mai pot sta în cuib, pentru că
oriunde calcă sunt înţepaţi.

Da, Biserică
Penticostală, se poate face ceva ca să nu mai fii legată de cuibul tău!

Să nu credeţi cumva că
vreau să lovesc în organizaţii. Nu primiţi acest gând în inima voastră, căci nu
este aşa, ci, ceea ce doresc să vă spun este că voi nu trebuie să lăsaţi ca
acesta să fie locul vostru de oprire.

Desigur, voi sunteţi
cumsecade şi eu vă apreciez pentru aceasta. Mai mult, mă duc la fiecare din
aceste organizaţii şi am fost născut şi eu în biserică, dar ascultaţi-mă: nu vă
opriţi la o organizaţie, ci mergeţi mai departe cu Dumnezeu, până ajungeţi să
zburaţi.

Acum priviţi. La
vremea hotărâtă, mama-vultur îşi va trece puii printr-o mică încercare.

Când oamenii încep să
meargă la biserică, totul este frumos, dar după o vreme încep înţepăturile:
acolo este ceva greşit.

Într-o zi, mama
vultur vine înaintea cuibului, îşi priveşte micuţii şi vede că au o mulţime de
pene slăbite. Ea ştie că dacă îi duce aşa în aer, îşi vor rupe gâtul.

Şi eu vă spun: dacă
Biserica Penticostală nu va face o curăţenie adevărată, îşi va rupe gâtul.
Cauza? Are prea multe pene slăbite.

Ştiţi ce face apoi
mama-vultur? Se urcă pe cuib şi îşi scutură aripile aşa. Poate nu aţi stat
niciodată în apropierea unui avion ca să vedeţi cum zboară în toate părţile
frunzele şi alte lucruri peste care trece. Aşa se întâmplă cu penele slăbite
ale puilor de vultur, atunci când începe să sufle acel vânt puternic produs de
aripile mamei.

Prieteni, şi biserica
de astăzi are nevoie de o scuturare a cuibului; are nevoie de un Vârtej de vânt
puternic, care să măture toată lumea afară din mijlocul ei, astfel încât să
poată zbura. Da, noi avem nevoie de încă o trezire a Duhului Sfânt. Aşa este.

Nu ne trebuie un nou
preşedinte, căci avem unul: unul frumos îmbrăcat; nu ne trebuie primari noi,
căci aceasta este treaba altora, ci ceea ce avem noi de făcut, este să predicăm
Evanghelia şi să aducem biserica înapoi la cincizecime; să le aducem vulturilor
experienţa de la început. De aceasta are nevoie biserica.

Voi nu vreţi să fiţi
găini, pentru că sunteţi vulturi, ceea ce înseamnă că trebuie să vă hrăniţi cu
hrana vulturilor.

Iat-o pe mama-vultur
luând de pe ei toate acele pene vechi. Ea nu-i poate lua în zbor până nu le cad
toate acele pene de pui. După aceea, mama-vultur se duce acolo sus şi strigă,
pentru că ea este pregătită să-i treacă printr-o probă. Astfel, îşi întinde
aripile mari de 14 picioare, iar micuţii se urcă pe ele. Ea vorbeşte tot
timpul, iar ei au încredere în ea:

„Copii, acum vă voi
duce într-un zbor.” Şi ei se urcă pe aripile ei puternice, apoi se ţin de câte
o pană cu picioruşele şi cu ciocul.

Păi, acele pene nu se
pot smulge! Ea poate ţine 50 de vulturaşi cu puterea aripilor ei. Şi în timp ce
puii se ţin de penele ei, mama-vultur îşi întinde aripile şi zboară de pe
stâncă. Iat-o plutind sus, sus de tot, până ajunge departe, în albastrul
cerului. Micuţii pui nu au mai fost niciodată acolo, dar se simt minunat.

O, dar ştiţi ce face
mama-vultur când ajunge acolo sus? Se întoarce invers şi îi scutură jos de pe
aripile ei. Puişorii ei sunt vulturi şi trebuie să înveţe să zboare. Da, da, ea
îi scutură jos ca să-i facă să zboare singuri, aşa că le strigă:

„În ordine, copii.
Voi sunteţi vulturi, aşa că: zburaţi!”

Prietene, câtă vreme
spui: „Eu aparţin de biserica Cutare şi nu ştiu nimic despre aceasta!”, nu vei
zbura niciodată. Tu ai nevoie să fii scuturat de acolo, să pluteşti în aer.

Micuţii vulturaşi au
început să zboare, în timp ce mama lor le striga: „Bateţi din aripi, copii!
Bateţi în sus şi-n jos din micuţa voastră credinţă, pentru că sunteţi destul de
sus şi nu vă veţi lovi de pământ.”

Apoi, se trage
deoparte ca să-i urmărească cu atenţie. O, şi iată-i exact ca într-o trezire de
rusalii, bătând din aripi, dându-se peste cap unul peste altul, şi făcând tot
ce puteau ca să plutească. Toţi sunt liniştiţi, pentru că au încredere în mama
lor şi ştiu că ea îi supraveghează atentă, iar dacă vreunul dintre ei îşi pierde
echilibrul, ea intră sub el cu aripile ei mari şi îl ridică sus, purtându-l din
nou în har.

Să nu credeţi cumva
că aceasta este o învăţătură baptistă: este Biblia.

Deci, mama îl duce pe
acel pui acolo sus, şi după aceea îl scutură de pe aripile ei, lăsându-l să
înceapă din nou. Amin.

Acei vulturaşi au
încredere deplină în mama lor; sunt siguri că dacă li se întâmplă ceva, ea îi
va ajuta şi îi va purta din nou acolo sus, ca să înceapă din nou.

Dacă greşesc sau cad,
lasă-mă să mă ridic şi să încerc din nou. Da, mergeţi din nou la Dumnezeu, căci
El vă va ridica, vă va duce acolo sus şi vă va lăsa să începeţi din nou.

Încercaţi să vă ţineţi
echilibrul şi mergeţi mai departe. Bateţi din aripi până învăţaţi să zburaţi.

Oh, dar bietele găini
nu ştiu nimic despre aceasta, deoarece niciodată n-au fost acolo sus; niciunul
din strămoşii lor, nu a fost acolo. Tot ce ştiu este să meargă la biserică, să
stea jos, acolo în hambar.

Odată, un om avea o
cloşcă dar nu avea destule ouă, aşa că găsind un cuib de vultur, s-a urcat şi a
luat un ou din el, l-a adus acasă şi l-a pus sub cloşcă. Oh, şi când au ieşit
puii, acel vulturaş arăta atât de ciudat faţă de restul puilor.

Cam aşa se întâmplă.

Sărmanul vulturaş nu
înţelegea cotcodăcitul găinii care scormonea în grămada de gunoi din grădină:
„Deseară vom avea un supeu special. Vom face asta şi cealaltă. Cloc, cloc,
cloc.”

Vedeţi, mănâncă toate
gunoaiele de la petreceri, jocuri, femei dezbrăcate, televiziune şi toate
celelalte.

Fiind un vulturaş,
puişorul nu simţea nici o atracţie spre acele lucruri. Mai mult, mirosul urât
îl făceau să vomite: „Oh, eu nu voi face aşa ceva!” dar aceasta îl făcea tare
caraghios în ochii celorlalţi pui, care îi spuneau:

„Dragă, vino şi tu,
căci deseară vom avea o petrecere.” Însă el nu voia acele lucruri.

Daţi-mi voie să vă
spun ceva, fraţilor: când un om este născut să fie un copil al lui Dumnezeu, nu
mai poate fi mulţumit cu un crez denominațional. Nu, domnilor.

Lucrurile lumii,
meciurile de baschet, petrecerile, jocul de cărţi şi toate celelalte distracţii
din bisericile moderne de astăzi, îi fac greaţă. Nu-i de mirare că se întreabă
cu toţii, unde este Dumnezeu? L-au întristat, şi ca urmare i-a părăsit. Acesta
este adevărul.

Găinilor le plac
aceste murdării, dar vulturilor, nu! Ei nu pot mânca aşa ceva, pentru că nu
este hrana vulturilor.

Micuţul umbla pe
acolo şi toţi din jur se uitau la el, pentru că ceilalţi pui alergau unde
scormonea găina – între gunoaie – şi mâncau acele murdării zicând: „Oh, vino şi
tu cu noi.” Dar el era o fiinţă deosebită. Da, domnilor. El nu dorea acele
lucruri, pentru că nu i se potriveau; nu i se păreau bune şi nu miroseau bine.
Vulturaşului nu-i plăcea deloc acolo.

Şi într-o zi, mama
vultur a venit să-l caute. O, sunt atât de bucuros că El a venit şi pentru
mine! Ea a zburat pe deasupra hambarului, a privit jos şi şi-a văzut micuţul,
aşa că i-a strigat:

„Scumpule, tu nu eşti
găină, ci eşti al meu.” Când a auzit glasul acela, puiul s-a uitat în sus, căci
îl înţelegea. Vedeţi, el era un vultur.”

Isus Hristos este
acelaşi ieri, azi şi în veci.
” (Evrei 13.8), şi el a răspuns: „Amin”.

Dacă iubeşte
cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
” (1 Ioan 2.15).

„Amin”, a strigat vulturaşul,
„aceasta sună bine.”

„Dragul meu, când voi
trece din nou pe deasupra, fă o săritură, apoi dă puţin din micuţele tale aripi
ale credinţei şi eu te voi lua.”

„O, mami, dar cum voi
putea ieşi de aici?”

„Dă din aripi şi păşeşte
afară, pentru că eşti vultur de la început. Dă doar din aripi.”

Mama-vultur zbura
deasupra lui în cerc, în timp ce-i spunea: „Tu arăţi ca unul de-al meu!”

Atunci micuţul a
sărit în picioare, a săltat sus şi jos de patru sau cinci ori, şi-a bătut
aripile, şi deodată picioarele i s-au desprins de pe pământ, ridicându-se exact
pe vârful unui stâlp de hambar, chiar în mijlocul unei mari denominațiuni
penticostale.

Atunci, mama-vultur a
zburat lângă puiul ei, l-a privit şi i-a spus:

„Scumpule, tu arăţi
mai degrabă ca un şoim, nu ca un vultur, de aceea va trebui să te mai speli
puţin, pentru că altfel nu te pot lua.” Corect.

N-aş vrea să vă rănesc
simţămintele, dar doresc să înţelegeţi ceva, aşa că daţi-mi voie să vă spun
adevărul: Biserica Penticostală are nevoie de o curăţire, începând de la amvon
până la ultimul scaun; are nevoie să lase deoparte toate murdăriile.

Prieteni, nu-i de
mirare că nu putem avea o trezire, fiindcă mâncăm hrană de corbi, stând acasă
seara şi privind la emisiunea preferată, în loc să mergeţi la adunarea de rugăciune.

Femeile poartă aceste
haine, în timp ce bărbaţii servesc băuturi sociale şi spun tot felul de glume
murdare între ei. Nu-i de mirare că Dumnezeu nu poate veni jos între asemenea
lucruri şi murdării.

Puteţi avea cea mai
mare biserică din ţară; puteţi avea cei mai mulţi bani; puteţi fi asociaţi cu
un grup de intelectuali; puteţi purta cele mai frumoase haine, dar toate
acestea nu vă vor ajuta la nimic, pentru că Dumnezeu vrea o inimă devotată Lui
şi mâini curate.

El vrea o biserică
curăţită, căci numai atunci Se poate arăta. Oh, iar când Dumnezeu îşi întinde
aripile Sale mari şi Îşi arată Puterea, dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi
în veci, vulturul spune: „Da, Doamne, asta vreau; pentru asta lupt.” Desigur,
El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Vai, dar unde s-a dus
timpul nostru? Abia acum simt că încep să predic.

Ceea ce-i trebuie
Bisericii Penticostale este o curăţire. Ea are nevoie de o spălare, de o
sfinţire.

Prieteni, voi nu
sunteţi din lume, deci nu faceţi lucrurile lumii.

Nu încercaţi să faceţi
ceea ce face vreun star de cinema, pentru că voi sunteţi fii şi fiice de
Dumnezeu.

Nu încercaţi să fiţi
un Matt Dillon sau altcineva, pentru că Cuvântul spune clar: „Nu iubiţi
lumea, căci dacă iubeşte cineva lumea şi lucrurile lumii, dragostea Tatălui nu
este în voi
.” (1 Ioan 2.15).

Ştiu că ceea ce spun
vă produce rău, dar lăsaţi-mă să vă spun ceva. Când eram copil, în fiecare
sâmbătă mama ne dădea o doză de ulei de castor. Nici astăzi nu pot să-i suport
mirosul. Îmi amintesc că mergeam la ea şi-i spuneam: „Mamă, nu vreau să-l iau.
Nu-l mai suport!” dar ea îmi dădea un sfat bun, spunând: „Fiule, dacă nu ţi se
face rău, nu îţi face nici bine.”

Acelaşi lucru este şi
cu predicarea acestui Cuvânt: dacă nu vă face să vă fie rău, astfel ca digestia
duhovnicească să meargă bine, nu vă face nici bine. Aşa este.

