Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMBOTEZUL DUHULUI SFÂNT

28/09/1958, - Jeffersonville, IN

Desigur, sunt foarte bucuros să văd aşa mulţi oameni după ce aseară v-am ţinut până la miezul nopţii. Nu m-am gândit că veţi fi toţi, dar se pare că aţi venit la şcoala duminicală, ceea ce este foarte bine.

Acum vom încerca să nu mai luăm în seamă timpul. S-ar putea ca printre noi să fie şi străini pe care nu-i cunosc. Adevărul este  că nu sunt de mult timp aici în Tabernacol, aşa că nu mai ştiu cine este membru aici şi cine nu, dar am anunţat că serviciul de astăzi va fi numai pentru mădularele bisericii. Am spus aceasta pentru că oamenii de afară au foarte multe doctrine care diferă de Cuvânt.  Ei cred acele învăţături de aceea, este posibil ca atunci când intră într-o biserică ce învaţă diferit, să-şi spună în inima lor: „Eu nu sunt de acord cu aceasta!” Vedeţi?

Noi nu dorim să fim nepoliticoşi şi nici să jignim pe cineva. Voi puteţi crede ceea ce vreţi. Eu spun însă aceste lucruri pentru a fi cunoscute de Tabernacol. Acesta este motivul pentru care am venit aici.

Dorinţa mea este ca nimeni să nu se simtă ofensat şi nici să creadă că încerc să lovesc în credinţa cuiva sau altceva de felul acesta pentru că nu vreau să fac aşa ceva.

Noi trecem prin aceste teme la doi sau trei ani deoarece vrem să stăm numai pe Cuvânt. De ce o facem? Pentru că Îl credem. Iar dacă printre noi se află străini care nu fac parte din această biserică, ne bucurăm să vă avem printre noi atât la serviciul din dimineaţa aceasta cât şi la cel de după-amiază.

De miercuri vom începe o campanie de adunări care se vor ţine în Tabernacol. Eu am fost plecat puţin ca să mă odihnesc şi vă pot spune că mă simt minunat.

După ce vom încheia această campanie voi pleca din nou şi nu mă voi mai întoarce până în ianuarie. Nu voi ţine adunări ci mă voi odihni puţin.

Când m-am întors am găsit biserica puţin supărată, iar fraţii erau doar căldicei, retraşi din adunare, plini de duşmănie faţă de ceilalţi fraţi şi multe alte lucruri de felul acesta. Eu i-am vizitat pe toţi aceşti fraţi, lucrurile au fost puse în ordine şi această stare rea a fost îndepărtată.

Am mers în jur de la unul la altul până când noi am avut aceasta îndreptată. Acum, este în regulă. Vedeți?

Acolo nu a fost nimic greșit cu vreunul din mădulare. Ei sunt bărbați și femei foarte drăguți. Dar ar putea realiza că este diavolul intrând între oameni… Acesta este adevărul. Nu sunt oamenii. Dacă fratele ar putea vedea aceasta, nu ar ține dușmănie împotriva altui frate, ci s-ar simți rău și ar spune: „Mi-e milă de fratele meu.” Vedeți, dacă el a făcut rău, nu a fost fratele, ci diavolul a făcut aceasta. Voi spuneți: „Păi, insul acesta a făcut cutare lucru!” Nu fratele tău a făcut aceasta, nici sora ta, ci diavolul care a intrat între ei. Deci, nu dați vina pe fratele sau pe sora, ci dați vina pe diavol, pentru că el a cauzat totul.

Poate când auziți aceste cuvinte vă gândiţi că învăţătura acestei biserici este ciudată şi nu sunteţi de acord cu ea, dar aceasta este ceea ce credem noi. Şi credem pentru că aşa scrie în Biblie.

Subiectul de aseară a fost: „De ce noi nu suntem un cult?” Noi suntem o grupare pentru că suntem o biserică, dar nu suntem o denominaţiune, un cult. Apoi v-am explicat de ce nu suntem un cult.

Înainte de a începe adunarea din dimineaţa aceasta, aş vrea să ne rugăm.

Scumpul nostru Dumnezeu, venim din nou în prezenţa Ta şi Te rugăm să cureți mințile şi sufletele noastre, pe care le aducem înaintea Ta ca pe nişte instrumente de care Te-ai putea folosi spre slava TA. Tată, Te rog să cureți gândurile, mintea şi vorbirea mea, ca să nu fiu eu cel ce vorbeşte ci Duhul Sfânt să ungă buzele mele astfel încât ele să vestească Adevărul pe care Tu, Dumnezeule Atotputernic, vrei să-L cunoască Biserica Ta.

Tată, Te rugăm să îndepărtezi orice duh de ceartă, orice duh de duşmănie şi de răutate. Scoate-le afară dintre oameni ca să poată auzi vorbirea dulce a Duhului Sfânt şi astfel Dumnezeu să fie proslăvit în adunarea din dimineaţa aceasta. Dacă mai vezi în inimile noastre vreun lucru care nu este pe voia Ta, îndepărtează-l, Doamne. Du-l atât de departe cum este estul faţă de vest. Îţi cerem aceasta pentru că dorim să facem numai voia Ta. Călăuzeşte-ne prin Duhul Sfânt în serviciul care urmează, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aşadar aseară am arătat de ce nu suntem o denominaţiune. Principalul motiv pentru care nu acceptăm aceasta este că într-o denominaţiune se trasează bariere. Apoi am arătat de ce nu acceptăm ca femeile să predice în biserică.

În dimineaţa aceasta aş vrea să mă opresc la „Botezul Duhului Sfânt” şi să arăt de ce credem noi în botezul Duhului, ce este El, cum vine Duhul Sfânt în noi şi cum se poartă cei care Îl au.

Dacă va fi cu voia Domnului deseară vom vorbi despre tema: „Sămânța șarpelui în această zi!” Oamenii nu cred învățătura despre sămânța șarpelui dar ea este în Scriptură. Vedeţi?

 Dacă ziceţi, de exemplu: „Johnny, du-te şi stai jos, te rog!” s-ar putea să nu vă asculte, dar dacă spuneţi: „Stai jos, Johnny!”, el va acorda mai multă atenţie cuvintelor voastre. În ordine.

Dorinţa mea este să vă vorbesc în aşa fel încât să mă înţelegeţi.

Dacă voi spune ceva ce este în contradicţie cu ceea ce credeţi voi, vă rog să nu uitaţi că noi îi considerăm pe toţi: pe baptişti, pe penticostali, pe metodişti, pe luterani, pe catolici, evrei sau orice altceva ar fi, fraţii noştri, indiferent de denominaţiunea în care aparţin. Şi aceasta pentru că în ziua aceea Dumnezeu nu va privi la faptul că cineva a aparţinut de o denominaţiune oarecare. Înţelegeţi? De fapt chiar de aici apar contrazicerile şi neînţelegerile: de la denominaţiuni.

Dumnezeu vine şi descoperă cuiva ceva din Cuvântul Său, dar curând după aceea oamenii formează o denominaţiune în jurul acelei descoperiri. Prin aceasta însă Dumnezeu nu mai poate înainta cu acea grupare.

Cum ar fi posibil ca metodismul să accepte mai mult decât a doua treaptă a harului? Ei s-au organizat în jurul acestui lucru şi nu au mai putut înainta.

Priviţi-i şi pe luterani. Ei s-au oprit la „neprihănirea primită prin credinţă.” Acesta este crezul sub care s-au organizat. Cum pot merge baptiștii mai departe de unde sunt? Ei zic: „Tu primeşti Duhul Sfânt când crezi!”, aşa că se scufundă în apă şi apoi stau liniştiţi. De ce? Pentru că s-au organizat sub acest crez. De ce susțin penticostalii că vorbirea în limbi este dovada că ai Duhul Sfânt? Pentru că s-au organizat având la bază acest crez.

Frate şi soră, toate aceste lucruri pot fi bune, dar Dumnezeu nu se poate mărgini într-o denominaţiune. El lucrează deasupra tuturor acestor lucruri şi asta este totul! Aceasta credem noi.

Acesta este de fapt unul din motivele pentru care noi nu suntem o denominaţiune. Adevărul este că am fi putut alipi această biserică mică de multe denominaţiuni, dar nu vrem s-o facem deoarece dorim să rămânem sub stăpânirea şi conducerea lui Isus Hristos. Aşa este. Noi nu avem nici o barieră denominaţională care să ne oprească să primim tot ceea ce ne descoperă Domnul şi care se dovedeşte a fi Adevărul Său biblic. Da, noi mergem numai înainte.

Cum este posibil ca aşa zisa „Biserică a lui Hristos” (denominaţiunea numită aşa), să susţină că zilele minunilor au trecut? Unde aţi găsit în Scriptură o asemenea afirmaţie? Ei nu pot răspunde la această întrebare dar cu toate acestea s-au organizat în jurul acestui crez şi nu poţi să-i ajuţi cu nimic.

Noi însă vrem să fim liberi; vrem să ne mişcăm liberi întocmai cum ne călăuzeşte Duhul: din inima adâncurilor până în vârful înălţimilor, continuând să ne mişcăm încoace şi încolo, încoace şi încolo, oriunde vrea El.

Dar nu vom primi nici un fanatism! Eu am tras linie aici. Dacă cineva ia ceva din ceea ce a descoperit Domnul şi face o învăţătură care nu coincide cu această Biblie (începând de la Geneza până la Apocalipsa), noi nu îl vom primi! Orice descoperire trebuie să vină din Biblie şi nu din mintea unui om! Dacă descoperirea primită de cineva este în acord cu Cuvântul, este în ordine, altfel nu poate fi primită!

Nu demult a venit la mine un bărbat şi mi-a spus:

„Frate Branham, eu am sosit de curând în Statele Unite şi am făcut cunoştinţă cu o soră. Este una din cele mai minunate surori pe care le cunosc. Discutând cu ea am aflat că a avut trei sau patru bărbaţi şi că în perioada când am cunoscut-o eu (cu trei luni în urmă), avea un alt bărbat dar Domnul a scăpat-o de el şi s-a căsătorit cu altul. Ea are Duhul Sfânt şi vorbeşte aproape tot timpul în limbi şi primeşte prorocii şi descoperiri. Da, această femeie este cu adevărat plină de Duhul Sfânt. Este şi predicatoare.

Eu L-am întrebat pe Domnul de ce a îngăduit să treacă prin atâtea probleme şi Domnul mi-a dat un vis în care am văzut-o pe soţia mea. Ea avea relaţii imorale cu un alt bărbat. După aceea am văzut că a venit la mine, a căzut în genunchi la picioarele mele  şi a zis: „O, mă vei putea ierta pentru tot ce am făcut?” „Sigur că te iert!” i-am răspuns eu. „Cum este posibil să mă ierţi aşa de uşor?” m-a întrebat ea surprinsă, dar eu i-am răspuns simplu: „Pentru că te iubesc!”

Cred că prin acest vis Domnul mi-a arătat că o iartă pe această femeie de tot ce a făcut pentru că o iubeşte.

După ce l-am ascultat i-am zis:

„Domnul meu, visul tău este cât se poate de frumos, dar nu vine de la Domnul pentru că nu e în concordanţă cu Cuvântul!”

În Vechiul Testament erau trei căi prin care se putea aduce un mesaj:

  • prima cale era Legea
  • următoarea era printr-un profet
  • şi a treia era prin vise.

Legea cuprindea poruncile date de Domnul şi consta de fapt din nişte articole scrise. Profetul aducea o profeţie iar visătorul de vise primea un vis pe care îl spunea înaintea poporului.

Dumnezeu este Cel care alege calea: prin vedenii sau prin vise.

Cuvântul spune: „Dacă va fi printre voi vreun om duhovnicesc sau un proroc, Eu, Domnul, Mă voi face cunoscut prin vise şi Mă voi descoperi prin vedenii. Dacă ele se împlinesc, să-l ascultaţi, căci Eu sunt cu el.”

Deci, când se ridică un profet, un visător de vise sau un proroc, şi avea un vis sau o prorocie, omul respectiv era dus în faţă la ceea ce evreii numeauUrim si Tumimca să fie verificat dacă spune adevărul.

Poate pentru unii din voi acest cuvânt pare greu. Aaron, marele preot al celor douăsprezece seminţii ale lui Israel purta peste îmbrăcămintea preoţească pieptarul judecăţii pe care se aflau patru rânduri de pietre şi pe fiecare rând erau câte trei pietre, fiecare din ele fiind „piatra de naştere” a seminţiei pe care o reprezenta: una pentru seminţia lui Iuda; una pentru seminţia lui Gad, una pentru seminţia lui Ruben, una pentru seminţia lui Beniamin, etc. Fiecare seminţie era simbolizată printr-o „piatră de naştere”.

Omul care avea prorocia sau visul era dus în faţa marelui preot, care purta pieptarul cu cele douăsprezece pietre (Urim şi Tumim). Dacă visul sau prorocia respectivă venea de la Dumnezeu, pietrele pieptarului primeau o lumină supranaturală care forma un curcubeu. Vedeţi? Acesta era răspunsul Domnului; confirmarea Lui. Aşa este. Dacă visul sau prorocia erau adevărate, fiecare piatră contribuia cu partea ei purtând răspunsul lui Dumnezeu care dovedea că omul respectiv era un proroc: „A spus adevărul.” Sau: „Acest vis vine de la Mine!”

Dacă lumina nu venea peste cele douăsprezece pietre, nu avea importanţă cât de adevărat părea visul sau prorocia, ele nu erau adevărate şi ca urmare nu erau primite.

Ce tablou minunat pentru astăzi.Acum, în Noul Testament,  Urim şi Tumim al Vechiului Testament este de fapt Cuvântul lui Dumnezeu.

Da, domnilor, şi Biblia spune: „…Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4).

Nu are importanţă cât de adevărat pare ceea ce spune un om, cât de adevărat pare visul sau vedenia lui, dacă Biblia nu reflectă Lumina Adevărului asupra ei, daţi-i pace! Lăsaţi-l în pace!

S-ar putea ca voi să luaţi părţi din Scriptură şi să ziceţi: „Isus a făcut aşa şi aşa, deci suntem datori să facem la fel!” Este adevărat, dar tot ceea ce spuneţi trebuie să fie conform Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul este Urim şi Tumim al lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu nu a luat niciodată o denominaţiune ca să lucreze cu ea. Spuneţi în ce epocă a ales El o denominaţiune? Niciodată. Înainte de anul 325 nu a existat nici o denominaţiune. Prima care s-a format a fost Biserica romano-catolică, pe care Dumnezeu o numeşte în Apocalipsa 17.1 „curva cea mare”.

Curva este o femeie imorală, iar Biblia ne spune că această curvă are fiice care, la rândul lor, sunt tot curve. Ele sunt la fel de stricate ca ea. Aşa spune Biblia.

Biserica catolică este cea care a născut protestantismul, care are aceleaşi principii de organizare ca şi ea.

Necurăţia acestei biserici constă în cupa plină de doctrine pe care o ţine în mâna ei, vinul curviilor ei, din care a dat să bea la toţi împăraţii pământului.  Ea şade pe „ape multe” şi domneşte peste legile pământului. Aşa spune Biblia. Tot în Biblie găsim scris că ea, biserica aceasta, locuieşte pe şapte munţi. Da, aşa este scris.

Ea şi-a pus pe cap o coroană triplă care vrea să arate autoritatea ei asupra iadului, pământului şi purgatorului. Corect.

Această biserică este condusă de un bărbat  care, conform Cuvântului, este Antihristul, omul care s-a aşezat în Templul lui Dumnezeu dându-se drept Dumnezeu şi care pretinde că are putere să ierte păcatele pe pământ.

Noi putem vedea toate acestea cu ochii noştri.

Cuvântul spune: „Aici este înţelepciunea.” (Apocalipsa 13.18). Înseamnă că Duhul Sfânt vorbeşte în special celui ce are înţelepciune; celui ce are cunoştinţă; celui ce are un duh diferit.

Puteţi vedea cum îşi mişcă Dumnezeu Biserica în zilele din urmă? Trebuie să se ridice o Biserică plină de daruri duhovniceşti, da, plină de adevăratele daruri duhovniceşti.

Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este 666.” (Apocalipsa 13.18).

Noi am găsit cu exactitate acest lucru. Nu se poate mai desăvârşit.

Scrieţi:„VICARIVS”, care înseamnă „LOCŢIITORUL LUI HRISTOS.

FILII  DEI”care înseamnă„FIUL LUI DUMNEZEU şi vedeţi dacă nu obţineţi exact „666”.

V I C A R I V S  F I L I I   D E I  

 5 + 1 +     100    +   1 + 5           +     1+ 50+1+ 1   + 500    +   1

                     112                         +               53             +      501 = 666

Vedeţi? Dacă înlocuiţi literele cu cifre romane nu veţi mai avea nici un fel de suspiciuni ci veţi fi lămuriţi pe deplin.

Aici sunteţi şi voi, protestanţilor! Ceea ce vreau să vă arăt astăzi este cădoctrina din biserica catolică a fost adoptată şi de biserica protestantă. Da, biserica protestantă le dă oamenilor să bea din aceeaşi cupă plină cu spurcăciuni, la fel ca biserica catolică.

De ce le numeşte Cuvântul „spurcăciuni”? Pentru că aceste doctrine nu sunt biblice. Ele sunt făcute de oameni; sunt prorocii false, minciuni venite de la Diavolul.

Aseară am văzut că un copil nelegitim (un bastard) nu avea voie să intre în adunarea lui Dumnezeu. El şi urmaşii lui nu aveau voie să intre în casa Domnului timp de 14 generaţii, adică 400 de ani, dacă socotim o generaţie de 40 de ani. Vedeţi ce păcat cumplit era?

Şi Biblia spune că „Hristos a venit să întărească Legea.” Astfel, El a spus: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi”; dar eu vă zic: „Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş.” (Matei 5.21; 1 Ioan 3.15).

Vedeţi? El a întărit Legea.

Aţi auzit că s-a zis: „Să nu preacurveşti!” (aceasta era legea), „dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28).

El a întărit Legea de o mie de ori.

Şi gândiţi-vă, dacă în vechime era vorba de 14 generaţii ce s-a întâmplat când lupa lui Dumnezeu s-a aşezat peste această poruncă?

Iar tinerii de astăzi, adolescenţii de şcoală participă la petreceri cu băutură şi cu tot felul de lucruri… trăind în curvie cu fetiţele acelea…. Ce generaţie poate urma? Ce le determină pe fete să se poarte în felul acesta? Mama lor a fost o „pocnitoare de muşte” iar bunica a cântat într-un cor.

Cuvântul spune că „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.” (Exod 20.5). Atunci ce mai aşteptaţi?

După ce totul putrezeşte şi sămânţa adevărată începe să iasă şi să crească spre coacere, cel rău continuă să meargă din rău în mai rău, deşi pare foarte religios, ceea ce face ca în final Domnul să nimicească totul la fel cum a făcut la potop.

Fiecare gând al omului este îndreptat numai spre păcat. Gândurile oamenilor se îndreaptă spre sticla de whisky, spre femei, etc. Bărbaţii nu pot fi corecţi faţă de soţiile lor; băieţii nu pot fi sinceri faţă de prietenele lor; fetele nu pot fi sincere faţă de prietenii lor. De ce aceasta? Pentru că Diavolul a pus stăpânire pe ei şi i-a legat prin duhurile lui rele, astfel încât totul a devenit o aglomerare de păcat.

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a luat Rusia în mâna Sa: ca să cureţe murdăria de aici. Aşa spune Biblia. Desigur.

Dumnezeu va folosi comunismul ca să distrugă totul. Aşa spune Biblia şi noi am ajuns în acele zile.

Ascultaţi-mă! Noi ne îndreptăm spre aceste lucruri. Ceea ce auziţi acum va hotărî destinaţia voastră veşnică, aşa că nu treceţi uşor pe lângă ele! Priviţi toate aceste lucruri prin „URIM şi TUMIM-ul” Cuvântului şi veţi vedea că acesta este Adevărul.

Când auziţi aceste lucruri urmăriţi-le dacă corespund cu Biblia, dacă se suprapun cu ceea ce spune Scriptura.

Fiecare membru al unei biserici spune: „Eu sunt creştin!” şi apoi întreabă: „Tu la care biserică aparţii?”

Noi am văzut din Cuvânt că denominaţiunile nu au nimic a face cu Dumnezeu pentru că în realitate toate sunt nişte prostituate. Biblia voastră spune aceasta.

Când spui: „Sunt metodist!” ești o prostituată. Când spui: „Sunt baptist!” eşti o prostituată. „Penticostal” ești prostituată. Așa spune Biblia.

Apoi Biblia ne vorbeşte despre „mama curvelor”. Dacă asta este tot ce aveţi…

Dacă vă întoarceţi la aceste denominaţiuni nu mai puteţi fi creştin ci doar un metodist, baptist, penticostal, etc.

Azi dimineaţă în timp ce mă îmbrăcam ca să vin la adunare, am auzit o discuţie la radio. Era o masă rotundă la care participau creştini din Louisville. Ei spuneau că bisericile lor au adoptat un program de iniţiere a tinerilor ca să bea modern.

Ce adunătură de idioţi vom produce?

De ce e aşa? Pentru că mămica şi tăticul lor nu ştiu despre Dumnezeu mai mult decât ştie un hotentot despre o noapte egipteană.

Abţineţi-vă de la toate aceste lucruri! Voi nu trebuie să fiţi moderni! Dacă veţi face ce spun ei veţi ajunge nişte alcoolici.

Părinţii spun: „O, noi îi dăm voie să facă asta şi asta…” Atunci la ce vă aşteptaţi?

Noi nu mai putem avea încă o generaţie. Nu se mai poate! Suntem la sfârşitul timpului. Nu aş vrea să mă consideraţi un şarlatan religios pentru că nu sunt.

Într-o zi am vorbit cu soţia mea şi am întrebat-o: „Am devenit cumva un fanatic religios? Mi-am pierdut oare minţile? Sau Duhul Sfânt din mine este Cel care nu suportă toate aceste lucruri şi le somează? În mine este ceva care mă face să acţionez împotriva gândurilor şi a voinţei mele.

Apoi am continuat: „Sunt trei posibilităţi: Mă gândesc că nu este posibil să-mi fi pierdut minţile sau poate da? Eu sunt o fiinţă neliniştită şi nervoasă. Acesta este felul meu. Darul mă face nervos dar totuşi nu cred că mi-am pierdut minţile. Sau am devenit fanatic? Sau Duhul lui Dumnezeu mă face aşa? Trebuie să fie una din aceste trei posibilităţi.

Sunt lucruri pe care nu pot să le suport şi simt că din mine strigă Ceva. Acest strigăt lăuntric trebuie săfie conform Bibliei, altfel care ar fi rostul lui? Cum ar putea aduce Dumnezeu această generaţie înaintea judecăţii dacă nu ar avea mai întâi o voce care să strige împotriva ei? Cum ar fi fost cu fariseii dacă n-ar fi existat un Ioan care să strige în pustie? La ce bun să spun: „Oamenii trebuie să fie plini de Duhul Sfânt?” dacă nu le-aş explica mai întâi să nu facă una sau alta?  Şi pentru că procedez aşa ei merg mai departe şi zic: „Şi-a pierdut minţile! E nebun! Cu omul acesta s-a întâmplat ceva!”

Atunci care este sensul tuturor acestor lucruri? Pentru că Dumnezeu trebuie să aibă o voce. Da, El trebuie să spună aceste lucruri pentru ca la judecată să poată zice: „Aici a fost o voce şi voi nu aţi luat-o în seamă!”

Aşa este. Dacă nu strigi tu ce va face El? Înăuntru tău este Ceva care va striga iar tu nu poţi să faci nimic.

Am văzut deci de ce nu suntem o denominaţiune. Noi credem că şi printre baptişti, metodişti, prezbiterieni, penticostali, etc. se află oameni sfinţi care sunt născuţi din nou. Noi credem că Biserica lui Dumnezeu este sămânţa care a fost pusă jos şi care vine la suprafaţă prin ceea ce am vorbit aseară deoarece a fost aleasă mai dinainte. Nu vreau să spun că Dumnezeu hotărăşte alegerea, ci prin faptul că cunoaşte toate lucrurile, El a putut vedea totul dinainte.

Aseară am văzut că cei care nu au numele scrise în Cartea Vieţii Mielului nu vor putea fi salvaţi. Numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii sau nu au fost scrise niciodată (şi nici nu vor fi scrise). Noi am văzut că atunci când Dumnezeu a jertfit Mielul, înainte de întemeierea lumii, aţi fost ucişi şi voi împreună cu El. Credeţi aceasta?

Vom vedea imediat.

Haideţi să deschidem Bibliile la Apocalipsa 13.8 ca să vedem când spune Cuvântul că a fost junghiat Mielul. În ordine. În acest capitol se află profeţia despre Statele Unite.

Să citim deci Apocalipsa 13.8:

Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina (Cui? Fiarei), toţi acei al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului, care a fost junghiat.”

(În traducerea engleză scrie: „…în Cartea Vieţii Mielului, care a fost junghiat de la întemeierea lumii”. – în traducerea românească nu scrie: „…de la întemeierea lumii”).

Când a fost junghiat Mielul? Acum două mii de ani? Poate a fost junghiat acum o sută de milioane de ani,înainte de întemeierea lumii. Atunci a murit Isus Hristos pentru păcatele noastre – în Planul lui Dumnezeu.

Oh, acum mă simt religios! Isus Hristos a murit înainte ca să existe lumea. De ce? Ca s-o salveze.

Poate cineva spune: „Ei bine, atunci de ce a permis Dumnezeu căderea în păcat?”

Vedeţi voi, salvarea este un atribut al lui Dumnezeu. El putea să-l oprească pe Satana pentru că a ştiut încă de când l-a creat, că Lucifer va corupe omenirea şi o va ridica împotriva LUI. Oh, Dumnezeul nostru nu este ceva micuţ pe care să Îl poţi înghesui într-un colţ, ci este Dumnezeul cel nemărginit, care nu a avut niciodată un început şi deci nu va avea nici sfârşit. Şi El are mai multe atribute sau calităţi. Astfel, Dumnezeu este Salvatorul nostru. Cum ar fi putut aduce la suprafaţă atributul de Salvator dacă nu ar fi fost ceva pierdut care trebuia salvat?  Cum L-am fi putut cunoaşte ca Salvator?

Cine a existat mai întâi? Este o întrebare: Cine a fost mai întâi, Salvatorul sau păcătosul? Ei bine, dacă mai întâi a fost Salvatorul şi acest Salvator este mai mare decât păcătosul, cum a fost posibil să fie păcătoşi? Gândiţi-vă că dacă nu ar fi fost păcătoşi, El nu s-ar fi putut face cunoscut ca Salvator.

Cine este mai puternic: Vindecătorul sau bolnavul? Vindecătorul, pentru că El ia boala şi o nimiceşte.

Cine a fost mai întâi, Vindecătorul sau un cancer?

Şi dacă mai întâi a fost Dumnezeu, de ce a îngăduit boala? De ce nu a distrus-o? Dacă este nemărginit înseamnă că El cunoaşte totul.

Adevărul este că dacă n-ar fi existat boala noi nu am fi putut să-L cunoaştem ca Vindecător. Dar ca să putem vorbi despre Vindecător trebuia să existe boala.

Înţelegeţi ce vreau să spun? El ştie toate lucrurile.

Acum să revenim la Apocalipsa 13.8: „…Mielul care a fost junghiat…” Când? „…înainte de întemeierea lumii.”

Prin cunoştinţa Lui atotcuprinzătoare, Dumnezeu a privit jos, în scurgerea timpului, şi a văzut tot ce se va întâmpla; a văzut ce se va întâmpla, cum va crea şi cum va trimite jos ceea ce era El de fapt ca să îl smulgă pe om din păcat.

Voi, bărbaţii care vreţi să vă căsătoriţi, puneţi-o la test pe femeia cu care vreţi să vă căsătoriţi şi veţi vedea din ce este făcută. Aşa este.

Luaţi un bărbat care a fost alcoolic şi puneţi-l la test. Arătaţi-i o sticla cu băutură şi veţi şti imediat dacă a fost salvat sau nu.

Dacă un bărbat a fost un ticălos, un fustangiu, unul căruia i-a plăcut să strice căminele altora, luaţi o femeie şi plimbaţi-o prin faţa lui. În felul acesta veţi vedea imediat din ce este făcut. Aşa este.

Ca să Îşi poată arăta puterea, ca să se poată descoperi ca Salvator, Dumnezeu a îngăduit păcatul.

Și după cum am mai spus, cum ar putea să cânte îngerii despre salvare când ei nici nu ştiu ce înseamnă să fii salvat? Dar noi putem cânta pentru că ştim ce înseamnă să fii pierdut şi regăsit.

Cine nu s-a pierdut niciodată nu ştie ce înseamnă să fii regăsit, dar cine a fost pierdut ştie. Cine a fost bolnav ştie să se bucure de sănătate.

Un om stricat, care a umblat de colo-colo, care nu a avut niciodată un prieten sau pe cineva căruia să-i spună necazurile şi de care să se sprijine, pe care nimeni nu l-a băgat în seamă, va şti să preţuiască cu adevărat un prieten.

Acesta este adevărul. Voi trebuie să ştiţi preţui aşa ceva.

Cum am putea aprecia lumina soarelui dacă nu ar exista noaptea? Cum am putea aprecia o zi frumoasă dacă nu ar fi o zi cu nori? Cum am putea aprecia căldura soarelui de vară dacă nu ar fi iarna geroasă? Legea contrastelor. În ordine.

Acum aş vrea să vă arăt ce scrie în Apocalipsa 17.8. să revenim însă mai întâi la ceea ce am citit:

Mielul care a fost junghiat…” Când? „înainte de întemeierea lumii.” În ordine.

Şi acum Apocalipsa 17.8:

Fiara, pe care ai văzut-o, era şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este şi va veni.”

Când a fost scris numele tău în Cartea Vieţii? După cum am spus aseară, omul care a scris cântarea „Acolo este un nume nou scris în glorie…” a greşit din punct de vedere biblic. De ce? Pentru că numele tău nu a fost scris în Cartea Vieţii Mielului în ziua când ai venit la Hristos, ci înainte de întemeierea lumii.

Isus a spus: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine…”

„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

„Şi voia Tatălui Meu, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi.” (Ioan 6.37,44,39).

Oh, Doamne!

În Ioan 5.24 citim: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” Acesta este motivul pentru care biserica aceasta crede în garanţia siguranţei sfinţilor şi nu într-o formă baptistă, nu într-o formă penticostală, etc. ci aşa cum spune Biblia.

Poate cineva va spune: „Păi, frate Branham, eu cred în har şi numai în har!” Aceasta vă aduce multă ruşine. De ce? Pentru că atunci când un bărbat sau o femeie au fost născuţi din Duhul lui Dumnezeu lucrurile vechi au trecut, s-au dus. Totul s-a înnoit şi omul respectiv a fost născut şi binecuvântat de Dumnezeul cel veşnic. Un astfel de om nu mai poate muri, aşa cum nu poate muri nici Dumnezeu.

Vrea să spună cineva că Dumnezeul cel infinit a venit jos să-ţi dea viaţa veşnică deşi ştia că te vapierde? Te-a salvat aici şi te va pierde dincolo? Atunci de ce te-a mai salvat? Este posibil ca El să lucreze împotriva Lui însuşi? Deci, cine este salvat, este salvat pentruveşnicie. Nu există atâţia demoni în iad încât să te poată trage jos de pe calea Lui.

Crezi cumva că Dumnezeul cel veşnic, care poate spune sfârşitul înaintea începutului, te salvează săptămâna aceasta ştiind că anul viitor te va pierde? Cum ar putea face aşa ceva? Ar fi o nebunie. Eu unul nu aş face aşa ceva. Dacă aş vrea să-mi fii prieten dar aş şti că mâine vei deveni duşmanul meu, fii sigur că voi sta departe de tine. Nu aş avea nici o legătură cu tine. Vedeţi?

Dumnezeu te face slujitorul Lui pentru că te-a cunoscut încă înainte ca să te naşti pe acest pământ. Da, El a ştiut tot ce vei face încă de când a creat calciul şi lumina cosmică din care este format trupul tău.  Când a creat componentele trupului tău, El a cunoscut fiecare fibră din tine şi a ştiut tot ce vei face. Cum ar fi posibil ca El, care este Dumnezeul cel veşnic, să nu te cunoască?

Dacă cineva spune: „Păi trebuie să am grijă cum umblu astăzi pentru că s-ar putea să alunec şi atunci mâine sunt un om pierdut!”, înseamnă că nu este salvat. Poate ai avut câteva emoţii şi te-ai gândit că eşti salvat, dar în realitate nu eşti salvat. Poate te-ai bucurat cu biserica ta; poate ai fost un bun baptist, penticostal sau metodist, dar toate acestea nu au nici o legătură cu problema despre care vorbim noi.

Dacă ai fost salvat, lucrul acesta s-a întâmplat înainte de întemeierea lumii, atunci când, în gândul Său, Dumnezeu L-a trimis pe Isus să-i salveze pe toţi aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte şi a văzut că pot fi salvaţi. Voia Lui este ca nimeni să nu piară dar, ca Dumnezeu, El ştie cine va fi salvat şi cine nu. Aşa spune Scriptura.

Acesta este motivul pentru care noi ne deosebim de baptişti, de metodişti, de aşa zişii „gânditori calvinişti”, care spun: „Calvinismul este corect!”, etc.

Să privim apoi partea armeană? Ce au ei? Fapte. Ei sunt grupul sfinţeniei – au fapte. Ei zic: „Binecuvântat să fie Dumnezeu. Am să-mi las părul să crească”, sau: „Lăudat să fie Domnul! NU voi mai purta pantaloni scurţi!” etc.

Toate acestea nu au însă nimic cu Împărăţia. Nu, domnilor.

Tu poţi să-ţi laşi părul să crească, poţi purta haine nu ştiu de care sau poţi să faci cutare şi cutare lucru…. Adevărul este că nu eşti salvat datorită hainelor pe care le porţi pentru că, dacă ar fi aşa, Dumnezeu ne-ar fi dat un model de haine pe care ar trebui să le purtăm. În cazul acesta n-ar mai fi fost nevoie să moară Isus.

Tu eşti salvat pentru că Dumnezeu te-a salvat prin har, de aceea tot ce faci este ca un respect pentru El.

Cugetul îţi cere aceasta şi tu o vei face ca o apreciere: „Fac aceste lucruri pentru Dumnezeu!”

Dacă începând din seara aceasta nu voi mai predica niciodată şi voi trăi totuşi încă 150 de ani, sunt totuşi salvat. Desigur, deoarece nu sunt salvat pentru că sunt predicator ci pentru că harul lui Dumnezeu s-a revărsat şi peste mine şi a realizat aceasta. Eu nu am făcut absolut nimic ca să merit aceasta.

De curând am fost dat în judecată pentru o jumătate de milion de dolari. Şi ei mi-au spus:

„Banii pe care i-ai luat ca să plăteşti notele de plată au fost ai tăi înainte de a fi daţi. Ei au trecut la biserică, dar mai întâi au fost ai tăi.”

„Bine, dar eu nu am făcut niciodată nimic pentru aceasta”.

„Ba ai făcut! Ai spus că ai adunat o colectă de dragoste.”

„Aş vrea să mi se arate când am făcut aşa ceva”, am răspuns eu. „I-ai solicitat prin poştă.”

„Vă rog să-mi cercetaţi biroul şi veţi vedea că nu  veţi găsi nici măcar un penny.”

Voi ştiţi că Biblia spune: „Dar când vă vor da în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela.” (Matei 10.19).

Da, stăteam în faţa acelor autorităţi care mă bombardau când dintr-o parte când din alta, în timp ce eu abia cunoşteam Abecedarul. Toţi aceşti bărbaţi sunt pregătiţi şi încearcă să te facă să spui lucruri pe care nu ai vrea să le spui. Cum să te pui cu ei? Dar în timp ce-i ascultam m-am gândit că nu se pot pune cu Domnul meu. Aşa spune Biblia:

…veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor…

dar…nu vă îngrijoraţi…” (Matei 10.18-19).

Eu ştiu că banii pe care i-am luat s-au cheltuit cât se poate de corect. Dar ei mi-au zis:

„Banii aceia au fost mai întâi ai tăi apoi i-ai vărsat în contul Tabernacolului Branham.”

„Bine, dar eu sunt casierul Tabernacolului”, am răspuns.

„Noi nu ştim nimic despre aceasta, dar de ce fac giranţii asta şi cealaltă?”

„Vreţi să spuneţi că nu sunt cinstit?”

„Ba credem că eşti cinstit dar am vrea să-ţi arătăm ceva domnule Branham.”

Vă povestesc acest lucru spre slava Domnului şi ca o învăţătură pentru tineri.

Deci preşedintele mi-a zis:

„Vreau să-ţi arăt ceva.”

Dacă trăieşti conform Cuvântului, Dumnezeu va trăi în tine, dar dacă duhul tău nu este de acord cu ceea ce spune Domnul înseamnă că nu trăieşti Cuvântul.

Vă amintiţi desigur că aseară am vorbit despre femei predicatoare care ziceau:

„Oh, eu cred că Duhul Sfânt m-a chemat să predic!”

Dar Biblia spune: „Dacă cineva crede că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.

Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă.” (1Corinteni 14.37-38).

Când auziţi că oamenii spun că sunt de acord ca femeile să fie predicatoare, să ştiţi că ei nu sunt de acord cu Dumnezeu şi nu cunosc Adevărul.

Acesta este adevărul. Aşa spune Scriptura. Noi am găsit că femeia nu are voie să predice şi aceasta este conform Scripturii. Nu contează cât de adevărată pare părerea oamenilor, ea este contrară Cuvântului şi prin urmare nu este corectă.

Acum ajungem la ceva. Observaţi. Dumnezeul cel veşnic, Cel care a creat cerurile şi pământul şi care cunoaşte toate lucrurile, a ştiut mai înainte de a fi lumea mersul fiecărei muşte, a fiecărui gândac sau orice altceva ar fi şi a ştiut că tu vei trăi prin Cuvântul Lui.

Şi în timp ce stăteam în fata autorităţilor mi s-a spus:

„Noi nu vrem să spunem că eşti necinstit, dar nu ai ştiut că în momentul în care cineva îţi dă nişte bani sunt ai tăi? Tu ai semnat un CEC, care conţine atâţia dolari, pe care l-ai primit de la domnul Cutare din California, de la oamenii de afaceri creştini. În aceeaşi zi ai cumpărat 4-5 bilete pentru a călători peste ocean. Erau bilete în valoare de 24.000 de dolari.

„Aşa este, domnule.”

„Din aceşti bani tu datorezi statului o taxă pentru venit.”

„De ce? Noi am avut banii în aceeaşi bancă. El mi-a dat banii cu acte în regulă şi apoi am cumpărat biletele.”

„Dacă ai avut cecul în mâna ta numai pentru un minut, este al tău. Da, dacă l-ai avut şi numai o jumătate de minut înseamnă că înainte de a fi proprietatea bisericii a fost al tău. Aceasta înseamnă că datorezi o taxă pentru venit. Noi nu taxăm biserica pentru aceşti bani ci te taxăm pe tine.”

„Bine, dar chiar omul care a semnat cecul mi-a spus cum să procedez.”

„Înseamnă că acel om nu a procedat conform Legii.”

„Bine, aceasta înseamnă că cei care au scris Constituţia nu sunt de acord cu guvernul şi totuşi funcţionează? Într-o zi nici voi nu veţi fi de acord cu guvernul. Ce veţi spune atunci? Ce fel de guvern slujiţi?

„Domnule Branham, noi suntem aici ca să vă arătăm că ştim cum aţi cheltuit fiecare penny.”

„În ordine.”

„De curând aţi fost în Canada şi aţi ţinut o adunare în Alberta. Acolo vi s-a adunat o colectă de 3.000 de dolari.”

„Da, domnule.”

„Următoarea duminică v-aţi dus la o biserică veche şi săracă aflată în vecinătatea bisericii care v-a adunat colecta. Acea biserică nu avea nici acoperiş şi le-aţi dat cei 3.000 de dolari pe care i-aţi primit.”

„Aşa este.”

„Dar tu datorezi o taxă pe venit pentru aceşti bani. Este adevărat că i-ai dat bisericii dar ţi-au aparţinut, au fost ai tăi înainte ca să-i donezi bisericii.

Apoi la bărbatul Cutare i-a ars casa. Tu ai mers în acea adunare chiar în ziua nenorocirii şi i-ai dat 1500 de dolari. Aveai la tine 1500 de dolari şi i-ai dat pe toţi omului la care i-a ars casa şi care avea şase copii.”

„Aşa este. Ce putea face un om cu şase copii? Să trăiască într-un cort, în ploaie sau unde? Credeţi că aş fi putut locui într-o casă decentă ştiind că acel om şi micuţii lui îngheaţă afară, când posedam banii care puteau să-l ajute?”

„Este adevărat că de curând a murit un om pe o alee? Era venit din Kentucky. El nu avea bani pentru funeralii şi l-ai îngropat tu. Apoi te-ai dus împreună cu soţia ta la J.C. Penney’s şi ai cheltuit peste 200 de dolari ca să cumperi haine pentru cei şase copilaşi?”

„Aşa este.”

„Este adevărat că unei femei din cutare oraş i-ai dat suma de trei sute şi ceva de dolari ca să-şi plătească datoria de la băcănie?  Şi că ai plătit 500 de dolari pentru chiria ei tocmai când era pe punctul să fie evacuată în plină iarnă? Tu ai mers şi i-ai plătit chiria până în iunie următorul an.”

„Da, aşa este. Îmi amintesc bine cazul acesta. Este vorba despre o mama de 80 de ani care avea o fiică şi un băiat. Fiul ei era predicator în Georgia şi era bolnav de reumatism. El zăcea de multă vreme fără nici un fel de ajutor. Ce aţi făcut voi pentru ea? Eu am făcut.”

„Giranţii tăi ştiu aceasta?”

„Nu, domnule.”

„Dar soţia?”

„Nu, domnule, nici ea nu ştie.”

„De ce nu le-ai spus?”

„Pentru că Domnul meu spune că nu trebuie să ştie stânga ce face dreapta. Aveţi voi legi mai mari decât legile lui Dumnezeu?”

Chiar atunci a venit Duhul Sfânt şi m-a izbăvit în felul Său minunat. Dacă Îl laşi pe El să vorbească prin tine, nici nu-ţi dai seama ce spui.

„Ei bine”, am continuat eu, „dacă pretindeţi că datorez aceşti bani voi face tot ce pot ca să-i achit. Nu mai sunt un om tânăr, dar voi face tot ce pot ca să-i plătesc deşi din câte ştiu nu datorez nimănui nimic. Mai mult, am încercat să fiu cinstit în toate lucrurile. Totuşi, dacă pretindeţi că puteţi    să-mi dovediţi că datorez acei bani din ajutoarele pe care le-am dat celor aflaţi în nevoi…”

Şi ei au continuat să-mi arate că în ultimii zece ani am dat peste douăzeci de mii de dolari ca ajutor.

„Deci giranţii nu ştiu nimic despre aceasta?”

„Am considerat că nu era nevoie să le spun. Ceea ce mă supără este că acei oameni săraci, văduvele şi orfanii trebuie să plătească taxă pe venit pentru acei bani. Ori vor plăti, ori vor muri datori guvernului.”

Aceste cuvinte le-am spus fără să-mi dau seama. Cel ce vorbea prin mine era Tatăl meu şi eu nici nu-mi dădeam seama.

„O, nu, ei nu trebuie să plătească taxe pentru acei bani.”

„De ce nu trebuie să plătească?” am întrebat eu.

„Vezi tu, banii aceia sunt un dar nesolicitat.”

În clipa aceea Duhul Sfânt m-a trezit, aşa că le-am zis:

„Deci un dar nesolicitat nu se taxează?”

„Nu”, a răspuns unul dintre ei.

„Atunci nici eu nu datorez nimic guvernului pentru că nu am cerut niciodată în viaţa mea.”

Atunci preşedintele s-a ridicat şi mi-a zis:

„Domnule Branham, poţi dovedi ceea ce spui?”

„Da, pot să vă pun la dispoziţie două milioane de scrisori care dovedesc că nu am adunat niciodată o ofrandă.”

„Dar când te duci la aceste întâlniri se adună bani cu care sunt plătiţi slujitorii. Voi aveţi un fel de înţelegere şi primiţi ceva.”

„Nici vorbă de aşa ceva!” am răspuns eu.

„Aşadar nu ai solicitat niciodată ajutor nici prin poştă?”

„Nici vorbă.”

„Atunci cum obţii banii?”

„Mi-i trimit oamenii.”

Eu pot să-i privesc pe toţi oamenii în ochi pentru că nu am cerut niciodată să fiu ajutat. Ei o fac pentru că aşa vor. Acest lucru este pus pe inima lor de Duhul Sfânt care poate să poarte de grijă celui ce Îi aparţine.”

„Deci poţi dovedi aceasta, domnule Branham?”

„Da, domnule.”

„Aş vrea câte trei dovezi din fiecare.”

„Le veţi avea.”

„Vrei să-mi dai şi cheia de la oficiul tău poştal ca să adun eu scrisorile care vin în următoarele două-trei zile şi să le citesc personal?”

„Puteţi face tot ce doriţi. Dacă vreţi, puteţi veni şi la biroul meu.”

„Ce fel de solicitări faceţi?”

„De nici un fel.”

„Ce trimiteţi prin poştă?”

„Material religios.”

„Pretindeţi ceva în schimb?”

„Veniţi şi citiţi scrisorile pe care le trimit.”

Acum este acum pentru că guvernul îmi datorează taxe pe venit pentru tot ce am plătit în ultimii 20 de ani.

Vedeţi? „Nu vă gândiţi ce veţi spune, fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui va vorbi în voi.” (Matei 10.19-20).

Aceasta înţelegem noi prin a sta pe Cuvânt. Uneori se pare că totul durează prea mult, dar totul va lucra corect, în conformitate cu Cuvântul.

Noi credem ceea ce spune Biblia şi anume că Tatăl a junghiat Mielul înainte de întemeierea lumii. Atunci a fost scris numele fiecărui copil al lui Dumnezeu în Cartea Vieţii Mielului, ceea ce ne face să trăim pentru veşnicie.

Înţelegeţi ce vreau să spun? Dumnezeul cel veşnic a ştiut totul înainte de întemeierea lumii şi pe baza acestei cunoştinţe Şi-a făcut Planul pe care apoi l-a adus la existenţă.

Acum priviţi. Atunci când a făcut lumea, asemenea unui mare Meşter, Tatăl a pus în pământ calciu, potasiu, petrol şi toate celelalte elemente care intră în compoziţia trupului nostru. El ştia fiecare bătaie a inimii, ştia ce formă şi ce corp vom avea. Când? Încă înainte de a fi creaţi. Desigur. Încă de atunci a ştiut şi destinaţia veşnică a fiecăruia dintre noi. Şi a ştiut şi ce duh va locui în fiecare dintre noi.

Şi acum, înainte de a încheia cu acest subiect va trebui să privim puţin şi spre „sămânţa şarpelui” şi spre „sămânţa femeii” şi să vă arăt de ce este aşa.

Vedeţi cum s-a mişcat sămânţa şarpelui în jos? Vedeţi cum s-a mişcat în jos şi sămânţa femeii? Apoi putem vedea cum sămânţa şarpelui a început să predomine, să devină tot mai mare şi mai mare până când astăzi n-a mai rămas decât o mică rămăşiţă dintre cei al căror nume a fost scris în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii.

Dar atunci când trupul lui Hristos va fi încheiat şi când ultimul nume care este scris în Carte va fi recunoscut aici pe pământ, Cărţile vor fi închise pentru că sunt complete. Povestea salvării este gata. Ce va urma? Noi vom merge să-L vedem, să-L întâlnim pe El.

„Adevărat, adevărat vă spun, ca cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

şi: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu Îl atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.44).

pentru că: „Nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” (Romani 9.16). Aşa spune Scriptura.

Deci nu cine vrea, pentru că foarte mulţi oameni spun: „Am să merg la biserică, am să fiu un om cumsecade, am să fac cutare şi cutare lucru…” Aceasta nu are însă nimic a face cu salvarea pentru că Dumnezeu este Acela care se îndură de cine vrea.

Biblia vorbeşte despre cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Este exact ca şi cu cele şapte culori ale curcubeului. Aţi privit vreodată o prismă de sticlă? Ea reflectă şapte culori perfecte.

Luaţi o prismă triunghiulară, mai bine zis o bucată de sticlă în trei colţuri, şi veţi vedea că reflectă şapte culori.

Tot aşa fiind UNUL, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt reflectă şapte atribute spirituale ale lui Dumnezeu.

Astfel, mai întâi marele Duh al lui Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu iubeşte marele curcubeu. Noi nu ne putem imagina cum arată El de aceea spuneţi doar atât: „El este ca şi curcubeul: şapte Duhuri.”

Roşu este Duhul desăvârşit al dragostei; albastru este Duhul desăvârşit al tovărăşiei, etc. O, ce desăvârşite sunt aceste Duhuri!

În marea Sa dragoste „Agapae”, Dumnezeu a binevoit să coboare jos, cel mai jos, devenind OM, OMUL ISUS. În felul acesta a coborât în locurile cele mai de jos ale iadului pentru a-i ridica de acolo pe cei pe care i-a cunoscut înainte de întemeierea lumii, pe cei al căror nume au fost scrise în Carte, i-a salvat şi i-a dus înapoi la El.

Povestea salvării nu va fi cunoscută în întregime decât atunci când Îl vom vedea aşa cum este şi vom fi asemenea Lui.

Cred că acum înţelegeţi de ce nu suntem o denominaţiune. Noi colaborăm cu fiecare mişcare pentru Dumnezeu dar nu suntem o denominaţiune deoarece prin ele vin toate falsurile.

După cum am spus deja, eu lovesc tare pentru că vreau să fixez bine toate aceste lucruri. Într-o altă biserică nu aş vorbi aşa, dar adevărul este că noi nu vrem să trişăm.

Ieri am fost în munţii din Kentucky şi am discutat cu un tânăr. Am observat că în locul unde mă aflam era un indicator apoi l-am văzut pe tânăr. Când l-am văzut am crezut că e fratele Banks deoarece ştiam că şi el obişnuieşte să vâneze veveriţe în partea aceea şi pentru că îmbrăcămintea semăna cu a lui, l-am fluierat.  Când s-a întors insă spre mine am văzut că am greşit.

Fratele Wood mi-a atras atenţia asupra marcajului dar eu nu l-am observat. Nu era nici o îngrăditură ci doar copaci. Acesta este motivul pentru care nu mi-am putut da seama care copac aparţine unui teritoriu şi care celuilalt. Şi cum stăteam şi ascultam lătratul veveriţelor, mă gândeam:

„Deseară voi începe adunările. Mă voi înhăma din nou.”

Curând a început să sufle vântul şi a început furtuna.

Când l-am văzut pe tânăr am intrat în discuţie cu el şi astfel am aflat că sunt pe pământul lui.

El mi-a zis: „O, este în ordine. Poţi vâna unde doreşti. Tu nu stăteai pe pământul meu ci erai pe partea cealaltă. Nu contează frate Branham poţi vâna unde doreşti. Aş vrea să vii şi la noi acasă căci tata s-ar bucura să te vadă.”

După aceea am început să vorbim despre Biblie şi în final am ajuns la problema vânatului. Atunci tânărul mi-a zis:

„Frate Branham, aici nimănui nu-i pasă de vânat.   Într-o zi au venit câţiva vânători de la oraş şi tata era pe afară. Câţiva dintre acei bărbaţi au ucis o oaie care cântărea cam 60-70 de livre. Tata a strigat la ei, iar unul s-a întors şi a tras cu arma în el. De atunci e tot bolnav.”

Ei bine, aceasta este ceea ce voiam să spun şi eu. Mie nu-mi pasă de care denominaţiune aparţii ci doresc să stai pe Biblie şi să ai Duhul Sfânt. Pe mine nu mă îngrijorează denominaţiunea ta cât timp aparţinem unul altuia. Problema este că ori stai pe Biblie, ori accepţi dogmele făcute de oameni. Voi să staţi pe Biblie!

Ei au format denominaţiuni, ceea ce este greşit!

Următorul lucru greşit care s-a făcut a fost botezul în apă.

Botezul în apă biblic este prin scufundare, dar biserica catolică a adus stropirea şi apoi turnarea apei. Ei fac acest lucru deşi nu este nici un text biblic care să arate ceva despre stropirea sau turnarea apei la botez. Botezul biblic este prin scufundare.

De-a lungul timpului, după biserica catolică s-a ridicat biserica luterană, apoi cea anglicană, care au practicat tot botezul prin turnarea apei, etc.

După un timp baptiştii s-au întors la botezul prin scufundare, dar sămânţa Satanei le-a dat un nume fals în care să se scufunde. Astfel, ei au început să folosească la botez formula: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Nu este nici măcar un singur text biblic care să arate că cineva a fost scufundat vreodată în titlurile „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”. Cel ce învaţă un asemenea botez este un învăţător fals. Întăresc lucrul acesta ca să fie bine fixat.

Dacă credeţi că ceea ce spun nu este corect, vreau întrebările voastre aici pe platformă. Vreau un singur text biblic care să-mi dovedească că cineva a fost botezat vreodată în „Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” Dacă îmi puteţi arăta aşa ceva îmi voi pune o tăbliţă pe spate şi voi scrie pe ea „predicator fals”, apoi mă voi plimba aşa pe stradă în sus şi-n jos strigând: „Sunt un învăţător mincinos!”

Dar nu există aşa ceva. De unde vine această învăţătură?

Să ne întoarcem puţin în urmă pentru că voi trebuie să înţelegeţi Istoria.

Catolicii cred în mai mulţi dumnezei. Astfel, ei L-au împărţit pe singurul Dumnezeu adevărat în trei dumnezei.

Acum ascultaţi cu atenţie ce lucruri urâte s-au scris în ziare despre un mare predicator pe care-l cunoaştem cu toţii. Mă refer la Billy Graham. Fratele Beeler are ziarul.

Billy Graham a fost întrebat de reporter:

„Ce este cu această mare dispută asupra trinităţii? Sunt trei dumnezei, trei dumnezei reali? Sau care este adevărul? Într-un loc scrie ca şi cum ar fi trei, iar în altul s-ar părea că este un singur Dumnezeu.”

Billy Graham a răspuns: „Nu a fost descoperit de aceea nu ştie nimeni care este adevărul.”

Măi! Dacă credem în trei dumnezei suntem păgâni. Aşa cum spunea un evreu: „Care din ei este dumnezeul tău? Tatăl? Fiul? Sau este Duhul Sfânt? Oh, nu este decât un singur Dumnezeu!

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt trei persoane deoarece pentru a putea vorbi de o personalitate trebuie să existe o persoană. Voi ştiţi aceasta. Cum este posibil ca cineva să fie o personalitate fără să fie o persoană?

„Oh”, i-am răspuns acelui evreu, „noi nu credem în trei persoane în dumnezeire ci credem în trei descoperiri ale aceluiaşi Dumnezeu.”

Atunci care este adevărul?

Nu sunt trei dumnezei ci trei slujbe ale aceluiaşi Dumnezeu.

Astfel, în Vechiul Testament Tatăl se mişca deasupra oamenilor, într-o flacără de foc sau într-un rug de foc ce nu se mistuia. Aşa cobora El jos deoarece aceea era cea mai înaltă poruncă: Duhul, Agapae, Zoe, Viaţa lui Dumnezeu însuşi descoperită într-o flacără, într-un Stâlp de Foc.

Apoi El S-a descoperit prin Fiul. Astfel, Acelaşi care a fost în rugul de Foc a fost şi în Omul Isus Hristos, aducând prin El aceleaşi dovezi pe care le-a adus prin rugul de foc.

„Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” (Ioan 10.37).

Fiecare pom se cunoaşte după roadele pe care le aduce.

După ce a devenit Om, El a coborât, din supranatural, într-un trup palpabil care putea fi atins şi ne-a răscumpărat prin sacrificiul Său suprem.

Isus spunea: „Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10.30).

Sau: „Tatăl este în Mine….”  (Ioan 14.10).

Cred că nu pot fi cuvinte mai clare decât acestea.

Ucenicii Îi spuneau: „Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de-ajuns.”  La care El a răspuns:

De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut…? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14.8-9).

Odată o doamnă a sărit în sus şi mi-a zis:

„Frate Branham, înseamnă că Tatăl şi Fiul sunt una aşa cum eşti tu cu soţia ta.”

„O, nu doamnă! Nu despre aceasta este vorba”, am răspuns eu, după care am întrebat-o:

„Mă vezi pe mine?”

„Da”, a răspuns ea.

„Dar pe soţia mea o vezi?”

„Nu”.

„Deci între Isus şi Tatăl nu este vorba de aceeaşi unitate care este între bărbat şi femeie, deoarece El a spus: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl care locuieşte în Mine.”

Soţia mea nu locuieşte în mine.

Vedeţi? Ei sunt una în orice fel, dar eu şi soţia mea suntem una prin înţelegere. Noi suntem una în tovărăşie, dar suntem două personalităţi diferite. Astfel, soţia mea poate să gândească într-un fel iar eu în altul. Noi suntem două persoane diferite, dar cu Dumnezeu şi Hristos nu este aşa. Ei sunt una: o singură Persoană.

Atunci cum este cu Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în oamenii pentru care a murit El şi a căror nume a fost scris în Cartea Vieţii Mielului; care au fost cu El de la început, cum spune Scriptura.

Nu a spus Isus că ei au fost cu El de la întemeierea lumii? Gândirea voastră este întunecată şi noi toţi suntem grei la înţelegerea acestor lucruri, dar să ştiţi că ceea ce se întâmplă cu noi nu este doar o simplă coincidenţă. Noi suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu, de la începutul creaţiei Lui, şi am fost aşezaţi jos ca mărturie a harului lui Dumnezeu care a fost turnat în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

Noi avem un duh veşnic. Nimeni şi nimic nu îl poate opri pentru că Biserica lui Dumnezeu va fi cu El.

Să mai vorbim puţin despre subiectul referitor la copiii nelegitimi care nu aveau voie să intre în Împărăţie timp de 14 generaţii sau 400 de ani. Vedeţi, nelegiuirea copiilor se răsfrângea asupra copiilor până la a treia şi a patra generaţie.

Dar Cuvântul spune că şi binecuvântarea se răsfrânge asupra urmaşilor. Ce vei face dacă într-o zi  vei avea un strănepot asupra căruia va cădea ceea ce faci tu astăzi?

Spun aceasta pentru că noi am citit în Biblie despre acel Melhisedec care l-a întâmpinat pe Avraam în timp ce acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor şi patriarhul Avraam I-a dat zeciuială din tot ce avea.

Apoi Cuvântul spune în Evrei 7.9-10:

Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuială, ca să zicem aşa, prin Avraam;

căci era în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.”

Deci Levi, care primea dările de la popor, a plătit zeciuiala când se afla încă în coapsele stră-străbunicului său.

Puteţi cuprinde aceasta? (Fratele Branham bate de cinci ori în amvon). Avraam era stră-stră-străbunicul lui Levi, care s-a născut la câteva sute de ani după străbunicul său.

Avraam l-a avut pe Isaac; Isaac l-a avut pe Iacov şi Iacov l-a avut pe Levi. Deci Iacov era tatăl lui Levi; Isaac era bunicul lui, iar Avraam era străbunicul lui. Şi Biblia spune ca Levi era în coapsele strămoşului său când acesta i-a plătit zeciuială lui Melhisedec.

Şi generaţia tânără de acum aleargă de ici-colo, fumează, bea şi face multe alte lucruri urâte. Atunci cum mai aşteptaţi să fie o altă generaţie?

Motivul pentru care avem de-a face cu delicvenţa juvenilă; motivul pentru care păcatul este răspândit pretutindeni, iar fetele şi băieţii noştri sunt tot mai decăzuţi, este că mămicile şi tăticii lor au procedat la fel când au fost de vârsta lor.

Şi motivul pentru care mai avem predicatori care stau pe adevărul Cuvântului; motivul pentru care mai avem fete „demodate”, este că ele au avut ca exemplu părinţi „demodaţi”. Da, aşa este.

Noi mai avem predicatori care nu au făcut nici  un fel de compromisuri cu vreo denominaţiune sau cu lumea,  pentru că au avut în faţa lor predicatori „demodaţi” care au procedat la fel.

Privind în urmă, eu pot să vă arăt de ce noi nu suntem o denominaţiune. Dacă am fi fost o denominaţiune ar fi trebuit să ne plecăm în faţa tuturor acestor lucruri.

Şi nu uitaţi! Puteţi căuta unde vreţi în Scriptură dar nu veţi găsi nici un loc unde să scrie că cineva ar fi fost botezat vreodată prin stropire, prin turnarea apei sau în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt, deci dacă aceste lucruri nu sunt scrise în Biblie, înseamnă că au pornit totuşi de undeva.

Tot aşa, dacă aş sta sub un copac mare şi puternic, privindu-l îmi dau seama că el a avut undeva un început. Aşa este şi cu acest timp religios. El trebuie să aibă un început. Şi curentele acestea pe care le avem printre noi au avut un început. Şi învăţăturile false pe care le folosim în denominaţiunile noastre trebuie să aibă un început.

Dacă cineva spune: „Eu sunt metodist!” trebuie să aibă un început. Dacă spui: „Sunt baptist!” trebuie să ai un început. Dacă spui: „Sunt catolic!” ai un început. Dacă spui: „Sunt un creştin născut din nou!” trebuie să ai un început.

Întoarceţi-vă şi veniţi unde a început totul! Haideţi să ne întoarcem la începutul tabloului.

Ascultaţi-mă! Dacă Biblia nu vorbeşte despre nici o denominaţiune înseamnă că ea trebuie să aibă un început. Şi denominaţiunea a început cu biserica catolică, iar protestanţii au ieşit din ea.

Biblia spune că această biserică este o femeie stricată, deoarece a păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Cum? Prin doctrinele ei.

Ce este adulterul? Noi tocmai am vorbit despre aceasta.

O femeie care trăieşte cu bărbatul ei este deopotrivă cu o fecioară. Ea nu s-a pângărit niciodată câtă vreme trăieşte cu acelaşi bărbat.

 Dar ce este perversiunea? Dacă trăieşte cu un alt bărbat ea este osândită. Vedeţi? Cinstea pervertită.

Dacă denominaţiunile ar fi corecte şi dacă Dumnezeu ar fi de acord cu ele, El ar fi spus: „Ei bine, noi vom avea denominaţiuni!”

Dar Biblia o numeşte pe biserica catolică „curvă” sau „necinstită” pentru că le-a adus oamenilor teologia şi nu Biblia.

Fraţi şi surori, este adevărat că biserica catolică vă râde în faţă când încercaţi să vorbiţi despre Biblie?

Toţi spun că pentru ei nu are importanţă ce spune Biblia ci ceea ce spune biserica, denominaţiunea lor. Atunci cum ai putea să nu le spui că sunt greşiţi când botează în „Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt?” deşi nici un ucenic al Domnului nu a procedat în felul acesta? Puteţi fi de acord cu ceea ce susţin metodiştii sau baptiştii?  Puteţi accepta stropirea sau turnarea apei când Biblia vorbeşte despre botezul prin scufundare în Numele Domnului Isus Hristos? În Biblie nimeni nu a fost botezat în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt. Atunci ei de ce o fac?

Vedeţi, acesta este motivul pentru care noi nu suntem o denominaţiune. Duhul ne-a adus Lumină asupra Scripturii aşa că stăm pe Cuvânt, pe „Aşa vorbeşte Domnul”. Aşa este.

Scriptura nu vorbeşte despre astfel de lucruri.

„O”, spun ei, „atunci ce este cu porunca Domnului din Matei 28.19?”

Noi am „pieptănat” deja problema aceasta de zeci de ori.

Aceasta este porunca Domnului Isus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Şi porunca Lui a fost îndeplinită întocmai. A fost botezat cineva altfel? Nicidecum!

Atunci undeva trebuie să fie o greşeală. Sigur că este. Catolicismul a greşit!

Întrebaţi-i pe istorici cum a fost înainte de Niceea? Da, urmăriţi Istoria înainte de Niceea, până la ucenici şi veţi vedea că toţi au botezat în Numele lui Isus Hristos. Aceasta s-a întâmplat până la formarea bisericii catolice.

Catolicii spun: „Biserica catolică are putere să schimbe tot ce vrea ea!” şi astfel au introdus botezul în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.

Martin Luther a procedat la fel, John Wesley, Alexander Campbell şi penticostalii au făcut şi ei tot aşa.

Dar a sosit timpul trezirii!

Priviţi sfeşnicul despre care am vorbit aseară. Primul sfeşnic (biserică) este plină de Lumină dar apoi (în următoarele) apare tot mai mult întuneric şi tot mai puţină Lumină până când avem 1500 de ani de întuneric (epoca întunecoasă). După aceea a început să se lumineze din nou pentru ca, înainte de ultima epocă a bisericii, Lumina să se micşoreze din nou.     

Urmăriţi versetele referitoare la epoca bisericii Efes şi apoi pe cele referitoare la celelalte epoci, pentru că în felul acesta veţi vedea cum a coborât biserica spre epoca întunecoasă. El şi-a transmis mesajul pentru fiecare biserică în parte.

Astfel uneia i-a spus: „…ai suferit din pricina Numelui Meu şi n-ai obosit.” (Apocalipsa 2.3).

Alteia: „…Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea.”  (Apocalipsa 2.13).

Vedeţi ce le-a spus Domnul părinţilor de dinainte de Niceea? „Tu ţii Numele Meu.”

Au urmat 1500 de ani de epocă întunecoasă după care a ieşit biserica luterană.

Acestei epoci Domnul i-a spus: „Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort…” (Apocalipsa 3.1). „Tu nu ai Numele Meu ci ai un alt nume.” Nu creştini ci luterani, catolici, baptişti, penticostali, prezbiterieni, etc.

Ei spun: „O, noi suntem o biserică vie! Propăşim! Mergem înainte!” dar Domnul spune clar: „Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.”

„Căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4.12).

Baptismul nu te salvează. Catolicismul nu te salvează, luteranismul nu te salvează, ci doar Isus Hristos o poate face.

Toate cărţile făcute de oameni conţin: „Aceasta credem noi!” Acesta este motivul pentru care noi stăm departe de toate aceste denominaţiuni. Noi nu avem nici o altă cărticică decât Biblia; nu avem nici un conducător, nici un episcop, ci doar pe Duhul. Aşa este.

Dacă intră vreun duh fals şi încearcă să răsucească sau să deformeze ceva, Cuvântul îl demască imediat: „Lucrul acesta este greşit! Îndepărtează-te de el!”

Vedeţi? Duhul vine imediat şi spune: „Este greşit!”

Dacă vine cineva şi spune: „O, noi ar trebui să… Eu cred că este corect să facem aşa sau aşa…: Duhul vine imediat şi spune: „Lucrul acesta este pe dos!” după care ne duce direct la Biblie şi ne arată care este procedura corectă. „Lucrul acesta este greşit! Staţi departe de el!”

Acesta este motivul pentru care Biblia spune: „Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere…”

Şi astfel biserica este păstrată în ordine.

Puteţi vedea măreţul plan al lui Dumnezeu?

Acum priviţi. Epoca Bisericii Filadelfia a fost epoca bisericii metodiste, epoca dragostei frăţeşti. Când nu a mai fost nici o trezire în biserica anglicană, Dumnezeu l-a atins pe John Wesley care a lovit doctrina drept în cap, cum o merita. Dar ce a urmat după moartea lui? Metodiştii au mers pe acelaşi drum ca înaintaşii lor din mijlocul cărora ieşiseră.

Aş vrea să intrăm în Scriptură. Pentru aceasta luaţi Apocalipsa 3 şi veţi înţelege. Ultima epocă a bisericii este Laodicea, epoca bisericii penticostale, a bisericii căldicele, care este vărsată din gura lui Dumnezeu.

Dar nu uitaţi un lucru: Cel ce a fost văzut stând în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur a fost răstignit iar mâinile Lui au stat răstignite pe cruce – mâna dreaptă şi mâna stângă – depărtate una de cealaltă, arătând spre cel ce era cel mai departe de El.

El este Alfa şi Omega şi ţinea mâinile întinse, iar înfăţişarea Lui era asemenea unei pietre de iaspis şi sardiu, care-i simbolizează pe Ruben şi pe Beniamin, adică „Cel dintâi şi Cel de pe urmă”.

Dar aveţi grijă să nu faceţi o confuzie! Atunci când oamenii şi-au pus nume denominaţionale au murit. Dar Isus  a spus: „Ieşiţi afară din mijlocul lor!” Ieşiţi dintre metodişti, dintre penticostali, etc.

Iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă!” (Apocalipsa 3.8).

„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.” (Ioan  14.6).

„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl.” (Ioan 6.44). Uşa deschisă.

Strâmtă”. Dacă observaţi, calea aceasta este strâmtă:

Strâmtă este poarta, îngustă este calea…” (Matei 7.14).

Cum putem merge pe această cale îngustă? Întorcându-ne înapoi la Isus pe care l-am avut.

„Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea.” (Apocalipsa 2.13).

Dar ce-au făcut oamenii? L-au pierdut prin faptul că au intrat într-o denominaţiune catolică, apoi într-una luterană; metodiştii au intrat în denominaţiunea penticostală, etc.

Chiar înainte de sfârşitul timpului sămânţa Lui este luată şi dusă de pe pământ; cei drepţi. În timp ce sămânţa şarpelui este adunată şi pregătită pentru focul atomic ca să fie nimicită.

Domnul ne spune însă că „înainte de a veni acel timp Eu vă voi pregăti o cale de scăpare. Voi pune înaintea voastră o uşă deschisă.

Căci strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

Dar largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.” (Matei 7.14,13).

Iată deci că înainte de sosirea acelui timp trebuia să vină „marea Lumină”.

Sunt atât de bucuros! Nu ştiu cum să mă exprim dar sunt atât de bucuros!

Iată însă că trebuie să închei şi eu nici n-am intrat încă în subiect.

Tema noastră este „Botezul Duhului Sfânt”.  Voi intra în această problemă în următoarele 10-15 minute. Voi încerca să nu vă mai ţin trei ore ca aseară.

Dacă denominaţiunile practică un botez fals înseamnă că sunt greşite. Mai mult, oricine susţine o denominaţiune dovedeşte că este şi el greşit pentru că susţine un lucru greşit. Apără ceea ce Dumnezeu urăşte. Aşa scrie în Epocile Bisericii, în Scriptură. Acolo vedem că El numeşte aceste biserici, curve, pentru că învaţă doctrine şi porunci omeneşti în loc să stea pe Cuvânt.

Nu demult am fost la un bărbat care scrie o carte despre vindecarea divină.

Ei mi-a zis: „Noi avem un singur lucru împotriva ta, frate Branham: De ce te duci la penticostali?”

„Ei bine”, i-am răspuns eu, „am să vin la voi dacă-mi sponsorizaţi adunările din oraşul vostru.”

„Eu am făcut această propunere la conducerea bisericii metodiste dar fraţii nu au fost de acord pentru că noi, ca biserică metodistă, nu credem în minuni.”

Şi acum vă întreb pe voi: Ce veţi face? Veţi merge şi veţi asculta de o biserică metodistă, de o denominaţiune? Dacă veţi face aceasta sunteţi nişte prostituaţi religioşi.

Credeţi că biserica baptistă ar sponsoriza o campanie ca aceasta? Nicidecum. De ce? Pentru că sunt baptişti, iar Biblia le numeşte „curve” pe toate aceste denominaţiuni. Mama a dat naştere la nişte fiice şi ele sunt curve. De ce? Pentru că au luat aceeaşi doctrină făcută de oameni în locul Cuvântului lui Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care noi nu ne unim cu baptiştii, nici cu metodiştii.

Dar de ce nu ne unim nici cu penticostalii?

Iată-ne aici. Dacă biserica luterană ar fi rămas cum a fost la început, ar fi ajuns „penticostali”. Dar ei s-au organizat şi din pricina aceasta Dumnezeu a ridicat un alt reformator, pe Wesley. Când s-au organizat şi metodiştii, Dumnezeu i-a ridicat pe baptişti; când baptiştii au făcut la fel ca metodiştii, s-au ridicat campbelliştii şi aşa mai departe până când s-au ridicat penticostalii. Când s-au organizat şi penticostalii, Dumnezeu a mers mai departe. Urmăriţi toate aceste lucruri şi veţi vedea.

Denominaţiunea nu este în Planul divin al lui Dumnezeu, acesta fiind motivul pentru care noi nu suntem o denominaţiune.

Nu uitaţi că am spus de la început că dacă supăr pe cineva prin ceea ce spun, o fac fără să vreau. Aceste cuvinte sunt pentru biserica mea.

Noi ne bucurăm să vă avem printre noi, dar aceasta este ceea ce credem noi şi acestea sunt motivele pentru care nu suntem o denominaţiune.

Denominaţiunile sunt false şi au învăţători falşi. Ştiu că rănesc prin ceea ce spun şi vreau să-i rănesc! Ei sunt învăţători falşi. Orice om care ştie toate aceste lucruri şi face totuşi compromisuri cu metodiştii, baptiştii, luteranii sau cu penticostalii, este un proroc fals pentru că ştie ce spune Biblia şi nu ia aminte.

Acesta este adevărul. Acesta este motivul pentru care nu m-am alăturat nici uneia din denominaţiuni: nici la metodişti, nici la baptişti, nici la penticostali. Toţi sunt falşi. Prin aceasta nu vreau să spun că oamenii de acolo sunt falşi. Nu! Teologia lor este falsă pentru că nu este în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Înainte de a termina cu problema aceasta lăsaţi-mă să vă spun ce a spus Petru referitor la botezul în apă.

La zece zile după ce Domnul dăduse porunca din Matei 28.19, Petru le-a zis celor prezenţi:

Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2.38).

Următoarea mărturie despre botez o avem în Fapte 8.16, când Filip merge şi propovăduieşte Cuvântul la samariteni. Toţi au fost botezaţi în Numele Domnului Isus, după care au venit Petru şi Ioan, şi-au pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt. (Fapte 8.17).

După aceea Petru s-a dus în casa lui Corneliu şi Cuvântul spune că „pe când vorbea Petru, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.” (Fapte 10.44).

Atunci Petru a spus: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Isus Hristos.” (v.47-48).

Pavel, la rândul lui, a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei şi a ajuns la Efes, unde a găsit câţiva baptişti. Printre ei se afla un bărbat numit Apolo, care era un avocat convertit. El dovedea în faţa oamenilor că Isus era Hristosul făgăduit de Dumnezeu: „Mesia trebuia să facă anumite lucruri şi acest Om le-a făcut, deci El a fost Mesia.”

Ei aveau o adunare mare de oameni şi petreceau un timp minunat împreună. Acuila şi Priscila li s-au alăturat şi se bucurau împreună. Ei nu aveau o denominaţiune, ci trăiau într-o plăcută părtăşie. Văzându-l pe acest bărbat deştept, Acuila i-a zis: „Tu eşti foarte bun în ceea ce cunoşti, dar avem aici un frate care se numeşte Pavel. N-ai vrea să vorbeşti cu el? Dacă vrei să-l asculţi, acest bărbat te va învăţa mult mai multe lucruri despre calea Domnului.”

Când a venit Pavel, le-a zis: „Este foarte frumos, dar voi baptiştilor, aţi primit Duhul Sfânt când aţi crezut?” (Fapte 19.2).

Ei au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el.

„Cu botezul lui Ioan”, au răspuns ei.

Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

„Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.”

Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt s-a pogorât peste ei…” (v. 4-6).

Pavel i-a constrâns pe bărbaţi şi pe femei să fie botezaţi din nou, în Numele lui Isus Hristos, iar eu am predicat aceeaşi Evanghelie despre care el a spus:

Dacă cineva crede că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.” (1Corinteni 14.37). Se poate spune că sunt insuflat de un alt duh?

În Galateni 1.8 tot Pavel spune: „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”

Despre ce este vorba? Despre descoperire. Binecuvântat să fie Numele Domnului! Nu are importanţă cât de adevărată pare descoperirea voastră, dacă ea nu este conform Cuvântului, este falsă.

Vă amintiţi ce am spus la serviciul de dimineaţă cu privire la URIM şi TUMIM?

Dacă cineva pretinde că este proroc şi totuşi aduce un mesaj fals, acel om este fals.

Şi acum fiţi atenţi! Există un singur botez adevărat şi acesta este prin scufundare în Numele lui Isus Hristos. Dacă voi nu aţi fost botezaţi aşa, trebuie s-o faceţi. Aşa este.

Arătaţi-mi un singur verset biblic în care scrie că cineva a fost botezat în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. În Sfânta Scriptura nu veţi găsi niciodată aşa ceva.

Atunci ce este botezul pe care-l practicaţi? O dogmă romano-catolică. Noi putem dovedi aceasta pentru că avem toată doctrina niceiană. Avem istoria ei. Avem „Cele două Babiloane” a lui Hislop, scrisorile lui Josefus şi întreaga Istorie antică. Josefus a scris în timpul Domnului Isus, iar Hislop a scris ceva mai târziu „Cele două Babiloane”.  „Părinţii înainte de Niceea” a fost scrisă înainte de formarea bisericii catolice. Biserica catolică s-a format imediat după Niceea, aşa că Roma păgână a devenit Roma papală.

Ei au adus botezul fals prin stropire şi au înlocuit Numele Domnului Isus Hristos cu titlurile marelui Dumnezeu: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”.

Nu-i de mirare că Domnul Isus i-a spus lui Ioan în descoperirea pe care a primit-o pe insula Patmos cu privire la biserică: „…îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” (Apocalipsa 3.2).

„Tată, Fiu şi Duh Sfânt” este un nume mort. Mort.

Lăsaţi-mă să vă povestesc o experienţă personală pe care am trăit-o în Elveţia, Germania şi în alte locuri prin care am fost.

Cum lucrează prezicătorii viitorului? Cum lucrează duhurile rele? Aş vrea să mă credeţi pentru că sunt păstorul vostru şi vă spun adevărul: diavolii lucrează în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt. Ei fac tot felul de lucruri şi aruncă vrăji asupra altuia folosind aceste titluri: „Tată, Fiu şi Duhul Sfânt”.  Mama tuturor acestor lucruri este biserica catolică. Ei merg şi îngenunchează înaintea statuilor apoi taie pene cu foarfecele şi aruncă vrăji asupra vecinilor, etc. ca să ardă, să moară, etc.

Eu am fost în Elveţia şi am stat pe locul unde creştinii adevăraţi au fost schingiuiţi şi ucişi: li s-a tăiat limba, au fost arşi cu fierul înroşit în foc şi li s-au scos ochii. Toate acestea le-a făcut prostituata biserică catolică. Şi nu numai ea ci şi biserica anglicană şi bisericile protestante. Şi ei au aruncat aceste vrăji folosind „Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt.”

Eu, fratele şi păstorul vostru, prin harul lui Dumnezeu am privilegiul să fiu păzit de aceste lucruri şi am ştiut ce să spun în fiecare situaţie.

Odată a venit în biserică o femeie şi m-a acuzat zicând: „Omul acesta ne prosteşte cu spiritismul lui!” Dumnezeu care este în ceruri ştie ce a vrut să spună.

Când mi s-a spus că acea alee din Paris este un loc rău famat nu mi-a venit să cred, aşa că m-am dus să văd dacă este adevărat sau nu. Pentru aceasta am luat cu mine 2-3 predicatori şi m-am dus între femeile acelea care stăteau aproape goale pe stradă. Acesta este adevărul.

Cum puteam să ştiu că Roma este aşezată pe şapte coline? Cum puteam să ştiu că pe coroana papală este scris: „VICARIVS  FILII  DEI”? Cum puteam să ştiu despre pretenţia papei cu privire la jurisdicţia lui asupra cerului, pământului şi iadului? De unde să ştiu până nu am văzut?

Cum puteam să ştiu că este un Dumnezeu viu? Nu prin teologia cuiva, nici printr-o concepţie intelectuală sau prin citirea unor reviste care-şi schimbă părerea de-a lungul timpului, ci prin faptul că într-o zi L-am întâlnit şi am vorbit cu El faţă în faţă. Aceasta te face să vezi toate lucrurile altfel. Da, aşa este.

Dar iată că Satana face lucruri spiritiste folosindu-se de numele „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”.

Am fost şi eu la o asemenea adunare, unde acele vrăjitoare erau în plină activitate. Să nu credeţi că nu vă vor provoca. Ele au făcut masa să plutească prin aer, apoi au ridicat şi o chitară care cânta singură. Au vrut chiar să mă scoată afară pentru că le-am zis:

„Sunteţi greşite.”

Duhul care le folosea şi care pretindea că ar fi de la Dumnezeu a răspuns înapoi, dar eu am repetat:

„Sunteţi greşite! Lucrarea aceasta este de la diavolul!”

„Omul acesta este un necredincios!” au spus ele.

„Da, sunt necredincios în asemenea lucruri pentru că nu vin de la Domnul meu. Ceea ce faceţi voi este vrăjitorie şi vine de la diavolul.” Apoi am spus:

„În Numele preaînaltului cer, spune adevărul!”

Nici măcar nu a răspuns.

„Spune adevărul în numele sfintei biserici!”

N-a răspuns nimic.

„Spune adevărul în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt!” dar a continuat să tacă.

Atunci am spus:

„Spune adevărul în Numele lui Isus Hristos!”

Atunci au răspuns:

„Da, suntem greşite!”

Vedeţi? Dumnezeu ştie că acesta este adevărul. Da, domnilor.

Nu: „Crede în Tatăl, crede în Fiul,

       Crede în Duhul Sfânt

       Căci aceştia trei una sunt.”

Ci: „Dracii se vor cutremura

      Păcătoşii se vor trezi;

      Crede în Domnul Isus

      Care face totul să tremure.”

Da, domnule! Stai pe acest Nume.

Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” Aceasta este biserica voastră. Iat-o!

Ascultaţi! În dimineaţa aceasta sunt prezente în adunare multe femei frumoase şi atrăgătoare. Unele sunt tinere, altele sunt de vârstă mijlocie sau mai în vârstă, dar toate sunt frumoase. Toate sunt soţia sau fiica cuiva, dar una singură este doamna Branham. Doar ea singură merge cu mine acasă şi este iubita mea. Ea este aceea care-mi creşte copiii.

Vedeţi? În lume sunt multe biserici frumoase, dar una singură este doamna ISUS. Ea naşte adevăraţii copii ai lui Dumnezeu. Numele ei nu este „Biserica metodistă”, nici „Biserica baptistă” ci ea se numeşte „Doamna ISUS”.  Desigur. Aşa este. Ea naşte copiii lui Dumnezeu şi nu membrii bisericii metodiste. Nu, ea nu naşte biserici metodiste, baptiste, prezbiteriene sau catolice ci naşte copiii lui Dumnezeu care sunt sădiţi şi zidiţi în Isus Hristos. Aceasta este ea. Sunt foarte bucuros că fac şi eu parte din ea.

  Biserica lui Hristos nu este o biserică mistică. Ea nu este o denominaţiune şi nu este interesată de nici una din aceste denumiri mari şi pompoase şi nici de clădirile lor mari.

Pe ea o poţi găsi oriunde se adună mădularele trupului lui Hristos împreună. Aceste mădulare sunt cei aleşi înainte de întemeierea lumii.

Mai citesc încă un text apoi promit că închei. Să mergem pentru un minut la Efeseni 1. Voi citi doar textul acesta, apoi vă las. Voi citi ce a spus Pavel, acest mare învăţător care a fost şi trimisul bisericii dintre neamuri.

Ascultaţi-l vorbind aceleaşi biserici căreia îi predic şi eu astăzi:

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia (cui? A bisericii prezbiteriene? A altei  biserici?) lui Dumnezeu, către sfinţii (către cei sfinţi) care sunt în Efes…” (v. 1).

Voi ştiţi că creştinii se aflau pretutindeni în lume, dar Pavel scrie grupării din Efes. El nu vorbeşte lumii; nu vorbeşte membrilor unei biserici locale, ci „sfinţilor credincioşi în Isus Hristos.”

„Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti…”

Ştiţi? Nu este nevoie de prea multe sărituri, nici de mult strigat. Eu nu am nimic împotriva acestor lucruri, dar nu este nevoie de ele.

Ceea ce ne trebuie nouă este o inimă supusă, care să locuiască în locurile cereşti bucurându-se de lucrarea Duhului. Şi cu ce ne delectează Duhul? Cu emoţii? Nu întotdeauna aceste emoţii vin de la El. Vedeţi?

Vă mai amintiţi vedenia cu grâul, neghina şi ploaia? Ploaia a udat capetele lăsate în jos. Atunci ambele plante    s-au ridicat şi au strigat de bucurie. Vedeţi? Aceeaşi ploaie a căzut peste ambele plante. Dar Cuvântul spune: „După roade îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.16).

Priviţi: „Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru…” (Efeseni 1.1).

Acum să vedem versetul 4: „În El, Dumnezeu ne-a ales…” Când? La ultima trezire? O, nu! Când am devenit membri ai bisericii baptiste sau metodiste? Nu! „…El ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi.” Da, atunci am fost aleşi de El. Nu noi L-am ales pe El, ci El ne-a ales pe noi. Vedeţi? El ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi.

Cum suntem noi sfinţi? Nu prin ceea ce facem noi, ci prin ceea ce a făcut El pentru noi. Este posibil să faci dintr-un porc un miel?

Frate Roy, tu ai crescut şi porci şi miei. Poţi să-i amesteci? Nu. Un porc mănâncă orice găseşte, orice. Astfel, el se va urca pe o grămadă de gunoi şi va mânca până se va sătura. Tu nu vezi nimic rău în asta, ci crezi că este în ordine să facă aceasta. Îl consideri chiar un porc bun. Aşa este. Dar nu vei vedea niciodată un miel procedând ca porcul. L-ar putea invita la o cină dar porcul nu va merge acolo. De ce? Pentru că este un porc şi nu-i place să i se spună că este greşit.

Ce va răspunde dacă-l mustri? „Binecuvântat să fie Dumnezeu, eu sunt un porc. N-ai decât să păstrezi pentru tine aceste păreri. N-ai decât să mergi acolo şi să fii un „Holly-roller” dacă vrei.”

„Dacă iubeşte cineva lumea şi lucrurile din ea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1Ioan 2.15). Aşa spune Cuvântul.

Dar nu faptul că eu nu mai mănânc „balegă” mă face deosebit de un porc. Nu, nu aceasta mă deosebeşte de el, ci natura mea este diferită de a porcului.

Nu: „O, eu cred că am pus un gard în jurul meu. Acum nu mai pot face cutare şi cutare lucru…” O, nu! Nu este corect aşa. Tu te-ai născut din nou şi aceasta este totul. Naşterea din nou este aceea care aduce schimbarea. Aşa este.

Dar dacă s-ar putea scoate duhul dintr-un miel şi s-ar pune într-un porc? Atunci mielul s-ar purta la fel ca porcul, iar porcul ar face aceleaşi lucruri ca şi mielul.

Vedeţi, unde sunteţi acum voi, porcilor? Vedeţi? Voi mergeţi afară şi iubiţi lucrurile lumii; purtaţi pantaloni scurţi şi faceţi toate acele lucruri murdare.

Haideţi, arătaţi ce sunteţi!

„După roade îi veţi cunoaşte”.  Poate culege omul roade dintr-un spin? Nu. Smochinele se pot culege doar din smochin. Merele se adună din măr iar spinii din tufa de spini. Aşa este.

Acum ascultaţi-mă cu atenţie!

„…ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,

spre lauda slavei  harului Său, pe care ni l-a dat în preaiubitul Lui.” (v. 5-6).

Cine a făcut-o? Pentru că m-am lăsat de băut? Pentru că m-am lăsat de fumat? Nu. El a făcut-o. El m-a hotărât înainte de întemeierea lumii să pot sta în prezenţa harului Său. Eu nu am făcut nimic. Nu am făcut niciodată nimic pentru aceasta.

Eu am fost un porc, ca să zic aşa. Am fost un păcătos născut într-o familie de beţivi. Ruşinos, nu-i aşa? Un aiurit din Kentucky. Nu am avut nici măcar o pereche de pantaloni până am crescut mare. Părul îmi cădea pe spate şi fabricam butoiaşe pentru whisky-ul pe care-l făcea tata.

Şi Duhul Sfânt a venit la mine când aveam doar şapte ani şi mi-a spus: „Să nu atingi nici măcar o picătură! Să nu te întinezi cu fetele, să nu fumezi şi nici să nu mesteci tutun!”

O, Doamne! Ce-a fost aceasta? Voia desăvârşită a Tatălui, care a hotărât mai înainte de întemeierea lumii să mă trimită să predic Evanghelia Lui şi să-i conduc oile! Binecuvântat să fie Numele Lui mare! Eu voi sta pe Biblia Sa chiar dacă voi fi părăsit sau uitat, celebru sau necunoscut. Chiar dacă nu mă va iubi nimeni, vreau să Îl mărturisesc pe El; vreau să fac tot ceea ce Îl mulţumeşte pe Domnul meu.

După baptist, care vine cu doctrina, urmează penticostalul cu părerea lui: „Dovada primirii Duhului Sfânt este vorbirea în limbi.”

Acesta este motivul pentru care noi nu suntem penticostali. Noi nu credem că vorbirea în limbi te face să fii plin de Duhul Sfânt; nu putem crede aceasta aşa cum nu putem crede că dacă cineva locuieşte într-un hambar este porc. Nu, domnilor. Noi nu credem ca dacă cineva locuieşte într-un palat împărătesc este rege. Nu. Acel om poate fi doar un servitor. Vedeţi? Voi puteţi fi orice.

Noi credem că Duhul Sfânt se primeşte printr-o experienţă personală, nu printr-o concepţie intelectuală. Da, printr-o experienţă personală pe care o ştii doar tu. Dacă vreţi să ştiţi dacă posedaţi sau nu Duhul Sfânt priviţi cum se modelează viaţa voastră în continuare. Aceasta va arăta ce fel de duh a intrat în voi, fie că veţi vorbi în limbi, fie că nu o veţi face niciodată.

Dar de ce susţin penticostalii că vorbirea în limbi este dovada primirii Duhului Sfânt? Pentru că acum 40 de ani, când Dumnezeu a început să restituie darurile Duhului Sfânt, cineva a început să vorbească în limbi. Conform învăţăturii date de Pavel vorbirea în limbi este ultimul dar al Duhului. Dar imediat ce au primit acest dar, oamenii s-au entuziasmat şi au făcut o denominaţiune pe care au numit-o „Adunarea lui Dumnezeu”.

Eu am discutat cu câţiva din oamenii de frunte ai acestei mişcări şi ei mi-au spus:

„Frate Branham, ai dreptate dar ce mai putem face? Dacă ne vom ridica împotriva acestor învăţături vom fi daţi afară şi atunci ce va crede biserica despre noi? Cum să schimbăm aceste lucruri când de atâta vreme îi învăţăm pe oameni că vorbirea în limbi este dovada primirii Duhului Sfânt?”

Acesta este blestemul denominațiunii.

Binecuvântat să fie Domnul!  Noi nu avem o denominaţiune aşa că în toate lucrurile urmăm călăuzirea Duhului Sfânt.

Botezul cu Duhul Sfânt este o experienţă personală cu Dumnezeu.

Eu am văzut vrăjitori şi vrăjitoare care vorbeau în limbi. Orice misionar ştie că oamenii aceştia sunt în legătură cu diavolul. Eu i-am văzut vorbind în limbi şi tălmăcindu-le în timp ce-şi aruncau mizerie pe cap şi se tăiau cu o lance. Vreţi să spuneţi că acesta este Duhul Sfânt? Nu! Categoric nu! Acesta este Diavolul!

Isus a spus că „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” Vedeţi? El nu a spus: „Îi veţi cunoaşte după limbile lor.”

Galateni 5.22 spune că „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, înfrânarea poftelor.”

Este adevărat? Da. Amin.

Înseamnă că dacă eşti un creştin adevărat vei fi urmat de aceste roade. Mai întâi vei avea dragoste pentru Dumnezeu, apoi vei avea dragoste pentru cei de lângă tine; te vei lepăda de sine şi vei merge mai departe primind blândeţe, răbdare, înfrânare.

Atunci vei spune: „O, Duhul Domnului este peste mine şi aici este şi vindecarea divină!”

Duhul Sfânt este Acelaşi şi astăzi.

Tu nu vei putea spune: „Stai puţin! Biserica noastră învaţă că zilele minunilor au trecut, iar dacă crezi aşa ceva, ai drac!”

Dacă le spui: „Păi noi trebuie să fim botezaţi. În Biblie nu este nici un verset în care să scrie că cineva ar fi fost botezat în „Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.” ci toţi ucenicii au botezat în „Numele Domnului Isus Hristos”.

Ţi se va răspunde imediat: „Stai puţin! Te vom arunca afară din adunare pentru ca te-ai rătăcit! Ai primit un duh fals. Voi ascultaţi de un învăţător fals; de un profet fals!”

Dar vă rog să-mi arătaţi un loc în Biblie unde scrie că cineva a fost botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi atunci recunosc că sunt un învăţător fals. Eu am să vă arăt toate versetele în care scrie că oamenii au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Cine are dreptate? Denominaţiunile voastre sau Biblia?

Poate cineva spune: „Păi, eu am fost stropit. Binecuvântat să fie Dumnezeu pentru că eu sunt în ordine. Tu nu ai destulă educaţie, dar oamenii trebuie stropiţi. Care este diferenţa şi ce importanţă are dacă cineva este stropit sau dacă este scufundat?”

Pe mine nu mă interesează părerea voastră. Biblia porunceşte ca oamenii să fie botezaţi, iar „a boteza” înseamnă „a scufunda”.

Cum ar fi fost dacă atunci când Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Scoate-ţi încălţămintea, căci locul pe care stai este sfânt!” acesta ar fi răspuns: „O, dar este prea mult deranj! Am să-mi scot doar pălăria.”

Ar fi fost acelaşi lucru? Nu, domnule. Dumnezeu nu    i-ar fi vorbit niciodată dacă nu ar fi ascultat porunca Lui.

Dumnezeu nu va vorbi niciodată bisericii până nu se va întoarce la principiile lăsate de Hristos în Biblie. Ea nu trebuie să se lase dominată de emoţii şi nici controlată de denominaţiuni. Biserica trebuie să se întoarcă şi să creadă în minuni; să creadă în semne; să creadă în Duhul Sfânt; să se boteze în Numele Domnului Isus Hristos şi toate celelalte lucruri. Ei trebuie să se întoarcă la adevăr sau Dumnezeu nu le va vorbi niciodată. Aşa este. Acolo este biserica.

Acesta este motivul pentru care noi nu suntem o denominaţiune, de aceea nu aparţinem de nici o denominaţiune.

Noi credem doar Biblia. În ea sunt încă o mulţime de lucruri pe care nu le cunoaştem dar stăm cu inimile deschise înaintea Ta, Isuse,  şi Te rugăm să ni le descoperi.

„Şi vom păşi în Lumină,

O, frumoasă Lumină.

Ea vine de unde picurii de milă strălucesc,

Strălucesc în jurul nostru ziua şi noaptea.

Isus, Lumina lumii.”

Nu metodist. Nu baptist. Nu prezbiterian, ci Isus Lumina lumii.

„Toţi sfinţii Luminii declară:

Isus, Lumina lumii.

Apoi clopotele cerului vor suna:

Isus, Lumina cerului!

Noi vom păşi în Lumina minunată,

Eu vin de unde picurii de milă strălucesc,

Strălucesc în jurul nostru ziua şi noaptea

Isus, Lumina lumii.”

N-aţi vrea să-L primiţi şi voi pe Isus? Nu Îl vreţi mai degrabă pe El decât să aveţi o părere denominaţională despre El? Câţi doresc să-L aibă pe Isus şi Cuvântul Lui? (Amin).

Arătaţi-mi un singur verset în care scrie că Dumnezeu a ordinat vreodată o biserică. Găsiţi-mi un verset unde scrie că El a permis ca femeile să predice sau că El a ordinat vreodată o femeie pentru slujbă. Arătaţi-mi un verset care arată că cineva a fost stropit sau că s-a turnat apă peste el la botez. Arătaţi-mi un verset care arată că cineva a fost botezat vreodată în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt. Haideţi! Arătaţi-mi aşa ceva. Unde scrie că cineva a fost botezat în Numele lui Isus?

Acum vom intra în lucruri mai adânci decât acestea. Vom pătrunde în „mărturii de început” ca să vedem ce ascund ele.

Dacă cineva predică contrar Cuvântului, vorbeşte lucruri care nu sunt scrise în Biblie.

Nu uitaţi că v-am cerut să-mi arătaţi un singur verset care arată că Dumnezeu ar fi ales vreodată o denominaţiune. Arătaţi-mi numai una.

Dacă nu o puteţi face înseamnă că cineva este greşit.

Arătaţi-mi un singur loc în care scrie că a existat o singură denominaţiune în primii 300 de ani de la Hristos. Arătaţi-mi o singură denominaţiune care a apărut înaintea bisericii catolice. Arătaţi-mi un verset care arată că Dumnezeu este de acord cu denominaţiunea. Atunci de ce sunteţi o denominaţiune?

Arătaţi-mi un singur verset care arată că o persoană, o singură persoană a fost stropită spre iertarea păcatelor sau că s-a turnat apă peste ea spre iertarea păcatelor. Arătaţi-mi un verset care spune că cineva a fost botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Arătaţi-mi un verset care îi permite femeii să înveţe în adunare.

Este o problema dificilă dar vreau ca întrebările voastre să vină pe amvon, iar dacă nu sunteţi de acord cu ceea ce spun, să-mi arătaţi voi în Biblie lucrurile pe care le învăţaţi şi atunci îmi voi cere scuze. Dacă ceea ce am spus este conform Cuvântului, iar voi nu le-aţi întâlnit până acum, nu vreţi să-L primiţi chiar acum? Haideţi şi fiţi unul dintre noi. Voi sunteţi oricum, potenţial. Da, dacă sunteţi scrişi în Cartea Vieţii Mielului veţi păşi în Lumină, veţi vedea Lumina. Dumnezeu are să v-o descopere şi astfel veţi păşi în ea. Aşa este. Vedeţi?

Eu nu zic să vă întoarceţi înapoi în vreo biserică ci sfatul meu este să vă întoarceţi la Biblie.

 Ce a spus Pavel? „Dacă un înger din cer ar propovădui altceva, să fie anatema.”

Iar Dumnezeu a zis: „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4). aşa că pe mine nu mă interesează ce spune o biserică. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.

De ce au deviat ei de la Adevăr? Din pricina denominațiunilor.

„Adunarea lui Dumnezeu” – biserica penticostală -,  ar avea totul dacă n-ar fi primit dogma adusă de marii lor învăţători cu privire la mărturia de început: vorbirea în limbi. Această dogmă este greşită, iar eu pot să vă dovedesc aceasta. Da, eu pot să vă dovedesc cu Biblia lui Dumnezeu că tu nu primeşti botezul cu Duhul Sfânt prin vorbirea în limbi. Botezul Duhului nu constă în aceasta. Oamenii spun însă: „Aceasta este dovada!” dar Biblia spune că totul este atât de aproape încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.

Vedeţi? El a descoperit aceste lucruri prorocilor şi      le-a ascuns de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi.

Botezul cu Duhul Sfânt este o descoperire duhovnicească şi ea aduce la suprafaţă lucrurile ascunse. Vedeţi?

Acesta este lucrul la care trebuie să priveşti tu, prietene.

Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că Duhul Sfânt este învăţătorul nostru. El nu merge afară să aducă câteva învăţături mitice şi să spună: „O, aleluia, este scris chiar aici!” Duhul Sfânt merge înapoi, aduce lucrurile direct din Scriptură şi le aşează tot prin Scriptură. Aceasta se întâmplă când aveţi adevărul. Aşa este.

Cineva spune: „Deci tu eşti împotriva denominaţiunilor şi le condamni!”

Nu, domnule.

„Tu condamni femeile predicatoare!”

Nu, domnule.

„Condamni vorbirea în limbi!”

Nu, domnule.

„Condamni persoanele botezate în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.”

Nu, domnule, eu sunt chemat să spun doar că dacă cineva nu procedează conform Cuvântului, Dumnezeu îl va face răspunzător. Poate că până acum nu aţi cunoscut adevărul, dar de acum înainte nu mai aveţi scuze. Vedeţi?

În ce vă priveşte, dacă nu sunteţi de acord cu mine cercetaţi Scripturile. Aduceţi dovezile voastre, puneţi bileţelele aici pe amvon şi vom vedea care este adevărul şi care nu.

Învăţătura pe care aţi auzit-o aici este pentru Tabernacolul Branham.  Dorinţa mea a fost ca această biserică să se numească simplu: „Tabernacol” şi nu „Tabernacolul Branham”.

Cred că vă amintiţi că noi am cumpărat locul acesta pe vremea când lucram la „Compania de Servicii Publice”. Apoi am construit adunarea şi fraţii au numit-o „Tabernacolul Branham” pentru că fratele Seward şi ceilalţi au ataşat numele meu pe ea, i-au pus inscripţia. Aş vrea însă ca numele meu să fie şters cât mai repede posibil de acolo fiindcă mă gândesc că nu e corect aşa, ci mai degrabă ar trebui să scrie „Biserica Domnului Isus Hristos” sau „Tabernacolul Domnului”, „Locul de închinare”, „Casa rugăciunii”, etc. Adunarea poate alege ce nume doreşte, dar numele meu să fie şters pentru că şi eu sunt doar un om şi nu merit să am numele pus acolo.

Motivul pentru care s-a pus numele meu acolo este că eu am fost iniţiatorul lucrării. Cred însă că această biserică este suverană. Aici nu este un consiliu de administraţie sau diaconi care să vă spună ce să faceţi. Biserica este aceea care hotărăşte ce trebuie să faceţi, ea este aceea care ia orice decizie şi aceasta prin vot.

Dacă nu vă mai place păstorul şi sunt 2-3 care au ceva împotriva lui, ei nu se pot ridica împotriva lui împreună cu diaconii ci biserica este aceea care decide prin vot. Dacă cineva este chiar lângă păstor, acel om este la fel ca oricare alt mădular care stă aici jos. Biserica este aceea care ia orice decizie. Aşa este corect. Comitetul de diaconi nu poate da jos păstorul şi nici păstorul nu poate da afară comitetul de diaconi. Biserica este aceea care hotărăşte aceasta prin votul general şi unanim.

Biserica este suverană. Noi nu avem supraveghetori generali, ci Îl avem pe Isus Hristos. El este Conducătorul nostru. El este Supraveghetorul general; El este Pastorul principal; El este Împăratul; El este Domnul; El este Vindecătorul; El este totul în toate, iar noi suntem slujitorii Lui chemaţi să umblăm în Lumina Lui. Amin.

Şi El a aşezat în Biserică câteva slujbe. Unde? În Biserică, în Trup. Ce a pus în ea?

El a dat pe unii apostoli”… Aceştia sunt misionarii. Noi avem chiar acum în biserică unul. Stă acolo în spate şi se numeşte Creech Jefferies. Aceasta este prima mare chemare.

Poate cineva zice: „Misionarul este un apostol?” categoric. Căutaţi în dicţionar şi vedeţi ce înseamnă cuvântul „apostol”. Da, acolo scrie: „un trimis”.

Cea mai înaltă chemare este chemarea misionară pentru că misionarul este acela care străbate mările pentru Domnul Isus.

Deci „El a dat pe unii apostoli”. (Efeseni 4.11).

…pe alţii, proroci…” Ce este prorocul? Un văzător. El nu este unul care face pe misionarul, ci unul care este cu adevărat misionar. Profetul este un văzător.

Apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători”. Acestea sunt slujbele din cadrul Trupului lui Hristos.

În trupul local sunt nouă daruri spirituale. Unul dintre ele este înţelepciunea, apoi cunoştinţa, credinţa, darul vindecării, darul minunilor, prorocia, vorbirea în limbi, deosebirea duhurilor şi tălmăcirea limbilor. (1Corinteni 12.8-10).

Cei ce posedă slujbele, adică apostolii, păstorii, învăţătorii şi evangheliştii, trebuie să cerceteze dacă totul este corect în manifestarea acestor nouă daruri. Dacă descoperă că se ridică ceva fals, iau poziţie imediat şi condamnă acel lucru care nu este în acord cu Scriptura. Dacă vine cineva şi spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, am ulei pe mâini. Uitaţi-vă aici! Eu ştiu că posed Duhul Sfânt pentru că am ulei pe mâini.”

Veţi auzi imediat pe cineva spunând: „Nu este biblic!”

Aşa este. „Haideţi să mergem în cameră şi să vedem ce spune Cuvântul. Arătaţi-mi unde scrie Biblia că aceasta este dovada botezului cu Duhul Sfânt.”

Altul spune: „Eu am Duhul Sfânt pentru că vorbesc în limbi.”

Arătaţi-mi unde scrie în Biblie că aceasta este dovada botezului cu Duhul Sfânt.

„O, Domnul m-a chemat să predic!” spune o femeie.

Arată-mi în Biblie lucrul acesta.

„O”, spune altul, „eu ştiu că Domnul m-a binecuvântat pentru că mi-a vorbit în ziua când m-am botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.”

Arată-mi un singur botez biblic făcut aşa.

„Păi eu sunt la fel de bun ca oricare altul. Eu sunt metodist (baptist, prezbiterian, penticostal, etc.).

Arătaţi-mi unde a cerut Dumnezeu aşa ceva în Biblie. Vedeţi? Nu veţi găsi aşa ceva.

Voi aveţi o vedere largă prin ceea ce v-am spus de aceea dacă veţi găsi un singur lucru greşit, vă rog să mi-l scrieţi şi să mi-l puneţi pe amvon. Arătaţi-mi versetul din Biblie în care scrie că Domnul nostru a ordinat o denominaţiune. Arătaţi-mi un singur verset în  care scrie că Domnul nostru ar fi întemeiat o denominaţiune sau că a ordinat o femeie predicatoare, etc.

Unde a poruncit stropirea sau turnarea apei la botez? Puneţi răspunsurile voastre aici.

Dacă va fi cu voia Domnului, deseară vom intra în „Botezul Duhului Sfânt” şi în „Sămânţa şarpelui şi a femeii”.

În ordine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vă simţiţi bine?

„O, simt cum călătoresc!” Cântaţi acest cântecel Domnului.

„Casa cerească este frumoasă şi strălucitoare

Şi simt cum călătoresc”.

În ultimele săptămâni am avut un necaz şi aş vrea să vi-l spun şi vouă.

În timp ce stăteam şi studiam sub stejari, m-am întrebat: „Oare unde am greşit prima dată şi ce m-a făcut să greşesc?”

Ca pescar de oameni ai vrea să faci totul ca să prinzi câţiva peşti. Cum? Încerci să fii corect şi bun, ba chiar prea bun. Astfel, m-am lăsat pur şi simplu împins de oameni. Vedeţi?

Ei spun: „Frate Branham, Domnul mi-a zis să-ţi spun să vii aici.” Iar eu răspund: „În ordine, frate, voi veni!”

Atunci alţi fraţi spun: „O, frate Branham, să nu mergi acolo sau dincolo!”

„Ei bine”, spun eu, „poate e mai bine să nu mă duc.” Vedeţi?

Aşa ajung să nu mai ştiu ce trebuie să fac şi devin foarte nervos.

Mă voi duce acolo unde mă trimite Domnul şi nu-mi va mai păsa de ceea ce spun oamenii.

Da, aşa este. În felul acesta nu voi mai răni pe nimeni.

Apoi am observat un lucru: copiii mei au primit un fel de nevroză. Aceasta îi face să se sperie şi să ţipe noaptea pentru că în casa noastră se îngrămădesc tot timpul oameni veniţi de peste tot. Eu nu-i învinuiesc pe oameni pentru aceasta, dar am hotărât un timp pentru rugăciunea cu cei suferinzi. Din pricina neodihnei, îmi este somn aproape tot timpul când vin aici. Sunt aşa de obosit încât uneori când avem servicii de vindecare simt că nu mai pot.

Unii îmi spun: „Fratele Branham, spune că Domnul a zis…” Nu, asta nu e bine! Eu nu trebuie să fac aceasta şi nici voi.

Noi am făcut aranjamente pentru toate aceste lucruri. Mie îmi place să discut cu oamenii, dar nu se mai poate aşa. Dacă primesc pe cineva timpul trece aşa de repede încât pe când să-l primesc pe următorul văd că nu mai am vreme s-o fac.  Aceasta nu este corect. Oamenii vin de departe pentru a auzi câteva cuvinte, iar dacă Dumnezeu le-a dat credinţă să primească ceea ce le spun, merită să aibă parte de cele câteva minute de învăţătură. Nu cred că este corect să zic: „Nu primesc pe nimeni!” şi să-i trimit înapoi.

N-ar fi corect. Mi-ar fi frică să fac aşa ceva. Alţii vin şi îmi spun: „Frate Branham,  Domnul mi-a spus că trebuie să faci cutare lucru…Aceasta este voia Domnului.”

Domnul îmi va spune mie care este voia Lui.

Odată am întrebat pe cineva: „Domnule King, câţi membrii R.A. obişnuiesc să vină aici?”

El mi-a răspuns: „Odată am construit o barcă, dar acum aş vrea să construieşti tu această barcă, frate Branham, în conformitate cu descoperirea pe care ai    primit-o.”

„Odată, un om a început să construiască o barcă”, am spus eu. A venit un individ şi i-a zis: „Ar trebui să tai asta.” Şi omul nostru a tăiat. A venit altul şi i-a zis: „Trebuie să faci altfel: catul trebuie să fie acolo, iar pupa dincolo.”

El mi-a zis: „A fost cel mai urât lucru care a putut ieşi.” Şi ce s-a întâmplat? Omul nostru a pus barca într-un garaj şi a început să construiască alta.

Cineva a venit şi i-a spus: „Trebuie să faci aşa…” dar omul nostru a răspuns: „Pe cealaltă am construit-o conform instrucţiunilor primite de la unul şi de la altul, dar pe aceasta o voi face aşa cum cred eu că este bine.”

Astfel dacă Dumnezeu va vrea să fac ceva, îmi va spune şi cum să procedez. Dacă părerea voastră este că greşesc, rugaţi-vă pentru mine ca Domnul să mă îndrepte deoarece nu pot asculta de toţi.

La biserica unde mergeţi voi trebuie să ascultaţi ce spun unu sau doi oameni, dar eu trebuie să ascult zeci de mii de oameni. Cum aş putea?

Aceasta m-a făcut să iau decizia ca, întotdeauna, înainte de a răspunde cuiva, să mă aşez şi să cuget asupra acelui lucru ca să văd pe ce cale vrea Duhul Sfânt să merg. Abia după aceea îi voi spune respectivului care este decizia mea şi rămân la ea.

Sunt fixate şi interviuri. Dacă este cineva care vrea să mă contacteze, să sune la numărul de telefon trecut în cartea de telefoane şi veţi putea face aranjamentele necesare. Sunt gata să mă întâlnesc cu oricine are nevoie de ajutor. Dar nu pot sta o zi întreagă cu un singur om, nici 3-4 ore cu altul, iar în ziua următoare să lipsesc din pricina oboselii. Avem foarte puţin timp la dispoziţie.

La telefoane răspund domnul Mercier sau domnul Good, care vor face toate aranjamentele în privinţa interviurilor.

Dacă nu este un caz deosebit şi suntem în timpul rugăciunii pentru bolnavi, aduceţi-l pe cel bolnav sau suferind în adunare şi lăsaţi-l să asculte Cuvântul o seară sau două. Pentru cazurile urgente ne vom ruga pe loc.

Peste câteva seri vreau să încep o slujbă nouă şi atunci ii voi chema aici, în această cameră pentru că, acea vedenie de care cred că vă mai amintiţi, arăta că în această cameră este un cort micuţ.

În prima seară o voi lua şi pe Meda cu mine din pricina surorilor. Dacă nu va fi bine aşa, voi trimite două femei în acelaşi timp pentru că voi merge într-un loc unde nu este nici un bărbat şi doresc ca lucrurile să se desfăşoare fără probleme, astfel ca Diavolul să nu aibă nici un câştig prin gânduri sau poveşti.

Aceasta este o lucrare care nu se poate face în public.

Noaptea trecută am avut un vis, frate Neville, şi m-am trezit plângând şi lăudându-L pe Domnul. Nu-mi amintesc ce anume era dar cred că este pe cale să ni se descopere ceva măreţ şi minunat. Cred că Dumnezeu se pregăteşte să facă ceva măreţ. Noi trebuie să ne apropiem de Cuvântul Său cu înţelepciune şi în mod corect.

O, Îl iubim aşa de mult!

Nu uitaţi! Dacă cineva doreşte să mă vadă ca să discutăm despre unele probleme personale, să sune la „Butler 2-1519” şi se va aranja totul pe loc. Nu vreau să-i văd însă pe oameni adunaţi în jurul casei sau al Tabernacolului.

Într-adevăr, eu predic până târziu, dar fac aceasta pentru că nu voi fi prea mult cu voi. Acesta este motivul pentru care aş vrea să vă ţin cât mai mult: ca să cuprindem cât mai mult din Cuvânt.

Spun aceasta pentru că acesta este singurul timp pe care-l avem la dispoziţie. Totul se va termina în curând. Noi mergem încet la vale. Uitaţi-vă la cei care au fost între noi anul trecut şi care acum sunt în vale (au trecut dintre noi). Şi noi îi vom urma, de aceea vă ţin atât de mult ca să auziţi Cuvântul.

Poate ziceţi: „Ei bine, dar ce texte sunt în Biblie pentru o asemenea procedură?”

Da, sunt. Odată, Pavel a predicat o noapte întreagă într-o odaie, iar un om a căzut de la etaj şi a murit. Câţi din voi ştiu aceasta? El a predicat toată noaptea. Şi Pavel s-a dus la tânărul mort, s-a aşezat peste el şi inima lui a început să bată din nou.

Ia Numele lui Isus cu tine, 
căzând în genunchi la picioarele Lui,
Împăratul împăraţilor din ceruri Va fi încoronat.
Când călătoria noastră se va sfârşi.

Vă spun eu ce vom face: Luaţi mâna celui de lângă voi şi spuneţi: „Sunt bucuros că m-am întâlnit cu tine.”

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *