ATUNCI LI S-AU DESCHIS OCHII ȘI L-AU CUNOSCUT

Tatăl nostru ceresc, Îţi mulţumim pentru privilegiul de a fi adunaţi împreună spre gloria Ta. Binecuvântează Cuvântul Tău în timp ce este vestit în fiecare seară şi poporul Tău care Îl ascultă, şi fie ca marele Duh Sfânt să ia controlul asupra Cuvântului care cade în inimile noastre şi să-L descopere astfel încât să fie salvaţi sute de oameni din acest ţinut, şi alte sute care suferă şi stau în umbrele morţii, să poată vedea aprinzându-se o mare Lumină. Îngăduie să fie vindecaţi în Numele Tău mare şi onorat, fiindcă de aceea am venit aici. Nu am făcut-o pentru slava noastră personală, ci ca să-L onorăm pe Isus Hristos între noi. Ascultă-ne, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele Tău. Amin.

Aş vrea să ne oprim pentru câteva minute la Biblie. În fiecare seară, voi vorbi 20-30 de minute, cum am mai făcut în ultimele câteva săptămâni, apoi voi chema un rând de rugăciune pentru bolnavi, sau orice altceva mă va călăuzi Duhul Sfânt să fac. Câţi dintre voi vă veţi ruga pentru bolnavi? Veţi face aceasta? Văd că mulţi dintre cei prezenţi sunt aici pentru prima dată. Fraţilor, noi am venit în locul acesta ca să ajutăm, nu pentru altceva, şi cred că este o ocazie minunată ca să-L onorăm pe Domnul şi Salvatorul nostru.

Noi credem că El va veni curând. Dacă nu o va face în seara aceasta, Îl voi aştepta mâine dimineaţă, iar dacă nu va veni până mâine seară, voi fi aici aşteptându-L. Eu Îl aştept de 33 de ani şi pot spune că El ocupă cea mai mare parte a vieţii mele şi nu sunt descurajat deloc, ci mă uit după El zi de zi şi oră de oră şi Îl aştept să vină.

Acum, vom merge la Biblie şi vom deschide la Luca 24.13-33,35. Haideţi să ne ridicăm în semn de respect faţă de Cuvântul Său. Cei cărora vă place să urmăriţi în Bibliile voastre textul citit de predicator, vă rog   s-o faceţi în linişte şi cu atenţie:

„În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

„Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?

Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.

Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!

Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.

Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.

Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc…

Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.”  

Haideţi să ne plecăm capetele.

Doamne Isuse, Te rugăm să ni Te faci cunoscut în seara aceasta, într-un fel asemănător celor citite mai sus, în timp ce Te ascultăm, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

Pentru subiectul din seara aceasta, aş vrea să iau cuvintele: „Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut.”

Noi vorbim mult despre înviere, care este crezută între toţi credincioşii creştini de astăzi, aceasta fiind nădejdea bisericii. Adevărul este că dacă nu a înviat Hristos, suntem pierduţi, pentru că baza credinţei creştine este învierea. Nu înlocuirea, ci învierea. Dacă, de exemplu, scap cheia aceasta de hotel jos şi spun: „Ei bine, am pierdut-o, dar o voi înlocui cu alta!” aceasta nu este înviere, ci înlocuire. Învierea înseamnă să aduci înapoi acelaşi lucru care a căzut. Astfel, Dumnezeu L-a înviat a treia zi, iar noi credem aceasta din toată inima noastră. Da, noi credem ceea ce spune Biblia.

Observaţi! În acea primă dimineaţă de Paşti, Isus era viu printre ei, venit înapoi din morţi. Ce lucru minunat! Sunt atât de fericit să întăresc aceasta cu un „Amin”, deoarece cred că El este încă viu printre noi în primăvara glorioasă a Evangheliei lui Hristos. Da, eu cred că El este încă viu.

Cred că aceea a fost şi o primăvară a învierii nădejdii omului. Oamenii s-au temut întotdeauna de moarte, pentru că n-au avut nici o asigurare că ar putea veni înapoi de acolo. Ce au simţit ucenicii când L-au văzut murind pe Calvar şi apoi L-au văzut înviat şi umblând printre ei, în acea zi glorioasă, după toată durerea şi suferinţa pe care le îndurase în acel ceas întunecat, când a fost scuipat, batjocorit şi răstignit, după tot ce trăiseră împreună în cei trei ani şi jumătate? Fariseii L-au urât foarte mult şi se bucurau fiindcă credeau că L-au terminat, dar iată că El era viu şi S-a arătat în mijlocul ucenicilor Săi. Oh, ce zi!

Aţi vrea să mergeţi într-o călătorie cu Cleopa şi celălalt ucenic, pe drumul spre Emaus? Mie mi-ar plăcea aceasta. Mai mult, mă bucur că trăiesc astăzi şi că pot umbla cu El, la fel cum au umblat ei atunci.

Isus S-a ridicat din morţi, dar partea tristă este că unii din cei care L-au iubit, nici măcar nu au ştiut aceasta. Acesta este cu siguranţă un tablou pentru astăzi, când sunt mulţi oameni care Îl iubesc, dar nu îşi dau seama că El este încă viu. Pentru ei, totul este un fel de istorie pe care au învăţat-o la şcoală; este un fel de carte teologică, de etică sau un cod etic pe care l-au studiat undeva, Isus fiind doar o figură istorică. Totuşi, Îl iubesc din istorie, fără să-şi dea seama că El este viu printre noi şi face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut din totdeauna.

De ce nu au crezut ei? Pentru că învierea Lui a fost ceva neobişnuit. Niciodată nu s-a mai întâmplat aşa ceva, de aceea le era foarte greu să creadă. Dar Dumnezeu este întotdeauna acolo unde este ceva incredibil şi nemaiauzit. Vedeţi? Naşterea lui Hristos a fost neobişnuită: „…fecioara va rămâne însărcinată.” Dumnezeu este întotdeauna neobişnuit şi face lucruri neobişnuite, dar ele sunt conform Cuvântului Său. El nu face nimic în afara Cuvântului, dar lucrarea Lui este atât de neobişnuită, pentru că mai întâi face făgăduinţa şi apoi trimite pe cineva să împlinească acel Cuvânt şi să-L facă cunoscut oamenilor.

Când voi, penticostalii, aţi primit Duhul Sfânt pentru prima dată, a fost un lucru neobişnuit. Dar Dumnezeu făgăduise acest lucru: „În zilele din urmă, voi turna din Duhul Meu…” şi aşa a fost. Astfel, nu contează cât părea de neobişnuit pentru oameni, era o făgăduinţă a lui Dumnezeu şi trebuia să se împlinească pentru că aşa spusese El.

La fel s-a întâmplat şi cu învierea: deşi era o făgăduinţă a Cuvântului, învierea a fost  atât de neobişnuită pentru mulţi dintre cei care L-au iubit pe Isus, încât nu au putut să creadă. Dar şi vindecarea divină este atât de neobişnuită pentru oameni, încât nu pot s-o creadă, deşi este tot o făgăduinţă a Cuvântului. Ceea ce vedem că se întâmplă astăzi este o făgăduinţă a lui Dumnezeu, dar este atât de neobişnuită pentru mintea care nu a gândit niciodată în felul acesta, încât nu pot să creadă.

Mulţi dintre cei care L-au iubit, nu au putut să creadă că a înviat. Erau oameni care L-au onorat şi au crezut că era Profetul lui Dumnezeu, au crezut că era Fiul lui Dumnezeu şi aşa mai departe, dar învierea a fost prea mult ca s-o poată crede. Era prea incredibilă.

Întotdeauna când întâlneşti ceva ce este la fel de incredibil, să-l verifici mai întâi cu Cuvântul, iar dacă vei găsi că este făgăduit în Cuvânt, înseamnă că este de la Dumnezeu, care Se ridică şi vine din nou în scenă. Aşa este cu fiecare făgăduinţă, iar ei ar fi trebuit s-o vadă, pentru că Dumnezeu promisese că Îl va învia a treia zi.

Astfel, David spusese: „…căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.” (Fapte 2.27). Dar şi Isus a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” (Ioan 2.19). Vedeţi, era o făgăduinţă, însă era atât de neobişnuită încât chiar şi mulţi din cei care L-au iubit, nu au putut înţelege. Era ceva  incredibil pentru lume. Acel Bărbat fusese crucificat şi străpuns cu o suliţă; fiecare strop de sânge din trupul Lui se scursese pe cruce, după care L-au luat şi L-au închis într-un mormânt care a fost sigilat cu un bolovan mare la intrare. A fost nevoie de o armată de oameni să pună bolovanul acela  la intrare, deci cum poţi spune că a venit un înger din cer, a rupt pecetea romană, a dat piatra la o parte, iar El este viu printre noi? Acest lucru este într-adevăr incredibil.

Astăzi se întâmplă ceva asemănător. Oamenii cred că El a murit acum o mie nouă sute de ani, dar când le spui că a înviat, iar după o mie nouă sute de ani este încă printre noi şi face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci, este prea mult ca să poată înţelege. Da, este peste puterea lor de înţelegere. Aşa este.

Cine poate să-L înţeleagă pe Dumnezeu? Nimeni. El este propriul Interpret al Cuvântului Său. Astfel, Dumnezeu vorbeşte Cuvântul, iar ei spun: „Ei bine, interpretarea ta este greşită!” deşi totul se împlineşte cum a spus El. Împlinirea Cuvântului este interpretarea dată de Dumnezeu. Eu tocmai am vorbit despre aceasta în oraşul vecin. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” şi a fost lumină. Nu era nevoie de nici o interpretare, pentru că a fost lumină.

Dumnezeu a zis: „Fecioara va rămâne însărcinată!” şi aşa a fost. Deci, când El spune ceva, este propriul Său Interpret. Nu are nevoie de interpretarea noastră. Dumnezeu spune şi tot El împlineşte, aceasta fiind interpretarea Lui.

Mulţi nu au văzut împlinirea pentru că nu au cercetat Scripturile şi nu au ascultat ce a spus El, iar astăzi este la fel. Astfel, mulţi nu ascultă mesajul şi nu iau aminte la ce spune Scriptura, la ce a făgăduit Hristos pentru aceste zile din urmă. Acesta este motivul pentru care oamenii sunt în starea în care se află astăzi şi pentru care toate bisericile sunt una împotriva celeilalte. Ei nu au observat ce spune Scriptura cu privire la această zi; nu au observat că aceste lucruri trebuiau să se întâmple pentru că sunt împlinirea Scripturii. Mulţi oameni Îl iubesc şi cred în El, dar aceste lucruri sunt  incredibile și nu le pot înţelege. Astfel, când vorbeşti despre El şi spui că este Acelaşi care a fost ieri şi face aceleaşi lucrări, spun că cred, dar când aceste lucrări chiar au loc, pur şi simplu nu pot să le creadă.

Dacă privim în textul citit, vedem că El a apărut când ei vorbeau despre cele întâmplate. Acesta este un lucru bun. Astfel, scrie: „Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.”  Deci, pe când mergeau pe drum şi vorbeau despre El şi despre cele întâmplate, Isus a apărut şi a mers alături de ei. Domnul apare întotdeauna când vorbim despre El. Scriptura spune că întotdeauna când oamenii vorbesc despre Dumnezeu, El Îşi face apariţia în mijlocul lor.

Dar ştiţi care este problema? Noi suntem prea preocupaţi de alte lucruri şi nu avem timp să vorbim despre El. Acesta este motivul pentru care mulţi oameni care Îl iubesc, nu Îl pot vedea. Suntem atât de preocupaţi de crezurile, denominaţiunile şi afacerile bisericilor, de apartenenţa şi obţinerea a cât mai mulţi membri, încât nu mai avem timp să vorbim despre El. El este Cuvântul, dar noi suntem prea interesaţi de ceea ce spune vreun crez, vreo carte sau altceva. „Câţi membri mai putem adăuga? Haideţi să votăm. Îl luăm pe acesta sau pe acela?” Noi ar trebui să ne dăruim constant Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciunii; ar trebui să cercetăm tot timpul Cuvântul, dar suntem prea interesaţi de altceva!

Cei doi ucenici mergeau trişti pe drum şi vorbeau despre El, iar atunci s-a întâmplat un lucru minunat: El li s-a alăturat şi mergea cu ei pe drum. Doar un străin, pentru că nu Îl recunoşteau.

Şi în acea călătorie spre Emaus, în cele câteva mile pe care le-au parcurs împreună, Isus le-a descoperit ce spuneau Scripturile cu privire la El şi la acea zi.

Fiţi atenţi! Primul lucru pe care l-a făcut El, a fost să li Se descopere conform Scripturii. Amin. De ce aceasta? Ei erau evrei şi credeau Cuvântul, de aceea, li S-a descoperit arătându-le ce spune Cuvântul scris cu privire la El şi ce trebuia să se întâmple în acele zile. Amin.

Dumnezeu a văzut încă înainte de întemeierea lumii tot ce avea să se întâmple, de la început până la sfârşit, dar bisericile încurcă toate lucrurile. Aşa este omul: trebuie să injecteze părerea lui cu privire la orice lucru, aşa că spune: „Ei bine, eu cred altceva…” şi imediat îşi face ceva propriu. Fiecare are un turn, un oraş sau ceva ce trebuie să construiască. Da, fiecare încearcă să adauge ceva sau să facă ceva, apoi spun: „Noi am făcut aceasta!”

Oh, dar dacă faci aceasta, devii tot mai încurcat! Ieşi afară din tablou şi lasă-L pe Dumnezeu să facă totul! Aici este Cuvântul Lui, ce a spus El că va face, şi noi ştim că El trimite în fiecare epocă un profet uns, pentru că Cuvântul Domnului vine întotdeauna la profet.

Când a venit în scenă Ioan Botezătorul, el era profetul pentru acel timp, era lumina acelei epoci, pentru că profetul Maleahi a vestit venirea lui şi a spus: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” (Maleahi 3.1). La rândul lui, Isaia a spus cu 712 ani înainte de împlinire: „Un glas strigă: „Pregătiţi în pustiu calea Domnului…” (Isaia 40.3). Ce va face el în zilele când va veni? Va pregăti calea Domnului în pustiu şi tot ce s-a profeţit despre el. Când a venit în scenă, Ioan a fost profetul care a împlinit acea făgăduinţă.

Isus este Cuvântul şi Cuvântul vine întotdeauna la profet. Amintiţi-vă că acest profet, prorocea şi pregătea calea Domnului. Astfel, când era pe pământ, Cuvântul a venit în apă la profetul Său. Amin. Cât este de desăvârşit! Cuvântul a venit la profet şi Cuvântul era El, pentru că este scris: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.” (Ioan 1.1,14). Nu-i de mirare că El i-a spus lui Ioan: „…Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” (Matei 3.15). Vedeţi? Cuvântul a venit la profet în apă, ca să împlinească tot ce trebuia împlinit.

În textul citit, vedem că El S-a descoperit lui Cleopa şi prietenului său, al cărui nume nu-l ştim. Observaţi ce au spus ei despre El: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.” (Luca 24.19). Vedeţi? Ei L-au numit Proroc, dar dacă ar fi recunoscut că Cel despre care vorbeau era Proroc, ar fi trebuit să-Şi dea seama că vorbesc cu El, pentru că acelaşi Proroc a luat din nou Cuvântul şi a început să-L descopere în faţa lor.

El era Cuvântul şi Se descoperea prin vorbire, folosind Cuvântul scris cu privire la El. Astfel, a început de la Moise, explicându-le tot ce au spus profeţii despre El şi le-a făcut cunoscut tot ce trebuiau să ştie cu privire la timpul lor: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!

Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” (v. 25-26). Vedeţi? Le descoperea Cuvântul scris cu privire la El.

Aşa face Hristos întotdeauna, pentru că Dumnezeu nu Îşi schimbă planul niciodată. Felul în care a procedat la început rămâne acelaşi de fiecare dată. Astfel, când omul a căzut în grădina Eden, El a decis că îl va salva prin vărsarea sângelui unui nevinovat. Acesta este singurul mod şi singurul loc în care El se va întâlni vreodată cu omul: sub sângele vărsat.

Noi am încercat să-i educăm, am construit turnuri, oraşe şi orice altceva, ca să-i adunăm pe oameni împreună. Am încercat să luăm educaţia şi s-o împletim cu Cuvântul, am încercat să luăm puterea militară şi s-o amestecăm cu El; am încercat să amestecăm denominaţiunile, dar totul a dat greş.

Dumnezeu are un singur loc de întâlnire cu omul şi acesta este sub sânge. Aceasta este singura cale. El va întâlni omul numai sub sânge, de aceea suntem fraţi de sânge.

Nădăjduiesc că nu strig prea tare la voi, dar parcă se aude un ecou. Puteţi să mă auziţi bine? Dacă da, ridicaţi mâinile. Bine. Vreau să ştiu dacă înţelegeţi ceea ce spun, pentru că trebuie să înţelegeţi!

Fiţi atenţi! Deşi le-a spus toate acele lucruri, ei nu    L-au cunoscut. Gândiţi-vă că deşi a venit în faţa lor şi S-a descoperit conform Cuvântului scris, ei tot nu L-au recunoscut.

Dacă acesta nu este tabloul zilei de astăzi, nu ştiu ce este. Ei nici acum nu-L recunosc, deşi Dumnezeu a spus cât se poate de clar:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!

Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.

Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum…” (Fapte 2.17-19).

Şi: Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.26-30).

Dar ce se întâmplă? Deşi s-au vorbit toate aceste lucruri şi Cuvântul a fost predicat de pe platformă, totuşi mulţi care Îl iubesc, nu Îl cunosc după Cuvântul vorbit şi bâjbâie încă prin întuneric. Ei merg la seminarii, interpretează Cuvântul greşit şi aşa mai departe, apoi aduc toate acestea în biserici. Nu este de mirare că oamenii nu ştiu ce să mai creadă.

Unul spune: „Este aşa…” altul spune: „Este invers…” dar Isus nu le-a spus niciodată ucenicilor să meargă toată lumea şi să înveţe, ci le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia…” (Marcu 16.15). Este o mare diferenţă între a învăţa şi a predica. „A predica” înseamnă „a descoperi, a demonstra puterea Duhului Sfânt.” „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…”  Este nevoie de Duhul Sfânt ca să poată fi demonstrat Cuvântul vorbit. Dacă ceea ce se vorbeşte este Cuvântul, este Adevărul, Dumnezeu Îl va legitima, dar dacă nu este Adevărul, Dumnezeu nu va avea nimic a face cu aşa ceva, pentru că El nu Se încurcă cu minciuna, voi ştiţi aceasta.

Cei doi spuneau că cred şi erau ucenicii Lui. Îl iubeau şi Îl urmaseră, dar iată că Isus păşea alături de ei şi le explica Cuvântul care spune cine era El, dar ei tot nu-L puteau cunoaşte. Gândiţi-vă la aceasta! Ei nu-L cunoşteau, deşi stătea acolo în Persoană; deşi îi conducea prin Scripturi, lua lucruri care fuseseră scrise despre El cu sute de ani în urmă şi le explica cum se împliniseră toate. Ei ziceau: „Numai Tu nu ştii? Ce zici de aceasta?” Şi El păşea alături de ei, le vorbea şi le explica Cuvântul, dar ei tot nu-L recunoşteau.

Ce tablou pentru astăzi, când este la fel ca atunci! Astfel, oamenii spun că ei cred că Isus S-a ridicat din morţi, dar când vine şi Se descoperă pe Sine, dovedind că este viu, nu pot să creadă. Ei zic: „O, da, noi credem că S-a ridicat a treia zi!” dar lăsaţi-L să facă ceva care să dovedească faptul că este viu şi imediat vor spune: „Oh, eu nu pot crede aşa ceva!” Vedeţi? Este la fel.

Şi El le-a zis celor doi: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii şi ce făgăduiesc Scripturile pentru această zi!”

El i-a numit „nepricepuţi,” pentru că ziceau: „Oh, S-a dus! L-au răstignit, iar cineva a venit cu o poveste ciudată, cum că S-ar fi ridicat din nou, dar noi nu ştim nimic despre aceasta! Oh, este lucrul cel mai mizerabil care s-a petrecut vreodată!”

O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii cu privire la această zi!” Amin.

Aşa este. Aceleaşi cuvinte aş vrea să le pot striga şi eu în faţa acestui Conciliu ecumenic! Da, domnilor! Zăbavnici cu inima! Ei văd că Scripturile spun toate aceste lucruri şi totuşi nu înţeleg. Aşa este. Nu-i de mirare că El le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii cu privire la această zi!”

Acum, totul se întâmplă cu exactitate chiar sub ochii noştri. Hristos a intrat în slava Sa, după ce mai întâi a suferit, a murit, a fost îngropat şi S-a ridicat a treia zi în înviere. Aşa spusese Scriptura că se va întâmpla, iar în timp ce păşea  alături de cei doi, ei I-au zis: „Astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat toate aceste lucruri.”

 „Ei bine, aceasta încerc să vă explic!” le-a răspuns El, dar ei tot nu au înţeles. „Voi sunteţi nepricepuţi şi zăbavnici cu inima, când este vorba să înţelegeţi tot ce au spus prorocii, fiindcă Scripturile au vorbit despre această zi! Cele scrise se întâmplă chiar acum, în faţa voastră, şi totuşi nu ştiţi nimic!”

„Păi, nu ştii…” Vedeţi, ochii lor erau orbiţi să nu vadă.

Poate ziceţi: „Pot fi orbiţi şi astăzi?” Da, domnilor! Ei sunt la fel de orbi ca atunci. Aşa este. Oare nu spune Biblia că în zilele din urmă oamenii vor fi „vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-I puterea,” puterea învierii şi a descoperirii Fiului lui Dumnezeu? (2Timotei 3.4-5). Biblia a spus că se va întâmpla aşa şi aşa trebuie să fie. Astfel, Isaia a spus: El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” (Isaia 6.9). Vedeţi? Acelaşi Dumnezeu a vorbit aceeaşi Scriptură.

Noi observăm că Pavel a primit marea descoperire cu privire la cine era Isus Hristos. Acest lucru a fost atât de important de ştiut, încât Dumnezeu l-a pus în Biblie. Mai mult, i-a dat un ţepuş  în trup, ca să nu se îngâmfe, ci să rămână umil şi smerit ca să poată fi folosit în diferite părţi ale ţării şi să facă tot ce voia El, fiindcă avea descoperirea cu privire la Cine era Isus Hristos.

Când au ajuns în sat era târziu, aşa că cei doi L-au rugat să rămână cu ei. El S-a făcut că trece mai departe, dar ei I-au zis: „Oh, vino şi rămâi cu noi căci este seară!”

Eu m-am gândit de multe ori că El ar vrea să-L inviţi înăuntru. Biblia spune că El s-a făcut că trece mai departe şi poate se va face că trece şi pe lângă tine, soră din scaunul cu rotile, sau pe lângă tine, domnule cu haina aceea, sau pe lângă tine, cel care ai probleme cu inima şi nu mai ai mult de trăit. Poate că oamenii aceştia sunt schilozi sau poate au trăit o viaţă normală; poate că cineva de acolo va muri până în zori, etc., dar El s-ar putea face că trece pe lângă tine, fiindcă aşteaptă să-L inviţi înăuntru. Înţelegeţi?

Poate ziceţi: „Ei bine, luna trecută El a vindecat pe Cutare şi pe Cutare. Eu am văzut acum doi ani…” Aşa este. El se face că trece pe lângă tine, dar vrea să-L inviţi înăuntru. Da, El procedează şi astăzi la fel ca atunci. Fiţi atenţi ce s-a întâmplat atunci şi faceţi acelaşi lucru! Nu-L lăsaţi să treacă, ci invitaţi-L înăuntru, pentru că numai atunci vi Se va descoperi.

El nu a putut să li se descopere când le predica Cuvântul, pentru că totul a mers pe deasupra capetelor lor. Păşea alături de ei şi le zicea: „Oh, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, voi ar trebui să ştiţi toate acestea, fiindcă Biblia a spus ce va face Hristosul!” Ei ar fi trebuit să vadă cine era El din ceea ce spunea. Domnul nu a spus niciodată: „Eu sunt Acela!” aşa că, dacă vedeţi un om care spune aceasta, să ştiţi că nu este nimic de el. Domnul a lăsat ca acest lucru să fie descoperit de Duhul Sfânt.

El le-a spus fariseilor: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Ele spun cine sunt Eu. Ei ar fi trebuit să ştie aceasta atunci, iar noi ar trebui să ştim acum, pentru că nu este doar un foc de artificii sau gălăgie, ci este Isus Hristos descoperit în mijlocul copiilor Săi. Este atât de simplu! Este ceea ce spune Scriptura, iar când Dumnezeu spune ceva, dovedeşte că este Adevărul.

Singurul mod prin care ţi se poate descoperi El, este să vină la tine. El este Cuvântul şi Cuvântul este în tine, iar Duhul Sfânt Îl descoperă pe Hristos, după ce intră în tine. Înţelegeţi? Tu trebuie doar să-L crezi pe Cuvânt.

Poate zici: „Ei bine, biserica mea nu crede aceasta!” În cazul acesta nu vei intra niciodată, pentru că dacă respingi Cuvântul, Îl respingi pe El.

„Ei bine, biserica mea crede că ar trebui să se facă în felul acela…” dar Biblia spune că trebuie să faci în felul acesta. Aceasta este calea! Tu fă cum este scris, cum a spus Dumnezeu, nu cum a adăugat cineva! Abia atunci ţi se poate descoperi El. Mai întâi trebuie să intre în tine, apoi ţi se va descoperi.

Nu sta să te uiţi şi să încerci să înţelegi, cum au făcut fariseii! Ei au stat, L-au privit şi au zis: „Omul acesta este Beelzebul!” pentru că nu au putut să înţeleagă. Ei au trebuit să-I dea un nume, aşa că au zis: „Omul acesta lucrează printr-un duh al diavolului, este un Beelzebul, un ghicitor! Să nu aveţi nici o legătură cu El, pentru că S-a născut în păcat. În plus, nu are carnet de membru şi nu aparţine de noi. Nu are nici o educaţie şi nu ştim să fi urmat vreo şcoală. De unde vine? El spune că Fiul omului S-a coborât din cer şi este în cer. Un nebun! Ba mai spune că dacă nu Îi bei sângele şi nu Îi mănânci trupul, nu ai viaţă… acesta este canibalism!” Vedeţi? El a făcut aceasta ca să-i facă să spună acele cuvinte. Trebuiau să le spună!

La fel lucrează şi astăzi Duhul Sfânt: El Îşi descoperă Cuvântul într-un fel neînţeles de oameni, aşa că Îl condamnă şi vorbesc împotriva Lui; dar El îngăduie aceasta tocmai ca să poată aduce judecata Sa peste pământ, aşa cum a făgăduit.

Biblia spune că El a împietrit inima lui Faraon. Aleluia! Şi El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aleluia! El este Dumnezeu şi nu Se schimbă. Felul Său de lucrare dovedeşte că Cuvântul Său este Infailibil. El nu este dator să-ţi spună toate lucrurile, iar tu nu trebuie să-L înţelegi pe Dumnezeu, ci trebuie să-L accepţi şi să-L crezi! Invită-L înăuntru şi vei vedea ce se va întâmpla.

Ce s-a întâmplat când ei L-au invitat înăuntru? Li s-a făcut cunoscut. Cum a făcut aceasta? Le-a deschis ochii să vadă Cine era. Vedeţi? Când a intrat la ei, El le-a deschis ochii.

Astfel, când accepţi Cuvântul lui Dumnezeu, El vine în tine, aşa că făgăduinţa pe care ai acceptat-o Se manifestă pe Sine însuşi şi vei şti cine este El.

Cum a făcut El aceasta? Cum S-a făcut cunoscut înaintea lor? Prin faptul că a făcut acelaşi lucru pe care L-a făcut înainte de crucificare. Prin aceasta, ei au ştiut că era El şi că Se ridicase din morţi. Toată predica, învăţătura şi tot ce făcuse pe drum, eşuase, dar când S-a descoperit pe Sine însuşi prin faptul că a făcut acelaşi lucru pe care L-a făcut înainte de crucificare, au ştiut că era El. Aceasta le-a deschis ochii.

Frate şi soră, El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi nu Se schimbă niciodată.

Astfel, când S-a întâlnit cu femeia de la fântână, a procedat în acelaşi fel, pentru că El nu-Şi schimbă niciodată felul de lucrare.

Femeia aceea micuţă, de la fântână, ştia ce spuneau Scripturile cu privire la acea zi. Observaţi cum El S-a dus la ea şi i-a zis: „Dă-Mi să beau.”

„Nu se obişnuieşte ca voi, iudeii, să cereţi ceva de la noi,” I-a răspuns ea, dar El a continuat:  „Dacă ai şti cu cine vorbeşti, Mi-ai cere tu să-ţi dau să bei.”

„Ce îndrăzneţ este bărbatul acesta! Am să-i pun câteva întrebări.” Şi a început să vorbească cu El, dar la un moment dat, Isus i-a zis:  „Du-te, ia-l pe bărbatul tău şi veniţi amândoi aici.” „Nu am bărbat,” a răspuns ea.

„Aşa este, pentru că ai avut cinci bărbaţi şi cel cu care trăieşti acum nu este bărbatul tău.” Cuvintele acestea au pătruns adânc în sufletul ei, aşa că I-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc.” Amin. Vedeţi? Acolo era o sămânţă care aştepta să vină la viaţă; era un întrerupător care a aprins lumina. Pentru farisei a fost de la început întuneric, nu exista nici un întrerupător, nici o baterie, nimic de felul acesta, dar femeia aceea prostituată, avea. De ce? Pentru că ea privea după împlinirea Cuvântului. De patru sute de ani, mai bine zis de la Maleahi, ei nu mai avuseseră nici un proroc, dar aici era un Om care se purta întocmai ca un proroc şi femeia a înţeles imediat că era ceva deosebit, aşa că I-a zis fără ezitare: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile.” Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.” De ce S-a făcut El cunoscut femeii? Pentru că ea a crezut Cuvântul făgăduit, iar când a văzut manifestarea Lui…

Moise a spus în Deuteronom 18.15: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” iar femeia ştia că Moise fusese un proroc. Ultimul proroc plecase cu mulţi ani înainte, iar de atunci nu mai avuseseră niciunul, dar acum în faţa ei stătea Unul. Cine era Acesta? Următorul care trebuia să vină, Cuvântul. Şi ce a făcut El? I-a descoperit tainele ascunse ale inimii, dovedind astfel că El era acel Profet.

Acela a fost un moment decisiv pentru ea. Şi ce a făcut? Şi-a lăsat găleata la fântână, a alergat în oraş şi le-a spus tuturor: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” Putea s-o oprească cineva? Nu putea. Era ca şi cum ai încerca să stingi un foc într-o zi cu vânt. Da, domnilor! Ardea şi strălucea, pentru că fusese atinsă de Dumnezeu, văzuse ceva şi ştia că era adevărul. Cuvântul S-a manifestat în faţa ei, la fel cum a făcut-o mai târziu în faţa ucenicilor, şi pentru că Îl cunoştea, când L-a văzut manifestat înaintea ei, L-a înţeles.

Odată, demult, era un bărbat care se numea Andrei. El îl urma pe Ioan Botezătorul, care vestea venirea lui Mesia. Petru, fratele lui, nu era interesat deloc de aceasta, fiindcă tatăl lor fusese un bătrân credincios, iar înainte de a muri, îi spusese: „Fiule, noi ne-am încrezut în Dumnezeu pentru tot ce am avut nevoie. Astfel, când n-aveam cu ce să ne plătim datoriile, ne rugam şi ziceam: „Dumnezeule, dă-ne o captură de peşte, Te rugăm,” apoi ieşeam în larg şi Dumnezeu ne dădea captura de peşte de care aveam nevoie. Şi ce făceam după ce aduceam peşte la ţărm? Îi dădeam lui Dumnezeu partea Lui, apoi mergeam şi vindeam peştele rămas. Noi aveam încredere în Dumnezeu. Acum sunt un om bătrân şi probabil nu Îl voi vedea pe Mesia, dar tu să fii atent pentru că înainte de venirea Lui se vor ridica multe imitaţii!”

Biblia spune că aşa a fost: s-au ridicat o mulţime de Hristoşi falşi. Ce au făcut ei? Au încercat să umbrească Lumina Celui adevărat care urma să vină. Înţelegeţi? Dar exact aceasta s-a întâmplat şi acum: s-au ridicat o mulţime de culte, clanuri şi orice altceva, care i-au chemat pe oameni în Canada, s-au i-au purtat încoace şi încolo. De ce aceasta? Ca să stingă Lumina adevărului. Noi vedem aceasta.

Într-o zi, Petru era pe malul mării şi îşi spăla plasele de pescuit. El fusese învăţat foarte bine cu privire la ce va face Mesia când va veni, pentru că bătrânul lui tată îi spusese: „Simone, aminteşte-ţi că eşti iudeu, iar Scripturile spun că atunci când va veni printre noi un proroc, Domnul va vorbi prin el. Dacă ceea ce spune se împlineşte întotdeauna şi Cuvântul Se manifestă prin el, să ştii că are descoperirea divină a Scripturii. După aceasta Îl vei recunoaşte pe Mesia când va veni.”

Chiar atunci a trecut Isus pe acolo, iar Petru s-a gândit să meargă să-L vadă pe Cel despre care îi vorbise Andrei. De îndată ce l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa.” Aceasta a fost suficient pentru Petru, deoarece fusese învăţat că Mesia va fi un Profet.

Acolo mai era un ucenic care urmărea atent lucrurile. Numele lui era Filip. Când a văzut cele întâmplate, a trecut muntele repede şi a adus cu sine un prieten de-al său, pe nume Natanael, care era tot un student în Biblie. Ei studiau Scripturile pentru că ştiau că este aproape timpul când trebuia să apară Mesia.

El vine numai la cei care Îl caută. Noi ştim că El nu vine la cei care nu Îl caută. Adevărul este că pentru cei care nu cred în vindecarea divină, nici nu există aşa ceva, aşa cum nu există botez cu Duhul Sfânt pentru cei care nu cred în El. Botezul cu Duhul Sfânt este numai pentru cei ce cred. Aşa este. Dumnezeu este obligat să descopere Adevărul pentru cei care Îl caută. El le trimite Cuvântul, apoi vine să Îl interpreteze, împlinindu-L întocmai.

La început, femeia aceea micuţă nu înţelegea de ce o lua peste picior. Bărbatul acela de la fântână,  după ce i-a cerut să bea, a continuat să vorbească cu El şi I-a zis: „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, ne va spune aceste lucruri.” Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.” Atunci ochii ei s-au deschis. Pentru ce? Pentru făgăduinţa Scripturii. Aşa este.

La rândul lui, Petru ştia de la tatăl său că Mesia urma să fie un Proroc, iar Andrei i-a vorbit despre un Proroc care făcea tot felul de minuni, aşa că într-o zi s-a dus şi el să-L vadă pe Isus. Cum a ajuns în prezenţa Lui, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.”  Ce s-a întâmplat atunci? Ochii lui au fost deschişi şi a ştiut imediat cine stătea în faţa sa.

Filip şi Natanael au studiat să vadă ce spun Scripturile cu privire la venirea Lui, iar într-o zi, Filip a venit şi i-a zis lui Natanael: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”

„Oh,” a răspuns el, „poate ieşi ceva bun din Nazaret?

Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip.

Desigur, în timp ce călătoreau spre locul unde era Isus, Filip i-a povestit multe lucruri: ce a făcut Isus, ce i-a spus lui Simon şi multe alte lucruri. Şi de îndată ce au ajuns în prezenţa Lui, Isus a privit spre Natanael şi a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” O, în clipa aceea ochii lui Natanael s-au deschis, aşa că a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!

Ce l-a făcut să spună aceasta? El a văzut împlinirea Cuvântului făgăduit pentru acea zi.

Frate şi soră, când Dumnezeu Îşi descoperă şi Îşi interpretează Cuvântul făgăduit şi tu vezi că este ceasul potrivit pentru aceasta, faci un păcat de neiertat dacă Îl respingi. Să nu faci niciodată aceasta! Dumnezeu i-a deschis lui Natanael ochii şi i-a arătat împlinirea Cuvântului făgăduit pentru acel ceas.

El face întotdeauna aceasta şi nu Îşi schimbă niciodată felul de lucrare. Nu, domnilor! El a împlinit Cuvântul făgăduit pentru fiecare epocă, iar când împlineşte Cuvântul făgăduit pentru epoca aceasta, toţi cei care au ochii deschişi ca să vadă, Îl primesc.

„Frate Branham, tu zici că timpul este târziu. Ce ai de gând să ne spui acum?” Care este Cuvântul făgăduit pentru acest timp, ca să ştim despre ce vorbim aici? De ce ne-am adunat în seara aceasta aici? Ce lucru bun va realiza această întâlnire? Este pe cale să se întâmple ceva? Credem cu adevărat? Am mărturisit degeaba? Credem şi mărturisim venirea Lui? Credem în prezenţa Lui vizibilă? Credem că El va veni a doua oară? Ne înşelăm singuri sau credem cu adevărat?

Haideţi să cercetăm Scripturile şi să vedem ce este făgăduit pentru această zi, şi atunci vom înţelege ca femeia de la fântână, ca Filip şi ca toţi ceilalţi.

În Evrei 13.8 scrie că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Credeţi aceasta? Sigur că da. Şi în Ioan 14.12 El a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Prin ceea ce spun, încerc să pregătesc terenul.

În Ioel 2.28-30, El a spus că ce a rămas de lăcusta Arbeh, a mâncat omida Ielec; ce a rămas de omida Ielec, a mâncat următoarea şi aşa mai departe. Fiecare din aceste patru insecte, care sunt de fapt aceeaşi insectă în patru stadii de dezvoltare (ou, larvă, nimfă şi adult), a mâncat, a mâncat şi a mâncat din pomul lui Dumnezeu, până a ajuns la butuc. Poate să mai trăiască acest copac? Arată fără nici o nădejde, dar Dumnezeu a spus: „…vă voi răsplăti astfel anii pe care   i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam.” Vedeţi? El va restitui, va aduce înapoi tot ce au mâncat aceste lăcuste.

Ce au lăsat luteranii, au mâncat metodiştii; ce au lăsat metodiştii, au mâncat penticostalii; ce au lăsat penticostalii, au mâncat alţii şi tot aşa, până când nu au mai rămas decât o grămadă de ismuri. Noi ştim că acesta este adevărul.

Eu stau în mijlocul vostru şi ştiţi că vă iubesc, dar amintiţi-vă că în Maleahi 4, nu în Maleahi 3, Dumnezeu a făgăduit că va trimite din nou Duhul Său, ca să întoarcă credinţa copiilor la credinţa părinţilor. Este exact ceea ce a făgăduit Dumnezeu în Ioel. Cum se va întâmpla aceasta? Isus a spus în Luca 17.26-30:

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.

Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.”

V-aţi dus vreodată înapoi să vedeţi ce s-a întâmplat în zilele acelea? Aş vrea să avem timp să putem face aceasta, pentru că Isus citea din aceeaşi Carte din care citim şi noi. Astfel, în Geneza 6.2 scrie: „…fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.” Femei. În traducerea originală din ebraică, scrie că ei au luat în căsătorie femei.

Priviţi ce se întâmplă astăzi! Priviţi cum se căsătoresc; priviţi marea decădere morală din Anglia! Priviţi Statele Unite! Priviţi prostituţia şi toate celelalte lucruri care se petrec. Este atât de aproape de realitate ceea ce a spus acel comediant aseară: că femeile au hainele atât de strânse pe ele şi se îmbracă atât de imoral, încât atunci când umblă pe stradă… Următorul lucru este să-şi vopsească trupul în loc să se îmbrace, fiindcă atunci nu mai trebuie să folosească haine. Această remarcă este atât de aproape de adevăr! Uitaţi-vă la ele cât de imorale, murdare şi mizerabile  se plimbă pe străzi! Se îmbracă la fel ca bărbaţii, stau între bărbaţi, spun glume,  încât abia le mai poţi deosebi de bărbaţi. La rândul lor, bărbaţii se îmbracă la fel ca femeile, îşi taie părul la fel ca ele, iar singurul mod în care îi poţi deosebi pe unii de alţii este să spui o glumă murdară: atunci bărbaţii se vor ruşina, iar femeile vor râde.

Biblia spune că în zilele din urmă, fiicele Sionului vor umbla mândre şi arogante. Poţi să le spui orice, să strigi, să predici şi iar să predici, fiindcă nici nu te vor lua în seamă. Este ca şi cum ai vorbi cu peretele acela. Peste toţi este o întunecime atât de mare, încât cu greu poţi să mai găseşti un bărbat care este bărbat cu adevărat şi o femeie care este o doamnă adevărată.

Uitaţi-vă la străzile de astăzi şi la ecranele puse pe ele, la aceste programe necenzurate, la fumatul de ţigări, la înjurături, la viaţa uşoară, la femeile îmbrăcate la fel ca bărbaţii şi la toate celelalte lucruri care se petrec. Isus a spus că aceste lucruri se vor întâmpla şi iată-le aici! Ele nu trebuie să fie descoperite, pentru că sunt deja aici.

Şi Isus a mai spus: „Cum a fost în zilele lui Lot…”  Cum era în zilele acelea? Dumnezeu a coborât împreună cu doi îngeri pe care i-a trimis în Sodoma, ca să predice acolo. Dar un Bărbat a rămas cu Avraam, cu Biserica aleasă, un tip spre penticostalii adevăraţi care sunt chemaţi afară, nu spre cei care trăiesc în Sodoma.

Femeile care îşi taie părul, bărbaţii care se poartă ca lumea și spun glume murdare,  nu sunt penticostali adevăraţi, ci poartă doar numele de penticostal, pentru că femeile penticostale adevărate sunt doamne, iar bărbaţii penticostali adevăraţi sunt bărbaţi.

Multe şcoli au trebuit să se închidă, pentru că s-au găsit băieţi perverşi şi aşa mai departe, iar homosexualii sunt peste tot. Peste tot este o privelişte bolnavă: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… în ziua când Se va arăta Fiul omului.”

Vedeţi ce scrie în versetul 30? „Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” Deci, Fiul omului va fi descoperit în zilele care vor fi aidoma celor de dinaintea distrugerii Sodomei. Priviţi ce s-a întâmplat în Sodoma. Acest Bărbat a rămas cu Avraam, în timp ce ceilalţi doi s-au dus în Sodoma şi au vorbit cu Lot, încercând să-l scoată de acolo. Ei nu au făcut nici o minune acolo, ci doar i-au lovit cu orbirea. Dar Cel care a rămas cu Avraam, a făcut o minune înaintea celui ales. Astfel, deşi era cu spatele spre cortul în care era Sara, a zis: „Unde este Sara, nevastă-ta?” „Este în cortul de la spatele Tău,” a răspuns Avraam. Observaţi? El i-a numit Sara şi Avraam, deşi cu o zi în urmă se numeau Sarai şi Avram.

Deci el i-a zis: „Este în cortul de la spatele Tău.” Şi Bărbatul acela a continuate: „Te voi vizita…” Cine era Acesta? Dumnezeu într-un trup de carne. „Te voi vizita aşa cum am făgăduit.” Atunci Sara a râs în sinea ei şi a zis: „Aşa ceva este imposibil.”

Dar El l-a întrebat pe Avraam: „De ce a râs Sara zicând în sinea ei că este imposibil să se întâmple aşa ceva?” Vedeţi? El ştia ce gândea ea, pentru că era Cuvântul manifestat într-un trup omenesc şi cunoştea tainele inimii ei, de aceea, când ea a negat, El i-a zis: „Ba da, ai râs!”

Exact aceasta a făcut şi când a fost pe pământ într-un trup omenesc. Şi ce a spus El când era pe pământ? „În zilele din urmă, când Se va arăta Fiul omului, va fi la fel ca în zilele Sodomei.”

Fraţilor, când vedem că sodomiţii sunt peste tot în ţară, când întreaga lume este murdară şi dusă, când vedem că biserica se află în aceeaşi stare decăzută, ştim că este timpul să Se descopere Fiul omului, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aceasta este făgăduinţa lui Dumnezeu.

Priviţi ce a mai spus El: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi, chiar în voi. Mă veţi vedea (cei credincioşi), pentru că Eu sunt Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Cine nu Îl poate vedea, are ochii orbiţi.

Când veţi vedea că Se descoperă Fiul omului, Cuvântul va veni înapoi în trup omenesc.

Bărbatul care a venit la Avraam, a mâncat carne de viţel şi turte coapte pe vatră, a băut lapte şi a fost numit Elohim. Amin. Apoi, un Bărbat cu haine prăfuite, Dumnezeu manifestat în trup omenesc pe pământ, a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… în ziua când Se va arăta Fiul omului,” pentru că atunci lumea va fi într-o stare asemănătoare Sodomei. Şi noi vedem că suntem aici.

Frate şi soră, doamnelor, domnilor sau orice sunteţi, acesta este ceasul, iar interpretarea Îi aparţine lui Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu să vă deschidă ochii orbi la ceea ce vorbeşte Scriptura, ca să vedeţi că trăim în zilele din urmă. Amin. Haideţi să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, se pot spune atât de multe, dar aceasta este suficient. Doamne Dumnezeule, care ai făcut această făgăduinţă, vino în scenă. Descoperă-Te, Doamne! Noi suntem oameni slabi şi ştim că niciunul nu merităm nimic, dar Tu ai făgăduit aceasta şi ceasul este aici. Cuvântul stă chiar în faţa noastră. Păşeşte alături de noi în seara aceasta, Doamne, şi fă ceea ce ai făcut şi când ai mai fost pe pământ cu două mii de ani în urmă, pentru ca această biserică să ştie că Tu eşti viu în vecii vecilor, că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci şi că ai făgăduit că lucrările pe care le-ai făcut atunci, se vor repeta acum. Tu ai spus că Fiul omului Se va descoperi la fel ca în zilele Sodomei. Nu ai spus că Se va descoperi la fel ca în zilele lui Noe, ci ai spus că o va face la fel ca în zilele Sodomei, pentru că atunci S-a descoperit Fiul omului.

 Doamne, fă ca cititorii Bibliei să vadă acest adevăr în seara aceasta. Ajută-i să vadă că conform Maleahi 4, această ungere trebuie să vină şi să reaşeze credinţa pe care au avut-o părinţii de la început: descoperirea lui Dumnezeu în Hristos. Ajută-i să vadă că acelaşi Dumnezeu Se descoperă acum în fiinţe umane, că Hristos Se manifestă în Biserica Sa şi umblă printre noi. Tu ai făcut făgăduinţele şi tot Tu le împlineşti, de aceea mă predau Ţie împreună cu Cuvântul şi cu biserica, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

În timp ce stăm cu capetele plecate, aş vrea să ştiu dacă este cineva care vrea să spună: „Frate Branham, eu nu sunt creştin, dar vreau să fiu mântuit. Roagă-te pentru mine, te rog.” Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Voi face aceasta!”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. Dumnezeu să te binecuvânteze. Este bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Aşa este. Şi pe tine, domnule din spate. Este bine.

Altcineva? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Nu sunt creştin…” Dumnezeu să te binecuvânteze. Te-am văzut acolo în spate, tinere. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine… acolo în colţul acela. „Frate Branham, nu sunt creştin, dar cred că spui adevărul. Cred făgăduinţa aceasta, pentru că am citit şi am văzut că aşa scrie. Da, eu am văzut şi cred.” Dumnezeu să te binecuvânteze, tânăro!  Altcineva?

Când ridici mâna, se întâmplă ceva cu tine. Da, se întâmplă cu siguranţă. Îţi dă sentimentul că ai făcut ceva corect. Văd mâini ridicate şi acolo în spate… Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amintiţi-vă că dacă eu nu vă văd mâna ridicată, El vă vede, pentru că ştie totul. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. El cunoaşte totul.

Tată ceresc, ei sunt ai Tăi acum. Ei n-ar fi putut să ridice mâna, dacă n-ar fi fost Ceva să-i îndemne s-o facă. Poate că niciunul dintre ei nu a văzut încă semnele vizibile deosebite ale prezenţei Tale aici pe pământ, în aceste zile din urmă, dar cred ce spune Scriptura. Ajută-i să înţeleagă în seara aceasta, fiindcă oamenii nu cred, deşi Biblia a fost predicată cu putere în toţi anii aceştia. Tu ai mers alături de Cleopa şi prietenul său, iar când ai făcut ceva ce ai făcut şi înainte de răstignire, au ştiut că eşti acelaşi Isus. Fă acelaşi lucru şi pentru noi în seara aceasta, Doamne. Fă aceasta pentru aceşti oameni bolnavi, fiindcă atunci vor şti că eşti viu şi astăzi. Noi Te aşteptăm, Tată, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aş vrea ca toţi cei care aţi ridicat mâinile, să staţi cât se poate de respectuoşi, pentru câteva minute, fiindcă voi chema un rând de rugăciune. Nu spun că Dumnezeu o va face, dar vreau să vă rog ceva. Suntem în jur de cinci sau şase sute de oameni. Noi suntem răspunzători în faţa lui Dumnezeu, iar El este răspunzător în faţa Cuvântului Său, aşa că, dacă El va dovedi că Cuvântul Său este viu, aş vrea ca toţi cei ce aţi ridicat mâinile să veniţi la altar, imediat după ce ne vom ruga pentru bolnavi.

Unde este Billy? S-au dat numere cu litera „D” de la 1 la 100. Bine. Ne grăbim, aşa că vom începe cu numărul 1. Numărul D1. Cine îl are? Ridică mâna. Uitaţi-vă la numerele de rugăciune şi vedeţi care este. Dacă nu puteţi umbla, va veni cineva şi vă va ajuta. Deci, numerele: D1, D2, D3, D4, D5. Dacă nu puteţi merge, ridicaţi mâna şi vă va ajuta cineva. Haideţi cât puteţi de repede.

Vorbeşte cineva spaniolă? Spun aceasta pentru că văd mulţi oameni de etnie spaniolă. D5? Cine are numărul D5? Ridicaţi mâna! Da, îl avem aici. Mulţumesc. 1,2,3,4,5. Care lipseşte? Da, este acolo. Ei bine, să mergem mai departe: 6,7,8,9,10. Staţi aici pentru un minut. Asta este. 11,12,13,14,15. Este bine. Staţi puţin. Să mai chemăm câţiva. 17,18,19,20. Deci, de la 1 la 20. Este vine. Vom începe de acolo.

Câţi dintre voi nu au număr de rugăciune, dar sunt bolnavi? Ridicaţi mâna. Ţineţi minte că nu trebuie să fiţi aici. Credeţi numai! Să fim cu toţii cât se poate de respectuoşi. Vă cer în Numele lui Isus să staţi liniştiţi în următoarele 10-15 minute şi să nu mai umblaţi dintr-un loc în altul. Haideţi să-I dăm tot respectul lui Dumnezeu. Liniştiţi-vă cu toţii şi fiţi atenţi!

Vă daţi seama pe ce stau? Câţi înţeleg despre ce am predicat când am afirmat că El S-a ridicat dintre cei morţi? Şi dacă S-a ridicat din morţi şi a făgăduit că va face aceste lucrări… noi ştim că aceste lucruri s-au mai întâmplat şi în zilele apostolilor, dar El a spus că ele se vor repeta din nou în timpul acesta când Se va descoperi Fiul omului, aşa cum S-a întâmplat în zilele Sodomei. Voi puteţi citi aceasta în Luca 17.26-30.

Citiţi şi ce spune Maleahi 4. Să nu amestecaţi însă Maleahi 3 cu Maleahi 4, deoarece în Maleahi 3 este vorba de Ioan Botezătorul. Înţelegeţi? Dar după împlinirea făgăduinţei din Maleahi 4, cei drepţi vor călca pe cenuşa celor răi, pentru că lumea va fi arsă în foc. Acest lucru nu s-a întâmplat după propovăduirea lui Ioan, ci se va întâmpla în aceste zile din urmă. Acum, suntem în aşteptarea acestei mari slujbe unse, care va întoarce inimile copiilor la învăţătura originală a părinţilor, la Rusaliile adevărate.

Este bine. Fiţi respectuoşi. Billy, să ne anunţi când se vor alinia acolo. Sunt gata toţi? Bine. Toată lumea să facă linişte pentru câteva minute.

Aş vrea să-mi promiteţi ceva. Eu I-am promis ceva lui Dumnezeu, iar El cunoaşte atât inima mea, cât şi a voastră. Eu sunt obligat să spun numai adevărul şi aceasta fac. Voi ştiţi că Dumnezeu este Cel care a scris Biblia aceasta, nu eu. Dacă El ne descoperă aceasta, nu înseamnă că Îl face viu aici, printre noi?

Cum ar fi dacă nu ai putea vedea, dar ai intra în lumina zilei? Nu ai şti pe unde umbli, pentru că eşti orb, dar la un moment dat ai simţi căldura. Apoi ai mai merge un pic şi ai intra în umbră, aşa că ai spune: „Nu mai sunt în locul acela cald.” Cum ar fi dacă nimeni nu ar şti ce este soarele şi nu ar vedea? Nu aţi şti nimic despre aceasta.

Cineva spune: „Aceasta este lumina soarelui.” Ce este lumina soarelui? Ce este lumina şi ce este soarele? Vedeţi? Nu aţi fi auzit niciodată de aceasta, dar este o lumină care vine de sus. Înţelegeţi?

În felul acesta simţim şi prezenţa lui Dumnezeu. Când nu o simţim, înseamnă că am ieşit din ea. Înţelegeţi? Când te afli într-o dimensiune pe care o vezi, poţi spune ce este acolo, pentru că ştii.

Dacă El S-a ridicat din morţi, în seara aceasta este aici, pentru că aşa a promis. Trupul Lui stă la dreapta lui Dumnezeu, dar Duhul Lui este aici, Hristos în formă de Duh. Cuvântul „Hristos” înseamnă „Unsul,” ceea ce înseamnă că ungerea care a fost peste El, este acum peste biserică, peste voi toţi. Biserica Sa a pornit de la neprihănire, a trecut prin sfinţire şi restituirea darurilor şi merge tot mai sus, dar întotdeauna a fost o minoritate. Mireasa iese din biserică. Vedeţi? Biserica va trece prin perioada de încercare a necazului, dar Mireasa nu va trece. Scuzaţi-mă, n-ar fi trebuit să predic învăţătură. Îmi cer scuze.

Aici este doamna… Vino aici. Cred că nu cunosc pe nimeni. Ridicaţi mâna dacă sunteţi străini pentru mine. Voi ştiţi că eu nu ştiu nimic despre aceşti oameni şi că îmi sunt străini.

Vă rog să nu vă mai plimbaţi încoace şi încolo, ci staţi liniştiţi. Aş vrea să ridice mâna toţi cei care sunt în rândul de rugăciune şi ştiu că nu-i cunosc.  Asta este.

Aici stă un grup de predicatori. Vedeţi, ei stau în aşa fel încât putem să-i vedem cu toţii.

Doamna aceasta este o necunoscută pentru mine. Voi vorbi puţin cu ea, aşa cum a făcut Isus în Ioan 4, când a vorbit cu femeia aceea şi i-a spus care era problema ei. Şi dacă acela a fost semnul lui Mesia atunci, înseamnă că şi astăzi trebuie să fie acelaşi semn, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Este adevărat?

Desigur, eu nu sunt Isus, aşa cum nici femeia aceasta nu este la fel ca aceea, însă este aceeaşi situaţie. Aici este un bărbat care întâlneşte o femeie cu care este ceva greşit, iar dacă va veni Cineva şi va descoperi care este problema ei, Acela poate fi numai Dumnezeu. Eu nu am cum să ştiu care este problema ei, pentru că nu am văzut-o niciodată. Vedeţi? Ea a ridicat mâna întărind că nu ne cunoaştem.

Aş vrea să vorbesc puţin cu tine, soră. Vedeţi, una este să predici şi alta este ungerea aceasta. Este total diferită. Dacă Domnul Isus mi-ar spune sau mi-ar arăta într-o vedenie, aş şti dacă este vorba de o boală, de probleme financiare, neînţelegeri în familie sau orice altceva. Eu nu am nici o idee despre ce este vorba, dar dacă El îmi va spune ce este greşit în viaţa ta, dacă eşti bolnavă sau dacă altcineva este bolnav, tu vei şti dacă este adevărat sau nu. Şi dacă El ştie ce a fost, cu siguranţă ştie şi ce va fi; dacă poate spune ce este cu tine, poate spune şi ce va fi în viitor. Vei crede din toată inima că vei primi ceea ce ceri, dacă va face aceasta?

Dar audienţa va crede? Fiţi respectuoşi şi veţi vedea ce-mi va spune El, pentru că eu nu ştiu nimic. Adunare după adunare, toate acestea te fac nervos. Apoi predicatul, faptul că eşti tot timpul grăbit şi toate grijile pe care le ai… De exemplu, am promis că vă voi lăsa 9.30, iar faptul că timpul este aproape gata, mă nelinişteşte, aşa că trebuie să mă adun şi să mă liniştesc. Vedeţi?

Darul nu este ca şi cum ai lua un cuţit şi ai tăia ceva. A avea un dar înseamnă să te dai pe tine la o parte ca să poţi fi folosit de Duhul Sfânt. Aceasta este tot ce trebuie să fac eu: să îl dau la o parte pe William Branham, ca să poată veni în scenă Dumnezeu.

În Numele lui Isus Hristos, iau sub control fiecare duh de aici, ca să poată fi legitimat Cuvântul pe care L-am predicat. El este aici. Mi-aş dori să vă pot explica cum vine aceasta, dar nu pot. Dacă El mi-ar spune că mâine dimineaţă trebuie să merg la mormântul lui George Washington ca să-l ridic din morţi, aş spune: „Haideţi şi vedeţi!”  Deci, eu nu ştiu ce va spune El, dar orice va spune, este adevărat.

Doamna are probleme cu ochii, dar o supără şi spatele şi este foarte nervoasă. Aşa este. Este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna. Tu eşti un fel de predicatoare. Acum crezi din toată inima? Du-te şi vei avea ceea ce ceri.

          Vino, domnule. Cred că suntem străini unul pentru celălalt, aşa-i? Dar Domnul ne cunoaşte pe amândoi. Crezi că Domnul poate să-mi spună ce este cu tine? Înainte a fost o femeie, iar acum este un bărbat. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ta? Te va ajuta să crezi? Tu suferi de o stare nervoasă. Ai probleme şi cu ochii, pentru că de un timp vederea ţi se strică tot mai mult pe zi ce trece. Încă ceva… văd ceva peste mâna ta… ai tensiune mare. Este adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat. Vedeţi? Mulţumesc.

Cu cât vorbeşti mai mult cu el, cu atât vei afla mai mult. Fiţi atenţi! Poţi lăsa mâna jos. Eu nu ştiu ce a spus El, dar hai să vedem. Prima problemă sunt ochii, apoi este un cheag de sânge pe creier, ai avut un atac cerebral. Acesta este adevărul. Acum crezi? Crezi că vei fi bine? Crezi că Dumnezeu este Cel care vorbeşte şi nu eu? Aceasta este tot ce trebuie să faci. O, dacă ar putea să creadă… aceasta este tot.

Ce mai faci? Crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere problema ta? Dacă o va face, vei crede? Da? De ce eşti speriată? Nu poţi spune, aşa-i? Aşa este. Tu ai starea aceasta nervoasă şi probleme cu gâtul. Şi mai este ceva: ai pe inimă pe cineva pentru care te rogi, fiindcă îţi crează multe probleme din cauza alcoolului. Este vorba de soţul tău, care este alcoolic. Crezi pentru el? Atunci Îl voi ruga pe Domnul Isus Hristos să facă aceste lucruri pentru tine şi vei fi bine. Crezi? El a făcut o mulţime de lucruri de felul acesta în Biblie. De exemplu, El a vorbit cu acea femeie din Sihar, şi i-a spus tainele inimii ei, dar nu a mai făcut aceasta încă o dată, pentru că cei din cetate au crezut în El din pricina mărturiei ei. Vouă nu trebuie să vă mărturisească nimeni nimic, pentru că staţi aici şi vedeţi cu ochii voştri. Trebuie doar să credeţi. Desigur, vor fi şi care nu vor crede, pentru că în ei nu este nimic cu care să creadă.

Ce mai faci? În faţa mea stă o femeie deosebită, cu părul argintiu, care îmi aminteşte de mama mea care a trăit până acum doi ani. Dacă aş putea s-o ajut cu ceva pe această femeie sărmană, aş face-o, pentru că altfel ce fel de om aş fi? Dacă ar fi bolnavă şi ar trebui să împing un ştiulete de porumb prin tot oraşul, ca s-o ajut, aş face-o. Sigur că aş face-o. Nu mi-ar păsa dacă cineva ar râde de mine, pentru că vreau s-o ajut să fie bine. Dacă aş putea s-o ajut cu ceva, aş face-o bucuros, dar nu pot. Însă Dumnezeu a făcut-o deja şi El te iubeşte mai mult decât o pot face eu. El a murit pentru tine, dar eu nu am făcut aceasta. Da, El te-a iubit îndeajuns ca să moară pentru tine.

El m-a trimis pe mine aici cu un mic dar, şi l-a trimis şi pe păstorul vostru, ca să se roage şi să-şi pună mâinile peste bolnavi. El a făcut atât de des aceasta, în timpul trezirii bisericii, încât putem spune că face parte din trecut.

Dacă Domnul îmi va arăta problema ta, vei crede că sunt profetul sau slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că este El? Da, tu crezi. Mulţumesc, soră. Eu cred că boala de rinichi de care suferi, te va părăsi. Tu crezi aceasta? Ai pe inimă ceva şi vrei să mă întrebi. Ce s-ar întâmpla dacă ţi-aş răspunde la întrebare înainte să mă întrebi? Te-ar ajuta să crezi mai mult? Ai vrea să mă rog pentru fiica ta, care nu este aici. Este adevărat? Vrei să-ţi spun ce problemă are? De un timp încoace este foarte nervoasă. Crede şi va fi bine. Totul este posibil, dacă veţi crede!

Vedeţi dacă nu spun şi aceşti predicatori la fel, iar în Evrei 4.12 scrie: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” Este adevărat, fraţilor? Vedeţi? Ce este aceasta? Cuvântul hotărât pentru această zi, împlinind făgăduinţa dată cu privire la descoperirea Fiului omului ca în zilele Sodomei şi toate celelalte lucruri făgăduite. Este aici, este Cuvântul lui Dumnezeu descoperit, pentru că numai Cuvântul însuşi poate deosebi gândurile inimii. Vedeţi? Este perfect.

Eu nu o cunosc pe doamna aceasta, dar văd că este o persoană blândă. Nu aş fi un om îngrozitor dacă aş putea s-o ajut şi nu aş face-o?

O clipă! Este vorba de altcineva, de un bărbat. Deodată a apărut un bărbat. Este cineva de acolo, care se roagă. Eu pot spune numai ce văd. Da, tu suferi de o boală de stomac, dar ai vrea să-mi spui ceva în legătură cu mama ta. Ea nu este aici, dar este bolnavă. Ai vrea să mă rog pentru ea, aşa-i? Şi te mai rogi pentru cineva de departe, din altă ţară. Este vorba de un copil din America de Sud, care are o boală tropicală. Aşa este. Acesta este adevărul. Crede din toată inima. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Eu nu vindec pe nimeni, dar El a făcut-o deja. Înţelegeţi acum ce înseamnă prezenţa Lui? Simt că încep să mă lase puterile.

Frate şi soră, când femeia aceea s-a atins de haina Lui, Isus S-a întors şi a văzut ce s-a întâmplat. Şi ce a spus: „Din Mine a ieşit o putere.” Este adevărat? El era Dumnezeu şi a simţit aceasta, dar eu care sunt doar un păcătos? Tu trebuie să crezi! Nu te îndoi!

Crezi? Tânără, crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere care este problema ta? Îl vei accepta şi Îl vei crede din toată inima? Dacă ţi-aş spune ceva, ai şti dacă este sau nu adevărul. Un lucru care te deranjează, este spatele. Ai probleme cu spatele. De asemenea, ai o dorinţă arzătoare, iar aceasta este botezul cu Duhul Sfânt. Este foarte adevărat. Crezi că Îl vei primi? Ei bine, atunci Îl vei avea. Amin. Acum du-te şi crede din toată inima. Amin.

Crezi că Dumnezeu poate să te vindece de această artroză şi să te facă bine? Du-te, crede şi mulţumeşte-I din toată inima. Bine, domnule.

Vino, doamnă. Crezi din toată inima? Aceasta este calea. Crede din toată inima şi nu vei mai avea artroză, nici nu vei mai fi schiloadă din cauza acestei boli. Du-te şi bucură-te. Mulţumeşte-I Domnului şi spune: „Slavă lui Dumnezeu!” În ordine.

Tu crezi, doamnă? Crede că problema femeiască pe care o ai de multă vreme, s-a dus, şi vei fi bine. Trebuie doar să crezi.

Ei bine, Adu-o pe doamna cu copilul. Vino aici, dragă. O să-i dau mâna. Vino, scumpo. Tu te îneci câteodată, aşa-i? Nici nu mai poţi respira din cauza acelui astm urât, dar Dumnezeu poate să te vindece de el, crezi aceasta? Doamne Isuse, Te rog să vindeci copilul şi să-L faci bine. Nu te îndoi soră, ci crede din toată inima..

Dumnezeul care vindecă diabetul te poate face bine şi pe tine, crezi aceasta? Crezi că te va vindeca? Atunci spune: „Mulţumesc, Doamne!” du-te şi bucură-te.

O clipă. Simt că vine un bărbat. Da, este chiar aici: un bărbat mic cu un băieţel în braţe. Crezi, domnule? Eu nu te cunosc, dar crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere ce doreşti? Tu L-ai atins pe El. Nu te cunosc, dar suferi de o boală de oase. Aşa este. Aceeaşi boală o are şi fiul tău, şi nu numai el, ci şi fiica ta, doar că ea o are la mâini şi are şi ochii încrucişaţi, este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna. Acum crezi? Nu te îndoi, ci crede din toată inima, pentru că toate lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede.

De ce plângi, micuţă doamnă… femeia din capăt, cu batista la faţă? Crezi că sunt slujitorul Lui? Crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere care este problema ta? Tu ai o problemă duhovnicească, este adevărat? Totul se va clarifica şi va fi în ordine.

Şi doamna de lângă tine este prinsă de cercetarea Lui. Şi-a pus şi ea batista peste faţă. Soră, crezi că El poate să-mi descopere şi care este problema ta? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu, slujitorul Lui? Da? Este bine. Problema pe care o ai cu sinusurile, va pleca de la tine şi vei fi bine, dacă crezi. Crezi aceasta? Dacă da, ridică mâna şi spune: „Cred, Doamne.”

Tu care ai probleme cu stomacul, vrei să-ţi mănânci cina? Crezi din toată inima?

Lângă doamna cu problema duhovnicească stă un bărbat care are o eczemă ce-l deranjează. Dar şi fiica ta are aceeaşi eczemă, este adevărat? Da, domnule. Ei bine, dacă credeţi aceasta, puteţi fi vindecaţi amândoi. Crezi aceasta?

Dar voi ceilalţi? Vedeţi mexicanul acesta mic care stă şi se uită la mine? Dar lumina care este deasupra lui? Peste el se vede o umbră neagră, este un duh de epilepsie. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca de această epilepsie, domnule? Ei bine, El o va face numai să crezi.

Bărbatul de lângă tine are o hernie. Crezi că Dumnezeu poate s-o vindece? Crezi din toată inima?

Următoarea persoană are probleme cu stomacul. Bărbatul care dă din cap afirmativ. Crezi că Dumnezeu te-a vindecat? Atunci du-te şi mănâncă liniştit, căci totul a trecut.

Spuneţi-mi ce atingeţi voi în această audienţă? Ce este aceasta? Este manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu. Credeţi aceasta?

Aici este un bărbat întins pe o targă. Domnule, eu nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată, dar dacă Dumnezeu îmi va spune ce este în neregulă cu tine, vei crede?

Ceea ce-ţi voi spune acum, vei şti că numai El poate descoperi. Tu eşti umbrit de moarte, pentru că ai cancer. Eşti un predicator al Evangheliei, pentru că te văd la amvon, şi vii din afara oraşului. Tu zaci acolo pe moarte, aşa că va trebui să crezi din toată inima. Nu ai nimic de pierdut. Odinioară, lângă zidurile Samariei erau nişte leproşi. Cred că vă amintiţi întâmplarea din Biblie. Şi pentru că era o mare foamete,     şi-au zis: „La ce să şedem aici până vom muri? Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem, dar, să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.” (2Împăraţi 7.3-4).

Medicii au făcut tot ce au putut pentru tine, dar au fost biruiţi deoarece cancerul este prea avansat. Înseamnă că, asemenea acelor leproşi, tu mai ai o singură şansă. Dacă mergeau în tabăra vrăjmaşilor, aveau şansa să găsească ceva de mâncare şi să trăiască, iar dacă nu găseau nimic, mureau oricum. Dar tu nu trebuie să mergi în tabăra vrăjmaşului, pentru că eşti în prezenţa lui Dumnezeu. Ridică-te deci, ia-ţi targa şi du-te acasă în Numele lui Isus Hristos.

Ceilalţi credeţi acelaşi lucru? Dacă da, ridicaţi-vă în picioare! Aş vrea ca cei care au ridicat mâna în semn că doresc să fie salvaţi şi că Îl acceptă pe Isus Hristos, să vină aici în faţă. Veniţi aici toţi cei care credeţi şi Îl acceptaţi pe Isus Hristos! Voi nu veţi fi niciodată atât de aproape de El, până nu Îl veţi întâlni în mod vizibil. Amintiţi-vă că Cuvântul pe care L-am predicat, este confirmat ca fiind Adevărul. Toţi cei care nu L-aţi cunoscut şi aţi fost păcătoşi, dar aţi ridicat mâna pentru că doriţi să fiţi salvaţi, veniţi în partea aceasta! Veniţi aici pentru rugăciune.

Tu poţi vedea şi auzi Cuvântul predicat. Îl poţi vedea pe Dumnezeu dovedind că acest Cuvânt este Adevărul: „Eu sunt! Eu sunt şi stau aici!” Dar poţi vedea că este acelaşi Dumnezeu care te va judeca, dacă rămâi indiferent? Nu face aceasta, pentru că s-ar putea să te desparţi pentru totdeauna de El. Înţelegeţi? Sunt deja cam douăzeci. Veniţi acum!

Nu aveţi nevoie de o cântare, pentru că Hristos este cântarea voastră! Hristos este răsplata voastră! Aşa spune Cuvântul.

Văd doi tineri care vin. Veniţi toţi cei care sunteţi păcătoşi! Mă simt îndemnat să opresc rândul de rugăciune pentru această chemare la altar. Veniţi, tinerilor, veniţi aici!

Tinerii aceştia vin în acest ceas măreţ, în timp ce alţi  tineri sunt prinşi în lanţurile imoralităţii, şi am nădejdea că Dumnezeu va face din ei un asemenea exemplu, încât vecinii lor vor putea vedea că Isus Hristos îi salvează încă pe cei pierduţi.

Veniţi de pretutindeni! Credeţi şi veniţi! Dumnezeu să vă binecuvânteze, băieţilor. Veniţi şi staţi aici. Acolo în spate sunt câţiva care au ridicat mâinile. De ce nu veniţi aici? Haideţi!

Aproape că vă forţez. De ce fac aceasta? Pentru că Cuvântul stă afară şi bate la uşă încercând să intre: „…Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3.20). Nu veniţi? Haideţi chiar acum! Cuvântul a fost predicat şi El a dovedit sub privirile voastre că Isus Hristos S-a ridicat dintre cei morţi şi este viu. El este aici şi face exact ce a făgăduit, dar nu este în legătură cu nici o organizaţie sau denominaţiune ca să te îndrepte spre ele. Tu trebuie să alegi, iar dorinţa mea este să-L primeşti chiar acum pe Hristos.

Veniţi! Mai este cineva? Dumnezeu să te binecuvânteze. Aşa este. Adu-l aici. Vreţi să veniţi aici, fraţilor? Aceştia vor fi membrii bisericilor voastre. Veniţi aici! Altcineva?  În timp ce stăm în prezenţa lui Hristos, simt cum Duhul Sfânt cheamă sufletele, iar dacă o face, ştiu că este cineva care va veni. Este cineva care s-a rătăcit şi trebuie să vină? Vino şi stai aici. Vino aici, rătăcitule! Dumnezeu să te binecuvânteze! Vino chiar aici. Desigur. Aceasta este calea. Dumnezeu te-a făcut o doamnă; Dumnezeu te-a făcut un domn. Aceasta este o virtute, este putere. Veniţi şi staţi aici, bine? Haideţi, pentru că Dumnezeu vă vrea în prezenţa Sa divină.

Cum va judeca El lumea? Prin Isus Hristos. Cine este făgăduit că Se va descoperi pe Sine însuşi? Isus Hristos. Deci nu sunt eu, ci este Hristos. Hristos este Cel ce Se descoperă pe Sine însuşi în faţa voastră. Şi o face în simplitate, aşa cum a făcut-o şi în trecut. El este Dumnezeu şi vine în noi cum a mai venit.

Aş vrea ca predicatorii să se adune în jurul acestor oameni. Veniţi repede! Staţi în jurul lor, fiindcă ne vom ruga pentru ei. Prieteni, aceştia vor fi membrii bisericilor voastre, iar voi trebuie să-i conduceţi mai departe. Ei Îl văd pe Domnul Isus în puterea învierii şi sunt aici pentru că doresc să-L urmeze. Botezaţi-i cu botezul creştin şi primiţi-i în părtăşia voastră, pentru că de acum încolo sunt ai voştri; voi sunteţi cei care trebuie să vă îngrijiţi de ei.

Haideţi să ne plecăm cu toţii capetele şi fiecare creştin sincer de aici să se roage pentru aceşti oameni.

Ar fi bine ca predicatorii să-i aducă în cameră ca să-i înveţe ce trebuie să facă mai departe.

Tată ceresc, acesta este rezultatul întâlnirii noastre. Aici sunt în jur de treizeci sau patruzeci de păcătoşi care s-au adunat în jurul altarului, cu dorinţa de a-Ţi preda inimile. Te rog să-i primeşti, Tată, pentru că ei sunt moştenirea Ta.

Toţi cei care sunteţi bolnavi, puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi rugaţi-vă.

Predicatorii să-şi pună şi ei mâinile peste cei veniţi la altar. Aşa.  Aici este putere, slavă şi binecuvântare, iar Satan este biruit prin prezenţa lui Isus Hristos. Amin.

– Amin –