Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMCA VULTURUL

03/04/1960, seara - Tulsa OK

Să rămânem în picioare pentru un moment de rugăciune.

Ultimele adunări ne-au apropiat foarte mult, dar întotdeauna când ne simţim mai bine împreună, trebuie s-o luăm din loc şi să plecăm în altă parte, ceea ce mă întristează. Privind însă înainte, eu aştept ziua când ne vom întâlni din nou. Dacă Isus va veni înainte de a ne revedea pe pământ, vom fi împreună într-un Loc unde nu ne vom mai despărţi niciodată.

Câţi dintre voi doresc să fie amintiţi în rugăciune? Ridicaţi mâna.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Să ne plecăm capetele pentru un moment.

Atotputernicule Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului, Autorul Vieţii veşnice şi Dătătorul oricărui dar bun, noi venim în umbra milei Tale, prin rugăciune, în Numele lui Isus, Fiul Tău, să-Ţi mulţumim pentru această mare întâlnire de la Tulsa şi pentru ceea ce a însemnat ea pentru noi. Nu îi vom uita niciodată pe aceşti oameni drăguţi. O, ce părtăşie am avut datorită prezenţei Duhului Tău! A fost suficientă o mică atingere a cerului în vieţile noastre, şi am trăit o experienţă pe care n-o vom uita niciodată.

Te rog, Tată, să laşi ca Duhul Tău să rămână pururi cu aceşti oameni, şi fă ca din esenţa acestei adunări mici să se nască o mare trezire, care să cuprindă fiecare biserică din ţară şi s-o însoţească cu semne mari şi minuni. Dă-ne aceasta, Te rugăm.

Pe acest amvon se află batiste şi lucruri care vor merge la cei bolnavi şi suferinzi.

Atotputernicule Dumnezeu, Te rog în Numele lui Isus, să faci ca atunci când cei bolnavi se vor atinge de aceste lucruri, să fie vindecaţi pe loc. O, şi aceasta nu este doar rugămintea mea, ci este rugăciunea întregii adunări, a tuturor creştinilor din locul acesta.

Noi le oferim tuturor celor ce au nevoie de ele, într-un gând şi o simţire.

Doamne, Te rog să ne binecuvântezi şi să Îţi reverşi bucuria şi slava şi peste bisericile surori.

Onorează-ne cu Prezenţa Ta şi lasă ca Duhul Sfânt să intre în Cuvânt, iar Cuvântul să intre şi să locuiască în inimile noastre, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Eu şi echipa mea, formată din fratele David, fratele Roy, Billy Paul, Loyce, fratele Fred Sothmann, fratele Jim Maguire, fraţii Gene şi Leo, vrem să mulţumim fiecărei persoane, fiecărui predicator, tuturor lucrătorilor, uşierilor şi tuturor, pentru bunătatea şi răbdarea voastră. Nici nu vă daţi seama ce a însemnat aceasta de-a lungul acestor întâlniri.

Cu siguranţă a fost minunat, iar dragostea şi respectul pe care aţi stârnit-o în inimile noastre, pentru voi, nu se va şterge niciodată. Şi credem că Dumnezeu vă va da din belşug tot ceea ce cereţi sau doriţi. Fie ca El să vă dea toate acestea, în Numele Fiului Său, Isus Hristos.

În adunare se află şi fratele Osborn. Fie ca Domnul să-l binecuvânteze. El a început în după-amiaza aceasta, dar cred că a păţit ceva la ligamentul de la picior, de aceea, imediat ce se va încheia serviciul acesta, voi merge să mă rog pentru el.

Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să fie cu voi toţi, mă refer la echipa fratelui Roberts, la echipa fratelui Tommy, la biserică şi la voi toţi. Veţi rămâne pentru totdeauna în inima mea. Domnul să rămână în Tulsa şi lucrarea Lui să propăşească în mijlocul vostru.

În ce ne priveşte, nădăjduim că într-o zi ne vom întoarce printre voi, iar dacă vă vom putea ajuta vreodată cu ceva, o vom face cu plăcere, oricând.

Eu am o zicală: noaptea nu se face prea întuneric şi ploaia nu cade niciodată prea tare, dar noi suntem gata să facem tot ce se poate ca să vă facem viaţa puţin mai confortabilă şi mai binecuvântată.

Deci, dacă putem să vă ajutăm cu ceva, anunţaţi-ne. Sunaţi-ne la Jeffersonville, Indiana, Butler 2 -1519 şi vă vom trimite batiste sau dacă aveţi nevoie, ne vom ruga pentru voi, deoarece suntem slujitorii voştri în Domnul.

Suntem mâhniţi că am ajuns la sfârşitul unui serviciu ca acesta, căci Domnul ne-a dat un timp minunat, dar tot trebuie să plecăm odată.

Într-o zi, după ce vom trece Râul, când viaţa se va sfârşi, şi vom sta la masa cea mare întinsă în ceruri, la Cina nunţii, ne vom privi peste masă şi ne vom aminti de aceste clipe minunate petrecute în Oakland.

Fără îndoială o lacrimă mică s-ar putea prelinge pe obrajii noştri, din pricina bucuriei, iar atunci Împăratul va ieşi în faţă îmbrăcat cu frumoasa Lui haină, va veni la noi şi ne va spune: „Nu mai plângeţi, pentru că totul s-a isprăvit. Intraţi în bucuria Domnului, care v-a fost pregătită încă de la întemeierea lumii.”

Privind spre lucrătorii cu care am colaborat, văd că mulţi dintre ei sunt mai în vârstă decât mine şi mă gândesc că unii dintre ei au stat poate afară în stradă cu o chitară sau cu o tamburină, bătătorind calea şi netezind-o, astfel ca slujba pe care mi-a dat-o Domnul, să poată înainta pe o cale netedă.

O, scumpii mei, mă simt atât de micuţ când văd că eu stau aici sus, iar voi sunteţi acolo jos. Aşa este. Şi dacă cineva merită vreo laudă, aceea vi se cuvine vouă. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze din belşug, iar în ziua când se va împărţi răsplata, nădăjduiesc să fiu prezent ca să vă văd încoronaţi în slava Sa.

Cu câteva minute în urmă am discutat cu un lucrător. Este vorba de fratele Nathan, care lucrează printre evrei.

El mi-a spus: „Am fost aici în prima seară împreună cu soţia mea care era bolnavă, iar tu m-ai chemat din audienţă, mi-ai spus cine sunt şi ce boală avea soţia mea. Din clipa aceea ea n-a mai avut nicio problemă şi se simte bine.”

O, sunt atât de multe scrisori şi mărturii ca aceasta!

Poate nu v-aţi pus batista aici, dar dacă vă putem ajuta în vreun fel, trimiteţi o bucată de pânză, căci noi avem o listă de rugăciune care merge în toată lumea, iar oamenii se trezesc noaptea şi ţin această listă de rugăciune. Noi, cei din fusul orar de est, ne rugăm la nouă dimineaţa, la doisprezece, și la trei după-amiaza, pentru că acestea erau orele de jertfă ale Vechiului Testament evreiesc.

Oamenii de peste tot din lume, se trezesc la ore diferite şi se roagă într-un lanţ de rugăciune; un lanţ în care noi toţi ne rugăm unii pentru alţii, iar eu am convingerea că Dumnezeu ne ascultă.

Astfel, dorinţa noastră este să vă punem şi pe voi pe această listă de rugăciune, ca să vă rugaţi împreună cu noi la acele ore.

Dacă va fi cu voia Domnului, în curând voi merge peste ocean, de aceea, fraţii adună bani pentru aceasta. Vreau să vă spun că ei au strâns două daruri  de dragoste pentru mine, iar voi ştiţi că nu folosesc nici măcar un cent pentru mine, ci totul intră în fondul bisericii pentru misiunea de peste hotare.

Noi vom face tot ce putem pentru ca banii să ajungă la oamenii care nu pot auzi Evanghelia şi care nu pot veni printre noi, iar rugăciunea mea sinceră, este ca Dumnezeu să vă binecuvânteze din belşug.

Dacă doriţi o batistă de rugăciune, să-mi scrieţi la P.O. Box 325 sau doar Jeffersonville, Indiana, iar dacă vreţi s-o păstraţi, puneţi-o în Biblie la Fapte 19.

Foarte mulţi oameni mi-au spus că fac aşa.

Odată, o doamnă mi-a spus că fiul ei a fost lovit de o maşină şi avea o puternică hemoragie deschisă din pricina unei tăieturi. Femeia a alergat repede şi a luat panglica pe care o primise de la noi, a pus-o peste băiat şi hemoragia s-a oprit imediat.

O altă femeie, din Germania, a paralizat. Vă spun aceasta ca să ştiţi ce trebuie să faceţi în asemenea situaţii: adunaţi-vă la vecinii voştri creştini, rugaţi-vă şi apoi folosiţi aceste batiste, punându-le unde aveţi problema sau pe inimă.

Deci femeia era paralizată, iar când i s-a adus o asemenea batistă, ea a spus numai atât: „Satană, tu nu mai ai loc aici. Ieşi afară din mine!” şi s-a ridicat din scaun pe deplin vindecată.

Este atât de simplu, vedeţi? Aşadar, dacă doriţi o asemenea batistă, nu vă costă nimic. Scrieţi-ne şi vă vom trimite una prin poştă, după ce eu personal mă rog peste fiecare.

Regula noastră de aur este: „Faceţi altora ce doriţi să vi se facă şi vouă.”

Deci, vom fi bucuroşi să vă ajutăm cu tot ce se poate. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Eu cred că tot ce aţi făcut, este din dragoste, de aceea apreciez foarte mult gestul vostru.

Aş vrea să vă spun că întotdeauna când plec peste ocean îmi este foarte greu deoarece vracii şi vrăjitoarele nu se tem să mă atace. Chiar de curând, am fost undeva, iar vreo cincisprezece vrăjitori au început că facă tot felul de vrăji ca să aducă o furtună puternică. Acolo erau vreo trei mii de oameni, iar locul se scutura cu putere, dar eu am spus:

„Staţi liniştiţi, pentru că am fost trimis aici de Duhul Sfânt.”

Acesta este motivul pentru care mă duc numai unde mă trimite El. Atunci ştiu că pot veni în Numele Domnului. Vedeţi? Astfel, atunci am putut spune: „El m-a trimis aici.”

Organizatorii adunării construiseră un cort mare şi-l acoperiseră cu prelată, dar totul se mişca cu putere din pricina vântului, iar după treizeci de minute a început furtuna. Văzând aceasta, am spus: „Aici nu este nevoie de nicio tălmăcire,” căci simţeam puterea celui rău din ambele părţi. Vrăjitoarele stăteau acolo şi tăiau pene cu o foarfecă mare, făcând tot felul de descântece – ştiţi cum procedează ele.

Eu am spus: „Doamne Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, Tu eşti Cel ce m-ai trimis aici şi răspunzi pentru slujba pe care mi-ai încredinţat-o s-o fac pentru Tine, de aceea mustru această furtună în Numele Domnului Isus.”

Fraţilor, totul s-a oprit: tunetele s-au îndepărtat, norii s-au restrâns şi soarele a strălucit în mai puţin de două minute, ceea ce a făcut ca mii de oameni să alerge şi să se predea Domnului.

Eu nu pot sta aici şi să pun mărturie despre adunările mele, pentru că acest lucru ar fi bine să-l facă alţii, dar s-ar putea scrie o enciclopedie cu multe cărţi despre lucrurile minunate pe care le-a făcut Domnul Isus în timpul micuţei mele slujbe.

Ce credeţi că este cu aceşti bărbaţi mari: cu Tommy Osborne sau Oral Roberts? Ei sunt o dovadă că Domnul nostru este mare. Da, El este cu siguranţă măreţ.

Dacă nu vă voi mai întâlni în viaţa aceasta, ci doar la Poartă, înainte de a ne înfăţişa înaintea lui Hristos, vreau să vă spun că vedeniile de la Dumnezeu sunt adevărate şi reale: Îngerul Domnului, Stâlpul de Foc, Lumina, este aici, iar Dumnezeu, Judecătorul meu ştie că spun adevărul. El este aici. Da. El nu poate fi mincinos şi să fie totuşi Dumnezeu, ci trebuie să fie întotdeauna Adevărul. Dacă este numai puţin fals sau minciună, acela este Satana.

Eu am văzut însă acea Lumină; am putut să o privesc. Vă rog să mă iertaţi dacă vi se pare că fac o hulă, dar pentru mine, este acelaşi Stâlp de Foc, care i-a însoţit pe copiii lui Israel. El a locuit într-un Om numit Isus, care era Fiul lui Dumnezeu, iar Viaţa pe care a avut-o este produsă din nou astăzi de acelaşi lucru.

