UN STEAG

Mulţumesc, frate Outlaw. Bună seara, prieteni. Apreciez introducerea făcută de fratele Outlaw, şi pot spune că şi eu simt la fel pentru el. Sunt bucuros că mă aflu din nou aici, în Phoenix, şi că pot asculta aceste cântări şi coruri minunate. I-am cercetat cu atenţie, pentru că sunt foarte critic în privinţa unor lucruri pe care oamenii le fac şi le îmbracă în aceste zile din urmă, dar trebuie să admir acest grup micuţ de femei cu feţele curate. Pentru mine arată foarte bine şi le sunt cu siguranţă recunoscător. Dumnezeu să le binecuvânteze.

În
ce-l priveşte pe fiul fratelui Outlaw, îmi amintesc că atunci când
am fost aici era doar un copilaş, dar acum iată-l, cred că este
căsătorit şi poate are şi familie. Aceasta arată că nu trebuie
mult ca să treacă lucrurile de aici, nu-i aşa? Noi alunecăm,
negreşit, dar există un lucru glorios pe care îl aşteptăm cu
nerăbdare: ziua în care Îl vom vedea pe Domnul nostru Isus, iar
atunci vom fi schimbaţi cu toţii.

Fraţii
spun că în seara aceasta a fost aici sora Waldrop, doamna care a
fost vindecată de cancer. Eu i-am chemat pe nume aseară. Unde este
ea acum? Este cumva în clădire? Da, sora Waldrop şi fratele Wldrop
sunt aici. Suntem bucuroşi să vă avem la serviciul din seara
aceasta. Cred că îi văd şi pe fratele şi sora Evans din Macon,
Georgia, acolo în partea stângă.

Aici
în faţă stă un frate mic din Grecia, pe care l-am întâlnit nu
demult. Te cheamă Eddie, nu-i aşa? Dave sau David. Eu apreciez mult
Biblia pe care mi-ai trimis-o de curând. Îţi mulţumesc mult,
frate. Acolo este un alt grup care vine din Georgia, fratele S.T. sau
T.Is, cred. Am fost încântat să-l văd pe fiul fratelui Williams.
El mi-a spus de multe ori să mă rog pentru el, iar în seara
aceasta mi-a încântat inima cu mărturia pe care a adus-o.

Venind
încoace, l-am întâlnit pe fratele McAnally, un prieten vechi pe
care-l văd destul de des când vin aici. Am găsit atât de mulţi
prieteni aici.

Auzind
toate aceste mărturii de vindecare, gândul meu s-a îndreptat spre
fratele Tommy Hicks cu care am vorbit recent la telefon şi care se
află la Washington sau mai degrabă în Oregon. El a vrut să vin
aici ca să-i ţin locul săptămâna aceasta. Fratele lui, nevasta
acestuia şi toată familia lor au fost omorâţi instantaneu în
după-amiaza aceasta în Mexico, iar el a trebuit să meargă acolo
ca să-i identifice, să facă aranjamentele şi aşa mai departe. Eu
simt cu fratele Hicks, pentru că am trecut prin aceeaşi situaţie,
adică şi eu mi-am pierdut mama, aşa că ştiu prin ce trece.
Pentru că toţi împreună alcătuim un trup mare de creştini, cred
că ar fi foarte frumos dacă ne-am apleca pentru un moment capetele
şi ne-am ruga împreună pentru fratele Hicks în acest ceas atât
de greu.

Tată
ceresc, aducem înaintea Ta un grup de oameni care sunt străini şi
călători, ştiind că aceasta nu este casa noastră, deoarece
suntem cetăţenii unui alte Împărăţii care va veni, pentru că
Isus ne-a învăţat să ne rugăm: „Vie
Împărăţia Ta, facă-Se voia Ta…”
Tată,
în seara aceasta unul dintre fraţii noştri, fratele Tommy Hicks,
care este slujitorul Tău, este întristat din pricina unei veşti
care i-a venit pe calea undelor telefonice. Fratele lui drag (credem
că a fost un suflet nemântuit), împreună cu soţia şi copiii
lui, au fost ucişi astăzi într-un accident de maşină. Fratele
nostru zboară acum spre locul acela, ca să identifice trupul
neînsufleţit al fratelui său. Doamne, eu mă rog pentru fratele
Hicks. Îngăduie ca Duhul Tău să fie peste el şi ajută-l şi
mângâie-l în acest ceas greu de încercare. Mie mi-e milă de el,
Domnul meu, pentru că am simţit aceeaşi durere ca şi el, cu numai
câteva săptămâni în urmă. Te rog să-l mângâi în orice fel,
Tată, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Sunt
atât de multe de spus şi atât de puţin timp! Ne pare nespus de
rău pentru că în seara aceasta sunt o mulţime de oameni care stau
afară şi de-a lungul pereţilor bisericii. Joia viitoare va începe
Convenţia aici, la Ramada, pe partea dreaptă a străzii VanBuren.
Ramada are o sală mare în care se vor găsi suficiente locuri
pentru două mii cinci sute de oameni. Eu am avut marele privilegiu
de a fi invitat aici de Asociaţia Oamenilor de Afaceri ai
Evangheliei Depline. Am vorbit în aproape toată lumea pentru ei,
iar acum m-au invitat şi la această Convenţie. Fratele Williams şi
preşedintele din această regiune a Asociaţiei, sunt oameni
deosebiţi.

Ne
aşteptăm să avem un timp deosebit la această convenţie, pentru
că, din câte ştiu, vor fi câţiva vorbitori deosebiţi. Am
înţeles că eu voi avea marele privilegiu de a vorbi la micul dejun
de sâmbătă, iar dacă va fi aşa, aş vrea să vorbesc despre
subiectul: „Cel mai rău om pe care îl cunosc.” Apoi, voi vorbi
din nou duminică după-amiază, pentru credincioşii care vor fi
prezenţi acolo. Toată săptămâna, am mers din biserică în
biserică, uneori şi de două ori în aceeaşi zi, ca să-i vizitez
pe fraţi, şi consider că este un privilegiu şi o şansă să
întâlnesc organizaţii diferite.

Cu
câtva timp în urmă, era aproape imposibil să aduni împreună
oameni din diferite organizaţii, dar Dumnezeu este atât de minunat
şi a lucrat în aşa fel încât ele au început să colaboreze, să
aibă părtăşie unele cu altele şi să uite micile lor diferenţe,
punând accentul pe o chemare mai înaltă. Acesta este cu siguranţă
un lucru bun, şi eu Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru
aceasta, iar rugăciunea mea este ca aceasta să continue să
crească.

Fratele
Outlaw a fost primul care m-a invitat în Phoenix. Eu am venit aici
cu mulţi ani în urmă, împreună cu fratele Kidson, şi am avut o
întâlnire minunată. Acea întâlnire a fost un punct important în
viaţa mea. În vremea aceea nu erau casetofoane sau magnetofoane, ci
aveau un scrib de sunet şi aşa au reuşit să înregistreze
întâlnirea. Eu mai am şi acum înregistrarea făcută în adunarea
fratelui Outlaw şi de la cea a fratelui Garcia, biserica aceea
micuţă care cântă în limba spaniolă.

Când
sunt acasă, uneori mă apucă dorul de fraţii din Phoenix, iar
atunci îmi pun înregistrarea aceea şi o ascult. Din cauza aceea
s-a uzat foarte mult, aşa că din loc în loc sunetul sare sau se
repetă, de aceea trebuie să stau lângă ea.

Nu
demult, am avut o experienţă tristă în viaţa mea, pentru că
mi-am pierdut mama, care a fost o femeie creştină foarte scumpă.
Moartea ei a fost foarte rapidă, dar nu am timp să vă povestesc
acum. Domnul m-a trimis departe de ea când s-a întâmplat aceasta.
Astfel, mi-a dat o vedenie în care mi-a spus unde să merg şi ce
trebuie să fac. Apoi, când m-am întors, am avut şansa să o ţin
de mână, să o văd apropiindu-se de capătul drumului şi să-i
încredinţez sufletul lui Dumnezeu; sufletul acelei bătrâne dragi
şi scumpe, care nu mai putea nici măcar să vorbească.

Eu
i-am spus: „Mamă, Isus este la fel de bun faţă de tine, ca
atunci când ai primit Duhul Sfânt? Ştiu că nu poţi vorbi, dar
dacă este aşa, clipeşte din ochi repede.” Ea a început să
clipească repede şi lacrimile îi curgeau pe obraji în timp ce s-a
dus să se întâlnească cu Domnul. În noaptea aceea, El a venit la
mine într-o vedenie şi mi-a arătat-o aşa cum era atunci. Nu pot
să nu pun accentul pe aceasta, şi ar fi bine să nu pierzi acest
lucru, prietene.

Noi
nu ne ferim să avem părtăşie cu cineva de altă credinţă, în
special cu penticostalii. Eu am putut vedea aceasta în familia mea
şi am putut s-o văd pe tot parcursul vieţii, până la capăt,
când i-a părăsit sufletul. Vă spun sincer că sunt foarte fericit
pentru că am avut experienţa penticostală în viaţa mea şi aş
vrea s-o aveţi cu toţii. Să nu o scăpaţi! Orice aţi face, să
nu scăpaţi această experienţă.

De
obicei, orice adunare aş avea şi oriunde aş merge, este vorba de
rugăciunea pentru bolnavi. Nu ştiu ce să zic, dar până acum a
avut un succes foarte mare. Domnul a binecuvântat şi a răspuns la
rugăciuni de multe ori. Mă întreb dacă în seara aceasta este
cineva aici, care are nevoie de rugăciune. Dacă aveţi nevoie de
rugăciune, voi vorbi despre ceva în legătură cu vindecarea
divină, iar dacă nu, atunci voi vorbi despre altceva.

Este
cineva care are nevoie de rugăciune? Ridicaţi mânca ca să pot
avea o idee generală. Hmmm! Este Billy Paul prin apropiere? Billy,
eşti pe aici? Ai nişte numere de rugăciune? Du-te şi adu câteva
în timp ce voi vorbi puţin, apoi împarte-le. Vedeţi? Dacă nu
folosim numere de rugăciune, ei vin înapoi iar şi iar şi se pun
în rând, aşa încât nu mai ajungi la capăt.

Noi
îi vrem pe toţi, dar nu de două ori, pentru că mulţi dintre
oamenii de aici au venit de la distanţe mari. Voi vorbi pentru
câteva minute despre o temă care ar putea să vă ajute şi să vă
aducă credinţa până în punctul în care ne putem ruga pentru
bolnavi.

Voi
aveţi un păstor şi un ajutor de păstor minunat, o administraţie,
o biserică şi nişte oameni minunaţi. Chiar ieri, am povestit
într-una din adunările de aici, din Phoenix, cum mergeam într-o zi
cu soţia mea pe stradă, şi ne întrebam cum arăta strada aceea cu
câteva sute de ani în urmă.

Astăzi
ne-am dus într-o excursie în Munţii Sudului, deasupra oraşului şi
departe de atmosfera din el. Am stat acolo şi am vorbit despre
Domnul nostru, cât de bun este El cu noi, iar Duhul Sfânt S-a
mişcat atât de minunat prin maşină. Apoi, m-am uitat la acea vale
unde am fost nu demult cu micul Iosif. Atunci, am stat acolo împreună
cu fiul meu mai mic, şi ne-am rugat ţinându-ne de mână; L-am
rugat pe Dumnezeu să îngăduie ca înainte să plec, să pot lăsa
Biblia în mâna fiului meu, ca el să poată sta drept în Cuvânt.

Eu
cred că Phoenix este un oraş minunat, dar i-am spus soţiei mele:
„Gândeşte-te, în clipa aceasta, câţi oameni din Maricopa
Valley, de lângă râul Sărat, iau în deşert Numele Domnului?
Oare câte păcate, curvii şi aşa mai departe, au făcut oamenii
aceia în ultima oră?

Am
zis: „Câţi din oamenii acestui oraş crezi că au păcătuit în
ultimele cincisprezece minute de când stăm aici?” Gândiţi-vă
toţi la aceasta. Şi am continuat: „Este o minune că Dumnezeu nu
rade totul!” Este cu adevărat o minune.

Dar
vă amintiţi cum a fost şi în Sodoma? Acolo era cineva care
trebuia scos afară.

Eu
i-am zis soţiei mele: „Scumpo, în ciuda tuturor acestor lucruri,
de când stăm noi aici, în acea vale s-au ridicat rugăciuni din
inimi sincere, acesta fiind motivul pentru care astăzi suntem aici,
în Phoenix. Noi am venit aici să avem întâlniri de părtăşie cu
fraţii noştri, să ne unim cu ei ca să putem mişca această
greutate mare şi să încercăm să-i facem şi pe alţii să vadă.

Eu
cred că într-o zi, tot oraşul acesta va fi ras pe de pământ, de
fapt tot pământul va fi ras, apoi va veni un mileniu măreţ.
Atunci, luptătorii şi eroii credinţei vor umbla prin grădinile
lui Dumnezeu; ei nu vor mai fi bătrâni sau bolnavi niciodată,
cântările de slavă vor umple aerul, iar îngerii vor privi în
jos.


gândesc cum este onorat un soldat când vine acasă de peste ocean
sau din altă parte, cum oamenii se grăbesc să-l primească cu
onoruri. Dar ce sunt acestea? Doar câteva onoruri în stradă şi
câteva sunete de trompetă sau clopote, apoi toţi se întorc la
vechile obiceiuri.

Dar
atunci va fi o veşnicie fără sfârşit, iar când aceşti
luptători vor umbla prin paradisul lui Dumnezeu împreună cu
soţiile şi familiile lor, imnurile îngerilor vor răsuna în
continuu. Prieteni, acesta nu este doar un vis mistic, cum este
Crăciunul sau Moş Crăciun, ci este adevărul, iar noi abia
aşteptăm clipa aceea. Eu aştept din toată inima timpul când
Hristos va veni şi noi vom fi asemenea Lui. Atunci nu va mai fi
bătrâneţe.

Ce
spui? Vino aici, Billy Paul. Dacă vreţi un număr de rugăciune,
ridicaţi mâinile când el vine încoace.


întreb dacă aş cere prea mult dacă l-aş ruga pe pianist şi
corul, să cânte puţin? Să lăsăm toată audienţa să cânte:
„Aproape de Tine, aproape de Tine.” Ştiţi cântarea? Toată
lumea o ştie? Foarte bine. Este o cântare minunată. Să lăsăm
corul să cânte prima strofă, timp în care veţi putea să vă
concentraţi asupra numerelor de rugăciune.

Frate
Outlaw, ai putea veni aici, dacă nu cer prea mult? După aceea, vom
avea un mesaj scurt şi ne vom ruga pentru bolnavi. Domnul să vă
binecuvânteze. Rugaţi-vă pentru corul acesta micuţ. Voi,
penticostalii, care apreciaţi acest cor micuţ de tineri şi tinere,
curaţi, ridicaţi-vă mâinile! Vedeţi? Noi apreciem cu siguranţă
aceasta. La acest cor sunt multe de apreciat, iar unul dintre acele
lucruri este faptul că ştie să cânte.

(Corul
cântă).

Mulţumim
Domnului pentru aceasta. Amin. Îi suntem recunoscători Domnului
pentru o înălţare spirituală ca aceasta: „Am fost acolo când
Duhul a venit.” Acum ne vom ruga Domnului, ca El să-i vindece pe
cei bolnavi şi să-i salveze pe cei păcătoşi. Rugaţi-vă şi
pentru mine. Când venim aşa, pe neaşteptate, fără nici un
aranjament, simţim că facem cel mai bun lucru pentru Domnul.
Haideţi să ne plecăm încă o dată capetele pentru rugăciune.

Tatăl
nostru ceresc, ne îndreptăm spre tronul Tău, cu inimile
recunoscătoare. Noi nu ştim care este voia Ta şi nici ce vrei să
facem, dar credem că ne vei conduce, fiindcă ai promis că vei face
aceasta. Te rugăm să ne vorbeşti în seara aceasta şi să-i
vindeci pe bolnavi spre gloria Ta.

Binecuvântează
biserica aceasta, Doamne; binecuvântează fiecare biserică din
acest oraş şi din această vale, pentru că va veni o vreme când
va fi o mare revărsare a Duhului peste toţi aceşti oameni, şi
atunci oameni din întreaga ţară vor veni aici să asculte Cuvântul
Domnului.

Doamne,
noi ne dăm seama că motivul pentru care ne putem bucura şi pentru
care cântăm cântări, este că am venit la Hristos şi credem ce a
spus El, fiindcă credinţa vine prin auzirea Cuvântului. Te rugăm,
ca după ce ne-am bucurat cântând cântări duhovniceşti şi am
văzut Duhul mişcându-Se prin audienţă, să ne dai Cuvântul care
va pregăti inimile oamenilor pentru un serviciu de vindecare
trupească sau sufletească, poate pentru cineva care a fost rănit,
a cărui conştiinţă a fost vătămată şi este ca o trestie
lovită şi clătinată. Doamne, întăreşte-l în seara aceasta şi
dă-i balsamul Tău vindecător, care vindecă orice, iar dacă poate
fi întors din calea lui, îngăduie să se întoarcă în seara
aceasta.

De
asemenea Te rugăm, Doamne, pentru cei ce sunt în spitale, care sunt
atât de bolnavi încât nu au putut veni la serviciu. Dumnezeule, Te
rugăm pentru ei, ştiind că ar fi vrut să fie aici, dar duşmanul
i-a legat în aşa fel încât nu au putut veni. Fă ca eliberarea
lor să vină curând. Noi credem ceea ce spune Cuvântul: că ni se
va da orice vom cere de la Tatăl în Numele Lui. Astfel, ne folosim
de această oportunitate ca să ne rugăm în timp ce toată biserica
este adunată împreună, iar Tu ne auzi din ceruri şi ne vindeci
pământul. Îţi cerem aceasta pentru gloria lui Dumnezeu, în
Numele lui Isus Hristos. Amin.

Am
să mă grăbesc cât pot de repede, pentru că ştiu că sunt oameni
care stau în picioare. Mi-ar plăcea să vin într-o zi la Phoenix
şi să avem un serviciu bun şi lung de vindecare. Domnul îi
binecuvântează pe unii dintre noi să fie predicatori, cum este
fratele Outlaw şi mulţi alţii de aici, dar eu nu sunt nu ştiu ce
predicator, ci mă rog pentru bolnavi. Totuşi, nu există nici un om
care a predicat vreodată Evanghelia, fără să aibă dorinţa de
a-şi exprima sentimentele faţă de oameni. Este ceva care te face
să iubeşti ceea ce faci. În ce mă priveşte, sunt foarte încântat
pentru că aţi venit să auziţi micuţa mea părere despre El, şi
cred că El va face ceva prin care va dovedi că vă spun adevărul
şi vă iubesc.

Acum
aş vrea să iau un text foarte scurt. Este vorba de Ioan
12.32:

Şi
după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi
oamenii.”

Ca
să construiesc un subiect în jurul acestui verset, voi alege
titlul: „Un
steag
.”
Este foarte ciudat să iei un verset ca acesta sau să citeşti un
text din Biblia, iar după aceea să alegi o astfel de temă, dar în
anii mei de slujbă am învăţat că Dumnezeu vine într-un mod
ciudat, într-un timp neaşteptat, vorbeşte printr-un text prin care
nu ne-am aştepta ca El să vorbească, şi se foloseşte de cineva
pe care noi îl credem neînsemnat. Dar Dumnezeu Îşi face minunile
într-un mod tainic.

Noi
ştim cu toţii ce este un steag: este ceva care se ridică în
comemorarea unui lucru, ceva la care oamenii îşi pot ridica
privirea, este ceva pus înaintea ta. Dumnezeu a promis în Isaia
5.26 că va ridica un steag: „El
ridică un steag popoarelor îndepărtate şi le fluieră de la un
capăt al pământului: şi iată-le, vin repede şi uşor
.”
Va fi ridicat un steag.

Prin
toată istoria se vede că omul are în el Ceva care încearcă să-l
salveze. Aceasta este natura omului. Ceea ce încercăm să facem noi
aici, este se să creăm o atmosferă pentru ceva ce Îi cerem
Domnului să facă: să vindece bolnavii şi să dea încredere. Tu
nu poţi să ai credinţă pentru un lucru de care nu ai nici o
cunoştinţă, ci trebuie să ai ceva pe care să se poată odihni
credinţa ta.

Când
te-ai căsătorit, a trebuit să ai încredere în soţia ta, şi ea
trebuit să aibă încredere în tine, încă înainte să-i poţi
oferi un cămin. Tu nu poţi să iei un lucru la întâmplare şi să
ai credinţă în el, pentru că nu este dovedit. Şi cel mai dovedit
lucru pe care îţi poţi baza credinţa trebuie să fie Cuvântul
lui Dumnezeu, pentru că credinţa vine prin auzirea Cuvântului, iar
acest Cuvânt este Cuvântul lui Dumnezeu.

Chiar
dacă este într-o stare decăzută, omul este făcut după Chipul
Creatorului său, care este Dumnezeu. Cu alte cuvinte, el este un fiu
al lui Dumnezeu care a căzut din harul Său. Omul a decăzut din
ceea ce Dumnezeu l-a făcut să fie, iar această stare în care se
află, îi dă acele atribute care îl fac să încerce să se ridice
înapoi la locul acela din care ceva dinăuntrul lui îi spune că a
venit. Omul ştie că nu este în condiţia bună, pentru că vede
moarte, boală, durere, amărăciune şi tristeţe. El ştie că nu a
fost făcut pentru aceasta. Nu contează cât de departe este de
Dumnezeu, Ceva din el îi spune aceasta.

Omul
este format din trei părţi: trup, suflet şi duh. Partea exterioară
este trupul, iar acesta este cinci porţi de intrare, care sunt cele
cinci simţuri: văzul, gustul, pipăitul, mirosul şi auzul.
Înăuntrul acestuia, ca şi pulpa care ţine sămânţa, se află
sufletul, iar acesta are tot cinci porţi: conştiinţa, memoria şi
aşa mai departe. Dar înăuntrul acestui compartiment mic, se află
al treilea: duhul, care controlează restul. Acesta are o singură
poartă, şi aceasta este libera alegere. Tu poţi accepta sau poţi
refuza un lucru, aceasta fiind singura poartă spre duhul tău. Dacă
accepţi voia lui Dumnezeu prin acel duh, atunci Duhul lui Dumnezeu
îşi ia locul în inima ta şi controlează totul, dar dacă n-o
accepţi, atunci locul va fi ocupat de vrăjmaş şi el te va
controla. Aşa se întâmplă. (Ulterior, Domnul l-a corectat pe
fratele Branham cu privire la acest lucru, iar el a revenit şi a dat
următoarea ordine: trupul cu cinci simţuri, duhul cu cinci simţuri
şi sufletul cu un singur simt.).

Fiind
creat în felul acesta, partea dinlăuntru a omului îl face să
dorească să obţină ceva de unul singur, aşa că încearcă să
facă ceva ca să se salveze. Îşi doreşte să iasă din starea
aceea rea, dar vrea să facă aceasta de unul singur; vrea să-şi
facă propria cale ca să obţină aceasta.

Omul
a încercat să obţină aceasta în multe feluri. Astfel, a încercat
să obţină prin ştiinţă, dar de fiecare dată când se mişcă
prin ştiinţă, reuşeşte numai să se distrugă pe sine însuşi.
De fiecare dată când ştiinţa face ceva, omul se autodistruge:
praful de puşcă, energia atomică, armele nucleare, automobilele şi
toate celelalte. Ele îl ajută pentru un timp, dar în final îl
distrug pentru că este ceva ce a încercat să obţină în timp ce
era în atelierul lui Dumnezeu; el încearcă să obţină ceva prin
pervertirea a ceea ce a făcut Dumnezeu şi prin adăugarea
propriilor lui idei.

Mai
devreme am spus cât este de frumos oraşul acesta, dar el ar fi şi
mai frumos dacă pe străzile lui ar merge copiii lui Dumnezeu cu
mâinile ridicate şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru casa lor şi
pentru celelalte lucruri. Nu ar fi oraşul Phoenix grădina centrală
a pământului? Dar în loc de aceasta, ca în toate celelalte oraşe,
noi găsim minciună, înşelăciune, jocuri de noroc, fumat, beţie,
curvie, şi aşa mai departe, ceea ce este o duhoare înaintea lui
Dumnezeu.

Deci,
ceea ce încearcă să realizeze omul devine o mizerie. El nu poate
să se salveze singur, dar încearcă s-o facă prin educaţie.
Astfel, a urmat această cale ca să vadă dacă nu poate educa
oamenii printr-o cunoştinţă salvatoare a lui Hristos, o cunoştinţă
salvatoare pentru el, ceva care să se obţină prin educaţia lui.

Ieri
am citit un articol în revista „Life”. Cred că mulţi dintre
voi aţi citit acest articol în care ei spun cum au pus multe
elemente împreună încât aproape că au creat viaţă. Ei au spus
că pot face aceasta, dar aşa ceva este cu neputinţă. Viaţa este
o creaţie, şi numai Unul singur este Creatorul, iar Acela este
Dumnezeu. Vedeţi? Ei nu vor putea să creeze niciodată viaţă, dar
încearcă s-o facă. Dacă ar reuşi, mă întreb ce fel de specie
ar fi aceea, fiindcă ar trebui să fie după inteligenţa unui om.
Deci vedeţi, omul nu poate face aceasta, nu este pentru el. El a
greşit prin educaţie şi a greşit prin ştiinţă. Omul ştie că
vine de undeva, dar vrea să-şi găsească singur calea înapoi.

Şi
Adam, primul om, a încercat să facă aceasta. După ce a aflat că
a căzut în păcat, s-a folosit de propria sa inteligenţă ca să
găsească drumul înapoi spre Dumnezeu, fără ispăşire. El a
încercat să-şi găsească drumul înapoi spre Dumnezeu, fără
nici o ispăşire, fără ceva cu care să-şi plătească păcatele.
După pedeapsa cu moartea dată de Dumnezeu, el a încercat să
meargă înapoi fără o ispăşire pentru moarte.

Oamenii
încearcă şi astăzi acest lucru; ei încearcă să facă o religie
fără nici o ispăşire. Adam şi-a făcut o învelitoare din frunze
de smochin, fără să aibă nici o vărsare de sânge pentru
aceasta, iar Dumnezeu a refuzat-o. El a refuzat aceasta şi o va
refuza întotdeauna, pentru că fără vărsare de sânge nu poate fi
iertare de păcat. El nu poate face aceasta pentru că pedeapsa
păcatului este moartea, de aceea trebuie să moară ceva ca să
plătească acea pedeapsă; este nevoie de un Înlocuitor, pentru că
altfel noi toţi suntem în moarte. Când a păcătuit, omul şi-a
dat seama că are nevoie de ceva de care să se ţină, de ceva pe
care să poată pune mâna şi să zică: „Aceasta este. Îl am.
Ştiu că este aceasta.” Astfel, ca să se poată ţine de ceva,
Adam şi-a făcut nişte învelitori din frunze de smochin şi a
acoperit cu ele goliciunea lui şi a soţiei sale, dar a aflat că
ceea ce ţinea în mână nu funcţiona. Dacă am avea timp, am putea
vedea mulţi oameni care au făcut aceasta, dar ne vom opri doar la
doi sau trei dintre ei.

Să-l
luăm mai întâi pe Nimrod, care a gândit la fel ca Adam. După
potop, el a fost conştient de faptul că există un Dumnezeu care îi
judecă pe cei răi. El a ştiut că păcatul era cel care l-a
determinat pe Dumnezeu să distrugă lumea, şi pentru că ştia că
Dumnezeu va face din nou aceasta, a încercat să facă ceva, a zidit
un turn, astfel încât oamenii să poată fugi în ceruri şi să
trăiască acolo în cazul în care pământul ar fi devenit de
nelocuit; iar după aceea, ar fi putut să coboare din nou pe pământ,
să păcătuiască din nou, şi apoi să se refugieze iarăşi în
cer.

Aceasta
a fost tot timpul ideea oamenilor de-a lungul timpului: că pot
păcătui şi că pot trăi în acelaşi timp pe pământ şi în
ceruri, dar nu este adevărat. Tu nu poţi face aceasta. Isus a spus
că tu nu poţi să-L slujeşti în acelaşi timp şi pe Dumnezeu şi
pe Mamona. Acesta este motivul pentru care noi credem în seara
aceasta într-o abstinenţă totală de la păcat, în separarea şi
moartea faţă de el. Nu vă jucaţi cu păcatul pentru că el este
otravă, este moarte! Nu îl toleraţi, şi nu aveţi deloc de-a face
cu el! Nu vă apropiaţi prea mult de el ca să vedeţi dacă puteţi
păcătui, ci staţi cât mai departe! Staţi departe de tot ce pare
păcat şi nu aveţi deloc de-a face cu el!

Astfel,
Nimrod cu mintea lui măiastră a încercat să facă aceasta. Dacă
urmăriţi genealogia lui Cain, toţi urmaşii lui au devenit oameni
de ştiinţă, oameni vestiţi, lucrători în metale, în lemn şi
aşa mai departe. Ei au fost partea intelectuală, în timp ce
urmaşii lui Set au fost ţărani, păstori, oameni simpli.

La
fel este şi astăzi. Cei care depind de lucrurile materiale, făcute
de om, de lucrurile pe care pot să pună mâna şi să spună:
Aceasta este; aceasta este,” de ceva ce au realizat ei, sunt de
regulă cei care încearcă să scape de sângele ispăşirii care
poate să-i aducă înapoi pe calea corectă.

După
ce Nimrod a început să lucreze la turnul lui, Dumnezeu stătea în
ceruri şi râdea de el. Când a ajuns aproape de finalizarea
lucrării, vreau să observaţi că l-a lăsat până când a ajuns
aproape de terminarea a ceea ce începuse, dintr-o dată Dumnezeu a
răsturnat totul şi lucrarea lui a fost ruptă în bucăţi, s-a
ales praful de ea. Şi aşa cum învelitoarea de frunze a lui Adam
s-a dus în ţărână, aşa s-a dus în ţărână şi turnul lui
Nimrod.

Apoi
a venit altul, împăratul Nebucadneţar, care a vrut să
construiască un oraş. Dacă observaţi, uneori duhurile care intră
în om sunt foarte apropiate. Va veni o zi, şi este foarte aproape,
când Biserica lui Hristos va trebui să fie foarte duhovnicească,
deoarece Isus a spus că cele două duhuri vor fi atât de apropiate
încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei
aleşi. Vrăjmaşul este foarte viclean.

Acum
priviţi-l pe Nebucadneţar. El a construit un oraş care era
imitaţia perfectă a Raiului: râul Eufrat curgea pe lângă tron,
întocmai ca râul Vieţii care iese din tronul lui Dumnezeu, având
grădini suspendate şi toate aceste lucruri. Noi ştim că Avraam
era în căutarea acelui oraş al cărui Meşter şi Ziditor era
Dumnezeu. Dacă nu ai o gândire duhovnicească, Satana poate să te
orbească cu aceste lucruri care arată aproape ca lucrurile reale,
dar nu sunt reale. Dacă un lucru este făcut de mâna omului, nu
este bun, dar dacă este răscumpărat prin sânge de Dumnezeu, este
adevărat. Aşa este, este cel adevărat, cel real.

Nebucadneţar
a zidit acel oraş mare şi a ridicat şi un chip, chemându-i pe
oameni să se închine la el. Dar în mijlocul acelor lucruri, într-o
zi a apărut un scris supranatural pe perete, într-o limbă pe care
nimeni nu o putea interpreta, în afară de un profet umplut cu Duhul
Sfânt, care se afla printre ei. Apoi acea împărăţia s-a făcut
praf, întocmai ca turnul lui Nimrod şi învelitoarea lui Adam,
pentru că a fost ceva ce omul a obţinut prin propriile sale puteri.
A fost ceva prin care a vrut să arate că se poate salva singur.

Tu
nu poţi să te salvezi pe tine însuţi. Calea este deja făcută,
iar tu nu poţi face nimic ca să te poţi salva singur.

Noi
putem aduce multe alte lucruri măreţe care s-au făcut. Astfel,
după primul război mondial, Franţa a vrut să construiască o
linie de apărare, numită „Linia Maginot”. Astfel, şi-au
îndreptat toate armele spre Germania şi şi-au zis: „Dacă
germanii vor încerca să vină pe aici, le vom putea ţine piept
pentru că avem o linie de apărare care poate să-i oprească.” Şi
ca să vă arăt că schemele oamenilor nu ţin, germanii i-au
întrecut în înţelepciune. Francezii s-au aşezat în spatele
acestei linii şi şi-au zis: „Putem să mâncăm, să bem, să
dansăm, să trăim în curvie şi păcat, putem face tot ce vrem
pentru că suntem apăraţi. Ne-am construit ceva care ne va apăra.”
Dar germanii au ocolit linia franceză de apărare şi i-au cucerit
în câteva zile. Vedeţi?

La
rândul lor, germanii au construit linia Siegfried, gândindu-se:
„Dacă vor veni vreodată yancheii împotriva noastră, vom fi bine
în spatele acestor fortificaţii de beton.” Şi ce s-a întâmplat?
Yancheii au venit cu distrugătoare de buncăre şi i-au făcut
bucăţi, aşa că linia a căzut.

Nu
demult, Statele Unite au crezut că pot construi un vapor cum nici un
alt constructor de vapoare nu ar putea construi. Ei l-au numit
„Titanic”, dar într-o noapte, pe când mergea peste ocean cu
toate motoarele pornite, iar orchestra cânta muzică jazz de răsuna
puntea, dintr-o dată muzica s-a schimbat în „Lângă Dumnezeul
meu, mai aproape.” De ce? Pentru că a fost lovit de un gheţar
care a făcut o gaură imensă, i-a distrus motoarele şi vaporul s-a
dus la fundul oceanului. De ce? Pentru că Dumnezeu i-a arătat
acestei lumi, cu mâinile Lui puternice, că ceea ce face ea nu poate
să dăinuiască; că omul nu poate realiza nimic de unul singur.

Acum
este o mare ceartă cu privire la armele nucleare, iar noi cheltuim
milioane de dolari încercând să trimitem un om pe lună. Dar ce va
realiza acel om dacă ajunge pe lună? La ce ne foloseşte? Cum am
spus şi aseară, eu nu sunt îngrijorat cum să merg pe lună,
fiindcă vreau să ajung în ceruri. Luna nu este destul de departe
pentru mine.

Apoi
vin ruşii şi spun: „Oh, noi am trimis primul om în spaţiu!”
Eu nu sunt de aceeaşi părere cu ei. Omul acela s-a dus în spaţiu
acum doi ani, dar noi avem de două mii de ani Unul în spaţiu, şi
El ne construieşte acolo o casă la care să venim. Dar realizările
omului, ceea ce a reuşit să facă el, de unul singur, nu vor
rezista.

Noi
am încercat să educăm oameni ca să obţinem ce numim noi „o
clasă de oameni mai bună, mai educată.” Bisericile au trimis
predicatorii la şcoli, unde au primit educaţie ca să aibă o
vorbire corectă, au învăţat să ţină un discurs şi şi-au
îmbunătăţit gramatica. Aşa ne umplem noi biserica.

Eu
nu cred că există o clasă de oameni mai bună decât oamenii lui
Dumnezeu. Vedeţi? Când a fost aici, Isus nu S-a ocupat de o clasă
înaltă de oameni, ci S-a dus la pescari, la cei simpli, needucaţi
şi ignoranţi. Pe aceştia i-a ales El. Dacă L-aţi înţelege pe
Dumnezeu, aţi vedea că El ia ceva ce este un nimic şi face din el
ceva. Aceasta dovedeşte că El este Dumnezeu şi că nu este nimic
cu care poţi să te lauzi tu.

Noi
am încercat aceasta cu denominaţiunile. Astfel, am crezut că ar fi
bine ca denominaţiunea noastră să crească, dar ce am făcut prin
aceasta? Ne-am separat de alţii şi am început să tragem de
denominaţiune, nelăsând destulă plapumă ca să-i ţină cald şi
celuilalt frate. Dar când am făcut aceasta, am adus printre noi
ceva ce nu trebuia să se întâmple, apoi am constatat că lucrul
acesta nu funcţionează cum trebuie.

Intelectul
nostru vorbeşte, ceea ce nu este rău, dar nu aceasta contează
înaintea lui Dumnezeu, ci ceea ce contează este Duhul Sfânt.
Dumnezeu nu a poruncit un astfel de lucru, ci a poruncit şi a
însărcinat biserica să meargă şi să predice Evanghelia. Dar
Evanghelia nu este intelectuală; Ea nu a venit numai prin Cuvânt,
ci şi prin putere şi demonstraţie, prin manifestări ale Duhului
Sfânt. Aceasta este ceea ce a adus Evanghelia.

Nu
demult, un grup al Evangheliei depline a organizat o întâlnire în
Chicago. Pentru aceasta, s-au dus la o şcoală biblică renumită şi
au ales un vorbitor intelectual. Întâlnirea a fost anunţată în
tot oraşul şi l-au anunţat şi pe vorbitor, pe predicatorul de la
şcoala aceea mare, iar după nume i-au pus toate titlurile, crezând
că aceasta o să-i impresioneze pe oameni. Lumea s-a adunat să-l
audă, apoi el s-a suit pe platformă cu un costum şi o cămaşă
scrobită şi cu discursul sub braţ, şi a început să vorbească.

Discursul
lui a fost superb, nimeni n-a putut spune nimic împotriva lui,
fiindcă era pur şi simplu perfect. Gramatica a fost exactă, şi
mişcările de la amvon perfecte. Nu s-a încurcat, nu s-a bâlbâit
şi nici nu a salivat în timpul discursului, cum facem mulţi dintre
noi.

El
şi-a zis în sine: „Voi merge sus şi le voi arăta ce înseamnă
să fii cu adevărat un predicator.” El s-a dus acolo cu pieptul
scos în afară şi şi-a început discursul, dar curând şi-a dat
seama că nu se potrivea cu acel fel de mulţime, deoarece discursul
lui le-a trecut peste capete. Avea atâtea cuvinte mari şi umflate,
încât ei nu l-au înţeles, aşa că, după ce a văzut că era
greşit, şi-a adunat discursul şi l-a pus sub braţ. Umerii şi
capul i-au căzut, genunchii i s-au bătut unul de altul, spatele i
s-a încovoiat şi a coborât de la amvon umilit şi supărat.

Acolo
în spate era un bărbat sfânt care a privit în jur, apoi l-a atins
pe vecinul său şi i-a zis: „Dacă se ridica şi mergea sus în
felul în care a coborât, putea să coboare în felul cum a urcat.”

Aşa
este. Omul trebuie să fie conştient că nu ştie nimic, şi că
trebuie să se umilească în faţa lui Dumnezeu şi să aştepte ca
Duhul Sfânt să facă lucrarea. Aceasta este. Omul nu poate face
nimic prin intelectul său, ci trebuie să depindă total de
Dumnezeu.

Când
omul face aceasta, în ceea ce priveşte marea cauză a
răscumpărării, atenţia se îndreaptă spre realizarea unui om,
dar Dumnezeu este Cel care a făcut totul posibil. El a făcut-o, şi
a făcut-o atât de simplu: prin credinţă. Încă de la început
răscumpărarea a fost dată prin credinţă, iar astăzi este la
fel: tu nu eşti salvat prin lucrări, prin fapte bune, aderarea la o
biserică sau prin educaţie; ci eşti salvat numai prin credinţă,
şi aceasta datorită harului lui Dumnezeu. Tu eşti salvat prin
credinţă, prin faptul că crezi ceea ce a făcut Dumnezeu.

Dumnezeu
a desemnat un steag; El ţi-a dat ceva de care poţi să te ţii, ca
un simbol. În timpul războiului, acolo jos, în insule, când i-au
învins pe japonezi, în Guam şi în alte locuri, americanii au
fugit spre cel mai înalt deal pe care l-au găsit şi acolo au
înfipt steagul american cu lacrimi în ochi şi cu strigăte de
bucurie. Vedeţi? Era semnul că cuceriseră acel pământ. Aceea a
fost o mare realizare: să ridice acel steag şi să spună că acel
pământ este al nostru. Oh, ce privilegiu au avut soldaţii care au
stat acolo, pe pământul pe care îl cuceriseră.

Şi
vă spun: Dumnezeu i-a dat bisericii un Steag atunci când Isus a
fost ridicat pe Calvar între cer şi pământ. Acela era nimeni
altul decât Dumnezeu Emanuel, al cărui Sânge curgea pe pământ.
Acela a fost un steag ridicat pentru oameni, arătând că am biruit.
Astfel, noi suntem mai mult decât biruitori, pentru că El a biruit
pentru noi.

Noi
am văzut că Noe, un om al lui Dumnezeu, avea credinţă, iar
Dumnezeu i-a dat un steag. Steagul lui a fost arca, iar Noe a
construit-o prin credinţă, pentru că Dumnezeu i-a poruncit s-o
construiască pentru salvarea oricui va intra în ea.

În
timp ce construia arca, Noe ştia că lucra la un steag pe care i l-a
dat Dumnezeu să-l construiască. Tu să ţii la tot ce-ţi spune
Dumnezeu să faci, pentru că este corect. Pentru Noe nu a contat
câţi batjocoritori au râs şi au făcut haz de el, fiindcă a
ştiut că-l are pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

Comparaţi-l
pe Noe cu Nimrod. Nimrod a avut propriile lui idei, în timp ce Noe a
avut ideile lui Dumnezeu. Nimrod avea ceva pe care putea să pună
mâna, dar şi Noe avea ceva pe care putea să pună mâna: era un
steag de care putea să se ţină. Cu siguranţă.

Acum
vom vorbi despre un alt bărbat, despre Moise. El a fost un singur
om, deci cum a reuşit să elibereze copiii lui Israel din robia
Egiptului, după ce, atunci când a studiat înţelepciunea Egiptului
şi avea putere, a eşuat? Într-o zi, în timp ce era în pustie,
Dumnezeu l-a întâlnit, sau el L-a întâlnit pe Dumnezeu, iar El
i-a dat un steag, un toiag pe care trebuia să-l ţină în mână.
Ce lucru simplu! Dar el şi-a făcut datoria. „Ia
acest toiag dinaintea ta.”
Era
un steag pe care Moise îl ţinea în mână şi cu care mărşăluia
înainte.

Eu
am studiat nu demult viaţa lui David Livingstone, după ce am stat
la mormântul lui din Abbey. Mormântul lui din Abbey este mai
vizitat decât oricare alt mormânt. Eu am auzit istoria lui, cum a
mers la acei băştinaşi ca medic şi creştin, dar nu a reuşit să
pătrundă între ei pentru că majoritatea erau sălbatici.

Atunci
s-a dus la căpetenia lor, iar acea căpetenie i-a zis: „Dacă bei
sângele legământului cu mine, vei fi unul dintre noi.” Astfel,
au turnat nişte vin într-o cupă, apoi şi-au tăiat venele unul la
altul, şi şi-au ţinut mâinile deasupra paharului ca să poată
curge sânge în el. Ei au amestecat vinul cu sângele, apoi
Livingstone a băut jumătate, iar căpetenia a băut jumătatea
cealaltă. După ce au băut, ei şi-au dat unul celuilalt un simbol
că erau fraţi. Căpetenia a cerut haina doctorului Livingstone, iar
acesta şi-a dat-o jos şi a dat-o căpetenie. La rândul lui,
Livingstone i-a cerut căpeteniei să-i dea suliţa sacră, deoarece
atunci când avea să meargă prin junglă şi ar fi fost atacat de
băştinaşi, el ar fi ridicat suliţa sacră şi toţi ar fi căzut
cu feţele la pământ, şi aproape că l-ar fi cinstit ca dumnezeu,
pentru că toţi ştiau de unde provenea suliţa aceea.

Oamenii
din ziua de astăzi nu pot vedea marele Steag pe care ni l-a dat
Dumnezeu. Tu zici: „Frate Branham, tu ai putere. Aş vrea s-o am şi
eu.” Noi nu avem putere, noi avem autoritate. Nu este putere, este
autoritate. Hristos are puterea, iar noi avem autoritatea. Amin. Este
o mare diferenţă. El este Cel care a biruit; a biruit şi ne-a dat
autoritatea. El are puterea, iar noi avem autoritatea, întocmai ca
un ambasador care merge în altă ţară.


vrea să fiu mai explicit. Dacă mergeţi la una din intersecţiile
din Phoenix pe la ora cinci după-amiaza, veţi găsi un poliţist
care stă acolo. Acolo sunt maşini care trec cu patruzeci sau
cincizeci de mile pe oră (64-80 Km). Ei bine, poliţistul acela mic,
poate nu are nici un metru şi jumătate înălţime şi nici putere
să oprească una din acele maşini, pentru că ele pot avea şi trei
sute de cai putere. Ele ar putea să-l zdrobească pe loc şi apoi să
plece, dar lăsaţi-l să-şi ridice mâna şi să fluiere o dată.
Vedeţi? El nu are putere, dar are autoritate. Aşa este. Frânele
vor fluiera şi roţile vor scârţâi şi toate se vor opri, pentru
că el a ridicat mâna şi are autoritate.

Când
un bărbat sau o femeie se îmbracă în toată armura lui Dumnezeu,
nu este putere, ci este autoritate de sus, iar atunci diavolii vor
urla şi frânele vor scârţâi, chiar moartea însăşi va tremura
şi mormintele se vor deschide la autoritatea pe care Isus Hristos
i-a dat-o bisericii Sale. Toţi oamenii ştiu aceasta: „Aceste
semne îi vor urma pe cei ce cred.”
Ridică
autoritatea, steagul! Mâna lui cu mănuşa albă pe ea se ridică şi
fiecare maşină se opreşte. Poate nu are destulă putere nici ca să
oprească o bicicletă, dar are autoritatea să oprească orice trece
pe acea stradă. De ce? Pentru că toată legea circulaţiei din
Phoenix este în spatele lui.

Noi
suntem morţi cu Hristos şi în acelaşi timp suntem înviaţi
împreună cu Hristos, pentru că trupul merge acolo unde este capul.
El este Capul, iar noi suntem trupul, de aceea nu în viitor, ci
acum, stăm împreună în locurile cereşti în Isus Hristos, cu
fiecare putere a diavolului biruită şi sub picioarele Lui.
Autoritatea este steagul. Mâna care se ridică este cea care
contează.

Moise
s-a dus în Egipt, iar acolo erau ape mari, dar ce s-a întâmplat
când el a ridicat steagul? S-au transformat în sânge. Apoi a
ridicat steagul deasupra pământului şi a adus broaşte, lăcuste,
păduchi, soarele a refuzat să mai strălucească şi moartea a
lovit ţara. De ce? Pentru că el a ridicat steagul judecăţii lui
Dumnezeu.

Când
tu ridici steagul judecăţii lui Dumnezeu, ca şi credincios în
Hristos, cu o viaţă crucificată faţă de tine şi ideile tale
proprii, şi ai în tine Cuvântul Lui viu, fiecare diavol trebuie să
scârţâie, pentru că Îl reprezinţi pe Hristos. Vedeţi? El este
Cel care a murit şi tot El a ridicat steagul.

Moise
arăta ca un pitic cu toiagul acela, dar toiagul era steagul lui
Dumnezeu pentru Egipt, toiagul judecăţii; şi a adus judecată.
Întotdeauna după ce L-ai acceptat, Dumnezeu dă ceva la care poţi
să te uiţi, ceva pe care poţi pune mâna, ceva ce poţi dovedi,
ceva real şi adevărat.

Petru
a spus că Dumnezeu poate lua orice naţiune, pe oricine crede în
El. Magii, acei oameni înţelepţi se uitau după steaua care
răsărise din Iacov şi au primit un steag. Astfel, când Isus S-a
născut în Betleemul din Iudeea, acei înţelepţi au venit din
India, fiind călăuziţi de o stea. Aceasta era un steag, o dovadă,
o dovadă supranaturală.


vrea să vezi şi tu aceasta, necredinciosule! Nu toată lumea poate
să vadă. Nimeni nu a văzut steaua aceea în afară de cei trei
oameni. Ea a trecut peste toate observatoarele, fiind o dovadă vie,
un steag care i-a condus la Hristos. Nimeni n-a putut s-o vadă în
afară de ei.

Peste
puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea;
pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.”
(Ioan
14.19). Isus Hristos, care este Acelaşi ieri, azi şi în veci, este
adevăratul Steag al lui Dumnezeu, dar necredinciosul nu Îl vede.

Isus
a mai spus: „Adevărat,
adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face şi el lucrările
pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât
acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”
(Ioan
14.12). Ce va fi? Va fi un semn, un steag. Odată, cineva i-a spus
Domnului Isus: „Porunceşte
ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la
stânga Ta.”
(Matei
20.21). Dar El i-a răspuns: „Nu
ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l
beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat
Eu?”

(v. 22). Acelaşi Duh Sfânt care a venit peste El fără măsură,
vine peste biserica Lui cu măsură. Da, este Acelaşi Duh Sfânt,
acelaşi Dumnezeu, acelaşi Steag.

Noi
suntem steagurile lui Dumnezeu pentru lume, de aceea mustru
întotdeauna biserica penticostală şi mă iau de ei şi de felul
lor de a trăi. Din cauză că lăsăm ştacheta jos, lumea nu Îl
poate vedea pe Hristos. Noi ne-am îndepărtat de aceasta.

Când
femeile noastre se îmbracă şi se comportă ca restul lumii, când
bărbaţii noştri se duc şi fac glume murdare, se poartă ca restul
lumii, se căsătoresc de patru sau de cinci ori, şi aşa mai
departe, lumea nu mai crede că eşti real.

Lasă-mă
să-ţi spun, frate, că atunci când eşti mort şi viaţa ta este
ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, eşti pecetluit cu Duhul Sfânt,
iar Dumnezeu te ridică în locurile cereşti şi vei fi un steag
care arată că în tine are loc o lucrarea a lui Dumnezeu.

Isus
a spus în Marcu 16: „Aceste
semne îi vor urma pe cei ce cred.”

Ce fel de steag este acesta? Este cumva o cămaşă umflată? Nu,
este umilinţă. Plinătatea lui Dumnezeu în Isus Hristos, L-a făcut
să umble ca un ţăran umil; L-a făcut să spele picioarele
ucenicilor Săi, şi nu avut nici măcar un loc unde să-Şi aşeze
capul.

Unii
dintre noi ne numim creştini, dar trebuie să mergem într-un loc
care este cel mai bun din ţară şi trebuie să avem garantaţi o
anumită sumă de bani, pentru că altfel nu vom merge acolo. Unii
păstori nu merg la o anumită biserică decât dacă este mare şi
de clasă înaltă. Nouă ne trebuie o experienţă diferită de cea
pe care a avut-o Pavel când a fost pe drumul Damascului. El a văzut
acel steag ridicat şi a întrebat: „Cine
eşti, Tu, Doamne?” Şi Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus.”

Ceea
ce ne trebuie nouă în seara aceasta este un alt Stâlp de Foc care
să atârne deasupra bisericii, ca ochii orbi ai oamenilor să fie
deschişi ca să poată vedea. Isus, Steagul, încă trăieşte şi
domneşte.

Dumnezeu
ne-a dat acest Steag veşnic. Amintiţi-vă că toate steagurile
romane, cele ale lui Nimrod, steagurile babiloniene, au fost zdrobite
şi distruse. Noi le cunoaştem numai din istorie. Eu am fost la
Roma, acolo unde Cezar a domnit peste toată lumea, dar ca să ajungi
la palatul lui, acum trebuie să sapi vreo douăzeci de picioare
(şase metri). Am fost şi în Egipt, unde a trăit Faraon, dar acum
totul este dus şi transformat în ţărână.

Dar
frate, într-o zi, Dumnezeu a arborat un steag ridicându-L pe Isus
Hristos din morţi şi trimiţând Duhul Sfânt peste Biserica Lui.
Cerul
şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
(Matei
24.35). „…Pe
această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei
morţilor nu o vor birui.”
(Matei
16.18). De ce? Pentru că Steagul Lui viu este în biserică:
Steagul, Infailibilul, dovada desăvârşită, Ceva pe care poţi
pune mâna, Ceva la care poţi să priveşti.

Vedeţi,
omul acesta, tânărul Williams, a stat aici pe platformă şi a
mărturisit cum s-au rugat tatăl şi mama lui pentru el, şi cum a
văzut dintr-o dată un Steag. Ceva s-a întâmplat. El a spus „la
revedere” vechii case de lut şi a alergat pe Calea Lactee, după
cum spunea fratele. Când oamenii pot vedea aceasta: „Şi
după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi
oamenii.”
(Ioan
12.32). „Îmi
veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi
până la marginile pământului.”
(Fapte
1.8). „Iată
semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor
scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi;
dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune
mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
(Marcu
16.17-18). Steagul.


mai iau încă unul, ca s-o pecetluiesc: „Prin
aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi
avea dragoste unii pentru alţii.”
Vedeţi?
Tu nu poţi lua numai o parte din aceasta, ci trebuie să iei tot, şi
nu poate fi pecetluit până când nu vine totul împreună. Aşa
este.

În
vremurile străvechi pecetea era un obicei şi era purtată pe un
inel. Era o mare ofensă şi se pedepsea cu închisoarea dacă cineva
încerca să copieze acea pecete.

Şi
Dumnezeu are o Pecete, iar copierea ei se pedepseşte cu moartea.
Ascultaţi, luteranilor, metodiştilor, baptiştilor şi
penticostalilor! Nu încercaţi s-o copiaţi! Staţi liniştiţi şi
Dumnezeu v-o va da, apoi veţi fi un steag, un exemplu de creştinism
şi bărbăţie sau feminitate. Pecetea Sfântului Duh, steagul lui
Dumnezeu apăsat pe tine până când arăţi, umbli şi vorbeşti
Evanghelia oriunde mergi. Atunci nu mai poate fi pus nici măcar un
deget pe tine. Aşa este.

Dumnezeu
a realizat aceasta prin moartea, îngroparea şi învierea lui Isus
Hristos, prin spălarea în apa Cuvântului. Astăzi, noi suntem
spălaţi şi curăţaţi prin sângele Lui; ni s-a dat acest mare
privilegiu, şi ne întrebăm ce a fost Isus înainte, dacă spunem
că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, acelaşi Steag.

Noi
trebuie să aflăm ce fel de Steag a fost El pentru oamenii de
atunci, ca să ştim dacă a fost Steagul corect care trebuia să
vină. Citind în Scriptură, vedem că El nu a spus niciodată că
ar fi făcut ceva, ci scrie: „Adevărat,
adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu
face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face
şi Fiul întocmai.”
(Ioan
5.19).

El
a făcut doar ce L-a văzut pe Tatăl făcând. Cu alte cuvinte, El a
văzut în vedenie ce s-a întâmplat.

Într-o
zi, o femeie s-a atins de haina Lui, iar El S-a întors, S-a uitat la
ea şi i-a vorbit. Ea avusese o scurgere de sânge, dar i s-a oprit;
credinţa ei a salvat-o.

Când
a vorbit cu femeia de la fântână, El i-a zis:

„Du-te
şi adu-ţi bărbatul.”

„Eu
nu am bărbat,” a răspuns femeia.

„Aşa
este, pentru că ai avut cinci bărbaţi.”

Când
El a spus aceasta, femeia I-a zis: „Doamne, noi ştim că trebuie
să vină Mesia, Cel care se cheamă Hristosul, iar când va veni El,
ne va spune aceste lucruri.” Vedeţi?

Acolo
era Steagul şi El a spus: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt
Acela.” Oh, frate, când a auzit aceasta, femeia a uitat de găleata
ei cu apă, fiindcă a găsit o fântână plină cu sânge scos din
venele lui Emanuel. Ea a găsit Fântâna salvării, aşa că a
alergat în oraş. Vedeţi? A alergat fericită şi le-a spus
oamenilor: „Veniţi şi vedeţi pe Cine am găsit! Veniţi să
vedeţi un Om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut.”

Uitaţi-vă
la Andrei, despre care am predicat noaptea trecută. El a stat toată
noaptea cu Isus, şi de îndată ce a aflat că El era Martorul lui
Dumnezeu, Mesia, a alergat la fratele lui şi i-a zis: „Simone,
vino şi ajută-mă să înţeleg!” De îndată ce a venit înaintea
Lui şi Isus i-a spus cine era şi cum se numea tatăl lui, Petru a
ştiut că El era Mesia. La fel a făcut şi Filip, şi lista poate
continua iar şi iar. Steagul!

Isus
a spus în Ioan 14.12: „Adevărat,
adevărat vă spun, că cine crede în Mine va face şi el lucrările
pe care le fac Eu.”

Acum,
priviţi: noi suntem trimişi! Ascultaţi-mă, prieteni! Acum le
vorbesc oamenilor pentru care ne vom ruga. Fiţi atenţi! Tu eşti un
martor. Dacă ai fost salvat şi ştii ce este puterea lui Dumnezeu,
înseamnă că ai atins acel Steag. Tu ai Ceva ce nu este ca turnul
lui Nimrod. Acesta nu este o învelitoare de frunze de smochin, ca
cea a lui Adam, ci este o promisiune a lui Dumnezeu, şi „Cerul
şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
Este
ceva pe care poţi pune mâna. „Aceste
semne îi vor urma pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile
peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”

Este un drapel, un steag adevărat.

Dacă
printre noi este cineva care nu a acceptat încă acest Steag, care
nu ştie ce-i face pe aceşti oameni să plângă, să strige şi să
danseze, ce le face pe aceste femei să-şi lase părul să crească,
să înceteze să mai poarte acele haine indecente şi murdare ca să
arate sexy înaintea bărbaţilor şi să facă toate aceste lucruri,
va şti că acel duh vechi a plecat din ei. Tu poţi fi curată ca un
crin faţă de bărbatul tău, dar când vei veni în faţa
judecăţii, va trebui să răspunzi pentru curvie. Aşa este, pentru
că Isus a spus: „Dar
Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi
preacurvit cu ea în inima lui.”
(Matei
5.28). Dacă te îmbraci astfel şi te arăţi în faţa bărbaţilor,
eşti vinovată chiar dacă nu te-a atins nici un bărbat. Când acel
păcătos va răspunde pentru curvia lui, tu eşti cea care a făcut-o
cu el, prin felul cum te-ai prezentat în faţa lui. Da, domnilor.

Frate
şi soră, poate credeţi că aceasta este o învăţătură de modă
veche. Nu demult, un predicator mi-a zis: „Aşa îţi vei ruina
slujba, frate Branham.”

„Aceasta
nu este slujba mea, este a Lui. Este Cuvântul Lui şi aceasta este
ceea ce a spus El, iar eu Îl cred.” Da, domnilor.

Atunci
când vezi că una din acele femei se corectează în faţa lui
Dumnezeu şi vine ca o sfântă, când o vezi că se poartă diferit,
ştii că acolo s-a produs o schimbare. Atunci, viaţa ei va fi
diferită, schimbată, sfinţenia va vorbi în toate lucrurile şi ea
va fi o doamnă.

Priviţi-l
pe beţivul de pe stradă care se împleticeşte mergând de la bar
la bar ca o muscă, mirosind a vomă de whisky, bere şi alte
băuturi. Lăsaţi-l să vină într-o zi la altar şi să se apuce
de acel Steag, şi vă spun că el va fi un steag pentru Dumnezeu şi
un monument al puterii de mântuire a lui Isus Hristos. Da, domnule,
el va fi cu siguranţă.

Ieri,
în timp ce mă plimbam pe străzile Phoenix-ului, am văzut un băiat
mic de culoare. El avea Biblia sub braţ şi o arăta la toată lumea
care trecea pe acolo, dar nu-l lua nimeni în seamă. Eu i-am zis
însă: „Mulţumesc Domnului Dumnezeu. Strigă, frate! Du-te
înainte şi ridică-L pe Isus Hristos.”

Oh,
prieteni, dacă până în seara aceasta nu L-aţi cunoscut încă,
primiţi-L acum! Faceţi aceasta în timp ce ne plecăm capetele
pentru un moment de rugăciune. Îmi pare rău că timpul trece aşa
de repede. Aş vrea să întreb dacă este vreun păcătos care nu-L
cunoaşte pe Hristos şi care n-a acceptat niciodată acest Steag? Tu
zici: „Stai puţin, frate Branham! Eu ţin regula de aur.”

Frate,
dacă acest lucru ar fi suficient, n-ar mai fi trebuit să moară
Hristos. Tu spui: „Frate Branham, eu am devenit membrul unei
biserici foarte vestite.” Este în ordine, fratele meu, eu apreciez
aceasta. Apreciez faptul că ţii regula de aur, că respecţi cele
zece porunci, dar dacă regula de aur, aderarea la o biserică sau
orice alt lucru ca acestea v-ar fi salvat, atunci Isus a murit
degeaba. El a spus în Ioan 3.3: „Dacă
un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui
Dumnezeu.”

Viaţa
este ca o frunză ce atârnă pe un copac. După o vreme, viaţa lasă
frunza şi merge înapoi în rădăcină. Frunza cade, iar viaţa
este îngropată în rădăcini până când trece iarna. Primăvara,
ea aduce o altă viaţă, o altă frunză.

La
fel este şi viaţa unui creştin care se află în Pomul Vieţii.
Vechea carcasă de aici ar putea să cadă, este adevărat, dar viaţa
merge înapoi la Dumnezeu care a dat-o. Vedeţi? Dacă Dumnezeu ţi-a
dat Viaţa şi eşti născut din nou, atunci numai o singură viaţă
poate să trăiască, iar aceea este Viaţa lui Dumnezeu în tine.
Dacă în tine este Viaţa aceea, atunci ea va merge de unde a venit,
înapoi la Dumnezeu, ca să vină înapoi în Mileniul măreţ, ca o
nouă frunză, o nouă Viaţă, un nou trup care nu va mai dispărea
sau cădea vreodată.

Anotimpurile
noastre arată că Dumnezeu este cu noi, că El este aici. El conduce
natura, iar dacă tu nu ai primit niciodată acea Viaţă, atunci
când acea frunză mică va cădea, această mică frunză care este
pe pământ, nu se va mai ridica niciodată. Dacă nu eşti născut
din nou şi nu ai primit Steagul în inima ta, acea dovadă, Duhul
Sfânt, nu ceva imaginar, nu te vei mai ridica niciodată.

Aseară
am vorbit undeva şi am spus: „Ce s-ar fi întâmplat dacă
ucenicii ar fi aşteptat numai nouă zile, apoi ar fi zis: „Noi
acceptăm prin credinţă că am primit Duhul Sfânt,” şi ar fi
mers mai departe? Ei nu L-ar fi primit niciodată. Vedeţi? Dar au
stat acolo până când au ştiut că s-a întâmplat ceva, ceva pe
care au putut să pună mâna şi să zică: „Aceasta este,”
întocmai cum a spus Noe, sau Moise când a avut toiagul în mână:
„Aceasta este.”

„Cum
îl vei cuceri, Moise?”

„Cu
toiagul acesta. Aşa îl voi cuceri.”

Eu
am biruit prin Isus Hristos, cu Duhul Sfânt, pentru că El a biruit
pentru mine, iar acum viaţa mea este moartă şi ascunsă în El,
pecetluită cu Duhul Sfânt. Este acolo. Prietene păcătos, dacă
n-ai avut această experienţă, nu vrei să vii în seara aceasta,
în timp ce ne plecăm capetele pentru un moment?

Tată
ceresc, încredinţez audienţa în mâna Ta. S-ar putea ca aici să
fie o persoană nemântuită, care nu va mai întâlni niciodată
ocazia aceasta. Noi tocmai am aflat, nu demult, că fratele Tommy
Hicks, un slujitor al Tău, a plâns şi a implorat milă pentru
fratele său. Cu câteva săptămâni în urmă, i-a scris chiar şi
o scrisoare în care l-a rugat: „Frate, primeşte-l pe Hristos!”

Dar
el câştiga atât de mulţi bani încât şi-a cumpărat o casă de
o sută de mii de dolari, un Cadillac nou şi nu avea timp pentru aşa
ceva. „Am s-o fac mai târziu, Tommy,” spunea el, dar acum este
prea târziu, fiindcă a fost ucis în Mexico. O, Dumnezeule, ai
milă! Lasă-i pe oameni să înţeleagă că nu mai este cale înapoi
şi că nu mai pot încerca încă o dată; aceasta este singura
şansă, iar moartea nu schimbă sufletul, ci doar locul în care va
locui.

Tată,
dacă aici este vreun suflet care ştie că este format din trup,
suflet şi duh, că înăuntrul acestei pulpe este un suflet şi
înăuntrul sufletului este un duh care îl controlează, fă să
ştie că dacă acest duh nu este Duhul lui Dumnezeu, atunci când
trupul acesta va cădea, nu se va mai putea ridica niciodată. Dar,
Dumnezeule, îngăduie ca ei să Te primească acum şi să prindă
acest Steag minunat al Duhului Sfânt în inimile lor, ca să fie
salvaţi în seara aceasta.

În
timp ce avem capetele plecate, dacă este cineva care doreşte să
fie amintit, ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Roagă-te pentru
mine, frate predicator!” Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu
să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Minunat. Altcineva? Nu vă ruşinaţi, ci continuaţi să vă rugaţi,
toţi creştinii.

Toţi
aceşti oameni îşi ridică mâinile. Dumnezeu să te binecuvânteze,
micuţă doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Altcineva?
Spuneţi: „Aminteşte-mă şi pe mine, frate Branham, fiindcă
cred. Nu ştiu cum, dar cred.” Dumnezeu să te binecuvânteze şi
acolo. Aşa este bine.

Aceşti
oameni şi-au ridicat mâinile pentru că cred. Altarul este plin de
copii; ei sunt peste tot. Tu nu trebuie să ai un altar, pentru că
inima ta este altarul. Inima ta este locul în care vine Dumnezeu.

Nu
demult, am citit cartea istorică a lui Broadbent, „Biserica
pelerinilor, părinţii niceeni,” iar acolo scria că în biserica
primară ei nu au avut nici un fel de altar sau ornament. Ei aveau
numai o clădire simplă şi veche, unde stăteau pe o podea de
piatră, iar după ce vreun om al lui Dumnezeu avea un mesaj, ridicau
mâinile. Ei îşi ridicau mâinile şi Îl lăudau pe Dumnezeu,
pentru că se simţeau bine după baia Duhului Sfânt. Aceea a fost
biserica primară din zilele lui Irineu, Martin şi aşa mai departe,
imediat după moartea Domnului Isus, când biserica înainta, chiar
înainte să meargă în catolicism.

Tu,
de aici, fă-ţi inima altar şi spune: „Vino înăuntru, Doamne
Isuse.” Mă voi ruga pentru voi.

Doamne
Isuse, m-am grăbit şi am aruncat cuvintele repede, iar acum
aşteptăm să vedem ce vei face Tu în rândul de rugăciune. S-au
ridicat cel puţin douăsprezece mâini, de la tineri la bătrâni,
fiindcă aşteaptă să Te cunoască pe Tine şi să primească Viaţa
veşnică. Îngăduie ca aceasta să devină chiar acum realitate
pentru ei. Împlineşte aceasta, Doamne. Îngăduie ca Duhul Sfânt
al lui Dumnezeu să se îmbăieze în sufletele lor şi fă-i făpturi
noi în Hristos.

Tată,
Te rog să Te arăţi vizibil în rândul de rugăciune, în faţa
audienţei din seara aceasta, în timp ce vindeci bolnavii, astfel ca
atunci când vor pleca de aici, să poată spune ca cei doi de pe
drumul Emausului: „Nu ne ardea inima în noi?” pentru că ei au
văzut ceva ce s-a întâmplat real.

Cei
doi fraţi de pe drumul Emausului, Cleopa şi prietenul lui, au mers
toată ziua cu El şi au vorbit cu El, însă nu au ştiut cine era.
Dar când a făcut ceva ce mai făcuse şi înainte de crucificarea
şi înmormântarea Sa, ei au ştiut că era El şi că fusese
ridicat din morţi. Tată, vei face aceasta şi pentru noi, în seara
aceasta? Te rugăm să împlineşti aceasta.

Te
rugăm să iei aceste suflete scumpe şi să le dai Viaţă veşnică.
Îngăduie ca dacă n-au fost botezate niciodată, să îşi găsească
drumul spre o biserică şi să fie botezate în Numele Domnului.
Apoi, umple-le cu Duhul Sfânt, astfel încât să ne putem întâlni
într-o zi pe un Tărâm mai bun, unde adunarea din seara aceasta va
fi adunată în faţa judecăţii. Noi lăsăm aceasta în mâna Ta,
în Numele lui Isus. Amin.

Eu
Îl iubesc, eu Îl iubesc.

Acum,
după mesajul acesta tăios, haideţi să-I aducem slavă.

Pentru
că El m-a iubit întâi

Şi
mi-a răscumpărat salvarea

Pe
lemnul din Golgota.

Nu
iubeşti aceasta? Voi, care aţi fost metodişti, ridicaţi mâinile!
Baptişti, prezbiterieni, catolici… toţi care aţi fost născuţi
din nou din Duhul lui Dumnezeu, ridicaţi mâinile. Haideţi să
cântăm din nou, din toată inima. Soră, dă-ne tonul. Nu iubiţi
aceasta?

Când
veţi ajunge în rai, în acea Casă mare, când veţi privi în jos,
veţi vedea casa mea şi mă veţi auzi cântând, veţi şti că am
ajuns Acasă. Amin. Eu iubesc aceasta.


cântăm cu toţii împreună. Fii tu însuţi! Eu iubesc cântările
penticostale bune, voi nu? Mie nu-mi plac vocile antrenate peste
măsură, ştiţi voi, cele care scârţâie şi îşi ţin
respiraţia până când se albăstresc la faţă şi încearcă să
facă spectacol. Mie îmi place cântarea adevărată, liberă şi
bună. Acum, cu toţii împreună cu acest cor micuţ. Cu toţii
împreună:

Eu
Îl iubesc (să închidem ochii), eu Îl iubesc,

Pentru
că El m-a iubit întâi,

Şi
mi-a cumpărat salvarea

Pe
lemnul din Golgota.

Acum,
în timp ce cântăm din nou, haideţi să ne întoarcem şi să dăm
mâna cu cineva de alăturea, din faţă şi din spate. Voi toţi,
străini şi călători prin această lume, catolicilor, daţi mâna
cu protestanţii; protestanţilor, daţi mâna cu metodiştii;
metodiştilor, daţi mâna cu baptiştii; Biserica lui Dumnezeu daţi
mâna cu Adunarea lui Dumnezeu; Adunarea lui Dumnezeu, daţi mâna cu
unitarienii.

El
mi-a răscumpărat salvarea

Pe
lemnul de pe Calvar.

Acum,
cu mâinile ridicate spre El:

Eu
Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru
că El m-a iubit întâi,

Şi
mi-a cumpărat salvarea

Pe
lemnul din Golgota.


ne plecăm capetele în umilinţă şi să fredonăm.

Tată,
ne mărturisim păcatele în timp ce Cuvântul se coase încă pe
inimile oamenilor, acel Steag. Mulţi dintre ei au învăţat aceasta
cu mult timp în urmă. Plimbă-Te printre noi, Tată. Tu i-ai salvat
pe cei pierduţi, iar acum Te rugăm să-i vindeci pe cei bolnavi.
Descoperă-le că Cuvântul nu se întoarce niciodată la Tine fără
rod, ci va împlini întotdeauna ceea ce este promis.

Cei
care aveţi numere de rugăciune, începând cu numărul unu, staţi
de-a lungul altarului, aici. Ca să nu fie nici o confuzie, aşteptaţi
să vă chem câte unul. Cine are numărul unu? Soră, continuă să
cânţi. Cine are numărul unu? Aici. Numărul doi? Numărul trei?
Numărul patru? Numărul cinci? Numărul şase, numărul şapte?
Haideţi şi staţi aici.

Eu
Îl iubesc. Staţi liniştiţi, în rugăciune.

(8,
9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18).

Şi
mi-a răscumpărat salvarea

Pe
lemnul de la Calvar.

Acum
toţi ceilalţi care au numere de rugăciune.

El
m-a iubit întâi

Şi
mi-a răscumpărat salvarea

Pe
lemnul de pe Calvar.

Nu
este El minunat?

Eu
Îl iubesc, eu Îl iubesc, (Auziţi aceasta? Sună ca imnurile
îngerilor).

Pentru
că El m-a iubit întâi

Şi
mi-a răscumpărat salvarea

Pe
lemnul de pe Calvar.

Nu
sună frumos?

Nu
auziţi cum clopotele sună acum?

Nu
auziţi îngerii cum cântă?

Aceasta
este gloria bucuriei, aleluia,

Acolo,
departe, pentru totdeauna,

Dincolo
de Râul strălucitor,

Când
ei vor bate acele clopote de aur

Pentru
mine şi pentru tine.

Eu
nu pot să stau deoparte de aceasta. Îmi amintesc când a murit mama
fiului meu, Billy. La câteva ore după ea, a murit şi sora lui mai
mică. Eu le-am pus împreună, apoi le-am dus sus pe deal şi le-am
îngropat acolo. Mergeam şi stăteam acolo singur şi de fiecare
dată venea un porumbel care gângurea. Eu am crezut sincer că putea
fi sufletul lor nemuritor care venea înapoi să-mi vorbească. Aveam
inima atât de zdrobită, dar parcă venea Ceva care îmi şoptea
dintre acei pini:

Dincolo
de Rău este un Tărâm

Unde
este pentru totdeauna bine,

Iar
noi putem să ajungem la acel Ţărm, prin credinţă

Noi
vom câştiga acele arcade una câte una

Şi
vom locui împreună cu cei nemuritori

(Nu
va fi măreţ când ei vor face aceasta?)

Când
ei vor suna acele clopote de aur

Pentru
mine şi pentru tine.

Prieteni,
în ce priveşte vindecarea divină, nu există nici un om care să
te poată vindeca, aşa cum nu există nici un om care să te poată
salva, pentru că vindecarea şi salvarea aparţin trecutului. Când
Isus Hristos a murit pe Calvar, El a fost rănit pentru păcatele
noastre şi prin rănile lui am fost vindecaţi. Este un lucru făcut,
terminat. Astfel, singurul lucru pe care trebuie să-l faci tu ca să
primeşti vindecarea sau salvarea ta, este să accepţi ce a făcut
Hristos pentru tine. Aşa cum am spus şi aseară, haideţi să
privim puţin la Dumnezeu, acolo, înapoi în veşnicie, când o sută
de bilioane de sori arătau negri în faţa strălucirii Lui şi când
îngerii arătau murdari înaintea Lui. Acesta este IaHVeH. Apoi, El
a devenit un Copil mic, născut într-o iesle. Şi acelaşi IaHVeH
este în seara aceasta aici. Prin sângele şi harul Său, El îşi
curăţă Biserica şi ne pune în poziţia cerută de El ca să
primim toate binecuvântările pentru care a plătit ca să le avem.

Aici
se află un rând de rugăciune, şi din câte ştiu nu l-am văzut
în viaţa mea pe vreunul dintre ei. Mulţi dintre voi aţi fost
înainte în adunările mele şi ştiţi ce înseamnă
discernământul. Ştiţi cu toţii, nu-i aşa? Eu am avut aceasta de
multe ori; este un dar.

Aceasta
nu face ca Duhul Sfânt din mine să fie mai mare decât în oricare
din voi, fiindcă este numai un dar prin care lucrează Duhul Sfânt.
Vedeţi? Nu contează dacă eşti doar o gospodină, un băieţel sau
un beţiv care tocmai a fost salvat şi umplut cu Duhul Sfânt; el
are acelaşi Duh Sfânt ca noi toţi. Da. Dumnezeu dă daruri care
lucrează împreună prin acest Duh Sfânt. Aceasta este o confirmare
care ridică un Steag. Pe cine? Pe predicator? Nu, Îl ridică pe
Hristos.

Eu
nu ştiu ce s-a întâmplat, dar încă de când eram doar un
băieţel, voi îmi cunoaşteţi povestea, m-am rugat pentru oameni.
Eu nu fac nimic altceva decât mă rog şi-mi pun mâinile peste ei,
şi se fac bine. Vedeţi? Cum pot face aceasta? Nu numai eu mă rog,
ci şi ceilalţi. Toţi se roagă, iar eu cred. Aceasta este tot ce
ştiu să fac.

Eu
nu am nici o educaţie, însă Dumnezeu mi-a dat un dar mic cu care
să lucrez. Când a fost aici pe pământ, Isus a spus că şi noi
vom face lucrările pe care le-a făcut El. Dacă este aşa, şi El a
fost Steagul Lui Dumnezeu făcând aceasta: spunându-i lui Natanael
unde era; spunându-i femeii despre scurgerea ei de sânge;
spunându-i lui Petru de moneda de aur din gura peştelui; spunându-i
acelei femei că trăieşte în curvie şi aşa mai departe, acesta
este cu adevărat confirmarea că El a fost Mesia.

Priviţi-l
pe acel iudeu de încredere, pe Natanael. El era un om şcolat, un
credincios adevărat, dar nu putea crede ce a auzit despre Isus. Dar
când El i-a zis:

Iată
cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug,”

I-a răspuns mirat: „Rabi,
de unde mă cunoşti?”

Te-am
văzut înainte să te cheme Filip.”

Rabi,
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împăratul lui Israel.”

Femeia
de la fântână I-a zis:

„Nu
am bărbat.”

„Bine
zici că n-ai bărbat, pentru că ai avut cinci.”

Atunci
ea I-a zis: „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va
spune aceste lucruri. Dar Tu cine eşti?”

„Eu
sunt Acela,” a răspuns El. Noi ştim că El este Steagul, iar dacă
Isus Hristos este Acelaşi Steag ieri, azi şi în veci, înseamnă
că dacă poate să ajungă la inima omului, va face acelaşi lucru.
Este adevărat?

Eu
nu o cunosc pe doamna aceasta de aici. Nu o cunosc şi nu am mai
văzut-o niciodată. Suntem străini unul pentru celălalt, nu-i aşa?
Aşa este. Dacă Dumnezeu îmi va spune care este problema ta, mă
vei crede? Atunci vei şti dacă este adevărat sau nu, aşa-i? Şi
vei accepta vindecarea? Problema ta este spatele tău. Acum s-a
terminat, eşti vindecată. Du-te. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Du-te şi crede.

Tu
crezi din toată inima? Crede şi nu te îndoi. Crede! Vezi cât este
de uşor? Să ne rugăm. El vă cunoaşte pe fiecare dintre voi şi
ştie care este problema cu fiecare. Credeţi aceasta, nu-i aşa?
Ştiţi că este adevărat.

Doamnă,
dacă nu ţi-aş spune nimic, ci doar m-aş ruga şi mi-aş pune
mâinile peste tine, ai crede că vei fi vindecată? Crezi? bine.
Plecaţi-vă capetele pentru un moment. Tată ceresc, Te rog s-o
vindeci pe sora mea. Fă ca ea să plece eliberată. Noi vedem
Steagul ridicat şi ştim că El ne va atrage pe toţi. Îmi pun
mâinile peste sora mea în Numele lui Isus Hristos, pentru
vindecarea ei. Amin. Nu te îndoi, ci crede din toată inima.

Dacă
nu ţi-aş spune nimic, ai crede? Dar dacă ţi-aş spune, te-ar
ajuta? Tu ai probleme cu inima.

Te-ar
ajuta dacă ţi-aş spune ce este cu tine? Tu nu ştii dacă te va
ajuta sau nu. Ei bine mă voi ruga pentru tine. Tată ceresc, Te rog
s-o ajuţi pe femeia aceasta. Dă-i credinţă şi putere în Numele
lui Isus Hristos. Amin. Crede din toată inima.

Ce
crezi, soră? Eu sunt un străin pentru tine, dar dacă Isus Hristos
mi-ar spune… Mă cunoşti? M-ai văzut când am venit pentru prima
dată aici. Aceasta este bine, dar eu nu te cunosc. Prima dată?
Aceasta a fost acum cincisprezece ani. Oh, a fost demult, iar de
atunci s-au întâmplat multe lucruri. Trebuia să fii operată, dar
dacă Îl crezi pe Hristos, tumoarea te va părăsi şi nu va mai
trebui să fii operată. Crezi aceasta? Atunci du-te şi crede.

Ce
mai faci? Crezi că El te va vindeca dacă Îl voi ruga pe Dumnezeu?
Tată ceresc, Te rog s-o vindeci şi s-o faci bine, fiindcă îmi pun
mâinile peste ea în Numele lui Isus. Amin. Crede din toată inima.
Ei bine, vino în faţă, soră. Vedeţi, eu nu pot să-i vindec pe
oameni, dar nici Dumnezeu nu-i poate vindeca dacă ei nu cred că
Hristos a făcut deja aceasta. În seara aceasta, eu am predicat
despre Ceva pe care poţi să-ţi pui mâna. El vă spune: „Este
aici!”

Câţi
dintre voi aţi citit viaţa sfântului Martin? El a fost un soldat
păgân. Tatăl lui a vrut ca el să fie soldat, dar Martin n-a vrut
aceasta, fiindcă Ceva îl chema spre Dumnezeu. Într-o noapte
friguroasă de iarnă, a întâlnit pe stradă un cerşetor bătrân
care îngheţa de frig. Oamenii care au putut să-l ajute, au trecut
pe acolo fără s-o facă. Martin dădu-se tot ce avea, aşa că a
spus: „Este un singur lucru pe care pot să-l fac. Am o manta,”
după care şi-a scos sabia şi a tăiat mantaua în două,
învelindu-l cu o parte pe cerşetor, iar cu cealaltă jumătate s-a
dus mai departe. Oamenii râdeau de el şi ziceau: „Ce soldat
ignorant! Nu este el caraghios cu jumătatea aceea de manta?”

Martin
nu a dat atenţie la nimic, ci s-a dus mai departe, deoarece a ştiut
că trebuia să facă lucrul acela. În noaptea aceea, el s-a trezit
şi L-a văzut pe Isus stând acolo învelit cu acea bucată de
manta, cu care îl învelise pe cerşetor. El a privit în jur şi
i-a întrebat pe îngeri:

„Ştiţi
cine M-a învelit cu aceasta?”

‚Nu,”
au răspuns ei.

Şi
El a zis: „Martin M-a învelit.”

După
aceea, Martin a devenit un sfânt, a vorbit în limbi şi a scos
draci, a văzut vedenii, fiind un profet puternic al lui Dumnezeu.
Da, domnilor. De ce? Pentru că atunci când l-a învelit pe bătrânul
cerşetor de pe stradă, L-a învelit de fapt pe Isus Hristos.

Ca
să fiu sigur că vă înveliţi în dreptatea lui Hristos, am să
încerc să vă spun în seara aceasta că dacă aş avea putere să
vă vindec pe fiecare din voi, aş face-o. Vedeţi? Eu încerc să vă
arăt printr-un dar că Dumnezeu dovedeşte ceea ce am predicat şi
că eu nu pot vindeca oamenii, însă El vă îngăduie să vedeţi
că este aici.

Tu
crezi aceasta, doamnă? Atunci artroza te va părăsi. Crezi că te
va părăsit? Atunci du-te pe drum şi strigă: „Slavă Domnului!
Eu cred aceasta din toată inima mea.” A fost ciudat că i-am spus
artroză, iar tu ai acelaşi lucru ca ea. Du-te şi spune: „Eu cred
din toată inima,” şi vei fi bine.

Acum
crezi că Dumnezeu îţi va vindeca stomacul şi te vei putea duce
acasă să mănânci cum trebuie? Crede. Crezi cu toată inima? „Când
Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi atrage pe toţi oamenii la
Mine.”

Acum
credeţi că Duhul Sfânt este aici? Crezi că vei fi bine, dacă îmi
voi pune mâinile peste tine? Fie ca ea să fie vindecată în Numele
lui Isus Hristos. „Aceste
semne îi vor însoţi pe cei ce cred: în Numele Meu…”
Crede
numai, în timp ce treci pe aici.

Vino
în faţă, soră. Toată lumea se roagă. Vedeţi voi, mulţimea
aceasta de vedenii mă doboară. Mă rog în Numele lui Isus Hristos
s-o vindeci pe sora noastră. Văd că îţi ridici mâna şi crezi.
Crede. Te rog în Numele lui Isus Hristos s-o vindeci.

Vino,
soră. Dumnezeule Tată, Eu nu aduc nimic în braţele mele când mă
agăţ de crucea Ta, ci Te rog pentru vindecarea ei în Numele lui
Isus. Amin.

Tată
Dumnezeule, fie ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui
Isus Hristos. Amin.

Vino,
frate scump. În Numele lui Isus Hristos, fie ca fratele meu să fie
vindecat. Crezi că Dumnezeu îl va vindeca şi îl va face bine? Fie
ca acest copil să fie vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca fratele nostru să fie vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Acum
staţi cu toţii în rugăciune, în mare linişte.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Oh,
Dumnezeule, dă-i acestei fetiţe înapoi ceea ce i-a luat Satan.
Satană, ieşi afară din ea, în Numele lui Isus Hristos!

Fie
ca fratele nostru să fie vindecat în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Fie
ca sora noastră să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Ştiu
că nu au fost date suficiente numere de rugăciune, de aceea vreau
să vă plecaţi capetele pentru un moment.

Acum
vreau să vă spun ceva. Cu patru mii de ani în urmă, Dumnezeu a
venit jos în chipul unui Bărbat şi a stat de vorbă cu Avraam,
lângă un stejar. El a stat cu spatele spre cortul în care era Sara
şi i-a spus lui Avraam care era problema ei lăuntrică. Isus a spus
că în zilele când va veni Fiul omului, va fi la fel ca în zilele
lui Avraam. Isus a fost Steagul lui Dumnezeu. „Lucrurile
pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”

Şi noi vedem aceasta, fără nici o îndoială.

Motivul
pentru care nu m-am dus prea departe este pentru că am atât de
multe întâlniri. Dacă va fi cu voia Domnului, într-o zi mă voi
întoarce la Phoenix pentru o întâlnire mare. Dacă unii din cei
care sunteţi bolnavi şi în nevoi, nu aţi primit un număr de
rugăciune ca să veniţi la altar în seara aceasta, mă voi ruga
acum pentru voi. Vreau să fiţi cât se poate de respectuoşi şi să
vă puneţi mâinile unii peste alţii, ca şi un semn.

Biblia
spune că Dumnezeu a făcut această promisiune şi a spus: „Aceste
semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: dacă îşi vor pune
mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”

Orice credincios care are Duhul Sfânt, are puterea lui Dumnezeu în
el şi autoritatea să se roage rugăciunea credinţei. De aceea
vreau să vă rugaţi şi voi în timp ce mă voi ruga pentru aceşti
oameni.

Tată
ceresc, în seara aceasta suntem fericiţi să predicăm Cuvântul şi
apoi să-L vedem pe Dumnezeu cum vine jos şi confirmă acest Cuvânt.
Acesta este Steagul. Tu ai promis.

Cu
mult timp în urmă era un băiat mic numit David. El a primit o
însărcinare: să aibă grijă de oile tatălui său şi să ţină
duşmanul departe de ele, iar ca să le apere avea numai o praştie
mică. Într-o zi a venit un leu şi i-a luat una din oi, dar fiind
un păstor adevărat, David voia să salveze acea oaie a tatălui
său. El ştia că leul o luase şi urma s-o ucidă, aşa că s-a dus
după el ca să-şi ia oaia înapoi. David l-a lovit cu o piatră
mică şi l-a doborât la pământ, după care i-a tăiat capul şi a
adus oaia înapoi în turmă.

Dumnezeule,
noi suntem păstorii turmei Tale. Noi nu suntem oameni care operează
cu bisturiul sau vindecă cu medicina, ci avem o armă foarte mică
şi umilă, o praştie. Dar aceasta este ceea ce ai pus Tu în
mâinile noastre: o praştie a rugăciunii. Duşmanul a venit şi a
prins o oaie a lui Dumnezeu; el a prins taţi, mame şi copii, şi
i-a târât prin tufe: minţi retardate, orbi, mâncaţi de cancer şi
diavoli.

Satană,
această praştie a rugăciunii pare foarte simplă, dar eu ştiu ce
am să fac: vin în seara aceasta după acea oaie să o aduc înapoi.
Ieşi afară şi las-o în pace! Ieşi afară din acea persoană, duh
demonic de boală, şi las-o în pace! Îţi poruncesc în Numele lui
Isus Hristos să pleci şi să nu te mai întorci înapoi! Fie ca
Dumnezeul cerurilor să te mustre, Satană!

Isus
din Nazaret a spus: „Dacă
aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui
acestuia: „Mută-te de aici acolo,” şi s-ar muta; nimic nu v-ar
fi cu neputinţă.”
(Matei
17.20).

Aşadar,
Satan, eu cer eliberarea tuturor celor de aici, în Numele lui Isus
Hristos! Poate spui că nu avem autoritatea să facem aceasta, dar
noi ţinem, în seara aceasta, Steagul împotriva ta. Isus Hristos,
Duhul Sfânt, este aici dovedind că acesta este Steagul lui
Dumnezeu, iar tu ai pierdut bătălia. Ieşi afară, în Numele lui
Isus Hristos. Amin.


Amin –