ATUNCI A VENIT ISUS ȘI A CHEMAT

Tampa, Florida

Mulţumesc. Haideţi să ne ridicăm în picioare pentru un moment, în timp ce citim Cuvântul Domnului din Ioan 11.18-28:

„Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.

 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.

Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”

„Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”

După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”

Haideţi să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Tată ceresc, ne-am adunat din nou aici ca să Te slujim şi să citim din Cuvântul Tău, cu credinţa că ne vei desluşi şi descoperi înţelesul acestui text. Doamne, Te rugăm pentru fiecare cauză pe care o avem în seara aceasta. Poate aici sunt oameni care nu Te cunosc, de aceea, îngăduie ca ei să Te găsească şi să Te accepte, în seara aceasta, ca Mântuitor. Îngăduie ca ei să fie în stare să-L aducă pe Hristos în viaţa lor în aşa fel încât să-L slujească de acum înainte şi să-şi dedice Lui toată viaţa.

Îţi mulţumim pentru lucrurile pe care L-am văzut făcându-le şi pentru nădejdea Vieţii veşnice pe care o avem şi care se află dincolo de această umbră pe care o trăim noi acum. Noi ştim că atunci când va veni El, Îl vom întâlni în văzduh.

Doamne, acestea fiind spuse, Te rugăm să întăreşti această nădejde binecuvântată în inimile tuturor. Îngăduie ca credinţa celor care au stat pe această cale şi au îndurat multe lucruri grele, să fie mărită, şi lasă ca în seara aceasta să poată privi cu ochi unşi la aceste lucruri, să-şi înnoiască făgăduinţele faţă de Tine şi să pornească pe calea Ta înnoiţi.

Tată, Te rugăm pentru cei bolnavi şi neputincioşi. Fie ca seara aceasta să fie seara eliberării lor.

Doamne, mulţi şi-au pus batistele aici, pe platformă, iar noi Te rugăm, Tată ceresc, în timp ce-mi pun mâinile peste ele. Noi am învăţat din Biblie că ei luau batiste şi şorţuri care atingeau trupul lui Pavel, iar duhurile necurate ieşeau din oameni şi bolile se vindecau. Noi ştim că nu suntem sfântul Pavel, dar Tu ai rămas tot Isus, de aceea Te rugăm să vindeci fiecare om care este reprezentat de aceste batiste. Fie ca ei să se facă bine pentru gloria Ta.

Frânge-ne Pâinea Vieţii din Cuvântul Tău, în timp ce aşteptăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

Este bine că în seara aceasta suntem din nou aici ca să-L slujim pe Domnul. Este minunat să pot vedea că sala este plină de oameni, aşa că suntem foarte recunoscători pentru prezenţa voastră. Acesta este un lucru bun, mai ales pentru că sunt aici pentru prima dată.

Noi vom vorbi la fel, indiferent cât de mare este  audienţa. Eu am vorbit la o adunare de trei sau patru oameni, apoi am vorbit în faţa a cinci sute de mii odată, dar nu are importanţă numărul de oameni pe care îi trimite Hristos să mă asculte. Adevărul este că nu mi-aş schimba subiectul nici dacă ar fi aici un milion de oameni, pentru că eu însămânţez numai seminţe care trebuie să cadă undeva într-un pământ, iar când va fi adusă şi ultima sămânţă, nu se va mai găsi niciuna.

Noi ne întrebăm de ce acum nu sunt treziri în biserică şi vedem că nu mai există nici un entuziasm printre oameni. Eu nu înţeleg de ce. Să zicem că aici este o fetiţă care s-a născut în Seattle şi are numele scris în Carte. El a venit să răscumpere numele care s-au găsit scrise în Carte, pentru că „a răscumpăra” înseamnă „a aduce înapoi de unde a căzut,” iar pe baza naturii umane, ea era căzută. Ea nu poate accepta Cuvântul pentru că este prea mică, aşa că merge împreună cu biserica. Noi vom avea adunări, întruniri şi alte lucruri, până când este adusă şi acea ultimă persoană, iar atunci Cartea se va închide. Acolo nu va fi adăugat nimeni şi nimeni nu ştie când va veni acel timp, dar până atunci trebuie să facem tot ce putem pentru gloria Lui.

Noi nu ştim cine va fi acea ultimă persoană; poate ea este deja înăuntru, aşa că aşteptăm numai venirea Lui. Noi nu ştim şi niciodată nu îi va fi descoperit omului timpul venirii Lui, pentru că nici măcar îngerii din ceruri nu ştiu când se va întâmpla aceasta, dar urmărim şi aşteptăm ca venirea Lui să aibă loc în orice moment.

Tu trebuie să crezi în ceva; nu contează în ce, dar trebuie să-ţi pui credinţa în ceva, undeva. Poate crezi într-o carte sau într-un crez. Să zicem că o anumită denominaţiune spune: „Noi avem o carte, iar tu trebuie să crezi ce scrie în ea.” Ei bine, dacă ieşi din ceea ce învaţă acea carte, nu vei mai crede, pentru că ceea ce crezi tu nu este în cartea acelei denominaţiuni.

Poate crezi anumite lucruri, şi desigur, poţi avea alegerea ta. Noi suntem americani şi avem libertatea de a alege, dar în ce mă priveşte, credinţa mea este în Cuvântul lui Dumnezeu şi în ceea ce spune Dumnezeu că este adevărat. Tot ce este contrar Cuvântului Lui, nu este adevărat nici pentru mine. Eu nu spun că n-ar fi adevărate, ci spun că dacă sunt contrare Cuvântului, nu le consider adevărate. Astăzi noi putem vedea că foarte mulţi oameni îşi bazează credinţa pe nişte ismuri, pe ceva ce s-a întâmplat sau pe lucruri întâmplătoare, dar pentru mine, trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu, şi anume Cuvântul făgăduit pentru această zi, nu Legea, pentru că Legea a fost dată iudeilor cu ani în urmă.

Astăzi, noi suntem sub puterea harului şi trăim deasupra Legii, pentru că un om care trăieşte în har, nu are Lege. În har nu este lege. Cum poţi să mă condamni pentru că am trecut pe culoarea roşie, dacă oraşul mi-a dat dreptul să trec pe orice lumină roşie doresc?  Vedeţi? Tu nu ai putea să mă condamni. Nu există nici o lege care să mă condamne, aşa că atâta vreme cât sunt în Hristos, sunt liber de lege. Sunt deasupra Legii pentru că mă aflu în harul Său. El a pus în mine încrederea că nu voi face nimic greşit, pentru că altfel nu mi-ar fi dat harul; şi la fel face cu tine. Noi suntem în harul Lui.

Nu uitaţi că mâine seară vom încerca să stăm mai mult. Astfel, aş vrea să vin puţin mai devreme, pentru că va fi un fel de noapte pe care o vom închina mântuirii, aşa că vom pune accentul pe chemarea la altar şi pe primirea Duhului Sfânt. De asemenea, dacă va fi cu voia Domnului, înainte de a pleca aş vrea să vorbesc despre subiectul „Semnul,” despre Sângele care trebuie să fie pus pe uşă.

În fiecare seară am stat mai mult, dar în seara aceasta voi încerca să termin la timp. Eu îmi dau seama că nu avem prea mult timp la dispoziţie şi de aceea încerc să răscumpăr tot ce pot. Aş vrea să fiţi îngăduitori cu mine, fiindcă rugăciunea mea este ca El să salveze fiecare suflet de aici, care poate fi mântuit. Noi nu ştim cum face El aceasta, dar datoria noastră este să răspândim Cuvântul care este o Sămânţă, pentru că atunci când va începe să crească, va rodi exact ceea ce a fost promis.

În seara aceasta vom lua textul din Ioan 11: „A venit învăţătorul şi te cheamă.” Isus era doar un tânăr când S-a dus în Betania şi a locuit la acea familie formată din Maria, Marta şi Lazăr. Ei şi-au părăsit biserica din care făceau parte, crezul fariseilor sau al saducheilor, şi s-au dus după Isus, pe care L-au invitat în casa lor. Lazăr era un prieten foarte apropiat şi din ce ni s-a spus, un bun ucenic al lui Ioan Botezătorul, cel care vestise venirea lui Mesia. Aşa se face că întotdeauna când venea în Betania, Isus era găzduit în casa lor.

De asemenea, am aflat că Marta şi Maria făceau nişte covoraşe pentru Templu, iar Lazăr studia ca să devină scrib, să ştie cum să scrie cuvintele Legii. Ei scriau Legea pe piei de animale sau pe hârtie de papirus, după care o rulau într-un sul mic şi era pusă la păstrat împreună cu celelalte suluri. Lazăr era foarte priceput în scrierea acelor suluri, iar pentru că în vremea aceea Isus stătea cu ei şi L-au văzut făcând atât de multe lucruri măreţe, aveau o mare încredere în El; atât de mare încât şi-au predat vieţile în mâinile Lui.

În vremea Lui, Isus a fost mai ridiculizat şi batjocorit decât cel mai de jos cult din zilele noastre. În zilele acelea nu era nimeni considerat mai prejos şi mai dispreţuit decât Isus. Bisericile Îl urau şi nu Îl găseau bun de nimic pentru că le mustra constant, le numea în tot felul şi le rupea adunările. Astfel, Îi ziceau: „Tu întorci lumea pe dos!” şi încercau să-¡ găsească vreo vină cu care să-L poată acuza, dar nu au reuşit nicicum.

Pentru ei, El era un Fiu nelegitim, fiindcă fusese născut în afara căsătoriei şi era un Individ foarte ciudat. Isus nu avea nici un fel de educaţie, dar cu toate acestea Se făcea pe Sine Proroc. Oh, pentru toţi era un Individ oribil şi toţi Îl dispreţuiau, ceea ce nu s-a schimbat prea mult nici astăzi! Vedeţi?

După cum am spus şi aseară, diavolul îşi ia omul, dar nu şi duhul. Duhul care locuieşte acum în oameni, a trăit şi înainte. Dacă am avea la dispoziţie încă vreo două luni de acum încolo, în care să putem avea un studiu adevărat din Biblie, mi-ar plăcea să vă pot arăta că nu există nici un cult pe faţa pământului care să nu se poată dovedi că a început în Geneza.

Acolo a pornit sămânţa, şi aşa cum creşte via, creşte şi ea şi dă în floare, iar la urmă se întoarce din nou la sămânţă. Prin urmare, toate lucrurile pe care le vedeţi întâmplându-se pe pământ, au început din Geneza, pentru că Geneza este începutul, punerea seminţei. Deci, duhurile care au fost în oamenii din zilele de demult, trăiesc şi astăzi în oamenii de acum, pentru că Satan îşi ia omul, dar duhul trăieşte în continuare.

Dumnezeu Îşi ia şi El omul, dar Duhul Său trăieşte în continuare. Aceasta face ca Isus Hristos să fie Acelaşi ieri, azi şi în veci. El L-a luat pe Isus Hristos, dar Duhul Sfânt a venit înapoi şi a fost peste oameni în toate epocile Bisericii, pentru că Dumnezeu Îşi ia slujitorii, dar nu şi Duhul. Satan îşi ia omul, dar poţi găsi acelaşi duh: uitaţi-vă numai la natura lui.

Identifică-te în seara aceasta cu un caracter biblic, după starea pe care o ai. Unde ai fi fost dacă ai fi trăit în zilele lui Noe? Unde ai fi fost dacă ai fi trăit în zilele când a fost Isus pe pământ? Cu ce grup te-ai identifica în seara aceasta? Gândiţi-vă! Cu ce grup te-ai fi identificat în zilele când Pavel îi corecta pe corinteni pentru lucrurile pe care le făceau? Priviţi în urmă, pentru că este ca o oglindă în care poţi privi. Noi suntem acum exact ce am fi fost şi atunci, pentru că duhul care este peste noi acum este acelaşi duh care a fost şi peste ei atunci.

Aceasta ar trebui să ne scuture şi să ne trezească din somnul în care ne aflăm şi din starea aceasta căldicică. Voi ştiţi că Biblia spune că oamenii vor ajunge în starea aceasta şi vor fi vărsaţi din gura Lui. A făgăduit El aceasta? Noi ştim cu toţii că a făgăduit că o va face. Întreaga biserica va fi vărsată din gura Lui, dar Mireasa va ieşi afară din ea. Aceştia sunt cei aleşi.

Isus S-a dus şi a locuit cu Maria, Marta şi Lazăr. El a spus în Biblie că nu a făcut niciodată nimic, până când nu I-a arătat Tatăl. Astfel, Isus a spus în Ioan 5.19: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” Dacă am avea timp să intrăm în Scriptură să urmărim acest fir, am vedea că subiectul acesta este presărat prin toată Biblia, fiecare verset amintindu-ne de El.

Biblia păstrează o continuitate şi fiecare Cuvânt se îmbină unul cu altul. În Cuvânt nu se găseşte nici o contradicţie, ci este o continuitate perfectă.

Priviţi! Isus a fost cel mai mare Dar pe care L-a dat Dumnezeu vreodată pământului şi oamenilor de pe el. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” (Ioan 3.16). Necazul este că darurile lui Dumnezeu sunt privite întotdeauna de sus de către mişcările religioase contemporane. Uitaţi-vă înapoi în toate timpurile: în zilele lui Ilie, Moise sau oriunde vreţi, şi veţi vedea că oriunde ar fi fost, oamenii s-au uitat întotdeauna de sus la ele. Acest lucru nu s-a schimbat şi nu se va schimba niciodată.

Odată, o femeie a folosit darul lui Dumnezeu prin Isus atunci când s-a atins de haina Lui. Isus a recunoscut că nu a ştiut cine L-a atins, şi eu nu cred că El a făcut o glumă când a spus aceasta, ci cred că fiecare cuvânt pe care L-a spus are o însemnătate. Astfel, El a întrebat: „Cine M-a atins?” Vedeţi? El nu a ştiut cine L-a atins, aşa că a privit de jur împrejur prin audienţă până când a găsit femeia cu acea credinţă şi ¡-a spus despre problema scurgerii de sânge de care a fost vindecată datorită credinţei. Aceasta a fost o femeie care s-a folosit de Darul lui Dumnezeu.

Vedeţi, El a slăbit în putere după ce femeia aceea s-a folosit de darul Lui, dar priviţi cum a fost când l-a ridicat pe Lazăr din morţi. Acolo nu se spune că ar fi slăbit în putere, deşi este cu mult mai mult să chemi un om din morţi, mai ales că Lazăr era plecat deja de patru zile în această călătorie şi începuse să putrezească. Trecuseră patru zile de când era mort, şi poate îi căzuse şi nasul, dar cu toate acestea a fost chemat la viaţă şi a trăit, a mâncat şi a băut ca orice alt om. Cu cât mai mult au însemnat toate acestea, în comparaţie cu situaţia când femeia aceea s-a atins de haina Lui. Vedeţi? Acela era Dumnezeu care Îşi folosea Darul.

Aceeaşi diferenţă este şi aici, pe platformă. Dacă urmăriţi serviciul, puteţi vedea că uneori trec săptămâni, luni şi chiar ani până când se împlineşte ce s-a spus. Aceasta se întâmplă când foloseşte Dumnezeu darul. Dar aici, voi sunteţi cei care folosiţi darul, nu eu. Este un dar care curge de la sine, iar Dumnezeu Se canalizează prin om şi se foloseşte de el ca să spună anumite lucruri.

Tu nu îţi dai seama, dar eşti cel care face aceasta prin credinţa pe care o ai. Credinţa ta face aceasta. Dacă Dumnezeu vrea să facă ceva, El te ridică şi spune: „Vei merge în locul cutare, iar în timp ce mergi cu maşina pe acel drum, vei întâlni un bărbat cu costum maro şi păr cărunt. Să mergi la el, pentru că soţia lui este foarte bolnavă. Ea este acolo şi arată aşa. Să mergi acolo, să-ţi pui mâinile peste ea şi să-¡ spui să dea înapoi lucrul pe care l-a luat cu câţiva ani în urmă, să se căiască şi totul va fi în ordine.” Eu le spun aceasta oamenilor, apoi merg mai departe. Este o poruncă şi se întâmplă exact în felul acesta.

Să vă povestesc câteva lucruri care s-au petrecut în ţară. Când a murit femeia aceea, Marilyn Monroe, ei n-au crezut niciodată că ea nu s-a sinucis, dar acesta este adevărul: ea nu s-a sinucis, ci a murit din cauza unui atac de cord. Eu am văzut aceasta cu câtva timp înainte de a se întâmpla şi le-am spus, dar ei n-au vrut să mă asculte.

Cu şase luni înainte ca acei luptători să se omoare unul pe altul, ¡-am văzut cum s-au certat în acele taverne şi cum unul dintre ei l-a ucis pe celălalt.

Domnul arată toate aceste lucruri folosindu-se de darul Său, fără să slăbeşti în putere, dar ceea ce mă slăbeşte pe mine în putere este atunci când folosiţi voi darul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Nu eu sunt darul Lui, ci Duhul Sfânt este Darul. Duhul Sfânt este darul lui Dumnezeu pentru biserică, iar voi îl folosiţi. El se poate manifesta ori de câte ori te poţi da la o parte şi-L laşi pe El să te folosească.

În cazul acesta, Tatăl ¡-a spus lui Isus să plece de acasă şi să meargă în altă parte. Observaţi cum a lucrat aceasta. După o vreme, Lazăr s-a îmbolnăvit şi fără îndoială, mulţi dintre cei din jur au zis: „Aha! Unde este predicatorul acela holly-roller care se roagă pentru bolnavi? Vedem că nu este în preajmă!”

Deci, Isus a plecat, iar ei au trimis pe cineva să-L caute, pentru că medicul a făcut tot ce a putut. Ei au trimis să-L cheme, dar în loc să vină, El S-a dus tot mai departe. Au trimis din nou după El, dar în loc să se întoarcă, Şi-a continuat drumul în partea opusă. După o vreme, El S-a oprit dintr-o dată şi ¡-a privit pe ucenici fiindcă vedenia pe care ¡-o arătase Tatăl cu multe zile în urmă, se împlinea. Astfel, le-a zis: „Lazăr doarme.”

„Înseamnă că este bine,” au răspuns ucenicii. Vedeţi? El dormea, nu era mort, pentru că un credincios nu moare. Atunci Isus le-a spus pe înţelesul lor: „Lazăr a murit, şi Mă bucur că nu am fost acolo, pentru voi. Dar Mă duc să-l trezesc.” El ştia ce urma să se întâmple, pentru că altfel ar fi greşit când a spus: „Fiul nu face nimic până nu vede mai întâi pe Tatăl făcând.” Vedeţi? El a ştiut. Uitaţi-vă la El când S-a dus la mormântul unde era Lazăr: „Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 11.41). Vedeţi? „Lazăre, vino afară!” şi el a ieşit afară din mormânt.

Când Isus a plecat de acasă, au început să se instaleze problemele şi moartea. Gândiţi-vă că atunci când El pleacă din casa Ta, încep să apară problemele. Isus a plecat de acasă pentru că L-a trimis Tatăl, iar odată cu El au plecat toate speranţele. Ce tristă a fost casa aceea! Mulţi dintre noi ştim ce înseamnă aceasta; „Știm cum este când moartea îţi loveşte casa. Tu nu ştii ce înseamnă aceasta până când nu ţi se întâmplă ţie.”

Moartea le-a lovit casa, iar ei au trimis pe cineva să-L caute pe Isus. Ce casă disperată! Omul în care aveau încredere, Omul pe care Îl iubeau, Omul pe care L-au văzut vindecând bolnavii, care deschidea ochii orbilor, profeţea, cunoştea gândurile inimii şi le spunea oamenilor ce se întâmplă de fiecare dată, Omul acela nu era acolo. El Se potrivea atât de perfect cu Scriptura, încât cei ce îndrăgeau Biblia L-au crezut. Acolo erau câţiva dintre cei mai apropiaţi şi loiali prieteni ai Lui, şi totuşi El a permis să se întâmple aşa ceva. Dar a lăsat să se întâmple acel lucru numai ca să vadă ce vor face. Fără îndoială că aceasta a fost în mintea Tatălui.

Orice nădejde era dusă, iar Omul în care s-au încrezut nu era ceea ce credeau ei. Ce disperare! Lazăr, fratele lor, era mort, iar ele nu se puteau întoarce înapoi în biserică, pentru că Îl acceptaseră deja pe „fanaticul” Isus, şi ca atare fuseseră excomunicaţi. Chiar în ziua aceea primiseră o scrisoare de la biserica lor, în care li se spunea că nu mai pot merge înapoi, aşa că au rămas şi fără biserică. Se părea că rămăseseră fără nici un prieten, iar oamenii din oraş le întorceau spatele. Bunii lor prieteni cu care obişnuiau să se asocieze în biserică, nu mai voiau să aibă nici o legătură cu ele din pricină că Îl acceptaseră pe Isus, Omul acela fanatic şi radical.

Dar iată că şi Omul în care aveau încredere, le-a întors spatele şi nu voia să le facă un favor. Au trimis după El a doua oară, dar le-a întors spatele din nou, lăsându-l pe Lazăr să moară, să fie îmbălsămat şi îngropat în mormânt. Cred că puteţi să vă imaginaţi prin ce ceas întunecos trecea casa aceea. Era cel mai întunecos ceas pe care-l trăiseră vreodată. Apoi, a venit Isus. Aşa este. El ne lasă în acel ceas întunecos, apoi apare; iar prezenţa Lui aduce întotdeauna nădejde.

Poate acesta este cel mai întunecos ceas şi pentru unii dintre voi, cei de aici. Poate medicul a încetat să vă mai trateze de cancer. A făcut tot ce ¡-a stat în putinţă ca să vă salveze viaţa, dar acum cazul este dincolo de cunoştinţa şi priceperea lui şi nu mai poate face nimic. A făcut deja tot ce a putut, dar acum eşti pe moarte, acesta fiind probabil cel mai întunecos ceas pe care l-ai trăit. Ţineţi însă minte că acel ceas întunecos este timpul când vine El, iar când vine Isus, aduce nădejdea. Prezenţa Lui învie nădejdea.

Dacă o luăm pe Marta, ea şi-a arătat întotdeauna culorile adevărate şi se părea că nu era la fel de loială ca Maria, pentru că Maria asculta Cuvântul. Marta pregătea mâncarea pentru Isus şi făcea treburile gospodăreşti, dar a arătat cine era cu adevărat când a revenit El în oraş. Cu siguranţă mulţi au spus: „Acum, când băiatul acela este mort şi îngropat, vine înapoi în oraş şi predicatorul acesta holly-roller!”

Fără îndoială că atunci când a început să vorbească Marta, unii dintre ei au spus: „Uite-o! Dacă eram în locul ei, ¡-aş fi spus câteva; ¡-aş fi spus tot ce aş fi avut de spus! Haideţi să mergem să auzim şi noi, fiindcă sigur Îi va spune câteva!”

Dacă Marta ar fi făcut aceasta, povestirea aceasta nu s-ar fi scris aşa cum este scrisă şi cum o citim în seara aceasta. Fiţi atenţi! Ea a început să vorbească cu Isus. Poate în timp ce alerga să-L întâmpine, a trecut pe lângă păstorul din prima ei biserică, iar el şi-a zis în sinea lui: „Hai să vedem ce se întâmplă acum, fiindcă El S-a furişat şi a plecat exact în momentul crucial, iar acum vine înapoi!”

Desigur, Marta a fost o cititoare a Bibliei, pentru că altfel nu L-ar fi acceptat niciodată pe Isus. Ea n-ar fi putut să-L accepte pe baza psihologiei omeneşti sau a religiei din ziua aceea; nu putea să-L accepte pe baza bisericii ei, pentru că biserica Îl ura şi la fel oamenii religioşi ai vremii, aşa că trebuie să fi fost o cititoare a Scripturii.

Ea a citit în Biblie că în zilele lui Elisei a fost o femeie sunamită care nu putea avea copii, dar avea credinţă. Profetul acelei zile era Elisei, iar ea ¡-a pregătit o cameră micuţă chiar lângă casa în care locuia ea şi soţul ei. Ea a pregătit camera, un loc drăguţ şi confortabil, şi ¡-a pus acolo un lighean cu apă în care să se spele, să se cureţe, şi aşa mai departe. Când Elisei a trecut pe la ei împreună cu slujitorul său, Ghehazi, a zis: „Ce amabilitate ne-a arătat femeia aceasta sunamită. Du-te şi întreab-o dacă vrea să vorbesc cu căpetenia oştirii pentru ea, fiindcă îl cunosc foarte bine. Sau poate vrea să vorbesc cu împăratul? Am fost chemat de multe ori la el, fiindcă dorea să se consulte cu mine, aşa că îi pot vorbi despre ea când ne vom întâlni din nou.”

Ghehazi a întrebat-o, dar ea ¡-a răspuns: „Nu este nevoie, fiindcă mă înţeleg bine cu oamenii mei, şi am tot ce-mi trebuie. Ceea ce am făcut este din adâncul inimii mele, pentru că el este omul lui Dumnezeu, şi am vrut să-¡ fac o favoare. Atâta tot.”

Ghehazi ¡-a spus lui Elisei răspunsul femeii, apoi a adăugat: „Soţul ei este în vârstă şi nu au copii.” Eu cred că Elisei a avut o vedenie, aşa că a zis: „Du-te şi spune-¡ femeii că anul viitor pe vremea aceasta va avea un copil.” Şi aşa s-a întâmplat: ea a avut un băieţel.

Când avea cam doisprezece ani, băieţelul se afla pe câmp cu tatăl său, iar pe la unsprezece dimineaţa a făcut probabil insolaţie, fiindcă a început să strige: „Capul meu, capul meu!” Tatăl lui l-a trimis acasă cu un slujitor, care l-a dat mamei lui, iar pe la amiază starea băiatului s-a agravat şi mai mult şi a murit. Poate făcuse insolaţie, iar acum nu mai respira fiindcă murise. Atunci mama lui l-a luat şi l-a întins pe patul lui Elisei. Ce loc a ales: patul lui Elisei. Da, ea l-a întins pe patul lui Elisei.

Femeia ¡-a spus slujitorului său: „Pune hamul pe catâr şi du-te înainte. Nu te opri până nu-ţi spun eu, pentru că vreau să mergem la omul lui Dumnezeu.” Ea a ştiut că dacă ajunge la acel om, va şti de ce a murit copilul ei; a ştiut că dacă Dumnezeu a putut să-¡ spună că avea să rămână însărcinată, şi a binecuvântat-o în aşa fel încât pântecele ei uscat să poarte un fiu, cu siguranţă că acelaşi Dumnezeu putea să-¡ spună acelui om şi de ce ¡-a luat copilul. Deci, ea a zis: „Nu te opri până nu-ţi spun eu. Du-te la omul lui Dumnezeu!”

Elisei nu ştia nimic despre cele întâmplate când acel călăreţ s-a apropiat de ei, pentru că Dumnezeu nu le spune profeţilor Săi tot ce se va întâmpla. El nu a ştiut ce să facă, aşa că ¡-a zis lui Ghehazi: „Sunamita aceea este aici. Ea este tristă şi Dumnezeu mi-a ascuns aceasta, aşa că nu ştiu ce vrea.” Când femeia a ajuns aproape, Elisei a întrebat-o: „Totul este bine cu tine? Soţul tău este bine? Dar copilul?”

Fiţi atenţi! Femeia îşi lăsase soţul plângând pentru că nu avea credinţa pe care o avea ea, şi toţi vecinii alertaţi din cauză că copilul era mort de câteva ore. Dar ea l-a pus în pat şi a alergat la omul lui Dumnezeu, iar când a ajuns acolo a zis: „Toate sunt bune.” Amin. Aceasta îmi place. „Totul este bine pentru că acum sunt în prezenţa reprezentantului Său.” Amin. Aici te afli şi tu. „Totul este bine.”

Apoi, a căzut la picioarele lui şi a început să-¡ spună ce se întâmplase. Nu el ¡-a spus, ci ea. Când a auzit cele întâmplate, Elisei ¡-a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi brâul, ia aceste lucruri cu tine, du-te şi pune-le peste copil!” Spunea aceasta pentru că nu ştia ce să facă.

Eu cred că Pavel, un alt bărbat al Scripturii, nu ar fi luat niciodată acele batiste de pe trupul lui, dacă nu ar fi avut vreun text biblic care să-¡ spună că poate face aceasta. Elisei ştia că tot ce atingea el era binecuvântat, dar numai dacă putea s-o facă pe femeie să creadă aceasta. Cred că aceasta a făcut şi Pavel. În ce ne priveşte, noi ungem batistele cu ulei. Lucrul acesta nu este din Scriptură, dar este perfect în ordine. În vremea aceea, ei luau batiste şi şorţuri de pe trupul lui Pavel.

Deci Elisei a zis: „Ia aceste lucruri şi pune-le peste copil. Dacă cineva îţi vorbeşte pe drum, să nu-¡ răspunzi, ci să-ţi continui drumul şi să pui aceste lucruri peste copil!” Dar credinţa femeii nu era în acele lucruri, ci în profet, aşa că ¡-a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi.” (2Împăraţi 4.30). Ea a stat acolo perseverentă, până când a primit ceea ce dorea. Elisei nu avea nici un răspuns, aşa că ¡-a rămas un singur lucru de făcut: să meargă cu ea. Astfel, s-a ridicat, şi-a încins brâul şi s-a dus cu femeia. Pe drum la întâlnit pe Ghehazi venind înapoi şi l-a întrebat: „Ai făcut ce ţi-am spus?” „Da,” a răspuns el, „am pus acele lucruri peste copil, dar nu a revenit la viaţă.” Aceasta s-a întâmplat după ore şi ore de la moartea copilului. Ei bine, când a ajuns, Elisei a intrat la el, dar nu ştia ce să facă. Dacă vă amintiţi, el s-a plimbat în sus şi-n jos până când a venit Duhul peste el, iar când s-a întâmplat aceasta, s-a întins peste copil şi trupul copilului s-a încălzit. Apoi a strănutat de şapte ori şi a revenit la viaţă, iar aceasta s-a întâmplat din pricina credinţei şi hotărârii acelei mame.

Marta ştia că sunamita a avut credinţă în profetul acela care era reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ din vremea aceea, iar dacă Elisei a fost reprezentantul pentru ziua lui, ea ştia că şi Isus trebuia să fie Reprezentantul pentru ziua în care trăia ea. Aşa este. Aceasta a făcut ca Scriptura să se adeverească.

Când L-a întâlnit, se părea că Marta avea tot dreptul să-L învinuiască şi să spună: „De ce n-ai venit când am trimis după Tine? Noi am părăsit biserica şi am făcut aceasta şi cealaltă.” Înţelegeţi ce vreau să spun? Dumnezeu a dat un Fiu pentru tine şi pentru mine, cei nevrednici, iar ea ştia că Dumnezeu S-a manifestat pe Sine însuşi în El.

Priviţi ce a făcut ea când a venit la El. Ei au urmărit-o ca să vadă ce va spune. Marta s-a dus, a căzut la picioarele Lui şi a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” (Ioan 11.32). Vedeţi? Ea a spus: „Nu ar fi murit fratele meu.”

Dar Isus ¡-a răspuns: „Fratele tău va învia.”

„Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi. El a fost un băiat bun şi va învia în acea zi de pe urmă.” Vedeţi? Ei credeau în învierea de apoi.

„Eu sunt Învierea şi Viaţa.” Cum era posibil ca El, Omul care reprezenta învierea şi Viaţa, să îi întoarcă spatele şi s-o trateze în felul acela, pe ea, prietena Lui? Uneori, El te testează ca să vadă ce vei face; îţi pune în faţă un lucru ca să vadă ce vei face cu el. El ar putea face aceasta chiar în seara aceasta; şi o face numai ca să vadă cum vei proceda în această situaţie.

Noi vedem că şi după tot ce s-a întâmplat, Marta a spus: „Doamne, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” Aceasta a mărturisit chiar El că este. „Dar chiar şi acum, cu toate că fratele meu este mort, îmbălsămat şi îngropat, cu toate că miroase greu acolo în mormânt, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.” Aşa este. Acesta este subiectul nostru. Ea credea în ceea ce cerea El; credea că dacă El Îi va cere lui Dumnezeu ceva pentru ea, Dumnezeu I-ar fi ascultat rugăciunea. „Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

Aţi putea avea şi voi în seara aceasta acel fel de credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu? Ei bine, Isus este Cuvântul Lui. Aţi putea avea atât de multă credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, când este identificat pentru această zi la fel cum a fost identificat în zilele acelea? Puteţi crede aceasta?

„…orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

Poate spui: „Dar medicul a renunţat să mă mai trateze, frate Branham; mi-a spus că nu mai poate face nimic pentru mine.”

Poate altcineva spune: „Eu n-am mai putut merge pe picioare de ani de zile.”

 „Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

Acum, El stă la dreapta Majestăţii Sale şi aşteaptă să ceri. „Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.” Nu spune Biblia că El stă la dreapta Majestăţii Sale? Ce este dreapta Lui? Nu este o mână ca cea a unui om, ci este puterea, este „mâna dreaptă” a puterii şi autorităţii. El este Dumnezeu cu noi, Dumnezeu în noi, Dumnezeu aici, mâna dreaptă, prezenţa veşnică. El este aici chiar acum. Dacă ai nevoie de Dumnezeu, nu trebuie să mergi în ceruri ca să-L găseşti, fiindcă este chiar aici, cu tine; mâna dreaptă a puterii Majestăţii Sale stă aici, gata să mijlocească pe baza mărturisirii tale, doar să fie chemată.

Spuneţi: „Deşi medicul mi-a spus că nu mai am de trăit nici măcar o săptămână, Doamne, „ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

Nici nu-¡ de mirare că El a spus: „Fratele tău va învia.” Şi a mai spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred…” (Ioan 11.25-26). Aceasta a fost tot.

Atunci când ai o credinţă reală şi cele două părţi se întâlnesc, încep să se învârtă roţile. Atunci se va întâmpla ceva pentru că există putere de ambele părţi: în credinţă şi în… Micuţele rotiţe sunt întoarse prin credinţă, iar marea roată este pusă în mişcare prin puterea lui Dumnezeu. Şi când acele roţi se vor învârti, se va întâmpla ceva. Este nevoie de două piese pentru ca generatorul să producă lumină. La fel se întâmplă şi cu tine atunci când se produce Lumina: credinţa şi puterea generează vindecarea. Când credinciosul se întâlneşte cu Dumnezeu, se generează puterea Lui de înviere.

Când credincioşii iau Cuvântul lui Dumnezeu în inima lor, Acesta începe să genereze credinţa, pentru că aşa a făgăduit El. Totul este în ordine. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să produci electricitate este să apeşi butonul. Aceasta este tot ce trebuie să faci când trebuie să se împlinească Scriptura: apasă butonul şi nu te teme!

Aceasta este problema cu oamenii. Am spus de multe ori că pare ridicol, dar în călătoriile mele am întâlnit două categorii de oameni: fundamentaliştii şi penticostalii. Eu nu cunosc alţii afară de aceştia. Fundamentaliştii sunt cei care ştiu pe ce stau, dar nu au nici un pic de credinţă în ceea ce fac, în timp ce penticostalii au credinţă, dar nu ştiu cine sunt. Vedeţi? Unii sunt ca omul care are bani în bancă, dar nu ştie să scrie un CEC, iar ceilalţi sunt ca omul care ştie să scrie un CEC, dar nu are bani în bancă. O, dacă ai putea să-¡ pui pe aceştia împreună!

Dacă ai putea să-¡ trezeşti pe penticostali şi să le arăţi că Duhul Sfânt pe care susţin că-L au este de fapt El, care Îşi identifică Numele şi Cuvântul, ar putea să-şi semneze cecul şi să-l folosească. Atunci veţi vedea cum acel CEC va fi recunoscut de toate Băncile cerului: „orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” Nu vă temeţi să cereţi! Dacă El a promis că o va face, tu nu trebuie să te mai îngrijorezi; El a promis şi aşa este.

Fiţi atenţi! Ea a ştiut că Dumnezeu a fost în Elisei; El a fost de asemenea în Hristos. Credeţi aceasta? Isus a spus că era Dumnezeu pentru că Cuvântul lui Dumnezeu a venit la El. Şi dacă Dumnezeu a fost în Elisei, cu atât mai mult a fost în Fiul Său. Dacă cu măsura aceea mică a putut să ridice din morţi un copil, cu atât mai mult o va face Dumnezeu în plinătatea Sa. Ei bine, şi cu atât mai mult se poate face acum când Dumnezeu este identificat cu noi, este în noi şi pedeapsa a fost plătită.  În vremea aceea ei stăteau sub sângele mielului jertfit, dar noi suntem sub Jertfa Sângelui lui Dumnezeu, pentru că nu a fost vărsat sângele unui evreu sau a unuia dintre neamuri, ci a fost Sângele lui Dumnezeu.

Sângele vine de la partea bărbătească. O găină poate să facă un ou, dar dacă nu este însămânţată de cocoş, din oul acela nu va ieşi nimic pentru că nu este fertil. Fertilitatea vine din sângele care vine de la partea bărbătească. Întotdeauna este aşa. Femeia are numai oul, iar în cazul lui Isus, El a fost celula de sânge creată de Dumnezeu. El nu a fost nici iudeu, nici dintre neamuri, ci a fost un Sânge creat.

Dacă El ar fi fost iudeu, credinţa mea ar fi fost pierdută, şi la fel dacă ar fi fost dintre neamuri. Dar El a fost Dumnezeu; a fost Dumnezeul nemuritor arătat în trup de carne. El a creat o celulă de sânge şi Şi-a făcut propriul trup. Amin. Aceasta face ca diavolii să tremure şi să fugă. Când văd acest lucru real şi original, o iau la sănătoasa. Laudă Domnului! El este Sângele lui Dumnezeu, este Dumnezeu arătat în trup şi Viaţa vine din acel germen.

În cazul jertfelor din vechime, credinciosul îşi punea mâinile peste miel în timp ce se tăia gâtul acestuia. Apoi, preotul lua sângele şi îl ardea. Credinciosul simţea durerile morţii care erau peste acel miel, dar când pleca de acolo, mergea cu aceeaşi conştiinţă cu care a venit, pentru că celula de sânge care s-a rupt venea de la un berbec şi oul de la o oaie. Viaţa din acel sânge nu putea veni peste viaţa închinătorului pentru că era sângele unui animal. Viaţa animală nu are suflet, deci nu poate deosebi binele de rău, şi de aceea nu poate veni înapoi.

Când ne punem însă mâinile peste Jertfa noastră, Isus, şi simţim în inimile noastre că suntem vinovaţi şi ne dăm seama de ceea ce facem, Viaţa Jertfei care este Dumnezeu însuşi, vine înapoi peste noi ca Duh Sfânt.

  Astfel, tu devii un fiu al lui Dumnezeu, fără nici o cunoştinţă a păcatului. „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte.” (1Ioan 3.9). El nu poate păcătui pentru că Sămânţa lui Dumnezeu este în el şi nu mai există nici o dorinţă de a păcătui. Cât timp în tine mai există dorinţa de a păcătui, te faci vinovat de acel păcat, dar atunci când nu mai ai nici o dorinţă, chiar dacă faci ceva greşit, nu o faci cu voia. Evrei 10 spune că „dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate.” (v. 26). Vedeţi, „păcatul cu voia.” Deci, dacă vrei să păcătuieşti în continuare, dacă o faci cu voia, înseamnă că este ceva greşit cu experienţa ta.

Ce asigurare minunată a Cuvântului făgăduit a fost atunci când El a spus: „Eu sunt învierea şi Viaţa.” El era marele „Eu sunt” care a fost în pustie cu Moise, în rugul aprins. Chiar şi atunci când toate nădejdile erau duse, ea a fost mulţumită şi credea că dacă El îi cere acel lucru lui Dumnezeu, va avea loc.

Noi avem mare nevoie astăzi de o asemenea credinţă. Marta trebuia să creadă ceva ce era imposibil pentru mintea omenească. Ea trebuia să creadă imposibilul, dar lucrurile imposibile devin realitate când Cuvântul lui Dumnezeu este luat pe Cuvânt. Observaţi frumuseţea situaţiei. Ea a spus în ceasul acela întunecos: „Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

Haideţi să mai privim câteva personaje ale Bibliei înainte de a chema rândul de rugăciune, ca să înţelegem mai bine acel ceas întunecos. Haideţi să ne gândim la Iov. El a fost cel mai drept om de pe pământ, iar Satan a venit la Dumnezeu şi l-a acuzat că era doar un preferat al lui Dumnezeu. Astfel, a zis: „Sigur că da, doar este împrejmuit de jur împrejur. Dar rupe gardul acela şi îl voi face să te blesteme în faţă.”

Dar Dumnezeu ¡-a răspuns: „Tu nu vei putea face aceasta!” Vedeţi? Iov a intrat în tot felul de probleme. Amintiţi-vă că a pierdut toată averea şi toată popularitatea. El era un prinţ din Est şi toţi prinţii tineri veneau şi se plecau înaintea lui, pentru că era un bărbat înţelept. Iov era un profet şi toată lumea voia să-l vadă şi să vorbească cu el. Doar o clipă petrecută cu el însemna foarte mult.

El mergea pe stradă plin de respect în inima lui,  pentru Dumnezeu, fiindcă îl făcuse profet, iar înţelepţii veneau la el şi-¡ spuneau: „Domnule Iov, ştim că marele Dumnezeu al cerurilor este cu tine, de aceea am vrea să ne dai numai un sfat mic. Am făcut cutare şi cutare lucru, ce ar trebui să se întâmple?” Dumnezeu îi descoperea lui Iov, iar ei mergeau şi făceau ce le spunea el, şi cum trebuia să fie. Aceasta a fost bine.

Însă dintr-o dată toţi oamenii s-au întors împotriva lui. Da, toţi ¡-au întors spatele, apoi a venit acel vânt puternic şi ¡-a omorât toţi copiii şi toate animalele. Tot ce a avut, s-a dus. Apoi au venit la el nişte prieteni foarte apropiaţi, poate erau diaconi în biserică, şi au început să-l acuze: „Iov, tu ştii că dacă un om care a fost în graţia lui Dumnezeu aşa cum ai fost tu, ajunge să ¡ se întâmple toate aceste lucruri, dovedeşte că ceva este în neregulă cu el. Tu ai făcut cu siguranţă ceva greşit.”

Dar Iov a răspuns: „Eu sunt mai credincios ca niciodată. Inima mea este curată înaintea lui Dumnezeu şi   I-am adus jertfele mele.” Amin. Aşa este. Dacă ai împlinit cerinţele lui Dumnezeu, stai pe loc şi nu te mişca!

Avraam a considerat că tot ce era contrar făgăduinţei primite nici nu exista. „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.” (Romani 4.21). Iov a stat pe poziţia lui, dar după o vreme chiar şi soţia lui s-a întors împotriva lui. Apoi s-a umplut şi de bube. Propria sănătate ¡ s-a şubrezit, aşa că s-a dus şi s-a aşezat pe o grămadă de cenuşă şi se scărpina cu o bucată de sticlă sau aşa ceva. Puteţi să vă închipuiţi în ce stare mizerabilă se afla omul acela.

Îmi amintesc că odată am vorbit despre cartea lui Iov în tabernacolul meu. S-a întâmplat cu ani în urmă. Acesta este felul în care luăm tot Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl disecăm, apoi Îl legăm împreună. L-am ţinut pe Iov timp de vreo cinci duminici pe grămada de cenuşă, iar după o vreme, o soră mi-a scris o scrisoare în care mi-a spus: „Frate Branham, când îl vei lua pe Iov de pe grămada aceea de cenuşă?” Vedeţi, eu am încercat să vă arăt ceva, să vă ajut să înţelegeţi de ce era Iov pe cenuşă.

Soţia lui a venit şi ¡-a zis: „Iov, eşti un mizerabil. Blestemă pe Dumnezeu şi vei muri!” Fiţi atenţi vă rog că el nu a numit-o nebună, ci ¡-a zis: „Vorbeşti ca o femeie nebună.” Cu alte cuvinte, „vorbeşte nebuneşte.” Apoi a adăugat: „Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat să fie Numele Domnului.”

Iov ştia că va muri, aşa că a spus în capitolul 14.7: „Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.” El a influenţat oameni şi viaţa lui a fost folositoare. Dumnezeu nu ne dă viaţa numai ca să fim şi noi pe aproape, ci ne-a dat-o ca să-I fim folositori. Fă ceva! Spune ceva! Dacă nu poţi vorbi, fredonează o cântare sau ceva. Lasă undeva o mărturie. Iov a fost un om folositor.

Astfel, el a spus: „Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.

Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,

înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?… De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.” (Iov 14.7-10,21).

Ah! de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!” (v. 13).

Observaţi cum a venit necazul peste el: prietenii ¡-au întors spatele şi l-au acuzat că este un păcătos ascuns, soţia ¡-a întors spatele şi toată lumea l-a părăsit, până şi respiraţia îi era nesuferită nevestei lui. Arăta ca un om părăsit de Dumnezeu, şi se părea că va muri şi va merge în ţărână.

Dar Dumnezeu ¡-a vorbit lui Iov şi ¡-a zis: „Iov, încinge-ţi mijlocul şi stai înaintea Mea căci am să-ţi vorbesc. Vezi tu, copacul nu a păcătuit niciodată şi nici floarea. Ei au slujit scopului Meu şi nu au păcătuit, aşa că se ridică din nou, dar omul a păcătuit, de aceea el este tăiat.”

 Iov a început să-şi pună întrebări şi a căzut în deznădejde, la fel ca Marta, fiindcă a intrat în cel mai întunecos ceas al vieţii lui. A trăit oare degeaba?

Cum ¡-a vorbit El lui Iov? Iov era un profet, aşa că Dumnezeu ¡-a vorbit printr-o vedenie. El şi-a ridicat privirea, iar atunci s-au auzit tunetele, fulgerele au strălucit şi Şi-a făcut apariţia Isus. Iov L-a văzut în zilele din urmă şi a spus:

„Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.” (Iov 19.25-27). A fost cel mai întunecos ceas, apoi a venit Isus. Cartea lui Iov este cea mai veche carte a Bibliei, unii fiind de părere că a fost scrisă chiar înainte de Geneza.

Priviţi-l acum pe Moise în ceasul cel mai întunecos. El ştia că urma să fie eliberatorul poporului său, pentru că mama lui îi povestise cum fusese crescut de IaHVeH. Astfel a încercat să facă acest lucru folosindu-se de puterea sa, pentru că era un conducător militar şi a fost crescut şi pregătit de Faraon ca să fie un conducător. El era urmaşul la tron al lui Faraon. Moise a încercat să elibereze poporul cu propria sa putere, dar Dumnezeu nu lucrează niciodată aşa. El Îşi eliberează poporul cu propria Sa putere. Moise s-a dus şi a devenit un om educat, şi-a luat toate diplomele şi toate titlurile de PhD, LLD, toate LL-urile şi DD-urile care se puteau lua, şi aşa mai departe, apoi s-a gândit: „Acum sunt gata, sunt proaspăt ieşit din seminar.” S-a dus acolo şi a eşuat.

Dumnezeu l-a luat când avea patruzeci de ani şi a scos toată educaţia afară din el. Vedeţi? A făcut aceasta timp de patruzeci de ani. Şi iată-l un om bătrân, cu mustăţile atârnând până la brăcinar, cu un toiag în mână şi cu orice nădejde de eliberare a poporului spulberate. Bietul popor evreu stătea acolo suferind sub opresiunea acelor păzitori egipteni care îi biciuiau fără milă şi îi sileau să lucreze în nămol. Toate speranţele de eliberare erau duse.

Dar iată că într-o zi, în timp ce era în spatele deşertului, a venit Isus ca Stâlp de Foc şi a spus: „Eu sunt.” Aceasta a fost El. Apoi, într-o zi, când era pe pământ, fariseii I-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi spui că l-ai văzut pe Avraam? Prin aceasta ştim că eşti nebun şi ai drac!” Dar El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8.58). Deci, Cel ce a venit la Moise în ceasul cel mai întunecos, într-un Stâlp de Foc, a fost Isus, aşa că el a putut merge la popor.

Vedeţi voi, când Isus pune stăpânire pe tine, te face să faci lucruri care par nebuneşti pentru lume. Puteţi să vi-l închipuiţi pe bărbatul acela bătrân mergând să cucerească acea ţară? Şi a făcut-o cu un toiag strâmb în mână, fiindcă el însuşi era în mâna lui Dumnezeu, aceasta făcând marea diferenţă.

Haideţi să vorbim puţin despre un alt caracter, despre Iair, un bărbat care a trăit în zilele lui Isus. Iair era un om micuţ şi cumsecade, un credincios ascuns. Eu l-aş numi „un credincios de graniţă” fiindcă se aseamănă cu cei care s-au dus în ţara făgăduită şi au gustat din roadele ei, dar când au venit înapoi, au spus că este imposibil s-o poată cuceri.

Iair era un credincios ascuns, fiindcă Îl credea pe Domnul Isus. El era un om cumsecade şi probabil a studiat sulurile şi a văzut că Isus întrunea toate cerinţele referitoare la profetul care trebuia să vină după cum spusese Moise. Totuşi, nu putea să mărturisească aceasta, pentru că oricine Îl mărturisea pe Isus era excomunicat. El era un fruntaş, dar voi ştiţi că Dumnezeu are felul Său de a forţa uneori lucrurile ca să te împingă să-L urmezi.

Iair avea o fetiţă, care era singurul lui copil, şi acesta s-a îmbolnăvit foarte tare. Medicul a făcut tot ce a putut, dar starea ei s-a înrăutăţit tot mai tare, aşa că doctorul l-a chemat afară şi ¡-a zis: „Domnule Iair, nu-mi place că trebuie să-ţi spun aceasta, dar fiica ta va muri. Mai are de trăit cam o oră!” Pot să-mi imaginez disperarea care l-a cuprins şi cum plângeau toţi oamenii din jurul lui, în timp ce au întins-o pe un pat sau pe o canapea micuţă.

Apoi văd cum Iair merge, îşi pune pălăria de predicator pe cap şi pleacă în timp ce soţia îl întreabă: „Unde te duci?”

„Vezi tu, sunt forţat să fac aceasta…” a răspuns Iair şi a plecat. Păstorul lui, care stătea acolo, l-a întrebat: „Unde te duci, Iair?” „Mă duc să mă plimb puţin,” a răspuns Iair. Vedeţi, acela era ceasul cel mai întunecos din viaţa lui. În timp ce mergea pe drum, a trecut cineva pe lângă el şi ¡-a zis: „Hei, Iair, ştii Cine este acolo jos pe chei? Isus din Nazaret, Profetul. A sosit chiar acum!” Era ceasul cel mai întunecos, dar chiar atunci a venit Isus. Pot să văd cum Iair îşi trage puţin pălăria pe faţă şi se grăbeşte la vale, iar când a ajuns la Isus, I-a zis: „Doamne, vino şi pune-Ţi mâinile peste copila mea, şi va trăi.”

Apoi, în timp ce venea pe drum cu Isus, cineva ¡-a zis: „Nu Îl mai deranja, pentru că fiica ta este deja moartă. A murit ieri, şi acum zace acolo fără viaţă.” Oh, sărmana lui inimă era gata să explodeze!

Dar văd cum Isus s-a uitat la el şi ¡-a zis: „Nu ţi-am spus să nu te temi, căci vei vedea slava lui Dumnezeu?”

Îmi pot imagina că inima lui a început să bată din nou normal, dar când au ajuns acasă, li s-a spus: „Oh, fetiţa este moartă!” Isus l-a privit pe Iair şi a zis: „Nu este moartă, ci doarme.”

„Ei bine,” au spus cei din jur, „noi am auzit că eşti nebun, dar acum suntem siguri că este adevărat.” Atunci Isus le-a zis: „Toţi necredincioşii să iasă afară, fiindcă nu pot face nimic  dacă sunteţi prezenţi!” I-a scos afară pe toţi, apoi s-a îndreptat spre fetiţă şi a spus: „Fetiţo, scoală-te!” şi ea s-a ridicat. Vedeţi? Isus a venit în ceasul cel mai întunecos, când moartea a lovit casa.

Noi observăm că atunci când a văzut că fetiţa lui era bolnavă, Iair nu a aşteptat pentru o întâlnire privată în timpul nopţii, ca Nicodim. Necesitatea era foarte mare, aşa că a trebuit să intre imediat în acţiune. La fel se întâmplă şi acum. Dacă este un timp când vrei să fii vindecat, acel timp este chiar acum. Nu aştepta o altă ocazie, pentru că acum este timpul când trebuie să acţionezi. Da, domnilor. El a devenit disperat, iar atunci a venit Isus şi a chemat-o din morţi.

Un alt caracter despre care aş vrea să vorbesc este orbul Bartimeu. Aş vrea să vă spun povestea vieţii lui şi cum îşi câştiga existenţa făcând acele tumbe cu porumbei. Pe vremea aceea, orbii aveau un miel care îi conducea, aşa cum avem astăzi câinii.

Se zice că orbul Bartimeu avea o fetiţă care era bolnavă. Aceasta s-a întâmplat cu puţin înainte să vină Isus în scenă.  Astfel, el s-a dus, a plâns, s-a rugat Domnului şi a zis: „Doamne, dacă îmi dai înapoi viaţa fiicei mele, eu nu o voi putea vedea, dar Îţi promit că dacă o laşi să trăiască, mâine Îţi voi da cei doi porumbei ai mei.” El se folosea de acei porumbei ca să-¡ amuze pe oameni. Pe vremea aceea erau foarte mulţi cerşetori, aşa că el a încercat să facă ceva neobişnuit. Dar în clipa în care fiica lui s-a făcut bine, ¡-a dus şi ¡-a oferit Domnului.

Câteva nopţi mai târziu, s-a îmbolnăvit soţia lui, aşa că Bartimeu s-a dus în spatele casei şi a zis: „Doamne, nu mai am nimic altceva decât micuţul miel care mă conduce, dar dacă o faci bine pe soţia mea, Îţi voi da acel miel.” A doua zi, soţia lui s-a făcut bine, aşa că s-a dus cu mielul la preot. Când l-a văzut, preotul l-a întrebat: „Unde mergi, orbule Bartimeu?”

„Mă duc să ofer acest miel Domnului. IaHVeH mi-a vindecat soţia, iar acum merg să-¡ ofer acest miel.”

„Nu poţi face aceasta, orbule Bartimeu, pentru că mielul acesta este vederea ta,” dar Bartimeu ¡-a răspuns:

„Dacă Bartimeu îşi va ţine promisiunea faţă de Dumnezeu, atunci Dumnezeu îi va da lui Bartimeu un miel pentru vederea lui.”

Într-o zi, el a auzit o gălăgie mare care venea dinspre oraş. Unii oameni strigau: „Profetule din Galilea, zici că poţi învia morţii?” Acela era un preot. Şi a continuat: „Avem un cimitir plin de morţi. Vino acolo şi învie-i pe câţiva dintre ei. Acolo zac mulţi oameni buni, aşa că vino să-¡ ridici!”

Alţii spuneau: „Dacă eşti profet, spune-mi ce am făcut ieri.” Dar alţii strigau: „Glorie lui Dumnezeu în măreţia Lui! Faceţi loc Împăratului lui Israel!” Vedeţi, erau tot felul de păreri şi certuri, fiindcă erau adunaţi sute de oameni.

Dacă aţi merge vreodată la Ierihon şi aţi marca locul unde stăteau ei, v-aţi da seama că Bartimeu era la aproape 200 de iarzi (189 de metri) de poartă. Fără îndoială că oamenii s-au îmbulzit în jurul lui, iar el, sărmanul bătrân, stătea acolo tremurând în vânt, învelit în zdrenţe, fără mielul care să-l conducă şi fără porumbei. Poate nu avea nici lemne pentru iarnă, şi se făcuse frig pentru că era deja octombrie.

Când a auzit gălăgie, Bartimeu a întrebat: „Ce este cu gălăgia aceasta?” Vedeţi voi, întotdeauna când este vorba de Isus se produce agitaţie. Aşa este. Deci el a întrebat: „Ce este cu gălăgia aceasta?” O doamnă de acolo, care era probabil o adeptă a lui Isus, ¡-a răspuns: „Este Isus din Nazaret.”

„Cine este Isus din Nazaret?” a întrebat orbul.

„Vezi tu, Scriptura spune că Domnul Dumnezeu va ridica un profet.”

„Vrei să spui că este vorba de Fiul lui David? El este pe pământ?”

„Eu L-am văzut făcând lucruri exact cum spune Scriptura, şi pot spune că este Cuvântul. Aşa este.”

Când a auzit aceste lucruri, Bartimeu a început să plângă. „Oh, Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” El ştia că Isus nu avea cum să-l audă plângând, dar în acelaşi timp ştia că El era Cuvântul, deci trebuia să-l audă. El trebuia să fie Mesia, Profetul, şi cu siguranţă plânsetul lui: „IaHVeH, ai milă de mine! Fiul lui David îndură-Te de mine!” care nu putea fi auzit de ureche din pricina zarvei, a reuşit să-L oprească. Isus nu a putut să-l audă, dar credinţa lui Bartimeu L-a oprit. Şi Isus S-a oprit. Aş vrea să predic despre subiectul acesta, poate duminica viitoare: „Apoi Isus S-a oprit.” El S-a oprit, S-a întors, a privit în jur şi a zis: „Credinţa ta te-a mântuit.” Vedeţi? Era ceasul cel mai întunecos, dar chiar atunci a venit Isus.

În dimineaţa premergătoare acelei zile, când Isus a intrat în oraş, a întâlnit un bărbat pe nume Zacheu, un om de afaceri din oraş. Soţia lui, Rebeca, era o femeie cumsecade şi o credincioasă în Domnul Isus, dar el, Zacheu, nu credea în El pentru că rabinul îi spusese: „Noi nu avem nici un profet. Să nu crezi aşa ceva pentru că este o prostie. Eşti un bărbat prea cult şi inteligent ca să crezi una ca asta. Priveşte la poziţia ta în biserică şi nu asculta aşa ceva.”

Astfel, Zacheu ¡-a zis soţiei sale: „Oh, ceea ce crezi tu este o prostie! Nu există un astfel de profet.”

   Dar vedeţi, Rebeca s-a rugat până când micuţa ei inimă era să se spargă. Şi iată că Zacheu a vrut să-L vadă cu ochii lui, fiindcă a aflat că în ziua aceea Isus urma să treacă prin oraşul lor. Ştiţi ce a făcut pentru aceasta? El era prea mic de statură, şi nu putea să-L vadă pe Isus din pricina mulţimii, aşa că şi-a zis: „Voi afla dacă acest Isus este sau nu un profet. Mă voi uita la faţa Lui şi îmi voi da seama dacă este diferit de ceilalţi oameni,” şi s-a urcat într-un copac, şi-a tras frunzele pe lângă el şi a aşteptat acolo. „Când va trece pe aici, Îl voi putea vedea.”

Când Isus a venit de după colţ, în josul străzii, S-a dus direct sub acel pom, S-a oprit, a privit în sus şi a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” (Luca 19.5).

Oh, acel ceas întunecos! Era El un profet sau nu? În ceasul acela întunecos, Isus a venit la el şi ¡-a zis pe nume: „Zachee, dă-te jos…”

Şi Zacheu I-a răspuns: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” (v. 8). El a fost convins când Isus a venit acolo.

Despre femeia cu scurgerea de sânge, Biblia spune că şi-a cheltuit toţi banii pe la doctori, dar niciunul dintre ei nu a putut s-o ajute. Fără îndoială că medicii au încercat din greu s-o ajute, dar nu au reuşit. Ea avea această scurgere de sânge de ani de zile, poate încă de la menopauză, fiindcă era deja o femeie bătrână, şi era foarte disperată.

 Femeia trăia pe acea colină şi poate că soţul ei a trebuit să vândă caii, iar ferma era ipotecată ca să poată face rost de bani s-o ajute pe sărmana lui soţie. Ea a auzit de Isus, iar într-o zi când a auzit larmă jos în oraş, a întrebat: „Cine este acolo?” „A venit Profetul din Galilea.” Când a auzit aceasta, şi-a zis în inima ei, deşi nu a găsit scris în nici o Scriptură aşa ceva: „Eu cred în El, şi cred că dacă voi reuşi să mă ating doar de haina acelui Om drept, mă voi face bine.”

Ei bine, dacă ea a putut face aceasta fără nici un Cuvânt care să îi promită aceasta, ce ar trebui să facem noi cu lucrurile promise în Scriptură?

Ea s-a împins prin mulţime, şi acolo erau toţi, împreună cu păstorul ei, care stătea acolo criticându-L şi râzând de El în încercarea de a-L face să părăsească ţinutul lor, fiindcă nu voia ca enoriaşii lui să fie deranjaţi în gândirea lor. Ei nu puteau coopera ca adunare şi nu se putea face nimic în privinţa aceasta, dar El a venit oricum ca să ţină o adunare acolo. Vedeţi? El a venit în ciuda acelor lucruri.

Acolo erau vreo doi sau trei care L-au ajutat să treacă apa, şi acum umbla prin acel ţinut. Şi în timp ce El umbla pe acolo, micuţa femeie şi-a zis: „Ei bine, El este un Om atât de important, iar eu sunt atât de neînsemnată înaintea Lui!” Mulţi dintre ei ziceau: „Ahem, fă-mi cunoştinţă cu El pentru că vreau să mă conving dacă este sau nu Profet. Simone, fă-mi cunoştinţă cu El.” „Mulţumesc, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi aşa mai departe.

Primul lucru pe care l-a făcut femeia aceea micuţă a fost să se strecoare printre toţi oamenii aceia şi să-I atingă haina. Hainele palestiniene sunt făcute în aşa fel încât să fie largi, iar pe dedesubt au o haină mai strâmtă care le protejează trupul de praf. Înseamnă că Isus nu avea cum să simtă fizic atingerea ei. Femeia L-a atins, aceasta fiind exact ce-şi dorise, apoi s-a retras şi s-a aşezat undeva.

Ceasul acela a fost cel mai întunecos pentru ea. Când toţi banii şi toate erau duse, a venit Isus, iar în clipa când L-a atins, S-a întors şi a întrebat: „Cine M-a atins?” Apoi a privit în jur până când a găsit-o, iar atunci a zis: „Credinţa ta te-a mântuit.”

Femeia de la fântână era în cea mai josnică stare morală posibilă. Ea tocmai îşi luase al şaselea bărbat, aşa că nu avea cum să fie mai rău din punct de vedere moral. Sărmana era în cel mai întunecos ceas, şi fără îndoială a mers acolo zicându-şi: „Sunt într-o stare de plâns! Sunt încă tânără şi frumoasă, dar încep să îmbătrânesc fiindcă am trecut de douăzeci de ani.”

Soră, ţine minte că atunci când treci de douăzeci sau douăzeci şi doi de ani, începi să mergi în jos. Nu contează dacă crezi sau nu, tu mergi în jos, şi la fel se întâmplă şi cu fiecare bărbat.

Odată când am fost la o întâlnire în Kiwanis, am spus: „Spuneţi-mi cum se face că atunci când am avut şaisprezece ani, am mâncat ce mănânc  acum şi am devenit tot mai mare şi mai puternic? După ce am trecut de douăzeci şi doi de ani, nu a contat cât de mult am mâncat şi nici cât de bine m-am îngrijit, fiindcă am devenit tot mai slab şi mai bătrân.” De fiecare dată când mănânc, eu îmi reînnoiesc viaţa pentru că pun celule de sânge noi. De ce nu mai sunt ca atunci? Dacă ar trebui s-o faci, tu nu ai putea să dovedeşti aceasta ştiinţific, pentru că este o limită pusă de Dumnezeu şi tu vei ajunge la ea. Să nu uitaţi aceasta: fiecare dintre voi veţi ajunge la ea.

Turnaţi numai apă dintr-un urcior într-un pahar până când ajunge la jumătate. Apoi turnaţ¡ mai repede şi veţi observa că va curge jos. Spuneţi-mi unde se duce şi ce se întâmplă? Vedeţi? Este limita pe care a stabilit-o Dumnezeu, întâlnirea.

Femeia aceasta micuţă ştia că tinereţea ei trece şi că ocupaţia ei se va ruina. Astfel, s-a gândit: „Ce mă voi face?” apoi şi-a zis: „Întotdeauna m-am gândit că trebuie să vină Mesia.”, şi s-a îndreptat spre fântână. De obicei, El vine atunci când te gândeşti la El.

Era ceasul cel mai întunecos. Toate femeile plecaseră de la fântână, iar ea nu avea voie să meargă şi să vorbească cu ele pentru că era o femeie imorală. Când a ajuns la fântână, şi-a legat găleata de cârlig şi a coborât găleata, dar chiar atunci a auzit glasul unui Om care-¡ vorbea. Şi El ¡-a zis: „Du-te, ia-ţi bărbatul şi vino aici!” „Eu n-am bărbat,” I-a răspuns ea. „Aşa este, pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care eşti acum nu este bărbatul tău.”

Când a auzit aceste cuvinte, a zis disperată: „Doamne, văd că eşti proroc. Eu ştiu că atunci când va veni Mesia, va face aceasta.”

Eu sunt Acela,” a răspuns Isus. Oh!

Într-o noapte, ucenicii erau pe mare şi toate speranţele le erau spulberate. Poate şi tu stai în seara aceasta aici şi simţi acelaşi lucru: că toate speranţele sunt pierdute. Ei au plecat fără Isus şi curând barca a început să ia apă, aşa că au început să strige disperaţi, să plângă şi să se întrebe ce se va întâmpla cu ei în continuare? Şi deodată L-au văzut venind pe mare. Ştiţi ceva? Când L-au văzut, s-au temut de El fiindcă arăta ciudat. Parcă era o nălucă sau ceva de felul acesta. Când au privit, au văzut un Bărbat care venea pe apă ca o nălucă, aşa că au strigat de frică.

Era singurul care putea să-¡ ajute, şi iată că lor le era frică de El. Oare nu este şi astăzi la fel? Ei se tem de aceasta. Şi ce s-a întâmplat? Chiar în ceasul fricii, au auzit un Glas care le zicea: „Eu sunt, nu vă temeţi!” Apoi a venit Isus. Oh! A venit Isus. „Eu sunt, nu vă temeţi!”

Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Eu va trebui să trec peste unele texte de aici şi mă întreb dacă Stăpânul va veni în acest ceas, aşa cum a promis, şi îi va chema pe copiii Săi credincioşi să-L recunoască în Cuvântul Său şi să Îl manifeste. Mă întreb dacă Isus a venit la noi, fiindcă acesta este cel mai întunecos ceas pe care l-a văzut biserica vreodată. Ştiţi ceva? Fiecare biserică va trebui să aparţină de Consiliul Mondial al Bisericilor; dacă te vei uni cu aceasta, îţi vei tăia dreptul la toate făgăduinţele biblice, iar dacă nu o vei face, nu vei mai putea fi o denominaţiune, deoarece fiecare denominaţiune trebuie să intre acolo. Voi aţi citit despre aceasta cum am citit şi eu.

Este cel mai întunecos ceas pe care l-a avut vreodată micuţa Biserică şi toate lucrurile merg în direcţia aceasta. Treziţi-vă, penticostalilor, pentru că tocmai în ceasul acesta întunecos vine Isus să dovedească tuturor că este cu voi! Acum, în cel mai întunecos ceas, El este aici.

Am auzit o mică povestioară şi îmi ia numai un minut ca să v-o spun şi vouă. Era o femeie care a fost lovită de sărăcie şi a ajuns atât de rău, încât oamenii de la conducerea comunei au venit să verifice situaţia ei. Femeia avea un fiu foarte prietenos şi cumsecade care era plecat de un timp în India. Femeia ajunsese atât de rău încât nu avea nici ce să mănânce, aşa că oamenii au venit să-¡ aducă mâncare. Când au ajuns la ea, au întrebat-o:

„Ei bine, nu ai pe nimeni să te ajute?”

„Oh, am un fiu,” a răspuns femeia.

„Cu ce se ocupă?”

„Este inginer electric în India,” a răspuns femeia.

„Pentru cine lucrează acolo?”

„Pentru guvernul Statelor Unite.”

„Şi nu te ajută?”

„Mă ajută, dar…”

„De ce nu ceri ajutorul lui, în loc să suni la primărie?”

„El este un băiat foarte drăguţ şi îmi scrie scrisori foarte calde, dar îl iubesc atât de mult încât nu pot să-¡ spun că am aceste probleme.”

„Îţi scrie scrisori şi ţii legătura cu el?”

„Da.”

„Şi tot nu te ajută?”

„Nu, dar îmi trimite cele mai frumoase poze pe care le-am văzut în viaţa mea.”

Bărbatul acela ¡-a zis: „Dă-mi voie să văd şi eu pozele acelea.”

„Sigur că da, domnule. Le ţin aici în Biblie.” Apoi a deschis Biblia şi a început să le scoată. Ştiţi ce erau? Cecuri de bani din India, cu poze. Toate aveau poze pe ele. Vedeţi? Femeia avea cecuri în valoare de mii de dolari, dar nu le cunoştea valoarea. Şi toate erau ascunse în Biblie.

Mă întreb dacă Isus nu ne-ar descoperi şi nouă, în seara aceasta, ce este ascuns în Biblie. Noi suntem bogaţi în harul şi mila Sa, şi mă întreb cum ar fi dacă El ar veni să ne cheme. Haideţi să ne plecăm capetele pentru un minut şi să privim în Biblie să vedem ce avem noi în El.

Tată ceresc, Tu eşti aici, iar eu sunt foarte conştient de lucrul acesta fiindcă ai spus că „acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Astfel, cerul şi pământul vor trece, dar aceste cuvinte nu vor trece

Doamne, ajută-ne în următoarele minute, în timp ce ne vom ruga pentru aceşti bolnavi şi fă-te cunoscut în mijlocul nostru. Isuse, vino şi cheamă bolnavii ca să ştie că Tu eşti un Dumnezeu Omniprezent. Tu eşti aici, Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar eu mă rog în Numele lui Isus. Amin.

Prietene, peste câteva momente voi încheia adunarea, dar acum haideţi să chemăm un mic rând de rugăciune. Doriţi să facem aceasta? Ridicaţi mâna dacă vreţi. Mai staţi încă 10-15 minute? În ordine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este în ordine şi cu administratorul clădirii? Mulţumesc foarte mult.

Unde este Billy? Ce numere ai? A, B,C? Ce a fost înainte? Cele cu A? Haideţi să chemăm din nou tot numere cu litera A. Să vedem. Îţi aminteşti de unde am început noaptea trecută? De la unu, nu-¡ aşa? Atunci vom chema din altă parte. Să vedem. De unde să chemăm acum? Haideţi să începem de la numărul şaptezeci şi cinci.

Cine are numărul A75? Ridică mâna. Aceasta este bine. Vino aici. 75,76? În spate. 76,77? Să ridice mâna cine are numărul 77. Oh, este cineva de aici. Chiar aici. Ridicaţi mâna repede. 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85.  Pe ceilalţi vă rog să staţi liniştiţi şi respectuoşi. Nu vă mai mişcaţi. Să vină cei chemaţi, până la numărul 85. Numerele au fost date cu patru sau cinci zile în urmă, deci este posibil ca oamenii să nu fie aici. Câţi din cei de la 85 la 90 vor veni? Numerele de rugăciune de la A75 la A90. Trebuie să fie cincisprezece oameni. Unu, doi… zece. Este bine. Numai o clipă.

Câţi dintre voi credeţi că puteţi face ca femeia aceea micuţă şi să-I atingeţi marginea hainei? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu cred. Cred că pot să-I ating marginea hainei.” Stăpânul este aici şi este gata să te cheme dacă Îl crezi. Nu te îndoi, ci crede. Credeţi şi fiţi respectuoşi. Credeţi din toată inima că Stăpânul a venit şi vă cheamă.

Cred că în timp ce se aliniază rândul de rugăciune, unii fraţi ajută ca totul să fie în ordine. Câte numere de rugăciune mai sunt în adunare? Să vă văd mâinile. Ţineţi-le ridicate. Noi ne vom ruga pentru fiecare dintre voi. Nu contează cine eşti, dacă Domnul îngăduie să trăiesc până atunci, mă voi ruga pentru fiecare dintre voi până duminică.

Ţineţi minte că duminică va avea loc un mic dejun pentru predicatori. Aţi făcut anunţul? Da, s-a făcut. Dacă puteţi veni, sunteţi aşteptaţi. Foarte bine. Puteţi începe să-¡ trimiteţi aici.

Rămâneţi toţi respectuoşi şi cuviincioşi. Ştiu că mâine trebuie să mergeţi la serviciu şi că slujbele voastre sunt importante. Poate că baby-sisterele aşteaptă să plece la nouă şi jumătate, dar haideţi să mai stăm puţin. Ce este mai important decât să ştiţi dacă acesta este Adevărul sau nu? Ce poate fi mai important decât sufletul vostru? Dacă Biblia a promis acest lucru, Dumnezeu îl va face, acesta fiind cel mai important lucru la care mă pot gândi.

Să clarificăm ceva. Nădăjduiesc că nu v-am făcut să credeţi că fac parte din vreun cult sau ceva asemănător, sau că eu sunt Domnul Isus. Să nu credeţi aşa ceva, bine? Sigur că nu. Eu sunt doar slujitorul lui, un păcătos salvat prin harul Său, dar El este Cel care a venit în acest ceas cu un dar.

Nu demult am fost la un examen medical, pentru că o mulţime de medici mi-au recomandat să fac testul cu unde sonore. Ştiţi ce mi-au spus? „Nu am văzut aşa ceva în viaţa noastră. Când o persoană este trează poate controla cele cinci simţuri. Aceasta este prima ta conştiinţă; trăieşti în ea. Dar când cele cinci simţuri devin inactive, intri în subconştient. Trebuie să fii „mort” faţă de cele cinci simţuri ca să intri în subconştient, iar atunci visezi. O parte din tine merge undeva, iar când revii în lumea conştientă, îţi aminteşti ce ai visat.”

Câţi dintre voi aţi avut un vis? Desigur, toţi. O parte din voi a fost acolo, pentru că vi-l amintiţi, nu-¡ aşa? Acela a fost subconştientul vostru. Medicul a mai spus: „Aceasta este partea normală, dar frate Branham, din zeci de mii de oameni pe care ¡-am examinat, nu am mai găsit un caracter asemănător cu al tău.”

„Sunt nebun?” am întrebat eu.

„Eu nu cred că oamenii vin din toate colţurile lumii ca să vorbească cu un nebun.”

„Cred că am o stare de nervozitate.”

„Nu mai mult ca orice predicator, doctor sau oricine altcineva care are de-a face cu publicul,” a răspuns el.

„Atunci ce este aşa ciudat la mine?”

„Ştii ce? Cele două conştiinţe ale tale stau una lângă cealaltă, iar din cauza aceasta poţi visa cu ochii deschişi.” El nu ştia despre ce este vorba.

„Chiar aşa?” am întrebat eu.

„Da. Tu nu trebuie să mergi la culcare ca să visezi un vis.”

„Doctore, ai citit vreodată despre ce este o vedenie? Ştii ce este o vedenie?”

„Acesta este un termen biblic, nu-¡ aşa, frate Branham?”

„Da.”

„Nu ştiu nimic despre Biblie, aşa că nu pot înţelege despre ce vorbeşti.”

Ai citit vreodată Biblia?”

„Da,” a răspuns el.

„Citeşte în Vechiul Testament despre acei profeţi.”

„Oh, te referi la faptul că ei vesteau anumite lucruri?”

„Da,” am răspuns eu, „acelaşi lucru se întâmplă şi cu mine.”

„Mă bucur că ai spus aceasta. Acum are sens. Ar trebui să ne laşi să cercetăm acest lucru, pentru că ar fi o cercetare ştiinţifică măreaţă.”

„Stai puţin, doctore! Ai avut vreodată un vis?”

„Da.”

„Atunci visează-mi un vis. Spune-mi ce se va întâmpla mâine. Vezi, nu ai putea face aceasta nici dacă ai vrea. Numai cel care-ţi trimite acel vis o poate face. Tot aşa nici eu nu pot avea o vedenie prin puterea mea, ci El este Cel care trimite aceste vedenii. Eu nu pot să le văd decât atunci când vine El şi nu ştiu ce să spun până când nu-mi spune El.”

Acesta este un dar şi eu am fost născut cu el. Primul lucru pe care mi-l amintesc din copilărie este o vedenie, şi pot să vă spun că niciuna din ele nu a dat greş.

Acesta este motivul pentru care voi vedeţi multe imitaţii ale acestui dar. Aşa este. Noi avem tot timpul parte de aceste lucruri. Desigur. Eu am citit istoria lui Martin Luther. Acum mă adresez vouă, luteranilor. Istoria spune că nu a fost ciudat faptul că Martin Luther a protestat împotriva bisericii catolice fără să fie atins, ci faptul că a putut să rămână în picioare în mijlocul fanatismului care a urmat mişcarea lui de trezire şi să fie corect în ce priveşte Scriptura.  Aşa este. Ei nu aveau nici o legătură cu Scriptura, dar fiecare este responsabil de aceasta în faţa lui Dumnezeu. Vedeţi? Este numai un dar de care Dumnezeu Se foloseşte ca să vorbească.

Acum fiţi atenţi! Aceasta este femeia din rândul de rugăciune? Vreau să fiţi toţi respectuoşi pentru câteva minute. Poate printre noi sunt şi oameni care au venit pentru prima dată aici. Văd o femeie tânără pe care nu am mai văzut-o în viaţa mea. Ea este o străină pentru mine, dar ne întâlnim la fel ca în Ioan 4, scena despre care am vorbit aseară şi în care Isus s-a întâlnit cu femeia de la fântână.

Poate că ea era cu mult mai tânără decât El, iar El ¡-a spus care era problema ei. Când a auzit aceasta, femeia a spus: „Doamne, văd că eşti profet.” Vedeţi, profetul este cineva  la care vine Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, profeţia pentru acea zi, Cuvântul care trebuie să se împlinească pentru acea zi, vine la acel om fiindcă el este Cuvântul viu pentru acea zi.

„Văd că eşti profet, iar noi aşteptăm un profet.” Dacă vă uitaţi la trimiterea de la acest verset, veţi vedea că El se referă la Profetul despre care scrie Vechiul Testament. „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El va face aceste lucruri.”

Şi Isus ¡-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.

Imediat după aceea, femeia a alergat în cetate şi a zis: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva acesta este Hristosul?” (Ioan 4.29), şi toţi au crezut în El.

El a făgăduit că cei ce cred vor face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El. Astfel, în aceste zile din urmă, El Îşi legitimează venirea în acelaşi fel cum a făcut-o şi în Sodoma. Aţi ascultat mesajele din săptămâna aceasta? Credeţi că acesta este adevărul?

Noi suntem străini unul pentru celălalt, nu-¡ aşa? Ridică mâna să vadă şi audienţa. Eu n-am văzut-o în viaţa mea pe femeia aceasta şi nu ştiu nimic despre ea. Vedeţi? Ea este o femeie tânără, cu mult mai tânără decât mine. Noi suntem născuţi la mulţi ani distanţă unul de celălalt şi acum ne întâlnim pentru prima dată. Noi stăm aici înconjuraţi de aceşti oameni, de lumini şi aşa mai departe; dar mai presus de toate, stăm aici în prezenţa lui Dumnezeu.

 Vă vorbesc aşa pentru că aştept să vină ungerea peste mine. Dacă va veni, voi reuşi, dar fără ungerea Lui nu pot să fac nimic. Tot ce aş putea face este să mă rog şi să-mi pun mâinile peste voi, aşa cum face şi păstorul vostru sau oricine altcineva, apoi să merg mai departe.

Vedeţi, acesta este un dar. Din câte ştiu, m-am eliberat pentru El, dar nu pot să-L fac să vină. Trebuie să vină singur, aşa că vă rog să fiţi foarte respectuoşi.

El este aici, de aceea în Numele lui Isus Hristos, iau toate duhurile sub control, pentru gloria lui Dumnezeu. Staţi liniştiţi! Eu voi putea să controlez orice situaţie, dar să nu începeţi să săriţi şi să faceţi aceste lucruri. Staţi pe loc pentru că uneori în adunare sunt cazuri de epilepsie şi altele asemănătoare, care împroaşcă zeci de duhuri în adunare. Câţi dintre voi aţi fost în adunările mele şi aţi văzut întâmplându-se aceasta? Desigur. Vedeţi? De aceea trebuie să staţi pe loc, nemişcaţi. Eu sunt responsabil pentru aceasta, dar dacă sunteţi aroganţi, nu mai sunt răspunzător pentru ce se va întâmpla, pentru că este o pedeapsă.

Eu n-am nici o idee de ce a venit femeia aceasta aici, dar ea ştie că se întâmplă ceva chiar acum, fiindcă între noi doi vine Lumina aceea. Femeia a venit aici pentru o altă persoană. Ea se roagă pentru cineva care are o stare de nervozitate gravă. Este sora ei. Aşa este. Ridică mâna dacă este adevărat. Oamenii spun: „Ai ghicit cumva?” Nu, eu nu ghicesc niciodată.

Femeia este o persoană foarte drăguţă şi are un suflet bun. Uită-te la mine! Aceasta au spus şi Petru şi Ioan la acea poartă: „Uita-te la noi!” Se pare că mai este ceva în inima ei. Tu suferi de ameţeli. Da, aşa este. Şi mai ai ceva pe inimă, ceva ce vrei să ştii, şi este în legătură cu fratele tău. El este aici în spital. Vrei să-ţi spun cum a ajuns acolo? A fost implicat într-un accident de automobil. Aşa este. Crezi că ai primit ceea ce ai cerut? Atunci du-te în drumul tău pentru că a trecut totul.

Credeţi şi totul este posibil.

Ce mai faci, doamnă? Crezi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Acelaşi ieri, azi şi în veci? Crezi că El îmi poate descoperi care este problema ta? Bine. Fie ca El să facă aceasta. Tu ai avut o operaţie şi ţi s-a amputat un sân, iar acum a început să te doară şi celălalt. Aceasta este problema ta. Tu nu eşti de aici, ci de lângă un râu. Eşti din Louisville, Kentucky şi eşti doamna Mumford. Dumnezeu să te binecuvânteze. Aşa este. Tu ai fost în tabernacol. Nu te-am recunoscut, dar aşa este. Du-te în drumul tău cu credinţă şi Dumnezeu să te binecuvânteze. Bine.

Vino. Crezi din toată inima, domnule? Crezi că sunt slujitorul Lui? Crezi că atunci când vii o faci la fel ca Simon Petru? Spun aceasta pentru că tu nu vii la mine, ci vii la El, iar eu sunt doar reprezentantul Lui. Noi suntem mlădiţele, iar El este Viţa. Nu ne cunoaştem, suntem total străini unul pentru celălalt. Dacă Domnul poate să-mi descopere ceva cum ¡-a descoperit şi lui Simon Petru sau celorlalţi care au venit la El, ai crede din toată inima? Crezi aceasta? Bine, domnule. Uită-te puţin la mine.

În ce priveşte problema ta, este vorba de stomacul tău. Ai o tumoare în stomac. Aşa este. Eşti predicator. Da, domnule. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Crezi că El te cunoaşte? Crezi din toată inima? Bine, reverend Brown, du-te în drumul tău şi fii bine. Isus Hristos te face sănătos. Crede acum.

Crezi că Dumnezeu poate să-ţi vindece artroza şi să te facă bine? Du-te, crede şi spune: „Mulţumesc, Doamne Isuse.”

Vino, doamnă. Tu suferi de o problemă nervoasă. Crezi că Dumnezeu te poate face bine? În ordine. Du-te şi spune: „Domnul să fie lăudat!” Vezi? În tinereţe erai o persoană plină de bucurie şi veselie, dar deodată s-a întâmplat ceva. Du-te acasă, crede şi ia totul de la început cu mulţumire şi bucurie, fiindcă Isus Hristos te va ajuta.  Domnul să te binecuvânteze. Du-te şi crede din toată inima. În ordine.

Tu crezi? Eşti schilod, dar crezi că Dumnezeu poate să te vindece şi să te facă bine? În ordine. Du-te şi spune din toată inima numai: „Mulţumesc, Doamne Isuse!” Crezi că Dumnezeu poate vindeca acea astmă şi să te facă bine? Atunci du-te în drumul tău sănătos şi fericit.

Tu ai slăbiciuni, prostată şi artroză. Crezi că Dumnezeu poate să te facă bine şi să te vindece? Dacă crezi din toată inima, du-te în drumul tău voios şi spune: „Mulţumesc, Doamne!”

O clipă. S-a întâmplat ceva. Este vorba de o altă persoană, nu cea de aici. Crede din toată inima. Doamna care stă chiar aici şi are probleme cu spatele, crezi din toată inima că Isus Hristos te face bine? În ordine. Tu poţi avea ceea ce ceri, prin har.

Vezi tu, Domnul Isus te vindecă şi te face bine, fiindcă „toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei ce cred.” Crezi aceasta din toată inima? Ce zici tu, care stai acolo şi ai hernie? Crezi că Dumnezeu poate să te vindece şi să te facă bine? În ordine. Atunci poţi avea ceea ce ai cerut. Domnul să te binecuvânteze.

Vedeţi, El este acolo la fel cum este aici. Aceasta ar trebui să ne rupă inimile, nu-¡ aşa? Crezi că Dumnezeu îţi va vindeca diabetul şi te va face bine? Du-te la Calvar pentru o transfuzie de sânge şi totul va fi bine. Du-te şi crede din toată inima. Nu te îndoi! Crede din toată inima că Dumnezeu te va face bine.

Vino aici. Tu ai cea mai periculoasă boală din lume; ai o boală de inimă, dar Isus locuieşte în inima ta. Crezi că El te va vindeca? În ordine. Du-te în drumul tău şi spune: „Mulţumesc, Doamne Isuse!” şi fă-te bine.

Du-te şi mănâncă-ţi cina pentru că Isus Hristos te-a vindecat de boala de stomac şi te face bine. În ordine.

Crezi? Crezi că te vei face bine, dacă nu-ţi voi spune nimic şi îmi voi pune doar mâinile peste tine? Domnul să te binecuvânteze. Crede din toată inima.

Crezi că dacă îmi voi pune mâinile peste tine te vei face bine? Vino aici. Fie ca ea să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Vino aici. Tu ştii că eu ştiu care este problema ta. Chiar dacă nu aş spune nimic, crezi că nu mai ai nevoie de operaţie ca să-ţi fie scoasă acea tumoare şi să te faci bine? În ordine. Du-te înainte şi crede-L pe Dumnezeu, pentru că te va ajuta. O, dacă ai crede aceasta, El o va scoate afară şi nu vei mai avea nevoie de operaţie. Crede din toată inima. Slavă Domnului!

Crezi că Dumnezeu vindecă şi cancerul şi-¡ face bine pe cei care au cancer? În ordine, domnule. Du-te în drumul tău şi spune: „Mulţumesc, Doamne că mă voi face bine.” Şi vei fi bine.

Isus a venit şi vă cheamă. Credeţi aceasta? Doamna plinuţă, cu probleme la sinusuri, crede aceasta? Crezi că Dumnezeu te va face bine? În ordine. Priviţi la El şi credeţi!

Doamna de acolo a dat din cap şi nu ştie ce să creadă. Dacă crezi, artroza de care suferi te va părăsi. În ordine.

Tu crezi din toată inima? Bărbatul în vârstă care stă acolo şi vine din Okeechobee. Crezi că Isus Hristos îţi poate vindeca ochii obosiţi? Dacă crezi, poţi avea ceea ce ceri.

Stăpânul a venit şi vă cheamă. Îl credeţi? Atunci ridicaţi-vă în picioare, acceptaţi-L şi spuneţi: „Te cred chiar acum, Doamne Isuse. Îmi ridic mâinile spre Tine şi cred că Tu mă vindeci.”

Doamne Isuse, audienţa aceasta este a ta. Este târziu, Doamne, dar:

Te rog, nu trece pe lângă mine

Oh, Mântuitorule blând!

Ascultă-mi plânsul umil

În timp ce chemi pe alţii

Nu trece pe lângă mine.

Tu eşti sursa nădejdii mele,

Tu însemni mai mult decât viaţa pentru mine,

Pe cine am eu pe pământ, în afară de Tine?

Pe cine am eu în ceruri, afară de Tine?

Orbul Fanny Crosby a spus aceste cuvinte. Doamne Isuse, nu trece pe lângă niciunul din ei şi dă-le vindecarea în seara aceasta, fiindcă Ţi-¡ predau în Numele lui Isus Hristos.

Ridicaţi mâinile şi cântaţi-¡ cântări de laudă. În ordine. Tu Îl crezi? Pianistul poate cânta: „Eu Îl voi mări, eu Îl voi mări.” Dă-ne un ton. În ordine. Toată lumea să ridice mâna.

Eu Îl voi mări, eu Îl voi meri.

Laudă Mielului pentru că S-a jertfit pentru păcat.

Daţi-¡ laudă, voi, toţi oamenii

Pentru că sângele Lui a spălat fiecare pată.

Strângeţi mâna celui de lângă voi şi ziceţi: „Dumnezeu să te binecuvânteze, prietene. Mă bucur că L-ai acceptat pe Isus ca Mântuitor.” Aceasta este bine. Strângeţi-vă mâinile şi spuneţi: „Mulţumesc Domnului!”

Haideţi să ridicăm mâinile spre El şi să cântăm din toată inima, cu capetele plecate şi cu ochii închişi.

 Eu Îl voi mări, eu Îl voi meri.

Laudă Mielului pentru că S-a jertfit pentru păcat.

Daţi-¡ laudă, voi, toţi oamenii

Pentru că sângele Lui a spălat fiecare pată.

Este El identificat suficient printre noi încât să-L acceptaţi? Credeţi că El este aici? Prieteni, dacă aş putea merge în audienţă să vă vindec, aş face-o cu siguranţă. Aş face-o cu plăcere şi din toată inima, dar nu pot face aceasta. Nu am cum s-o fac. Eu am numai acest dar mic pe care vi l-am arătat, şi el legitimează făgăduinţa Scripturii că Isus Hristos este aici cu noi, ţinându-Se de promisiune.  Oh, aceasta ar trebui să ne pună inimile pe jar.

Gândiţi-vă la Isus, la acel Nume minunat. Acest nume a fost rostit pentru prima dată atunci când Maria a venit la Elisabeta, care era însărcinată de şase luni cu Ioan, dar acesta nu se mişcase încă. Toată lumea ştie că de fapt copilul se mişcă după patru luni, dar în cazul Elisabetei, acesta nu s-a mişcat. Ea a ascuns acest lucru, dar când a văzut-o pe Maria, faţa ¡ s-a luminat de slava lui Dumnezeu, iar când a văzut că Maria urma să fie mamă, a întrebat-o:

„Tu şi Iosif sunteţi căsătoriţi, nu?”

„Nu, noi nu suntem căsătoriţi,” a răspuns Maria.

„Ei bine, dar vei avea un copil, nu-¡ aşa?”

„Da. Duhul Sfânt m-a umbrit, iar El mi-a spus că Cel zămislit în mine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu şi Îi voi pune Numele Isus.”

De îndată ce a rostit numele „Isus,” pentru prima dată când acest Nume a fost pronunţat de buze omeneşti, copilaşul acela mic din pântecele mamei sale a primit Duhul Sfânt şi a săltat de bucurie. Ce ar trebui să facă atunci Numele lui Isus pentru o biserică născută din nou? Glorie lui Dumnezeu! El este acelaşi Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dătătorul Vieţii. Amin.

Haideţi să-L lăudăm. Ridicaţi mâinile. „Eu Îl voi lăuda.” Aleluia.

– Amin –