El a spus: „Eu vin de la Dumnezeu şi Mă duc la Dumnezeu”, iar noi ştim cu toţii aceasta. În vechime, El a spus: „Eu sunt Cel ce sunt.” (Exod 3.14) (în traducerea engleză este scris: „Eu sunt „Eu sunt”). Acela era Stâlpul de Foc; era Îngerul din rug. Apoi El S-a făcut trup şi a locuit printre noi; S-a reîntors, iar astăzi este în aceeaşi formă, aţi ştiut aceasta?

Poate ziceţi: „Păi, Isus era…” Ei bine, eu vorbesc despre Dumnezeu care era în Hristos.

Când Pavel era pe drumul Damascului, a fost lovit de o Lumină, de un Stâlp de Foc şi a căzut jos. Niciunul din cei prezenţi nu a văzut-o, doar Pavel şi era atât de puternică încât l-a orbit. Şi Pavel a întrebat:

Cine eşti, Doamne?”, iar El i-a răspuns:

Eu sunt Isus…” (Fapte 9.5). Vedeţi? El s-a întors înapoi la Dumnezeu, de unde a venit.

Pentru mine, El este Același şi astăzi, desăvârșindu-Și lucrarea Sa în noi, în Biserica din timpul sfârşitului.

Acum haideţi să deschidem Bibliile la Deuteronom 32.11, ca să avem o bază pentru tema noastră, apoi vom încerca să avem şi un rând de rugăciune, cam o oră, dacă este posibil. (o soră proroceşte).

O, Tată, Dumnezeule, cât de umil primesc aceasta în inima mea! Călăuzeşte paşii mei, Doamne, şi ţine-mă de mână. Ajută-mă să nu fiu niciodată o piatră de poticnire pentru nimeni, ci mai degrabă o treaptă de piatră pentru orice călător. Îndură-Te şi fă ca niciodată să nu fac ceva prin care să umbresc Numele Tău sau cauza Ta, căci doresc să fac tot ce pot ca să Te slujesc.

Îţi mulţumesc pentru aceasta, în Numele Fiului Tău, Isus Hristos, Domnul meu. Amin.

Deci, Deuteronom 32.11: Ca vulturul,”(o soră proroceşte). Amin. (o altă soră proroceşte). Amin. Binecuvântat să fie Numele Domnului. (o altă soră proroceşte).

Îi mulţumim Domnului pentru că Duhul Lui este lucrător în mijlocul nostru.

Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, şi-i poartă pe penele lui.”

Acest text nu se prea citeşte, dar este Cuvântul Domnului şi este suficient pentru ca Dumnezeu să ne dea un subiect pentru următoarele treizeci de minute; un subiect care să-i facă pe oameni să se trezească şi să se gândească la Domnul Isus.

Uneori, citesc despre viaţa lui Abraham Lincoln, iar într-o zi am găsit o poveste despre un om care era în închisoare şi aştepta să fie executat, căci fusese condamnat la moarte prin împuşcare. Un prieten de-al lui s-a dus la preşedintele Abraham Lincoln, care era un creştin adevărat, şi i-a zis:

„Domnule Lincoln, ştiu că sunteţi un om bun, un creştin. Eu am un prieten bun care a încălcat regulamentul în armată, dar nu a vrut să facă acel lucru şi îi pare rău. Dumneavoastră sunteţi singurul om care poate să îl graţieze, aşa că, n-aţi vrea să faceţi aceasta?”

În bunătatea sa, domnul Lincoln şi-a luat mapa şi a scris graţierea pe o bucată de hârtie, dar pentru că nu era în birou, nu avea ştampila la el, aşa că a scris pe hârtie: „Acuzatul este graţiat.” după care şi-a scris numele: „Abraham Lincoln”, şi a semnat.

Omul a alergat cât a putut de repede la prietenul său la închisoare şi i-a spus:

„O, prietene, eşti liber! Eşti liber! Uite, pe hârtia aceasta este semnătura preşedintelui care-ţi acordă graţierea. Eşti iertat.”

Condamnatul i-a răspuns însă: „Nu-ţi bate joc de mine. Acum cu câteva ore înainte de execuţie, vii să-ţi baţi joc de mine şi îmi arăţi o foaie de hârtie? Dacă această hârtie ar fi eliberată de Abraham Lincoln, ar fi o hârtie oficială şi ar purta sigiliul lui.”

„Bine, dar uite, aici este numele preşedintelui. Eşti iertat.”

Omul i-a întors  spatele şi a refuzat să-l asculte, iar în dimineaţa următoare a fost executat.

Acest caz a fost judecat apoi, la Curtea Federală a S.U.A., iar aceasta a hotărât că „O graţiere nu este valabilă câtă vreme nu este acceptată ca graţiere.”

Tot aşa este şi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Vindecarea este valabilă şi pentru tine doar dacă o primeşti; iertarea este valabilă pentru tine, dacă o accepţi şi orice binecuvântare a lui Dumnezeu vă aparţine numai dacă o acceptaţi aşa cum a fost scrisă de Dumnezeu.

„Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, şi-i poartă.”

De multe ori m-am gândit că Dumnezeu Îşi aseamănă moştenirea cu vulturii, iar în Biblie am găsit că El însuşi se numeşte Vultur. Da, El este IaHVeH Vulturul. Cum vine asta?

Eu sunt un naturalist, iar prima mea Biblie a fost natura. Astfel, dacă observaţi cum lucrează natura, Îl veţi putea găsi şi pe Dumnezeu. Oriunde veţi privi, îl veţi vedea doar pe El, de aceea, când îi auziţi pe unii vorbind despre reîncarnare sau alte lucruri de felul acesta să ştiţi că sunt prostii, deoarece nici nu poate fi vorba de aşa ceva.

Noi ştim că planta moare, intră în pământ, sămânţa putrezeşte, iar apoi trăieşte din nou – aceasta este învierea. Tot creştinismul se bazează pe înviere, iar noi ştim că acesta este adevărul: naştere, moarte, îngropare şi înviere; primăvară, vară, toamnă, iarnă şi din nou primăvară. Totul se leagă perfect.

Prima mea Biblie a fost să privesc cum mureau acei copaci şi cum dădeau apoi mlădiţe noi; să văd cum micuţa floare murea, iar primăvara trăia din nou. Toate acestea şi multe alte lucruri pe care le-am observat, m-au încredinţat că undeva există o Putere a învierii.

Prieteni, aşa cum copacul are o viaţă perpetuă, noi avem o viaţă nemuritoare. Copacul va ajunge în cele din urmă la sfârşit, dar noi, nu, deoarece posedăm o Viaţă nemuritoare.

Când am citit aceasta, am început să studiez vulturii şi am constatat că vulturul este o pasăre foarte ciudată, care poate zbura mai sus decât orice altă pasăre, deoarece este alcătuită diferit de restul păsărilor, şi îşi face cuibul pe stâncile cele mai înalte.

Şi încă ceva: penele lui sunt atât de bine strânse, încât nu i le poţi smulge decât dacă le tragi cu cleştele.

Vulturul este o pasăre uriaşă şi este alcătuit special, deoarece are de făcut ceva special.

Cuvântul „vultur” înseamnă „sfâşietor cu ciocul”, căci rupe şi se hrăneşte cu ciocul.

Acesta este un simbol foarte frumos al Cuvântului lui Dumnezeu, care hrăneşte gură la gură, adică Dumnezeu Îşi hrăneşte personal copiii.

Vulturul îşi face cuibul sus de tot, dintr-un anumit motiv. El are aripi foarte puternice şi i-au fost date pentru eliberare.

Un alt lucru ciudat pe care-l face vulturul, este că se înnoieşte, adică devine tânăr. După câţiva ani, el devine din nou tânăr.

Acesta este un tablou al Bisericii, al poporului lui Dumnezeu, care merge în jos, apoi deodată vine Duhul Sfânt şi reînnoieşte din nou. Vedeţi, Dumnezeu vine, reînnoieşte experienţa şi tinereţea Bisericii Sale, dându-i o trăire nouă.

Cu ani în urmă obişnuiam să călătoresc cu fermierii, sus, pe râul Trublesome, în Colorado.

Asociaţia Hereford avea păşunile Arapaho, sus, în jurul munţilor, iar noi mergeam cu vitele acolo, pentru ca toamna să le aducem înapoi la Naţional Forest.

Vara, adunam fânul jos, în vale, ca să avem cu ce le hrăni iarna, iar eu obişnuiam să merg în fiecare an la vânătoare acolo. Mă mai duc şi acum.

Nu voi uita niciodată un an când nu a nins. Sus în munţi vremea este foarte schimbătoare, aşa că poate fi o după-amiază frumoasă, iar peste o oră să ningă; după aceea plouă şi imediat după aceea iese din nou soarele.

Când vine însă zăpada, furtuna fugăreşte elanii şi căprioarele în vale, acela fiind timpul cel mai potrivit pentru vânătoare, pentru că atunci se vânează cele mai frumoase trofee.

În anul acela nu ninsese încă, aşa că mi-am lăsat calul mai jos, la o depărtare de câteva mile, iar eu m-am dus sus să văd ce se petrece. S-a întâmplat că în după-amiaza aceea a venit o furtună puternică şi a început să tune şi să fulgere, aşa că m-am pus în spatele unui copac şi am aşteptat să treacă vremea aceea grea. Mi-am rezemat puşca de copac şi am început să mă gândesc la Dumnezeu şi la cât de minunat este El.

După un timp, a început să sufle un vânt rece, care a îngheţat apa de pe brazi aşa că atârna ca nişte ţurţuri, iar când s-a ivit soarele, se vedea atât de ciudat printre crevasele munţilor, că parcă era ochiul lui Dumnezeu.

Voi ştiţi că Dumnezeu este pretutindeni: Îl puteţi vedea oriunde, doar să-L căutaţi. El este şi acolo şi dincolo; El este aici, chiar în clipa aceasta, iar dacă veţi privi în jur Îl veţi vedea.

Şi în timp ce stăteam acolo şi priveam apusul soarelui, mi-am ridicat mâinile spre cer şi am spus: „O, mare IeHoVaH, Dumnezeule, ochii Tăi privesc încoace şi încolo peste tot pământul…”

Tocmai atunci am auzit un muget de elan. În timpul furtunii se pierduse de turmă, iar acum scotea un sunet ascuţit. Imediat, turma i-a răspuns din altă parte.

Sus, pe altă parte a muntelui, un lup gri a început să urle, iar perechea i-a răspuns din vale. Am privit în vale şi am văzut că acolo se ridica un curcubeu până pe un munte vecin. Păi, oriunde priveam, în jur, era Dumnezeu.

Mama mea este jumătate indiană şi se trage din rezervaţiile cherokee, de aceea nici chiar convertirea nu a scos din mine dragostea pentru natură.

Când am auzit bătrânul lup urlând şi perechea răspunzându-i, lacrimile au început să-mi curgă pe obraji; elanul îşi strigase turma, iar aceasta îi răspunsese; curcubeul apăruse în vale, aşa că am spus: „Da, aici se poate vedea Dumnezeu!”

El este Alfa şi Omega; este legământul, curcubeul. M-am bucurat atât de mult pentru aceasta! Mi-am ridicat mâinile spre cer, iar lacrimile îmi şiroiau pe obraji, în timp ce am început să alerg în jurul acelui copac. Mă simţeam bine şi nu era nimeni pe o distanţă de treizeci de mile, aşa că săream în sus şi-n jos şi strigam cât puteam de tare. Sincer vă spun că, dacă m-ar fi văzut cineva, s-ar fi gândit că sunt nebun, dar nu-mi păsa; mă simţeam bine şi voiam să-L laud pe Domnul Dumnezeul meu.

Deodată am fost întrerupt de o veveriţă. Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată cum arată veveriţele din Oklahoma, dar pe cât sunt de mici, pe atât sunt de gălăgioase. Veveriţa este poliţistul pădurii, deoarece face cea mai mare gălăgie.

Ea a sărit deci, pe o creangă şi a început să facă gălăgie. Privind-o, m-am gândit:

„O, nu trebuie să te sperii, căci Îl laud pe Domnul. Ţie nu-ţi place aceasta? Priveşte!” şi am început să alerg din nou, cât puteam de tare.

„Nu-i minunat? Creatorul tău este Domnul Dumnezeul meu, iar eu pe El îl laud.”

Atunci am observat că micuţa făptură şi-a lăsat capul într-o parte şi priveşte în jos. Se părea că nu eu am speriat-o, ci altcineva, aşa că am privit în direcţia aceea să văd cine era. Furtuna forţase un vultur mare să coboare jos. Sau poate era jos şi mânca, aşa că nu a putut să-şi ia elanul necesar ca să se ridice deasupra furtunii şi a rămas în tufişuri. Prezenţa lui a agitat-o aşa de tare pe micuţă. Îl privea atentă şi trăncănea într-una de parcă ar fi vrut să-l rupă în bucăţi. O, dar nu era aşa de mare şi de puternică să facă aceasta!