Cuvântul este Cel ce
vă face liberi; cu adevărat liberi, tăind toate legăturile. Credeţi aceasta?
(Amin).

Biserica are nevoie
de o trezire a Duhului Sfânt; are nevoie de o curăţire a casei. Aceştia sunt vulturii,
iar lor nu le puteţi da să mănânce din mâncarea găinilor.

Duceţi-i afară, acolo
unde pot să zboare, căci altfel vor muri. Asta-i tot.

Dumnezeu va veghea
asupra moştenirii Lui, pentru că El este întotdeauna aproape, gata să vă
ridice, credeţi aceasta? (Amin).

Haideţi să ne plecăm
capetele pentru un moment de rugăciune.

Câţi din voi doresc
să fie amintiţi în rugăciune? Spuneţi: „Doamne, fii îndurător cu mine şi dă-mi
gândul unui vultur; dorinţa unui vultur şi viaţa unui vultur. Pune în inima mea
credinţă şi fă să-mi crească aripile, fă să-mi crească muşchi în jurul
aripilor, astfel încât să-L văd cu adevărat pe Isus.”

Dumnezeu să vă
binecuvânteze.

Tată ceresc, s-ar
putea ca mesajul să fi fost puţin critic, dar eu n-am vrut aceasta, ci tot
ce-am dorit, a fost să-i fac pe oameni să înţeleagă că Tu încerci să ajungi la
ei, ca să scuturi Biserica, această mare moştenire a Ta,  această mare Biserică Penticostală, căreia
I-ai dat tot felul de daruri, tot felul de semne şi de minuni şi cu toate
acestea continuă să stea înapoi ca nişte găini.

O, Dumnezeule, fă-i
să vadă că sunt vulturi, că pot zbura, doar să se folosească de credinţa pe
care le-ai dat-o şi astfel să zboare departe de cei ce spun: „Aşa ceva nu este
posibil. Nu există aşa ceva.”

O, Dumnezeule, Te rog
să-i binecuvântezi pe toţi cei ce se află aici, şi să-i aduni sub aripile lui
IeHoVaH. Îndură-Te Tată, pentru că Ţi-i predau în Numele lui Isus, Fiul Tău.
Amin.

Acum vom avea un rând
de rugăciune, dar depinde de Domnul ce va face.

Îl iubiţi pe Domnul?  Dumnezeu să vă binecuvânteze. (Amin).

Haideţi să cântăm cu
toţii, ca să pot auzi acest mare grup din Tulsa.

Îl iubesc, Îl iubesc,

Căci El m-a iubit
întâi,

Şi a câştigat
salvarea mea,

La Calvar.

Haideţi să facem să
se audă la El. Mesajul s-a încheiat, aşa că haideţi să-L lăudăm.

(Fratele Branham
începe să murmure: „Îl iubesc”).

Acum să vedem cine
are număr de rugăciune. H1. Să ridice mâna… Tu eşti, doamnă? Toţi cei care vă
auziţi strigate numerele, veniţi aici…

la oile pierdute ale casei lui Israel.” Este adevărat?
(Amin).

Câte seminţii de
neamuri sunt pe pământ? Trei: Ham, Sem şi Iafet, adică: evreii, neamurile şi
samaritenii, care sunt jumătate evrei şi jumătate neamuri.

Câţi din voi ştiu că
Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăţiei la Rusalii? Aşa este. Astfel, el a
deschis, cu aceste chei, Împărăţia pentru evreii din Ierusalim. Este adevărat?
Desigur.

Apoi, Filip s-a dus
şi i-a botezat pe samariteni, dar cu toate acestea ei n-au primit Duhul Sfânt,
pentru că Petru poseda cheile Împărăţiei. Dar când s-a dus în Samaria şi şi-a
pus mâinile peste samariteni, aceştia au primit Duhul Sfânt, este adevărat?
(Amin).

Cine a fost chemat în
casa lui Corneliu? Tot Petru, iar de atunci nu s-a mai spus nimic, pentru că Evanghelia
şi-a deschis porţile pentru toate seminţiile: pentru poporul lui Sem, pentru
poporul lui Ham şi pentru poporul lui Iafet.

Acolo erau două
seminţii de oameni care-L aşteptau pe Mesia. Cine erau aceştia? Evreii şi
samaritenii, dar noi neamurile eram anglo-saxoni.

Noi ne închinam la
idoli şi nu Îl aşteptam pe Mesia, este adevărat? Spun aceste cuvinte ca să vă
captez atenţia, în timp ce se formează rândul de rugăciune.

Deci noi nu aşteptam
nici un Mesia, aşa că nici n-am primit vreunul, dar cei ce L-au aşteptat, au
primit arătarea Lui. Câţi cred aceasta? Amin.

Ce semn le-a arătat
Mesia evreilor când S-a dus la ei? A descoperit tainele inimilor. Ce a spus
însă biserica despre aceasta? Că este de la Beelzebul, că este ghicitorie.

Atunci Isus le-a zis:
Vă iert pentru că spuneţi aceasta despre Mine, dar când va veni Duhul Sfânt
şi veţi vorbi împotriva Lui, nu veţi fi iertaţi nici în veacul acesta, nici în
veacul viitor.
” Este adevărat? Amin.

Acum priviţi. El a
făcut acel semn în faţa evreilor şi în faţa samaritenilor, dar nu şi printre
neamuri.

Uitaţi-vă la femeia
prostituată din Samaria. Păi, ea ştia mai multe despre Dumnezeu decât ştiu
jumătate din predicatorii Statelor Unite. Aşa este. Ei sunt atât de
intelectuali, încât nu mai au loc pentru Duhul supranatural. Mulţi dintre ei
sunt creştini cumsecade, dar unii sunt încă găini.

Acum observaţi.
Într-o zi, în timp ce ucenicii s-au dus într-o cetate să cumpere ceva de
mâncare, Isus S-a aşezat lângă o fântână. Şi în timp ce stătea acolo, a venit o
femeie frumoasă să ia apă. Pe când se pregătea să scoată apa, femeia a auzit o
Voce care-i zicea:

Dă-Mi să beau.

Când s-a uitat să
vadă cine-i vorbeşte, a văzut un evreu. Deşi avea doar 30 de ani, Biblia spune
că arăta de 50 de ani, ştiaţi aceasta?

N-ai nici cincizeci
de ani.
”, i-au zis evreii, „şi ai văzut pe Avraam?” (Ioan 8.57), dar
El a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte să se nască Avraam,
sunt Eu.
” (v. 58). Aşa este.

Deci, El i-a zis
femeii: „Dă-Mi să beau.

În zilele acelea era
un fel de discriminare rasială aşa cum am avut noi în Sud, cu albii şi negrii,
aşa că femeia I-a răspuns:

Nu se cade ca Tu,
un evreu, să ceri apă de la mine, o femeie samariteană.

Acum ascultaţi cu
atenţie, ca să nu pierdeţi ceea ce voi spune.

El i-a spus: „Dacă
ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să
beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.
” (v.10).
Apoi a adăugat: „Căci oricine bea din apa aceasta, însetează din
nou, dar cine bea din apa pe care i-o dau Eu, nu va mai înseta niciodată.

Bine, dar fântâna
este adâncă şi nu ai cu ce să scoţi.
” a spus ea. Şi discuţia a continuat.
Ce credeţi că făcea El? Intra în legătură cu duhul ei.

Acelaşi lucru îl fac
şi eu acum cu voi, încercând să vă atrag atenţia.

El a continuat să
vorbească cu ea, până a aflat care era problema ei. Câţi din voi ştiu care era
aceea? Ea trăia în curvie. Şi ce i-a spus El?

Du-te de adu-l
aici pe bărbatul tău.

Dar nu am bărbat”,
a răspuns ea.

Aşa este, căci ai
avut cinci, iar cel cu care trăieşti acum, nu este bărbatul tău.

Acum auziţi numai cât
de bine cunoştea Scriptura acea femeie rău famată. Ea nu L-a numit ca predicatorii
din zilele acelea: „ghicitor”, „Beelzebul”, sau „un drac”.

Oricine ştie că
ghicirea este de la diavolul. Ce este ghicitoria? Prorocia pervertită.

Diavolul nu poate
crea nimic. Dacă ar fi un creator, şi-ar putea crea o lume a lui, dar aşa,
perverteşte doar ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Înţelegeţi? Amin.

De exemplu, un bărbat
se poate căsători cu o femeie şi să trăiască cu ea ca nevastă. În cazul acesta,
patul lor nu este pângărit, dar acelaşi act cu o altă femeie, este o
pervertire. Înţelegeţi ce vreau să spun? Satana este cel ce perverteşte.

Ghicitoria este
pervertirea darului lui Dumnezeu; este pervertirea prorociei. Cine face
aceasta? Satana.

Dar femeia samariteană
nu L-a numit ghicitor, ci I-a zis:

Doamne, văd că
eşti proroc.
” Câţi din voi ştiu că a spus aşa? Amin. Vedeţi, mărturia ei
era total diferită de mărturia predicatorilor.

Acum auziţi: „Noi,
samaritenii, am fost învăţaţi că atunci când va veni Mesia, ne va spune toate
lucrurile, va face exact ce faci Tu.
” Vedeţi? Acela era semnul lui Mesia.
Era? Amin.

Noi ştim că
atunci când va veni Mesia, va face aceste lucruri, dar Tu cine eşti?

Eu, Cel care-ţi
vorbesc, sunt Acela.

Atunci ea a alergat
în cetate şi le-a zis tuturor: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot
ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?
” (v.25-26,29).

El nu a făcut aceste
lucruri în mijlocul neamurilor, dar le-a promis şi pentru ele? Păi, avem 2.000
de ani de aşteptare a lui Hristos, exact ca evreii şi samaritenii.

Şi ce a spus Isus: „Cum
a fost în zilele Sodomei, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
” (Luca
17.28-30).

Acum, priviţi. În
zilele Sodomei, ei au avut o trezire cu intelectualii, cu Lot, iar un Billy
Graham modern s-a dus acolo predicând Evanghelia şi i-a orbit.

Avraam şi gruparea
lui, erau Biserica, cei aleşi, cei chemaţi afară şi separaţi de lucrurile
lumii.

Acuma, oameni ai
cincizecimi sunt şi în Biserica Metodistă şi în Biserica Baptistă, etc, pentru
că cincizecimea nu este o organizaţie, ci o experienţă, o trăire pe care
trebuie s-o aibă fiecare.

Voi sunteţi oameni ai
cincizecimii, dacă aveţi binecuvântările cincizecimii în inimă.

Deci Avraam a fost
numit „chemat afară”, iar când a fost vizitat de acel Înger care a stat cu
spatele spre cort, L-a numit „Domnul” Elohim.

Câţi din voi ştiu că
Elohim este marele IeHoVaH, Dumnezeu? Desigur. Domnul Dumnezeu a stat cu
spatele spre cort şi priviţi ce i-a spus lui Avraam, măcar că nu mai fusese
niciodată acolo:

Unde este nevastă-ta,
Sara?

De unde ştia El că
Avraam avea nevastă? Şi de unde a ştiut că ea se numeşte Sara? Biblia spune că
Avraam a răspuns că nevasta lui este în cortul aflat la spatele Îngerului, iar
El a spus:

Avraame, anul
viitor pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.

Biblia spune că
atunci când a auzit acele cuvinte, Sara a râs, dar nu tare, ci în sinea ei, dar
Îngerul, care era cu spatele către cort, i-a zis lui Avraam:

De ce a râs Sara?”  Vedeţi? (Geneza 18.9-15).

Isus a făgăduit că
aceste lucruri se vor întâmpla şi printre neamuri, în timpul sfârşitului, când
Mesia a venit jos în forma Duhului Sfânt.

Care a fost ultimul
semn dat de Domnul, înainte ca ei să-L respingă? Semnul care este acum aici.

Ce a adus trezirea de
la Rusalii? Vindecarea bolnavilor, semne şi minuni.

Care este ultimul
semn? Acelaşi.

Câţi din voi sunteţi
bolnavi şi nu aveţi numere de rugăciune? Ridicaţi mâna.

Aveţi credinţă în
Dumnezeu.

Cineva spune: „Cum adică,
frate Branham?”

Prieteni, Duhul lui
Dumnezeu, Cel care a dat făgăduinţa, nu poate să n-o împlinească.

Mă voi întoarce cu
spatele spre cei care nu au numere de rugăciune. Rugaţi-vă, iar dacă Dumnezeu
este Dumnezeu, dacă Cuvântul Lui este Adevărul şi dacă eu v-am predicat
Adevărul, de-a lungul acestei săptămâni, atunci acesta este semnul Lui, semnul
care dovedeşte că venirea Lui este aproape.

Eu cred că orice om
cu mintea întreagă, ştie că suntem la sfârşit. Civilizaţia aceasta nu mai poate
dăinui, pentru că se clatină.

Atunci ce mai
aşteptăm, timpul a trecut.

