AM VREA SĂ-L VEDEM PE ISUS

Îţi mulţumesc, frate Borders. Puteţi să vă aşezaţi. Pentru mine este un mare privilegiu să mă aflu în seara aceasta aici, în Santa Maria. Am pronunţat bine? Este pentru prima dată când am ocazia să vin în oraşul acesta drăguţ şi mă bucur de atmosfera şi vremea bună, şi de părtăşia frumoasă pe care o avem.

Am
venit prin Phoenix, iar când m-am apropiat de locul acesta, a trebuit să-mi
caut haina. Întotdeauna este vremea aşa în perioada aceasta? Cineva spune că
tot timpul este aşa. Nu aveţi o casă goală de închiriat pe aici? Este un loc
frumos şi este de trăit pe o asemenea vreme.

Ieri
când am fost la restaurant, cineva mi-a spus că cea mai călduroasă perioadă a
anului este în decembrie. Zicea că au ieşit la iarbă verde în apropierea
Crăciunului. Dacă aţi fi în ţinutul meu şi aţi sta la aer în grădină, ar trebui
să aveţi căciulă pe cap şi haine groase, pentru că altfel îngheţaţi de frig.

Este
frumos că Dumnezeu a făcut în aşa fel pământul, încât să ne bucurăm toţi, să
trăim fericiţi şi să Îi fim recunoscători pentru ce ne-a dăruit. Sunt convins
că unul din cele mai mari defecte pe care le avem noi, oamenii, este că nu Îi
suntem recunoscători pentru ceea ce avem. Domnul a fost atât de bun cu noi şi
ne-a dat atât de multe lucruri, dar se pare că nu le apreciem cum ar trebui.

Eu
avut prioritatea să călătoresc de câteva ori prin toată lumea şi să văd cum
trăiesc şi alte popoare. Ştiţi că este zicala aceea: „Este bine că sunt
american.” Păi, este mai mult decât o zicală! Este adevărul, pentru că noi avem
ce să mâncăm, avem pace, iar problemele cu care ne confruntăm sunt minore.
Aproape că trăim în mileniu; dacă ar fi luat la o parte păcatul, cred că ar fi
mileniul.

Deci,
suntem bucuroşi că avem această ţară. Nu ştiu cât timp va mai fi aşa, dar
nădăjduiesc că până va veni Domnul Isus.

Aceasta
este ultima mare civilizaţie. Noi am văzut cum s-au ridicat şi s-au prăbuşit
celelalte popoare, iar poporul nostru merge pe aceeaşi cale…

Nu
demult am fost într-un loc unde obişnuiam să merg când eram copil. Acolo era un
copac frumos, un fag. Fagii sunt copaci cu viaţă lungă, iar eu mă gândeam:
„Copacul acesta va trăi câteva generaţii.” Dar să ştiţi că acum mai este doar
un ciot. Îmi amintesc cum era când aveam şapte sau opt ani. De sub el curgea un
izvoraş, iar eu obişnuiam să beau din apa lui, dar izvoraşul a secat şi copacul
nu mai este.

Îmi
amintesc şi vechea casă în care am locuit. Era făcută din buşteni. Mama avea o
bucată de oglindă pe care o agăţa într-un copac, pentru că lângă el aveam locul
pentru spălat. Noi veneam de la câmp şi ne spălam, apoi ne ştergeam cu un
prosop pe care îl făcuse mama dintr-un sac în care fusese făină. Nu ştiu cum
aţi trăit voi în acele vremuri, dar noi am dus-o destul de greu în Kentucky.

Îmi
amintesc că mama trăsese câteva fire de la capătul acelui prosop şi i-a făcut
nişte franjuri. Vai, după ce ne îmbăiam, trebuia să ne ştergem cu prosopul
acela aspru care parcă ne lua pielea jos.

Îmi
plăcea să-l privesc pe tata; era un om de statură mică, dar puternic. El venea,
îşi sufleca mânecile şi se spăla. Cred că avea în jur de douăzeci şi cinci sau
treizeci de ani. Avea muşchi puternici şi era bine făcut.

Un
bărbat la care a lucrat pe vremuri, mi-a povestit că l-a văzut cum a încărcat
singur patru sute de kilograme de rumeguş. Îmi amintesc că întotdeauna când îi
priveam braţele, mă gândeam: „Sigur va trăi o sută cincizeci de ani!”, dar a
murit la cincizeci şi doi de ani. Aceasta arată că nu avem nimic veşnic aici,
dar aşteptăm venirea acelei Cetăţi. Aşa este. Aşteptăm Împărăţia care va dăinui
veşnic.

Prieteni,
eu socotesc venirea în locul acesta, faptul că păstorul vostru m-a invitat
aici, un mare privilegiu, şi pot să spun că sunt aici ca să fac tot ce pot şi
ştiu pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Eu nu sunt predicator, dar Îl iubesc pe
Domnul; uneori adun în inima mea atât de multă dragoste pentru El, încât abia
pot să stau liniştit. Şi aceasta nu este doar de când am început să
îmbătrânesc, ci de când eram doar un copil. Eu mi-am predat viaţa, Domnului
Isus, şi L-am slujit încă de atunci, şi pe măsură ce mă apropii de ţărmul celălalt,
Îl iubesc tot mai mult.

Eu
am venit aici ca să am părtăşie cu voi, fraţi şi surori, şi să punem împreună
umărul la Împărăţia lui Dumnezeu, să avem binecuvântarea lui Dumnezeu cu noi,
să aduc un mesaj scurt pe care Domnul mi-l va da pentru voi şi să ascult
mesajul pe care Dumnezeu vi l-a dat vouă pentru mine. Apoi ne vom ruga pentru
bolnavi şi vom vedea dacă este cineva doritor să se alăture părtăşiei noastre
cu Hristos.

Noi
nu reprezentăm nici o denominaţiune şi nu suntem împotriva nici uneia dintre
ele, dar în ce ne priveşte, suntem independenţi. Aşa cum am spus şi aseară,
suntem aici ca să tragem năvodul împreună.

Isus
a spus că „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod
aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.

După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal,
şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.”

Desigur,
în năvod s-au prins peşti buni, peşti răpitori, broaşte ţestoase, şerpi şi alte
vieţuitoare de apă, dar aceasta prinde trezirea. Înţelegeţi?

Deci,
fraţii noştri de aici au aruncat năvodul în colţul lor, iar eu am venit să-mi
unesc năvodul cu al lor, ca să prindem tot ce se poate. De aceea suntem aici:
ca să tragem împreună… şi după ce ştim tot ce ştim despre Hristos, este bine să
depunem orice efort, fiindcă nu vrem ca cineva să piardă acel loc slăvit pe
care l-a pregătit El. De aceea suntem aici ca să dăm o mână de ajutor.

Fraţii
spuneau că niciunul din marii evanghelişti ca: Billy Graham, Oral Roberts,
etc., nu au fost aici, probabil din motive financiare, fiindcă oraşul acesta
este unul micuţ. Cred că fratele Roberts are nevoie de doisprezece mii de
dolari pe zi, pentru televiziune, radio şi celelalte lucruri, iar Billy Graham
cheltuieşte şi mai mult. Deci cum ar putea să vină într-un loc micuţ ca acesta?
Nu ar putea.

După
cum ştiţi, eu nu am nici televiziune, nici radio, nici altceva care să mă ţină
legat, aşa că pot să merg oriunde mă cheamă Domnul, fiindcă nu am nevoie de
bani. Eu nu am programe de sponsorizare sau altceva de felul acesta, ci doar
părtăşie cu oamenii, şi mă duc oriunde mă trimite Domnul.

De
curând am predicat într-o biserică unde erau douăzeci de oameni, dar când am
fost în Bombay, India, am avut cinci sute de mii de oameni la o singură
adunare, iar la Durban, Africa de Sud, am predicat în faţa a două sute
cincizeci de mii de oameni la o singură adunare, şi am văzut cum treizeci de
mii de băştinaşi L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal, la o singură
chemare la altar. Acolo s-au încărcat şapte camioane cu cârje, scaune cu rotile
şi cu alte lucruri ajutătoare pe care le foloseau băştinaşii bolnavi.

În
dimineaţa următoare, primarul oraşului Durban, domnul Sidney Smith, mi-a spus:
„Du-te şi uită-te pe fereastra de către ţărm.” Când am privit pe geam, pe
stradă venea un val mare de oameni, cam douăzeci şi cinci de mii, care au avut
parte de o minune la o singură rugăciune. Ei umblaseră în cârje, în scaune cu
rotile, legaţi cu chingi, etc, şi iată că a doua zi după rugăciune erau pe
deplin vindecaţi, îmbrăţişându-se de bucurie unii pe alţii şi cântând în limba
lor: „Crede numai, totul e posibil, crede numai…”

Aceasta
ar trebui să se întâmple în întreaga lume… într-o inimă şi cu un gând, cântând
Evanghelia slăvită a Domnului Isus.

Mesajul
pe care Îl am de adus acum, Îl voi simplifica cât se poate de mult, având în
vedere că sunt aici pentru prima dată… Poate unii dintre voi aţi mai participat
la adunări ca aceasta, iar pentru cei care sunteţi aici pentru prima dată va fi
ceva ciudat… vă rog doar să aveţi răbdare cu mine şi să cercetaţi tot ce spun,
iar dacă nu este întocmai cu Scriptura, să nu mă credeţi.

Dumnezeu
poate face şi lucruri care nu sunt scrise în Biblie, pentru că este Dumnezeu şi
poate face orice doreşte, dar cât timp Îl văd făcând ceea ce a promis, este
suficient pentru mine. Cât timp este în Scriptură, ştiu că sunt pe drumul cel
bun; şi dacă este în Scriptură, este o făgăduinţă a lui Dumnezeu, şi aşa cum a
împlinit-o atunci, o va împlini şi astăzi, pentru că este Acelaşi Dumnezeu.
Înţelegeţi? Dacă este Dumnezeu, El trebuie să fie infinit, iar dacă este
infinit, este desăvârşit.


nu uitaţi că dacă Dumnezeu a făcut vreodată ceva, El nu Îşi va schimba
niciodată felul de lucrare, ci va proceda întotdeauna la fel. De ce aceasta?
Pentru că este desăvârşit. Noi putem face astăzi ceva, iar anul viitor să ne
vină o idee mai bună fiindcă am mai învăţat ceva; sau poate în următorii zece
ani vom deveni mai deştepţi, dar Dumnezeu nu este aşa. El este infinit şi
desăvârşit de la început, iar hotărârea pe care o ia trebuie să rămână aceeaşi
pentru veşnicie. El nu poate face odată într-un fel şi apoi în altul, nici să-l
primească pe unul şi să-l respingă pe celălalt, deoarece felul în care a
procedat prima dată este felul în care va proceda întotdeauna; altfel ar fi
procedat greşit prima dată. Înţelegeţi? Pentru că este Dumnezeu, El nu Îşi
poate schimba felul de lucrare, ci trebuie să fie infinit, omniprezent,
omnipotent, etc.

Acum
vom citi câteva texte şi voi încerca să le explic cât mai simplu posibil. Vă
rog să mă susţineţi prin rugăciunile voastre… Nu ar fi minunat să înceapă o
mare trezire în orăşelul acesta micuţ, Santa Maria, şi toate bisericile să fie
una… Atunci oamenii ar veni în valuri, de pe dealurile acestea, ca să vadă
slava lui Dumnezeu, şi toate bisericile ar fi în clocot pentru El, iar micile
diferenţe ar fi puse deoparte şi toţi ar fi o inimă şi un gând. Gândiţi-vă cum
ar fi ca un oră                orăşel
micuţ ca Santa Maria, să aibă o asemenea trezire.

El
poate să facă aceasta, dar totul depinde de atitudinea pe care o adoptăm noi.
Dumnezeu Îşi trimite întotdeauna darurile şi lucrările în generaţii şi
biserici, iar ceea ce primesc oamenii este rezultatul atitudinii pe care o au
faţă de aceste lucruri. Noi ştim aceasta.

Totul
depinde de atitudinea pe care o avem faţă de ceea ce face El. Vedeţi? Dumnezeu
nu se bagă pe gât la nimeni, ci trebuie să doreşti să-L ai.

Dumnezeu
nu poate fi explicat de nimeni, de aceea tu trebuie să-L primeşti prin
credinţă. Dacă L-aţi putea explica, aţi fi egali cu El, dar acest lucru nu este
posibil. Noi luăm făgăduinţele Lui şi le credem, iar atunci vedem că lucrează
şi face exact cum a spus. Dacă facem aceasta, sunt sigur că vom vedea slava lui
Dumnezeu.


vrea să nu vă ţin prea târziu fiindcă ştiu că mâine mergeţi la lucru. Eu ştiu
că aceste adunări sunt lungi, deşi în fiecare seară încerc să mă grăbesc…

Acum
este nouă fără douăzeci şi presupun că serviciul vostru ţine de obicei până la
nouă treizeci, fiindcă în felul acesta mergeţi acasă şi vă odihniţi ca să vă
puteţi întoarce mâine seară.

Sunaţi
pe cineva care este bolnav şi aduceţi-l aici! Dar nu veniţi pe fugă şi nu
plecaţi în grabă, fiindcă dacă faceţi aceasta veţi trece la o mie de mile
depărare pe alăturea. Înţelegeţi?

Dacă
trebuie să mergi la Clinica Mayo pentru o examinare, ca să afli ce probleme ai,
primul lucru pe care îl vei face este să suni şi să-şi faci programare. Aceasta
va însemna probabil două sau trei luni de aşteptare până când vei fi primit.
Apoi trebuie să mergi şi să stai în spital, poate o săptămână sau zece zile,
pentru că doctorii nu ştiu să facă altceva decât să te examineze; apoi, când ai
terminat cu analizele, după luni de încercări, transpiraţii şi medicamente abia
îţi spun care este problema, pe când dacă Îl crezi pe Dumnezeu din toată inima,
totul se poate sfârşi în doar un minut. Înţelegeţi? Aşa este. Trebuie doar să
crezi şi să nu uiţi că noi Îl putem vedea acţionând numai dacă credem.

În
fiecare seară, eu îmi aleg un text din Scriptură din care să vorbesc. Uneori
îmi scriu câteva texte la care vreau să mă refer, apoi văd ce se întâmplă. Dacă
vi se pare că ceva nu este în ordine, puteţi să le verificaţi şi voi acasă, cu
Biblia. Este bine să verificaţi, iar dacă nu este făgăduinţa lui Dumnezeu să
veniţi înapoi să-mi spuneţi. Vă rog să-mi lăsaţi pe amvon un bilet în care să
scrieţi: „Frate Branham, ai spus cutare lucru, dar nu este corect, pentru că nu
este din Biblie.” Înţelegeţi? Dar dacă este biblic, atunci se cuvine să credeţi
şi voi Cine este Dumnezeu.

Ca
să nu iau prea mult timp, vreau să le mulţumesc încă o dată fraţilor şi
surorilor. Cred că cei de aici sunt predicatori, dar vreau să ştiţi că vă
apreciez pe toţi, indiferent din ce parte a Trupului Său faceţi parte.

Noi
suntem străini şi călători şi am venit aici ca să vă vizităm pe voi, care
sunteţi tot pelerini ca şi noi. Noi toţi aşteptăm venirea Domnului pentru că nu
avem o cetate stătătoare aici, ci mergem dintr-un loc în altul aşteptând
venirea Domnului. Cu fiecare zi care trece devenim tot mai bătrâni şi mai
bătrâni, şi nu ştim clipa când viaţa noastră se va sfârşi, indiferent dacă
suntem tineri sau bătrâni, iar atunci va trebui să ne înfăţişăm înaintea lui
Dumnezeu. Până atunci, acesta este timpul pregătirii noastre, aşa că haideţi să
ne pregătim să-L întâlnim pe Domnul atunci când va veni.

Acum,
înainte de a citi din acest Cuvânt, haideţi să ne plecăm capetele şi să vorbim
cu Autorul Cărţii. În timp ce avem capetele şi inimile plecate înaintea Lui, aş
vrea să ştiu dacă este cineva care vrea să ridice mâna spre Dumnezeu şi să
spună: „Dumnezeule, astăzi am nevoie de ceva… Vrei să-mi dai ce am nevoie? Îmi
ridic mâna, iar prin aceasta vreau să ştii că…” Dumnezeu să vă binecuvânteze
peste tot, pentru că El vede ce este după fiecare mână.

Tată
ceresc, ne apropiem de tronul Tău de îndurare. Nu de tronul de judecată, pentru
că dacă am cere judecată, am fi morţi cu toţii. Dar venim la tronul de
îndurare, aşa cum ni s-a poruncit, pe baza făgăduinţei pe care ne-a dat-o
Domnul nostru: „Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan
14.13-14). Noi ştim că acesta este Adevărul, este Cuvântul Tău; credem că
această Biblie este Cuvântul Tău infailibil; credem că orice Cuvânt din ea este
de la Dumnezeu, de aceea ţinem cu tărie de El şi Îl dorim în inimile noastre.

Tu
ştii cât de mult apreciem acest timp de părtăşie pe care-l avem în acest orăşel
drăguţ, alături de aceşti fraţi şi surori pe care îi iubim. Aceasta ne
aminteşte de vremurile timpurii, când apostolii se adunau împreună, iar Duhul
Sfânt lucra în mijlocul lor făcând lucruri supranaturale. Aceea era biserica
apostolică timpurie de la Cincizecime.

Tată
ceresc, întoarce-Te în seara aceasta în mijlocul nostru, în forma Duhului
Sfânt, în timp ce suntem adunaţi împreună. Sunt două mii de ani de când Te-ai
lăsat răstignit pentru noi ca să fim răscumpăraţi; de când ai plătit cu propria
Ta Viaţa pentru nelegiuirea noastră, asigurându-ne spălarea prin apa de
despărţire, prin Cuvânt. Tu ai făcut Cuvântul viu, împlinindu-L, şi Îţi
mulţumim pentru aceasta.

În
seara aceasta Te rugăm să îngădui ca prezenţa Ta să fie atât de puternică
printre noi, încât atunci când vom pleca de aici să spunem ca cei doi de pe
drumul spre Emaus, care în ziua de după înviere, au mers toată ziua cu Tine pe
drum, şi cu toate că le-ai vorbit şi le-ai deschis Scripturile, nu Te-au
recunoscut. Tată, sunt sigur că ai umblat pe drum cu mulţi dintre cei prezenţi
aici, sau poate cu noi toţi, şi totuşi nu am fost conştienţi de lucrul acesta.

Dar
când a venit seara, când truda de peste zi s-a încheiat, Tu i-ai adunat împreună
şi după ce s-au închis uşile, ai făcut ceva ce ai mai făcut şi înainte de
răstignire, iar atunci Te-au recunoscut că eşti Tu. Apoi Te-ai făcut nevăzut
dinaintea lor, iar ei s-au grăbit acasă, la tovarăşii lor, şi le-au spus:
„Domnul a înviat cu adevărat.”

Doamne,
nu vrei să vii şi în seara aceasta în mijlocul nostru, în timp ce suntem
adunaţi aici cu uşile închise, şi să faci ceva ce ai făcut şi atunci când
umblai prin Galileea, prin Capernaum şi prin alte locuri, astfel ca audienţa
aceasta micuţă şi noi toţi, să putem vedea dovada învierii? Să putem vedea că
marele Mesia Dumnezeu trăieşte şi astăzi, după două mii de ani, în ciuda
tuturor criticilor? Acum nu Îl mai pot omorî, pentru că trăieşte veşnic, iar
când vom pleca acasă, noi vom putea spune ca cei doi: „Nu ne ardea inima în noi
atunci când ne vorbea pe drum?” Amin.


citim din Ioan 12.20-21, ca bază pentru subiectul nostru, şi din Evrei
13.8
.

„Nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la
praznic

 s-au apropiat de
Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea
să vedem pe Isus.”

Şi
Evrei 13.8:

Isus
Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci
.

Acest
text este chiar deosebit, şi ca bază, am putea spune că aceşti greci aveau
aceeaşi curiozitate pe care o avem şi noi în seara aceasta, fiindcă cred că o
avem cu toţii.

Nu
este nimeni care, după ce a auzit despre Isus, să nu-şi dorească să-L şi vadă.
Astfel, dacă aş întreba audienţa aceasta mică: „Câţi aţi vrea să-L vedeţi?”,
bănuiesc că s-ar ridica toate mâinile. Haideţi să vedem: „Câţi aţi vrea să-L
vedeţi?” Sigur că da. Ai auzit de El, iar „credinţa vine în urma auzirii, a
auzirii Cuvântului lui Dumnezeu.
” (Romani 10.17).

Tuturor
ne-ar plăcea să-L vedem, iar aceasta ne plasează în aceeaşi poziţie cu grecii
aceia care au venit la ucenici şi le-au zis: „Domnilor, am vrea să-L vedem
pe Isus.”
 Aceasta era dorinţa lor: „Am
vrea să-L vedem pe Isus.”
Astfel, Filip i-a spus lui Andrei că ei voiau
să-L vadă pe Isus.

În
Evrei 13.8, Cuvântul ne spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Astfel,
dacă dorim să-L vedem, de ce nu putem avea acelaşi privilegiu ca şi ei? Vedeţi
voi, Scriptura nu poate să mintă; ea trebuie să spună Adevărul. Astfel, dacă
Biblia spune că El este Acelaşi, înseamnă că aşa trebuie să fie. Eu nu cred că
Biblia are vreo interpretare particulară, ci este aşa cum scrie.

Eu
cred că Dumnezeu trebuie să aibă un Etalon după care să judece lumea. După cum
ştiţi, sunt irlandez şi mă trag dintr-o familie cu trecut catolic. Mama şi
tatăl meu erau căsătoriţi în afara bisericii şi nu aparţineau niciunde. Aţi
citit probabil povestea vieţii mele şi ştiţi aceasta.

Astfel,
când am crescut şi am început să merg la biserică, am văzut că biserica avea
pretenţia că Dumnezeu va judeca lumea prin ea. Cu timpul am aflat că sunt vreo
nouă sute şi ceva de biserici şi că toate spun că ele au dreptate, în timp ce
toate celelalte sunt greşite. Păi, în felul acesta este un pic de confuzie! De
ce spun aceasta? Dacă biserica baptistă este cea prin care va fi judecată
lumea, înseamnă că metodiştii sunt greşiţi, pierduţi, iar aceasta provoacă o
confuzie pentru că metodiştii se ridică cu aceeaşi pretenţie.

Cum
ar putea să judece Dumnezeu drept după atâtea direcţii diferite? Unii spun:
„Este corect aşa,” pe când ceilalţi spun: „Nu este corect aşa, ci aşa!” Vedeţi?
Aceasta creează o mare confuzie, dar eu nu cred că Tatăl ceresc face aşa ceva.

Atunci
m-am gândit: „Pe baza a ce i-a pedepsit Dumnezeu pe oameni la început? De ce
s-a folosit?” Pentru a vedea aceasta, trebuie să ne întoarcem în Geneza care
este capitolul seminţei, al începutului.

Primul
lucru pe care l-a cerut Dumnezeu omului a fost ascultarea de Cuvântul Său.
Astfel, doar o mică alunecare, doar o mică răstălmăcire a Cuvântului, o mică
sucire sau interpretare, a dus întreaga creaţie la cădere. Fiecare boală de
inimă, fiecare durere, fiecare moarte, fiecare copilaş bolnav, totul a fost
cauzat de necredinţa într-un singur Cuvânt. Ce s-a întâmplat? Şarpele nu a spus
Cuvântul întocmai cum a fost dat, ci i-a dat o tentă, o mică argumentare: „Nu,
Dumnezeu nu va face chiar aşa!” Dar Dumnezeu a spus că o va face şi a făcut-o,
înţelegeţi?

Şi
dacă Dumnezeu a lăsat de şase mii de ani încoace atâta suferinţă, din cauza
interpretării unui singur Cuvânt, cum credeţi că ne va lăsa să scăpăm când
interpretăm tot Cuvântul? După ce le va judeca Dumnezeu pe cele nouă sute şi
ceva de denominaţiuni câte există? După ce spune cineva sau ceva? Nicidecum! În
ultimul capitol al Apocalipsei scrie că dacă cineva scoate sau adaugă ceva la
Cuvânt, i se va scoate partea lui de la Cartea Vieţii. (Apocalipsa 22.18-19).
Aceştia sunt conducătorii denominaţiunilor şi predicatorii care au citat greşit
Cuvântul, au pus dogmele lor în locul Cuvântului sau au venit cu propriile lor
idei. Voi trebuie să vestiţi Cuvântul lui Dumnezeu exact cum este scris de El
şi nu aveţi voie să interpretaţi nimic!

Ştiu
că mulţi nu au credinţă, şi nici eu nu am credinţă să fac toate făgăduinţele
lui Dumnezeu să se împlinească, dar nu voi sta în calea nimănui care are o
astfel de credinţă. Eu am spus de multe ori că aş vrea să am credinţa pe care a
avut-o Enoh, ca să fac o plimbare de după-amiază cu Dumnezeu şi apoi să mă duc
Acasă cu El. Aş vrea să am o asemenea credinţă, dar dacă nu o am, nu voi sta în
calea celui care o are. Voi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru acest frate
scump sau pentru această soră scumpă care are o credinţă atât de mare încât să
plece din viaţa aceasta fără să moară.” Aceasta ar fi minunat.

Dar
credem că va veni un timp în care va fi un fel de plimbare de dimineaţă, când
mulţi vor fi luaţi în văzduh, în răpire, la venirea Domnului Isus. Eu cred că
acel timp este foarte aproape.

Dorinţa
mea este să vă fac să înţelegeţi că Biblia spune că Isus Hristos este Acelaşi
ieri, azi şi în veci. Grecii aceia au vrut să-L vadă pe Isus, şi au fost duşi
la El de unul din ucenici, ceea ce înseamnă că dacă El este Acelaşi, este
posibil ca un alt ucenic al Lui să vă ducă şi pe voi la El. Credeţi aceasta?

Acesta
a fost strigătul inimii omului încă din vremuri străvechi: să-L vadă pe
Dumnezeu. Iov striga în cartea lui, despre care se spune că este mai veche
decât cartea Genezei, şi spunea: „O, dacă aş şti unde trăieşte, dacă aş
putea bate la uşa Lui şi să vorbesc cu El!”

Fiecare
om ar vrea să arunce o privire dincolo de perdeaua timpului, pentru că ştie că
a venit de undeva, are o viaţă pământească scurtă şi apoi trece din nou
dincolo… Acesta este motivul pentru care fiecare ar vrea să găsească uşa aceea
ca s-o deschidă şi să vadă de unde am venit şi unde încotro ne îndreptăm.

Am
putea să ne oprim puţin aici, fiindcă El este atât de real în jurul nostru! El
este pretutindeni şi trăieşte în fiecare făptură care are viaţă în ea. El
trăieşte în orice plantă, în orice floare, în totul; Dumnezeu trăieşte în ele.

Acum
aş vrea să vă întreb ceva: Dacă Isus ar fi în seara aceasta în Santa Maria, ce fel
de persoană v-aţi aştepta să fie? Noi ştim trupul Lui fizic care a fost născut
din fecioara Maria şi care a fost răstignit, îngropat şi înviat a treia zi şi
S-a suit la dreapta Majestăţii celui Preaînalt, stând ca Mare Preot şi făcând
mijlocire pentru mărturisirile noastre. El este şi Marele Preot care poate fi
atins prin simţirea neputinţelor noastre.

Dacă
vă voi întreba pe voi, luteranilor: „Ce credeţi despre El?”, aţi răspunde
imediat: „Păi, ar fi luteran.” Catolicii ar spune: „Ar fi catolic.”, penticostalii
ar spune: „Ar fi penticostal!”, şi aşa mai departe. Dar adevărul Îl putem afla
dacă vedem cum a fost ieri. Şi dacă puteţi vedea cum a fost ieri, atunci aşa
trebuie să fie şi azi şi în veci. Să lăsăm deci, la o parte, ideile şi părerile
bisericii voastre şi să vedem cum a fost El ieri.

Amintiţi-vă
că El ne-a fost făgăduit încă din grădina Eden. Chiar din prima zi când a
intrat păcatul în grădina Eden şi Dumnezeu i-a chemat pe Adam şi pe Eva la
judecată, El a făgăduit că sămânţa femeii, Mântuitorul, va zdrobi capul
şarpelui.

Următoarea
mare mişcare a fost Moise, un tip spre Hristos: un dătător de Lege, preot,
împărat şi aşa mai departe. El a fost un tip desăvârşit spre Hristos: născut în
timpul prigoanei, ascuns la fel ca Hristos, a condus poporul afară şi aşa mai
departe.

Apoi,
vedem că spre sfârşitul alergării Lui, Moise a spus că „Domnul Dumnezeul
nostru va ridica un proroc ca Mine…”
Noi ştim că tot Israelul şi cei din
Vechiul Testament, depindeau de prorocii lor. Astfel, în Evrei 1.1-2 scrie: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin
proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin
Fiul
Său, Isus
Hristos…” Vedeţi?

Evreii
fuseseră învăţaţi în Evrei capitolul optsprezece că dacă este printre ei unul
duhovnicesc sau un proroc, „Eu, Domnul Dumnezeu, Mă voi face cunoscut lui
prin vedenii şi îi voi vorbi prin vise. Şi dacă ceea ce spune se împlineşte,
atunci să ascultaţi de El. Dar dacă nu se împlineşte, atunci să nu ascultaţi de
el.”
(Deuteronom 18.15-22).

Deci,
dacă Dumnezeu trimite pe cineva, îl susţine. Astfel, dacă Dumnezeu trimite
Cuvântul Său, Îl susţine. Orice om poate veni şi să vă spună orice, dar când
spune Dumnezeu ceva, El sprijină ceea ce spune, dovedind că face tot ce spune.
Vedeţi? El face aceasta pentru că este Dumnezeu. El nu poate face o făgăduinţă
şi apoi s-o lase baltă, pentru că dacă ar face aceasta, nu ar fi Dumnezeu. El
trebuie să stea pe făgăduinţa Lui.

Haideţi
să privim puţin la viaţa lui Hristos.

Noi
ştim că El a fost născut din fecioară. La vârsta de treizeci de ani a fost
botezat de Ioan Botezătorul, după care a mers în pustie şi a fost ispitit de
diavolul timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; apoi a ieşit de acolo
şi şi-a început slujba. Ioan a văzut deasupra Lui un semn, o Lumină, o formă a
un porumbel care a coborât din cer ş un glas a venit din acea formă de porumbel
(Duhul lui Dumnezeu) şi a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi
găsesc plăcerea.”
Aceasta este în versiunea King James. În versiunea
originală scrie: „În care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” Şi noi ştim
că Dumnezeu a locuit în Hristos.

Astfel,
Isus a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl care locuieşte în Mine, El
face aceste lucrări…”
În Ioan 5.19 spune: „Adevărat, adevărat vă spun că
Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci face doar ce vede pe Tatăl făcând; şi
tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. Noi
toţi credem aceasta. Dumnezeu era în Hristos. El era chipul vizibil al lui
Dumnezeu. Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.

Noi am văzut cum L-a primit poporul atunci când a
fost aici jos… El a venit la ai Săi, toţi fiind credincioşi evrei.

În lume sunt doar trei rase de oameni. Oricine,
orice ar spune, sunt doar trei rase: Sem, Ham şi Iafet, care au ieşit din Noe.
Astfel, sunt trei rase de oameni: evreii, neamurile şi samaritenii. La
cincizecime, mesajul s-a dus la evreii, Petru fiind cel care a primit cheile,
iar de acolo, Cuvântul s-a dus la toţi. Deci în ziua cincizecimii, Petru le-a
vorbit la evrei, apoi Filip s-a dus la samariteni şi l-a chemat acolo să se
roage pentru ei să primească Duhul Sfânt, şi apoi a fost chemat în casa lui
Corneliu, care era dintre neamuri. Şi astfel, lumea a avut Evanghelia.

Haideţi să privim mai îndeaproape. Deci, L-am văzut
ieşind din pustie. Imediat după aceea, din slujba Lui au început să sară
scântei: aveau loc vindecări şi tot felul de lucruri mari. Printre cei care au
fost martori la primele Sale lucrări a fost Andrei, care avea un frate ce se
numea Simon. Andrei l-a convins pe fratele său să meargă să-L vadă pe Isus,
spunându-i că El era Mesia. Andrei era convins pe deplin că Isus era Mesia.

Când a ajuns la Isus, El l-a privit pe Petru…
Amintiţi-vă că El este Mesia şi că este la fel ca ieri. Astfel, când l-a privit
pe Petru, i-a zis: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona.” Imediat
ce a auzit aceste cuvinte, Simon l-a recunoscut şi L-a acceptat. Vedeţi, el L-a
recunoscut imediat doar pentru că Isus i-a spus: „Numele tău este Simon şi
eşti fiul lui Iona.”
(Ioan 1.39,42). De ce?

Tatăl lui, l-a învăţat din Scripturi că într-o zi
va veni Mesia şi va fi o mare tulburare printre oameni. De ce aceasta? Pentru
că întotdeauna, înainte de a se întâmpla ceva real, se ridică multă imitaţie.
Noi ştim aceasta. Diavolul încearcă să imite. Să nu uitaţi că întotdeauna când
vedeţi o imitaţie este pe cale să se întâmple ceva real. Înţelegeţi?
Întotdeauna a fost aşa.

Îl pot auzi pe bătrânul Iona cum âi spunea lui
Simon: „Simone, băiete, mai demult ţi-am spus că cred că voi trăi să văd
venirea lui Mesia, dar iată că am îmbătrânit şi probabil nu voi apuca ziua
aceea. Dar, fiule, tu şi Andrei Îl veţi vedea. Însă să ştiţi că înainte de
venirea Lui, se vor ridica multe imitaţii. Noi Îl aşteptăm de patru sute de
ani, dar s-ar putea să vină în generaţia voastră. Să ştiţi însă un lucru:
Biblia noastră nu poate greşi; Scripturile nu pot greşi. El va fi un proroc,
pentru că Moise, cel pe care l-am crezut în toţi aceşti ani, şi care ne-a scos
din robia Egiptului, ne-a spus că Domnul Dumnezeul nostru ne va ridica un
proroc ca el. „El va fi Dumnezeul-proroc şi după aceasta Îl veţi recunoaşte.”

Astfel, când Simon a văzut la Isus ceea ce-l
învăţase tatăl său, a ştiut că acela era semnul că Isus era proroc. Înţelegeţi?

El S-a făcut cunoscut celui căruia i-a dat cheile
Împărăţiei, care era conducătorul bisericii din Ierusalim şi i-a spus cine era
şi care era numele tatălui său. Aşa S-a făcut cunoscut lui Simon Petru, iar
acesta L-a recunoscut că este Mesia.

Filip era acolo când s-a întâmplat aceasta şi a
fost foarte impresionat de cele auzite, pentru că era un om credincios. El
aştepta şi urmărea. Acum fiţi atenţi! El Se va arăta numai celor care Îl
aşteaptă, nu şi altora. Acesta este motivul pentru care numai Ioan a văzut
Lumina aceea care a venit peste Isus ca un porumbel şi a mărturisit: „Am
văzut…”

Şi Pavel a văzut aceeaşi Lumină. Nici un alt om,
din cei prezenţi acolo, nu a văzut-o, în afară de el. vedeţi? Amintiţi-vă că Ea
vine la cei care o aşteaptă şi cred. În felul acesta Se descoperă Dumnezeu;
întotdeauna a fost aşa şi întotdeauna va fi aşa.

Filip era acolo şi urmărea ce se întâmpla. El avea
un prieten cu care fusese la şcoala biblică şi studiase ce învăţau sulurile.
Astfel, când a văzut ce se întâmpla cu Isus şi Petru, pentru că era credincios
sulurilor şi aştepta să se întâmple chiar ce vedea, a alergat cincisprezece
mile, în jurul muntelui, până la prietenul său Natanael, ca să-i povestească şi
lui.

Natanael avea o livadă de măslini. Filip s-a dus
acolo, iar când a bătut la uşă, l-a întâmpinat soţia lui Natanael şi i-a spus
că soţul ei era în grădină. Deci, Filip s-a dus în grădină şi acolo l-a găsit
pe Natanael.

Haideţi să ne oprim puţin aici şi să vedem ce cerea
Natanael în rugăciune. Mi-l pot imagina spunând: „Tată, noi Îl aşteptăm pe Mesia,
Eliberatorul care ne va scăpa de robia romană. O, Tată, voi trăi să văd ziua în
care Se va arăta acest Mesia? Am citit în Scripturi că Moise a spus că Domnul
Dumnezeul nostru ne va ridica un proroc ca el, şi noi Îl vom cunoaşte. Tată, eu
tânjesc după timpul acela. Tu ştii că am studiat Scripturile şi am trăit zi şi
noapte după ele.”

Şi iată că atunci când a spus „Amin” şi s-a
ridicat, Filip i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în
lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”
(Ioan 1.45).

Acum voi dramatiza
puţin. Astfel pot să mi-l imaginez pe Natanael zicând: „Filipe, te-am ştiut un
om echilibrat. Noi am studiat multă vreme Scripturile împreună, şi acum vii
să-mi spui că Mesia este aici? Tu ştii bine că atunci când va veni Mesia, El va
veni doar la noi, fariseii, sau va veni jos, pe coridoarele cerului şi va
coborî drept în marele Templu ridicat de Solomon, Se va prezenta în faţa
marelui preot, Caiafa, şi îi va zice: „Eu sunt Mesia pe care Îl aşteptaţi!”

Vedeţi, cam aşa şi-au
închipuit ei totul, dar Dumnezeu are felul Lui de a face lucrurile. Înţelegeţi?
El vine exact cum spune Scriptura, dar ei au interpretat totul greşit.

Mă întreb cum ar
fi dacă ar veni în seara aceasta? Oare nu s-ar dovedi că mulţi dintre noi am
interpretat Cuvântul greşit? Cel mai important lucru este să fim gata pe când
vine El. Nu contează cum Îl trimite Dumnezeu, să vină aşa cum vrea, aşa cum a
fost hotărât să vină. Unii cred că El va veni pe un nor alb, în timp ce alţii
spun că va veni pe un cal alb, dar indiferent cum va veni, eu sunt pregătit. Eu
cercetez Scripturile ca să ştiu exact ce spune Cuvântul şi ca să-L pot
recunoaşte atunci când va veni. Înţelegeţi? Cercetaţi Scripturile ca să vedeţi
ce spune Cuvântul despre El.

Deci, Filip i-a
zis lui Natanael: „Vino să vezi pe cine am găsit noi.” Probabil că Filip
mersese o zi întreagă în jurul muntelui ca să vorbească cu Natanael, iar acum
îi spunea:

„Natanael, îţi
aminteşti când ai cumpărat peşte de la bătrânul Simon?”

„Sigur că-mi
amintesc.”

„Ştii că nu avea
şcoală nici cât să semneze o chitanţă…”

„Da,” a răspuns
Natanael.

Biblia spune că
Petru era necărturar  şi fără educaţie.
Câţi vă amintiţi aceasta? El nu avea educaţie deloc, fiindcă nu a urmat nici o
şcoală sau seminar.

Şi Filip a
continuat:

„El nu putea să
semneze nici măcar chitanţa aceea, dar într-o zi, fratele lui l-a invitat să-l
urmeze, şi astfel a venit înaintea Celui despre care noi ştim că este Mesia… Şi
am să-ţi spun de unde ştiu că El este Mesia. Scripturile spun că Mesia va fi un
proroc ca Moise, şi iată că de îndată ce a ajuns în prezenţa lui Isus, Acesta
l-a privit şi i-a zis lui Simon că se numeşte Simon şi este fiul lui Iona. Cum
ar fi putut să ştie aceasta dacă n-ar fi fost un proroc?”

Apoi, Filip a
adăugat: „Ştii, Natanael, nu m-ar surprinde deloc, dacă ai ajunge în faţa Lui,
şi El ţi-ar spune: „Bună seara, Natanael!”

„O, lasă-mă!” i-a
răspuns Natanael neîncrezător. „Voi merge eu însumi acolo ca să mă conving.”

Să ştiţi că
aceasta este o idee foarte bună. Mai întâi, pentru că îi era greu să creadă, a
fost invitat să se convingă personal. Atunci Natanael a zis:

„Poate ieşi ceva
bun din Nazaret, din grupul acela de holly-rollers? Chiar poate ieşi ceva bun
de acolo?”

„Vino şi
convinge-te,” i-a răspuns Filip. Nu sta acasă şi critica, ci vino şi vezi.
Vino! Şi nu lua numai cuvintele unui om, ci cercetează Scriptura şi vezi dacă
ceea ce ţi se spune este sau nu, biblic.

Pe drumul de
întoarcere, cei doi au tot povestit, iar într-un final au ajuns în locul unde
Isus ţinea un serviciu de vindecare. Probabil că Natanael s-a aşezat în
audienţă, dar când L-a văzut pentru prima dată pe Isus şi când El S-a uitat la
Natanael, i-a zis: „Iată cu
adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”
Aceasta i-a luat vântul din pânze lui Natanael, ca să
zicem aşa, fiindcă nu putea înţelege ce se petrecea.

„De unde mă cunoşti?” L-a întrebat apoi pe Isus.
„Ne vedem pentru prima dată, cum de mă cunoşti?”

Şi Isus i-a răspuns: „Te-am
văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”
 (Ioan 1.47-48).

De patru sute de ani, ei nu mai avuseseră nici un proroc,
aşa că L-a recunoscut imediat că era El. Acesta este motivul pentru care a
alergat la El şi I-a zis: Rabi,
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”
Este adevărat?

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub
smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”
(v. 50).

Aceasta s-a întâmplat ieri, dar dacă El este Acelaşi, va
face şi astăzi aceleaşi lucruri Înţelegeţi? Aşa S-a făcut El cunoscut oamenilor
de atunci; aşa L-au recunoscut, nu după învăţături, ci după lucrurile pe care
le-a făcut. Înţelegeţi?

Isus
a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în
ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”
(Ioan
5.39). „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar, dacă le
fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, căci
ele mărturisesc despre Mine.”
Confirmarea Cuvântului este lucrarea pe care
o face. Aceasta mărturiseşte despre El.

 Oare astăzi nu
este la fel? Sigur că este la fel: lucrările Lui mărturisesc despre El. Vedeţi?
El nu Se poate schimba, ci trebuie să fie la fel.

Desigur, în spatele audienţei stăteau marii prelaţi,
marele preot şi preoţii din sinagogi, care priveau ce se petrecea, fiindcă
trebuiau să dea un răspuns adunărilor lor.

Şi ştiţi ce au spus despre El? Că este Beelzebul, un
ghicitor, un drac.

Atunci Isus S-a întors spre ei şi le-a zis: „Adevărat,
adevărat vă spun că dacă vorbeşte cineva împotriva Fiului omului, va fi iertat,
dar dacă veţi vorbi împotrivă când va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi
lucrări, nu vi se va ierta nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare.” (Matei
12.31-32).

Astfel, Filip, Petru şi ceilalţi ucenici stăteau acolo şi
spuneau: „El este Fiul lui Dumnezeu; El este Împăratul lui Israel,” fiindcă
vedeau lucrările pe care le făcea înaintea lor. Dar ceilalţi, cei care doar
pretindeau că sunt credincioşi, spuneau că este Beelzebul, un ghicitor, un
drac. Vedeţi?

Şi Isus a mărturisit că acelaşi lucru se va întâmpla
într-o zi când va veni Duhul Sfânt. Atunci Duhul nu fusese încă dat, pentru că
El nu fusese jertfit. Dar într-o zi, va veni Duhul Sfânt, iar ei vor spune
aceleaşi cuvinte împotriva Lui… Adică ce vor face oamenii? Vor spune că Duhul
Sfânt care face lucrările lui Dumnezeu este un duh necurat, un drac.
Înţelegeţi? Aceasta a spus Isus Hristos şi aşa se va întâmpla. Aşa trebuie să
fie.