„Nu te agita aşa, că nu-ţi face nimic!” i-am zis, privind-o liniştit.

Atunci, marele vultur a sărit pe o creangă, iar eu mă gândeam:

„O, Dumnezeule, iată-Te în chemarea lupilor; iată-Te în chemarea sălbăticiunilor; iată-Te în apusul de soare şi în curcubeu. De ce ai adus acest vultur înaintea mea? Ce face el acolo? O, vrei să Te văd în el?”

Am privit vulturul cu atenţie: avea nişte ochi pătrunzători şi nu se prea sinchisea de veveriţa din pin, ci mă privea pe mine. Puteam să văd cum ochii lui mari, cenuşii, mă cercetau cu atenţie.

Atunci m-am gândit: „Ei bine, eu pot să-L văd pe Dumnezeu în acest vultur, pentru că nu se teme. În el este ceva ce-l face să nu se teamă. Am să-l încerc, să văd dacă se teme de mine”, aşa că am spus:

„Ce zici, amice, ştii că aş putea să te împuşc? Uite, arma îmi este aici.”

M-a privit atent şi am observat că-şi verifica aripile.

„Da, mi-am zis, acum înţeleg. Acesta-i motivul pentru care nu te temi: Dumnezeu ţi-a dat două aripi puternice, de aceea, ştii bine că ai putea fi în copacul de acolo, înainte ca eu să pot face un pas spre armă. O, dacă tu te poţi încrede în aripile care ţi-au fost date de Dumnezeu ca să te scape de pericole, cu cât mai mult ar trebui să se încreadă Biserica în Duhul dat de Dumnezeu, căci El ne-a dat Duhul Său ca să ne ajute să ne îndepărtăm de lucrurile lumii şi să ieşim din ele.”

Odată cineva m-a întrebat: „Frate Branham, nu te temi că greşeşti?”

„Nu, domnule. Cât timp simt acel Ceva în jurul meu, nu am motive să mă tem. Aşa este. Cât timp El este aici, Se va îngriji de toate.

Am privit un timp la acel vultur, iar el a înţeles probabil că-l iubesc şi că nu vreau să-i fac niciun rău. Deci nu s-a temut de mine, dar probabil l-a enervat trăncăneala aceea nesuferită a veveriţei, căci a făcut un salt mare, a dat de două ori din aripi şi dus a fost. Se părea că ştie cum să dea din aripi şi de fiecare dată când sufla vântul, se ridica tot mai sus. M-am uitat după el până am mai văzut doar un punct, apoi mi-am zis:

„O, asta este, Dumnezeule!”

El se săturase de atâta trăncăneală.

Vezi, tu nu trebuie să mergi de la o biserică la alta, nici să te alături aici sau dincolo, ci totul este să ştii să-ţi aşezi aripile corect în Puterea Duhului Sfânt şi să te laşi condus de El mai departe şi mai departe.

Îndepărtaţi-vă de trăncăneala: „Zilele minunilor au trecut, nu mai există Duh Sânt.” Sau: „Voi sunteţi greşiţi, pentru că nu există vindecare divină.” Lăsaţi-vă duşi pe deasupra acestor lucruri; lăsaţi-vă purtaţi de Duhul Sfânt; mergeţi mai departe, mai sus şi mai sus, acolo unde nu mai auziţi nimic din toate aceste trăncăneli.

Dacă un şoim ar încerca să-l urmărească pe vultur acolo sus, s-ar dezintegra în aer; iar dacă o cioară ar încerca să urce după el, ar rămâne fără pene pe ea. Vulturul este o pasăre creată special, iar Dumnezeu şi-a asemănat prorocii cu vulturul, pentru că un proroc se ridică sus, în sferele înalte, acolo unde poate privi până departe.

Vulturul are aripi puternice şi mari, care pot să-l ridice acolo sus şi are ochi ageri şi puternici, căci altfel ar orbi când ar ajunge la acele înălţimi mari.

Acesta este motivul pentru care un şoim care încearcă să-l imite pe vultur, când ajunge acolo sus, nu poate vedea nimic, ceea ce înseamnă că nu-i foloseşte la nimic faptul că a urcat la înălţime. Vedeţi? Vulturul este creat special pentru înălţimi.

La fel este creştinul: o persoană creată special, sau o persoană deosebită. Aşa este. El merge la biserică, deoarece posedă Ceva care-i spune că acolo este totul. Vedeţi? Este ceva ce Dumnezeu face în mod special pentru voi.

Vulturul poate merge atât de sus, încât să nu-l mai puteţi vedea, dar el vede de acolo tot ce mişcă pe pământ, chiar şi cel mai mic obiect, datorită ochilor lui puternici.

Cu vreo trei sau patru ani în urmă, eu şi fiica mea mai mică am fost la Cincinnati, la grădina zoologică. Am mers într-o sâmbătă după-amiaza ca să-i arăt tot felul de lucruri. Pe atunci Sara avea doar vreo trei ani.

Acolo am văzut un vultur închis într-o cuşcă. Oh, eu nu suport să văd animale închise în cuşti! Nici măcar un canar. Să nu credeţi că lovesc în voi, dar mie nu-mi place să văd animalele în cuşcă.

Eu ştiu ce înseamnă să fii închis într-o religie, unde nu ai nicio libertate. Da, mie îmi place să fiu liber.

Degeaba hrăniţi canarul vostru cu cele mai bune vitamine, ca să facă pene frumoase şi aripi sănătoase, dacă apoi îl ţineţi în cuşcă.

Ce folos că trimiteţi predicatori la seminarii să fie educaţi, dacă apoi îi îngrămădiţi spunând: „Zilele minunilor a trecut, nu mai există aşa ceva!” La ce bun să-i mai educaţi?

Frate, mie îmi place libertatea; îmi place o religie care te lasă liber.

Am observat atent acel vultur mare: era cea mai tristă privelişte pe care am văzut-o vreodată. Bietul de el zăcea pe jos, iar când s-a ridicat, am văzut că avea aripile zdrelite, iar pe cap şi în jurul gâtului nu mai avea nicio pană. S-a târât prin cuşcă, a privit în jur, apoi s-a repezit şi a lovit gratiile cu capul şi cu aripile. Penele îi cădeau pline de sânge, iar el se prăbuşea din nou jos, privind neputincios în jur.

„O”, mă gândeam, „acesta este cel mai crud lucru pe care-l poate face omul!” Vulturul este o pasăre a cerului şi a fost creat să zboare în înălţimi, dar iată că omul, prin viclenia lui, l-a prins şi l-a închis într-o cuşcă.

Vulturul este o pasăre a înălţimii şi ştie prea puţin despre pământ. El trebuie să trăiască în cer, dar acel vultur stătea închis acolo şi privea în sus, tânjind după libertate. Oh, dar acele gratii îl ţineau ostatic.

Atunci m-am gândit că acesta este cel mai trist tablou, dar nu este aşa, căci cel mai trist lucru este să vezi o fiinţă umană creată după chipul lui Dumnezeu, închisă într-o denominaţiune, acolo unde nu se crede în vindecarea divină; acolo unde nu se poate gusta libertatea.

Ei au fost născuţi ca să stea în locurile cereşti; ca să fie purtaţi pe aripile Duhului Sfânt, dar iată-i încarceraţi şi ţinuţi departe de libertate.

Am văzut bărbaţi şi femei care umblă pe stradă îmbrăcaţi imoral, sau frecventând diferite localuri – încarceraţi – când ar trebui să fie liberi, deoarece sunt fii şi fiice de Dumnezeu.

Oh, ei aproape că-şi zdrobesc creierii încercând să fie liberi!

O, Dumnezeule, dacă aş fi avut bani sau putere, aş fi cumpărat acel vultur şi i-aş fi dat drumul să meargă unde vrea, pentru că cel mai urât lucru este să încarcerezi pe cineva.

Dar cât de groaznic este să-i închizi pe fiii lui Dumnezeu într-un loc unde sunt privaţi de libertate, când duhul lor doreşte cu adevărat să iasă de acolo şi să fie liberi.

Atunci cineva spune: „Nu există vindecare divină! Nu există Puterea Duhului Sfânt! Nu există asta şi cealaltă!” şi îi pune în cuşcă. Vedeţi?

Fraţilor, daţi-mi voie să vă spun că există o cale spre libertate.

Odată, un om a prins o cioară şi a legat-o, pentru că intrase în lanul lui de porumb. Celelalte ciori au încercat să zboare deasupra ei, zicând: „Vino, Johnny! Haide să mergem spre sud, pentru că vine iarna!”

Sărmana cioară a devenit atât de slăbită, încât abia mai putea umbla. Văzând-o, unui om i s-a făcut milă de ea şi a eliberat-o.

După un timp s-au întors celelalte ciori şi i-au zis ciorii ce tocmai fusese eliberată: „Vino Johnny să plecăm spre sud!” dar ea fusese legată atât de multă vreme, încât nici nu mai putea umbla, aşa că le-a răspuns: „Nu pot! Nu pot!” Sărmana nu ştia că este liberă.

Aşa este şi cu oamenii.

Frate, tu ştii că Isus te-a eliberat! Vino să plecăm de acolo, să mergem undeva, căci Dumnezeu ne-a făcut liberi. Nu sta acolo, căci vei muri de foame.

Dumnezeu are binecuvântări cereşti şi resurse nemărginite de bunătate şi îndurare, aşa că, vino să mergem acolo.

Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea, fără plată, din apa vieţii.” (Ioan 7.37b).

Vulturul îşi face cuibul sus în stâncă; el este ca Biserica lui Isus Hristos care stă pe înălţime şi dă lumină. Ea este sus şi are dorinţele spre ceruri.

Biserica trebuie să aibă dorinţele îndreptate spre ceruri, deoarece aşteaptă ca Dumnezeu să facă ceva.

Dacă în după-amiaza aceasta vii şi spui:

„Ei bine, voi merge acolo, iar dacă El îmi va spune ceva în rândul de rugăciune,” aceasta arată că nu aveţi asemenea aşteptări.

„Dacă El nu va face aceasta, nu cred nimic!” Vezi, înseamnă că aşteptarea ta nu are nicio valoare.

Prietene, dacă eşti bolnav şi ai venit la biserică în după-amiaza aceasta, spune:

„Cred că voi pleca de aici sănătos. Nu voi pleca de aici până nu se va întâmpla acest lucru.”

Dacă nu ai Duhul Sfânt, spune: „Ori voi putrezi aici, ori voi primi Duhul Sfânt. Am venit printre aceşti oameni care posedă Duhul Sfânt, ştiind că este printre ei, şi nu voi pleca până nu-L voi primi şi eu.”

Fii ca bătrânul Buddy Robinson care s-a dus în lanul de porumb şi a spus: „Doamne, dacă nu-mi vei da Duhul Sfânt, când Te vei întoarce pe pământ, vei mai găsi doar o grămadă de oase; oasele lui Buddy Robinson, zăcând chiar în locul acesta.”

Aşa se procedează. Exact. Necazul este însă că noi luăm lucrurile în mod prea uşuratic.

Odată, un om încerca să-L găsească pe Dumnezeu, dar de fiecare dată când zicea: „Sunt salvat!” diavolul îi răspundea: „Nu eşti!” Aceasta s-a întâmplat până într-o zi, când omul a înfipt un ţăruş în pământ şi a zis:

„Satană, de azi înainte voi arăta prin acest ţăruş că acesta este locul în care am găsit poruncile lui Dumnezeu. Chiar aici.”

Împlântaţi şi voi ţăruşul şi spuneţi:

„Satană, exact în locul acesta am prins orice îndoială, pentru că aici m-am întâlnit cu poruncile lui Dumnezeu, aşa că din clipa aceasta, voi zbura împreună cu El şi voi accepta absolut tot ce mi-a spus că pot.”

Când bătrâna vulturoaică se pregăteşte să îşi facă cuibul, se urcă sus pe stânci şi unde este stânca mai abruptă, caută o crăpătură. Face aceasta pentru ca puii ei să fie în siguranţă.

Aşa face şi Dumnezeu: Îşi ridică Biserica într-un loc înalt, unde să fie ferită de toţi corbii de pe pământ. Cu siguranţă, aşa face.

Ce diferit este vulturul faţă de găină! Şi găina este o pasăre, dar ea îşi face cuibul într-un hambar, jos pe pământ, unde umblă nevăstuicile, şerpii şi tot felul de animale care-i pot mânca puii. Ea nu ştie nimic despre cer, deşi este tot o pasăre.

Vedeţi? Poate este un frate denominațional, dar el este de pe pământ; nu ştie nimic despre cer; nu ştie zbura spre înălţimi, acolo unde totul este albastru şi frumos.

Eu am urmărit de multe ori vulturii în timp ce-şi făceau cuibul. Ei merg, adună beţe de lemn şi le aşează între stânci, iar după ce le aranjează cu ciocul, aduc mlădiţe de spini cu care leagă acele beţe.

În mijlocul cuibului se află o mulţime de spini care sunt legaţi atât de bine de beţe, încât nici cea mai puternică furtună nu poate strica cuibul.

O, fraţilor, sunt atât de bucuros pentru că El a făgăduit că: „pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16.18).

Ce este această „piatră”? Descoperirea spirituală.

Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

„Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din proroci.”

„Dar voi, cine ziceţi că sunt?”

Şi Petru a răspuns: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

„Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Tu n-ai învăţat aceasta într-un seminar, nici nu ţi-a spus-o cineva, ci ai primit-o de la El.

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.13-18).

Acesta este motivul pentru care El a spus că este un Vultur.

Înainte ca mama vultur să scoată puii, ea merge şi caută frunze moi pe care le aşează frumos peste nuiele, astfel încât micuţii ei să nu fie înţepaţi de spini. Apoi prinde un miel sau un iepure şi după ce-l mănâncă pune blana în cuib. O, ce frumos şi călduros este cuibul ei!

Aşa face şi IeHoVaH Vulturul: pregăteşte totul pentru copilaşii Săi. Când ne naşte un nou-născut în Împărăţia lui Dumnezeu, el se gândeşte că poate umbla, dar se loveşte de toate. Totuşi, se simte bine pentru că este în cuib, unde este plin de blană, ştiţi voi.

Aşa face şi IeHoVaH Vulturul: El Îşi pregăteşte cuibul să fie moale şi plăcut atunci când se vor naşte micuţii Lui.

După ce ies puii, mama vultur şi tata vultur îi hrănesc până cresc la o anumită statură.

Desigur, mama-vultur nu vrea ca puii ei să fie ca găinile; nu vrea ca ei să fie legaţi de pământ, deoarece sunt vulturi.

Aşa face şi IeHoVaH Vulturul: El nu vrea să fim nişte găini de hambar, ci ne vrea vulturi; ne vrea în locurile cereşti, pentru că natura noastră este să fim acolo sus în libertate.

Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8.36).

Cu câteva zile înainte ca mama-vultur să îşi scuture cuibul, se urcă sus şi stă pe o parte a cuibului. Eu am stat adesea în arşiţa soarelui, i-am urmărit şi am plâns ca un copil.

Mama-vultur este foarte mare; era mai mare decât vulturul mascul. Unele dintre ele măsoară 15 picioare când au aripile întinse.

Ea merge sus, deasupra cuibului, îşi întinde aripile şi ţipă de câteva ori. De multe ori, micuţii vulturaşi cad pe spate, apoi se ridică din nou. Atunci ea ţipă din nou. De ce? Ca puişorii să se înveţe cu glasul ei.

Oile Mele ascultă glasul Meu.” (Ioan 10.27).

Mama vultur vrea ca puii ei să ştie cum e glasul ei, când vine timpul să-i strige.

Astfel le spune: „Vreau să prindeţi fiecare notă a glasului meu, pentru că sunt o mulţime de hoitari. Voi sunteţi vulturi, de aceea trebuie să cunoaşteţi glasul vulturului.” Amin. Aleluia!

„Vreau să cunoaşteţi glasul vulturului!”

După aceea, mama îşi întinde aripile şi le spune: „Uitaţi-vă aici, căci mă pregătesc să vă învăţ cum să zburaţi singuri, dar mai întâi vreau să ştiţi cât sunt de mare.”

O, ce mamă dulce! Uneori, s-ar putea ca boala sau altceva să ne trântească pe spate, dar atunci putem privi în sus şi să luăm cele două aripi ale vulturului, ale lui IeHoVaH: Vechiul şi Noul Testament, şi să spunem:

„Ce mare eşti! O, Doamne, ce mare eşti!”

Da, ei îi place să le arate cât este de mare: „Uitaţi-vă ce puternică sunt!” apoi adaugă: „Acesta este glasul meu.”

Atunci cum este posibil ca predicatorul să spună că Vulturul nu strigă de fiecare dată la fel? Nu se poate, pentru că El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

În Vechiul Testament, El spune: „Eu sunt IeHoVaH. Eu am despărţit Marea Roşie; Eu i-am scos pe copiii evrei din cuptorul încins; Eu sunt Cel ce L-a înviat pe Fiul lui Dumnezeu.” Aleluia!

„Eu sunt Cel ce am trimis Duhul Sfânt în ziua de Rusalii.”

Nu vă place să vedeţi aceasta, privind prin marile Lui aripi? Nu vă mişcă inimile?

Şi micuţii vulturi îi răspund: „O, mamă, sigur că ne încredem în tine, căci eşti aşa mare şi puternică!”

Duceţi-vă într-o noapte şi priviţi universul. Cu câtva timp în urmă am fost pe Muntele Palomar, unde se află un puternic telescop, prin care se poate vedea la o depărtare de o sută douăzeci de milioane ani-lumină. Gândiţi-vă câte mile înseamnă aceasta.

O sută douăzeci de ani lumină (milioane), iar în spatele acestui spaţiu sunt încă luni, stele, sori şi lumi.

„Ce mare eşti! Ce mare eşti!”

Priviţi o floare. Ea moare, se duce în pământ, dar primăvara răsare din nou. „Ce mare eşti!”

Priviţi un biet om mâncat de cancer, care este doar o umbră. Se face doar o rugăciune simplă pentru el, apoi îl vezi ridicându-se cu faţa roşie de sănătate.

„Ce mare eşti! Ce mare eşti!”

Priviţi o femeie decăzută, de pe stradă, la care nu se uită nici câinii. Este destul ca Puterea lui Dumnezeu să-i atragă atenţia şi ea va striga: „Ce mare eşti! Ce mare eşti!”

Ce va urma? Imediat va pune deoparte orice greutate şi păcatul ce-o biruia atât de uşor, şi primul lucru pe care-l veţi observa, este că va arăta ca o sfântă; că va avea sub braţ o broşură a Evangheliei şi va căuta să facă ceva pentru El.

Lăsaţi ca vagabondul din colţ, omul acela murdar şi urât mirositor, să vină sus să-L vadă, şi imediat va striga: „Ce mare eşti!” Ce va urma? Va înceta să mai vândă whisky, va înceta să mai bea, să mai fumeze; va înceta să mai spună minciuni, şi aşa mai departe. Mai mult, îl veţi vedea pe stradă cu o Biblie în mână, mărturisind spre slava lui Dumnezeu: „Ce mare eşti!”

Lăsaţi ca Dumnezeu să-Şi întindă peste voi Noul şi Vechiul Testament. Priviţi printre paginile lui şi de acolo, veţi auzi un Glas care strigă: „Eu sunt acelaşi ieri, azi şi în veci. Ce am făcut pentru Israel, voi face şi pentru voi, căci sunt Acelaşi IeHoVaH neschimbător.”

O, mă simt atât de bine să ştiu că acesta este Adevărul, Doamne!

Mama-vultur ştie că micuţii ei puişori nu vor fi găini şi este hotărâtă să nu-i lase să se poarte ca nişte găini. Şi ştiţi ce face pentru aceasta? Îşi întinde aripile şi le spune:

„Uitaţi-vă cât de mare sunt, dragii mei. Voi trebuie să aveţi încredere în mine, căci vă voi lăsa undeva. Aveţi încredere în mine!”

De unde ştii că nu Dumnezeu este Cel ce a trimis aceşti bolnavi, aici, în după-amiaza aceasta? Poate că El v-a adus până în punctul în care doctorul a spus:

Tu spui: „Frate Branham, dar eu sunt creştin; am Duhul Sfânt şi totuşi, iată-mă aici suferind.”

De unde ştii că nu eşti încercat de IeHoVaH, care vrea să priveşti prin aripile Lui şi să spui: „Ce mare eşti!”?

El îţi spune: „Priveşte ce mare sunt! Eu voi face pentru tine ceva, căci trebuie să te încrezi în Mine. Mai întâi însă, vreau să ştii în Cine te încrezi. Vezi marile Mele aripi?”

Ştiţi ce face mama-vultur după câtva timp? Câtă vreme cuibul este confortabil, micuţii pui nu vor să-l părăsească. Da, şi ştiţi ce face ea atunci? Intră înăuntru şi ia afară toate blănurile, pentru că este hotărâtă să nu îi lase să se obişnuiască cu lumea. Aşa este.

Asta face şi Dumnezeu uneori. O, voi vă gândiţi la ceva mare şi frumos, dar nu priviţi după aşa ceva, căci dacă faceţi aceasta, sunteţi la un milion de mile depărtare de cincizecime.

Oamenii cincizecimii nu caută lucrurile uşoare. Ei au vândut tot ce au avut, au împărţit la săraci şi L-au urmat doar pe Hristos.

Nouă, celor de astăzi, ne trebuie mai întâi o flotă de Cadillacuri, şi apoi vrem să fim duhovniceşti. Ce s-a întâmplat cu voi? Undeva este ceva greşit.

Pe mine lăsaţi-mă să urmez calea celor dispreţuiţi ai Domnului, căci am început cu Isus şi vreau să merg şi mai departe doar cu El, orice s-ar întâmpla.

Ştiţi care este problema? Oamenii se tem de naşterea din nou; se tem să fie născuţi din nou.

Oricine ştie că orice naştere este o murdărie, indiferent unde are loc. Fie că are loc într-o cocină de porci, într-un grajd sau într-o cameră decorată în roz, naşterea este o murdărie, iar oamenii nu vor să se murdărească.

Daţi-mi voie să vă spun însă ceva: în ce mă priveşte, nu vreau să mă întâlnesc cu Dumnezeu în firea mea veche, ci doresc să trăiesc naşterea din nou, conform cerinţei Lui. Pentru aceasta, nu-mi pasă dacă va trebui să plâng, să ţip, să vorbesc în limbi sau să fac orice altceva vrea El; nu-mi pasă câţi fac orice altceva vrea El; nu-mi pasă câţi vecini mă vorbesc: eu vreau să mă nasc din nou.

Nu-mi pasă dacă-mi pierd toată reputaţia, căci oricum nu am nimic. Da, eu nu am nici prestigiu şi nici reputaţie, dar chiar dacă aş avea, orice ar fi, sunt gata să pierd totul; sunt gata să devin un nebun pentru Împărăţia lui Dumnezeu. N-au decât să mă numească holly-roller, spiritist, diavol, sau cititor de gânduri, căci nu-mi pasă. Eu îl vreau pe Isus: acesta este cel mai important lucru pentru mine. Vreau să mă întâlnesc cu El conform cerinţei Lui, nu cum cred eu că ar fi bine, sau cum spune altcineva că este bine. Vreau să fiu acolo unde spune Dumnezeu că este bine. Asta este.

Dacă El a spus că este Acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci vreau să-L văd acolo. Da, iar dacă pentru aceasta va trebui să predic la nişte stâlpi, să mănânc pesmeţi uscaţi şi să beau apă din râu, voi alege tot Evanghelia. Da, Îl vreau pe Hristos la nivelul cerut de El.

Mama-vultur se duce şi aruncă afară toată moleşeala, aşa că ori de câte ori puii vor să se aşeze jos, sunt pe spini. Cam înţepător, nu-i aşa?

Oamenii spun: „Am auzit că ai fost salvat aseară.”

„Da, aleluia! Aşa este.”

„Mă bucur pentru tine.”

Da, dar începeţi să trăiţi o viaţă de credincios adevărat, şi imediat vor spune:

„Eşti un holly-roller; eşti aşa şi aşa, căci am văzut cu ce grup umbli.”

Frate, El te lasă să te înţepi din când în când, pentru că nu vrea să te obişnuieşti cu lumea aceasta.

Mama-vultur nu vrea ca puii ei să devină nişte găini, ci îi vrea afară din cuib. Chiar dacă sunt în stâncă sau oriunde sunt, ea are ceva mai bun pentru ei.

Şi Dumnezeu are ceva mai bun pentru Biserică, aşa că, nu vă aşezaţi jos spunând:

„Eu sunt penticostal!”

Odată, a fost vindecat un om în Arkansas, iar a doua zi umbla prin oraş cu cârjele sub braţ. El fusese bolnav mulţi ani şi ca să poată supravieţui, a fost nevoit să vândă creioane. După vindecare, umbla pe străzi cu o pancardă prinsă de spate şi cu cârjele sub braţ, iar pe pancardă scria: „De când a venit Isus la mine, nu mai am nevoie de ele.”

În seara următoare, eu predicam în Auditoriul Robinson Memorial din Little Rock, iar omul acela m-a oprit, zicând:

„Un moment, frate Branham.”

El era nazarinean, aşa că a spus:

„Frate, tu predici ca un nazarinean, dar am observat că majoritatea oamenilor de aici sunt penticostali, iar acum, cineva mi-a zis că eşti baptist. Nu mai înţeleg nimic, ce eşti de fapt?”

„O, este foarte simplu,” i-am răspuns. „Eu sunt penticostal, nazarinean şi baptist.”

Acesta este adevărul. O, fraţilor, acele etichete!

Pe vremuri, obişnuiam să mânăm vitele sus în munţi şi am observat că fermierul cerceta foarte atent vitele care veneau pe păşune.

Ale noastre erau „Tripod”, ale lui Grimes erau „Diamond T-Bar”, dar erau o mulţime de alte rase, însă fermierul nu a acordat o prea mare atenţie raselor, ci s-a uitat după eticheta de sânge. Amin.

După aceasta va privi şi Dumnezeu: după eticheta de Sânge, ceea ce înseamnă că nu va conta din ce rasă eşti.

Pe acea păşune puteau intra numai vitele din Hereford, adică cele pur sânge.

Tot aşa, pe porţile Împărăţiei lui Dumnezeu vor putea intra doar cei născuţi din nou prin Sângele lui Isus Hristos. Da, prietene, indiferent ce faci sau cât de bun membru eşti în biserica ta, dacă nu eşti născut prin Sângele lui Isus Hristos, dacă nu ai aplicată eticheta Lui de Sânge, nu vei intra niciodată acolo. Asta-i tot.

Când voi vedea Sângele, vă voi lăsa să treceţi.”  Asta-i tot. Dacă eticheta de sânge este în ordine, vă va lăsa înăuntru, pentru că Dumnezeu Se va uita după Sângele propriului Său Fiu în Biserică.

Mama-vultur îşi supraveghează tot timpul puii. Ea vede că ei nu mai pot sta în cuib, pentru că oriunde calcă sunt înţepaţi.

Da, Biserică Penticostală, se poate face ceva ca să nu mai fii legată de cuibul tău!

Să nu credeţi cumva că vreau să lovesc în organizaţii. Nu primiţi acest gând în inima voastră, căci nu este aşa, ci, ceea ce doresc să vă spun este că voi nu trebuie să lăsaţi ca acesta să fie locul vostru de oprire.

Desigur, voi sunteţi cumsecade şi eu vă apreciez pentru aceasta. Mai mult, mă duc la fiecare din aceste organizaţii şi am fost născut şi eu în biserică, dar ascultaţi-mă: nu vă opriţi la o organizaţie, ci mergeţi mai departe cu Dumnezeu, până ajungeţi să zburaţi.

Acum priviţi. La vremea hotărâtă, mama-vultur îşi va trece puii printr-o mică încercare.

Când oamenii încep să meargă la biserică, totul este frumos, dar după o vreme încep înţepăturile: acolo este ceva greşit.

Într-o zi, mama vultur vine înaintea cuibului, îşi priveşte micuţii şi vede că au o mulţime de pene slăbite. Ea ştie că dacă îi duce aşa în aer, îşi vor rupe gâtul.

Şi eu vă spun: dacă Biserica Penticostală nu va face o curăţenie adevărată, îşi va rupe gâtul. Cauza? Are prea multe pene slăbite.

Ştiţi ce face apoi mama-vultur? Se urcă pe cuib şi îşi scutură aripile aşa. Poate nu aţi stat niciodată în apropierea unui avion ca să vedeţi cum zboară în toate părţile frunzele şi alte lucruri peste care trece. Aşa se întâmplă cu penele slăbite ale puilor de vultur, atunci când începe să sufle acel vânt puternic produs de aripile mamei.

Prieteni, şi biserica de astăzi are nevoie de o scuturare a cuibului; are nevoie de un Vârtej de vânt puternic, care să măture toată lumea afară din mijlocul ei, astfel încât să poată zbura. Da, noi avem nevoie de încă o trezire a Duhului Sfânt. Aşa este.

Nu ne trebuie un nou preşedinte, căci avem unul: unul frumos îmbrăcat; nu ne trebuie primari noi, căci aceasta este treaba altora, ci ceea ce avem noi de făcut, este să predicăm Evanghelia şi să aducem biserica înapoi la cincizecime; să le aducem vulturilor experienţa de la început. De aceasta are nevoie biserica.

Voi nu vreţi să fiţi găini, pentru că sunteţi vulturi, ceea ce înseamnă că trebuie să vă hrăniţi cu hrana vulturilor.

Iat-o pe mama-vultur luând de pe ei toate acele pene vechi. Ea nu-i poate lua în zbor până nu le cad toate acele pene de pui. După aceea, mama-vultur se duce acolo sus şi strigă, pentru că ea este pregătită să-i treacă printr-o probă. Astfel, îşi întinde aripile mari de 14 picioare, iar micuţii se urcă pe ele. Ea vorbeşte tot timpul, iar ei au încredere în ea:

„Copii, acum vă voi duce într-un zbor.” Şi ei se urcă pe aripile ei puternice, apoi se ţin de câte o pană cu picioruşele şi cu ciocul.

Păi, acele pene nu se pot smulge! Ea poate ţine 50 de vulturaşi cu puterea aripilor ei. Şi în timp ce puii se ţin de penele ei, mama-vultur îşi întinde aripile şi zboară de pe stâncă. Iat-o plutind sus, sus de tot, până ajunge departe, în albastrul cerului. Micuţii pui nu au mai fost niciodată acolo, dar se simt minunat.

O, dar ştiţi ce face mama-vultur când ajunge acolo sus? Se întoarce invers şi îi scutură jos de pe aripile ei. Puişorii ei sunt vulturi şi trebuie să înveţe să zboare. Da, da, ea îi scutură jos ca să-i facă să zboare singuri, aşa că le strigă:

„În ordine, copii. Voi sunteţi vulturi, aşa că: zburaţi!”

Prietene, câtă vreme spui: „Eu aparţin de biserica Cutare şi nu ştiu nimic despre aceasta!”, nu vei zbura niciodată. Tu ai nevoie să fii scuturat de acolo, să pluteşti în aer.

Micuţii vulturaşi au început să zboare, în timp ce mama lor le striga: „Bateţi din aripi, copii! Bateţi în sus şi-n jos din micuţa voastră credinţă, pentru că sunteţi destul de sus şi nu vă veţi lovi de pământ.”

Apoi, se trage deoparte ca să-i urmărească cu atenţie. O, şi iată-i exact ca într-o trezire de rusalii, bătând din aripi, dându-se peste cap unul peste altul, şi făcând tot ce puteau ca să plutească. Toţi sunt liniştiţi, pentru că au încredere în mama lor şi ştiu că ea îi supraveghează atentă, iar dacă vreunul dintre ei îşi pierde echilibrul, ea intră sub el cu aripile ei mari şi îl ridică sus, purtându-l din nou în har.

Să nu credeţi cumva că aceasta este o învăţătură baptistă: este Biblia.

Deci, mama îl duce pe acel pui acolo sus, şi după aceea îl scutură de pe aripile ei, lăsându-l să înceapă din nou. Amin.

Acei vulturaşi au încredere deplină în mama lor; sunt siguri că dacă li se întâmplă ceva, ea îi va ajuta şi îi va purta din nou acolo sus, ca să înceapă din nou.

Dacă greşesc sau cad, lasă-mă să mă ridic şi să încerc din nou. Da, mergeţi din nou la Dumnezeu, căci El vă va ridica, vă va duce acolo sus şi vă va lăsa să începeţi din nou.

Încercaţi să vă ţineţi echilibrul şi mergeţi mai departe. Bateţi din aripi până învăţaţi să zburaţi.

Oh, dar bietele găini nu ştiu nimic despre aceasta, deoarece niciodată n-au fost acolo sus; niciunul din strămoşii lor, nu a fost acolo. Tot ce ştiu este să meargă la biserică, să stea jos, acolo în hambar.

Odată, un om avea o cloşcă dar nu avea destule ouă, aşa că găsind un cuib de vultur, s-a urcat şi a luat un ou din el, l-a adus acasă şi l-a pus sub cloşcă. Oh, şi când au ieşit puii, acel vulturaş arăta atât de ciudat faţă de restul puilor.

Cam aşa se întâmplă.

Sărmanul vulturaş nu înţelegea cotcodăcitul găinii care scormonea în grămada de gunoi din grădină: „Deseară vom avea un supeu special. Vom face asta şi cealaltă. Cloc, cloc, cloc.”

Vedeţi, mănâncă toate gunoaiele de la petreceri, jocuri, femei dezbrăcate, televiziune şi toate celelalte.

Fiind un vulturaş, puişorul nu simţea nici o atracţie spre acele lucruri. Mai mult, mirosul urât îl făceau să vomite: „Oh, eu nu voi face aşa ceva!” dar aceasta îl făcea tare caraghios în ochii celorlalţi pui, care îi spuneau:

„Dragă, vino şi tu, căci deseară vom avea o petrecere.” Însă el nu voia acele lucruri.

Daţi-mi voie să vă spun ceva, fraţilor: când un om este născut să fie un copil al lui Dumnezeu, nu mai poate fi mulţumit cu un crez denominațional. Nu, domnilor.

Lucrurile lumii, meciurile de baschet, petrecerile, jocul de cărţi şi toate celelalte distracţii din bisericile moderne de astăzi, îi fac greaţă. Nu-i de mirare că se întreabă cu toţii, unde este Dumnezeu? L-au întristat, şi ca urmare i-a părăsit. Acesta este adevărul.

Găinilor le plac aceste murdării, dar vulturilor, nu! Ei nu pot mânca aşa ceva, pentru că nu este hrana vulturilor.

Micuţul umbla pe acolo şi toţi din jur se uitau la el, pentru că ceilalţi pui alergau unde scormonea găina – între gunoaie – şi mâncau acele murdării zicând: „Oh, vino şi tu cu noi.” Dar el era o fiinţă deosebită. Da, domnilor. El nu dorea acele lucruri, pentru că nu i se potriveau; nu i se păreau bune şi nu miroseau bine. Vulturaşului nu-i plăcea deloc acolo.

Şi într-o zi, mama vultur a venit să-l caute. O, sunt atât de bucuros că El a venit şi pentru mine! Ea a zburat pe deasupra hambarului, a privit jos şi şi-a văzut micuţul, aşa că i-a strigat:

„Scumpule, tu nu eşti găină, ci eşti al meu.” Când a auzit glasul acela, puiul s-a uitat în sus, căci îl înţelegea. Vedeţi, el era un vultur.”

Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8), şi el a răspuns: „Amin”.

Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2.15).

„Amin”, a strigat vulturaşul, „aceasta sună bine.”

„Dragul meu, când voi trece din nou pe deasupra, fă o săritură, apoi dă puţin din micuţele tale aripi ale credinţei şi eu te voi lua.”

„O, mami, dar cum voi putea ieşi de aici?”

„Dă din aripi şi păşeşte afară, pentru că eşti vultur de la început. Dă doar din aripi.”

Mama-vultur zbura deasupra lui în cerc, în timp ce-i spunea: „Tu arăţi ca unul de-al meu!”

Atunci micuţul a sărit în picioare, a săltat sus şi jos de patru sau cinci ori, şi-a bătut aripile, şi deodată picioarele i s-au desprins de pe pământ, ridicându-se exact pe vârful unui stâlp de hambar, chiar în mijlocul unei mari denominațiuni penticostale.

Atunci, mama-vultur a zburat lângă puiul ei, l-a privit şi i-a spus:

„Scumpule, tu arăţi mai degrabă ca un şoim, nu ca un vultur, de aceea va trebui să te mai speli puţin, pentru că altfel nu te pot lua.” Corect.

N-aş vrea să vă rănesc simţămintele, dar doresc să înţelegeţi ceva, aşa că daţi-mi voie să vă spun adevărul: Biserica Penticostală are nevoie de o curăţire, începând de la amvon până la ultimul scaun; are nevoie să lase deoparte toate murdăriile.

Prieteni, nu-i de mirare că nu putem avea o trezire, fiindcă mâncăm hrană de corbi, stând acasă seara şi privind la emisiunea preferată, în loc să mergeţi la adunarea de rugăciune.

Femeile poartă aceste haine, în timp ce bărbaţii servesc băuturi sociale şi spun tot felul de glume murdare între ei. Nu-i de mirare că Dumnezeu nu poate veni jos între asemenea lucruri şi murdării.

Puteţi avea cea mai mare biserică din ţară; puteţi avea cei mai mulţi bani; puteţi fi asociaţi cu un grup de intelectuali; puteţi purta cele mai frumoase haine, dar toate acestea nu vă vor ajuta la nimic, pentru că Dumnezeu vrea o inimă devotată Lui şi mâini curate.

El vrea o biserică curăţită, căci numai atunci Se poate arăta. Oh, iar când Dumnezeu îşi întinde aripile Sale mari şi Îşi arată Puterea, dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci, vulturul spune: „Da, Doamne, asta vreau; pentru asta lupt.” Desigur, El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Vai, dar unde s-a dus timpul nostru? Abia acum simt că încep să predic.

Ceea ce-i trebuie Bisericii Penticostale este o curăţire. Ea are nevoie de o spălare, de o sfinţire.

Prieteni, voi nu sunteţi din lume, deci nu faceţi lucrurile lumii.

Nu încercaţi să faceţi ceea ce face vreun star de cinema, pentru că voi sunteţi fii şi fiice de Dumnezeu.

Nu încercaţi să fiţi un Matt Dillon sau altcineva, pentru că Cuvântul spune clar: „Nu iubiţi lumea, căci dacă iubeşte cineva lumea şi lucrurile lumii, dragostea Tatălui nu este în voi.” (1 Ioan 2.15).

Ştiu că ceea ce spun vă produce rău, dar lăsaţi-mă să vă spun ceva. Când eram copil, în fiecare sâmbătă mama ne dădea o doză de ulei de castor. Nici astăzi nu pot să-i suport mirosul. Îmi amintesc că mergeam la ea şi-i spuneam: „Mamă, nu vreau să-l iau. Nu-l mai suport!” dar ea îmi dădea un sfat bun, spunând: „Fiule, dacă nu ţi se face rău, nu îţi face nici bine.”

Acelaşi lucru este şi cu predicarea acestui Cuvânt: dacă nu vă face să vă fie rău, astfel ca digestia duhovnicească să meargă bine, nu vă face nici bine. Aşa este.

Cuvântul este Cel ce vă face liberi; cu adevărat liberi, tăind toate legăturile. Credeţi aceasta? (Amin).

Biserica are nevoie de o trezire a Duhului Sfânt; are nevoie de o curăţire a casei. Aceştia sunt vulturii, iar lor nu le puteţi da să mănânce din mâncarea găinilor.

Duceţi-i afară, acolo unde pot să zboare, căci altfel vor muri. Asta-i tot.

Dumnezeu va veghea asupra moştenirii Lui, pentru că El este întotdeauna aproape, gata să vă ridice, credeţi aceasta? (Amin).

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Câţi din voi doresc să fie amintiţi în rugăciune? Spuneţi: „Doamne, fii îndurător cu mine şi dă-mi gândul unui vultur; dorinţa unui vultur şi viaţa unui vultur. Pune în inima mea credinţă şi fă să-mi crească aripile, fă să-mi crească muşchi în jurul aripilor, astfel încât să-L văd cu adevărat pe Isus.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Tată ceresc, s-ar putea ca mesajul să fi fost puţin critic, dar eu n-am vrut aceasta, ci tot ce-am dorit, a fost să-i fac pe oameni să înţeleagă că Tu încerci să ajungi la ei, ca să scuturi Biserica, această mare moştenire a Ta,  această mare Biserică Penticostală, căreia I-ai dat tot felul de daruri, tot felul de semne şi de minuni şi cu toate acestea continuă să stea înapoi ca nişte găini.

O, Dumnezeule, fă-i să vadă că sunt vulturi, că pot zbura, doar să se folosească de credinţa pe care le-ai dat-o şi astfel să zboare departe de cei ce spun: „Aşa ceva nu este posibil. Nu există aşa ceva.”

O, Dumnezeule, Te rog să-i binecuvântezi pe toţi cei ce se află aici, şi să-i aduni sub aripile lui IeHoVaH. Îndură-Te Tată, pentru că Ţi-i predau în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.

Acum vom avea un rând de rugăciune, dar depinde de Domnul ce va face.

Îl iubiţi pe Domnul?  Dumnezeu să vă binecuvânteze. (Amin).

Haideţi să cântăm cu toţii, ca să pot auzi acest mare grup din Tulsa.

Îl iubesc, Îl iubesc,

Căci El m-a iubit întâi,

Şi a câştigat salvarea mea,

La Calvar.

Haideţi să facem să se audă la El. Mesajul s-a încheiat, aşa că haideţi să-L lăudăm.

(Fratele Branham începe să murmure: „Îl iubesc”).

Acum să vedem cine are număr de rugăciune. H1. Să ridice mâna… Tu eşti, doamnă? Toţi cei care vă auziţi strigate numerele, veniţi aici…

la oile pierdute ale casei lui Israel.” Este adevărat? (Amin).

Câte seminţii de neamuri sunt pe pământ? Trei: Ham, Sem şi Iafet, adică: evreii, neamurile şi samaritenii, care sunt jumătate evrei şi jumătate neamuri.

Câţi din voi ştiu că Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăţiei la Rusalii? Aşa este. Astfel, el a deschis, cu aceste chei, Împărăţia pentru evreii din Ierusalim. Este adevărat? Desigur.

Apoi, Filip s-a dus şi i-a botezat pe samariteni, dar cu toate acestea ei n-au primit Duhul Sfânt, pentru că Petru poseda cheile Împărăţiei. Dar când s-a dus în Samaria şi şi-a pus mâinile peste samariteni, aceştia au primit Duhul Sfânt, este adevărat? (Amin).

Cine a fost chemat în casa lui Corneliu? Tot Petru, iar de atunci nu s-a mai spus nimic, pentru că Evanghelia şi-a deschis porţile pentru toate seminţiile: pentru poporul lui Sem, pentru poporul lui Ham şi pentru poporul lui Iafet.

Acolo erau două seminţii de oameni care-L aşteptau pe Mesia. Cine erau aceştia? Evreii şi samaritenii, dar noi neamurile eram anglo-saxoni.

Noi ne închinam la idoli şi nu Îl aşteptam pe Mesia, este adevărat? Spun aceste cuvinte ca să vă captez atenţia, în timp ce se formează rândul de rugăciune.

Deci noi nu aşteptam nici un Mesia, aşa că nici n-am primit vreunul, dar cei ce L-au aşteptat, au primit arătarea Lui. Câţi cred aceasta? Amin.

Ce semn le-a arătat Mesia evreilor când S-a dus la ei? A descoperit tainele inimilor. Ce a spus însă biserica despre aceasta? Că este de la Beelzebul, că este ghicitorie.

Atunci Isus le-a zis: „Vă iert pentru că spuneţi aceasta despre Mine, dar când va veni Duhul Sfânt şi veţi vorbi împotriva Lui, nu veţi fi iertaţi nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.” Este adevărat? Amin.

Acum priviţi. El a făcut acel semn în faţa evreilor şi în faţa samaritenilor, dar nu şi printre neamuri.

Uitaţi-vă la femeia prostituată din Samaria. Păi, ea ştia mai multe despre Dumnezeu decât ştiu jumătate din predicatorii Statelor Unite. Aşa este. Ei sunt atât de intelectuali, încât nu mai au loc pentru Duhul supranatural. Mulţi dintre ei sunt creştini cumsecade, dar unii sunt încă găini.

Acum observaţi. Într-o zi, în timp ce ucenicii s-au dus într-o cetate să cumpere ceva de mâncare, Isus S-a aşezat lângă o fântână. Şi în timp ce stătea acolo, a venit o femeie frumoasă să ia apă. Pe când se pregătea să scoată apa, femeia a auzit o Voce care-i zicea:

Dă-Mi să beau.

Când s-a uitat să vadă cine-i vorbeşte, a văzut un evreu. Deşi avea doar 30 de ani, Biblia spune că arăta de 50 de ani, ştiaţi aceasta?

N-ai nici cincizeci de ani.”, i-au zis evreii, „şi ai văzut pe Avraam?” (Ioan 8.57), dar El a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte să se nască Avraam, sunt Eu.” (v. 58). Aşa este.

Deci, El i-a zis femeii: „Dă-Mi să beau.

În zilele acelea era un fel de discriminare rasială aşa cum am avut noi în Sud, cu albii şi negrii, aşa că femeia I-a răspuns:

Nu se cade ca Tu, un evreu, să ceri apă de la mine, o femeie samariteană.

Acum ascultaţi cu atenţie, ca să nu pierdeţi ceea ce voi spune.

El i-a spus: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” (v.10). Apoi a adăugat: „Căci oricine bea din apa aceasta, însetează din nou, dar cine bea din apa pe care i-o dau Eu, nu va mai înseta niciodată.

Bine, dar fântâna este adâncă şi nu ai cu ce să scoţi.” a spus ea. Şi discuţia a continuat. Ce credeţi că făcea El? Intra în legătură cu duhul ei.

Acelaşi lucru îl fac şi eu acum cu voi, încercând să vă atrag atenţia.

El a continuat să vorbească cu ea, până a aflat care era problema ei. Câţi din voi ştiu care era aceea? Ea trăia în curvie. Şi ce i-a spus El?

Du-te de adu-l aici pe bărbatul tău.

Dar nu am bărbat”, a răspuns ea.

Aşa este, căci ai avut cinci, iar cel cu care trăieşti acum, nu este bărbatul tău.

Acum auziţi numai cât de bine cunoştea Scriptura acea femeie rău famată. Ea nu L-a numit ca predicatorii din zilele acelea: „ghicitor”, „Beelzebul”, sau „un drac”.

Oricine ştie că ghicirea este de la diavolul. Ce este ghicitoria? Prorocia pervertită.

Diavolul nu poate crea nimic. Dacă ar fi un creator, şi-ar putea crea o lume a lui, dar aşa, perverteşte doar ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Înţelegeţi? Amin.

De exemplu, un bărbat se poate căsători cu o femeie şi să trăiască cu ea ca nevastă. În cazul acesta, patul lor nu este pângărit, dar acelaşi act cu o altă femeie, este o pervertire. Înţelegeţi ce vreau să spun? Satana este cel ce perverteşte.

Ghicitoria este pervertirea darului lui Dumnezeu; este pervertirea prorociei. Cine face aceasta? Satana.

Dar femeia samariteană nu L-a numit ghicitor, ci I-a zis:

Doamne, văd că eşti proroc.” Câţi din voi ştiu că a spus aşa? Amin. Vedeţi, mărturia ei era total diferită de mărturia predicatorilor.

Acum auziţi: „Noi, samaritenii, am fost învăţaţi că atunci când va veni Mesia, ne va spune toate lucrurile, va face exact ce faci Tu.” Vedeţi? Acela era semnul lui Mesia. Era? Amin.

Noi ştim că atunci când va veni Mesia, va face aceste lucruri, dar Tu cine eşti?

Eu, Cel care-ţi vorbesc, sunt Acela.

Atunci ea a alergat în cetate şi le-a zis tuturor: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (v.25-26,29).

El nu a făcut aceste lucruri în mijlocul neamurilor, dar le-a promis şi pentru ele? Păi, avem 2.000 de ani de aşteptare a lui Hristos, exact ca evreii şi samaritenii.

Şi ce a spus Isus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” (Luca 17.28-30).

Acum, priviţi. În zilele Sodomei, ei au avut o trezire cu intelectualii, cu Lot, iar un Billy Graham modern s-a dus acolo predicând Evanghelia şi i-a orbit.

Avraam şi gruparea lui, erau Biserica, cei aleşi, cei chemaţi afară şi separaţi de lucrurile lumii.

Acuma, oameni ai cincizecimi sunt şi în Biserica Metodistă şi în Biserica Baptistă, etc, pentru că cincizecimea nu este o organizaţie, ci o experienţă, o trăire pe care trebuie s-o aibă fiecare.

Voi sunteţi oameni ai cincizecimii, dacă aveţi binecuvântările cincizecimii în inimă.

Deci Avraam a fost numit „chemat afară”, iar când a fost vizitat de acel Înger care a stat cu spatele spre cort, L-a numit „Domnul” Elohim.

Câţi din voi ştiu că Elohim este marele IeHoVaH, Dumnezeu? Desigur. Domnul Dumnezeu a stat cu spatele spre cort şi priviţi ce i-a spus lui Avraam, măcar că nu mai fusese niciodată acolo:

Unde este nevastă-ta, Sara?

De unde ştia El că Avraam avea nevastă? Şi de unde a ştiut că ea se numeşte Sara? Biblia spune că Avraam a răspuns că nevasta lui este în cortul aflat la spatele Îngerului, iar El a spus:

Avraame, anul viitor pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.

Biblia spune că atunci când a auzit acele cuvinte, Sara a râs, dar nu tare, ci în sinea ei, dar Îngerul, care era cu spatele către cort, i-a zis lui Avraam:

De ce a râs Sara?”  Vedeţi? (Geneza 18.9-15).

Isus a făgăduit că aceste lucruri se vor întâmpla şi printre neamuri, în timpul sfârşitului, când Mesia a venit jos în forma Duhului Sfânt.

Care a fost ultimul semn dat de Domnul, înainte ca ei să-L respingă? Semnul care este acum aici.

Ce a adus trezirea de la Rusalii? Vindecarea bolnavilor, semne şi minuni.

Care este ultimul semn? Acelaşi.

Câţi din voi sunteţi bolnavi şi nu aveţi numere de rugăciune? Ridicaţi mâna.