Cum era în zilele
lui Noe…
” Îndelungă răbdare. Timpul a fost scurtat pentru cei aleşi. Este
deja târziu, iar Dumnezeu aşteaptă ca Biserica Sa să fie pusă în rânduială, El
mă aşteaptă pe mine şi pe tine.

Fie ca Dumnezeu să ne
dea binecuvântările Sale.

Odată, o femeie s-a
atins de poala hainei Lui.

Femeilor, fiţi ca
femeia din această istorioară. Cele care credeţi, staţi cu tărie pe aceasta,
ştiind că tot ce spune Dumnezeu este Adevărul.

Acolo a fost o femeie
care s-a atins de haina Lui, iar când a făcut aceasta, El s-a întors şi a spus:
Cine M-a atins?” Toţi au negat că ar fi făcut-o, iar Petru L-a mustrat
chiar, zicând: „Toată lumea Te îmbulzeşte, deci cum mai poţi zice: Cine
M-a atins?
”?

Totuşi Isus a spus: „Din
Mine a ieşit o Putere
”, iar mai corect ar fi: „Am simţit o slăbiciune!” „O
putere a ieşit din Mine.”

Apoi a privit prin
mulţime până a găsit-o pe micuţa femeie şi i-a spus despre scurgerea de sânge,
care a părăsit-o imediat, deoarece credinţa ei a vindecat-o. Este adevărat? Amin.

Biblia spune că El
este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. Voi,
cei nou-veniţi, credeţi aceasta? Amin.

Acuma, dacă El ar sta
aici, cu costumul pe care mi l-a dat mie, nu v-ar putea vindeca, aţi ştiut
aceasta? Dacă aţi veni pe platformă şi I-aţi spune: „Doamne, vrei să mă
vindeci?” Ştiţi ce v-ar răspunde?

Am făcut-o deja,
pentru că am fost străpuns din pricina fărădelegilor voastre şi prin rănile
Mele aţi fost vindecaţi.

Vedeţi? Salvarea şi
vindecarea este ceva terminat, de aceea, tot ce vi se cere, este să credeţi.

Acum El va face ceva
ca să vă dovedească că era Mesia. Aceste lucruri nu dovedesc că eu aş fi Mesia,
deoarece eu sunt doar un păcătos salvat prin har şi, oricât de mult m-ar unge
Dumnezeu, trebuie să vă ungă şi pe voi.

Nu ajunge faptul că
eu sunt sub ungere, ci este nevoie ca şi voi să fiţi sub aceeaşi ungere, ca să
se facă lucrarea, şi indiferent cât de mult Duh Sfânt este peste mine, este
nevoie ca El să fie şi peste voi.

Prieteni, El a spus
că este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre, iar Biblia
adaugă că „El este acelaşi ieri, azi şi în veci.” ceea ce înseamnă că şi
acum trebuie să procedeze la fel.

Credeţi că El este
aici? Amin.

Aş vrea ca toţi să
staţi la locurile voastre şi să fiţi plini de respect.

Fie ca Domnul
Dumnezeu să ne dea aceasta.

Doamne, Tu ştii care
este scopul venirii mele aici, de aceea, Te rog să laşi ca oamenii aceştia să
vadă, dacă încă nu au văzut , că venirea Domnului este foarte aproape.

S-ar părea că acest
mesaj dur, i-a tulburat, dar eu n-am vorbit aşa ca să fac pe deşteptul, sau ca
să par mai deosebit, ci pentru că Tu ai trimis ungerea şi ai vorbit aşa.

Dovedeşte-le, Te rog,
că Tu ai vorbit, Doamne. Fă-i să înţeleagă că eu nu am spus cuvintele mele, ci
am vorbit Cuvintele Tale.

Fă aceasta pentru că
Te rog în Numele lui Isus. Amin.

Primiţi chemarea ce
vi se face, şi nu scăpaţi această şansă.

Câţi din cei aflaţi
în rândul de rugăciune sunteţi străini pentru mine? Ridicaţi mâna, vă rog.

Femeia care-şi şterge
ochii…cea cu pălărie roşie, crezi că Isus te-a auzit atunci când L-ai rugat
să te vindece de sinuzită? Crezi că El te-a ascultat? Ridică-te în picioare
dacă este adevărat că aceasta ai cerut.

Dacă nu te cunosc şi
nu mă cunoşti, ridică mâna.

„Eu te-am văzut altă
dată”, spune sora.

Ce spui, doamnă?

Am participat la alte
adunări.

Deci ai mai fost şi
la alte adunări ale mele? Este posibil, dar eu nu te cunosc.

Aşa este. În ordine.

Acele lucruri au
încetat, de aceea te poţi întoarce acasă sănătoasă.

Aş vrea să vă întreb
ceva, oamenilor. Ce a atins femeia aceasta?

Poate ziceţi: „Păi,
cum stă treaba cu cineva de la balcon sau din sală?”

Eu nu ştiu problemele
nici unuia dintre voi, dar de un lucru sunt sigur, şi anume, că femeia aceasta
s-a atins de Ceva.

Adineauri am spus că
Stâlpul de Foc este aici. Nu-L vedeţi? Câţi din voi aveţi fotografia? Fraţii o au
aici în adunare şi arată ca un Stâlp de Foc, nu-i aşa?

Ce va produce Viaţa
Lui? Aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost în Fiul lui Dumnezeu. Acum
El este în fiii şi fiicele lui Dumnezeu, care au fost înfiaţi prin harul
adevăratului Fiu al lui Dumnezeu.

Aşa este, domnule.
Vrei să scapi de acea boală de inimă? Crezi că Dumnezeu te face bine? În timp
ce stăteai şi priveai, peste tine a venit un simţământ ciudat. Aşa este.

Nu te cunosc, este
adevărat? Nici tu nu mă cunoşti. Dacă este adevărat, ridică mâna.

Crezi că boala de
inimă a plecat? Atunci ridică mâna. În ordine. Atunci s-a dus. Da.

Acum credeţi? Amin.

Aici stă o doamnă.
Puteţi vedea Lumina de deasupra ei? Femeia are probleme cu fierea. Oh, o va
pierde…. Doamnă Small, crezi că Dumnezeu te poate vindeca de acea boală de
fiere? Amin.

Atunci ridică-te în
picioare, căci ai avut mai multă credinţă decât ai bănuit.

Prieteni, eu nu o
cunosc pe femeie, iar ceea ce auziţi este harul lui Dumnezeu. Dacă suntem
străini unul faţă de celălalt, ridică mâna. Vedeţi, noi nu ne cunoaştem, dar
ceea ce ţi-a spus El este adevărat, nu-i aşa? În ordine. Atunci crede, du-te
acasă şi fii sănătoasă.

O, dacă aţi crede!

Doamna care stă chiar
aici, are probleme cu abdomenul. Da, Effie, ridică-te. Este adevărat? (Da, aşa
este). Eu nu te cunosc, e adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat că nu te-am
văzut niciodată. Dumnezeul cel viu din ceruri, ştie că acesta este adevărul.

Dumnezeu să te
binecuvânteze. Du-te acasă şi bucură-te, căci totul s-a sfârşit.

Dacă veţi muri în
păcatele voastre, Dumnezeu nu va avea nicio vină. Puteţi fi oricât de loiali
unei biserici, pentru că necredinţa este păcat. Aveţi deci, credinţă în
Dumnezeu. În ordine.

Acesta este un rând
de rugăciune, pentru a pune mâinile peste bolnavi. Veţi crede?

Cei care nu au numere
de rugăciune, sunt chemaţi prin deosebirea duhurilor, de aceea vă invit să
credeţi.

Nu vă mai plimbaţi,
vă rog.

Fiecare din voi
posedă un duh, aţi ştiut aceasta? Dacă nu ar fi aşa, aţi fi morţi. Prin urmare,
eu mă refer la duhul vostru, nu la voi.

Vino, doamnă. Crezi
că sunt slujitorul lui Dumnezeu? (Da). Noi suntem străini unul pentru celălalt,
nu-i aşa? (Da, domnule).

Dacă este aşa, ridică
mâna să vadă şi audienţa acest lucru.

Aici este  tabloul din Ioan 4: un bărbat şi o femeie se
întâlnesc pentru prima dată în viaţă, iar dacă Duhul lui Hristos este în
mijlocul vostru, va face lucrările lui Hristos.

Vă rog să nu vă mai
mişcaţi, pentru că îi deranjaţi pe ceilalţi. Dorinţa mea este să vă ajut, de
aceea iau totul sub control. Fiţi respectuoşi şi liniştiţi. În ordine.

Dacă Domnul Dumnezeu
îmi va spune ceva despre tine, vei crede? S-ar putea să fii bolnavă, sau să nu
ai nimic, iar dacă voi veni şi-mi voi pune mâinile peste tine, zicând:

„Te vei face bine,
doamnă”, ai putea crede sau te-ai putea îndoi.

Dacă Domnul Isus ar
purta acest costum şi ar sta aici, iar tu I-ai spune: „Vindecă-mă, Doamne”,
ţi-ar răspunde: „Am făcut-o deja!” Dacă ar mai face ceva, ca atunci când a vorbit
cu femeia de la fântână, ţi-ar spune cine eşti, făcându-ţi-Se astfel cunoscut.

Cum i s-a descoperit
femeii de la fântână? Spunându-i ceva din viaţa ei, este adevărat, audienţă?
(Amin).

Acum, dacă El îţi va
descoperi ceva din viaţa ta, aşa cum a făcut cu Simon Petru sau cu alte
persoane din Biblie, ai avea mai multă credinţă?

Dar voi, cei din
audienţă? (Amin).

El este aici, nu în
spatele unor cortine negre, nici în vreo vrăjitorie a diavolului, ci este chiar
aici, pe platformă, lângă tine.

Dacă aş putea să te
ajut şi nu aş face-o, aş fi un impostor şi n-aş fi vrednic să stau aici, lângă
această Biblie, dar eu nu te pot ajuta, ci singurul lucru pe care-l pot face,
este să te ajut să-ţi dai seama că Hristos este aici ca să te vindece dacă eşti
bolnavă.

Da, eşti bolnavă. Ai
o problemă femeiască. (Aşa este). Dacă este adevărat, ridică mâna, să vadă cu
toţii.

Deci, tu ştii că eu
nu ghicesc aceste lucruri, da?

O clipă. Pune-ţi ceva
pe inimă şi roagă-te în taină ca Dumnezeu să facă. Da. Este vorba de soţul tău.
(Aşa este).

Crezi că Dumnezeu îmi
poate descoperi care este problema lui? (Da, domnule).

Are ceva la creier.
(Da, domnule). Este un fel de întărire a arterei care merge la creier. (Aşa
este, domnule).

Este adevărat? (Da,
domnule, aşa este).

Bine, dacă Dumnezeu
îmi va spune cine eşti, aceasta îţi va mări credinţa? Crezi din toată inima?
(Da, domnule).

Nancy Gillespie,
du-te acasă, căci Isus Hristos te-a vindecat pe tine şi pe soţul tău.

O, Aleluia!

Du această batistă la
el.

Este adevărat, nu-i
aşa? Da.

Bine. Du-te.

Acum Îl credeţi pe
Dumnezeu? Amin. Aveţi  credinţă şi nu vă
îndoiţi.

Acum mă voi ruga
pentru biserica de aici, de aceea aş dori să vă rugaţi şi voi cu mine. Ne vom
ruga şi pentru oamenii aceştia din rândul de rugăciune, de aceea, uniţi-vă cu
mine, căci s-ar putea să fie mama, tata, sau cineva drag inimii cuiva, poate
este soţul sau soţia cuiva, de aceea, rugaţi-vă.

Vă rog să nu vă mai
plimbaţi, pentru că produceţi deranj. Staţi la locurile voastre şi rugaţi-vă,
căci dacă veţi fi respectuoşi vom încheia în 10 minute.

Vino, doamnă. Dacă
nu-ţi voi spune niciun cuvânt, ci mă voi ruga doar pentru tine, vei crede?

Doamne Isuse, Te rog
s-o vindeci în Numele lui Isus. Amin.

Vino, frate. Crede
din toată inima.

Tatăl nostru ceresc,
fă-l să fie bine în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te
binecuvânteze, fratele meu. (Fratele vorbeşte cu fratele Branham). Bine,
domnule. Nu contează, este în ordine. Ştiu care este problema ta, dar nu este
nevoie să-ţi spun. Te-ar fi ajutat mai mult dacă ţi-aş fi spus-o? (Nu). În
ordine. În orice caz, boala de inimă te-a părăsit când ai plecat de acolo, de
aceea, du-te, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Tată!”

Vino, domnule.

Tată, Te rog să-l
vindeci în Numele Domnului Isus. Amin.

Crede, soră, căci
aici sunt aproape 3.000 de oameni care se roagă pentru tine. Tată, îngăduie să
fie vindecată în Numele lui Isus.

Vino, domnule. Dacă
acum nu ai credinţă, artrita te va birui intr-o zi. Acuma crezi? Atunci du-te
şi vei fi vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Vino. Tată
Dumnezeule, vindec-o pe sora noastră în Numele Domnului Isus. Amin.

Vino şi crede. Toată
adunarea să creadă şi să se roage.

Tată ceresc, Te rog
s-o vindeci în Numele lui Isus. Amin.

Vino. Frate, dacă aş
avea vedenii pentru fiecare persoană care vine aici, la un moment dat ar trebui
să mă scoată de pe platformă, pentru că aş cădea jos. Totuşi, ca să fii
încredinţat că ştiu care este problema ta, du-te şi mănâncă-ţi cina, pentru că
boala de stomac te-a părăsit. În ordine.

Vino, soră. Eu fac
aceasta cu un scop, căci vedeniile mă slăbesc. Câţi din voi ştiu că Isus a
spus: „Din Mine a ieşit o putere?” Amin. Şi eu sunt foarte slăbit acum.

O, Tată, Te rog s-o
vindeci pe sora noastră în Numele lui Isus. Îndură-Te de ea.

Vino, soră iubită şi
crede din toată inima.

O, Doamne, vindec-o
pe sora noastră şi dă-i biruinţă, în Numele lui Hristos. Amin.

Vino, sora mea.
Biblia spune că aceste semne  îi vor
însoţi pe cei ce cred, de aceea, fie ca ea să fie vindecată în Numele lui Isus.
Amin.

Da, vino, soră. Boala
de spate pe care ai avut-o, te-a părăsit, de aceea, du-te şi bucură-te.

Credeţi? (Amin).
Ascultaţi-mă, căci vreau să vă întreb ceva. Biblia spune că: „îşi vor pune
mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa
”, iar aceasta este la
fel de mult, ca şi cum le-aş spune ce probleme au, credeţi aceasta? (Amin).
Sigur că credeţi.

Domnule, crezi că
sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că El poate să-mi spună necazul tău? (Da,
domnule). Crezi că poate că te vindece? (Am patru sau cinci probleme diferite).
Da, domnule. Una din aceste probleme pe care le ai, e boala de stomac. (Da, domnule).
Apoi este prostata (Aşa este) din pricina căreia eşti neliniştit şi nervos.
(Exact aşa este).

Crezi că şi soţia ta
ar putea fi vindecată? În ordine. Dacă crezi din toată inima, soţia ta poate fi
vindecată. (Ea este foarte bolnavă). Da, nervozitate, supărare, slăbiciune şi
multe alte lucruri, dar du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, dragă Isus,” şi ea se
va face bine.

Doamne Isuse, Te rog
să-l ajuţi pe omul acesta şi să faci ca îndurarea Ta să vină peste el, ca să
fie vindecat în Numele lui Isus Hristos. Amin.

(Fratele Branham
începe să vorbească în limbi). Acum du-te şi crede, domnule Dodd. Crede din
toată inima şi vei fi bine. Amin.

Vino, domnule.

Tată ceresc, Te rog
să-l vindeci pe fratele nostru şi să-l faci sănătos, în Numele lui Isus.

Vino, dragă soră şi
crede din toată inima.

O, Dumnezeule, Tatăl
nostru, Te rog s-o faci bine în Numele lui Isus.

Vino, frate. Adu-l
aici pe micuţ, şi nu te îndoi. Vino cu el, ca şi cum ai veni sub cruce.

Doamne, eu îl binecuvântez
în Numele lui Isus. Amin.

Vino, soră. Vino şi
crede din toată inima. Tată, Te rog s-o vindeci în Numele lui Isus. Amin.

Credeţi din toată
inima şi fiţi plini de respect.

Doamne, fă ca să fie
vindecată în Numele lui Isus Hristos, Domnul.

Vino, soră, şi crede
din toată inima. Să crezi că se va face bine şi va primi vederea.

O, Doamne, Te rog s-o
vindeci în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aseară m-am rugat pentru
un băiat de vreo 15 ani. El  avut o
credinţă atât de mare, încât şi-a recăpătat vederea, căci era orb, iar când a
plecat, s-a întors spre mine şi a strigat: „Frate Branham, eu văd!”

Aici se află un şnur
trimis de mama unui copil care a avut capul moale. Într-o singură noapte,
oasele capului i s-au întărit cam cu atât. Vedeţi? Aceasta arată că trebuie să
credeţi.

Voi nu sunteţi găini,
ci vulturi.

Vino. Fie ca ei să
fie vindecaţi în Numele lui Isus Hristos şi spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Veniţi şi credeţi.

Ştiţi la ce mă
gândesc, prieteni? Eu nu îi cert pe oameni, dar doresc să înţelegeţi că avem
prea multă televiziune în vieţile noastre. Noi vrem distracţii, dar Dumnezeu nu
arată aceste lucruri pentru ca voi să vă distraţi, ci doreşte să-I recunoaşteţi
prezenţa şi să fiţi respectuoşi.

Acele lucruri se pot
întâmpla cu oricine, dar aproape că te omoară, de aceea, n-aş vrea să trec linia.

Vino, doamnă. Noi
suntem străini unul pentru celălalt, dar crezi că Dumnezeu poate să îmi spună
care este necazul tău? (Da). Te-ar ajuta?

V-ar ajuta pe toţi,
dacă Dumnezeu i-ar spune ceva acestei femei? Tu ai probleme cu urechea, dar
crezi că Dumnezeu te va face bine? (Îi mulţumesc lui Dumnezeu. Da.) Te temi că
ar putea fi cancer. Este vorba de urechea stângă, este adevărat? (Aşa este). Ei
bine, aşa a fost, căci acum nu mai este nimic. Îl crezi pe Dumnezeu? (Da). Dacă
El îmi va spune cine eşti, te-ar ajuta?

În ordine, Ruby
Thompson, du-te acasă şi fii bine în Numele lui Isus Hristos. Crede.

Vino şi nu te îndoi,
căci Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ta. Te-ar putea ajuta
aceasta? (Da). Boală de inimă. Du-te însă, crede în Dumnezeu şi fii bine.

Doamne, Te rog să-l
vindeci pe fratele nostru şi să-l faci bine. Amin. Dumnezeu să se îndure de
tine.

Vino, soră dragă.

Fie ca ea să fie
vindecată în Numele Domnului Isus. Cum să nu primim binecuvântările Domnului Isus
dacă I le cerem?

Vino, fratele meu.
Fie ca fratele nostru să fie vindecat în Numele lui Isus. Amin.

Vino, frate dragă.
Dumnezeu să te binecuvânteze. Adu-o pe mama ta… Vino, soră.

Fie ca tu să fii
vindecată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino. Fie ca sora
noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Da. Credeţi, pentru
că aceleaşi lucruri se vor întâmpla şi aici jos, dacă credeţi.

O, Dumnezeule,
binecuvântează-l pe fratele acesta şi vindecă-l, spre slava Ta. Fă să primească
vederea şi să fie bine, în Numele lui Isus. Amin.

Credeţi şi nu vă
îndoiţi.

Eu nu pot vindeca,
dar El este aici şi o poate face, pentru că este Vindecătorul.

Continuă şi
priveşte-ţi mâinile la fel ca orbul Bartimeu.

Fie ca această soră
să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos. În ordine.

Vino, soră dragă.

Credeţi cu toţii? Un
moment, căci s-a întâmplat ceva. Este vorba de omul de acolo.

Domnule, tu ai astmă.
(Aşa este). Te-ai rugat, apoi te-ai întors şi ai spus: „Nu e minunat?” Dar mai
ai o problemă. Din pricina unei boli, medicii ţi-au scos 2/3 din stomac. Dacă
este adevărat, mişcă-ţi mâna. Noi nu ne cunoaştem, este adevărat?

Isus Hristos te-a
vindecat. Du-te şi bucură-te.

O, nu vă îndoiţi, ci
credeţi.

În ordine, doamnă.
Stai puţin.Tu nu te afli aici pentru tine. (Aşa este), ci te rogi pentru
altcineva. (Da). Este vorba de fratele tău, care nu se află aici. (Aşa este).
Este în St. Louis. (Da). Şi este în spital. (Amin). Are o boală de inimă (Aşa
este). A fost predicator (Amin), iar tu te-ai gândit că dacă vei trece pe aici
şi-mi voi pune mâinile peste tine (Amin), voi şti despre ce este vorba. Totuşi,
am ştiut fără să fac aceasta, aşa că du-te şi el se va face bine. Crede şi nu
te îndoi. Crede din inimă aceasta.

Aici mai este o
femeie, care se gândeşte la fiica ei care a fost ucisă. Este vorba de doamna
Weatherman. Doamnă, crede din toată inima în Dumnezeu, căci fiica ta a fost
luată cu un scop.

O, Dumnezeule, Te rog
în Numele lui Isus Hristos să-i dai linişte. Amin.

Vino şi crede din
toată inima.

O, Doamne Dumnezeule,
Creatorul cerului şi al pământului, vindec-o pe femeia aceasta în Numele lui
Isus Hristos. Amin.

Priveşte. Există o
vindecare medicală. (Aşa este), dar este o vindecare cerească, crezi aceasta?
(Sigur că da). Crede că ea va fi normală şi bine. (Da, aşa este).

Osândesc pe diavolul
care i-a făcut rău acestui copil, în Numele lui Isus Hristos.

Fie ca el să fie un
copil normal. Amin.

Trebuie să fie. În
ordine.

Du-te, crede şi
mănâncă cina fără teamă.

Vino, domnule, şi
crede din toată inima.

Fie ca el să fie
vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Am întâlnit în multe
adunări aceasta. Un moment. Câţi din cei prezenţi au un stomac nervos, să
ridice mâna. Sunt foarte mulţi.

Iată cum puteţi scăpa
de aceasta: ridicaţi-vă în picioare.

Stai liniştit şi
crede, fratele meu, căci eşti vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Vino şi crede din
toată inima. Crezi, soră? În Numele lui Isus Hristos eşti vindecată.

Tu ai fost nervos
toată viaţa. (Aşa este).

Toată lumea care are
probleme cu rinichii să se ridice în picioare.

Crede din inimă.

O, Doamne, Te rog să
ai milă de fratele nostru şi să-l vindeci, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aveţi credinţă. Acum
crezi, dragă? Fii vindecată în Numele lui Isus Hristos, spre slava lui
Dumnezeu.

Vino, domnule. Suntem
străini, este adevărat? (Desigur). Dumnezeu ne cunoaşte însă pe amândoi. (Aşa
este).

Oh, se întâmplă peste
tot. Nu uitaţi, predicatorilor, fraţii mei vulturi, că după ce voi pleca de
aici, veţi auzi în propriile voastre biserici mărturiile puse de cei ce au fost
vindecaţi. Ei sunt vindecaţi, dar nu o ştiu încă. Vedeţi? Se întâmplă peste
tot.

De ce nu aţi putut
avea această credinţă de la început? Aşa este.

Crezi că Dumnezeu te
poate ajuta? Crezi că poate   să-mi spună
care este problema ta? (Da, domnule). Tu ai dureri mari de cap şi faci crize
din cauza aceasta. Ele îţi sunt cauzate de o umflătură de la gât. Crezi că
Dumnezeu ştie cine eşti? (Da, cred). Tu eşti predicator. (Da, domnule) şi te
numeşti Jack Cole. (Da, domnule). Du-te şi crede.

Oricine are dureri de
cap şi crize, să se ridice în picioare.

Credeţi? (Adunarea se
bucură şi zice: „Amin”). Câţi credeţi şi sunteţi convinşi că Aceasta este Duhul
Sfânt? Ridică mâna. Eu nu pot face aceste lucruri, este adevărat?

Puneţi-vă mâinile
unul peste celălalt şi spuneţi-i diavolului să plece de pe persoana pe care
v-aţi pus mâna, căci rugăciunea voastră este la fel de primită ca şi a mea. Aşa
este.

Doamnă, tuberculoza
te-a părăsit.

Boala de prostată,
te-a părăsit, frate. Poţi să-L lauzi din inimă.

Tuberculoza te-a
părăsit, doamnă. Poţi să uiţi de ea, căci Isus Hristos te-a făcut bine.

Haideţi să-L lăudăm
cu toţii pe Dumnezeu.

O, Doamne, Tu eşti
aici, de aceea îl condamn pe diavolul şi toate lucrările lui. Condamn acest duh
rău. Satană, eşti demascat şi mustrat în Numele lui Isus Hristos.

Te provoc prin
autoritatea Dumnezeului celui viu, să ieşi afară din această audienţă! Tu nu
mai poţi să-i faci să se îndoiască, pentru că Duhul Sfânt este Real în faţa
lor. Nu-i mai poţi influenţa să se îndoiască, pentru că stau cu mâinile puse
unul peste celălalt, iar Isus a spus:

Aceste semne îi
vor însoţi pe cei ce vor crede: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi,
bolnavii se vor însănătoşa.

Satană, ai pierdut,
pentru că Isus te-a biruit!

O, Isuse, Tu eşti
Dumnezeul cerului.

Fie ca puterea bolii
şi a diavolului să fie înfrântă şi să-i elibereze pe aceşti oameni, în Numele
lui Isus Hristos. Amin.

                            – Amin –