Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMBUNĂTATEA TA IUBITOARE

28/02/1958, seara - Jeffersonville, IN

Mulţumesc mult, frate Arnold. Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Scumpule Tată, am venit în prezenţa Ta ca să Îţi oferim recunoştinţa noastră, să ne exprimăm, din inimi, adoraţia, pentru că Te adorăm cu adevărat, şi să Te rugăm să ne dai binecuvântările Tale.

Fie ca cei nemântuiţi să vadă starea în care trăiesc astăzi şi să fugă la adăpostul crucii, iar cei care au păşit înaintea Ta, pretinzând că sunt copiii Tăi, să se ruşineze de caracterul şi de viaţa lor vrednică de blamă.

Te rugăm să Îţi aduci aminte de cei bolnavi şi suferinzi, care sunt aici, în prezenţa Ta divină, şi pretutindeni în lume. Vindecă bolnavii, Doamne, şi adu-ne bucuria pe care o aşteptăm.  Adu-Ţi aminte de orice faptă sau durere pe care au suferit-o, de dragul Împărăţiei, cei ce călătoresc de multă vreme pe câmpul Evangheliei. Într-o zi, când se vor împărţi cununile, ei vor primi marea Ta răsplată.

Îmbracă-i mai strâns în armura lui Dumnezeu, ca să poată merge înainte în lupta dintre bine şi rău. Ajută-ne să nu ne mai temem de lucrul acesta, deoarece ştim că Steaua de dimineaţă va străluci deasupra noastră, iar dacă Dumnezeu este cu noi, cine va sta împotriva noastră sau se va atinge de unşii Lui? Aceasta să fie mângâierea fiecărui credincios, Doamne.

Înainte de a deschide paginile sfintei Tale scrieri, pe care noi o numim Biblia, dă-ne bucăţica din Scriptură care să se îngrijească de cauzele pe care le avem. Unge-ne în citirea şi predicarea Cuvântului şi îngăduie ca Duhul Sfânt să intre în Cuvânt, în predicator şi în audienţă, să ne ia sub control ca să uităm de toate celelalte lucruri şi astfel Dumnezeu să fie preamărit şi Numele Lui, slăvit. Tată, dă-ne aceste binecuvântări în timp ce vom aştepta în sfântul şi binecuvântatul Nume al lui Isus. Amin.

În seara aceasta, în timp ce veneam spre adunare am fost tulburat de un accident pe care l-am văzut pe un pod. Eu   l-am aşteptat pe Billy să vină, deoarece mi s-a părut că cei implicaţi în accident erau creştini. Nimeni nu părea rănit serios, iar poliţistul ne-a făcut semn să mergem mai departe. Acesta este motivul pentru care am întârziat puţin.

Dacă vreun frate sau vreo soră au fost victime ale acestui accident, fie ca Dumnezeu să îi elibereze de cel rău.

În seara aceasta aş vrea să deschideţi la Psalmul 63, de unde vom citi primele trei versete:

„Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.

Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfânt ca să-Ţi văd puterea şi slava.

Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.”

(în limba engleză, versetul 3 sună astfel: „Fiindcă bunătatea Ta iubitoare este mai bună decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda.”).

Este un text neobişnuit, iar când îl citesc mă gândesc la ce a simţit profetul când a făcut afirmaţia: „Bunătatea Ta iubitoare este mai bună pentru mine decât viaţa.”

Eu nu pot să mă gândesc la ceva mai bun decât viaţa. Puteţi însuma toate lucrurile pe care le ştiţi, dar nimic nu ar putea lua locul vieţii, fiindcă toate trebuie să aibă un sfârşit în afară de Viaţa veşnică.

David era conştient de prezenţa lui Dumnezeu; ştia cum L-a binecuvântat şi cum L-a văzut în natură în timp ce umbla prin păşuni verzi şi ape liniştite… Marele psalmist, căci el a scris Psalmii, L-a găsit pe Dumnezeu în natură…

Dacă veţi privi în jur, Îl veţi vedea şi voi în natură. O, cât îmi place să Îl privesc pe Dumnezeu! Puteţi să-L vedeţi dacă priviţi prin ochii Lui.

Cu câtva timp în urmă, am mânat nişte vite, sus, în pădurea Arapaho, peste Berthond Pass în Colorado. Mă odihneam în felul acesta după adunări şi obişnuiam să avem o tabără mică împreună cu un prieten de-al meu.

Într-o zi, în timp ce mă aflam sus pe vârful muntelui, am deşeuat calul, iar când mi-am pus binoclul la ochi să văd unde era cireada, am văzut ceva puţin obişnuit.

Am văzut o mamă vultur care îşi lua micuţii din cuib. I-am privit un timp pentru că Dumnezeu îşi aseamănă poporul cu vulturii. Această mamă şi-a luat micuţii pe aripile ei şi i-a dus jos pe păşunea verde, iar după ce i-a lăsat acolo, a zburat sus de tot, pe cel mai înalt pisc pe care l-a putut găsi şi a început să privească în toate părţile pentru a vedea de unde ar putea veni vreun pericol.

Voi aţi auzit vorbindu-se mult despre şoimi. Şoimul nu este ca vulturul. Vulturul are vederea cu 50 % mai bună şi este mult mai rapid. Şoimul nu se poate ţine de el. Dumnezeu şi-a asemănat prorocii cu vulturul care zboară sus, sus de tot, şi văd lucruri care vor veni.

În timp ce stăteam pe burtă, pe acea stâncă, şi priveam vulturul, am observat că a început să-şi mişte capul mare, iar cu ochii străpungea văzduhul. Atunci mi-am zis:

„Da, vulturii aceia micuţi au fost născuţi într-un cuib.”

O, dacă aţi fost vreodată în apropierea unui astfel de cuib să vedeţi ce urât miroase! Este făcut din bucăţi de lemn, beţe şi spini şi este căptuşit cu blană de iepure sau de oaie, dacă găseşte. Dar când e gata să-şi scuture cuibul, mama vultur arunca totul afară, aşa că viaţa micuţilor ei devine cu adevărat mizerabilă.

Uneori şi Dumnezeu procedează la fel când îşi scutură cuibul. Îl face atât de mizerabil încât nu-ţi mai vine să stai acolo. Da, El îşi scutură cuibul.

Apoi am privit ce au făcut micuţii ei după ce i-a lăsat pe păşune. Ei nu mai văzuseră iarbă până atunci. Ea a zburat şi s-a aşezat pe un vârf, de unde putea să îi supravegheze. Nu era foarte sus, dar dacă s-ar fi ivit vreun pericol, cu viteza ei ar fi putut să-i salveze în câteva clipe.

Atunci m-am gândit: „Nu-i de mirare că David L-a văzut pe Dumnezeu în natură.”

Isus a murit ca să ne poată salva, apoi s-a urcat pe piscurile slavei şi stă la dreapta majestăţii lui Dumnezeu supraveghind moştenirea Sa, puii Săi, şi aşa cum spunea poetul: „Ochii Lui ca de vultur, ştiu că mă veghează.”

Astfel, nu ţi se poate întâmpla nici un lucru fără ştirea Lui.

Eu mă gândeam: „Acelor micuţi nici nu le pasă de pericol măcar că nu au destule pene ca să poată zbura.” Ei făceau tumbe şi trăgeau de iarbă având o trezire obişnuită de rusalie, fără griji, deoarece ştiau că mama veghea asupra lor.

Cât de fără griji ar trebui să fie copiii lui Dumnezeu ştiind că El veghează asupra moştenirii Lui.

Văzând aceasta, inima a început să-mi bată cu putere, apoi am scos vechea mea batistă roşie şi mi-am şters o lacrimă.

Puii şi-au văzut mai departe de ale lor, petrecând un timp minunat, dar iată că furtuna era gata să înceapă.

Mai întâi s-a auzit un tunet, apoi norii au acoperit tot cerul. Când vine o furtună dinspre nord, trebuie să te adăposteşti foarte repede, deoarece ploaia vine dintr-o dată peste aceste văi şi peste vârfurile munţilor. Stă ascunsă, apoi porneşte dintr-o dată.

Mama vultur a ţipat o dată şi a venit în grabă, în jos, asemenea unui avion puternic, iar când a atins solul şi-a întins aripile, şi-a luat micuţii între pene şi s-a înălţat pe vârful muntelui cu 60 mile/oră, ducându-şi puii la adăpostul stâncii.

O, dacă vă veţi uita împrejur, Îl veţi vedea pe Dumnezeu peste tot. Isus va veni într-o zi; înainte ca bomba atomică să distrugă lumea, El va veni şi îşi va întinde aripile, iar copiii Lui Îi vor cunoaşte Glasul; vor cunoaşte strigătul care va răsuna când va părăsi piscurile slavei. Da, Biserica va fi luată pe aripile mântuirii Lui. Indiferent cât de mare va fi încercarea, El veghează.

Când am citit cuvintele spuse de David: că „bunătatea Ta iubitoare preţuieşte mai mult decât viaţa”, mi-am zis că trebuie să fie o altă expresie sau sunt două vieţi diferite:

– o viaţă care duce la pierzare şi

– o viaţă care duce în veşnicie.

          Viaţa aceasta, pe care oamenii o consideră adevărata viaţă, a fost pervertită de diavolul. Da, el a pervertit-o, apoi vă face să credeţi că este adevărata viaţă, deşi nu este. El încearcă să vă facă să credeţi că dacă aveţi haine bune, posedaţi o maşină frumoasă şi aveţi taxele plătite la zi, veţi trăi, dar nu este aşa. În felul acesta este înşelată America de astăzi.

          Unii oameni cred că dacă duc o viaţă bună şi se dau în spectacol, trăiesc adevărata viaţă, dar aceasta nu este viaţa, ci este moartea.

          Cu câtva timp în urmă am ţinut o adunare într-un mare oraş canadian, iar seara, după o frumoasă adunare,  m-am întors la hotel. Era un hotel foarte mare, cred că în America nu este altul ca acela. În timp ce urcam cu liftul, am observat o mulţime de sticle de Whisky.

          În după amiaza aceea venise un grup mare de americani şi se cazaseră tot la hotelul acela. Făceau parte dintr-un fel de organizaţie şi aveau o reuniune anuală. Era în jur de 500-600 de americani.

          Când am coborât din lift la toate etajele se auzeau strigăte, ţipete şi muzică de dans. Ei credeau că petrec un timp minunat, dar felul acela de viaţă îi duce în punctul în care vor să se elibereze de viaţa pe care o duc, iar atunci pun mâna pe un pistol şi îşi zboară creierii.

          Înseamnă că David nu vorbea despre felul acela de viaţă. Devine atât de mizerabilă încât oamenii ajung să se arunce de pe poduri sau să bea otravă.

Da, David nu vorbea despre acel fel de viaţă.

Când am coborât din lift am auzit un zgomot care venea de pe coridor. Am privit în partea aceea şi am văzut două americance îmbrăcate pe deasupra cu ce aveau pe dedesubt. Aveau cum 26-28 de ani. Numai felul de gândire american spune că „este distracţie curată”, dar în realitate este păcat murdar, iar Biblia spune că „cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.” (1 Timotei 5.6).

Noi credem că e doar o plăcere nevinovată, dar în realitate este poarta spre iad.

Şi cele doua femei şi-au lăsat probabil soţii să stea acasă cu copiii, în timp ce ele s-au dus la o mică petrecere să se distreze puţin. Amândouă erau bete, cu câte o sticlă de whisky în mână şi îmbrăcate cu haine care se poartă pe dedesubt, iar nişte bărbaţi le trăgeau din camera în cameră. „Curată” distracţie americană.

Ce ziceţi, ce părere are Dumnezeu despre aceasta? Mai mult, poate că unii dintre bărbaţii care trăgeau de acele femei, şi-au lăsat soţiile credincioase să aibă grijă de copii: „Doar puţină distracţie cu şefu’ şi băieţii.”

M-am tras puţin într-o parte, pentru că cele două femei veneau clătinându-se. Erau foarte frumoase. S-au oprit aproape de mine şi şi-au pasat sticla una celeilalte, apoi şi-au ridicat micuţele fustiţe, şi-au azvârlit picioarele în sus şi au strigat: „Upiii! Asta-i viaţă!” N-am putut să mă abţin, aşa că am păşit în faţă şi le-am zis: „Vă înşelaţi, doamnelor, aceasta este moarte!”

S-au întors şi m-au privit în timp ce mă apropiam de ele. Aveam chiar Biblia aceasta în mână şi le-am spus: „

„Sunt un predicator al Evangheliei, şi sunt american ca şi voi. Spuneţi că aceasta este viaţă? Sunteţi înşelate; diavolul v-a înşelat! Acesta este drumul spre iad şi despărţirea veşnică de Dumnezeul cel viu.”

S-au uitat una la cealaltă, şi-au verificat machiajul şi cum le stă părul, apoi s-au dus mai departe.

O, Dumnezeu să aibă milă de această gândire făţarnică şi rătăcită, care se numeşte creştină dar trăieşte în păcat!

Dacă Dumnezeu, care este drept, nu va judeca această naţiune pentru păcatul ei, va trebui să ridice Sodoma şi Gomora şi să Îşi ceară scuze pentru că le-a judecat. Noi stăm înaintea judecăţii.

Nu-i de mirare că rachetele brăzdează cerul şi naţiunile se tem. Suntem la sfârşitul timpului. Dumnezeu a fost îndurător faţă de noi, pentru că Hristos a spus:

Dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.” (Marcu 13.20).

O, ce lucru mizerabil! Diavolul a pervertit aceste lucruri. El vă face să credeţi că trăiţi, când de fapt sunteţi morţi. Dar ce îl face pe om să înseteze? Există un motiv. Ce-i face pe oameni să dorească să bea? Ce îi face pe bărbaţi şi pe femei să fie necinstiţi? Ce îi face pe oameni să meargă la biserică şi cu toate acestea să nu se lase de jocul de cărţi, de fumat şi de celelalte lucruri murdare?

Dumnezeu l-a făcut pe om să înseteze. Da, Dumnezeu v-a creat ca să însetaţi după El, dar diavolul a intervenit şi a pervertit toate lucrurile. El încearcă să vă satisfacă, înlocuind acea sete sfântă şi binecuvântată cu păcatul, dar voi nu aveţi voie să faceţi aceasta! Nu aveţi dreptul să potoliţi acea sete sfântă cu băutură şi bălăcire în păcat! Să nu uitaţi aceasta!

Dumnezeu v-a făcut să însetaţi după El, în neprihănire, dar diavolul a sucit totul. O, sunt o mulţime de lucruri cu care vrea să vă potolească setea!  Acesta-i motivul pentru care nu mai mergeţi miercuri seara la biserică; mai bine staţi în faţa televizorului şi vă uitaţi la murdăria aceea: „Noi o iubim pe Suzy”. Şi mai vreţi să spuneţi că Îl iubiţi pe Dumnezeu? Nu-i de mirare că nu mai putem avea nici o trezire în America.

Vă înregistraţi acele cântece murdare ale lui Elvis Presley şi celelalte gunoaie, ca: „Să ne scuturăm cu toţii!”, dar într-o zi veţi fi scuturaţi cu adevărat!

Voi, femeilor, ascultaţi dimineaţa gunoaiele murdare ale lui Arthur Godfrey încercând să vă satisfaceţi, când ar trebui să aveţi Biblia deschisă undeva la o rugăciune înălţată către Atotputernicul Dumnezeu. Oh, voi nu aveţi dreptul să potoliţi acea sete sfântă cu lucrurile lumii!

Cu câţiva ani în urmă, când am început să merg prin bisericile penticostale, femeile erau îmbrăcate cum se cade să fie îmbrăcate, dar acum nu mai sunt aşa. Care este cauza? Ştiu că nu vă place ceea ce spun, dar acesta este adevărul.

          Eu am crescut în Kentucky. Am fost foarte săraci, aşa că mâncam de trei ori pe zi mazăre neagră cu mămăligă. Îmi aduc aminte că în fiecare sâmbătă seara toţi Branhamii ne adunam la butoiul de cedru şi făceam baia săptămânală. Atunci ne schimbam cămăşile lungi şi luam o porţie de ulei de castor. Nici astăzi nu pot suferi uleiul acesta. Fiind cel mai mare, trebuia să-l iau primul, aşa că mă ţineam de nas şi îi spuneam mamei: „Mamă, mi se face rău numai dacă îi simt mirosul!” Dar ea îmi răspundea: „Billy, dacă nu-ţi face rău, nu îţi face nici bine!”

          Tot aşa este şi cu predicarea Evangheliei: dacă nu îţi tulbură fiinţa interioară, nu îţi poate face nici un bine.

          Femeile penticostale umblă pe stradă cu pantaloni. Nu ştiţi că Biblia spune: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească…oricine face aceasta este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.”? (Deuteronom 22.5).

          Sau vă luaţi pantaloni scurţi şi ieşiţi în curte să tundeţi iarba, tocmai când vin bărbaţii de la lucru. Nu vă daţi seama că faceţi aceasta fiindcă sunteţi posedate de diavolul?

          Ascultaţi-mă femeilor care purtaţi aceste haine murdare şi sexy pe care le cumpăraţi din magazine! Voi puteţi fi oricât de inocente şi credincioase soţilor voştri, căci dacă vă îmbrăcaţi aşa şi mergeţi pe stradă, iar un păcătos se uită după voi, sunteţi vinovate de comiterea adulterului cu acel păcătos, ceea ce înseamnă că la judecată va trebui să daţi socoteală pentru lucrul acesta.

Isus Hristos, Fiul binecuvântat al Dumnezeului celui viu a spus: „…oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28).

Când acel bărbat va fi chemat să dea socoteală pentru curvie, vei şti că tu eşti aceea cu care a curvit.

Poate spui: „Acesta este păcatul lui!”, dar este vina ta pentru că te-ai expus în felul acela înaintea lui.

„Bine, dar nu se găsesc altfel de haine!”

Din câte ştiu, se mai găsesc de vânzare maşini de cusut şi materiale. Ştiu că lucrul acesta este demodat, dar este exact ceea ce îi trebuie lumii de astăzi. Dumnezeu urăşte păcatul, dar îl iubeşte pe păcătos şi aşteaptă să se întoarcă la El.

Tu spui: „Dar cu bărbaţii cum este?”

Acolo sunteţi şi voi. Un bărbat care îi permite soţiei lui să se îmbrace în felul acela şi să fumeze, arată ce fel de bărbat este. Voi trebuie să fiţi capul familiei, dar nu sunteţi. Acesta-i adevărul.

 Diavolul face toate aceste lucruri încercând să potolească acea sete sfântă din inimile voastre. Dacă un om Îl iubeşte pe Dumnezeu, nu poate să îl iubească şi pe Mamona în acelaşi timp, pentru că este scris: „…Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” (1 Ioan 2.15).

Acum înţelegeţi de ce nu putem avea o trezire?

Poate nu mă veţi mai iubi după ce v-am spus aceste lucruri, dar la bara de judecată veţi şti că v-am spus adevărul.

Ce s-a întâmplat? Un bătrân metodist, fratele Kelly, obişnuia să cânte un cântec care suna aşa:

„Am lăsat jos barierele,

Am lăsat jos barierele,

Am făcut compromis cu păcatul,

Am lăsat jos barierele;

Oile au ieşit,

Dar cum au intrat capre?”

Da, aţi lăsat bariera jos şi aţi făcut compromis cu păcatul. O, Dumnezeu să aibă milă!

Nu m-aş mira deloc dacă aş merge la ţară şi aş vedea un porc mâncând dintr-o grămadă de gunoi. Aceasta este natura lui. Dar cu siguranţă aş fi surprins să văd un miel mâncând împreună cu el. Duhul din voi depune mărturie despre ceea ce sunteţi, căci este scris: „…după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

Penticostalilor, avem nevoie de o curăţire începând de la amvon până la subsol. Acest lucru este valabil şi pentru metodişti, baptişti şi pentru toţi ceilalţi.

Noi toţi avem nevoie de o curăţire a casei cu Focul sfânt al lui Dumnezeu. Avem Focul, dar El este la subsol când ar trebui să fie pe altar şi în fiecare inimă.

Necazul este că am transferat odaia de sus în odaia de muls: să strângem cât mai mulţi bani ca să-l plătim pe predicator. În ce mă priveşte, mai bine mănânc pesmeţi şi beau apa despărţirii pentru că predic Adevărul, decât să mănânc pui fripţi de trei ori pe zi şi să fac compromis cu păcatul. Amin.

Nu încercaţi să potoliţi setea pe care a pus-o Dumnezeu în voi cu ce se mai aude despre scandalul lui Arthur Godfrey sau a altor indivizi cu gura spurcată ca acest impostor… Acesta nu este americanism, ci iad. Acesta este adevărul. Aceste lucruri vin din fundul iadului. Nu-i de mirare că naţiunea aceasta s-a dus; problema este că murdăria a pătruns şi în biserică!

Diavolul a ştiut cum  să-i atragă pe cei care nu merg la film: l-a băgat în casa voastră. Voi ştiţi că acesta este adevărul. Îi lăsaţi pe copii să asculte acele glume murdare şi să vadă acele murdării, în loc să-i învăţaţi voi cum trebuie să se comporte. Nu-i de mirare că avem atâta delicvenţă juvenilă. De fapt avem delicvenţă parentală şi avem delicvenţă domestică. Juniorul este undeva în drumul lui, sora este la rock, mama este la o partidă de cărţi, iar tata joacă poker pe undeva.

În ce priveşte scaunele din biserică, stau goale deoarece Sângele Domnului a dispărut din biserica Dumnezeului celui viu. Vedeţi, dacă Îl iubiţi cu adevărat pe Dumnezeu, nu veţi face aceste lucruri. Acesta este adevărul.

Dar Satana mai face ceva ca să vă potolească setea: vă lasă să mergeţi la biserică, dar apoi ziceţi:

„O, eu aparţin de biserică deci nu sunt obligat să ascult aceste lucruri!”

Da, nu eşti obligat să le asculţi; poţi pleca, dar într-o zi vei sta în faţa judecăţii şi vei fi judecat oricum. Va trebui să dai socoteală pentru toată această joacă de-a mersul la biserică.

Poate zici: „Oh, organizaţia mea este cea mai veche!”  Este posibil, dar aceasta nu înseamnă că eşti în siguranţă.

Ce dureros este să vezi cum Satana a pervertit setea sfântă pe care Dumnezeu a pus-o în inima omului, ca să înseteze după El, şi îl face să spună: „O, eu merg la biserică! Frate Branham nu e treaba ta să-mi spui aceste lucruri!”

Ba este treaba mea! Biblia vorbeşte despre aceste lucruri, iar eu sunt predicator şi am datoria, faţă de Dumnezeu, să vi le spun pentru ca sângele vostru să nu fie pe mâinile mele.

Ce s-a întâmplat cu femeile penticostale şi cu părul lor lung? S-a ars, aşa-i? Biblia spune că părul lung este onoarea şi slava femeii. Nu-i de mirare că nu mai prea avem slavă printre noi, căci aţi tăiat-o jos. Voi ştiţi bine că acesta este adevărul.

Ce s-a întâmplat? Vă uitaţi prea mult la televizor şi vreţi să imitaţi acele staruri care sunt măritate de câte cinci ori şi trăiesc cu 3-4 bărbaţi.

Nu vă este ruşine să potoliţi acea sete sfântă cu gunoaiele luate de la acele prostituate? Ştiaţi că prin aceasta Îl întristaţi pe Duhul Sfânt şi Îl faceţi să plece de la voi? Acesta este adevărul.

Poate ar trebui s-o las mai moale, dar nu o voi face! Aceste lucruri trebuie spuse aşa cum sunt, iar voi trebuie să le ascultaţi, pentru că sunt Adevărul!

O, dacă L-aţi lăsa pe Dumnezeu să vă potolească setea, aţi transforma toată această joacă într-o închinare adevărată, iar Duhul Sfânt va pluti peste sufletul meu şi peste sufletele voastre…

Biserica a intrat în epoca laodiceană, mulţumindu-se să bată tamburina, să cânte la pian, să sară în sus şi-n jos, să strige şi să se poarte tot timpul ca lumea, când dragostea lui Dumnezeu ne îndeamnă să facem ceea ce este corect. Da! Atunci nu este de mirare că nu ajungem nicăieri! Nu-i de mirare că darurile nu pot veni în biserică!

Dumnezeu trebuie să aibă o temelie pe care să pună Biserica Sa; şi trebuie să aibă o Biserică în care să Îşi pună darurile, pentru că nu-şi va pune darurile într-o adunătură ca aceea! Acesta este adevărul.

Toate aceste diferenţe: „Eu sunt prezbiterian!”, „Eu sunt de la Adunarea lui Dumnezeu!” „Eu sunt de la cutare…”, trebuie să dispară! Dacă Îi aparţii lui Hristos, trebuie să iubeşti tot Trupul lui Hristos, fie că eşti metodist, prezbiterian, de la Adunarea lui Dumnezeu, sau de oriunde ai fi.

David a spus: „Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.” (Psalmul 63.1). Acesta este felul în care a văzut prorocul timpul acesta.

Şi tot David a spus în Psalmul 42.1: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!”

Fiind un om al pădurii, David era familiarizat cu natura şi ştia ce înseamnă apa pentru un cerb.

Eu am văzut adesea lucrul acesta când mergeam la vânătoare.

În Africa există un câine sălbatic, iar în America avem lupul, un animal foarte viclean. Când vede un cerb sau o căprioară, el se furişează cât poate de încet, ascunzându-se tot timpul după ceva.

Tot aşa este şi păcatul: „inocent”, ascuns.

Şi când ajunge într-o poziţie favorabilă, lupul sare asupra prăzii. El are doi colţi puternici numiţi „colţi de sânge”, iar locul preferat de unde îşi apucă prada este gâtul, chiar lângă ureche. Îşi înfige colţii adânc, în vena jugulară, apoi îşi mută greutatea înaintea căprioarei. Când face aceasta, sfâşie pur şi simplu gâtul victimei. Ea se prăbuşeşte şi nu mai poate face nimic pentru că sângele îi curge în valuri, dar înainte să moară, zeci de lupi se reped asupra ei şi o sfâşie până la os.

Aşa face şi diavolul. Alege nişte tineri inocenţi şi îi lămureşte să îşi lase perciuni ca ai lui Elvis Presley, părul ţepos pe ceafă şi să îmbrace o jachetă veche. Acesta este gunoiul străzii.

Nu cu mult timp în urmă, un bărbat (Domnul să-l binecuvânteze) a spus: „Alege şcoala aceasta deoarece se merge îmbrăcat ca un gentleman.” Amin.

Când se îmbracă aşa, se poartă aşa.

Unele din voi, fetelor, ieşiţi pe stradă, iar unul din acei „câini sălbatici” fluieră după voi şi vă lăsaţi prinse şi târâte în scandaluri şi purtaţi acele haine murdare în timp ce mamele voastre sunt acasă şi poate se roagă pentru voi.

Da, vă lăsaţi prinse de ceea ce ei numesc „fluieratul lupului”! Vă opriţi, vă întoarceţi cu buzele voastre roşii şi vă uitaţi înapoi fără să vă daţi seama că „lupul din iad” este pe urmele voastre. Este destul să vă întoarceţi o singură dată şi sunteţi gata, căci vă va duce la o petrecere de rock and roll.

Şi pentru că veni vorba de vopseaua de pe faţă, voi femeile penticostale, nu obişnuiaţi s-o folosiţi. Ce vi  s-a întâmplat? Vă întreb doar: Ce s-a întâmplat cu voi? Aţi alergat bine, cine v-a tăiat calea? A slăbit cumva amvonul? Dacă da, puneţi-l deoparte şi alegeţi un păstor care să predice Adevărul; iar dacă biserica voastră vă lasă baltă, alegeţi alta. Desigur.

Nu vreau să vă supăr, surorilor, dar ascultaţi-mă! Tocmai m-am întors din Africa, dintr-un ţinut păgân. Vopsirea feţei vine de la hotentoţii din Africa, de la păgâni. Acesta este un semn al păgânismului şi este osândit de Dumnezeu. El nu priveşte după o faţă frumoasă, ci caută un suflet curat.

Biblia vorbeşte despre o femeie care îşi vopsea faţa: numele ei era Izabela, iar Dumnezeu a făcut-o hrană pentru câini. Deci, cred că vă daţi seama ce reprezintă pentru Dumnezeu o femeie cu faţa vopsită: carne pentru câini. Aşa este. Să nu credeţi că glumesc, căci Dumnezeu a trimis nişte câini s-o mănânce.

Şi câinii iadului ( pe care îi momiţi şi-i faceţi să fluiere după voi) vă mănâncă oasele până când nu mai rămâne decât o curvă de stradă.

Ţineţi minte! Deşi trăieşti curată faţă de soţul tău, vei fi trasă la judecată pentru comiterea adulterului, din pricina felului în care te îmbraci!

Şi voi, fii de Dumnezeu, vă lăsaţi soţiile să se îmbrace în felul acesta? Să vă fie ruşine! Aceasta dovedeşte că nu aveţi multă bărbăţie în voi. Adevărul este că un bărbat nu se măsoară după cât este de lat între umeri, căci acela este o brută, ci se măsoară după caracter.

Eu am văzut bărbaţi de 200 de livre, cu muşchi ca ai unui cal de tracţiune, care nu s-au sfiit să ia copilul din braţele mamei lui, ca s-o necinstească. Acela este o brută!

Bărbatul este măsurat după caracter.

Dumnezeu să ne ajute.

Setea lăuntrică este pentru Dumnezeu, nu pentru lume. Dumnezeu să aibă milă!

Deci, dacă lupul nu o poate apuca pe căprioară de după ureche şi s-o târască undeva (dacă n-o poate face să se machieze şi să se îmbrace imoral), încearcă o altă variantă: încearcă s-o prindă de coaste.

Vedeţi? Dacă nu o poate prinde de gât, de vena jugulară, ceea ce îi provoacă o moarte rapidă (o ţigară, o gură de whisky sau rock), se va arunca asupra ei şi o va apuca de coaste. Aceasta este partea ei de echilibru, ceea ce înseamnă că în felul acesta o poate dezechilibra.

Dar ce se întâmplă dacă micuţa căprioară este rapidă şi îşi vine în fire? Face un salt rapid şi scapă din încleştarea lui doar cu o bucată de carne sfâşiată. La aceasta se referea David. Ea scapă, dar este rănită şi sângerează.

Orice vânător ştie că dacă răneşte o căprioară, aceasta va fugi să caute apă. Eu le-am urmărit de multe ori. Dacă ajunge la un pârâu, căprioara va bea apă, apoi va alerga în susul lui încercând să scape de urmăritori. Dar nu va părăsi cursul apei, deoarece câtă vreme va avea apă, va trăi. Însă dacă nu va găsi apă, căprioara va muri în câteva minute. Acesta este motivul pentru care a spus David: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.”

Gândiţi-vă! Ea trebuie să găsească apă sau va muri. Cu urechile ciulite şi în timp ce inima îi bate cu putere, viaţa iese încet, încet pe nările ei. „O, de-aş găsi apă! Unde este apa?” îşi zice disperată. În urmă se aude urletul haitei şi ea ştie că va muri dacă nu găseşte apă.

Binecuvântat să fie Numele Domnului Dumnezeu. Când Biserica ajunge în punctul în care ori Îl găseşte pe Hristos, ori moare, veţi vedea în ţară o trezire, dar nu înainte de acel timp.

O, ce vrea să facă Dumnezeu cu biserica Sa! El ne-a trimis daruri, ne-a trimis minuni, ne-a trimis treziri şi cu toate acestea noi aţipim încă în lume.

Ieşiţi afară! Separaţi-vă de lume!

Nu demult am fost în India, dar chiar înainte de a ajunge acolo, a fost un cutremur puternic. Acolo nu sunt garduri ca la noi, ci au ziduri de piatră. Şi toate vitele şi oile s-au îndepărtat de acele ziduri cu puţin timp înainte de începerea cutremurului. Păsările care aveau cuiburi printre pietrele zidurilor, le-au părăsit şi au zburat în pădure. Toate au stat acolo până când s-a oprit cutremurul, dar dacă nu ar fi făcut aceasta, ar fi pierit sub dărâmături.

Frate şi soră, daţi-mi voie să vă spun ceva: Dacă Dumnezeu a pus un instinct în acele păsări, ca să se depărteze de pericol, cu siguranţă poate să-i dea şi omului un Ajutor. Pericolul este aproape, aşa că îndepărtaţi-vă de aceste lucruri mari, vechi, formale şi reci ale lumii! Ieşiţi afară, zburaţi în mijlocul salvării lui Dumnezeu, în Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu şi cereţi îndurare, pentru că prăpădenia este aproape!

Când vedeţi desfăşurându-se treziri şi alte lucruri de felul acesta, să nu uitaţi că vine distrugerea.

Isus însuşi a spus că „…în ziua în care Fiul omului va veni din ceruri…” Acum, El Se descoperă Bisericii Sale în îndurare, dar următoarea Sa descoperire va fi la judecata celor care L-au respins.

Sufletul meu tânjeşte după Tine, o, Dumnezeule. Doresc să văd puterea Ta aşa cum am văzut-o în Templul Tău.”

Adevăratul slujitor credincios însetează şi flămânzeşte tot timpul după Dumnezeu, iar la prima mişcare a Duhului, sufletul lui va şi sări să-L apuce. Cei ce sunt însă indiferenţi, Îl văd pe Dumnezeu făcând minunile şi lucrările pe care le-a făcut când a fost pe pământ; văd cum se predică Evanghelia şi totuşi stau, mestecă gumă, îşi fac manichiura şi zic: „Da, cred că este aşa!”

Cum credeţi că veţi putea fugi de osânda mâniei lui Dumnezeu?

Poate zici: „O, eu am vorbit în limbi!” Da, şi Satan face aceasta. Eu nu sunt împotriva vorbirii în limbi, dar ştiu că aşa cum există o vorbire în limbi adevărată, există şi una falsă. Nu-l lăsaţi pe Satana să vă înşele!

Poate cineva spune: „Păi, am strigat şi am dansat în Duhul!” Când am fost în Africa, am văzut vraci care au făcut acelaşi lucru după ce au băut sânge din cranii. Deci, să nu vă gândiţi că dacă săriţi sau strigaţi, Îl aveţi.

Tu Îl ai numai atunci când viaţa ta se potriveşte cu viaţa lui Hristos, pentru că este scris: „Îi veţi cunoaşte după roade.” iar roadele Duhului sunt: „dragostea, bucuria, pacea bunătatea, îndelunga răbdare, blândeţea, mila, nu cearta, luptele, ura şi replicile.”

Vedeţi unde ajungeţi dacă vă purtaţi şi trăiţi ca lumea? Dumnezeu să aibă milă!

Veniţi şi potoliţi-vă setea cu Hristos! O, cât de mult   s-a răcit biserica, dar dacă citim în Biblie, aşa trebuie să fie.

Cu mulţi ani în urmă, jos, în sud, sclavia era legală.  Erau pieţe unde proprietarii vindeau şi cumpărau sclavi, aşa cum facem noi cu maşinile.  Şi într-o zi a venit un proprietar care voia să cumpere câţiva sclavi. Aceşti sclavi erau aduşi din Africa. Ei plângeau pentru că erau departe de casele lor, pe care nu aveau să le mai vadă niciodată. Din cauza aceasta erau supăraţi şi nu munceau, iar stăpânii trebuiau să strige la ei şi chiar să îi biciuiască.

Acest proprietar s-a uitat la sclavi şi a remarcat unul care i s-a părut deosebit.  Era un tânăr care îşi ţinea pieptul drept, capul sus şi nu trebuia să fie biciuit ca să lucreze.

Şi cumpărătorul de sclavi a spus:

„Îl vreau pe acesta.”

„Acesta nu este de vânzare”, a răspuns stăpânul.

„Până acum n-am mai văzut un asemenea sclav: cu o asemenea atitudine şi purtare. L-ai bătut vreodată?”

„Nu, domnule. Este cel mai bun sclav pe care l-am avut vreodată.”

„Este cumva şeful celorlalţi sclavi?”

„Nu, domnule, este sclav ca toţi ceilalţi.”

„Atunci îl hrăneşti mai bine decât pe ceilalţi?”

„Nu, domnule, mănâncă exact ce mănâncă şi restul sclavilor.”

„Atunci ce-l face să fie atât de deosebit de ceilalţi?”

„Şi eu mi-am pus mult timp această întrebare, dar într-o zi am aflat că în ţara lui de baştină el este fiul regelui. Tatăl lui este regele tribului, şi chiar dacă este străin şi departe de casă, tânărul ştie că este fiu de împărat şi se comportă ca atare.”

Dumnezeul cel Atotputernic să aibă milă de noi şi să ne ajute ca deşi suntem străini în această lume întunecată a păcatului, să ne purtăm ca nişte fii şi fiice de Dumnezeu şi nu ca împăraţii lumii. Tatăl nostru este Împăratul, aşa că ce ne pasa nouă de plantaţiile diavolului? Haideţi să ne purtăm ca nişte fii şi fiice de Dumnezeu; să luăm Cuvântul Său şi să spunem pe nume la tot ce este contrar Lui. Haideţi să trăim, să ne îmbrăcăm, să vorbim, să cântăm, să strigăm, să-L  iubim pe Domnul, să ne purtăm în totul ca El şi să credem tot Cuvântul Său, fiindcă suntem fiii şi fiicele adevăratului Împărat al cerurilor, Dumnezeul cel Atotputernic.

„Sufletul meu însetează după Tine ca un pământ uscat şi fără apă.”

Gândiţi-vă la aceasta în timp ce ne vom pleca, pentru un moment, capetele.

Ascultaţi-mă, femei şi bărbaţi creştini! V-aţi comportat aşa cum trebuie să se comporte un creştin, de când aţi venit la Hristos? V-aţi lăsat prinşi de vreo organizaţie mică, zicând: „Eu şi grupul meu credem aşa şi aşa şi nu avem nimic de-a face cu aceasta.”?

          O, fie ca Dumnezeu să vorbească în seara aceasta sufletelor voastre! Ce putem face noi? Va veni ceasul când vă veţi dori lucrul acesta şi nu îl veţi găsi.

Prietene păcătos, care eşti departe de Dumnezeu, realizezi că potoleşti setea pe care ţi-a dat-o El cu plăcerile diavolului? Moise a renunţat să fie Faraonul Egiptului, deoarece a considerat că ocara lui Hristos este o bogăţie mai mare decât toate comorile lumii. O, el a renunţat la tot pentru că L-a văzut pe Cel nevăzut!

Doamnelor, daţi jos acele haine imorale şi puneţi pe voi ceva decent. Lăsaţi-vă părul să crească şi spălaţi-vă feţele. Iar vouă, bărbaţilor, care sunteţi în comitetul diaconilor şi umblaţi cu pachetul de ţigări în buzunar, luaţi din când în când câte o băutură în societate, staţi acasă şi vă uitaţi la televizor, iar duminica vă spălaţi maşina în loc să veniţi la adunare, nu vă este ruşine?

Scumpe Tată ceresc, o, Dumnezeule, nu am vrut să fiu dur, dar ce pot face, Doamne, când sufletul meu strigă? Mă gândesc la diferenţa dintre timpul acesta şi cum a fost cu câţiva ani în urmă când am fost la Chattanooga… ce simţământ! Duhul meu este mâhnit, Doamne, deoarece mai sunt doar două zile de adunare, iar oamenii care s-au adunat sunt atât de puţini… se întâmplă ceva……………………………………..

…când Duhul lui Dumnezeu vine şi Se descoperă, arătându-Şi prezenţa, oamenii stau liniştiţi şi nu sunt mişcaţi deloc de prezenţa Lui…. Lăcomie, egoism, predicatori care se atacă unii pe alţii… o, ce stare!

Ai milă, Dumnezeule! Ce am putea face, Doamne? Bărbaţi şi femei care nu vorbesc unii cu alţii din pricina diferenţelor denominaţionale! Ai milă, Doamne!

Doamne, Te rog să faci ca sufletele lor să îşi amintească zilele de dinainte, să citească Biblia şi să ştie că Dumnezeu este în Templul Lui. Fie ca sufletele lor să tânjească după Tine şi să Îţi vadă din nou puterea în acţiune. Îndură-Te, Tată!

Bărbaţii şi femeile de aici au devenit atât de reci şi indiferenţi, încât cred că sunt bine. Scutură sufletele lor în seara aceasta, Doamne, şi fă-i să simtă din nou mirosul răcoritor al păcii care le poate potoli setea, pentru a-Ţi preda din nou vieţile lor. Scutură-i aşa cum îşi scutură vulturul cuibul şi fă-i să se simtă atât de mizerabili încât să-şi dorească să ridice mâinile spre Tine şi să strige: „Spală-mă, o, Doamne, şi încearcă-mă. Dacă  în mine este ceva fals, îndepărtează-l şi curăţeşte-mă , Dumnezeule, cât mai curge izvorul şi este timp pentru curăţire. Îndură-Te, Doamne!”

În timp ce stăm în rugăciune şi toate capetele sunt plecate, aş vrea să ştiu câţi din voi şi din prietenii păcătoşi ar vrea să ridice mâna către Hristos şi să spună:

„Ai milă, Dumnezeule, căci îmi ridic mâna spre Tine!”

Da, prietene păcătos, ridică mâna şi spune: „Mă las de păcat şi Îl accept pe Hristos. Am terminat cu păcatul pentru totdeauna!”

Ridicaţi mâna şi voi, cei de la balconul din stânga şi cei din dreapta.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Doamne, ai milă de mine, căci îmi văd greşelile. Am încercat toate distracţiile, am făcut de toate, dar nimic nu m-a mulţumit, de aceea vreau să ajung acolo unde Hristos este partea mea de mulţumire, care să mărturisească pentru mine, umplându-mă cu Duhul Sfânt.”

Mai vrea să ridice cineva mâna înainte de a merge mai departe?

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi pe tine, doamnă.

Spuneţi: „Ai milă de mine, Dumnezeule!”

Mai este cineva? Domnul să te binecuvânteze, doamnă.

Aş vrea să îi întreb ceva pe cei care au alunecat şi ştiu că au făcut un lucru rău: Nu vă este ruşine să plecaţi tot aşa? Curând veţi muri. Nu-i aşa că în interiorul vostru este un glas slab care vă spune: „Copile, întoarce-te la Mine! Nu poţi muri în starea aceasta căci vei fi osândit!”

Vrei să ridici mâna şi să spui: „Dumnezeule, îmi ridic mâna spre Tine şi Te rog să ai milă de mine, căci vreau să mă întorc la Tine. Vreau să fiu mulţumit şi să am acel simţământ plăcut pe care l-am avut cândva, şi acea închinare şi părtăşie adevărată, pe care o aveam când îmi plăcea să citesc Biblia, să merg la biserică şi să când cântări vechi. Dăruieşte-mi-le din nou!”

Nu vreţi să ridicaţi mâna?

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Numai un om adevărat poate face aceasta, frate.

Acum, creştinilor, bărbaţi şi femei care aţi încercat să potoliţi acea sete sfântă cu lucrurile lumii, dacă mai aveţi în voi vreo urmă de principiu creştin şi vă simţiţi vinovaţi, nu vreţi să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Dumnezeule, ai milă de mine, căci începând din seara aceasta îmi voi schimba căile.”

Ridicaţi mâna. Aşa. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aşa se face. Amin.

Veniţi, creştinilor! Ridicaţi mâna! Aşa. Pretutindeni sunt ridicate zeci de mâini.

Spuneţi: „Mi-e ruşine de viaţa mea. M-am purtat greşit şi ştiu că sunt greşit. Nu trebuia să mă port aşa.”

Câţi din cei care nu aţi avut Duhul Sfânt, vreţi să vină peste voi şi să vă binecuvânteze? Poate aţi fost sus şi jos, sus şi jos, dar sus aţi fost doar câteva ore, iar a doua zi aţi căzut în pivniţă. Voi nu aţi putut păstra biruinţa şi aţi ajuns numai până la jumătatea drumului.  Dumnezeu nu vrea să fiţi aşa. El vă vrea tot timpul plini de harul şi puterea Sa.

Vreţi să arătaţi aceasta prin ridicarea mâinii şi să spuneţi: „Dumnezeule, priveşte la mâna mea ridicată.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Peste tot… Ridicaţi mâna şi veţi vedea cum vă simţiţi. Dar s-o faceţi din toată inima.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Asta-i bine.

Oh, de asta are nevoie Chattanooga şi restul lumii: de o trezire.

Nu lăsaţi Duhul Sfânt să treacă pe lângă voi, pentru că s-ar putea ca mâine să fie prea târziu. Voi I-aţi întors spatele din pricina certurilor dintre biserici şi a luxului în care trăiţi.

Poporul american vrea să se distreze. Oamenii nu mai doresc Evanghelia, ci vor distracţie. Diavolul le-a dat tot ce a putut şi i-a băgat pe unde a putut, iar acum nu mai însetează după Dumnezeu.

95% din copii din Chattanooga pot să vă spună mai multe despre Davy Crockett decât despre Isus Hristos. 95% din femei pot să vă spună mai multe despre Arthur Godfrey sau Elvis Presley decât despre Isus Hristos. Gândiţi-vă la aceasta.

Grăbiţi-vă, creştinilor, pentru că este un Izvor care curge. Apa este aproape; Viaţa este aproape. Alergaţi spre ea cât puteţi de repede. Beţi până nu mai puteţi, şi Dumnezeu vă va potoli setea.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum mă voi ruga pentru voi.

Doamne Dumnezeule, în urma frânturii de mesaj, din seara aceasta, s-au ridicat mai mult de 150 de mâini care dovedesc că oamenii doresc să Te slujească pe Tine. Mulţi care au alunecat, mulţi care au trăit în păcat, nu mai vor să continue aşa, ci doresc să vină la Izvor. Au fost muşcaţi de câinii iadului, au fost clătinaţi de orice vânt de învăţătură, dar în seara aceasta vor să vină la Hristos, la acea mulţumire pe care le-a dat-o Dumnezeu. Dă-le-o acum, în timp ce aşteptăm intrarea Ta în scenă.

Vino, Doamne! Îngăduie ca această audienţă să ştie că mesajul a fost dat spre folosul lor, din Scriptura curată şi dintr-o inimă care Îl iubeşte pe Dumnezeu şi poporul Său. Ascultă-mă, Doamne, căci Ţi-i încredinţez în Numele lui Isus. Amin.

Fiţi respectuoşi pentru un moment. Să nu fiţi supăraţi pe mine pentru că am fost mai direct în predicare. S-ar putea să nu fiţi de acord cu mine, dar citiţi Biblia. Mesajul vindecării divine este minunat, dar vindecarea divină este dată doar ca să vă ţină atenţia trează.

Dacă aţi fost vindecaţi prin vindecarea divină, vă puteţi îmbolnăvi din nou. Lazăr a fost înviat, dar a murit din nou. Un doctor vă poate vindeca de pneumonie cu ajutorul penicilinei, care omoară germenul din voi, şi astfel mâine să fiţi declaraţi vindecaţi, iar luni să muriţi tot de pneumonie. Sigur că da.

Dar dacă sunteţi mântuiţi, asta-i altceva. Atunci aveţi Viaţa veşnică, căci nu aţi primit sănătate veşnică, ci Viaţă veşnică. 

Prieteni, acceptaţi-L în seara aceasta!

Acum haideţi să fim plini de respect ca să putem şti că Duhul Sfânt este aici şi atunci ne vom ruga pentru bolnavi. Dar înainte de toate vreau să fiţi respectuoşi.

Câţi dintre cei prezenţi nu aveţi numere de rugăciune şi vreţi să fiţi vindecaţi de Dumnezeu? Ridicaţi mâna. În ordine. Fiţi respectuoşi.

Dacă Duhul Sfânt va dovedi că v-am spus adevărul, veţi crede? Când a fost pe pământ, Hristos a putut fi recunoscut că era Mesia prin faptul că i-a spus lui Petru care era numele lui; lui Natanael i-a spus de unde venea şi ce a făcut înainte de a se întâlni cu Filip, iar femeii de la fântână  i-a spus care era păcatul ei. Este adevărat?

Câţi din voi ştiu că acesta este adevărul?

Dar nu Îl veţi găsi nicăieri în Scriptură făcând aceste lucruri şi pentru neamuri. El a spus că timpul lor nu s-a împlinit încă şi că sunt lucruri care urmează să se întâmple; că au o zi de har. Aceasta este acea zi!

Când a făcut aceste lucruri în mijlocul evreilor, ei au spus: „O, este un ghicitor! Un Beelzebul!” Cine a spus aceasta? Marii conducători religioşi, sfinţi şi înnoiţi, iar Isus le-a răspuns: „Voi aveţi de tată pe Diavolul!” apoi a adăugat: „Vă iert pentru că vorbiţi împotriva Mea, a Fiului omului, dar dacă veţi vorbi aşa şi împotriva Duhului Sfânt, nu veţi fi iertaţi nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.”

S-ar putea să nu vă mai văd niciodată. Poate este pentru ultima dată când vin la Chattanooga, deoarece suntem foarte aproape de sfârşit. Dacă în adunarea aceasta se va face o minune, prin darul deosebirii, veţi crede?

Când am fost peste ocean şi s-a întâmplat acest lucru, am văzut cum într-o singură adunare L-au acceptat pe Hristos 30.000 de păgâni. A fost suficientă o singură rugăciune  şi 25.000 de ologi, şchiopi, orbi, etc. au fost vindecaţi pe loc.

În dimineaţa următoare, pe străzile din Durban, Africa de Sud, au trecut şapte camioane încărcate cu cârje şi alte lucruri, iar oamenii care fuseseră vindecaţi mergeau în urma lor cântând: „Crede numai!”

„Oh, dar noi aparţinem de cutare biserică şi ştim mai mult de atât!”

Mergeţi înainte! Da, mergeţi înainte! Biblia lui Dumnezeu este obligată să vă spună Adevărul, iar voi sunteţi legaţi prin ceea ce spuneţi şi faceţi.

Câţi din voi au mai fost la astfel de adunări? Ridicaţi mâna. Bine.

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a făgăduit că lucrările pe care le-a făcut El, le vom face şi noi.

Când femeia i-a atins haina, El S-a întors şi a întrebat: „Cine M-a atins?” El nu ştia cine L-a atins, căci dacă ar fi ştiut nu ar mai fi întrebat. Şi ucenicii L-au certat şi au zis: „Toţi se ating de Tine!” Atunci a privit în jur şi a găsit-o pe femeie, apoi i-a spus ce probleme avea şi a fost vindecată. Câţi din voi ştiu că acesta este adevărul? Sigur că da.

Biblia spune că El este Marele Preot care poate simţi chiar acum neputinţele noastre. Aceasta înseamnă că dacă o parte a Bibliei este adevărată, este adevărată şi cealaltă.

Cine nu are număr de rugăciune? Uitaţi-vă aici şi credeţi! Câţi din voi ştiu că nu-i cunosc şi nu ştiu nimic despre ei, să ridice mâna. În ordine. Credeţi şi nu vă îndoiţi!

Desigur, eu nu spun că El va face ceva, dar cred că ne va da o confirmare a prezenţei Sale. Astfel, mă predau pur şi simplu Duhului Sfânt, iar credinţa voastră Îl atrage pe Hristos, care se foloseşte de vocea mea ca să vă vorbească.

El a spus: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5). Este adevărat? Deci mlădiţele poartă roadele, nu viţa. Viţa trimite viaţa la mlădiţe. Dacă este o viaţă de dovleac, mlădiţele vor face dovlecei; dacă este de pepene, vor rodi pepeni. Dacă este Hristos, va aduce la suprafaţă roadele lui Hristos; dacă este vreo teologie ţeapănă, ca aceea pe care am avut-o mai demult, asta va rodi. Dar dacă este Hristos, va aduce roadele lui Hristos.

Credeţi din toată inima!

Priviţi spre Hristos, Marele Preot, şi spuneţi: „Hristos, am văzut atât de multe lucruri care s-au înfăptuit seară de seară! Omul acesta nu mă cunoaşte, dar eu am nevoie de Tine pentru că sunt bolnav. Dovedeşte faptul că eşti aici şi Te voi crede din toată inima.”

Credeţi din toată inima şi Dumnezeu vă va da ceea ce cereţi.

Aici este o doamnă care priveşte spre mine… Doamna care şi-a mişcat capul. Da, doamnă, despre tine vorbesc. Ai număr de rugăciune? Nu? Dacă Dumnezeu îmi va descoperi ce problemă ai, Îl vei crede? Când ai plecat de acasă, L-ai rugat pe Domnul să te ajute să ajungi în rândul de rugăciune, iar în timp ce vorbeam ai spus în inima ta: „Doamne, Te rog să-l faci să mă cheme şi pe mine.” Este adevărat? Ridică mâna. În ordine. Tu ai probleme cu stomacul. Dacă este adevărat, ridică-te în picioare. Nu ai număr de rugăciune şi nu ne-am mai întâlnit niciodată până acum, este adevărat? Ridică mâna. În ordine. Poţi merge acasă pentru că eşti vindecată.

Vă cer doar să Îl credeţi pe Dumnezeu. Credeţi? Dacă credeţi, toate lucrurile sunt cu putinţă.

Doamna care stă la capătul rândului are probleme cu coloana. Crezi? Ai număr de rugăciune? Da, ai.

Dar domnul de acolo, are? Nici nu ai nevoie de număr de rugăciune. Copilul a fost deja vindecat aşa că poţi pleca. Nu mai este nevoie să vii în rândul de rugăciune.

Mai este cineva? Doamne, mai dă-ne unul, pentru că trei sunt deja o confirmare.

De ce arăţi spre tine, domnule? Eşti bolnav? Ai număr de rugăciune? Nu. Noi suntem străini unul faţă de celălalt, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Dacă îmi va descoperi problema ta, vei crede că sunt slujitorul Lui? Da? Suferi de diabet zaharat. Te numeşti Adams şi nu eşti din oraşul acesta ci din Atlanta, Georgia. În ordine. Du-te acasă şi fii bine, dacă crezi.

Îl credeţi pe Dumnezeu? Credeţi că El este prezent printre noi? Atunci haideţi la altar.

Dar mai întâi vreau să vă rog ceva. Haideţi să ne plecăm capetele pentru rugăciune, căci este timpul să fiţi vindecaţi, indiferent ce boală aveţi. Vreau să vă rugaţi după mine şi să spuneţi ce spun eu:

„Atotputernicule Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului, Creatorul vieţii veşnice, Dătătorul oricărui dar bun, trimite îndurarea Ta asupra mea, prin Fiul Tău Isus, căci în urma predicării Cuvântului şi a lucrării Duhului, cred că Hristos este prezent în mijlocul nostru şi Îl accept ca Vindecător personal. Te voi sluji, Doamne, cât voi trăi şi Îţi promit că începând din seara aceasta accept vindecarea mea şi chem aceste lucruri, care nu se văd, ca şi cum ar fi, pentru că cred Cuvântul Tău. Ajută-mă, Doamne, în Numele lui Isus. Amin.”

Continuaţi să strigaţi şi să vă rugaţi în inima voastră. Aceasta este rugăciunea voastră. Dacă o faceţi din inimă, veţi vedea că se va întâmpla ceva ce nu aţi mai văzut. Prezenţa Lui este aici.

Acum mă voi ruga şi eu pentru voi……………………………….

„…Doamne, acum intri Tu, iar eu mă simt mai bine. Cred că Duhul Sfânt este aici, pentru că se întâmplă ceva cu mine.”

Mă voi ruga şi eu pentru voi:

Doamne Dumnezeule, în Cuvântul Tău scrie că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred” şi: „Dacă spui acestui munte: mută-te…!” şi nu te vei îndoi în inima ta, ci vei crede că lucrul pe care îl spui se va întâmpla, vei avea ceea ce ai cerut.”

Doamne, timp de 27 de ani am încercat să Te slujesc printre naţiuni şi în jurul lumii. Dacă am primit trecere înaintea Ta, şi fiindcă îi văd pe oamenii aceştia dornici de pocăinţă, după o predicare dură şi mustrătoare, Te rog să le arăţi încă o dată prezenţa Ta. Fă-i să ştie că Te-ai identificat în mijlocul nostru, nu ca un Hristos mort; nu unul pe cruce, ci ca Hristosul înviat din morţi şi viu în vecii vecilor. Binecuvântat să fie sfântul Tău Nume!

Te rog să vindeci orice persoană care se află în prezenţa Ta divină, căci îl provoc pe diavolul în Numele lui Isus. El nu poate sfida Cuvântul lui Dumnezeu, căci Cuvântul Lui l-a biruit.

Satană, tu ai fost deposedat de toate drepturile pe care le-ai avut vreodată. Când Isus a murit la Calvar, ne-a dat cheile Împărăţiei şi tu nu mai ai nici un drept legal asupra trupurilor noastre, de aceea îţi poruncim, în Numele lui Isus Hristos, să părăseşti toate persoanele bolnave de aici: orice şchiop, orice orb, orice surd şi orice neputincios! Îţi poruncesc să pleci şi să-i părăseşti în Numele lui Isus. Amin.

Staţi închişi în voi şi fiţi sinceri.

Nădăjduiesc că am găsit har în inima Ta, Doamne.

Prieteni, staţi cu capetele plecate. Eu sunt fratele vostru şi vă spun adevărul: Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu este în această clădire.  Lumina prezenţei Lui stă acolo. Dedesubt este o mică întunecime, puţină suspiciune şi superstiţie.

O, dacă am putea atinge, prin credinţă, acea haină care stă atât de aproape de fiecare dintre noi! Faceţi-o chiar acum, fiindcă aţi mărturisit că vreţi s-o faceţi. Credeţi!

Acum aş vrea ca orice persoană care era surdă, mută, oarbă sau neputincioasă; care nu a putut să îşi mişte mâna, s-o ridice chiar acum. Vreau să văd că începeţi să vă mişcaţi. Cei care nu aţi văzut cu un ochi sau chiar cu amândoi, acum  puteţi vedea. Care nu aţi auzit cu o ureche, acoperiţi-o pe cea sănătoasă.

Primul care simte că Dumnezeu l-a vindecat, să vină aici pe platformă şi să le mărturisească şi celorlalţi. Dacă nu aţi putut mişca mâna, mişcaţi-o în Numele lui Hristos. Puneţi-vă credinţa la încercare.

Dacă nu te-ai putut mişca, ridică-te şi vino aici! Dacă suferi de dureri de cap, acum nu le mai ai. Dacă ai suferit cu stomacul şi ai fost vindecat, ridică-te şi vino aici.

Iată că vine o doamnă. Aşa se face. Vino sus şi dă-i slavă lui Dumnezeu. Vedeţi, El a făcut-o. Pretutindeni…

Voi, restul, credeţi? Aţi spus că veţi crede. Am să văd. Să ştiţi că Hristos se ţine de Cuvânt.

Altcineva, care nu a putut auzi sau a avut alte probleme… să vină aici, sus.

Sigur, doamnă, ridică-te şi vino.

Altcineva? Sigur că da. Nu ai putut umbla… vino sus. Dacă nu ai putut vorbi, vino şi depune mărturie.

Nu vă temeţi! Vă temeţi să-L puneţi pe Hristos la încercare? Ce-i cu voi? Dacă sunteţi vindecaţi, ridicaţi mâna. Ridicaţi-vă în picioare şi veniţi aici. Haideţi să depunem mărturie spre slava lui Dumnezeu.

Tu te ridici şi spui: „O, nu pot…” Încearcă acum. Aşa. Dacă nu ai putut ridica mâna, fă-o acum. Dacă nu ai putut vorbi, strigă: „Aleluia!” Dovedeşte că Îl crezi, sau credeţi cumva că Hristos glumeşte? El trebuie să Îşi ţină Cuvântul.

Cum credeţi că aş putea sta seară de seară făcând această provocare, dacă El nu şi-ar ţine Cuvântul? Uitaţi-vă aici! Ei sunt gata să depună mărturie. Poate au fost surzi, muţi, orbi, dar oricare a fost problema lor, vin în faţă. Vino şi tu! Vino şi mărturiseşte! Nu te ruşina şi nu te teme să depui mărturie.

În timp ce ei vin să depună mărturie, voi, cei care aţi ridicat mâna mai devreme în semn că vreţi să vă pocăiţi, veniţi aici dacă vreţi să vă puneţi vieţile în ordine.

Îndrăzniţi şi voi, cei care vreţi să veniţi să Îi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru că  v-a eliberat de iuţime, pentru că a scos lumea din voi şi v-a făcut să vă purtaţi şi să vă îmbrăcaţi altfel. Fiţi sinceri! Veniţi aici, în jurul altarului.

Aş vrea să priviţi cu toţii încoace…. Şi voi, predicatorilor. Puteţi vedea ce rupe inima unui predicator?  Puteţi vedea ce Îl întristează pe Duhul Sfânt? Aceasta se întâmplă atunci când oamenii ridică mâna în semn că vor să facă aceasta, dar când sunt chemaţi nu se mişcă. Ce mai rămâne, decât judecata?

Într-o zi, când nu voi mai fi, veţi striga. Să nu uitaţi aceasta, pentru că vă vorbesc în Numele lui Isus Hristos. Veţi tânji să auziţi aceste lucruri şi nu le veţi mai auzi. Veniţi acum, căci vă invit în Numele lui Hristos.

Te-ai ruşinat pentru că ai ridicat mâna? Aceasta înseamnă că nu vei fi un bun creştin încă de la început. Ştiu că ceea ce spun este cam dur dar, fraţilor, este timpul să ne scoatem mănuşile şi să spunem adevărul. Hristos a înviat din morţi şi este aici. Acesta este motivul pentru care facem ceea ce facem.

Ridicaţi-vă şi veniţi acum!

Credeţi? Veniţi aici şi depuneţi mărturie ca cei care au fost vindecaţi.

Poate ziceţi: „Doamne, nu pot face aceasta pentru că dacă mă văd oamenii ştiu că sunt greşit! Ce va crede cutare şi cutare despre mine?” Nu asta contează, ci ce crede Hristos despre tine. Sufletul tău însetează, vino căci este o fântână deschisă. Veniţi acum.

„Este o fântână umplută cu sânge

Tras din venele lui Emanuel…”

Nu vreţi să veniţi?

Sute de oameni au ridicat mâinile, însă mă întreb ce s-a întâmplat. Poate aşteptaţi o altă ocazie? Nădăjduiesc să o mai aveţi, căci s-ar putea ca aceasta să fie ultima. Nu vreau să vă supăr, dar eu spun tot ce am pe inimă.

Ascultaţi-mă! Voi aşteptaţi o zi mai mare, dar aceasta este ultima. Aceasta este ultima chemare. Notaţi-vă undeva ceea ce spun, apoi urmăriţi să vedeţi dacă se vor întâmpla lucruri mai mari decât acestea pe care le vedeţi acum. Să nu uitaţi!

Voi încercaţi să le puneţi în altă parte. Neamurile au o trezire scurtă la sfârşit, şi este tocmai pe sfârşite. În ordine.

Acum vă rog să fiţi respectuoşi. Voi, care sunteţi în jurul altarului, vă ruşinaţi de viaţa voastră? Vreţi ca Dumnezeu să se îndure de voi?

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Vino. Aşa se face. Domnul să fie cu tine.

Domnul să te binecuvânteze. Aşa. Veniţi şi ocupaţi-vă locul.

Biblia spune că „pe cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui şi a sfinţilor Săi îngeri.”

Dacă vă este ruşine de viaţa voastră şi vreţi ca Dumnezeu să vă ajute, ridicaţi mâna. Aşa. Fiţi femei şi bărbaţi adevăraţi.

…Şi chiar dacă păcatele voastre sunt roşii ca purpura, vor fi albe ca zăpada…”

Uitaţi-vă la cei care au mărturisit că sunt vindecaţi. Ei simt încă puterea lui Dumnezeu mişcându-se prin fiinţa lor.

Predicatorilor, adunaţi-vă în spatele meu.

Bărbaţii aceştia sunt oameni ai lui Dumnezeu care au biserici aici, în oraş, şi colaborează cu adunarea aceasta.  Ei vă vor întinde o mână de ajutor. Dacă nu aparţineţi încă de o biserică, pocăiţi-vă şi ei se vor îngriji ca să fiţi botezaţi cu botezul creştin, vă vor hrăni şi vor face ce trebuie, pentru că veţi fi mădulare ale bisericii.

Acum să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

O, veşnicule şi binecuvântatule Dumnezeu… Scriptura spune că „nimeni nu poate veni la Mine dacă nu este atras de Tatăl… Şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni.”

Aceşti bărbaţi şi femei, care au păcătuit şi au făcut ce este rău, stau în seara aceasta aici şi se pocăiesc pentru că au fost indiferenţi faţă de Tine. Unii dintre ei au avut anumite convingeri în biserica lor, dar nu au trăit după ele.

O, binecuvântatule Duh Sfânt, intră chiar acum în sufletele lor şi dă-le botezul Tău. Botează-i în puterea şi dragostea Ta, Doamne. Îndepărtează de la ei toate lucrurile neevlavioase; îndepărtează lumea şi ajută-i ca în ziua aceea să se prezinte prin Isus Hristos, fără vină şi fără pată, în neprihănirea Lui. Dă-le aceasta, Doamne.

Aceşti predicatori stau în jurul lor, iar unii dintre ei   şi-au pus mâinile peste ei şi se roagă. Biserica stă cu capetele plecate, căci vedem cu toţii cum Duhul Sfânt se mişcă prin clădire aducând credinţă şi vindecând bolnavii.

Aici stă un rând care depune mărturie sau Îl laudă.

Dumnezeule, ne rugăm ca Duhul Sfânt să coboare în clădire, ca un vâjâit de vânt, să cureţe inimile lor de păcat şi să le umple cu bunătate. Scoate lumea din ei, Doamne şi fă-i să înseteze după Tine, căci ai spus: „Ferice de cei ce însetează şi flămânzesc după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.”

Dă-ne aceasta, Doamne.

Umple-i cu neprihănirea Domnului nostru Isus Hristos, binecuvântat să fie Numele Său.

Toţi cei care staţi aici şi v-aţi pocăit de păcatele voastre; care credeţi din toată inima că Isus a venit la voi în pace şi dragoste şi care vă simţiţi diferit faţă de cum aţi venit aici sus înainte de rugăciune, ridicaţi mâna. O, este bine! Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum, prieteni predicatori, haideţi aici, daţi mâna cu ei şi faceţi o scurtă rugăciune pentru fiecare în parte. În ordine.

Vino aici, frate Vayle. Vă rog să ascultaţi aceste mărturii în timp ce le veţi ura bun venit în biserică.

În ordine, doamnă, vino în faţă şi mărturiseşte spre slava lui Dumnezeu.

– Amin –

EN

1 Comment

  1. Zsolt

    Fisierul audio se poate asculta sau descarca de sub linkul de mai jos:

    httpss://drive.google.com/open?id=1rqGPtF6a8Ql-JKktPLj4ivTSDZQ3_aYT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *