Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMCA VULTURUL CARE ÎȘI SCUTURĂ CUIBUL

15/08/2019, seara - Jeffersonville, IN, Chautauqua OH

Îţi mulţumesc, frate Sullivan. Poţi să te aşezi. Vă mulţumesc pentru că m-aţi invitat să vin din nou aici ca să avem părtăşie împreună.

Aş vrea să vă spun că niciodată în viaţa mea n-am fost la o altă adunare în care să mă simt atât de bine ca aici. Nu ştiam că aveţi o părtăşie atât de minunată aici, în Ohio, şi mă bucur mult pentru că pot fi şi eu cu voi.

Aş vrea să-i mulţumesc bunului meu prieten, fratele Sullivan,  de la care am învăţat cum trebuie să-i iubească un creştin pe ceilalţi oameni. Adevărul este că-mi plac oamenii care sunt oameni cu adevărat.

Astăzi, pe când mâncam împreună cu soţia mea într-un mic restaurant, a intrat şi fratele Sullivan, iar după ce ne-am despărţit de el, ea mi-a zis: „Fratele Sullivan pare a fi un om adevărat,” la care eu i-am răspuns: „Aceasta cred şi eu despre el.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Sullivan, pe tine şi biserica ta. Voi, bărbaţii acestei biserici sunteţi foarte norocoşi să aveţi un păstor ca fratele Sullivan. Pe mulţi dintre fraţii care colaborează la această adunare nu i-am văzut niciodată, dar fiecare îşi cunoaşte păstorul şi pe cei de aici şi îi reprezintă. Deci, fiţi recunoscători pentru păstorul vostru şi staţi tot timpul la datorie, şi păstraţi-vă sfinţi şi curaţi pentru Isus Hristos.

Vreau să-i mulţumesc şi directorului care ne-a facilitat obţinerea acestor terenuri la Chatauqua. Zona aceasta este rece, dar în sală este foarte cald, lucru pentru care îi mulţumim acelui bărbat.

Toţi fraţii şi surorile din Jeffersonville, din Louisville şi din împrejurimi, mi-au spus că aici pot lua mesele cele mai gustoase, cu doar nouăzeci de cenți, şi pot găsi camere la hotel cu un preţ aproape la jumătate faţă de celelalte locuri. Mi-au spus că ei    s-au simţit foarte bine aici, şi că au avut patinoar şi piscină pentru timpul cât nu erau la adunare. Este într-adevăr un loc foarte bun pentru astfel de întâlniri.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că se mai pot găsi astfel de locuri în America. Adunarea de aici este o astfel de uşă deschisă, este una dintre ele, de aceea, dorinţa mea este să fie folosită în acelaşi scop până la venirea Domnului Isus.

Eu, soţia şi colaboratorii mei, vă mulţumim pentru ajutorul dat şi pentru banii donaţi, care ne-au ajutat să plătim toate datoriile. Mi s-a spus că aţi donat ceva bani şi pentru mine personal, de aceea vreau să vă mulţumesc şi să vă spun că eu nu vin niciodată pentru aceasta aici. Voi folosi aceşti bani pentru lucrarea din străinătate.

Vreau să vă spun că eu primesc un salariu de la biserica mea  – șaptezeci și cinci de dolari pe săptămână -, din banii care rămân, în timp ce donaţiile de la adunări merg la lucrarea din străinătate, din ţările păgâne. Astfel, când se strâng suficiente fonduri ca să plec să predic în străinătate, şi mai şi rămân, banii rămaşi îi dăm la diferite societăţi, cum ar fi: Crucea Roşie, Pana Roşie şi multe alte societăţi misionare. În ce mă priveşte, ştiu că în ziua judecăţii va trebui să dau socoteală pentru toţi banii pe care îi primesc de la oameni.

Eu nu aparţin de nici o denominaţiune, ci stau în mijlocul tuturor pentru că în felul acesta pot vorbi Cuvântul pretutindeni.

Slujba mea încearcă să adune împreună Trupul lui Hristos! Nu să unească toate denominaţiunile într-una singură, ci să-i unească pe toţi fraţii şi surorile într-un singur grup, având un singur scop, o singură inimă şi un gând: să vadă venirea Domnului Isus.

Cred că majoritatea celor de aici au nevoie de vindecare. Priviţi toate aceste paturi, tărgi, scaune cu rotile, etc. Cu toate acestea, printre ei nu văd pe nici unul dintre cei care au fost aseară, deoarece Domnul a lucrat minunat şi i-a ridicat pe toţi: orbii şi-au căpătat vederea, ologii, şchiopii, cei cu artrită, etc.    s-au ridicat şi au plecat sănătoşi. Fie ca acest lucru să se repete şi în seara aceasta, prieteni! Aceasta este rugămintea mea sinceră.

Acum câteva minute când dădeam mâna cu câţiva prieteni, a apărut o fetiţă şchioapă care mi-a amintit de o altă fetiţă din Finlanda. Avea poliomelită, de aceea avea picioarele bandajate şi umbla în cârje. Când a trecut pe lângă mine, a privit în sus, în timp ce din ochişorii mici curgeau lacrimi mari. Am luat-o în braţe şi în câteva clipe fetiţa a mers fără cârje sau vreun alt ajutor. Vedeţi? A fost credinţa ei, ceea ce înseamnă că totul depinde de credinţa voastră.

Voi trebuie să vă apropiaţi de Dumnezeu aşa cum se cuvine. Dacă veniţi egoişti sau împotrivitori faţă de El şi faţă de darurile divine, nu veţi primi nimic. Acesta este motivul pentru care, atunci când veniţi la Dumnezeu trebuie să-I predaţi totul.

Priviţi la femeia cananeancă. Când a venit la Isus, El a privit-o şi i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.” (Matei 15.26).

Ce aţi fi spus voi dacă Isus v-ar fi numit căţei? Desigur, aţi fi răspuns: „Voi merge la o altă biserică!” Dar ea nu a făcut aşa, deoarece ştia cu cine stă de vorbă. Acesta este motivul pentru care i-a spus Domnului: „Aşa este, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”

Asta este.  Iată ce vrea El de la voi: să vă smeriţi, indiferent ce vă va cere Dumnezeu să faceţi. Nu contează dacă sunteţi vindecaţi într-o clipă, dacă vindecarea are loc puţin câte puţin, sau dacă se lasă aşteptată!

Avraam a așteptat douăzeci și cinci de ani împlinirea făgăduinţei, dar în loc să slăbească în credinţă, el s-a întărit din ce în ce mai mult şi a dat slavă lui Dumnezeu. Acelaşi lucru este valabil şi pentru voi! Dacă El v-a făgăduit ceva, primiţi acel lucru cu credinţă, pentru că dacă credeţi se va împlini întocmai.

Ţineţi minte ceea ce vă spun, pentru că o fac din toată inima şi pe deplin conştient că tot ceea ce vorbesc este înregistrat.

Dacă fiecare om de aici se va apropia aşa cum se cuvine, de fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu, ea se va împlini. Dacă veţi rămâne tari pe ceea ce a spus El, totul se va întâmpla întocmai. Eu am văzut cum cancerul a trebuit să iasă din oameni, prin credinţă.

Este posibil însă să nu primiţi atâta credinţă încât să fiţi vindecaţi pe loc. În cazul acesta aş vrea să vă mai spun ceva: mergeţi pe calea adoptării unui copil.

Aţi auzit vreodată de adoptarea copiilor?

Să ne imaginăm pentru aceasta o tânără căsătorită care se teme că nu va avea un copil. Ea îl doreşte, dar tocmai pentru că se teme că nu-l va avea, nu îl are. De ce? Pentru că aşa cum spunea iov: „Lucrurile de care mă temeam, au venit peste mine.” Înţelegeţi? Dar să vedem ce se întâmplă cu tânăra aceea. Ea merge la medic, iar în final înfiază un copil. Dar după aceea va avea şi copilul ei. Înţelegeţi? Faptul că înfiază un copil, o linişteşte, aşa că pe urmă va avea şi un copil.

Dacă nu aveţi suficientă credinţă să primiţi vindecarea imediat, ca pe un miracol, mergeţi pe calea adopţiei copilului. Spuneţi: „Doamne, vindecarea este a mea pentru că aşa ai făgăduit Tu. Acesta este motivul pentru care voi pleca de aici lăudându-Te ca şi cum aş fi sănătos.”

Ce se va întâmpla atunci? O veţi primi. Trebuie s-o primiţi, pentru că aşa a făgăduit Dumnezeu.

El este Dumnezeul cel infinit, aşa că dacă aveţi nevoie de o firimitură de credinţă, care vă spune că veţi fi vindecaţi, primiţi-o şi mergeţi înainte mulțumindu-I lui Dumnezeu.

Amintiţi-vă că ucenicii nu au primit Duhul Sfânt în ziua înălţării Domnului, ci zece zile mai târziu, când I-au mulţumit pentru făgăduinţa revărsării Duhului. Când au făcut aceasta, El a venit ca un vâjâit de vânt puternic. Credeţi şi voi din toată inima! Ţineţi la aceasta!

Băieţelul de culoare din scaunul cu rotile, tânărul care stă aici şi mă priveşte de pe salteaua aceea, băieţelul alb de aici, acest tânăr care stă pe targă şi toţi cei care sunteţi pe cale să muriţi de inimă, care nu veţi mai trăi până la noapte dacă nu vă ajută Dumnezeu, tuberculoşi, mâncaţi de cancer şi toţi ceilalţi, indiferent de ce suferiţi; dacă doctorul   v-a spus că nu mai există nici o şansă şi v-a abandonat, să nu vă pierdeţi nădejdea pentru că Dumnezeu este încă suveran.

Credeţi făgăduinţa Lui şi primiţi-o, pentru că nu L-am văzut niciodată dând greş. Am cincizeci de ani şi sunt în slujba aceasta de treizeci de ani, timp în care m-am rugat pentru milioane de oameni, dar n-am văzut niciodată ca făgăduinţa Lui să dea greş. Când un om vine la Dumnezeu cu inima sinceră, şi crede cu toată fiinţa lui că Dumnezeu Îl va vindeca, este vindecat.

Vă mulţumesc pentru bunătatea voastră, pentru darurile voastre şi pentru tot ce aţi făcut pentru mine. Nu ştiu ce aş putea spune mai mult decât: „Dumnezeu să vă binecuvânteze!” Pentru mine, acesta este lucrul cel mai măreţ, pentru că dacă mă binecuvântează Dumnezeu, totul va merge bine.

Va trebui să plecăm devreme la Jeffersonville, deoarece mâine vom avea un serviciu la Tabernacol.

În curând vom pleca în străinătate. Vom merge la Sidney, Australia, apoi în Noua Zeelandă şi Africa. Nădejdea mea este că mă voi întâlni şi cu bunul meu prieten, fratele Thomas, cu care nădăjduiesc să merg în primăvara aceasta în Africa de Sud. Aş vrea să-mi faceţi o favoare şi să vă rugaţi pentru mine, deoarece acesta este lucrul cel mai mare pe care-l puteţi face pentru un om. Rugaţi-vă ca atunci când sunt în lucrare în Africa sau în alte locuri, vrăjitorii să nu aibă putere să-i tulbure pe oamenii sfinţi de acolo. Eu ştiu că Dumnezeu îl va birui pentru totdeauna pe vrăjmaş. Să nu uitaţi că întotdeauna, oriunde aş merge, depind de rugăciunile voastre. Rugaţi-vă deci pentru mine, fiindcă şi eu mă rog pentru voi. Iar dacă nu ne vom mai întâlni niciodată pe partea aceasta a râului, aş vrea să ne întâlnim chiar atunci când vom trece dincolo, în Împărăţia de o mie de ani. Acolo ne vom aşeza sub copacii veşnic verzi şi vom vorbi despre aceste adunări din Chatauqua.

L-am rugat pe fratele Sullivan să citească aproape tot capitolul din Scriptură, deşi în seara aceasta vreau să vorbesc puţin, şi numai din Deuteronom 32.11, din care voi lua titlul predicii: Ca vulturul care îşi scutură cuibul.

„Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia, şi-i poartă pe penele lui…”

Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Câţi dintre voi doresc să fie amintiţi în rugăciune în seara aceasta? Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Doamne, aminteşte-ţi de mine”, pentru că El vă cunoaşte inimile.

Dumnezeule îndurător, venim smeriţi, în Numele Domnului Isus, ştiind că nu avem nimic să-Ţi dăm. Credem însă că ne vei asculta pentru că El a spus: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23), şi noi ne bazăm pe aceasta, Doamne.

Cercetează-ne inimile şi vezi tot ce este rău şi stricat în ele.

Pentru slava lui Dumnezeu, Te rugăm să torni în seara aceasta Duhul Tău peste noi, Doamne, în măsura cea mai mare în care L-ai turnat vreodată, pentru că bolnavii şi suferinzii stau aici plini de nădejde. Poate este prima lor prezenţă aici şi nu au văzut pe nimeni vindecat prin credinţă. Poate că nu au văzut niciodată împlinindu-se făgăduinţa Domnului Isus, dar îngăduie, Te rugăm, ca în seara aceasta inimile lor să vibreze fără măsură; fă ca Duhul Sfânt să-i atingă şi să le dea credinţă; o asemenea credinţă încât să nu mai spună niciodată: „Nu!” ci să fie eliberaţi de toate bolile şi suferinţele lor.

Doamne, ne rugăm şi pentru aceşti lucrători ai Evangheliei: pentru fratele Sullivan şi toţi ceilalţi care ne-au stat alături cu credinţă în această adunare. Te rog să le întăreşti lucrarea, Doamne, astfel încât de mâine să meargă la amvoanele lor cu o ungere proaspătă. Ajută-i să predice Evanghelia cum n-au mai făcut-o niciodată până acum, astfel încât inima fiecărui ascultător să fie umplută de credinţă. Îngăduie, de asemenea, ca lucrarea lor să fie însoţită de semne mari şi minuni, ca să dovedească apropiata venire a Domnului.

Nu-i uităm nici pe cei ce sunt acasă şi zac în pat sau sunt în spitale, şi din pricina aceasta nu au putut să vină în adunare.

Doamne, Dumnezeul îndurării, tu ai şi acum îngeri pe care poţi să-i trimiţi să fie alături de ei, de aceea Ta rugăm să faci aceasta pentru vindecarea celor bolnavi şi neputincioşi.

Salvează tot ce este pierdut, Doamne, şi umple-i cu Duhul Tău pe cei care n-au fost umpluţi.

Te rugăm şi pentru fiecare adunare şi biserică de pe pământ, ca să îngădui să vină o vreme când inimile noastre vor fi una pentru venirea Domnului Isus.

Fii de partea noastră şi binecuvântează Cuvântul Tău care a fost citit. Îngăduie ca în seara aceasta să se împlinească Scriptura care spune: „Cuvântul Meu…nu se întoarce la Mine fără rod.” (Isaia 55.11). Dăruieşte-ne aceasta, Doamne, pentru că o cerem în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

Pentru câteva minute voi vorbi puţin despre acest Cuvânt, timp în care aş vrea ca fiecare păcătos de aici să se pregătească şi să aibă credinţa de a-L primi pe Isus ca Mântuitor personal.

Eu am mai vorbit despre subiectul acesta în Kentucky şi cred că o dată l-am avut şi în Tabernacol: „Ca vulturul care îşi scutură cuibul şi zboară deasupra puilor.”  Noi ştim cu toţii că aceste cuvinte au fost spuse de Iacov, iar fratele Sullivan tocmai ni le-a citit din Cuvântul sfânt.

Odată când am citit aceste cuvinte, m-am întrebat: „De ce îşi compară Dumnezeu moştenitorii cu vulturii?” Desigur, El a avut un motiv ca să facă aceasta, şi voi ştiţi că El însuşi Se compară cu un vultur. El este marele IaHVeH, Vulturul.

Şi pentru că prima mea Biblie a fost natura, am studiat atent vulturul. În vremea aceea eram foarte tânăr, iar părinţii mei nu erau creştini. Pe atunci aveam o singură Biblie: natura. Astfel, urmăream animalele, florile şi vedeam cum toată viaţa aceea cădea în ţărână, pentru ca primăvara să se ridice din nou.

Urmăream copacii şi vedeam cum în septembrie seva lor cobora în rădăcină, înainte de venirea iernii. O, desigur, undeva există o Inteligenţă care face ca seva aceea să coboare jos în rădăcină, pentru că dacă n-ar face aceasta ar îngheţa şi astfel copacul ar muri.

Cine îl îndrumă pe copac să-şi tragă seva înapoi când vine primăvara? Eu spun fără nici o umbră de îndoială că în spatele tuturor acestor lucruri există Ceva. Şi când spun aceasta, nu mă refer numai la natura pomului, ci la o Inteligenţă care coordonează totul.

Eu stăteam adesea şi priveam diferenţa dintre copaci, viaţa păsărilor şi a animalelor, felul lor de a trăi şi cum le poartă Dumnezeu de grijă tuturor.

Apoi am început să studiez vulturul şi am aflat că există patruzeci de specii diferite de vulturi.

Cuvântul „vultur” înseamnă „cel care sfâşie cu ciocul.” Vulturul nu mănâncă mortăciuni, ci îşi ucide singur prada şi apoi o mănâncă. Am observat, de asemenea, că vulturul zboară foarte sus. Pe pământ nu există nici o pasăre care să-l poată urmări pe vultur. Zboară atât de sus încât dacă vreun şoim s-ar încumeta să-l urmărească, s-ar descompune în aer. Nici ochii şoimului nu se pot compara cu ochii vulturului. Dacă vreo pasăre ar încerca să-l urmărească pe vultur, ar muri la jumătatea distanţei, deoarece pentru a zbura atât de sus ar trebui să aibă o construcţie deosebită. Da, totul trebuie să fie deosebit, începând de la naştere, pentru că numai aşa va putea rezista la o asemenea altitudine.

La fel este şi biserica. Omul născut din nou din Duhul lui Dumnezeu este o persoană deosebită. Naşterea lui trebuie să fie deosebită ca să poată rezista împrejurărilor: slavei şi puterii spre care îi conduce Dumnezeu pe copiii Săi. Dar ochii lor sunt foarte ageri – la fel ca ai vulturului.

Astfel, dacă vulturul, care zboară atât de sus, nu ar avea vederea bună, altitudinea aceea nu i-ar folosi la nimic.  Dar el vede mai departe decât orice altă pasăre.

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu îşi aseamănă prorocii cu vulturii. De ce aceasta? Pentru că cu cât se ridică mai sus, văd mai departe. Astfel, prorocul se ridică şi vede lucrurile care vin, apoi se întoarce şi îi avertizează pe oameni.

Vulturul are şi aripi foarte puternice, iar penele nu-i pot fi smulse nici chiar cu cleştele. Dacă n-ar fi atât de bine prinse, s-ar desprinde şi ar cădea la altitudinea aceea şi prin furtunile prin care zboară. Deci el are aripi foarte puternice, iar eu voi asemăna aceste aripi cu Vechiul şi Noul Testament, pe care IaHVeH Vulturul ni-l desfăşoară înaintea ochilor.

O altă calitate a vulturului este că întinereşte. Astfel, atunci când îmbătrâneşte se întâmplă ceva ciudat: el devine din nou tânăr. În vremea când i-am urmărit prin munţi, am fost foarte uluit să constat că vulturii întineresc de mai multe ori.

Aş vrea să compar aceasta cu o trezire.

Astfel, îmi aduc aminte de prima trezire penticostală la care am fost în vremea când era un tânăr predicator baptist.  Mă aflam la Miahawoks, Indiana, unde se ţinea o conferinţă.  Dacă nu mă înşel, denominaţiunile se numeau „P.A. of W.” Şi „P.A. of J.C.”. Cred că voi, penticostalii, vă mai amintiţi.

Eu m-am dus acolo gândindu-mă cu n-ar fi rău să intru şi să ascult ce se vorbeşte. Dar când am intrat, cineva a strigat: „Toţi predicatorii sunt rugaţi să vină pe platformă.” Eram cam trei sute. În ziua aceea am auzit predicatori tineri care vorbeau despre venirea Domnului Isus şi despre tot ce a făcut El când a fost pe pământ. Erau studenţi, oameni maturi şi bărbaţi umpluţi cu Duhul Sfânt. Desigur, comportamentul lor nu era prea potrivit pentru biserică, deoarece strigau şi ţipau, lucru pe care eu nu l-am putut înţelege.

În seara aceea, cel care ne-a invitat pe platformă a spus: „L-am ales prezbiter pe „Cutare”.” Imediat, bietul bătrân a urcat şchiopătând pe platformă. Nu ştiu dacă era şchiop sau nu, dar era îmbrăcat cu o haină lungă, de predicator de modă veche, cu guler de catifea. Dacă nu mă înşel, noi îi ziceam: „haină cu coadă de porumbel”. Bătrânul avea foarte puţin păr pe cap, iar haina de pe el era veche. Imediat ce a urcat pe platformă, bătrânul a deschis Biblia şi a citit din Iov 7, dacă nu mă înşel:

Unde erai tu când am întemeiat pământul; atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” (Iov 38.4,7).

În vremea aceea aveam doar 23 de ani şi eram cel mai tânăr predicator de pe platformă. Privindu-l pe bătrân, îmi ziceam: „De ce or fi pus un om atât de bătrân în faţa a o mie cinci sute  de oameni, când îi au pe tinerii aceştia foarte bine pregătiţi?”

Dar bătrânul a schimbat subiectul predicii, aşa că dacă tinerii vorbiseră despre cele de pe pământ, el a început să vorbească despre cele din ceruri. A vorbit cam zece minute, timp în care L-a arătat pe El în ceruri, de la a doua Sa venire până la curcubeul de la orizont. Apoi s-a întâmplat ceva cu el, aşa că a sărit în sus şi-a lovit călcâiele unul de altul şi a strigat: „Urraaa! Slavă lui Dumnezeu!” Avea cam atâta spaţiu cât am eu aici, dar el a început să sară şi să strige: „Tot spaţiul acesta nu-mi ajunge să predic!”

Privindu-l, mi-am zis: „Dacă El face aceasta cu un bătrân, ce va face cu mine? O, aş vrea să am şi eu ceea ce a primit el!”

El îţi redă tinereţea.

Vulturii îşi reînnoiesc foarte des puterea şi întineresc, pentru că sunt păsări deosebite din toate punctele de vedere. Dumnezeu este Cel care i-a creat astfel, iar eu îi admir în mod deosebit.

Acum vreo cinci ani am fost la târgul din Cincinnati şi am luat-o cu mine şi pe fiica mea , ca s-o duc la grădina zoologică, în timp ce soţia era cu fiica noastră mai mare, Rebeca. Ele s-au dus să vadă o maimuţică ce se afla într-o încăpere. Eu am luat-o pe Sara şi pentru că nu suportam mirosul de acolo, ne-am dus împreună după deal.

Deodată am auzit nişte zgomote ciudate, aşa că am luat-o pe micuţa Sara de mână şi am mers să vedem ce este. Curând fetiţa a strigat: „O, tăticule, ce pasăre uriaşă!”

Vulturul este cea mai mare dintre toate păsările. Uneori, femela, care este mai mare decât masculul, poate avea deschiderea aripilor de aproape 4 metri.

Cineva prinsese acel vultur mare şi îl închiseseră într-o cuşcă. Niciodată n-am simţit mai multă milă pentru o pasăre. Dacă aş fi putut să-l cumpăr, aş fi făcut-o. Pe faţă şi pe cap avea pene, iar vârfurilor aripelor erau rănite şi sângerau. El zăcea pe jos. Apoi l-am văzut cum s-a ridicat, s-a dus în partea cealaltă a cuştii, de unde a început să alerge ridicându-şi aripile şi s-a izbit cu capul şi aripile de zăbrele. A căzut din nou cu gâtul sucit, dar s-a ridicat şi a alergat în partea cealaltă a cuştii şi s-a izbit din nou de zăbrele, astfel încât a început să sângereze şi mai tare.

Am privit spre ochii lui istoviţi şi aţintiţi spre cer şi mi-am zis: „Ce păcat! El este o pasăre a cerurilor. A fost făcut să zboare pe cer, dar iată-l stând acolo captiv!”

Un om viclean îi întinsese o cursă şi îl prinsese. „O”, mi-am zis privindu-l din nou, „aceasta este cea mai jalnică privelişte pe care am văzut-o vreodată!”

Mă gândeam că mi-aş da bucuros salariul pe mai multe săptămâni ca să-l pot cumpăra şi apoi să-l eliberez, deoarece el n-a fost făcut să trăiască într-o cuşcă, ci ca să zboare liber.

O, era îngrozitor!

Privindu-l gândurile mi s-au îndreptat spre fiii şi fiicele lui Dumnezeu care au fost născuţi să fie fii şi fiice de Dumnezeu, dar se îmbracă imoral, fumează şi beau.

Când vezi pe cineva care a fost născut să fie fiu sau fiică de Dumnezeu şi este robit de lume şi de plăcerile ei, este ceva mult mai îngrozitor decât vulturul acela din cuşcă.

Da, lumea i-a înrobit pe oameni, iar barierele denominaţionale îi împiedică să fie ceea ce a vrut Dumnezeu când i-a aşezat pe pământ, adică fii şi fiice de Dumnezeu.