Aveţi credinţă în Dumnezeu.

Cineva spune: „Cum adică, frate Branham?”

Prieteni, Duhul lui Dumnezeu, Cel care a dat făgăduinţa, nu poate să n-o împlinească.

Mă voi întoarce cu spatele spre cei care nu au numere de rugăciune. Rugaţi-vă, iar dacă Dumnezeu este Dumnezeu, dacă Cuvântul Lui este Adevărul şi dacă eu v-am predicat Adevărul, de-a lungul acestei săptămâni, atunci acesta este semnul Lui, semnul care dovedeşte că venirea Lui este aproape.

Eu cred că orice om cu mintea întreagă, ştie că suntem la sfârşit. Civilizaţia aceasta nu mai poate dăinui, pentru că se clatină.

Atunci ce mai aşteptăm, timpul a trecut.

Cum era în zilele lui Noe…” Îndelungă răbdare. Timpul a fost scurtat pentru cei aleşi. Este deja târziu, iar Dumnezeu aşteaptă ca Biserica Sa să fie pusă în rânduială, El mă aşteaptă pe mine şi pe tine.

Fie ca Dumnezeu să ne dea binecuvântările Sale.

Odată, o femeie s-a atins de poala hainei Lui.

Femeilor, fiţi ca femeia din această istorioară. Cele care credeţi, staţi cu tărie pe aceasta, ştiind că tot ce spune Dumnezeu este Adevărul.

Acolo a fost o femeie care s-a atins de haina Lui, iar când a făcut aceasta, El s-a întors şi a spus: „Cine M-a atins?” Toţi au negat că ar fi făcut-o, iar Petru L-a mustrat chiar, zicând: „Toată lumea Te îmbulzeşte, deci cum mai poţi zice: Cine M-a atins?”?

Totuşi Isus a spus: „Din Mine a ieşit o Putere”, iar mai corect ar fi: „Am simţit o slăbiciune!” „O putere a ieşit din Mine.”

Apoi a privit prin mulţime până a găsit-o pe micuţa femeie şi i-a spus despre scurgerea de sânge, care a părăsit-o imediat, deoarece credinţa ei a vindecat-o. Este adevărat? Amin.

Biblia spune că El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. Voi, cei nou-veniţi, credeţi aceasta? Amin.

Acuma, dacă El ar sta aici, cu costumul pe care mi l-a dat mie, nu v-ar putea vindeca, aţi ştiut aceasta? Dacă aţi veni pe platformă şi I-aţi spune: „Doamne, vrei să mă vindeci?” Ştiţi ce v-ar răspunde?

Am făcut-o deja, pentru că am fost străpuns din pricina fărădelegilor voastre şi prin rănile Mele aţi fost vindecaţi.

Vedeţi? Salvarea şi vindecarea este ceva terminat, de aceea, tot ce vi se cere, este să credeţi.

Acum El va face ceva ca să vă dovedească că era Mesia. Aceste lucruri nu dovedesc că eu aş fi Mesia, deoarece eu sunt doar un păcătos salvat prin har şi, oricât de mult m-ar unge Dumnezeu, trebuie să vă ungă şi pe voi.

Nu ajunge faptul că eu sunt sub ungere, ci este nevoie ca şi voi să fiţi sub aceeaşi ungere, ca să se facă lucrarea, şi indiferent cât de mult Duh Sfânt este peste mine, este nevoie ca El să fie şi peste voi.

Prieteni, El a spus că este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre, iar Biblia adaugă că „El este acelaşi ieri, azi şi în veci.” ceea ce înseamnă că şi acum trebuie să procedeze la fel.

Credeţi că El este aici? Amin.

Aş vrea ca toţi să staţi la locurile voastre şi să fiţi plini de respect.

Fie ca Domnul Dumnezeu să ne dea aceasta.

Doamne, Tu ştii care este scopul venirii mele aici, de aceea, Te rog să laşi ca oamenii aceştia să vadă, dacă încă nu au văzut , că venirea Domnului este foarte aproape.

S-ar părea că acest mesaj dur, i-a tulburat, dar eu n-am vorbit aşa ca să fac pe deşteptul, sau ca să par mai deosebit, ci pentru că Tu ai trimis ungerea şi ai vorbit aşa.

Dovedeşte-le, Te rog, că Tu ai vorbit, Doamne. Fă-i să înţeleagă că eu nu am spus cuvintele mele, ci am vorbit Cuvintele Tale.

Fă aceasta pentru că Te rog în Numele lui Isus. Amin.

Primiţi chemarea ce vi se face, şi nu scăpaţi această şansă.

Câţi din cei aflaţi în rândul de rugăciune sunteţi străini pentru mine? Ridicaţi mâna, vă rog.

Femeia care-şi şterge ochii…cea cu pălărie roşie, crezi că Isus te-a auzit atunci când L-ai rugat să te vindece de sinuzită? Crezi că El te-a ascultat? Ridică-te în picioare dacă este adevărat că aceasta ai cerut.

Dacă nu te cunosc şi nu mă cunoşti, ridică mâna.

„Eu te-am văzut altă dată”, spune sora.

Ce spui, doamnă?

Am participat la alte adunări.

Deci ai mai fost şi la alte adunări ale mele? Este posibil, dar eu nu te cunosc.

Aşa este. În ordine.

Acele lucruri au încetat, de aceea te poţi întoarce acasă sănătoasă.

Aş vrea să vă întreb ceva, oamenilor. Ce a atins femeia aceasta?

Poate ziceţi: „Păi, cum stă treaba cu cineva de la balcon sau din sală?”

Eu nu ştiu problemele nici unuia dintre voi, dar de un lucru sunt sigur, şi anume, că femeia aceasta s-a atins de Ceva.

Adineauri am spus că Stâlpul de Foc este aici. Nu-L vedeţi? Câţi din voi aveţi fotografia? Fraţii o au aici în adunare şi arată ca un Stâlp de Foc, nu-i aşa?

Ce va produce Viaţa Lui? Aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost în Fiul lui Dumnezeu. Acum El este în fiii şi fiicele lui Dumnezeu, care au fost înfiaţi prin harul adevăratului Fiu al lui Dumnezeu.

Aşa este, domnule. Vrei să scapi de acea boală de inimă? Crezi că Dumnezeu te face bine? În timp ce stăteai şi priveai, peste tine a venit un simţământ ciudat. Aşa este.

Nu te cunosc, este adevărat? Nici tu nu mă cunoşti. Dacă este adevărat, ridică mâna.

Crezi că boala de inimă a plecat? Atunci ridică mâna. În ordine. Atunci s-a dus. Da.

Acum credeţi? Amin.

Aici stă o doamnă. Puteţi vedea Lumina de deasupra ei? Femeia are probleme cu fierea. Oh, o va pierde…. Doamnă Small, crezi că Dumnezeu te poate vindeca de acea boală de fiere? Amin.

Atunci ridică-te în picioare, căci ai avut mai multă credinţă decât ai bănuit.

Prieteni, eu nu o cunosc pe femeie, iar ceea ce auziţi este harul lui Dumnezeu. Dacă suntem străini unul faţă de celălalt, ridică mâna. Vedeţi, noi nu ne cunoaştem, dar ceea ce ţi-a spus El este adevărat, nu-i aşa? În ordine. Atunci crede, du-te acasă şi fii sănătoasă.

O, dacă aţi crede!

Doamna care stă chiar aici, are probleme cu abdomenul. Da, Effie, ridică-te. Este adevărat? (Da, aşa este). Eu nu te cunosc, e adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat că nu te-am văzut niciodată. Dumnezeul cel viu din ceruri, ştie că acesta este adevărul.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te acasă şi bucură-te, căci totul s-a sfârşit.

Dacă veţi muri în păcatele voastre, Dumnezeu nu va avea nicio vină. Puteţi fi oricât de loiali unei biserici, pentru că necredinţa este păcat. Aveţi deci, credinţă în Dumnezeu. În ordine.

Acesta este un rând de rugăciune, pentru a pune mâinile peste bolnavi. Veţi crede?

Cei care nu au numere de rugăciune, sunt chemaţi prin deosebirea duhurilor, de aceea vă invit să credeţi.

Nu vă mai plimbaţi, vă rog.

Fiecare din voi posedă un duh, aţi ştiut aceasta? Dacă nu ar fi aşa, aţi fi morţi. Prin urmare, eu mă refer la duhul vostru, nu la voi.

Vino, doamnă. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? (Da). Noi suntem străini unul pentru celălalt, nu-i aşa? (Da, domnule).

Dacă este aşa, ridică mâna să vadă şi audienţa acest lucru.

Aici este  tabloul din Ioan 4: un bărbat şi o femeie se întâlnesc pentru prima dată în viaţă, iar dacă Duhul lui Hristos este în mijlocul vostru, va face lucrările lui Hristos.

Vă rog să nu vă mai mişcaţi, pentru că îi deranjaţi pe ceilalţi. Dorinţa mea este să vă ajut, de aceea iau totul sub control. Fiţi respectuoşi şi liniştiţi. În ordine.

Dacă Domnul Dumnezeu îmi va spune ceva despre tine, vei crede? S-ar putea să fii bolnavă, sau să nu ai nimic, iar dacă voi veni şi-mi voi pune mâinile peste tine, zicând:

„Te vei face bine, doamnă”, ai putea crede sau te-ai putea îndoi.

Dacă Domnul Isus ar purta acest costum şi ar sta aici, iar tu I-ai spune: „Vindecă-mă, Doamne”, ţi-ar răspunde: „Am făcut-o deja!” Dacă ar mai face ceva, ca atunci când a vorbit cu femeia de la fântână, ţi-ar spune cine eşti, făcându-ţi-Se astfel cunoscut.

Cum i s-a descoperit femeii de la fântână? Spunându-i ceva din viaţa ei, este adevărat, audienţă? (Amin).

Acum, dacă El îţi va descoperi ceva din viaţa ta, aşa cum a făcut cu Simon Petru sau cu alte persoane din Biblie, ai avea mai multă credinţă?

Dar voi, cei din audienţă? (Amin).

El este aici, nu în spatele unor cortine negre, nici în vreo vrăjitorie a diavolului, ci este chiar aici, pe platformă, lângă tine.

Dacă aş putea să te ajut şi nu aş face-o, aş fi un impostor şi n-aş fi vrednic să stau aici, lângă această Biblie, dar eu nu te pot ajuta, ci singurul lucru pe care-l pot face, este să te ajut să-ţi dai seama că Hristos este aici ca să te vindece dacă eşti bolnavă.

Da, eşti bolnavă. Ai o problemă femeiască. (Aşa este). Dacă este adevărat, ridică mâna, să vadă cu toţii.

Deci, tu ştii că eu nu ghicesc aceste lucruri, da?

O clipă. Pune-ţi ceva pe inimă şi roagă-te în taină ca Dumnezeu să facă. Da. Este vorba de soţul tău. (Aşa este).

Crezi că Dumnezeu îmi poate descoperi care este problema lui? (Da, domnule).

Are ceva la creier. (Da, domnule). Este un fel de întărire a arterei care merge la creier. (Aşa este, domnule).

Este adevărat? (Da, domnule, aşa este).

Bine, dacă Dumnezeu îmi va spune cine eşti, aceasta îţi va mări credinţa? Crezi din toată inima? (Da, domnule).

Nancy Gillespie, du-te acasă, căci Isus Hristos te-a vindecat pe tine şi pe soţul tău.

O, Aleluia!

Du această batistă la el.

Este adevărat, nu-i aşa? Da.

Bine. Du-te.

Acum Îl credeţi pe Dumnezeu? Amin. Aveţi  credinţă şi nu vă îndoiţi.

Acum mă voi ruga pentru biserica de aici, de aceea aş dori să vă rugaţi şi voi cu mine. Ne vom ruga şi pentru oamenii aceştia din rândul de rugăciune, de aceea, uniţi-vă cu mine, căci s-ar putea să fie mama, tata, sau cineva drag inimii cuiva, poate este soţul sau soţia cuiva, de aceea, rugaţi-vă.

Vă rog să nu vă mai plimbaţi, pentru că produceţi deranj. Staţi la locurile voastre şi rugaţi-vă, căci dacă veţi fi respectuoşi vom încheia în 10 minute.

Vino, doamnă. Dacă nu-ţi voi spune niciun cuvânt, ci mă voi ruga doar pentru tine, vei crede?

Doamne Isuse, Te rog s-o vindeci în Numele lui Isus. Amin.

Vino, frate. Crede din toată inima.

Tatăl nostru ceresc, fă-l să fie bine în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. (Fratele vorbeşte cu fratele Branham). Bine, domnule. Nu contează, este în ordine. Ştiu care este problema ta, dar nu este nevoie să-ţi spun. Te-ar fi ajutat mai mult dacă ţi-aş fi spus-o? (Nu). În ordine. În orice caz, boala de inimă te-a părăsit când ai plecat de acolo, de aceea, du-te, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Tată!”

Vino, domnule.

Tată, Te rog să-l vindeci în Numele Domnului Isus. Amin.

Crede, soră, căci aici sunt aproape 3.000 de oameni care se roagă pentru tine. Tată, îngăduie să fie vindecată în Numele lui Isus.

Vino, domnule. Dacă acum nu ai credinţă, artrita te va birui intr-o zi. Acuma crezi? Atunci du-te şi vei fi vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Vino. Tată Dumnezeule, vindec-o pe sora noastră în Numele Domnului Isus. Amin.

Vino şi crede. Toată adunarea să creadă şi să se roage.

Tată ceresc, Te rog s-o vindeci în Numele lui Isus. Amin.

Vino. Frate, dacă aş avea vedenii pentru fiecare persoană care vine aici, la un moment dat ar trebui să mă scoată de pe platformă, pentru că aş cădea jos. Totuşi, ca să fii încredinţat că ştiu care este problema ta, du-te şi mănâncă-ţi cina, pentru că boala de stomac te-a părăsit. În ordine.

Vino, soră. Eu fac aceasta cu un scop, căci vedeniile mă slăbesc. Câţi din voi ştiu că Isus a spus: „Din Mine a ieşit o putere?” Amin. Şi eu sunt foarte slăbit acum.

O, Tată, Te rog s-o vindeci pe sora noastră în Numele lui Isus. Îndură-Te de ea.

Vino, soră iubită şi crede din toată inima.

O, Doamne, vindec-o pe sora noastră şi dă-i biruinţă, în Numele lui Hristos. Amin.

Vino, sora mea. Biblia spune că aceste semne  îi vor însoţi pe cei ce cred, de aceea, fie ca ea să fie vindecată în Numele lui Isus. Amin.

Da, vino, soră. Boala de spate pe care ai avut-o, te-a părăsit, de aceea, du-te şi bucură-te.

Credeţi? (Amin). Ascultaţi-mă, căci vreau să vă întreb ceva. Biblia spune că: „îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa”, iar aceasta este la fel de mult, ca şi cum le-aş spune ce probleme au, credeţi aceasta? (Amin). Sigur că credeţi.

Domnule, crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că El poate să-mi spună necazul tău? (Da, domnule). Crezi că poate că te vindece? (Am patru sau cinci probleme diferite). Da, domnule. Una din aceste probleme pe care le ai, e boala de stomac. (Da, domnule). Apoi este prostata (Aşa este) din pricina căreia eşti neliniştit şi nervos. (Exact aşa este).

Crezi că şi soţia ta ar putea fi vindecată? În ordine. Dacă crezi din toată inima, soţia ta poate fi vindecată. (Ea este foarte bolnavă). Da, nervozitate, supărare, slăbiciune şi multe alte lucruri, dar du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, dragă Isus,” şi ea se va face bine.

Doamne Isuse, Te rog să-l ajuţi pe omul acesta şi să faci ca îndurarea Ta să vină peste el, ca să fie vindecat în Numele lui Isus Hristos. Amin.

(Fratele Branham începe să vorbească în limbi). Acum du-te şi crede, domnule Dodd. Crede din toată inima şi vei fi bine. Amin.

Vino, domnule.

Tată ceresc, Te rog să-l vindeci pe fratele nostru şi să-l faci sănătos, în Numele lui Isus.

Vino, dragă soră şi crede din toată inima.

O, Dumnezeule, Tatăl nostru, Te rog s-o faci bine în Numele lui Isus.

Vino, frate. Adu-l aici pe micuţ, şi nu te îndoi. Vino cu el, ca şi cum ai veni sub cruce.

Doamne, eu îl binecuvântez în Numele lui Isus. Amin.

Vino, soră. Vino şi crede din toată inima. Tată, Te rog s-o vindeci în Numele lui Isus. Amin.

Credeţi din toată inima şi fiţi plini de respect.

Doamne, fă ca să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos, Domnul.

Vino, soră, şi crede din toată inima. Să crezi că se va face bine şi va primi vederea.

O, Doamne, Te rog s-o vindeci în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aseară m-am rugat pentru un băiat de vreo 15 ani. El  avut o credinţă atât de mare, încât şi-a recăpătat vederea, căci era orb, iar când a plecat, s-a întors spre mine şi a strigat: „Frate Branham, eu văd!”

Aici se află un şnur trimis de mama unui copil care a avut capul moale. Într-o singură noapte, oasele capului i s-au întărit cam cu atât. Vedeţi? Aceasta arată că trebuie să credeţi.

Voi nu sunteţi găini, ci vulturi.

Vino. Fie ca ei să fie vindecaţi în Numele lui Isus Hristos şi spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Veniţi şi credeţi.

Ştiţi la ce mă gândesc, prieteni? Eu nu îi cert pe oameni, dar doresc să înţelegeţi că avem prea multă televiziune în vieţile noastre. Noi vrem distracţii, dar Dumnezeu nu arată aceste lucruri pentru ca voi să vă distraţi, ci doreşte să-I recunoaşteţi prezenţa şi să fiţi respectuoşi.

Acele lucruri se pot întâmpla cu oricine, dar aproape că te omoară, de aceea, n-aş vrea să trec linia.

Vino, doamnă. Noi suntem străini unul pentru celălalt, dar crezi că Dumnezeu poate să îmi spună care este necazul tău? (Da). Te-ar ajuta?

V-ar ajuta pe toţi, dacă Dumnezeu i-ar spune ceva acestei femei? Tu ai probleme cu urechea, dar crezi că Dumnezeu te va face bine? (Îi mulţumesc lui Dumnezeu. Da.) Te temi că ar putea fi cancer. Este vorba de urechea stângă, este adevărat? (Aşa este). Ei bine, aşa a fost, căci acum nu mai este nimic. Îl crezi pe Dumnezeu? (Da). Dacă El îmi va spune cine eşti, te-ar ajuta?

În ordine, Ruby Thompson, du-te acasă şi fii bine în Numele lui Isus Hristos. Crede.

Vino şi nu te îndoi, căci Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ta. Te-ar putea ajuta aceasta? (Da). Boală de inimă. Du-te însă, crede în Dumnezeu şi fii bine.

Doamne, Te rog să-l vindeci pe fratele nostru şi să-l faci bine. Amin. Dumnezeu să se îndure de tine.

Vino, soră dragă.

Fie ca ea să fie vindecată în Numele Domnului Isus. Cum să nu primim binecuvântările Domnului Isus dacă I le cerem?

Vino, fratele meu. Fie ca fratele nostru să fie vindecat în Numele lui Isus. Amin.

Vino, frate dragă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Adu-o pe mama ta… Vino, soră.

Fie ca tu să fii vindecată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino. Fie ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Da. Credeţi, pentru că aceleaşi lucruri se vor întâmpla şi aici jos, dacă credeţi.

O, Dumnezeule, binecuvântează-l pe fratele acesta şi vindecă-l, spre slava Ta. Fă să primească vederea şi să fie bine, în Numele lui Isus. Amin.

Credeţi şi nu vă îndoiţi.

Eu nu pot vindeca, dar El este aici şi o poate face, pentru că este Vindecătorul.

Continuă şi priveşte-ţi mâinile la fel ca orbul Bartimeu.

Fie ca această soră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos. În ordine.

Vino, soră dragă.

Credeţi cu toţii? Un moment, căci s-a întâmplat ceva. Este vorba de omul de acolo.

Domnule, tu ai astmă. (Aşa este). Te-ai rugat, apoi te-ai întors şi ai spus: „Nu e minunat?” Dar mai ai o problemă. Din pricina unei boli, medicii ţi-au scos 2/3 din stomac. Dacă este adevărat, mişcă-ţi mâna. Noi nu ne cunoaştem, este adevărat?

Isus Hristos te-a vindecat. Du-te şi bucură-te.

O, nu vă îndoiţi, ci credeţi.

În ordine, doamnă. Stai puţin.Tu nu te afli aici pentru tine. (Aşa este), ci te rogi pentru altcineva. (Da). Este vorba de fratele tău, care nu se află aici. (Aşa este). Este în St. Louis. (Da). Şi este în spital. (Amin). Are o boală de inimă (Aşa este). A fost predicator (Amin), iar tu te-ai gândit că dacă vei trece pe aici şi-mi voi pune mâinile peste tine (Amin), voi şti despre ce este vorba. Totuşi, am ştiut fără să fac aceasta, aşa că du-te şi el se va face bine. Crede şi nu te îndoi. Crede din inimă aceasta.

Aici mai este o femeie, care se gândeşte la fiica ei care a fost ucisă. Este vorba de doamna Weatherman. Doamnă, crede din toată inima în Dumnezeu, căci fiica ta a fost luată cu un scop.

O, Dumnezeule, Te rog în Numele lui Isus Hristos să-i dai linişte. Amin.

Vino şi crede din toată inima.

O, Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, vindec-o pe femeia aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Priveşte. Există o vindecare medicală. (Aşa este), dar este o vindecare cerească, crezi aceasta? (Sigur că da). Crede că ea va fi normală şi bine. (Da, aşa este).

Osândesc pe diavolul care i-a făcut rău acestui copil, în Numele lui Isus Hristos.

Fie ca el să fie un copil normal. Amin.

Trebuie să fie. În ordine.

Du-te, crede şi mănâncă cina fără teamă.

Vino, domnule, şi crede din toată inima.

Fie ca el să fie vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Am întâlnit în multe adunări aceasta. Un moment. Câţi din cei prezenţi au un stomac nervos, să ridice mâna. Sunt foarte mulţi.

Iată cum puteţi scăpa de aceasta: ridicaţi-vă în picioare.

Stai liniştit şi crede, fratele meu, căci eşti vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Vino şi crede din toată inima. Crezi, soră? În Numele lui Isus Hristos eşti vindecată.

Tu ai fost nervos toată viaţa. (Aşa este).

Toată lumea care are probleme cu rinichii să se ridice în picioare.

Crede din inimă.

O, Doamne, Te rog să ai milă de fratele nostru şi să-l vindeci, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aveţi credinţă. Acum crezi, dragă? Fii vindecată în Numele lui Isus Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Vino, domnule. Suntem străini, este adevărat? (Desigur). Dumnezeu ne cunoaşte însă pe amândoi. (Aşa este).

Oh, se întâmplă peste tot. Nu uitaţi, predicatorilor, fraţii mei vulturi, că după ce voi pleca de aici, veţi auzi în propriile voastre biserici mărturiile puse de cei ce au fost vindecaţi. Ei sunt vindecaţi, dar nu o ştiu încă. Vedeţi? Se întâmplă peste tot.

De ce nu aţi putut avea această credinţă de la început? Aşa este.

Crezi că Dumnezeu te poate ajuta? Crezi că poate   să-mi spună care este problema ta? (Da, domnule). Tu ai dureri mari de cap şi faci crize din cauza aceasta. Ele îţi sunt cauzate de o umflătură de la gât. Crezi că Dumnezeu ştie cine eşti? (Da, cred). Tu eşti predicator. (Da, domnule) şi te numeşti Jack Cole. (Da, domnule). Du-te şi crede.

Oricine are dureri de cap şi crize, să se ridice în picioare.

Credeţi? (Adunarea se bucură şi zice: „Amin”). Câţi credeţi şi sunteţi convinşi că Aceasta este Duhul Sfânt? Ridică mâna. Eu nu pot face aceste lucruri, este adevărat?

Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt şi spuneţi-i diavolului să plece de pe persoana pe care v-aţi pus mâna, căci rugăciunea voastră este la fel de primită ca şi a mea. Aşa este.

Doamnă, tuberculoza te-a părăsit.

Boala de prostată, te-a părăsit, frate. Poţi să-L lauzi din inimă.

Tuberculoza te-a părăsit, doamnă. Poţi să uiţi de ea, căci Isus Hristos te-a făcut bine.

Haideţi să-L lăudăm cu toţii pe Dumnezeu.

O, Doamne, Tu eşti aici, de aceea îl condamn pe diavolul şi toate lucrările lui. Condamn acest duh rău. Satană, eşti demascat şi mustrat în Numele lui Isus Hristos.

Te provoc prin autoritatea Dumnezeului celui viu, să ieşi afară din această audienţă! Tu nu mai poţi să-i faci să se îndoiască, pentru că Duhul Sfânt este Real în faţa lor. Nu-i mai poţi influenţa să se îndoiască, pentru că stau cu mâinile puse unul peste celălalt, iar Isus a spus:

Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşa.

Satană, ai pierdut, pentru că Isus te-a biruit!

O, Isuse, Tu eşti Dumnezeul cerului.

Fie ca puterea bolii şi a diavolului să fie înfrântă şi să-i elibereze pe aceşti oameni, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                            – Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *