Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMAPELE DE DESPĂRȚIRE

21/01/1955, - Chicago, IL

„Crede numai, crede numai,

Totul e posibil, crede numai.”

Să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Tată ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru privilegiul pe care îl avem, de a crede în Domnul Isus ca Mântuitor al nostru, ca Vindecător şi ca Împărat care va veni în curând să-Şi ia în stăpânire Împărăţia aici pe pământ, şi pentru această promisiune minunată că vom domni cu El o mie de ani, aici şi apoi o veşnicie, atunci când va veni să şadă pe tronul Tatălui Său, David.

Dumnezeule, fixează-ne inimile spre ceasul acela deoarece credem că este aproape. Şi pentru că am venit în seara aceasta aici, lasă îndurarea Ta să domnească în inimile noastre şi revarsă-Ţi din belşug binecuvântările peste noi, pentru că am venit în Numele Lui. Amin.

Puteţi să ocupaţi loc.

Este o plăcere să fiu în seara aceasta aici în slujba Domnului, şi nu este numai o plăcere, ci şi un privilegiu. Mă gândesc că mâine seară voi vorbi despre Biserica Filadelfia, fiindcă mi-am notat aici o mărturie. (Fratele spune: „Am citit-o”). Ai citit-o. Doar mă întrebam.

Am primit prin poştă nişte întrebări în legătură cu ceea ce am vorbit şi voi încerca să răspund la ele mâine seară deoarece mâine vom avea un serviciu de predicare a Evangheliei. Cei care nu au Duhul Sfânt, pot veni mâine seară ca să-L primească.

Mulţumesc, inginerule! Nu îmi prea plac luminile puternice. Aşadar, mâine seară sunteţi invitaţi să ascultaţi predica „Biserica Filadelfia”, iar duminică seara ne vom întoarce aici.

S-ar putea ca duminică după-amiaza, la ora 14.30, să vă pun un film. Va trebui să vorbesc şi eu la serviciul de duminică, frate Boze? Ei bine, înseamnă că voi începe la ora două şi jumătate. Este bine. Cu ajutorul Domnului, voi fi aici la ora două şi jumătate şi vă voi da drumul pe la ora trei şi jumătate, deci vă voi ţine o oră. Apoi, duminică seara vom avea un serviciu de încheiere a acestei serii de întâlniri.

Urmează data de 31 ianuarie. În 31 şi pe întâi voi fi la Hot Springs, în data de doi la Shreveport, iar în perioada 3-11 februarie voi fi la Lubbock, Texas. De acolo sunt programat să merg la Phoenix, iar de acolo, în Vest. La vară, dacă va fi cu voia Domnului, intenţionez să merg peste ocean. Vă mulţumesc mult pentru cooperarea voastră când am fost acolo data trecută. Am înţeles că mulţi dintre cei de aici aţi postit şi v-aţi rugat pentru noi cât timp am fost plecaţi. Când vom ajunge la capătul drumului şi când se vor împărţi cununile, veţi afla că voi sunteţi cei răsplătiţi. Eu aştept cu încredere ziua aceea şi tot ce-mi doresc este să fiu lăsat înăuntru.

Nu cu mult înainte de semnarea declaraţiei de independenţă sau de eliberare a sclavilor, în Sud era un bătrân de culoare. Într-o seară, el s-a dus într-un loc micuţ, a cântat la orgă şi a avut un timp minunat alături de ceilalţi negri cu care se adunase să-L laude pe Domnul. În timp ce se afla în închinare, Domnul i-a dat mântuirea, iar a doua zi le-a spus tuturor sclavilor de pe plantaţie că Hristos l-a făcut liber.

S-a întâmplat că stăpânul acelor sclavi era în apropiere şi a auzit ce le-a spus bătrânul celorlalţi sclavi, aşa că l-a chemat la el şi i-a zis:

„Sam, ce înseamnă cuvintele pe care te-am auzit că le-ai spus celorlalţi sclavi atunci când am sosit? Cum adică eşti liber?”

„Da, şefule, Domnul Isus m-a eliberat.”

„Puţin mai încolo, vino la mine în birou”, i-a zis stăpânul.

„În ordine, şefule”, a răspuns bătrânul.

Când s-a dus la el, stăpânul i-a zis:

„Sam, repetă ce ai spus mai devreme.”

„Ei bine”, a zis bătrânul, „aseară, în timpul serviciului de la biserică, Domnul Isus m-a eliberat de legătura păcatului. Mi-a tăiat toate legăturile, iar acum sunt liber. Nu mai am nici un păcat pentru că Domnul Isus m-a iertat şi m-a eliberat.”

„Sam, dacă spui aceasta din toată inima, chiar astăzi voi merge şi voi semna declaraţia că eşti liber şi din partea mea, ca să poţi merge să vesteşti Evanghelia la poporul tău.”

„Şefule, sunt cât se poate de serios în privinţa aceasta şi spun din toată inima că El m-a eliberat din robia păcatului.”

„Atunci, te eliberez şi eu din sclavie, ca să mergi să predici Evanghelia fraţilor tăi.”

Astfel, după mulţi ani, el a devenit un mare predicator şi a predicat şi fraţilor albi, iar când era pe patul morţii, au venit o mulţime de albi să-l vadă. Bietul om era de ceva vreme într-un fel de comă şi nu înţelegea prea bine ce se petrecea cu el, iar după o vreme s-a ridicat puţin, a privit în jur şi a zis: „Credeam că am trecut deja dincolo.”

Cei prezenţi l-au întrebat: „Ce ne poţi spune, Sam? Ce ai văzut? Ce este pe partea cealaltă?”

„Ei bine, am ajuns la o poartă şi am fost lăsat să intru înăuntru. În timp ce stăteam acolo, unul dintre îngeri a alergat la mine şi mi-a zis: „Sam, vino să-ţi primeşti haina şi cununa!”, dar eu i-am răspuns: „Nu-mi vorbi despre aşa ceva! Haină şi cunună? Nu vreau nici haină, nici cunună! Doar lasă-mă să stau aici şi să-L privesc pe El o mie de ani! Nu am nevoie nici de haină, nici de cunună!”

Cred că aceasta simţim şi noi. Nu gândiţi la fel? Aceasta îşi doresc toţi creştinii. Mie nu-mi pasă de răsplată când voi ajunge acolo, ci doresc un singur lucru: să fiu acolo unde este şi El. Nu am nevoie de mai mult, aceasta este tot ce vreau, şi cred că este valabil şi pentru voi.

În seara aceasta vom avea o temă scurtă şi doresc să citesc Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum Îl găsim scris  în Numeri 19.1-4,9:

Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:

„Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul, zicând: „Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc şi care să nu fi fost pusă la jug.

S-o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată din tabără şi să fie junghiată înaintea lui.

Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întâlnirii.”

Şi versetul 9:

Un om curat să strângă cenuşa vacii şi s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire. Aceasta este o apă de ispăşire.”

Fie ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările la Cuvântul Său. Voi vorbi pentru câteva minute despre „Apa de curăţire”, după care vom avea un serviciu de rugăciune pentru bolnavi deoarece avem mai mult spaţiu ca să-i aducem pe oameni, să-i aliniem şi să ne rugăm pentru ei. Duminică seara vom face aceasta din nou.

În Vechiul Testament totul ne-a fost prezentat prin simboluri şi caractere. Astfel, apa de curăţire a fost făcută pentru a curăţa sau pentru a separa ceea ce este curat de ceea ce este necurat, acesta fiind un simbol minunat spre Hristos. Aşa cum am citit, pentru a obţine apa de curăţire trebuia să moară ceva; moartea făcea această curăţire, această apă de curăţire.

Dacă observaţi, întotdeauna trebuie să moară mai întâi ceva pentru a putea avea viaţă, pentru că viaţa vine numai prin moarte. Fără moarte, nu există nici viaţă.

Mă gândesc la religioşii care nu ar omorî nici măcar un ţânţar sau o muscă. În cadrul uneia din religiile importante din India, ei au dat voie ca cineva din clan să taie degetul unui băiat cu un cuţit de buzunar. De ce? Pentru că dacă l-ar fi dus la doctor, acesta ar fi trebuit să sterilizeze bisturiul şi în felul acesta ar fi omorât microbii care puteau să fie careva dintre rudele lor. Cum ar putea să primească o jertfă de sânge cineva care crede aşa ceva? Vedeţi? Aceasta este o învăţătură a clanului lor, dar nu este de la Dumnezeu. De ce? Pentru că noi putem fi răscumpăraţi doar prin moartea unei vieţi. Moartea este singura care ne aduce răscumpărarea.

Este nevoie să aveţi Antidotul. Cred că aţi auzit vechea zicală: „Blana de pe spatele câinelui este numai bună de muşcat.” Ei bine, lucrul acesta este adevărat deoarece este tot o parte din câine. Dacă moartea a venit prin păcat, va fi nevoie ca moartea să contraatace păcatul. Înţelegeţi?

Aşadar totul, chiar şi viaţa vine prin moarte. Aţi ştiut că viaţa fizică vine prin moarte? Cum vine aceasta? Noi ştim cu toţii că substanţele din mâncarea pe care o mâncăm merge în sânge, iar sângele devine viaţa noastră.

Cu câtva timp în urmă am mers la un doctor şi i-am zis:

„Doctore, este adevărat că ori de câte ori mănânc ceva îmi reînnoiesc viaţa?”

„Este adevărat”, a răspuns el.

„Ei bine, atunci cum se face că atunci când aveam şaisprezece ani şi mâncam mâncarea pe care o mănânc acum, am devenit tot mai mare şi mai puternic, în timp ce acum, cu aceeaşi mâncare devin tot mai bătrân şi mai slab? De ce se întâmplă aceasta dacă îmi reînnoiesc viaţa?”

Acesta este un subiect bun pentru cercetarea ştiinţifică, nu-i aşa?

De ce înainte, cu cât luam mai multă viaţă în mine deveneam mai mare şi mai puternic, iar acum, deşi introduc în mine acelaşi fel de viaţă, acelaşi fel de mâncare, devin tot mai slab şi mai bătrân? Se întâmplă aşa pentru că Dumnezeu a spus că doar atât va fi numărul zilelor mele. Acesta este motivul pentru care fiinţa umană începe să dea înapoi şi moartea începe să se instaleze în ea imediat după ce ajunge la aproximativ douăzeci şi doi sau douăzeci şi cinci de ani. Nu contează cât de multă viaţă introduci în tine, fiindcă moartea este totuşi acolo. Desigur, ca să trăieşti este nevoie ca în corpul tău să existe viaţă, dar celula de sânge nu se va reînnoi mereu până la sfârşitul zilelor tale. Nu se va întâmpla aceasta, pentru că Dumnezeu a spus ceva şi ca urmare nu contează cât de mult mănânci sau ce faci tu.

Aşadar, când tabloul vieţii ajunge în punctul hotărât de Dumnezeu, El spune: „În ordine, moarte, acum este momentul!”, iar moartea începe să te tragă în jos indiferent ce faci. Indiferent cât de multe cosmetice pui pe tine, sora mea, vei îmbătrâni pur şi simplu. Aşa este. Înţelegeţi? Tu îmbătrâneşti pur şi simplu, acest lucru fiind valabil şi pentru tine, frate.

Părul cărunt va apărea oricum pentru că aşa a spus Dumnezeu că se va întâmpla şi aşa va fi, iar într-o zi, moartea te va ajunge din urmă. Aşa este. Iar când se va întâmpla aceasta, te va scoate afară din viaţa aceasta. Aceasta este tot ce poate face deoarece la înviere nu va mai fi permis nimic din ceea ce ţi-a adus moartea, ci doar ceea ce ţi-a adus Viaţa.

Dumnezeu v-a crescut şi din nişte tineri şi tinere a făcut bărbaţi puternici şi femei puternice, iar apoi îi îngăduie morţii să vină şi să vă ia de aici. Dar tot ce v-a făcut moartea, tot părul alb, nu va mai avea nici un efect atunci când va avea loc învierea, pentru că veţi învia în desăvârşire, acolo unde v-a dus Dumnezeu.

Acesta este un lucru minunat.

Aş vrea să observaţi că de fiecare dată când mâncaţi ca să primiţi viaţă înăuntrul vostru, este nevoie să moară ceva. Aţi ştiut aceasta?

Voi ziceţi: „Cum adică? Ce vrei să spui?”

Pentru ca voi să puteţi avea friptura pe care aţi mâncat-o aseară, a fost nevoie să moară o vacă. Este adevărat? Peştele pe care l-aţi mâncat ieri, a trebuit să moară ca să ajungă pe masa voastră. Sfecla sau spanacul pe care le veţi mânca la cină, trebuie să moară. Înţelegeţi ce vreau să spun? Cartoful trebuie să moară. Tot timpul trebuie să moară ceva, iar voi mâncaţi acele substanţe moarte ca să puteţi trăi. În felul acela se formează celulele noi de sânge. Voi mâncaţi tot timpul ceva ce a trebuit să moară ca să trăiţi. Înţelegeţi?

Viaţa fizică vine numai prin moarte, dar şi viaţa duhovnicească vine tot prin moarte. Astfel, ca să putem trăi noi, a fost nevoie să moară Hristos. El ne-a însufleţit, ne-a dat viaţă. Este adevărat?

Nu contează la care biserică aparţii; nu contează de câte ori ai dat mâna cu predicatorul; nu contează în câte registre ţi-ai trecut numele şi nici la câte biserici ai aparţinut. Toate acestea nu înseamnă nimic. (Fratele Branham pocneşte din degete). Tu trebuie să accepţi pe deplin moartea Domnului Isus Hristos pentru tine, şi nu numai atât, ci trebuie să mori tu însuţi; trebuie să mori faţă de orice gând al tău ca să poţi primi gândul lui Hristos şi să mergi mai departe, dar nu prin gândurile tale, ci prin gândurile lui Hristos în tine. Aceasta este singura cale ca să rămâi în viaţă; aceasta este singura cale ca eu să rămân în viaţă.

Aşadar, singura cale ca să pot trăi este prin Duhul Sfânt.

Isus a spus: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Luca 4.4).

El a fost ispitit prin foame, dar a răspuns: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Omul firesc trebuie să trăiască cu pâine, dar omul duhovnicesc trebuie să trăiască prin Duhul. Înainte ca omul firesc să mănânce pâine, grâul, porumbul sau orice se foloseşte pentru facerea pâinii, trebuie să moară. Tot aşa, înainte ca omul duhovnicesc să poată trăi, a fost nevoie să moară Isus Hristos. Înţelegeţi? Aceasta face totul desăvârşit.

Acum să vorbim despre Apa de curăţire.

Hristos este Mielul lui Dumnezeu care a fost junghiat încă de la întemeierea lumii. Credeţi aceasta?  El a fost dintotdeauna Mielul junghiat. În săptămâna aceasta, eu am folosit de mai multe ori exemple pe care ni le-a dat Dumnezeu şi care ne vorbesc despre Calvar.

Astfel, Dumnezeu Şi-a scos copiii din haosul întunecos din Egipt, ca să-i ducă în ţara făgăduită, iar pe drum S-a îngrijit de tot ce au avut nevoie. Când aveau nevoie de ceva, Dumnezeu pregătea totul pentru ei.

Aseară am vorbit despre IeHoVaH-Jireh, sau Domnul va purta de grijă, iar acum vedem că Dumnezeu a pregătit Apa de curăţire, care ne vorbeşte tot despre Hristos.

În continuare vom vedea cum era preparată această Apă de curăţire. Oh, este necesar să urmărim fiecare etapă a Cuvântului lui Dumnezeu care ne duce direct la Isus Hristos!

În Vechiul Testament am avut Legi, porunci şi lucruri pe care oamenii trebuiau să le împlinească pentru a fi salvaţi prin faptele Legii. Dar Dumnezeu a luat toată umbra Vechiului Testament şi a pus-o sus pe Calvar, aşa că tot ce mai trebuie să facă credinciosul acum este să privească la Calvar şi să fie născut din nou. Aceasta este tot! Toate legile, ceremoniile şi celelalte lucruri au trecut prin vărsarea Sângelui Său.

Când umbra mea vine spre mine şi ne întâlnim, devine una cu mine şi nu mai există, pentru că iau locul ei. Aşa s-a întâmplat şi cu Legea. Vechiul Testament a fost umbra Noului Testament şi a fost împlinit. Harul şi Legea s-au întâlnit la Calvar; acolo a venit la existenţă harul şi a fost împlinită toată Legea. Amin.

Aşa cum am citit, Dumnezeu a vorbit lui Moise şi Aaron, Moise fiind prorocul, iar Aaron preotul şi a zis:

„Du-te şi adu o vacă tânără care să aibă o singură culoare, şi anume culoarea roşie.” „Roşu” înseamnă pericol, viaţă şi aşa mai departe, dar în Scriptură înseamnă răscumpărare prin sânge. Curva Rahav a atârnat acea funie cărămizie, şi peste tot în Biblie există câte o funie cărămizie. Aşadar, răscumpărarea vine prin roşu, prin vărsarea sângelui; şi fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate.

Dumnezeu a poruncit să se aducă o vacă roşie, care să nu aibă nici o pată sau altceva, ci să fie complet roşie, pentru că El priveşte prin roşu. Ştiţi cum se vede roşu privit prin roşu? Roşu privit prin roşu se vede alb. Încercaţi măcar o dată. Astfel, când Dumnezeu priveşte prin sângele lui Isus Hristos spre noi, care suntem stacojii din cauza păcatului, ne vede albi ca zăpada:

„…De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada.” (Isaia 1.18).

Când te priveşte prin sânge, Dumnezeu nu te mai vede păcătos, ci răscumpărat. Amin. Eşti răscumpărat, pentru că El te priveşte întotdeauna prin Hristos. Acesta este motivul pentru care putem fi desăvârşiţi. Nu desăvârşiţi în sensul că suntem fără păcat, ci desăvârşiţi în ochii lui Dumnezeu, pentru că suntem în Hristos. De aceea a spus:

Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5.48).

În capitolul 10 din Evrei, Pavel ne explică faptul că Legea, care este umbra lucrurilor viitoare şi nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu a  putut să-l facă desăvârşit pe cel ce venea la El, deoarece Dumnezeu îl privea prin sângele unui animal. Dar acum El ne priveşte prin Fiul Său fiindcă desăvârşirea vine prin Isus Hristos.

Eu nu sunt desăvârşit în ochii tăi şi poate tu nu eşti desăvârşit în ochii mei, dar cum suntem în ochii lui Dumnezeu? În faţa Lui este important cum stăm. Dacă eşti născut din nou în Trupul lui Hristos, Dumnezeu te consideră la fel de desăvârşit cum a fost Hristos Însuşi. Amin.

Tu nu poţi face nimic în legătură cu aceasta, pentru că nu ai fost salvat prin faptele tale, ci Dumnezeu ţi-a făcut această ofertă prin har, iar dacă o accepţi, în ochii Lui eşti desăvârşit, răscumpărat, spălat în Sângele Mielului, fără vină, fără pată şi fără zbârcitură. Aşa-i că este minunat?

Eu m-am întrebat de mult ori care este problema cu biserica creştină, de ce este atât de speriată de unele lucruri? Voi nu aveţi nici un motiv să vă temeţi deoarece primul lucru pe care l-a spus Isus după înviere a fost: „Nu vă temeţi!” Vedeţi? Nu vă temeţi, nu vă speriaţi, pentru că nu se va întâmpla nimic rău. Nu se poate întâmpla nimic, creştinul nu poate fi atins de nimic. Amin. Nici măcar moartea nu îl poate atinge pentru că El a spus:

Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). Amin.

Moartea nu poate stăpâni peste creştin pentru că Hristos a murit în locul nostru. Amin. Ce minunat! Ce credinţă ar trebui să nască aceasta în oameni şi cum ar trebui să-i facă să păşească înainte! Voi nu veţi ajunge nicăieri dacă sunteţi nişte creştini tip meduză. Aţi văzut vreodată o meduză? Dacă o loveşti, se întinde peste tot. Vedeţi? Ştiţi cine mănâncă de obicei meduze? Crabii şi alte vietăţi care trăiesc de-a lungul malului. Crabul vine, o taie în două cu cleştii lui şi o duce în adânc.

Frate, noi avem nevoie de creştini, nu de nişte meduze; avem nevoie de cineva cu coloană vertebrală care să poată sta drept. Eu nu vreau să-i mustru pe oameni, dar ţineţi de drepturile pe care vi le-a dat Dumnezeu şi pentru care a murit Hristos! Cu siguranţă. Să nu vă lăsaţi împinşi la o parte, pentru că nu trebuie să fim aşa. Nu, domnule. Noi am primit o moştenire (Amin) şi această moştenire ne aparţine. Este privilegiul pe care îl aveţi prin faptul că L-aţi acceptat pe Isus Hristos şi aţi murit faţă de voi înşivă. Ce minunat!

Satan zice: „Uite ce voi face!”, dar noi trebuie să-i răspundem: „Nu, nu vei face nimic!” Vedeţi? Să nu ne temem, ci să-i spunem: „Ştiu care este locul meu în Hristos şi tu trebuie să pleci! Nu am de gând să te ascult, pentru că eu am primit o moştenire.”

Am primit şi un Titlu de proprietate pentru această moştenire care mi-a fost dată prin Jertfa de pe Calvar. Aceasta s-a întâmplat în ziua de Rusalii, când El a spus:

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.39). Acesta este Titlul de proprietate care curăţă tot drumul înapoi. Amin. Pentru câţi este dat? În oricât de mare număr îi va chema Domnul.” Aşadar, dacă te cheamă, Domnul îţi dă un Titlu de proprietate (Amin) valabil şi pentru timpul care a trecut deja. De ce? Pentru că Sângele lui Isus Hristos este la fel de valabil ca şi cum ar fi fost vărsat cu zece minute în urmă.

Vedeţi? El a spus: „Este pentru fiecare credincios…” Este al tău, îţi aparţine, doar că eşti prea speriat ca să foloseşti drepturile pe care le ai. Aceasta este tot.

Să zicem că la noapte când vă întoarceţi acasă, voi creştinii, oameni respectabili care staţi aici, veţi constata că nişte beţivani, nişte oameni răi, v-au intrat în casă şi s-au instalat acolo. Ce le veţi zice?

„Ei bine, ce înseamnă aceasta?”

Şi ei vă vor răspunde: „Ascultă aici! Aceasta este o casă, este adevărat?”

„Da.”

„Este făcută pentru fiinţe omeneşti, nu-i aşa?”

„Da.”

„Ei bine, eu sunt o fiinţă umană şi ca urmare am tot dreptul să fiu aici!”

„Ba nu ai nici un drept să fii aici, pentru că nu aşa merg lucrurile!”

„Păi, eu nu am de gând să mai ies de aici!”

Dar există o lege care spune că va trebui să iasă dacă poţi dovedi că este casa ta. Este adevărat?

Satan spune: „Am de gând să te iau din lumea aceasta prematur, mai repede decât ar trebui. Da, o să fac aceasta!”

„Nu, nu ai s-o faci pentru că noi deţinem un Document care dovedeşte că este proprietatea noastră!”

Aşa este. Noi avem un Avocat care stă acolo sus în slavă (Amin) pe baza Sângelui jertfit, a propriei Sale Vieţi. Şi nu numai atât, ci avem un Agent FBI (Amin), pe Duhul Sfânt, marele Detectiv al lui Dumnezeu. Lasă pur şi simplu Sângele acolo şi dă-I voie să-Şi ducă Mandatul la îndeplinire! Uită-te cum îl scoate Duhul Sfânt afară! Amin. Acolo sunteţi:

Cine vrea, să vină…” (Apocalipsa 22.17). Oh, este minunat!

Dumnezeu a spus: „Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc şi care să nu fi fost pusă la jug.

S-o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată din tabără şi să fie junghiată înaintea lui.

Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întâlnirii.” (Numeri 19.2-4).

Priviţi! Nu preotul a vărsat sânge, ci poporul i-a adus o vacă roşie pentru a fi jertfită şi tot poporul a jertfit-o afară din tabără.

Tot adunarea, poporul, L-a dus pe Isus la Calvar, împlinind ceea ce era simbolizat prin vaca roşie. Ei L-au condamnat şi apoi L-au dus la Calvar ca să-L omoare.

Nu pierdeţi din vedere faptul că vaca trebuia omorâtă în faţa preotului Eleazar şi a adunării. Tot aşa, Hristos a fost omorât în faţa marelui preot şi a poporului.

Fiţi atenţi mai departe!

După ce a fost omorâtă vaca roşie, marele preot şi-a înmuiat degetul în sângele ei şi a stropit cu el de şapte ori în faţa adunării, înaintea Cortului întâlnirii, aceasta fiind o mărturie publică. Cu sângele acela s-a stropit de şapte ori în faţa Cortului întâlnirii, arătând că de-a lungul fiecăreia din cele şapte epoci, Sângele lui Hristos este încă o mărturie publică: prima epocă, a doua, a treia şi tot aşa până la a şaptea. Amin. Apoi, când Îl vom vedea şezând pe tronul lui David, El va continua să poarte semnele cuielor pe mâini, arătând că El este Răscumpărătorul nostru.

În continuare scrie:

Vaca să fie arsă sub ochii lui; să-i ardă pielea, carnea şi sângele, împreună cu balega.

Preotul să ia lemn de cedru, isop şi cârmâz şi să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca.” (v. 5-6). Unde? Pe altarul de aramă care înseamnă judecata divină. Apoi, din cenuşa rămasă după arderea vacii urma să se facă apa de curăţire. Preotul trebuia să ia lemn de cedru, isop şi cârmâz şi să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca, toate acestea simbolizându-L pe Hristos pe cruce. În Biblie, aceste trei elemente s-au folosit întotdeauna când se aducea o jertfă.

Să mergem înapoi la Exod 12.1-7:

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:

„Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.

Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.

Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.

Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.”

În versetul 7, Dumnezeu le-a spus că trebuie să aplice un semn pe ambii stâlpi ai uşii şi pe pragul de sus şi că mielul trebuia junghiat chiar înainte de a ieşi din ţară. Astfel, ei au înmuiat isopul în sângele mielului şi au uns cu el ambii stâlpi ai uşii şi pragul de sus, iar Domnul a confirmat ceea ce a spus în versetul 13: „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi.”

Isopul este un arbust mic şi lemnos care creşte ca o tufă. Cedrul stacojiu era asemănător lemnului de cedru roşu din care se obţineau grinzi, dar isopul era ca un mănunchi. Ei au luat acel isop, l-au înmuiat în vasul în care au adunat sângele şi au stropit cu el locul. La fel se făcea de fiecare dată când se aducea o jertfă pentru curăţirea de păcat sau pentru curăţirea de lepră.

Ce se întâmpla? Ei luau două turturele, una dintre ele fiind omorâtă deasupra unui vas de pământ cu apă în el, iar sângele era turnat în acel vas de pământ. Vasul de pământ vorbeşte despre smerenia lui Hristos. Hristos S-a smerit pe Sine însuşi, a venit jos şi S-a întrupat într-un vas de pământ. Apa peste care era vărsat sângele vorbeşte despre Duh.

Aşadar, una dintre turturele era ucisă, iar acolo se puneau laolaltă cedru, cedru stacojiu şi isop, iar sângele ei era stropit peste turtureaua vie care era dusă apoi pe câmp şi i se dădea drumul. Aripile ei mici se mişcau şi fâlfâiau cu sângele perechii ei pe ele pentru a face curăţirea de lepră, acesta fiind un simbol al bisericii care are peste ea Sângele Mântuitorului, Domnul Isus Hristos, care a murit în locul nostru. Sângele care stropea pământul striga: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul!” Amin. Aşa se făcea curăţirea de lepră.

Zilele trecute am aflat dintr-un raport medical care este cauza leprei: este vorba de o dietă greşită. Vedeţi? Acesta este lucrul care cauzează păcatul: o dietă duhovnicească greşită. Ea cauzează o lepră care macină şi care poate fi vindecată numai de către Dumnezeu. În ordine.

Aşadar, acolo erau cedrul, cedrul stacojiu şi isopul, toate trei puse împreună. Dacă am avea suficient timp, am putea vedea că în toate acestea era vorba de răscumpărarea prin „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”, toţi într-unul singur şi aşa mai departe, dar se face târziu.

Doar vorbind despre aceste trei manifestări sau descoperiri şi am putea trece prin tot Vechiul Testament, prin cele şapte epoci ale Bisericii şi prin cele şapte Peceţi.

Cele şapte urme de sânge reprezintă cele şapte epoci ale Bisericii: din punct de vedere spiritual, poporul Israel şi Biserica dintre neamuri urmează exact acelaşi traseu de-a lungul epocilor. Israelul a avut şapte epoci ale Bisericii, iar când aceasta a ajuns în punctul cel mai de sus, cel mai înfloritor, a venit Ahab şi s-a căsătorit cu idolatria, aducând înăuntru închinarea la idoli; aducând idolatria în Israel.

Biserica creştină a făcut acelaşi lucru în epoca întunecoasă aducând din nou idolatria în sânul bisericii creştine. Vedeţi? S-a întâmplat exact la fel, în epocile de mijloc ale ambelor biserici.

Acum vreau să observaţi faptul că după ce se făcea stropirea, isopul, cedrul şi cedrul stacojiu erau aruncate în foc împreună cu vaca roşie şi erau arse, iar din cenuşa care rămânea se făcea apa de curăţire, astfel ca atunci când o persoană necurată care era considerată spurcată, venea la acea apă de curăţire, apa aceea o separa de necurăţie şi o făcea sfântă pentru a-i permite să intre din nou în părtăşie cu restul adunării. O, ce tablou frumos! Apa de curăţire îl curăţea pe cel vinovat, îl făcea sfânt şi îl aducea din nou în mijlocul adunării.

Tot aşa, Sângele lui Isus Hristos ne curăţă de toată nedreptatea, ne face sfinţi şi ne aşează din nou în părtăşie cu Tatăl. Înţelegeţi? Este frumos, nu-i aşa?

Ce a simbolizat Apa de curăţire? Apa de curăţire a fost un simbol spre Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul! Cred că în Efeseni 5 scrie: „…ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt.” (v. 26).

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi”, a devenit Apa de curăţire. Amin. (Ioan 1.1,14).

Toate lucrurile pentru care a murit Hristos şi pe care le-a promis în Cuvântul Său sunt ale voastre, fără plată, aşa cum este şi apa care curge. Dacă aveţi vreun păcat, aplicaţi Cuvântul pentru că El este Apa de curăţire.

Apa de curăţire vă desparte de păcat. Dacă sunteţi îngrijoraţi, aplicaţi Apa Cuvântului; dacă sunteţi bolnavi, aplicaţi Apa Cuvântului, pentru că ea vă separă de boală, de păcat, de griji şi de orice alt lucru care era un atribut al păcatului. Oh, îmi place aceasta! El ne-a spălat şi ne-a curăţat prin Apa Cuvântului, ne-a separat de lume şi ne-a pus în El însuşi, a scos afară din lume un popor credincios care crede în Domnul Isus Hristos, ca astfel să Se poată manifesta în faţa lumii de afară prin Duhul Sfânt care acţionează din interiorul celulei de sânge.

Oh, nădăjduiesc că înţelegeţi! Celula de Sânge S-a spart la Calvar. Viaţa era în interiorul acelei celule, dar celula s-a rupt şi Viaţa a ieşit afară. Mai întâi, Hristos S-a adus pe Sine în pântecele unei fecioare, S-a îmbrăcat cu o celulă de Sânge care S-a multiplicat în mai multe celule şi L-au adus la suprafaţă pe Fiul, pe Isus Hristos. La Calvar, această celulă a fost ruptă de un păcătos roman care L-a străpuns cu suliţa în inimă.

Chiar în mijlocul inimii fiinţei umane există un loc mic în care se crede că se află sufletul omului. În acest loc micuţ nu există nici o celulă de sânge sau altceva, ci doar sufletul omului. Hristos a fost străpuns chiar în locul acela, aşa că Celula de Sânge a fost ruptă, iar Duhul Sfânt a fost eliberat pentru ca Dumnezeu să-l poată aduce pe om înapoi la părtăşia cu El, pe acolo, prin Celula de Sânge, prin spălarea făcută de Apa Cuvântului. Ce a făcut aceasta?

…credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10.17).

Ce făcea această curăţire? De ce îi curăţea? De îndată ce primeau Apa de curăţire, ei erau liberi. De ce a fost despărţit Hristos? De ce ne-a separat El? Biblia spune:

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).

În rănile Lui, noi am fost despărţiţi de bolile noastre, de păcatele noastre, de truda noastră, de nedreptatea noastră. Prin Cuvântul care era Hristos în trup de carne şi locuind printre noi, am fost despărţiţi de păcatele noastre. Cuvântul S-a făcut trup, iar trupul a fost zdrobit astfel încât să fie ruptă celula de Sânge, iar credincioşii să fie aduşi prin stropirea cu Sângele care venea de la Calvar. Oh, Doamne!

Nu mi-am pus nădejdea în nimic altceva

decât în sângele lui Isus, cu dreptate;

Când sufletul meu nu găseşte nici o cale de ieşire,

în jur,

El este toată nădejdea mea şi pe El stau.

Oh, Hristos este Stânca solidă pe care stau;

Toate celelalte pământuri sunt nisipuri mişcătoare.

Toate celelalte pământuri: fiecare biserică, fiecare denominaţiune, orice altceva, sunt doar nisipuri mişcătoare în care te scufunzi. Fie că este vorba de mama ta, de tatăl tău, de cei dragi, de prieteni, orice sau oricine ar fi, toate sunt nisipuri mişcătoare. Numai pe Hristos pot să stau! Este o problemă individuală, personală, nu a unui grup de oameni. Este vorba de tine ca persoană individuală, de tine însuţi ca suflet uman, să poţi pune deoparte propriile tale gânduri. Câtă vreme ai propriile tale gânduri, propriile tale căi, acestea sunt contrare căilor lui Dumnezeu. Nu poţi avea propriile tale gânduri şi să fii în ordine, deoarece trebuie să mori faţă de gândurile tale. Ştiţi lucrul acesta? Câtă vreme priveşti la gândurile tale, vezi lucrurile numai din punct de vedere firesc şi spui:

„O, lucrul acesta nu este posibil, nu are cum să se întâmple, nu este rezonabil! Nici măcar nu pot să mă gândesc la aşa ceva.”

Cât timp faci aceasta, vei rămâne în aceeaşi stare rea… Dar când ajungi în punctul în care nu mai ai propriile tale gânduri, vii la Hristos şi gândeşti în felul Său, iei Cuvintele Sale şi lucrurile încep să se contureze altfel pentru că eşti mort şi viaţa ta este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu; pentru că eşti pecetluit cu Duhul Sfânt.

În Romani 8.1 scrie: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”

Aşa-i că este minunat? Dumnezeu ne-a separat de lucrurile lumii. Noi nu puteam face nimic fiindcă eram morţi în păcat şi fărădelege, fără nădejde, fără Dumnezeu în lume, nebuni, tăiaţi de la viaţă şi mergeam  spre iad, spre mormântul celui păcătos. Dar, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru noi toţi şi ne-a dat Apa de curăţire, iar Dumnezeu ne-a chemat la această Apă, prin har, ne-a spălat de păcat şi ne-a adus la Sine, făcând din noi un popor aparte, o naţiune sfântă, o preoţime împărăteasă, ca să-I aducem ca jertfe duhovniceşti, roadele buzelor noastre, cu mulţumire.

Să ne rugăm.

Tată din ceruri, acest Cuvânt, această Apă de curăţire ne face liberi; ne eliberează gândurile, aşa că nu mai gândim cu propria noastră minte, ci depindem de ceea ce a spus El în Cuvânt. Şi cuvântul nu poate greşi, Dumnezeule, pentru că Tu eşti Cel care ai spus-o. Tu ne-ai curăţit, iar dacă ne-ai curăţit şi ne-ai separat de gândurile şi ideile noastre, atunci suntem ascunşi în Tine şi credem pur şi simplu ce ne-ai spus Tu. Indiferent cât pare de imposibil, Tu eşti Dumnezeul circumstanţelor şi eşti în stare să împlineşti ce ai promis, aşa cum spune Pavel în 2Timotei 1.12:

„…sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.”

Tată, iată-ne aici, aproape de încheierea serviciului. Eu trebuie să merg în altă parte ca să predic Evanghelia de aceea, Te rog să faci ca multe suflete să-L primească pe Hristos ca Mântuitor personal, să fie umplute cu Duhul Sfânt şi să intre în această părtăşie minunată a credincioşilor. Îngăduie ca în seara aceasta să-L primească mulţi metodişti, baptişti, prezbiterieni, catolici, penticostali, nazarineni, sfinţi pelerini şi toţi copiii Tăi de pretutindeni. Îngăduie ca ei să vină în Isus Hristos prin spălarea făcută de Apa de curăţire, prin Cuvânt, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Hristos. Amin.

Acum vom avea serviciul de vindecare şi vom chema rândul de rugăciune. Eu nu ştiu nimic despre felul cum va decurge, nimeni nu ştie aceasta, ci pur si simplu vin şi întreb câte numere de rugăciune s-au dat şi mi se spune că foarte multe. Astfel, s-ar putea să încep cu numărul unu, cu numărul douăzeci şi cinci sau s-ar putea să încep cu numărul şaptezeci şi cinci, iar după aceea să număr înapoi, în timp ce altădată strig doar câte unul din rând. Oamenii primesc câte un bileţel pe care este scris un număr şi o literă, apoi vin în faţă şi spun: „Iată-mă, sunt aici!” Cei care sunt în audienţă nu au numere de rugăciune, ci ei ridică mâna pur şi simplu, arătând prin aceasta că doresc să mă rog pentru ei, şi dintr-o dată începe să se mişte totul. Ce se întâmplă? Nu eu sunt cel care face aceasta, fiindcă eu nu am să controlez ceea ce se întâmplă. Voi sunteţi cei care o faceţi, credinţa voastră. Înţelegeţi?

Apoi, dintr-o dată simt cum încep să slăbesc în putere, aşa cum se întâmplă acum. Ce este aceasta? Semnul că ungerea Duhului Sfânt este aproape, Îngerul Domnului a cărui fotografie aţi văzut-o, este aici. Cred că s-au pus în vânzare mai multe fotografii care Îl înfăţişează, iar mâine seară va fi ultima seară când mai puteţi cumpăra, deoarece duminica nu vom vinde.

Încep să mă simt tot mai slăbit, tot mai slăbit. Ce este aceasta? O altă Lume, o altă dimensiune pe care probabil nu a văzut-o nimeni niciodată. Dar avem fotografia pe care I-a făcut-o lumea ştiinţifică. Vedeţi?

Nu Isus a vindecat-o pe femeia care s-a atins de haina Lui. Ea a zis în inima ei: „Voi face aceasta.” Deşi nu era nici un text din Scriptură care să spună că trebuie să facă lucrul acela, ea şi-a zis:

Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.” (Marcu 5.28). Astfel, s-a strecurat până aproape de El, s-a atins de haina Lui, iar după aceea a fugit înapoi în mulţime.

Cineva L-a întrebat:

„Ce Te-a făcut să te opreşti aşa, dintr-o dată?”

„M-a atins cineva”, a răspuns Isus.

„Bine, dar fiecare om din mulţime încearcă să Te atingă!”

„Din Mine a ieşit o putere.”

Înţelegeţi? Din El ieşise o Putere şi mersese undeva afară. Vedeţi? Cineva L-a atins fiind mânat de o credinţă adevărată. Deci, ce a făcut să se întâmple aceasta? Fiţi atenţi ce a spus Isus. El a privit în jur, în mulţime, ca să vadă unde s-a dus puterea care fusese trasă afară din El, iar când a văzut-o pe femeie, i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.” (Marcu 5.34).

Ce se va întâmpla acum? „Credinţa ta…” Puterea credinţei voastre trage afară din Dumnezeul supranaturalului ceea ce aveţi nevoie. Înţelegeţi? Credinţa voastră face aceasta, nu credinţa mea. Dacă credinţa mea ar fi cea care face aceasta, în seara aceasta aş lua fiecare copil din audienţă, l-aş aduce aici sus şi l-aş vindeca. Vedeţi? Aceasta aş face, dar nu este vorba despre credinţa mea, ci despre credinţa voastră. Nu eu sunt Cel care cunoaşte lucrurile, pentru că eu sunt doar un om, ci este darul lui Dumnezeu. El este Cel care face aceste lucruri. Voi nu din mine trageţi afară ceea ce doriţi, ci din El, care este în Supranatural. Credinţa voastră face aceasta. Eu sunt doar gura de care Se foloseşte El ca să vă vorbească. Când vrea să facă ceva, El îmi dă o vedenie, iar oamenii de ştiinţă spun că atunci când face aceasta, eu mă aflu într-o altă dimensiune. Este vorba de al şaselea simţ, de a patra dimensiune sau cum vreţi s-o numiţi. Pentru mine este Duhul Sfânt. Aşa este.

Aici stă o femeie. Eu sunt anglo-saxon, iar ea este de origine etiopiană, ceea ce înseamnă că este un tablou asemănător cu cel în care Isus vorbea cu femeia de la fântână, fiindcă El era evreu, iar ea era samariteană. Este corect?

Eu nu te cunosc, este adevărat, doamnă? Nu te-am văzut niciodată în viaţa mea şi nu ştiu nimic despre tine. Ne întâlnim pentru prima dată, este adevărat? Aşa este. Ce aş putea face eu? Noi toţi avem acelaşi sânge. Chiar dacă ea este etiopiană, eu sunt anglo-saxon, iar alt om este din China, adică este de rasă galbenă, fiecare dintre noi poate dona sânge celuilalt şi poate primi sânge de la celălalt. Dar niciunul dintre voi nu poate primi sânge de la un animal, ci trebuie să fie numai de la un alt om. Înţelegeţi? În ordine. Înseamnă că acelaşi Sânge care a curs la Calvar pentru a face Apa de curăţire cu care ne spală de păcat, a curs şi pentru a o salva pe ea. Acelaşi Sânge care m-a separat pe mine de boala mea, a separat-o şi pe ea. Acelaşi Sânge care îmi pune mie în inimă ce trebuie să fac ca să pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu, poate face acelaşi lucru şi pentru ea.

Aşadar, acum se poate întâmpla un singur lucru. Trebuie să se întâmple ceva ce este dincolo de simţurile omeneşti şi care să-i spună acestei femei ce este în neregulă cu ea sau de ce se află aici. Desigur, eu nu spun că El va face aceasta, dar cred că o va face pentru că ungerea este peste mine. Acum El este peste mine, Acelaşi Înger al lui Dumnezeu, a cărui Lumină o vedeţi cu toţii. Chiar şi credinţa mea este mare acum. El a luat controlul pur şi simplu. Acesta este motivul pentru care pot să simt credinţa din audienţă. Nu ştiu exact unde se află, dar este credinţă. Şi de îndată ce o veţi prinde, se va întâmpla ceva.

Doamnă, te rog să vii aici, fiindcă vreau să vorbesc puţin cu tine. Noi suntem total străini unul pentru celălalt, iar dacă ai auzit ceva despre faptul că eu le spun oamenilor anumite lucruri despre ei, atunci trebuie să se întâmple ceva. Este adevărat? Dacă aş spune ceva, ca de exemplu: „Tu eşti aici pentru că vrei să mă întrebi dacă să aderi la biserica aceasta sau la cealaltă…” sau ceva de felul acesta, tu ştii că eu nu am de unde să ştiu motivul venirii tale aici, dar dacă Dumnezeu îmi va descoperi, prin Fiul Său Isus Hristos, conform Cuvântului Său, ce vrei să mă întrebi sau ce pot face pentru tine, vei accepta că am spus adevărul şi că acest Înger al Domnului te va răsplăti pentru credinţa ta?

Voi Îl puteţi vedea că seamănă cu scânteile care ţâşnesc când se face ceva la strung. Vedeţi? Este ca o Lumină de smarald.

Tu eşti conştientă că aici se întâmplă ceva şi că nu este ceva făcut de om, este adevărat? Sentimentul pe care îl ai nu este provocat de mine, pentru că eu sunt doar un om, ci este Ceva ce este aici şi totuşi este din altă Lume. Vine aici asemenea undelor radio sau imaginilor TV, dar noi nu le putem capta pentru că nu suntem făcuţi pentru aceasta. Dar suntem făcuţi să-L avem în noi pe Duhul Sfânt şi aici înăuntru începe să se contureze o imagine aşa cum o face tubul cinescopic al televizorului încât devine vizibilă ochiului omenesc. Înseamnă că eu văd prin Televiziunea lui Dumnezeu, văd în vedenia dată de El ce este în neregulă cu tine. Deci, El este Cel care face aceasta, crezi?

Dacă El va descoperi de ce eşti aici, Îl vei accepta şi Îi vei da Lui toate dorinţele tale? Între tine şi mine este ceva ce sângerează; văd că în urma unei examinări s-a constatat că este vorba de o tumoare care sângerează. Este ceva foarte grav. Aşa este. Vezi cum Tatăl nostru ceresc cunoaşte toate lucrurile? Acum înţelegi ce simţământ este aici? Este El. Pot să-ţi mai spun că eşti căsătorită şi că nici soţul tău nu se simte bine. Crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere ce este în neregulă cu soţul tău? El are hemoroizi, este adevărat? Şi mai este ceva. Tu încerci să-l faci pe soţul tău să devină un creştin adevărat.

Tot ce ţi-am spus, îţi dovedeşte că El este aici? Atunci du-te şi primeşte ce ai cerut.

Credeţi? Staţi respectuoşi şi credeţi. Înainte de a fi luat pe deplin sub călăuzirea Duhului, vreau să vă întreb ceva. Fiecare din locul acesta ar trebui să-L primească chiar acum. Dacă un om vine şi spune ceva, iar Dumnezeu nu răspunde, înseamnă că ceva nu este în ordine, înseamnă că vă îndoiţi de Dumnezeu. De mine nu vă mai îndoiţi. Poate că aţi făcut-o acum zece minute, dar acum nu vă mai îndoiţi. Următoarea Persoană de care vă puteţi îndoi după mine este Dumnezeu, dar a fost dovedit ştiinţific modul supranatural în care lucrează Duhul Sfânt.

Vino aici, doamnă. Suntem străini unul faţă de celălalt, este adevărat? Se întâmplă ca amândoi să fim anglo-saxoni, din rasa albă. Ai văzut ce a făcut Domnul Isus Hristos pentru femeia etiopiană? Dacă vrea, El poate face acelaşi lucru şi pentru tine. Crezi aceasta? El nu priveşte la cine eşti ca persoană, şi poate avea şi faţă de tine aceeaşi atitudine pe care a avut-o faţă de ea, deoarece te iubeşte la fel ca şi pe ea.

Tu tocmai ai ieşit din spital şi ai probleme la plămâni. Ai stat acolo câteva zile, mai precis treisprezece zile. Eşti doamna Bishop, nu-i aşa? Îl aud pe doctor că ţi se adresează cu numele acesta când vine lângă patul tău. Doamnă Bishop, te vei face bine. Du-te şi fii bine în Numele Domnului Isus Hristos.

Credeţi? Aveţi credinţă! Fiţi respectuoşi şi credeţi din toată inima că Isus Hristos poate face acelaşi lucru şi pentru voi.

Micuţă doamnă care stai acolo în spate şi te rogi să-ţi scadă tensiunea arterială fiindcă este mare, crezi? Crezi că El te-a vindecat de tensiunea ta mare? În ordine. Ridică-te în picioare şi acceptă vindecarea. Aceasta este. Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi crede.

Cine a făcut aceasta? Credinţa ei L-a tras afară pe Duhul Sfânt. Înţelegeţi? Aceasta a făcut ea şi aceasta trebuie să faceţi şi voi. Credeţi?

Ce mai faci, doamnă? Crezi din toată inima? Voi încerca să mă grăbesc şi voi vorbi doar puţin cu oamenii. Eu sunt un om, sunt doar fratele tău, şi nu te pot ajuta cu nimic. Aş putea să fiu fiul tău, soţul tău, fratele tău, iubitul tău sau orice altceva, dar pot sta în faţa ta doar ca un om. Dar pot să fiu un punct de legătură ca să-L găseşti pe Domnul Isus Hristos. (Sora spune: „Este adevărat şi am adus o batistă pentru ginerele meu.”). În ordine, poţi să i-o dai lui Billy. („Să i-o dau lui?”). Da, dă-i-o lui. În ordine.

Acum vreau să vorbesc puţin cu tine. Tu suferi de o boală femeiască şi te supără mai tare cam de un an. Dar principalul motiv pentru care eşti aici este o altă persoană. Este vorba de ginerele tău. Îl văd ca pe un bărbat tânăr. Crezi că se va face bine? Crezi că va fi vindecat? Crezi din toată inima? Ei bine, vino aici.

Dumnezeule Tată, o binecuvântez pe ea şi pe cei dragi ai ei  şi fie ca atunci când va pleca de aici, în seara aceasta, să fie o femeie sănătoasă. Da-i aceasta, pentru că o cer în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Domnul să te binecuvânteze. Du-te în drumul tău. Ai doi prieteni pentru care te-ai rugat.

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că ne dă biruinţa prin Domnul Isus Hristos. Isus a spus: „Dacă crezi, toate lucrurile sunt posibile.” Dacă poţi crede… Crezi din toată inima? Crezi că Dumnezeu este aici ca să se ocupe de tine şi să te vindece? Te mai rogi pentru cineva. Este vorba de o persoană foarte bolnavă de poliomelită care a stat chiar acolo  în spatele tău. O clipă! Ţine-l puţin pe băiatul acela.

Un moment! În faţa mea a apărut ceva… Este vorba de cineva care stă chiar aici. Este doamna de acolo care are artrită. Da, ea este. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Persoana de lângă ea are probleme cu sinusurile. Crezi din toată inima că Domnul Isus te vindecă? În ordine. Ridicaţi-vă în picioare. Sunteţi vindecate amândouă. Amin.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!”

Şi diabetul tău a plecat. Poţi merge acasă şi să te bucuri. Crede din toată inima şi vei avea lucrul cerut. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Acesta este felul în care se crede. În ordine. Veniţi cu respect. Veniţi crezând din toată inima.

Ce mai faci, domnule? Crezi din toată inima? Chiar acum văd o vedenie. Am ştiut că Tatăl ceresc o va da.  Ai avut un picior rupt, nu-i aşa? Ai şi un copil mic sau un nepot care este surdo-mut. Este adevărat? Aşa este. Poţi să te întorci acasă şi să te bucuri pentru că primeşti ce ai cerut. Amin.

Haideţi să spunem: „Laudă lui Dumnezeu!” Duhul este peste tot în jurul vostru. Trebuie doar să-I acordaţi o şansă.

În ordine. Vino aici, doamnă! Crezi din toată inima? Acum El este peste tot în clădire. Tu suferi de o boală nervoasă. Ai şi nevrită şi artrită. Eşti soţia unui predicator. (Cineva din sală spune: „Glorie lui Dumnezeu! Aleluia!”). Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

O clipă! Văd un amvon şi văd din nou un bărbat. El este predicator şi suferă de hernie. Crede, fratele meu drag. Crezi din toată inima? Şi tu poţi fi vindecat.

Crezi din toată inima? Acum du-te şi bucură-te.

Să spunem cu toţii: „Slavă Domnului!” Aveţi credinţă.

Doamna de aici, cea cu mâna ridicată, care ai tensiune mare, nu mai trebuie să-ţi faci griji. Isus Hristos te vindecă. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Mai este aici o doamnă care are probleme cu vezica biliară. Soră, nu mai trebuie să-ţi faci griji pentru că Isus Hristos te vindecă.

El este în seara aceasta aici ca să vă vindece pe toţi, dacă veţi crede. Credeţi? Credeţi că Apa de curăţire este chiar deasupra voastră?

Frate, soră, eu nu sunt un făţarnic, ci sunt fratele vostru. Întreaga clădire este luminată de prezenţa Atotputernicului Dumnezeu. Credeţi din toată inima? Să ne ridicăm în picioare şi să ne rugăm. Toată lumea să ridice mâinile. Ridică mâinile, tinere! Ridicaţi mâinile şi voi, cei din rândul de rugăciune. O, ce timp! Aceasta este, prieteni!  Cred că fiecare dintre voi este vindecat. Totul păleşte peste tot în audienţă şi se transformă în tot felul de culori.

O, Isuse, Fiul lui Dumnezeu, mustru fiecare duh de boală! Ia-l de la ei, Doamne! Satan, ieşi afară, în Numele lui Isus Hristos!

Daţi-I slavă lui Dumnezeu! Ridicaţi mâinile! Lăudaţi-L, bucuraţi-vă şi fiecare dintre voi să fie vindecat, spre slava lui Dumnezeu. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content