Este o privelişte jalnică să-i vezi atât de lipsiţi de ajutor – în aparenţă -, înlănţuiţi de păcat, înecându-şi creierul în cârciumă, umblând să-şi caute pacea şi liniştea din loc în loc, de la o distracţie la alta, când în realitate Dumnezeu este singurul care poate să îi mulţumească.

Dumnezeu l-a făcut pe om să înseteze după El, de aceea omul însetează tot timpul după ceva. Dar această sete nu poate fi potolită de lucrurile lumii, de aceea nu veţi fi niciodată mulţumiţi până când acel loc nu va fi ocupat de Dumnezeu.

Şi Dumnezeu îi aseamănă pe moştenitorii Săi cu vulturii.

Haideţi să privim acum un alt obicei al vulturului. Când îşi face cuibul, vulturul şi-l aşează foarte sus. Eu i-am privit cum merg în locul cel mai înalt pe care-l găsesc ca să-şi facă cuibul.

Aceasta este o asemănare bună cu biserica Dumnezeului celui viu, care are cele mai înalte năzuinţe, cele mai înalte gânduri, cele mai sfinte lucruri şi stă departe de legăturile lumii.  Da, biserica îşi are adăpostul pe culmea cea mai înaltă, pe Calvar, unde este crucea Domnului Isus.

Acolo îşi aşează vulturii cuibul.

Ce diferenţă este între ei şi găină; între creştinul adevărat şi acest frate denominaţional.

Găinile îşi fac cuibul oriunde, dar cu toate acestea nimeni nu poate spune că ele nu sunt păsări; pentru că sunt. Cu toate acestea, ele nu ştiu nimic despre ceruri şi nu au fost niciodată acolo.

Vedeţi? Sunt bărbaţi şi femei care pretind că sunt creştini şi cu toate acestea sunt reci, formali şi indiferenţi.  Ei habar nu au ce înseamnă să fii înălţat în Duhul lui Dumnezeu, prin botezul Duhului Sfânt. Aşa ceva i-ar omorî pentru că nu au fost făcuţi pentru aceasta şi nu ar putea suporta.

Ei trebuie să se nască din nou, din Duhul Sfânt care le schimbă toată gândirea şi îi face făpturi noi în Hristos Isus, deoarece când eşti născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu, devii o făptură nouă.

Încă ceva: Găinii nu-i pasă de pui. Ea îşi face cuibul pe pământ, aşa că la puii ei pot ajunge şerpii, şobolanii şi nevăstuicile.

Da, iată ce face predicarea „îndulcită”: le permite oamenilor să meargă la rock; le permite femeilor să poarte aceste haine imorale şi diaconilor să fumeze. Dar ce s-a întâmplat prin aceasta? Îi conduce direct la şobolanii şi şoarecii iadului, care le mănâncă sufletele şi îi condamnă. De aceea: orice predicator, orice biserică sau denominaţiune care încearcă să construiască o adunare de credincioşi pe altceva decât pe Stânca cea tare a Cuvântului lui Dumnezeu, este pe o cale greşită, iar membrii ei vor pieri împreună cu acea biserica sau denominaţiune.

Dar cât de diferit este vulturul! El îşi face cuibul atât de sus încât dacă vreun şobolan ar încerca să urce până acolo, şi-ar rupe gâtul.

O, îmi place aceasta! Dumnezeu îşi aşează atât de sus copiii faţă de lucrurile lumii, încât şobolanii iadului nu pot să ajungă până la ei. Da, El este o Pasăre deosebită care se îngrijeşte de puii Săi.

Un predicator al Dumnezeului celui viu nu va sta liniştit la amvon până nu va predica adevărul curat al lui Dumnezeu. Dacă va trebui să scoată afară toate găinile, el va sta pe Cuvântul curat – nu pe stânca Gibraltar , ci pe Stânca veacurilor.

Aceasta este credinţa. Ea nu se poate odihni pe nisipurile mişcătoare ale teologiei omeneşti, ci are un adăpost veşnic: Stânca cea neschimbătoarea a veacurilor, unde este ferită şi poate rezista oricărui val.

Mormântul este deschis, dar voi priviţi peste mare, la Cel care a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa.” (Ioan 11.25a).

Rămâneţi acolo!

Dar găinile sunt altfel. Obiceiurile şi hrana lor sunt cu totul altele.

Înainte de a-şi face cuibul, vulturul caută locul cel mai potrivit pentru acesta, după care începe să care crenguţe rezistente. Uneori, el intră în crăpătura unei stânci şi vânează de acolo.

La fel este şi Biserica adevărată a Dumnezeului celui viu. Ea intră în crăpătura din coasta lui Isus, Stânca veacurilor, care a spus: „Pe această piatră (Stâncă) voi zidi Biserica Mea şi porţie Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.18).

Şobolanii lumeşti, urâciunile lumii, etc., care vor să-i tragă afară pe cei ce sunt acolo, nu pot ajunge la cei aleşi pentru că Dumnezeu este Cel care Îşi sfinţeşte poporul, îl umple cu Duhul Sfânt şi îl aşează acolo sus, făcându-l diferit de ceilalţi oameni.

După ce şi-a adunat toate crenguţele… O, vulturii sunt adevăraţi arhitecţi! Ar trebui să vedeţi un vultur care-şi construieşte cuibul. El apucă vârfurile crengilor şi le îndeasă unde sunt găuri. După ce face aceasta,  aduce ierburi lungi şi ciulini, pe care îi împleteşte în cuib, astfel încât să nu se mişte nici o crenguţă. Apoi aduce blană de iepure, dacă a ucis iepuri, sau blană de miel, dacă a ucis miei, şi le aşează în cuib ca să fie călduros şi moale.

Aşa face şi Dumnezeu pentru poporul Său. Amintiţi-vă când aţi venit prima dată la Dumnezeul cel viu! Eu îmi amintesc seara în care L-am primit pe Hristos ca Mântuitorul meu personal. Mă simţeam atât de bine încât mi se părea că plutesc în aer.      M-am întors la Domnul într-o mină veche de cărbune. Când am intrat acolo nu ştiam nimic despre „a striga” sau „a-L lăuda pe Domnul.” Dar când am fost atins de harul Lui, nu m-a mai interesat nimic altceva decât El. Am luat o carte de cântări şi am început să mă uit prin ea, apoi am început să citesc în Biblie.

Când m-am întors acasă, mama m-a întrebat: „De ce eşti atât de neliniştit?”

„N-am nimic, mamă,” i-am răspuns eu, după care m-am dus în spatele casei, m-am urcat pe o şină şi mă gândeam că mă simt atât de bine încât aş putea zbura spre cer. Apoi am început să sar în sus cât puteam de tare şi să strig din toate puterile. O, mă simţeam atât de bine!

Fraţilor, când eşti născut în casa  Dumnezeului celui viu, ai o senzaţie deosebit de plăcută, pentru că El îţi dă acest simţământ. Domnul pregăteşte un loc plăcut în care să se nască puii Săi de Vultur, iar eu sunt nespus de bucuros pentru că sunt unul dintre ei.

Astfel, când se nasc micuţii, mai bine zis când ies din ouă, patul lor este cald şi moale, aşa că totul în jurul lor este plăcut şi bun.

Apoi, când încep să le crească penele, vulturul ştie sigur că ei nu vor fi nişte păsări care să umble pe jos. Voi ştiţi că şi cu Dumnezeu este la fel. El nu vrea ca noi să umblăm pe jos, legaţi de lume.

Atunci vulturul ia o decizie: să nu-şi lase puii să devină ca găinile.

Sunt fericit pentru că şi Dumnezeu face acelaşi lucru: El nu vrea să fiţi găini, nici să răşchiaţi în gunoi, ci vrea să fiţi vulturi.

Vulturul îşi îngrijeşte puii până consideră că le-au crescut destule pene. Atunci intră în cuib, aruncă blana de iepure sau de miel, şi astfel micuţii vulturaşi se trezesc că stau pe nişte beţe şi ghimpi. De ce face vulturul aceasta? Pentru că nu vrea ca puii lui să se adapteze la viaţa din cuib.

Acelaşi lucru îl face şi Dumnezeu cu Biserica SA. Da, El aruncă asupra ei încercări şi necazuri, pentru că Cuvântul Său spune: „Căci Dumnezeu pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei 12.6).

De ce? Pentru că nu vrea să te adaptezi vieţii din lumea aceasta. Poate te aruncă pe patul suferinţei sau vei avea probleme cu inima. Ce este aceasta? Te pune pe ghimpi.

Peste tot în jur sunt numai ghimpi, aşa că micuţul vultur nu mai poate suporta. Uneori, el se umple de răni, deoarece de câte ori vrea să se aşeze este înţepat de vreun ghimpe.

Fiecare dintre voi, care a trecut prin experienţa naşterii ca vultur al lui IaHVeH, ştie despre ce vorbesc, ghimpii fiind încercările şi ispitele prin care suntem trecuţi.

Fiţi atenţi! Dumnezeul cel Atotputernic L-a luat pe Fiul Său şi L-a dus în pustie, după care i-a dat mână liberă diavolului ca să-L încerce. Desigur.

Astfel, fiecare fiu care vine la Dumnezeu este încercat şi pedepsit de El.  Cum? Prin probleme şi necazuri – faliment. Totul merge rău, nu-ţi mai ies socotelile, prietenii te părăsesc, etc. vedeţi? Un ghimpe aici, un ghimpe dincolo, dar ţine minte: Dumnezeu te încearcă pentru că îţi pregăteşte ceva.

Îmi amintesc că într-o zi tata a venit şi mi-a zis: „Împachetează-ţi lucrurile şi cară-te de aici cu religia ta cu tot!” Şi aşa am făcut, dar niciodată nu mi-a părut rău pentru aceasta.

Bătrânul vultur îşi vede puii plini de răni – poate aşa sunteţi şi unii dintre voi în seara aceasta: suferinzi – înţepaţi de o mulţime de ghimpi – şi alergând încoace şi încolo prin cuib. Atunci vine mama şi începe să strige la ei, adunându-i pe toţi într-un loc, cu o singură inimă. Vedeţi, ea vrea să-i înveţe limbajul vulturilor.

Acelaşi lucru Îl vrea şi Dumnezeu: să-I învăţăm limbajul.

Apoi vulturul se pregăteşte să-i ia la primul zbor. Pentru aceasta se aşează pe cuib şi strigă la ei până învaţă limba şi îi răspund. Îmi place aceasta. După aceea, când puii sunt strânşi toţi la un loc, îşi desface aripile. Văzând-o, puii privesc în sus şi spun: „Mamă, nu ştiam că eşti atât de mare.”

Aţi ajuns vreodată în situaţia ca doctorul să vă spună că nu mai aveţi mult de trăit şi să vă gândiţi că totul este dus? Dar chiar atunci s-a întâmplat ceva: aţi văzut desfăşurându-se înaintea voastră Vechiul şi Noul Testament, astfel încât aţi putut spune: „Câte de mare eşti! O, cât de mare eşti!”

Tu n-ai ştiut niciodată cât de mare este El, până nu ţi-ai ridicat ochii bolnavi şi L-ai privit pe IaHVeH Vulturul stând acolo şi spunând: „Eu sunt Acelaşi ieri, azi şi în veci.” O, ce mare eşti, IaHVeH Vulturul!”

 Vedeţi? Atunci puii încep să înveţe şi s-o privească mai atent pe mama lor.

Aţi privit vreodată stelele? V-aţi întrebat cum este posibil ca fiecare să stea la locul ei? V-aţi gândit vreodată cine controlează această planetă şi cum stă ea pe orbită? V-aţi gândit cum este posibil ca ştiinţa să spună cu douăzeci de ani înainte când va avea loc o eclipsa de soare sau de lună?

„O, cât eşti de mare! Cât eşti de mare!”

El controlează soarele; El controlează apa; El controlează totul, pentru că este marele Dumnezeu, iar noi ne ridicăm ochii şi privim spre El ca să-I vedem măreţia.

Aceasta vrea să facă El când desfăşoară înaintea noastră Vechiul şi Noul Testament – parcă ne spune: „Uitaţi-vă la Mine cât sunt de mare!”

Şi mama vultur bate din aripi în sus şi-n jos. Eu am urmărit adesea această scenă cu binoclul. Micuţii vulturi privesc aripile ei imense şi şuşotesc: „O, mama noastră este o pasăre extraordinară!”

La fel se întâmplă cu un om care L-a primit pe Hristos ca Mântuitorul Său personal, după care priveşte în sus ca să vadă cât de mare este Dumnezeu.

Vulturul hotărăşte că puii lui au destule pene ca să zboare.  Totuşi, este posibil ca ele să nu fie încă prinse bine, aşa că dacă i-ar pune să zboare aşa,    şi-ar rupe gâtul. Acesta este motivul pentru care îi adună pe toţi într-un loc, vorbindu-le în limba lor. Apoi se ridică deasupra lor şi începe să bată din aripi. De ce face aceasta? Ca să-i înveţe. Ei s-au născut la adăpost în crăpătura stâncii, iar aripile mamei lor produc un vânt puternic.

Acum priviţi. În Vechiul şi în Noul Testament, Îl vedem pe acelaşi Dumnezeu din totdeauna. El este Dumnezeul lui Avraam; El este Dumnezeul lui Moise; El este Dumnezeul lui Iacov; El este Dumnezeul apostolilor; El este Dumnezeu sus pe acoperiş şi jos în pivniţă; El este Dumnezeu pentru totdeauna. Da, El stă acolo, în acel vânt puternic, acelaşi Dumnezeu care l-a condus pe Moise prin pustie şi i-a scos pe cei trei tineri evrei din cuptorul încins. Acelaşi Dumnezeu trimite acum putere din aripile Sale, pentru a sufla fiecare pană slabă de pe tine. Ştiţi de ce nu poate să îşi ia zborul biserica de azi? Pentru că are prea multe pene slabe, prea multe lucruri lumeşti; aşa că, dacă ar sufla toate penele slabe de pe voi, aţi rămâne fără nici o pană, goi.

Bătrânul Vultur stă acolo şi-i curăţă, iar ei Îi vorbesc în limba Lui.

El le descoperă înainte Vechiul şi Noul Testament şi le arată că este Acelaşi Dumnezeu. Desigur! Aceeaşi putere, acelaşi IaHVeH, care se poartă la fel cu fiecare din copiii Lui.

Vulturul nu se schimbă; el dă întotdeauna aceleaşi învăţături puilor săi. Astfel, le spune: „Copii, n-aţi mai fost niciodată într-un asemenea zbor, dar nu mă tem să vă iau cu mine pentru că sunteţi vulturi. Săriţi pe aripile mele!” Apoi se întoarce şi întinde aripile imense. Micuţii vulturi sar repede pe aripile mari şi fiecare se prinde bine cu ciocul de penele mamei şi se ţin cât pot de bine cu picioruşele pe aripile ei.

Iată cum vii la Hristos: ţinându-te de cruce cu duhul, trupul şi sufletul tău. În felul acesta eşti gata să-ţi iei zborul ţinându-te de fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu.

Astfel, ştii că dacă Dumnezeu este Vindecător în Vechiul Testament, este Acelaşi Vindecător şi în Noul Testament, deci şi astăzi. Prinde-te bine de El, cu duh, suflet şi trup şi fii gata pentru zbor. Nădejdea mea este că şi în seara aceasta se va întâmpla acest lucru. Ţine-te bine, pentru că penele tale sunt rezistente.

Fiecare pui de vultur este fericit atunci, pentru că ştie că e vultur; că a fost născut să fie vultur. El vede că este la fel ca mama lui.

Deci puii se prind bine cu ciocurile: „În ordine, mămico! Să mergem!”

Atunci vulturul merge pe marginea cuibului, se ridică în aer, apoi pluteşte cu puii prinşi de aripi, înălţându-se tot mai sus, tot mai sus, până nu se mai zăreşte.

Prin binoclu am putut să-i văd doar ca nişte puncte. Ştiţi ce face vulturul când ajunge cu puii sus, sus? Îşi scutură aripile până când îi dă jos pe toţi, deoarece sunt vulturi, şi ca urmare pot să se descurce. Dacă ar fi găini, ar muri, dar pentru că sunt vulturi sunt făcuţi pentru aceasta.

După ce te-ai rugat şi ţi-ai rostit rugăciunea credinţei, după ce L-ai primit pe Hristos ca Vindecător personal, nu mai are nici o importanţă ce spun oamenii; dacă eşti un vultur, te ţii numai de făgăduinţele lui Dumnezeu. Atunci nu mai are importanţă ce se petrece în jurul tău: pot sta lângă tine cincizeci de doctori şi toţi să-ţi spună că vei muri – tu nu-i vei crede, pentru că eşti vultur şi cunoşti făgăduinţa Lui.

După ce se scutură de pui, vulturul le spune: „Gata, copii, descurcaţi-vă acum! Nu aţi mai zburat niciodată până acum şi nu aveţi experienţă de seminar, dar nici nu aveţi nevoie de ea! Daţi doar din aripi şi totul va fi bine!” Îmi place aceasta.

„Daţi din aripi şi va fi bine!” Ei nu se tem pentru că sunt vulturi şi nu se sperie de fanatism. De ce? Pentru că bătrânul vultur, mama lor, zboară tot timpul în jurul lor, urmărindu-i. Totul este bine pentru că ei se încred în protecţia mamei lor şi în puterea ei. Dacă vreunul îşi pierde echilibrul şi iese din rândul celorlalţi, ea îl ia imediat pe aripile ei puternice şi îl duce înapoi. Amin.

Aşa este. Nu vă faceţi griji şi nu vă speriaţi de fanatism, pentru că în inima voastră există Ceva care vă încurajează tot timpul şi vă spune: „Dumnezeu este întotdeauna aici! Nu vă voi părăsi şi nu vă voi lăsa orfani!” Da, El vă va aduce înapoi în puterea şi îndurarea lui Dumnezeu, pentru că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci; pentru că cele două aripi ale Sale sunt pline de putere şi de îndurare.

Apoi, mama vultur se îndepărtează puţin de pui, urmărindu-i tot timpul cu atenţie. Dacă vreunul dintre ei greşeşte, dacă nu zboară bine, ea se duce sub el, îl ia pe aripi şi îl duce înapoi lângă ceilalţi. O, ei sunt atât de sus, iar ea zboară atât de repede ca să-i prindă pe cei care o iau greşit, încât nu se poate întâmpla nimic. Ea poate zbura de o sută de ori mai repede decât poate să cadă puiul. Îl ia pe umeri şi-l duce înapoi lângă ceilalţi.

Noi n-ar trebui să-l judecăm niciodată pe un frate care greşeşte. Amintiţi-vă că mama îl va ridica din nou. Aşa este. Dacă este vultur, el va trebui să se întoarcă între ceilalţi, pentru că ea îl va aduce negreşit între fraţii lui.

Fiecare trebuie să aibă grijă de aripile lui. Când se află în aer şi dau din aripioarele mici, puii de vultur au o trezire. Unde? Acolo unde nu sunt nici şobolani, nici şopârle, nici broaşte şi nici alte animale care le-ar putea face rău.

O, îmi place să mă ridic deasupra umbrelor! Doresc ca Domnul să mă aşeze sus, deasupra umbrelor, acolo unde locuieşte Fiul lui Dumnezeu, în Împărăţia Sa plină de slavă. Acolo aş vrea să mă ducă Dumnezeu. Să mă scoată din toate aceste griji lumeşti şi să mă ridice deasupra umbrelor, în cerul albastru; să ştiu că ochiul lui Dumnezeu mă veghează.

Găina nu ştie nimic despre toate acestea.  Ea nu ştie ce să facă. O, pot să mi-i imaginez pe aceşti tineri vulturi cum zboară acolo sus, iar jos, un grup de găinuşe care scormonesc într-o grămadă de gunoi, privesc în sus şi zic (fratele Branham le imită): „Ce fanatici!”

Vedeţi? Găina nu ştie ce fac vulturii acolo sus. Ea nu poate ajunge atât de sus, pentru că nu-şi poate ridica picioarele ca să zboare de pe pământ.

La fel este şi cu oamenii. Uneori sunt atât de lumeşti încât se încred în cuvântul omului, în loc să se încreadă în cuvântul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a spus aşa şi aceasta este totul; iar vulturii Îl cred. Pe mine nu mă interesează ce fac găinile, dar ştiu că vulturii cred fiecare Cuvânt despre care Dumnezeu a spus că este Adevărul. Ei se încred numai în El. Astfel, dacă Domnul a spus că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”,  ei răspund: „Amin!”

Dacă Isus a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi”, ei răspund: „Amin!” pentru că cred.

Vedeţi? Prin aceasta, ei sunt încercaţi de Dumnezeu.

Odată, am auzit o poveste despre un fermier care voia să pună o cloşcă.

Cred că toţi cei prezenţi ştiu ce înseamnă aceasta. Şi fermierul acela avea un ou lipsă, aşa că a pus sub găină un ou de vultur.

Cam acesta este raportul: unul într-un grup. Astfel, când puiul acela a ieşit din ou, era un străin printre ceilalţi.

Aşa se întâmplă şi atunci când se naşte un vultur aici pe pământ.

O, micuţul vultur nu ştia ce să facă, pentru că nu înţelegea limba fraţilor săi. Cloşca umbla pe afară, scormonea prin gunoaie şi bombănea tot timpul: „Cloc, cloc, cloc! Zilele minunilor au trecut! Nu mai există vindecare divină. Toate flecăriile acestea despre Duhul Sfânt sunt doar fanatism!”

Dar puiul de vultur nu putea înţelege aceasta. Privind în jur, el se  întreba adesea: „Oare de ce mă aflu aici? De ce nu trebuie să privesc în sus? De ce acest lucru a fost valabil numai pentru alte timpuri?”

Nu putea înţelege acele cuvinte pentru că lui îi plăcea să privească în sus. De ce îi plăcea să privească spre cer? Acolo era casa lui, pentru că era vultur. Da, casa lui nu era pe pământ.

Aţi văzut vreodată un asemenea pui de vultur? Eu am fost unul dintre ei.

Şi vedeţi? Primul lucru pe care l-a auzit în curtea găinilor şi nu l-a înţeles , a fost cloncănitul găinii. Nu putea înţelege nici hrana pe care o mânca găina şi puii ei. Întotdeauna când vedea ce mănâncă ei, i se întorcea stomacul pe dos.

Aşa se întâmplă şi cu un creştin adevărat dintr-o biserică formală. Când vede hrana celor de acolo: jocuri de noroc, jocuri de cărţi, dineuri în cinstea predicatorului şi multe altele care nu vin de la Dumnezeu, i se face rău.

Şi iată că într-o zi, pe când alerga singur prin curte şi privea în jur, puiul de vultur a rămas uluit. Ceilalţi pui ciuguleau pe jos, dar de sus, din ceruri, a apărut mama vultur, care venea după el să-l ia de acolo.

 Sunt atât de fericit pentru că într-o zi El m-a găsit şi pe mine. Nu eu L-am găsit pe El, ci El m-a găsit pe mine. Eu am ştiut tot timpul că undeva este ceva. Da, atunci când toţi îmi spuneau că vedeniile sunt de la Diavolul şi că vindecarea divină este de fapt autosugestie, în inima mea era Ceva, Ceva care-mi spunea că ei nu au dreptate, că se înşeală.

Mama vultur zbura deasupra, căutându-şi puiul pierdut. Şi deodată l-a văzut şi a început să-l strige, iar puiul şi-a dat seama că îi înţelege graiul.

Vulturul a strigat: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” La care micuţul a răspuns imediat: „Cred şi eu aceasta!”

Apoi vulturul a făcut încă un ocol şi a strigat din nou: „Tu nu eşti o găină, eşti puiul meu!”

Îmi pace atât de mult aceasta! Aleluia!

„Tu nu eşti dintre găini; eşti puiul meu.”

Mama vultur s-a uitat bine la el şi şi-a zis: „Am să-l încerc ca să fiu sigură că nu mă înşel.”

Vedeţi? Dumnezeu îşi încearcă de fiecare dată copiii prin Cuvânt.

Astfel, mama vultur a strigat din nou:

„Dacă eşti vultur şi ai credinţă…”

„Mămico”, a răspuns puiul, „ce să fac ca să ies de aici?”

„Nu trebuie decât să sari şi să baţi din aripi, pentru că ele te vor ridica.”

Da, sari, aleargă la altar şi foloseşte fărâma de credinţă pe care o ai, pentru că atunci vei vedea ce se va întâmpla. Dacă eşti bolnav, pe moarte chiar, aleargă la Calvar. Foloseşte-ţi credinţa şi atunci vei vedea ce se va întâmpla.

Şi puiul a sărit pentru că era vultur. Dacă ar fi fost găină, ar fi spus:

„N-ai să mă vezi niciodată cocoţat acolo cu grupul acela la holly-rollers! N-ai să mă vezi cu fanaticul acela, nici în fanatismul de acolo! Nu, nu!” Dar el era vultur, de aceea păzea Cuvântul.

Când Biblia spune ceva, orice creştin adevărat răspunde: „Amin!” pentru că Duhul Sfânt l-a născut în Acela care a scris Cuvântul.

Deci micul vultur a început să-şi agite aripile şi a sărit cât a putut de sus. Nu îl interesa faptul că puii de găină îl vor numi „holly-roller”. El se supunea Cuvântului care-i fusese spus. Când a sărit şi şi-a ridicat picioarele de pe pământ, puiul de vultur a avut o senzaţie foarte plăcută. Apoi a aterizat lângă gard, în mijlocul organizaţiei penticostale care îşi îngrădeşte găinile şi le spune: „Să nu aveţi nici o legătură cu grupul acela!”

Vedeţi? Exact aşa se întâmplă şi astăzi.

Dar mama puiului de vultur a venit din nou şi a zis: „Fiul meu, va trebui să sari şi mai sus, pentru că altfel nu vei ajunge niciodată la mine!”

Aşa este, frate. Tu trebuie să sari în braţele lui Dumnezeu, trebuie să-ţi desprinzi picioarele de pe pământ; să treci peste barierele denominaţionale, să te prinzi de fiecare bărbat şi femeie care-L cunoaşte pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi să mergi înainte. Dărâmă barierele! Dărâmă îngrăditurile, pentru că vulturii nu vor zbura dacă sunt îngrădiţi.

Vedeţi? Ea l-a găsit şi, o, a fost minunat atunci când a zburat pentru prima dată, fiindcă era un vultur.

Fără îndoială, toţi vulturii care sunt în seara aceasta aici, doresc să zboare pentru că nu au făcut-o încă niciodată. Poate că cei mai mulţi nici nu ştiu ce înseamnă să fii umplut cu Duhul Sfânt; poate nici nu ştiu ce înseamnă să-ţi sune în inimă clopoţeii bucuriei lui Dumnezeu; poate aţi vrea să vedeţi puterea lui Dumnezeu lucrând astfel încât orbul care stă în seara aceasta aici, să îşi capete vederea. Poate vreţi să vedeţi Îngerul lui Dumnezeu făgăduit în Biblie, şi despre care v-am vorbit săptămâna trecută când     v-am arătat că El va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut în zilele Sodomei.

Da, aceasta se va repeta chiar înainte de venirea Domnului Isus.

Noi am discutat despre Bărbatul care l-a vizitat pe Avraam – Biserica aleasă. Dar acolo erau încă doi trimişi (îngeri), adică un Billy Graham modern, sau un Jack Schuller, care au mers în Sodoma ca să-i cheme afară pe cei căldicei şi i-au lovit pe oameni cu orbire prin predicarea Evangheliei.

Dar la cei aleşi, la Avraam şi la ai săi, a venit un înger.

Uitaţi-vă numai ce a făcut El acolo.

El l-a întrebat pe Avraam: „Unde este nevastă-ta, Sara?” V-aţi întrebat vreodată de unde ştia El că Avraam era căsătorit? De unde ştia cum o cheamă?

Şi Avraam i-a răspuns: „Este în cortul aflat la spatele Tău.” Apoi, când Îngerul a început să-i transmită mesajul, Sara a râs în sinea ei, iar El l-a întrebat pe Avraam: „De ce a râs Sara?”

Un vultur va înţelege imediat această paralelă şi va şti că suntem în zilele din urmă.

Domnul Isus a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei şi Gomorei, aşa va fi îi în zilele când se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.30).

Prieteni, poate sunt prea aspru cu voi, deşi nu vreau aceasta, pentru că am o singură dorinţă: să înţelegeţi că cei născuţi din Dumnezeu, din Duhul Lui, cred tot ceea ce spune şi face Dumnezeu.

Astăzi, El vrea să adune un popor care să nu fie legat de nici o organizaţie. Da, El vrea o biserica liberă, răscumpărată, în care toţi să fie în părtăşie prin unitatea Duhului: metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani, penticostali, nazarinei, pelerini sfinţi, etc.

Acesta este motivul pentru care în faţa noastră stă o singură întrebare: Vrem să-L urmăm cu adevărat pe Domnul Isus? Noi ne pregătim să ne luăm zborul şi să nu ne mai întoarcem niciodată. Vom sta în ceruri până va trece necazul cel mare, apoi vom reveni pentru Împărăţia de o mie de ani. Este un zbor lung – este calea spre slavă.

Fraţilor, Vulturul IeHoVaH vine! Îi simţim puterea; Îi vedem umbra; Îl auzim vorbind printre ai Săi, pentru că El a spus: „Oile Mele cunosc glasul Meu; ele nu merg după un străin.” (Ioan 10.5).

Dacă voi, cei care sunteţi aici în seara aceasta, nu aţi trecut încă prin experienţa naşterii ca vultur, fie ca Domnul să vă ajute să-L primiţi acum când ne rugăm cu capetele plecate.

Câţi dintre voi îşi dau seama la încheierea acestui serviciu că nu sunt creştini adevăraţi? Poate aparţii de o biserică, poate eşti trecut în registrul uneia din cele mai mari organizaţii – eu nu am nimic împotrivă la aceasta, dar vă întreb: Aveţi credinţă să vă ridicaţi de pe targă? Aveţi credinţă să primiţi vindecarea atunci când doctorul a făcut tot ce a putut pentru voi şi spune că nu mai este nici o şansă? Puteţi să vă ridicaţi şi să spuneţi: „Doamne, eu cred tot ceea ce ai spus Tu şi sunt gata pentru zbor!”?

Oricine ai fi, bărbat sau femeie, tânăr sau tânără, etc. dacă n-ai avut încă acea experienţă cu Dumnezeu, dacă nu eşti încă sigur că El Îşi respectă Cuvântul, păşeşte înainte şi vei vedea.

Dacă El te ridică în aer, înseamnă că eşti un vultur. Atunci Domnul va veghea asupra ta şi asupra Cuvântului Său ca să-L împlinească cu tine. Dar nu uita: vrea să vadă şi ce faci tu pentru aceasta. Nu te teme însă de nimic, pentru că El te va lua, te va prinde, te va purta sus şi te va duce în Împărăţia Sa.

Dacă nu eşti creştin şi totuşi doreşti să fii amintit în rugăciunea de încheiere, pleacă-ţi capul, ridică mâna şi spune: „Aminteşte-mă şi pe mine în rugăciune, frate Branham.”

Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi pe tine… şi pe tine. În spate, în rândul din mijloc sunt mai mulţi. Câţi sunt acolo?

Priviţi-le mâinile. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Haide, ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Aminteşte-mă şi pe mine!”

Spuneţi: „Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, pentru că eu nu sunt creştin. Aparţin într-adevăr de biserica penticostală sau de „sfinţii pelerini”, sau de baptişti, etc, dar nu sunt un creştin adevărat. Eu merg acolo numai pentru că e o biserică. Ai milă de mine, Doamne. Îmi ridic mâna spre Tine şi Te rog să mă ajuţi.”

S-au ridicat câteva sute de mâini. Mai este cineva care vrea să spună: „Aminteşte-Ţi de mine, Doamne, pentru că Te cred…”

Ce este păcatul? Când un bărbat sau o femeie se îndoieşte de Cuvântul lui Dumnezeu, face păcat, pentru că Cuvântul spune: „Cine nu crede, a şi fost judecat…” (Ioan 3.18).

Credeţi lucrul acesta? Deci ce este păcatul? Necredinţa. Dacă în inima voastră este necredinţă, rugaţi-vă chiar acum ca să fiţi eliberaţi de ea.

Doamne, ne apropiem de încheierea serviciului din seara aceasta, de aceea Îţi mulţumim pentru toate exemplele pe care ni le-ai dat: natura, Cuvântul, viaţa păsărilor, viaţa vulturilor, viaţa copacilor, etc. Îţi mulţumim în mod deosebit pentru Exemplul cel mai mare pe care ni l-ai dat: Viaţa lui Isus Hristos care se reflectă în noi prin Duhul Sfânt.

Când era pe pământ, El a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl, care locuieşte în Mine.” (Ioan 14.10).

Vedeţi? Iar atunci când Andrei l-a adus pe Petru la El, Domnul i-a spus cum îl cheamă şi cine este tatăl lui. Când a auzit acele cuvinte, Petru a înţeles imediat că El era Mesia cel aşteptat.

Când Filip s-a dus la Natanael şi i-a spus că  L-a găsit pe Mesia, acesta nu l-a crezut, dar când s-a apropiat de Isus, iar el i-a spus:

Iată un israelit în care nu este vicleşug”, Natanael L-a întrebat uluit:

Rabi, de unde mă cunoşti?” Şi Isus i-a răspuns:

Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Atunci Natanael a spus fără nici o umbră de îndoială: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.45-49).

Vedeţi? Natanael a înţeles că El era Mesia.

Şi într-o zi, pe când Isus stătea lângă o fântână din Samaria,, s-a apropiat de El o femeie păcătoasă, care avea nume rău în cetate. El a intrat în vorbă cu ea, iar atunci când i-a spus situaţia în care era şi că a avut cinci bărbaţi, femeia I-a răspuns:

Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că va veni Mesia şi că El ne va spune toate lucrurile.” Atunci Domnul i-a spus: „Eu, Cel care-ţi vorbesc, sunt Acela.”

Când a auzit aceasta, femeia şi-a lăsat găleata la fântână şi a alergat în cetate strigând: „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” (Ioan 4.19,25-26, 29).

Noi ştim că El a spus în Ioan 5.19, că nu poate face nimic de la sine, ci „Fiul face numai ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

De asemenea, ştim că El a făgăduit că în timpul sfârşitului, înainte ca harul să treacă la evrei, Domnul va face aceleaşi lucrări care s-au întâmplat în zilele Sodomei, iar noi le putem vedea întorcându-se şi întâmplându-se chiar sub ochii noştri. Vedem cum ziarele, radioul şi televiziunea, vorbesc despre Rusia şi lumea atee, despre comunism şi despre pretenţiile tuturor. Apoi vedem prăbuşirea moralei: oamenii se sinucid, beau, spun tot felul de glume murdare de la Hollywood, etc. Totul s-a stricat, iar noi trebuie să trecem prin toate acestea. Suntem în mijlocul timpului sfârşitului; totul ajunge la capăt.

O, Doamne, Te rugăm să faci ca nici unul din cei care şi-au ridicat mâna în seara aceasta, să nu fie păcătos când se va întâlni cu Tine. Iartă-i chiar acum de toate păcatele lor şi dăruieşte-le Duhul Tău, Doamne, şi viaţă veşnică, pentru că Cuvântul Tău spune:

Adevărat, adevărat, vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Îngăduie aceasta pentru fiecare dintre ei, Doamne.

Fă ca atunci când vom fi pe partea cealaltă, să am bucuria de a le strânge mâinile, iar ei să-mi spună: „Eu L-am primit pe Isus Hristos ca Mântuitor, în seara aceea la Chautauqua.

Umple-i cu Duhul Sfânt pe cei care nu L-au primit încă: bolnavilor dă-le credinţă pentru vindecare şi ajută-ne să ne smerim şi să ne supunem Ţie, astfel încât să poţi veni să Îţi împlineşti făgăduinţa dată în Ioan 14.12:

Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Dăruieşte-ne aceasta, Doamne, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Cred că cei care aţi ridicat mâinile, aţi făcut-o sincer, de aceea, imediat ce voi termina cu rândul de rugăciune, am să mă rog pentru voi în Numele Domnului Isus.

Sunt foarte mulţi bolnavi, de aceea, întâi voi termina rândul de rugăciune. Nu trebuie să veniţi aici, pentru că dacă L-aţi primit cu adevărat când aţi ridicat mâna, El v-a şi primit, pentru că numele voastre sunt scrise în Cartea Vieţii Mielului, încă înainte de întemeierea lumii.

Să nu aveţi odihnă până nu veţi simţi vântul acela care vine de pe aripile Vulturului, ca în ziua de rusalii.

A-L avea pe Dumnezeu nu înseamnă a avea respectul oamenilor.

Eu ştiu că există un grup de fanatici care poartă numele de penticostali, dar vreau să vă spun că ei nu sunt penticostali adevăraţi, ci doar nişte făţarnici. Să ştiţi însă că există un Duh Sfânt adevărat.  De ce să primiţi un înlocuitor atunci când cerurile sunt pline de Cel adevărat?

Înţelegeţi? Nu faceţi aceasta, pentru că atunci Dumnezeu vă va da Duhul Sfânt.

Petru a spus în ziua de rusalii că „făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.39). Aşa este.

După ce se termină serviciul de vindecare, deci rugăciunea pentru bolnavi, aş vrea să veniţi în jurul altarului şi să vă aduceţi mulţumirile înaintea lui Dumnezeu, astfel încât oamenii de aici să vadă că   L-aţi primit pe Isus Hristos ca Mântuitorul vostru personal, deoarece El a spus: „Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu din ceruri.” (Matei 10.32).

Domnul să vă binecuvânteze.

Acum vom chema rândul de rugăciune, dar înainte de a face aceasta, aş vrea să vă mai spun ceva. Este târziu, dar nu prea târziu. De fapt niciodată nu este prea târziu câtă vreme trăim în trupul acesta.

Cred că Petru predica toată noaptea Evanghelia Duhului Sfânt, şi la fel a făcut Pavel.

De altfel, Biblia spune că odată, Pavel şi-a lungit vorbirea până după miezul nopţii şi un tânăr care stătea pe fereastră, a adormit şi astfel a căzut de la al treilea cat şi a murit. Dar Pavel s-a aşezat peste el şi viaţa a venit înapoi. De aceea Îl cred eu pe Dumnezeu.

Dacă printre noi sunt şi străini care n-au mai fost la adunările mele, vreau să ştie că eu nu pretind că aş fi un vindecător divin. Adevărul este că orice om care pretinde că el poate să vindece, este un mincinos (înţelegeţi?) şi nu este trimis de Dumnezeu, deoarece nu există nici o altă vindecare decât vindecarea divină. Da, nu există nici un medicament care să poată vindeca. Eu n-am întâlnit nici măcar un medic care să afirme că ar exista vreunul.

Aţi citit articolul din „Reader’s Digest” intitulat „Miracolul Donny Martin”?

Eu am fost acolo şi i-am auzit spunând:

„Noi nu pretindem că suntem vindecători, ci doar asistăm natura, pentru că există un singur Vindecător şi acesta este Dumnezeu. Noi nu putem crea nici un ţesut, dar putem menţine curat locul respectiv, în timp ce Dumnezeu creează ţesutul.

Aceştia sunt adevăraţii medici.

Înţelegeţi? Medicul poate aşeza un os, dar nu îi poate vindeca, deoarece Dumnezeu este singurul Vindecător.

Cineva mi-a spus: „Ce zici, penicilina ucide virusul gripei?” dar eu l-am întrebat: „Ai avut vreodată casa plină de şobolani? Ai pus otravă? Ai avut găuri prin casă? Otrava va ucide şobolanii, dar nu astupă găurile, este adevărat? Acelaşi lucru îl face şi penicilina: ucide virusul, dar nu vindecă pentru că Dumnezeu este singurul Vindecător.

Psalmul 103.3 spune: „Eu sunt Domnul care vindec bolile tale.” Doctorii îşi iau propriile medicamente şi totuşi mor, aşa că Dumnezeu este singurul Vindecător. Şi El a avut grijă să ne dea vindecarea atunci când a murit Isus pe Calvar.

…El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).

Este adevărat ceea ce spun?

Dar unii spun: „Frate Branham, eu am fost mântuit acum câteva minute.” Nu-i adevărat, frate şi soră. Tu ai fost mântuit acum o mie nouă sute de ani, iar acum cinci minute ai acceptat şi ai intrat în drept. Înţelegeţi? Aşa este.

Voi, tinerii din paturi şi de pe tărgi, voi, care staţi bandajaţi şi neputincioşi, voi care suferiţi cu inima, voi care aveţi atâtea boli. Da, voi toţi aţi fost vindecaţi acum o mie nouă sute de ani, aşa că tot ce vă trebuie este credinţa s-o acceptaţi.

Dacă ai fost păcătos, Dumnezeu n-a coborât acum câteva minute ca să te mântuiască, ci acum ai venit tu la El şi ai primit mântuirea prin credinţă, acceptând ceea ce El a făcut deja pentru tine.

Nimeni nu poate vindeca, pentru că Dumnezeu este singurul Vindecător şi El v-a vindecat deja. Voi trebuie să dovediţi doar că aveţi credinţă în Dumnezeu şi atunci vindecarea este a voastră, vă aparţine, pentru că o primiţi prin credinţă.

În îndurarea SA, Dumnezeu ne trimite Cuvântul Său. Pentru aceasta a pus în biserica Sa diferite slujbe: apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători. El a făcut aceasta pentru desăvârşirea sfinţilor. Şi în fiecare biserică, Domnul a pus nouă daruri duhovniceşti care sunt date de Dumnezeu mai dinainte, pentru că „darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă”. Ştiaţi aceasta? Desigur, Dumnezeu le aşează în biserica Sa. Prorocul Zaharia a spus că va veni o zi când „nu va fi nici zi, nici seară (ci va fi semiîntuneric); dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7).

Aţi citit vreodată aceasta în Scriptură? Desigur.

Ce s-a întâmplat? Din punct de vedere geografic, soarele răsare în est şi apune în vest.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu îndurarea lui Dumnezeu, cu Duhul Sfânt. El s-a revărsat mai întâi peste oamenii din est – acesta este răsăritul Soarelui. Apoi a fost o zi – ziua aceasta care este pe sfârşite -, când este deja semiîntuneric. Astfel, noi am văzut suficientă creştere în Cuvânt ca să fim mântuiţi, să ne alăturăm bisericii şi aşa mai departe.

Dar prorocul mai spune ceva acolo: „..spre seară se va arăta lumina” peste oamenii din vest, exact aşa cum a fost peste cei din est.

Acelaşi soare care se ridică în est, coboară în vest, aşa că noi suntem la sfârşitul perioadei de har acordată neamurilor.

Atunci a venit la oamenii din est, iar acum vine la cei din vest. Da, acelaşi Duh Sfânt care a fost în Omul Isus Hristos şi a făcut minuni, a făgăduit că Se va întoarce la apusul soarelui şi va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost aici cu cei din est.

Fiecare ştie că acesta este adevărul.

Ce a făcut El când a venit în est? Nu a vindecat pe nimeni şi nu a susţinut niciodată că ar fi un Vindecător divin, ci dimpotrivă, a spus: „Nu Eu sunt Cel care face aceste lucrări, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine.” (Ioan 14.10), pentru că „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5.19).

Deci, dacă Isus a înviat din morţi şi Îşi ţine făgăduinţa că va face aceste lucruri, aşa va fi.

Dacă El ar sta în seara aceasta aici, iar tu ai veni la El şi I-ai spune: „Doamne, vindecă-mă Te rog, pentru că sunt bolnav!”, ţi-ar răspunde imediat: „Fiule, Eu am făcut aceasta atunci când am murit pentru tine pe Calvar. Atunci am fost lovit pentru fărădelegile tale şi prin rănile Mele ai fost vindecat.”

El a avut putere să facă semne prin care a dovedit că este Mesia. Şi dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, El va da şi celor din vest acelaşi semn mesianic pe care l-a dat celor din est, deoarece a făgăduit că va face aceasta.

Cum au cunoscut oamenii că El era Mesia?

Andrei l-a dus pe fratele său, Petru, la Isus şi deşi nu-l văzuse niciodată, El i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.”

Astfel, acel pescar fără carte, care nu ştia nici măcar să-şi scrie numele, a devenit conducătorul bisericii pentru că a crezut.

Filip s-a dus repede după Natanael şi i-a zis că L-a găsit pe Mesia. Când a auzit aceasta, Natanael i-a răspuns îndoielnic: „Poate ieşi ceva bun din orăşelul acesta de ţară, numit Nazaret?”

„Vino şi vezi~” i-a răspuns Filip.

Acesta este cel mai bun lucru pe care-l poate face cineva. După aceea, Filip i-a povestit ce-i spusese Isus lui Petru. Probabil discuţia lor suna cam aşa: „Moise ne-a spus că atunci când va veni Mesia, El va fi Dumnezeul Proroc.”

Câţi din voi ştiu că acesta este adevărul?

Domnul Dumnezeul vostru, vă va ridica din mijlocul vostru un proroc ca mine.” (Deuteronom 18.15).

Ştiaţi că în textul acela Moise vorbea despre Mesia, Dumnezeul Proroc?

Probabil, Filip i-a spus lui Natanael: „Omul acesta îndeplineşte această condiţie.”

S-au dus deci acolo unde era Isus, iar când au intrat în adunare,  Isus l-a privit pe Natanael şi i-a spus: „Iată un israelit în care nu este vicleşug!” Când a auzit aceste cuvinte, Natanael L-a întrebat mirat: „Rabi (Învăţătorule), de unde mă cunoşti? M-ai văzut vreodată?”

Şi Isus i-a răspuns: „Te-am văzut când erai sub smochin, înainte să te cheme Filip.”

Atunci Natanael a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.45-49).

Filip făcuse aproximativ 30 de mile (aproximativ 45 Km), 15 zile dus şi 15 zile întors, ca să îl aducă pe Natanael la Isus. Cum fusese posibil ca Isus să-l cunoască?

Priviţi femeia samariteană. De îndată ce Isus i-a spus că trăia în păcat şi i-a dezvăluit lucrurile ascunse ale inimii ei, ea a recunoscut că Cel ce stătea în faţa ei era Mesia.

Vedeţi? Iudeii Îl aşteptau pe Mesia, şi la fel făceau samaritenii. Dar noi, neamurile, stăteam cu ciomagul ascuns la spate şi ne închinam la idoli, pentru că nu Îl aşteptam pe Mesia.  De fapt, la prima Sa venire El nu a venit pentru neamuri, de aceea le-a spus ucenicilor Săi: „Să nu vă duceţi la neamuri, pentru că vremea lor nu a venit încă. Duceţi-vă la oile pierdute ale casei lui Israel.”

Deci samaritenii Îl aşteptau. Şi când S-a întâlnit cu acea femeie la fântână, El i-a zis: „Dă-Mi să beau!”

Uimită, femeia I-a răspuns: „Cum! Noi nu avem nici o legătură unii cu alţii, deci cum este posibil să ceri apă de la mine?”

Dar Isus a continuat să vorbească cu ea, apoi i-a spus care era necazul ei:

Du-te”, i-a zis El, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!”

„Nu am bărbat!” a răspuns femeia.

„Bine ai zis că n-ai bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat.”

„Doamne…”

Vedeţi? Când a făcut aceste lucruri, iudeii au spus că este ghicitor, Beelzebul, dar ce le-a răspuns Domnul? „Vă iert pentru vorbirea aceasta, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt şi dacă veţi vorbi aşa şi împotriva Lui (iată ziua în care trăim noi) nu va mai exista nici o iertare, nici în lumea aceasta, nici în lumea viitoare.”

Câţi ştiu că acesta este adevărul? Deci, dacă nu credeţi ceea ce vedeţi cu ochii voştri, mai bine tăceţi! Nu spuneţi nimic, ci mergeţi mai departe liniştiţi. Înţelegeţi? Şi aceasta pentru că Isus a spus: „Acest lucru nu vă va fi iertat niciodată!”

Ce făcea Isus? Prin Duhul lui Dumnezeu, El deosebea necazurile oamenilor, iar ei Îl numeau „un duh rău!” Vedeţi? Ei huleau prin faptul că Îl numeau „duh rău” chiar pe Duhul lui Dumnezeu.

Şi ce le-a spus Isus? „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” (Matei 16.3). şi: „Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi ziua Mea.”

Ei ştiau că Mesia urma să fie Dumnezeul Proroc, dar nu puteau înţelege cum vine aceasta, deoarece ochii lor erau orbiţi să nu poată înţelege acest lucru. Acesta este motivul pentru care Domnul le-a spus că au ochi, dar nu văd; au urechi, dar nu aud şi nu pot înţelege.

Şi vă spun: acelaşi lucru se petrece şi astăzi printre neamuri.

Aş vrea să ascultaţi cu atenţie ceea ce voi spune în continuare.

Înainte să plece, Domnul a făgăduit că „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă altele şi mai mari decât acestea…” (Ioan 14.12).

Câţi dintre voi cred că Dumnezeu este infinit? Desigur, credeţi aceasta. Înseamnă că dacă El hotărăşte ceva, trebuie să facă acel lucru pentru că altfel greşeşte.

Vedeţi? Eu greşesc tot timpul pentru că sunt om, dar Dumnezeu nu poate greşi, pentru că El nu are limite. El nu poate spune: „Aici am greşit, aşa că voi mai încerca o dată.”

Ceea ce face Dumnezeu este desăvârşit, aşa că dacă El a dat un semn după care urma să fie recunoscut Mesia, înseamnă că toţi cei care au crezut acel lucru, când au văzut semnul, sunt acum în slavă.

Priviţi! El nu poate lăsa neamurile să intre în slavă fără să dovedească întâi, la sfârşitul vremii, că El este Mesia, aşa cum a dovedit şi la sfârşitul vremii de har a evreilor.

Atunci El a făgăduit că „aşa cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” (Luca 17.30).

Şi iată că este exact aşa, prieteni, dar aceasta nu ni se datorează nouă. N-aş vrea să credeţi că încerc să laud pe cineva de la Evanghelia Deplină, pentru că nu este adevărat, ci vreau să spun doar că penele mele au aceeaşi culoare ca penele lor. Dar nici de aceasta nu este vorba acum, deoarece aici este loc pentru toţi. Voi ştiţi că atunci când Iacov a săpat cea de-a treia fântână, a spus: „Este loc pentru toţi!” Da, metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, oricine vrea, poate să vină. Mulţi oameni din biserica baptistă, de unde vin eu, au primit botezul cu Duhul Sfânt. La fel s-a întâmplat cu prezbiterienii, cu mulţi din cei care se trăgeau din familia tatălui meu şi înainte fuseseră catolici: au venit şi au primit Duhul Sfânt. De ce? Pentru că El a fost dat pentru toţi: pentru cine crede şi vrea.

Dacă eşti născut vultur şi priveşti în sus, vezi Ceva ce zboară pe deasupra şi aduce binecuvântările Domnului. Atunci pregăteşte-te, apucă-te de El şi ţine-te bine, căci Acela este Dumnezeu.

Ceasul a sosit. Stâlpul de Foc ni s-a arătat din nou, iar voi puteţi vedea fotografia Lui, una dintre ele aflându-se chiar la Washington D.C., sub drept de autor, iar dacă eu voi muri, dacă nu vă voi mai vedea niciodată, să nu uitaţi că posedaţi cu toţii dovada că mărturia mea este adevărată. Oamenii de ştiinţă ştiu aceasta, şi la fel biserica. Ba mai mult, eu am umblat pretutindeni în lume, aşa că şi lumea ştie că acesta este adevărul, ceea ce înseamnă că totul este pregătit pentru judecată, iar judecata vine într-o singură situaţie: dacă refuzi harul.

Dacă cineva refuză harul, nu-i mai rămâne nimic altceva decât judecata. Aceste ţări au refuzat îndurarea Lui. Billy Graham, Jack Schuller, Oral Roberts şi mulţi alţii, predică Evanghelia peste tot, mulţi dintre ei fiind însoţiţi de semne şi minuni. Sunt daruri de vindecare, de prorocie şi toate celelalte, dar cu toate acestea oamenii le nesocotesc şi merg mai departe în căile lor: beau, joacă jocuri de noroc, râd şi batjocoresc Cuvântul şi slujitorii Domnului, curvesc, etc., într-un cuvânt, trăiesc în păcat, aşa că le-a mai rămas un singur lucru: bomba cu hidrogen. Spre aceasta se îndreaptă ei.

Ţineţi minte că vă spun aceasta în Numele Domnului: judecata este asupra acestui popor, pentru că a refuzat mila lui Dumnezeu pentru ultima dată. Nu mai este nici o nădejde pentru ei. Vor mai fi câţiva oameni care vor veni să primească Duhul Sfânt, dar judecata Americii este la un pas de noi. Notaţi-vă aceste lucruri şi apoi urmăriţi cum se vor desfăşura lucrurile.

Bine. Acum putem să ne rugăm pentru bolnavi. Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, este adevărat? Iar dacă este Acelaşi, înseamnă că şi acum trebuie să procedeze în acelaşi mod şi cu aceeaşi putere, singura diferenţă fiind că trupul Lui se află acum la dreapta lui Dumnezeu. Noi credem cu toţii aceasta.

El stă la dreapta lui Dumnezeu; pe tronul lui Dumnezeu. Acela nu este scaunul Lui de domnie, dar când va reveni, El se va aşeza pe scaunul Său de domnie, ca Fiu al lui David.

Acum, El stă pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu, până când ultimul vrăjmaş va fi făcut aşternut picioarelor Sale. Apoi, într-o zi, El se va întoarce şi va aduce cu Sine sufletele nemuritoare, ca să trăiască în trupuri de slavă împreună cu El, în timpul celor o mie de ani şi apoi pentru totdeauna.

Fiţi atenţi! Noi trăim în timpul sfârşitului, iar judecata este la un pas de noi. În seara aceasta vi se mai oferă încă mila Sa. Este ultima seară în care ne mai întâlnim, iar voi m-aţi invitat să mai vin printre voi. Dacă El va îngădui, o voi face bucuros, deoarece doresc să-i pot ajuta pe lucrătorii dintre voi.

Pe mine nu mă interesează din ce biserică sau denominaţiune veniţi, pentru că nu am nimic împotriva lor, dar sunt împotriva păcatului care se dezvoltă în ele şi a faptului că voi permiteţi aceasta. Şi nu numai atât! Sunt împotriva păcatului din fiecare om; sunt împotriva păcatului din naţiune şi din lumea întreagă. Sunt împotriva păcatului pentru că Dumnezeu este împotriva lui, iar eu trebuie să fiu credincios Cuvântului. Aşa este. Chiar dacă va trebui să rămân singur, eu voi sta tot de partea Lui, deoarece convingerea mea sinceră este că Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul şi afară de El, totul este numai minciună. Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu.

Dumnezeu mi-a făgăduit aceasta. El mi s-a arătat în chip de Înger, iar voi mi-aţi citit cartea referitoare la vizita Lui. Acest Adevăr a fost dovedit, iar voi aţi putut vedea cu toţii că acesta este adevărul.

Acum vom chema rândul de rugăciune. Ne vom ruga pentru bolnavi şi vom vedea ce spune Duhul Sfânt. Desigur, unii dintre cei bolnavi nu posedă numere de rugăciune. Câţi dintre cei bolnavi nu au număr de rugăciune? Ridicaţi mâna. În ordine…

.. Ştiaţi că apostolul Pavel a fost numit nebun? Festus este cel care i-a spus: „Eşti nebun, Pavele!” (Fapte 26.24). Ce înseamnă cuvântul „nebun”? „Dement.”

Da, în timp ce Pavel predica Evanghelia aceasta în faţa lui Agripa, Festus i-a spus: „Eşti nebun, Pavele!”

Şi ce-a răspuns Pavel? „Mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor noştri, iar voi numiţi aceasta nebunie?” Vedeţi?

O, eu sunt fericit pentru că pot să mă alătur mărturiei lui Pavel, deoarece fac acelaşi lucru.

Când era pe pământ, Isus a fost atins odată de o femeie care s-a strecurat prin mulţime. Ea se gândea: „O, dacă mă voi atinge măcar de marginea veşmântului Său, voi fi vindecată.”

Vedeţi? Noi avem Scriptura care ne dovedeşte acest lucru, dar ea nu o avea.

Câţi îşi amintesc întâmplarea aceasta din Biblie? Desigur. Ea îşi zicea: „Eu Îl cred. Cu El este ceva şi eu cred că este sincer. Cred că El e Mesia.”

Astfel, s-a strecurat prin mulţime şi s-a atins de veşmântul Lui, după care s-a retras din nou în mulţime. Toată lumea Îl atingea şi Îl bătea prieteneşte pe umăr, dar cu toate acestea, El S-a întors  (vorbesc pentru cei care nu au numere de rugăciune), S-a oprit, a privit în jur şi a întrebat: „Cine s-a atins de Mine?”

Întrebarea Lui părea atât de absurdă încât chiar şi Petru L-a mustrat. Cu alte cuvinte, cred că   I-a zis: „Cum adică s-a atins cineva de Tine? Toţi cei prezenţi Te îmbulzesc şi Te ating. Ce vrei să spui? Cum crezi că am putea spune cine Te-a atins, doar toţi fac aceasta?’

Dar Isus a răspuns: „Totuşi, de Mine s-a atins cineva, deoarece am simţit cum M-a părăsit puterea.”………………………………………………………………………

… După înviere, El a umblat cu ucenicii timp de patruzeci de zile, după care S-a înălţat la cer.

Apoi, la câtva timp de la înălţare, El s-a întâlnit cu Pavel pe drumul Damascului şi l-a atins. Ce a văzut Pavel când a privit în sus? Un Stâlp de Foc, este adevărat? Şi din acel Stâlp i-a vorbit o Voce care spunea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

Uimit, Pavel  a întrebat: „Cine eşti Tu, Doamne? Pe cine prigonesc?” Şi Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus.”

Acelaşi Dumnezeu care a fost în pustie cu copiii lui Israel; a locuit apoi într-un trup de carne creat de El însuşi, şi nu s-a născut prin pofta cărnii pentru a ne da viaţa, şi care Şi-a vărsat sângele pe Calvar ca să ne sfinţească vieţile, astfel încât să poată veni (acelaşi Dumnezeu, acelaşi Duh) să locuiască în biserica Sa şi să continue lucrarea lui Hristos până la desăvârşire.

Noi am ajuns în ultimele zile. El este aici şi S-a lăsat fotografiat. George J. Lacy, responsabilul FBI pentru documente litigioase, a vorbit în faţa oamenilor din Houston, la Laboratorul Shell şi a spus:

„Eu sunt un critic, aşa că l-am criticat şi pe domnul Branham spunând că este vorba doar de psihologie, dar ochiul mecanic al aparatului de fotografiat nu înregistrează psihologia. Stâlpul de Foc era acolo şi a pătruns prin lentilă.”

Aceasta este declaraţia şefului Departamentului FBI pentru amprente şi documente dubioase.

Fotografia, apărată de legea dreptului de autor, este expusă la Washington, iar în ea se vede singura Fiinţă supranaturală care a fost fotografiată vreodată. Deci acum avem imaginea aceasta, nu-i aşa? Dacă nu mă credeţi, puteţi să vă interesaţi la Studioul Douglas sau unde vreţi, şi veţi vedea cele constatate de George J. Lacy. Dacă veţi citi cartea „Povestea vieţii mele”, veţi găsi numele autorului şi locul unde a fost făcută.

În acea fotografie Îl puteţi vedea, pentru că El vine jos şi face aceleaşi lucrări dovedind că este Acelaşi.

Şi dacă El este acelaşi Hristos şi lucrează printr-un păcătos mântuit, prin îndurarea Lui, înseamnă că va lucra şi prin tine, care eşti tot un păcătos salvat prin îndurarea Lui; şi va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci când era aici ca Fiul lui Dumnezeu, pentru că: „..lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…”  Este adevărat?

Aceasta este Scriptura, prieteni, iar eu n-aş face nimic din toate aceste lucruri dacă n-ar fi spus Cuvântul că este aşa.

Acum faceţi linişte. Au venit toţi cei cincizeci în rândul de rugăciune?

………………………………………………………………………

…Eu nu-l cunosc pe omul acesta, nu l-am văzut niciodată. Este exact ca în timpul Domnului Isus, când Petru a venit la El adus de fratele său Andrei, sau ca atunci când Filip l-a adus pe Natanael.

Dacă Isus Hristos este aici, va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut cu femeia de la fântână şi cu toţi ceilalţi, indiferent ce este în inima ta. Eu nu te cunosc, dar dacă El îmi va descoperi, vei crede că Cel ce face aceasta este Domnul Isus? Vei crede cu adevărat?

Câţi din cei prezenţi în sală vor crede?

Fiţi atenţi! Dacă eu am spus adevărul despre Isus Hristos, El este dator să confirme acest Cuvânt. Da, domnilor. Dacă nu am spus adevărul, El nu va face aceasta, deoarece n-ar putea trece cu vederea nici o greşeală. Voi ştiţi că El nu poate să binecuvânteze o greşeală, dar în schimb este dator să stea în spatele Adevărului şi să-L legitimeze. Şi vă spun: El este viu; El trăieşte cu adevărat. Înţelegeţi?

În ce mă priveşte pe mine, eu sunt un om la fel ca voi, şi va trebui să stau în faţa Lui ca oricare altul.

Dacă eu vin, îmi pun mâinile peste voi şi spun: „Aleluia! Lăudaţi-L pe Domnul şi veţi fi vindecaţi!” este adevărat. Înţelegeţi? Şi aceasta pentru că Biblia spune că „Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa.” (Iacov 5.15). Eu aş face aceasta pentru că cred. Dar ce ziceţi dacă vine aici Duhul lui Dumnezeu şi vă spune ceva care ştiţi bine că este un secret pe care eu nu am de unde să-l ştiu? Numai voi puteţi şti dacă acel lucru este adevărat sau nu. Iar dacă Domnul ştie ce a fost cu voi, cu siguranţă ştie şi ce va fi în viitor, este adevărat?

Acum staţi liniştiţi în închinaţi-vă Domnului, pentru că în câteva minute aş vrea să trec prin sală. Câţi dintre voi promit că vor crede dacă Domnul va lucra?

Eu şi omul acesta nu ne-am întâlnit niciodată. El dovedeşte aceasta prin faptul că a ridicat mâna. De aceea, rugăciunea mea este ca Domnul să răspundă. Tot ce vreau este să răspunzi la ceea ce te voi întreba, deoarece eşti conştient că se întâmplă ceva. Dacă este adevărat, ridică mâna.

Nu ştiu dacă cei prezenţi în sală văd sau nu, dar între mine şi acest bărbat stă aceeaşi Lumină a cărei fotografie aţi văzut-o.

Acum îl văd pe om îndepărtându-se de mine.  Da, el a venit aici pentru un copil. (Aşa este). Este un bebeluş de vreo trei luni, care are o boală de inimă. (Acesta este adevărul).

Nu eşti de aici, ci vii din Anderson, Indiana. Du-te acasă şi îţi vei găsi bebeluşul sănătos, în Numele Domnului Isus Hristos. Crezi? Crede şi nu te îndoi! Crede-L pe Dumnezeu din toată inima ta.

Voi credeţi? În ordine.

Dacă nu-ţi voi spune nimic prin acest dar al deosebirii, vei crede? Atunci du-te şi artrita te va părăsi. Frate Kidd, eu te cunosc, de aceea nu am să încerc să te conving prin darul deosebirii. Am să mă rog pur şi simplu pentru tine.

Bunule Dumnezeu, ştiu că acest frate bătrân predică Cuvântul Tău încă înainte ca eu să mă fi născut. El este un bărbat bun. Eu Te-am văzut cum  l-ai ridicat după acea convorbire telefonică şi după ce ne-am rugat pentru el, întrucât era în spital din cauza unui infarct. Acum iată-l aici, ajuns la vârsta de optzeci de ani. Te rog să îl binecuvântezi, şi la fel pe soţia lui care a lucrat în mina de cărbune pentru ca soţul ei să poată merge în campanii de evanghelizare şi să predice Cuvântul. Tată, Te rog să le lungeşti vieţile şi să le dai putere.

Eu vorbesc cu ei, iar sora plânge şi îmi spune:

„Frate Branham, sunt atât de bătrână şi nu ştiu ce să fac, pentru că avem nevoie de atâtea…” Ajut-o, Doamne. Acopere-i cu binecuvântările Tale, Dumnezeule. Te rog să vindeci boala aceasta care se agravează sub ochii lor. Te rog s-o vindeci şi pe sora noastră, Doamne, şi să îndepărtezi boala de stomac. Fie ca toate bolile să plece de peste ei, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, frate şi soră Kidd. Ce este, soră Kidd? Da, ea a fost vindecată chiar aici pe platformă. Cancerul a părăsit-o. Lăudat să fie Domnul pentru că a făcut aceasta.

Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Ai probleme foarte mari cu nervii, nu-i aşa? Şi stomacul îţi este bolnav.  (Aşa este). Vedeţi? Vrei să te duci să mănânci? Atunci du-te şi mănâncă. Crede din toată inima. Du-te şi mănâncă pentru că Isus Hristos te face bine.

Tu crezi din toată inima? Dacă Isus îmi va spune ce te supără, vei crede cu adevărat? În ordine. Boala pe care o aveai la coloană, te-a părăsit. Poţi merge în drumul tău şi să fii vindecat.

Tu crezi din toată inima? Totul? În ordine. Boala de inimă te părăseşte. Du-te bucuros la treburile tale.

Tu crezi? Ai probleme tot cu spatele. Du-te şi fii fericit. Spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse!”

Dacă nu-ţi voi spune nimic, ci mă voi ruga doar pentru tine, vei crede că Isus Hristos te vindecă? Vrei să vii aici? Prin ungerea Duhului Sfânt şi din însărcinarea lui Isus Hristos îmi pun mâinile peste acest om. Fii vindecat.

………………………………………………………………………

… Chiar acolo în spate este cineva care se roagă pentru un copil care are probleme cu nervii, depresii nervoase. Chiar şi tu ai probleme cu nervii şi te rogi pentru aceasta. Du-te acasă şi primeşte ceea ce doreşti.

Vedeţi? Ce a atins ea? Nu pe mine, ci L-a atins pe Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre…

………………………………………………………………………

…Tu eşti din Lebanon, Ohio. (Aşa este). Crezi din toată inima că sunt prorocul lui Dumnezeu? Crezi că Dumnezeu ştie cine eşti? Dacă El a ştiut cine este Petru, ştie şi cine eşti tu. Este adevărat? În ordine, domnule Alexander. Poţi merge acasă şi să fii sănătos, pentru că Isus Hristos te vindecă. Ai credinţă! Nu te îndoi, ci crede din toată inima ta.

Vreţi să-L slăviţi pe Dumnezeu? Ridicaţi mâinile şi slăviţi-L dacă simţiţi că vreţi să Îi mulţumiţi.

Doamne, Îţi mulţumim pentru bunătatea Ta şi Te rugăm să îngădui ca oamenii să înţeleagă că Tu eşti cu adevărat aici şi faci lucrările pe care ai făgăduit că le vei face.  Îngăduie aceasta, Doamne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Vino, soră. Crede. Doamne Isuse, Te rog s-o vindeci pe femeia aceasta……………………………………………

… Femeia aceea care stă chiar aici şi mă priveşte în timp ce se roagă pentru că are o boală de inimă şi dureri de cap. du-te, căci Isus Hristos te vindecă. Du-te şi fii sănătoasă. Dumnezeu să te binecuvânteze.

… N-aş putea spune cine eşti, dar într-un fel te cunosc, deşi nu ştiu nimic despre tine. Ai venit aici pentru că doreşti să scapi de o excrescenţă, de un neg pe care-l ai la picior, în călcâi. Du-te şi crede, pentru că vei primi ceea ce ceri în Numele Domnului Isus. Crede şi nu te îndoi.

Bine ai venit. Crezi lucrurile acestea? Crezi că ele vin de la Dumnezeu?

Se întâmplă ceva acolo printre voi… Da, voi credeţi, ceea ce este foarte bine, pentru că aceasta este condiţia ca să primiţi ceea ce cereţi.

Eu sunt un străin pentru voi, nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu vă cunoaşte şi pe voi şi pe mine. Dacă El îmi va descoperi care este necazul vostru, veţi crede?

Este la fel ca atunci când Isus s-a aşezat lângă acea fântână. Acolo a venit o femeie samariteană, iar El a vorbit cu ea şi i-a spus tainele ascunse ale inimii.

Când L-a auzit, femeia L-a crezut şi a spus că acela era semnul lui Mesia. Este adevărat?…

…Tu te rogi pentru o fiinţă iubită care este la spital. Este vorba de soţul tău, care are coloana paralizată. (Aşa este). Eşti din Dayton (Aşa este), şi te numeşti  Opal Williams. Întoarce-te acasă şi primeşte ceea ce ai cerut. Ia asta şi pune-o pe el în Numele Domnului Isus Hristos.

…Noi suntem străini. Nu te-am văzut niciodată şi nici tu nu mă cunoşti. Iată un tablou minunat care s-a repetat în zilele Domnului Isus şi care este consemnat în Biblie, în Ioan 4. dacă Biblia este încă vie, lăsaţi-L pe Dumnezeu s-o dovedească. Eu sunt anglo-saxon, iar tu eşti etiopiană, după naştere, culoare, rasă.

Isus era iudeu, iar femeia era samariteană. Ea I-a spus: „Noi nu avem nici o legătură unii cu alţii, deci nu este normal ca Tu, un iudeu, să ceri ceva de la un samaritean.”

Dar imediat, Isus a făcut-o să înţeleagă că Dumnezeu este Dumnezeul tuturor popoarelor, ceea ce înseamnă că ţara în care trăim sau culoarea pielii noastre nu are nici o legătură cu sufletul nostru. Noi putem face transfuzii de sânge de la unul la altul, pentru că toţi suntem creaţia lui Dumnezeu, dar datorită zonei în care trăim, unii avem culoarea pielii albă, alţii galbenă, maronie sau neagră. Acest lucru nu are însă nici o importanţă, pentru că toţi ne tragem dintr-un singur om: Adam, şi suntem creaţi lui Dumnezeu.

Aceasta este deci o scenă biblică desăvârşită. Noi ne vedem pentru prima dată, aşa că vei putea judeca singură dacă ceea ce îţi spun din partea Domnului este adevărat sau nu.

Dacă Dumnezeu îmi va descoperi de ce ai venit aici sau ceva despre care eu nu ştiu nimic, vei crede sincer şi vei proceda la fel ca femeia de la fântână? Vei merge să le spui oamenilor: „Cu adevărat Duhul Sfânt este aici şi face lucrarea lui Isus Hristos, pentru că eu L-am văzut lucrând printre oameni”, aşa cum a alergat femeia de la fântână la oamenii din cetate şi le-a spus: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Mesia?”

Vezi, acesta a foste semnul lui Mesia.

Vor putea toţi oamenii de culoare, şi toţi ceilalţi, să facă la fel ca samariteana? Îl veţi crede din toată inima? Vă spun în faţa Domnului că eu nu am văzut-o pe femeia aceasta niciodată. Ne întâlnim pentru prima dată. Dacă este adevărat, spune aceasta oamenilor.

Acum, dacă Dumnezeu este Dumnezeu, iar Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, Îşi va respecta Cuvântul, pentru că dacă nu Îl respectă, înseamnă nu este Dumnezeu şi că nu a înviat din morţi. Dar dacă a înviat din morţi, a făcut-o pentru toţi, pentru fiecare dintre noi.

Este un tablou biblic desăvârşit. Domnul să îngăduie aceasta. Eu nu ştiu nimic despre tine. Nici măcar nu trebuie să te privesc, dar Domnul Isus a vorbit puţin cu femeia dacă Dumnezeu îmi va spune care este necazul tău, vei crede? Tu ai probleme cu nervii. Aceasta este partea cea mai gravă, dar ai probleme şi cu stomacul. (Aşa este).

Acum crezi? Tu spui: „Frate Branham, poţi ghici aceasta?” Haide să vedem ce spune El despre aceasta.

Oh, mai este ceva: ai un nodul la piciorul stâng. Acum crezi? Te mai gândeşti că am ghicit?

Ea este o persoană cumsecade, cu un duh plăcut, iar Îngerul Domnului stă chiar între mine şi ea. În ziua judecăţii veţi vedea că spun adevărul. Este chiar Îngerul pe care-L puteţi vedea în fotografie şi stă la mai puţin de 60 cm de mine.

Mai ascultă-mă puţin, soră. Ai şi un prieten pentru care ai vrea să ne rugăm pentru că e paralizat. Acum crezi? Du-te, crede din toată inima şi primeşte tot ceea ce ai cerut.

Voi credeţi din toată inima? Domnul să te binecuvânteze, soră. Crezi că artrita de care suferi te-a părăsit? Atunci mulţumeşte-I lui Dumnezeu.

Dacă Domnul îmi va arăta problema ta, vei crede? Eu nu vă citesc gândurile. Dacă îţi spun adevărul, ridică mâna, apoi du-te acasă şi fii vindecat de astmă. Tu nu vei mai tuşi. Dacă este adevărat ce am spus, ridică mâna. Du-te frate, şi Dumnezeu să te binecuvânteze.

Când ne-am rugat pentru femeia de culoare,  a venit o femeie. Da, este chiar acolo jos şi are diabet. Te rugai, nu-i aşa doamnă? Ridică mâna dacă este adevărat, ca să vadă şi ei. Du-te acasă şi fii vindecată, pentru că Isus Hristos te face bine. Amin.

Vedeţi puterea Duhului Sfânt după vindecarea acestei tinere? Noi avem aici şi avem părtăşie. O, când ne adunăm la un loc într-un gând, se întâmplă ceva. Categoric. Dacă veţi înlătura îndoielile şi Îl veţi lăsa pe Duhul Sfânt să lucreze, veţi vedea slava Lui.

Vino, soră. Se pare că Duhul Sfânt începe să lucreze, iar oamenii din sală Îi simt prezenţa.

Duhul Sfânt este aici. Acolo în spate este un bărbat care doreşte botezul cu Duhul Sfânt. Crede din toată inima, domnule, şi Îl vei primi.

Vino, soră. Fii vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Tu ai probleme cu spatele, dar Isus Hristos te vindecă. Du-te şi nu te îndoi.

Vino. Fii vindecat în Numele lui Isus Hristos. Crezi? Vei crede, dacă Dumnezeu îmi va spune care este necazul tău?

Dar tu, domnule, crezi? Cel de pe targă…

Tu ai apărut în faţa acestui om. Eşti păstor şi ai astmă. Pastore Dalton, poţi merge acasă şi să fii sănătos, pentru că Isus Hristos te vindecă.

Tu crezi că Dumnezeu te va vindeca? Crezi că te poate scăpa de cancerul ucigaş pe care-l ai? Primeşte aceasta din toată inima, pentru că altfel vei muri. Nu mai poţi trăi decât dacă te încrezi în Dumnezeu. Dacă crezi că El te va vindeca, ia-ţi lucrurile şi du-te acasă. Fii vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Câţi dintre voi cred că Isus Hristos este aici? Câţi sunteţi credincioşi? Ridicaţi mâna.

Tinere care stai aici pe targă, crezi?

Câţi cred? Câţi vor să creadă?

Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede: …dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşa.” Credeţi aceasta? Atunci puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi rugaţi-vă pentru cel peste care v-aţi pus mâinile.

Acum îl mustru pe Diavolul, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ieşi afară, Satan! Eşti biruit. Lasă-i în pace pe oamenii aceştia pentru că ţi-o cer în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                      – Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content