Haideţi să-L studiem. Amintiţi-vă cele trei rase de
oameni: poporul lui Ham, poporul lui Sem şi poporul lui Iafet. Ni s-a schimbat
culoarea pielii din pricina locurilor în care trăim, dar Dumnezeu a făcut un
singur sânge pentru toţi. Chiar dacă sunt chinezi sau japonezi, africani sau
anglo-saxoni, toţi avem acelaşi sânge; toţi venim din Adam, dar am crescut în
diferite părţi ale lumii.

Dacă
vă uitaţi, de exemplu, la un coiot din Mexic, el trăieşte pe un pământ roşiatic
şi are blana roşiatică. Dacă trăieşte în deşertul cu nisipuri albe, blana lui
este maro deschis; dacă trăieşte sus în nord, în Columbia Britanică, acelaşi
coiot este alb.

La
fel este căprioara: îşi va schimba culoarea în funcţie de locul unde trăieşte,
aşa că una va fi maro, alta va fi roşiatică sau neagră. Vedeţi? Depinde unde
trăieşte şi cu ce se hrăneşte. La fel suntem şi noi oamenii: avem culori
diferite ale pielii, dar ne tragem dintr-un singur om. Toată rasa umană vine
dintr-un singur pom.

În
zilele venirii lui Mesia, acolo erau evreii. El a venit la evrei, pentru că ei
Îl aşteptau, dar într-o zi a trebuit să treacă prin Samaria. Samaritenii sunt o
altă rasă de oameni. Isus Se îndrepta spre Ierihon, dar a ocolit prin Samaria
şi S-a oprit puţin în cetatea Sihar, deoarece i-a trimis pe ucenici să cumpere
ceva de mâncare.

Şi
acolo a venit o femeie pe care astăzi am numi-o rău famată, din cauză că fusese
măritată de câteva ori. Ea a venit la fântână pe la amiază, în timp ce ucenicii
erau în cetate.

Fântâna
aceea există şi astăzi şi este, ca şi atunci, un loc public de unde se poate
lua apă.

Femeia
a ieşit să ia apă de la fântână, pe la ora unsprezece. Voi ştiţi cât le ia
femeilor să-şi aranjeze buclele şi celelalte lucruri. Poate fusese plecată
toată noaptea şi abia se trezise, şi s-a grăbit să vină să-şi ia apă.

Ar
trebui să le vedeţi pe femeile acelea cum cară apa. Ele ţin pe cap un ulcior de
cinci galoane şi pe şolduri au ale vase, dar cu toate acestea merg pe stradă
povestind una cu alta, gesticulând şi dând din cap, dar cu toate acestea nu
varsă nici măcar o picătură de apă. Dacă este să vorbim despre o umblare
perfectă, aceea este.

Dar
femeia aceasta nu putea să iasă cu restul femeilor deoarece era însemnată; ea
nu putea să umble împreună cu celelalte femei cât timp trăia felul acela de
viaţă. Deci nu putea veni după apă deodată cu fecioarele, de aceea a venit la
fântână doar pe la unsprezece. Şi-a agăţat vasul în cârlig şi a început să-l
coboare în fântână, iar atunci a auzit pe Cineva zicând: „Femeie, dă-Mi să
beau!”
A privit spre zidul de unde se auzea vocea aceea şi a văzut un evreu
de vârstă mijlocie. Noi ştim că conform Scripturii, deşi avea doar treizeci şi
trei de ani, Isus părea mult mai bătrân. Voi ştiţi că în capitolul opt din
Ioan, iudeii I-au zis: „N-ai nici cincizeci de
ani şi ai văzut pe Avraam?!”
(v. 57).

Dar El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte
ca să se nască Avraam, sunt Eu.”

(v. 58).

Vedeţi? El arăta de cincizeci de ani şi i-a zis acelei
femei: „Dă-Mi să beau!” Când a auzit aceasta, femeia I-a răspuns: „Nu se
cuvinte ca Tu, un evreu, să ceri ceva de la mine, o femeie samariteană, pentru
că între noi nu este nici o legătură.” Era segregaţie.

Dar Isus a făcut-o să înţeleagă foarte repede că la
Dumnezeu nu era nici o discriminare rasială. El i-a mai zis: „Dacă ai şti cu
Cine stai de vorbă, Mi-ai cere tu să bei, fiindcă Eu îţi pot da o astfel de apă
încât nu va mai trebui să vii aici să scoţi.”

„Dar fântâna este adâncă…” I-a replicat ea.

Ce făcea El? Îi contacta duhul. Noi ştim deja El a
trebuit să meargă pe acolo, pentru că L-a trimis Tatăl. Aici este problema,
pentru că El a spus în Ioan 5.19 că nu poate face nimic până când nu-I arată
Tatăl.

Deci, El trebuia să afle care era problema acelei femei…
Probabil, Tatăl Îi arătase să meargă sus la fântână, şi iată-L acolo. Nu ştia
ce să facă, dar iată că a apărut femeia aceea, aşa că trebuia să intre în
legătură cu duhul ei. O, sper că vedeţi lucrul acesta! El a intrat în vorbă cu
ea şi au vorbit.

Astfel, au ajuns să vorbească despre locul de închinare,
despre diferitele denominaţiuni existente şi alte lucruri. „Adevărata
închinare este în duh şi adevăr,”
i-a spus El, iar în final i-a contactat
duhul şi a aflat care era problema ei, aşa că i-a zis:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino
aici.”

Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a
zis:
„Bine ai zis că n-ai
bărbat.

Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe
care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
(Ioan 4.16-18).

Priviţi ce diferenţă mare era între femeia aceea rău
famată şi preoţi! Când au văzut lucrările pe care le făcea Isus, preoţii au
spus: „Este Beelzebul! Este un ghicitor!”, dar femeia aceea cu renume rău a
zis: Doamne,
văd că eşti proroc.

Noi, samaritenii, ştim că trebuie să vină Mesia numit Hristosul, iar când va
veni El, acesta va fi semnul de recunoaştere. Aceasta va face El.”

El nu a făcut aceasta înaintea neamurilor,
pentru că ele nu aşteptau nici un Mesia. Aceasta este ziua lor. Evreii şi
samaritenii aştepta… Samaritenii erau jumătate evrei şi jumătate neamuri.

Deci, femeia I-a zis: „Doamne, văd că eşti
proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, căruia I se zice Hristosul,
acesta va fi semnul Lui. Aceasta va face El când va veni.”

Şi a alergat în cetate cu mesajul ei: „Veniţi
de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este Acesta Hristosul?”
(Ioan 4.29).

Ei bine, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în
veci, va face şi astăzi aceleaşi lucruri… nu-i aşa? Şi Biblia spune că oamenii
din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii, fiindcă ştiau
că acela era semnul lui Mesia. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aşa este.
Femeia a văzut că acela era semnul lui Mesia, şi la fel au văzut evreii.

Isus a spus că la venirea Fiului omului va fi
un timp asemănător cu cel din zilele Sodomei. Să nu uitaţi că Dumnezeu Se
descoperă în trei. Voi ştiţi numerele lui Dumnezeu şi ştiţi că este desăvârşit
în trei, fiindcă S-a descoperit ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt. Vedeţi? Trei.

Sunt trei feluri de oameni: cei ieşiţi de
Ham, cei ieşiţi din Set şi cei ieşiţi din Iafet. De asemenea, sunt trei feluri
de oameni care stau împreună: credincioşii, formaliştii şi necredincioşii. Îi
aveţi pretutindeni.

Isus a exemplificat Sodoma şi a spus că la
venirea Fiului omului va fi la fel ca atunci. Dacă observaţi, Lor era rudă cu
Avraam, era nepotul lui. Poate săptămâna aceasta vom vorbi despre Avraam şi
atunci vom vedea lucrarea lui.

Noi
am văzut că Lot s-a tras şi s-a dus în lume, în Sodoma, unde a trăit în
lucrurile lumii. El a devenit primarul cetăţii; era un judecător, aşa că stătea
la porţile cetăţii şi îi judeca pe oameni. Soţia lui era membră în fiecare
asociaţie din societate, deşi avea încă atingerea lui Dumnezeu. La sfârşitul
timpului bisericii care este în lume şi trăieşte încă în lucrurile lumii,
există un tip: sodomiţii, care ştiţi cu toţii ce fel de oameni erau.

Avraam
este un tip spre Biserica chemată afară. El nu era în Sodoma, ci stătea pe
munte, deasupra bogăţiilor şi îngrijorărilor lumii. Acolo aveţi cele trei
feluri de oameni: Avraam era cel chemat afară, iar cuvântul „biserică” înseamnă
„cei chemaţi afară.” Deci, Avraam este biserica aleasă. Noi ştim că este o
biserică aleasă, fiindcă Dumnezeu a hotărât mai dinainte Biserica Sa. Ea se va
înfăţişa înaintea Lui fără pată şi fără zbârcitură. Aşa a spus El, şi nădejdea
mea este că sunt şi eu un mădular al ei. Ştiţi cum puteţi ajunge un mădular al
acestei Biserici? Pentru aceasta trebuie să muriţi faţă de voi înşivă şi să vă
naşteţi din nou. Asta-i tot.

Biblia
spune că în timpul din urmă, antihristul va încerca să-i înşele chiar şi pe cei
aleşi, dacă ar fi cu putinţă. Dar nu este posibil. Vedeţi? Cuvântul spune: „…dacă
ar fi cu putinţă.”
Observaţi! Aici sunt sodomiţii, Lot căldicelul şi Avraam
alesul.

Într-o
zi au venit trei vizitatori care arătau ca nişte oameni: aveau hainele prăfuite
şi au mâncat din tot ce le-a pus Avraam înainte: carne de viţel, turte, lapte
şi unt. După ce au mâncat, doi dintre ei s-au dus să propovăduiască în Sodoma,
dar Unul a rămas cu Avraam şi a vorbit cu el.


vedem astăzi. Nu este ciudat că biserica firească, din lumea denominaţională, a
primit propovăduirea a doi mari predicatori? Nu este ciudat că Abraham şi
Graham nu au mai fost până acum în lume? Apoi îl avem pe Oral Roberts,
un alt bărbat mare. Cei doi îngeri care s-au dus în Sodoma nu au făcut nici o
minune, doar i-a lovit pe oamenii de acolo cu orbire. Propovăduirea îl loveşte
pe cei necredincios cu orbirea. Vedeţi? Ei sunt orbiţi de Cuvânt.

Haideţi
să-L privim puţin pe Cel care i-a predicat Bisericii alese. Priviţi! Cam cu o
zi sau două înainte de acest eveniment, numele lui Avraam a fost schimbat din
„Avram” în „Avraam.” şi al Sarei, din „Sarai” în „Sara”, „prinţesa.”

De
unde a ştiut El că Dumnezeu i-a schimbat numele înainte cu o zi sau două?
Priviţi! De unde a ştiut că era căsătorit? De unde a ştiut că avea o nevastă?
Pe atunci femeile nu alergau înainte şi luau locul bărbatului, ca astăzi, ci
stăteau în bucătărie, unde le este locul. De atunci s-au schimbat multe…

Deci,
am aflat că Sara era în cortul aflat la spatele acelui Bărbat. El i-a zis lui
Avraam: „Unde este Sara, nevastă-ta?” Şi Avraam a răspuns simplu: „În
cortul de la spatele Tău.”

„Avraame,”
a continuat El, „Eu te voi vizita…” Vedeţi? „Eu”,
pronume personal.

Aici
este o audienţă amestecată, dar vreau să vă spun ceva: Ei erau bătrâni: Avraam
avea aproape o sută de ani, şi Sara, nouăzeci, şi poate nu mai trăiau ca soţ şi
soţie de zece sau douăzeci de ani. Nu mai aveau relaţii de soţ-soţie. De aceea,
Sara a chicotit, cum zicem noi în Kentucky, zicându-şi în sine: „Eu, o
femeie bătrână, să mai am plăceri cu domnul meu bărbatul?”
Ştiţi voi, ca
tinerii.

Şi
Îngerul care stătea cu spatele spre cort, a zis: „De ce a râs Sara?” Ce
fel de telepatie era aceea? Vedeţi? El ar fi putut s-o omoare chiar în clipa
aceea pe Sara, dar nu a făcut-o, pentru că ea era parte din Avraam.

La
fel este biserica astăzi. Noi vedem toate aceste lucruri care se petrec şi
îndoiala oamenilor. El ar putea să ne omoare imediat, dar nu o face pentru că
suntem o parte din Hristos. Înţelegeţi? Acesta este motivul pentru care ne
iartă păcatele. Vom intra puţin mai târziu în aceste lucruri, pentru că trece
timpul. Observaţi.

Voi
ziceţi: „Cine era Omul acela? Cine era?” Eu cred că Avraam a ştiut foarte bine
Cine era, din moment ce L-a numit „Elohim”. Este adevărat? Adică, „Cel ce
există prin Sine însuşi.” Dumnezeu arătat în trup de carne.

Isus
a spus: „Cum era în zilele lui Lot… aidoma va fi la venirea Fiului omului.” Adică,
Dumnezeu însuşi Se va mişca şi va lucra în biserica Sa, în forma Duhului Sfânt.
Vedeţi? Dumnezeu în trup omenesc, făcând aceleaşi lucrări ca atunci. (Luca
17.28-30).

Dacă
evreii au avut semnul lui Mesia, la sfârşitul timpului acordat lor, şi la fel
samaritenii, fiindcă ei Îl aşteptau… Noi am avut două mii de ani de
propovăduire, de teologie, cum nu a mai fost în biserică. Şi acum, în timpul
din urmă, la încheierea timpului acordat neamurilor, noi avem făgăduinţa lui
Hristos şi încă alte sute de făgăduinţe aşa că, dacă vrem să Îl vedem şi să
ştim Cine este, El promite să fie Acelaşi ieri, azi şi  în veci. Aşa este. Trebuie să fie la fel,
pentru că aşa a făgăduit.

„Domnilor,
am vrea să-L vedem pe Isus. Cum Îl putem cunoaşte?”

Dacă
ar veni astăzi în Santa Maria, îmbrăcat cu o haină lungă şi cu sandale în
picioare, ci cicatrice pe frunte şi cu urme de cuie în mâini şi în picioare, ar
putea fi cel mai mare făţarnic din ţară. Oricine ar putea imita aceasta. Sigur
că da.

Ce
a spus Isus, cum se poate cunoaşte un pom? După roadele lui. Voi, cei de aici,
sunteţi cultivatori de citrice. Să zicem că iei viaţa dintr-un portocal şi o
pui într-un… Dacă ai putea scoate viaţa dintr-un portocal şi ai pune-o într-un
grepfrut, ce ar rodi pomul acela? Portocale. De ce? Pentru că viaţa din pom
produce ceea ce este. Este adevărat? Eu nu mă refer la altoire, ci să
înlocuieşti viaţa acelui pom, fiindcă aceasta este problema bisericii de
astăzi. Aveţi prea mulţi altoi şi prea puţini morţi, cu viaţa lor scoasă afară
din ei ca să poate fi născuţi din nou. Aceasta este problema.

Dacă
scoţi afară viaţa dintr-un dovleac şi o pui într-o viţă-de-vie din care ai scos
afară viaţa ei, ea va rodi dovlecei, fiindcă aceea este viaţa din ea. Cu
siguranţă. Este vorba de viaţa din interior, fiindcă viaţa din biserică aduce
la suprafaţă ceea ce este ea cu adevărat. Înţelegeţi?

În
zilele din urmă, Viaţa Lui este în Biserica Sa şi Isus Hristos este Acelaşi
ieri, azi şi în veci. Credem aceasta, nu-i aşa? Acum, dacă El a venit în felul
acesta, ca să se arate în biserica Sa dintre neamuri, care Îl aşteaptă să vină…

Dacă
El ar lăsa biserica să treacă doar cu teologia ei, înseamnă că nu este Acelaşi,
fiindcă cu evreii şi samaritenii a lucrat diferit faţa ce ceea ce face astăzi.
Vedeţi, prima Lui hotărâre este aceeaşi cu următoarea, şi la fel va face şi a
treia oară, şi întotdeauna, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Credeţi aceasta? Desigur.


putea vorbi toată noaptea, dar este deja timpul să închei. Când ajungeţi acasă,
cercetaţi textele pe care vi le-am arătat. Dumnezeu a dat o făgăduinţă; vedeţi
dacă este aşa sau nu. Arătaţi-mi un alt mod în care S-a făcut cunoscut, în afară
de acesta. Vedeţi? Biblia spune că va fi un proroc.

Eu
cred că Duhul Sfânt a venit astăzi pentru Biserica Sa; cred că El a venit să
restituie tot ce a mâncat omida, larva, lăcusta, şi aşa mai departe, de-a
lungul epocilor. Acum se ridică sus, până la timpul capului, fiindcă Lumina de
seară ascunde în sine făgăduinţa unui proroc, căci va fi Lumină în timpul de
seară.

Civilizaţia
a călătorit ca soarele. Soarele care răsare în est este acelaşi soare care
apune în vest. Noi am avut o zi ceţoasă, nici zi nici noapte, cum spune Biblia,
când era doar atâta lumină cât să aderi la o biserică, să faci fapte bune şi
aşa mai departe. Dar spre seară va fi Lumină.

Astfel,
acelaşi Fiul a lui Dumnezeu care a venit la poporul din Răsărit şi Şi-a arătat
puterea şi binecuvântările… este acum pe Coasta de Vest…, iar dacă am merge mai
departe am ajunge din nou în China, adică la început, în ţările răsăritene.

Acum
suntem pe Coasta de Vest şi Fiul Îşi face apariţia înaintea venirii Lui. Să nu
uitaţi că arătarea şi venirea Lui sunt două lucruri diferite. Acum, El Se arată
în biserică, dovedind că după două mii de ani este tot viu. „Domnilor, am vrea
să-L vedem pe Isus.”

Câţi
credeţi că El este aici? Eu nu pot să-L aduc singur, ci este nevoie de noi toţi
pentru aceasta. Eu sunt o parte din El şi la fel tu, iar dacă eşti bolnav şi
suferind, eu sunt fratele tău. Dumnezeu a aşezat în Biserică… în fiecare trup
local, nouă daruri duhovniceşti şi anume: vorbirea în limbi, tălmăcirea,
prorocia şi aşa mai departe. Şi sunt cinci slujbe hotărâte pentru biserică:
apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători. Aceasta a aşezat
Dumnezeu în biserica Sa.

S-ar
putea ca Duhul Sfânt să cadă într-o seară peste cineva şi acela să vorbească în
limbi, iar altul să tălmăcească şi aşa mai departe. Apoi în seara următoare,
Duhul poate veni peste altcineva şi apoi peste altcineva şi aşa mai departe.
Acestea sunt daruri date în trupul local, care ne ţin drept.

Dar
în biserică sunt cinci slujbe: apostoli, adică misionari, proroci,
evanghelişti, păstori şi învăţători. Haideţi să credem din toată inima că marele
Dumnezeu al cerurilor Îl va trimite în seara aceasta pe Hristos printre noi,
prin aceste daruri slujitoare, ca să-L putem vedea că este viu.


ne plecăm capetele în rugăciune.

Tată
scump, noi am venit să locuim în cortul Său, în această mare lucrare a lui
Dumnezeu, ca să fim conduşi aici pe pământ, ca să vie Împărăţia Ta şi voia Ta
să se facă la fel ca în ceruri. Îndură-Te, Tată.

Eu
pot să spun numai ce ai spus Tu, dar acum, vino şi confirmă Cuvântul, ca să
vadă toţi că este Adevărul, şi atunci vom pleca de aici zicând ca cei doi: „Nu
ardea inima în noi…?”

În
timp ce suntem adunaţi împreună, Te rugăm să faci aceleaşi lucrări pe care
le-ai făcut cu două mii de ani în urmă, când ai fost pe pământ, fiindcă atunci
vom şti că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci şi că nici o putere, nici timpul
sau altceva, nu pot să-L omoare pe Hristosul nostru cel înviat. El este viu în
vecii vecilor şi are cheile morţi şi ale iadului, şi puterile apelor Vieţii
care curg fără plată pentru cei ce vor să vină şi să bea. Îndură-Te, Tată.

Iartă-ne
greşelile şi ascunde-ne în Tine. Înveleşte-ne cu prezenţa Ta şi dă-ne lucrurile
despre care am vorbit, ca o confirmare a Cuvântului Tău, fiindcă Îţi cerem
aceasta în Numele lui Isus Hristos şi spre slava lui Dumnezeu, pentru zidirea
Bisericii şi a celor ce călătoresc spre această Cetate. Amin.

Billy,
ai împărţit numere de rugăciune? Noi venim şi împărţim în fiecare zi numere de
rugăciune pentru cei care vor. Băiatul vine, le amestecă în faţa voastră şi
apoi le împarte celor care au nevoie. Nimeni nu ştie de la ce număr vom începe
să le strigăm, dar pentru că adunarea aceasta este atât de micuţă, cred că nici
nu are importanţă acest lucru.

Unde
sunt însă adunări mari, oamenii de înghesuie şi se împing, iar noi vrem
aceasta. Deşi arată ca o arenă, aceste adunări sunt închinate Împărăţiei lui
Dumnezeu. Este o biserică, iar noi suntem aici să avem respect şi o rânduială.
de ce? Pentru că dacă aşteptăm venirea Domnului Isus şi a prezenţei Lui printre
noi, trebuie să fim respectuoşi. Prin aceasta nu vreau să spun că nu trebuie
să-L lăudăm pe Domnul, fiindcă scrie că dacă vom tăcea noi, Îl vor slăvi
oamenii, dar trebuie s-o facem cu respect.

Aceste
lucruri nu se petrec numai în adunări ca aceasta, fiindcă sunt oameni care merg
cu mine în diverse adunări, iar acasă îmi povestesc tot felul de lucruri.
Niciodată nu a dat greş şi nici nu va da vreodată. Acest lucru este imposibil
cât timp este Dumnezeu, fiindcă El nu poate greşi.

Acum,
haideţi să chemăm rândul de rugăciune. 
Unii oameni pleacă din adunare şi spun: „Sunt surd, dar nimeni nu mi-a
spus că fratele Branham a strigat şi numărul meu, şi astfel nu am ajuns acolo.”

Nu
trebuie să ajungeţi aici sus, ci trebuie doar să credeţi. Uneori, cineva a
făcut ceva în viaţa lui şi lucrul acela a cauzat boala sau problema pe care o
are… Dacă vă temeţi că vă va fi descoperit păcatul,, mai bine nu veniţi în
rândul de rugăciune. Înţelegeţi?

Şi
vă mai spun ceva, prieteni! Când veniţi şi luaţi un număr de rugăciune, să nu-l
luaţi decât dacă îl folosiţi. Acum haideţi să ne rugăm pentru cei ce au numere
de rugăciune.

Câţi
din cei prezenţi nu aveţi numere de rugăciune, dar doriţi să fiţi vindecaţi de
Dumnezeu? Ridicaţi mâna. În ordine. Peste tot.

Ascultaţi!
Odată, a fost o femeie care nu avea număr de rugăciune, dar a crezut ceea ce a
spus El şi şi-a zis: „Dacă aş putea să mă ating de poala hainei Lui, aş fi
bine.” Este adevărat? Şi l-a atins.

El
nu ştia care era problema ei , dar a spus: „Cine M-a atins? Cineva s-a atins de
mine?”

Petru
L-a mustrat şi I-a zis: „Cum poţi întreba cine Te-a atins când eşti atins de
toată mulţimea?”

„Am
simţit că din Mine a ieşit putere şi am slăbit.” Apoi a privit în jur până când
a găsit-o pe femeia care Îl atinsese. Poate stătea acolo în spate, dar El i-a
spus despre scurgerea de sânge şi de faptul că credinţa ei a mântuit-o. Câţi
din voi ştiţi povestea? În ordine. Acum ascultaţi: rămâneţi în Scriptură!

Dacă
El este acelaşi ieri, azi şi în veci, Biblia spune ce trebuie să facă.
Păstorilor, nu spune Biblia că El este Marele Preot ce poate fi atins prin
simţirea neputinţelor noastre? Câţi credeţi aceasta? Atunci ar trebui să facă
la fel şi acum dacă Îl atingeţi prin neputinţele voastre… Spuneţi: „Doamne, eu
Te cred şi vreau să mă vindeci. Ştiu că omul acesta nu mă cunoaşte, dar lasă-mă
să mă ating de haina Ta. Tată, Dumnezeule, ai milă de mine! El mi-a spus că
eşti Acelaşi şi acum, şi că Duhul Tău este prezent aici. Eu cred şi Te iubesc,
de aceea lasă-mă să Te ating. Apoi, vorbeşte-mi prin fratele de aici, aşa cum
ai făcut-o prin Fiul Tău. Aceasta îmi va confirma că eşti acelaşi Domn Isus.”

Nu
ar fi frumos să facă aceasta? Dacă credeţi, veţi vedea că El va face aceasta
din nou. Numai să credeţi.

Acesta
este un bărbat pe care nu-l cunosc. Pentru mine este un om ca oricare altul.
Ridică mâna să vadă şi audienţa că nu ne cunoaştem. Poate el m-a mai văzut în
alte adunări, dacă a fost la vreuna. În ce mă priveşte, eu nu ştiu nimic despre
el, dar Dumnezeu îl cunoaşte. Deci, aici sunt doi oameni care se văd pentru
prima dată.

Dacă
omul acesta este bolnav şi ar fi ceva de făcut prin care să-l ajut, aş face-o
cât s-ar putea de repede, dar vindecarea lui nu depinde de mine. Vindecarea lui
este un lucru înfăptuit deja, pentru că este scris: „Prin rănile Lui am fost
vindecaţi.”

Orice
păcat a fost iertat când a murit Isus pe cruce. Atunci a fost iertat fiecare
păcătos. Dacă n-ar fi fost iertat, atunci Dumnezeu ar distruge lumea. Dar
sângele lui Isus este ca o Protecţie care ţine lumea împreună. Însă într-o zi
sângele va fi luat, iar atunci, dacă nu accepţi iertarea Lui, când vei muri vei
sta înaintea lui Dumnezeu ca păcătos. Cât priveşte păcatele tale, ele sunt deja
iertate, aşa că tot ce trebuie să faci, este să accepţi iertarea câştigată de
El. La fel este şi cu vindecarea: ea a fost deja înfăptuită. „Prin rănile
Lui am fost vindecaţi.”
Vedeţi, este la timpul trecut, de aceea, tot ce
trebuie să faceţi este să acceptaţi vindecarea câştigată de El.

Păstorul
vostru vă vorbeşte despre aceasta. Fratele Roberts vine, se roagă şi îşi pune
mâinile peste bolnavi, iar ei sunt vindecaţi ca o confirmare.

Dacă
l-aş întreba pe bărbatul acesta: „Care este problema ta, domnule?” el mi-ar
spune probabil. Poate nu este aici pentru el, ci mijloceşte pentru altcineva.
Poate are o problemă financiară, poate una casnică, poate a făcut ceva ce îl
trage înapoi, nu ştiu. Ce pot spune, este că el stă aici. Dar Duhul ştie totul
despre el, iar dacă Duhul Sfânt îi va spune ceva, el va şti dacă este adevărat
sau nu. Atunci va şti care este făgăduinţa Lui şi că va fi exact aşa. Trebuie
să fie aşa, credeţi aceasta?

Fie
ca Domnul să răspundă la cererea ta, fiindcă Isus Hristos este Acelaşi ieri,
azi şi în veci. „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.” Noi ne încredem în
scumpul nostru Domn, care este aici în forma Duhului Sfânt, şi credem că El
este şi peste omul acesta şi peste mine, şi că prin credinţa lui în acest dat
divin, va primi ceea ce cere.

Eu
nu te cunosc, nu ştiu nimic despre tine, suntem doi străini, dar dacă Domnul
îmi va spune de ce eşti aici sau ceva despre tine…

Cineva
spune: „Ce face acum?” Exact ce a făcut Isus cu femeia de la fântână. Tatăl m-a
trimis aici şi iată că a venit prima persoană, aşa că vorbesc cu acest bărbat
la fel cum a făcut-o El cu femeia de la fântână. Fac aceasta ca să intru în legătură
cu duhul lui.

Tu
spui: „Ce este aceasta?” Haideţi să lămurim lucrul acesta, pentru că am simţi
că venea ceva de acolo.

Priviţi!
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi la locuit printre noi.”
Este
adevărat? Evrei 4.12 spune că „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător,
mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte
sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile
inimii.”
Este adevărat? Şi ce mai spune Biblia? „Dacă credeţi în Mine şi
cuvintele Mele locuiesc în voi, credeţi şi veţi primi lucrul cerut.”
Înţelegeţi
ce vreau să spun? Cuvântul făcut trup este printre noi. Vedeţi? Cuvântul.

Şi
Cuvântul Lui este Acelaşi şi nu se poate schimba, ci va mărturisi că El este
Acelaşi Mesia. Eu cred că bărbatul acesta crede aceasta.

Voi
sta puţin mai aproape de microfon, pentru că uneori când vin vedeniile, nu ştiu
ce spun. Mă auziţi bine? Eu nu ştiu dacă El îi va spune ceva sau nu, dar cred
că o va face. Dacă aş avea putere să te vindec, aş face-o, dar tot ce pot face
eu este să-ţi mărturisesc că eşti deja vindecat şi că problema ta este
vindecarea sau ce problemă ai.

Crezi
că sunt slujitorul Lui? Aceasta mi-a cerut îngerul care m-a vizitat. Ai văzut
fotografia cu Stâlpul de Foc? Ei o au aici. O vezi? Cel pe care îl vezi în
fotografie, stă chiar acum între mine şi tine. Tu ai o problemă la stomac. Ai
avut şi o operaţie, este adevărat? Acum am vrea să-L vedem pe Isus.

Acum,
eu nu pot să spun nimic despre tine, deci Cel care ţi-a spus acele cuvinte este
El. Şi orice a spus, este înregistrat. Înţelegeţi? Cel ce face aceste lucruri,
este El.

La
primele adunări, este întotdeauna cineva care spune: „A ghicit aceasta!” N-am
ghicit nimic. Este imposibil ca cineva să ghicească de milioane de ori şi totul
să fie întocmai. Dacă credeţi că este ghicitorie, mai aşteptaţi puţin.

Deci
este vorba de o problemă la stomac şi de o operaţie. Tu nu eşti de aici, ci vii
din Bakersfield. Aşa este. Doamna care stă acolo este soţia ta. Şi ea este
bolnavă şi ar vrea o rugăciune. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este
problema ei?  Este vezica urinară. Este
adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat. În ordine, domnule Ackley, poţi pleca
acasă şi vei fi bine. Amândoi veţi fi bine. Isus Hristos te face bine, doar să
crezi din toată inima.

Cineva
zice: „De unde ai ştiut numele lui?” Ei bine, este acelaşi Mesia. Nu puteţi
vedea aceasta? Nu puteţi vedea că nu sunt eu, ci este El? Acum credeţi? Dacă
Credeţi, spuneţi: „Lăudat să fie Domnul!”

Dumnezeu
este Cel ce primeşte închinarea. Noi trebuie să credem din toată inima aceasta.

Ce
mai faci, doamnă? Eu sunt un străin pentru tine, nu te cunosc, dar Dumnezeu te
cunoaşte. Crezi că Dumnezeu îmi va spune care este problema ta sau ceva despre
tine, şi că apoi vei fi bine? Da? Tu eşti umbrită de moarte, ai cancer. Ai avut
o operaţie la stomac şi eşti într-o stare foarte gravă. Aşa este, dar dacă Îl
vei crede pe Dumnezeu din toată inima… Este singurul lucru pe care trebuie să-l
faci ca să fii bine.

Odată
erau nişte leproşi care stăteau la porţile Samariei. Ei au zis unul către
altul: „Dacă vom intra înăuntru, moartea este acolo fiindcă ei îşi mănâncă
copiii.”
Sirienii le ocupaseră ţara. „Dacă vom sta aici, vom muri de
foame. Dar dacă ne vom duce în tabăra vrăjmaşului, s-ar putea să ne cruţe.”
Vedeţi?
(2Împăraţi 6.28-29;7.3-4).

Dar
eu văd umbra morţii peste tine. Ţie nu ţi se cere să mergi în tabăra
vrăjmaşului, ci ţi se cere să aştepţi la tronul de îndurare al Tatălui. Îl vei
crede?

Vino
aici, pentru o clipă şi dă-mi mâna. Tată ceresc, în timp ce Duhul Sfânt este
aici, vin să mustru răul care o ucide pe femeia aceasta… fiindcă ea mai are de
trăit foarte puţin. Fie ca puterea Atotputernicului Dumnezeu să blesteme acest
vrăjmaş, ca ea să trăiască. Cer aceasta pentru Împărăţia lui dumnezeu, în
Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede şi nu te îndoi.

Trebuie
să aveţi credinţă, ca să credeţi, iar Cuvântul spune că „Toate lucrurile
sunt cu putinţă pentru cel ce crede.”

Ce
mai faci? Crezi din toată inima? Tu ştii că nu te cunosc, că suntem doi străini
unul pentru celălalt, dar Dumnezeu te ştie. Tu nu eşti aici pentru tine, ci
pentru altcineva. Este vorba de doi oameni. Unul este de aici, din California,
iar celălalt este din Arkansas. Unul are o problemă la ochi… şi amândoi se vor
face bine. Amin. Domnul să te binecuvânteze. Să crezi.

Credeţi?
Să nu vă îndoiţi. Te-a marcat, nu-i aşa, soră? Mai ales când am rostit cuvântul
„cancer.” Nu te teme, pentru că te-ai atins de El. De cine s-a atins femeia?
Doamna suferă de cancer la piele şi revine peste ea tot timpul. Dacă este
adevărat, ridică mâna. Să crezi! Dumnezeu să te binecuvânteze. Blestemat să fie
acel lucru! Dacă ai suficientă credinţă 
să atingi poala hainei Lui vei fi vindecată. Crezi că El vorbeşte prin
mine? Să ai credinţă în Dumnezeu!

„Domnilor,
am vrea să-L vedem pe Isus.” Acesta este El, Preaiubitul care v-a salvat. El
este aici, în acest timp din urmă, chiar înainte ca biserica să fie luată, şi
dovedeşte că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Ceea
ce a făcut acum, este deja mai mult decât a făcut în biserica timpurie.
Gândiţi-vă! El a făcut exact ce a promis Scriptura, fiindcă nu a putut s-o facă
decât acum.  Fiţi respectuoşi, rugaţi-vă
şi credeţi în Dumnezeu, fiindcă El va face ce a spus.

Crezi
că Dumnezeu te va vindeca de problema de la picior? Tu crezi din toată inima.
Ce a atins ea? Vedeţi, L-a atins pe El. Aşa este. Să nu te îndoieşti şi se va
face bine. Trebuie să păstrezi aceeaşi credinţă, pentru că dacă vei ceda,
lucrul acela va veni înapoi. Tot ce trebuie să faci este să-ţi păstrezi
credinţa şi să nu dai înapoi.

Cât
timp a crezut, Petru a umblat pe ape; dar când s-a îndoit, a început să se
scufunde. Să nu faci la fel ca el, fiindcă ai suficientă credinţă. Eşti
convinsă că Isus Hristos este cu noi?

Voi
nu aveţi nevoie de numere de rugăciune, ci trebuie să aveţi credinţă. Este El
acelaşi Mesia?

Aici
avem încă o doamnă. Haideţi să vorbim puţin cu ea. Tu ai impresia că totul se
învârte în jurul tău şi al meu. Dacă faptul că cineva s-a atins de El, L-a
făcut să slăbească în putere, ce să mai zic eu, care sunt un biet păcătos
salvat prin har? Daniel a văzut odată o vedenie care l-a lăsat fără putere timp
de mai multe zile. Vă imaginaţi ce se poate întâmpla.

Ce
încearcă El să facă? Vrea să vă facă să credeţi că El este aici. Nu contează
care este problema voastră; tot ce trebuie să faceţi este să credeţi. Să
credeţi şi să nu vă îndoiţi.

Uită-te
aici, soră. De la vibraţia duhului tău, pot spune că eşti credincioasă. Din
câte îmi dau seama, ne întâlnim pentru prima dată. Ne-am mai întâlnit vreodată?
Nu. În ordine.

Dacă
Domnul îmi va spune de ce ai venit aici sau ceva despre tine, ar fi suficient
ca să te convingă că numai El ştie totul despre tine? Da? Se pare că eşti o
persoană cumsecade, dar la fel de bine poate fi şi o înşelătoare. Fiţi atenţi
ce se va întâmpla dacă este o înşelătoare, pentru că noi am mai avut astfel de
oameni prin adunări.

Nu,
doamna este bolnavă. Ea are probleme cu stomacul; are ulcer şi probleme destul
de serioase. Este foarte, foarte bolnavă. Crezi că El te va vindeca? Este
adevărat ce am spus? Ridică mâna dacă este adevărat. Acum crezi?

Ea
este o persoană foarte cumsecade. Cred că voi mai vorbi puţin cu ea. Desigur,
cu cât vorbeşti mai mult, afli mai multe, dar şi slăbeşti mai tare. Se pare că
ai o credinţă bună… Şi mama ta este bolnavă. Crezi că El poate să-mi spună ce
are? Sângerare la intestine. Aşa este. Şi tatăl tău este la spital. Este operat
la vezică, iar soţul tău are varice. Du-te şi crede…

Vino
şi crede din toată inima. În ordine, domnule. Crezi că Domnul te poate vindeca
de problema pe care o ai la spate? Atunci coboară de pe platformă şi spune:
„Îţi mulţumesc, Doamne Isuse…” În ordine, domnule.

Domnule,
crezi că poţi fi vindecat de problema de la inimă? Desigur, oricine poate vedea
cât este de crispat. Crezi că Duhul Sfânt te va face bine dacă îmi pun mâinile
peste tine? Vino puţin aici.

Tată
ceresc, Te rog să-l faci bine în Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te, crede şi
nu te îndoi.

Vino,
doamnă. În ordine. Eşti nervoasă, ai probleme la inimă, un tremur, în special
după ce mănânci şi stai jos. De fapt, nu este inima, ci este o stare nervoasă.
Ai o inimă nervoasă, dar lucrul acela va trece şi nu te va mai deranja. Crezi
aceasta? Atunci, du-te, spune: „Îţi mulţumesc, Dumnezeule drag.”, şi vei fi
bine.

Toţi
cei ce staţi aici, credeţi din toată inima? „Domnilor, am vrea să-L vedem pe
Isus.” Prieteni, sunteţi conştienţi că El este aici?

Acum
aş vrea să vă spun ce zice Biblia cu privire la ultima însărcinare pe care a
dat-o Isus , bisericii Sale: „Aceste semne…” Acolo în spate s-a
întâmplat ceva… Boala de rinichi pe care o aveai, te-a părăsit. Uit-o!

Deci:
Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…”  Vă spun acest lucru în prezenţa Duhului Sfânt,
pentru că vreţi să fiţi vindecaţi. „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred:
„dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”
(Marcu
16.17).

Acum
aş vrea să vă puneţi mâinile peste cel de lângă voi. Pune mâna pe cineva de
lângă tine şi roagă-te pentru el, nu pentru tine, fiindcă şi acela se va ruga
pentru tine. Să ne rugăm ca Domnul să-i vindece pe toţi cei ce au nevoie de
vindecare.

Tată
ceresc, mă rog pentru cei ce sunt în seara aceasta aici şi au nevoie. Ei şi-au
pus mâinile unii peste alţii. Tu eşti prezent tot timpul aici ca să vindeci.
Doamne, noi nu ne îndoim de Tine, Doamne, Te credem că eşti aici. Noi ştim cu
toţii că nimeni nu poate face aceasta, şi nici eu, dar ştim că Dumnezeu este în
mijlocul nostru, marele Dumnezeu, Tatăl, în forma Duhului Sfânt. Da, marele
IaHVeH este în mijlocul nostru…

Când
a fost aici în chipul Domnului Isus, El a spus: „Aceste semne îi vor însoţi
pe cei ce cred: …dacă îţi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor
însănătoşi.”
şi: „Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav
şi Dumnezeu îl va vindeca. Dacă au păcătuit, păcatele le vor fi iertate.”

O,
Dumnezeul cerului, iartă-ne necredinţa, fiindcă ştim că singurul păcat care
există este necredinţa.

Îngăduie
ca Duhul Sfânt să vină chiar acum peste fiecare, şi să nu mai fie
necredincioşi, ci să creadă din pricina prezenţei lui Isus Hristos, care arată
că după două mii de ani este încă viu şi că Cuvântul însuşi stă printre noi şi
Se manifestă.

Satan,
tu care i-ai făcut bolnavi pe aceşti oameni, le-ai vătămat trupurile şi le-ai
adus suferinţă, eşti o făptură învinsă de Domnul nostru Isus Hristos care te-a
învins pe Calvar! Eşti biruit! Nu mai ai nici o putere! Noi venim înaintea lui
Dumnezeu cu credinţă. Părăseşte-i pe toţi! În Numele lui Isus Hristos, ieşi
afară din această audienţă, pentru ca toţi să 
plece de aici eliberaţi de toate bolile şi suferinţele!

În
timp ce avem capetele plecate şi continuăm să ne rugăm, aş vrea să ştiu dacă
este cumva cineva, vreun bărbat sau femeie, băiat sau fată care nu Îl cunosc pe
Hristos ca Mântuitor personal, dar cred că această lucrare a Duhului Sfânt este
conform Cuvântului lui Dumnezeu şi vor să fie salvaţi? Nu vreţi să urcaţi aici,
în jurul acestui altar mic, ca să vă strâng mâinile şi să mă rog pentru voi?
Vreţi să veniţi aici? Ridicaţi-vă de pe locurile voastre şi haideţi!

Eu
nu sunt prea convingător. Adevărul este că dacă nu vă poate convinge Duhul
Sfânt, prin aceste lucrări ale Lui, cum aş putea să vă conving eu? Dacă sunteţi
conştienţi că nu sunteţi în ordine cu Dumnezeu, şi doriţi să ne rugăm pentru
voi, suntem aici ca s-o facem. Noi suntem slujitorii publici ai lui Isus
Hristos. Fie ca aceşti predicatori care sunt prezenţi aici, să vă ajute şi să
vă călăuzească să-L găsiţi de pe Domnul Isus Hristos.

Dacă
vreţi, puteţi veni aici, sus, în timp ce vom cânta cântarea aceea veche pe care
o cântaţi de obicei: „Îndeajuns de convins.” 
Dă-ne tonul frate.

Fiecare
creştin să rămână în rugăciune, în prezenţa Duhului Sfânt, fiindcă principalul
Lui obiectiv este să salveze pe cineva. În timp ce stăm cu capetele plecate,
fiecare să se roage pentru celălalt.

Nu
vreţi să veniţi în timp ce vă aşteptăm? Cum puteţi sta liniştiţi când ştiţi că
nu sunteţi sub sânge şi vedeţi lucrarea lui Dumnezeu despre care vorbeşte
Biblia, manifestată aici, printre noi? Cum puteţi pleca de aici fără să-L cunoaşteţi?
Vă invităm să veniţi chiar acum. Faceţi-o în timp ce mai fredonăm încă o dată
cântarea.

Credeţi
că El nu ştie ce gândiţi? Ba ştie. Eu pot să văd chiar acum. Nu vă mai îndoiţi
şi haideţi! De ce trăiţi în nesiguranţă? Veniţi! Fiţi siguri acum, pentru că
mâine poate fi prea târziu. Poate aceasta este ultima ta zi pe acest pământ. Nu
vreţi să veniţi?

Staţi
cu capetele plecate şi rugaţi-vă! Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu mă rog cu
voi. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă salveze, să vă vindece şi să vă dea sănătate
şi putere.

De
ce să aşteptaţi o altă zi şi să n-o faceţi acum, când sunteţi în prezenţa Lui?

Tatăl
nostru ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru prezenţa Ta printre noi. Pe
arena aceasta micuţă, pe care au jucat şi au fost antrenaţi jucători să joace
baschet, Tu Îţi pregăteşti şi Îţi antrenezi soldaţii oştirii lui Dumnezeu; îi
instruieşti în credinţă, ca să creadă şi să poată merge afară ca să câştige
suflete, să-i cheme pe vecini, pe colegi, pe cei ce nu sunt creştini, pe cei
bolnavi şi suferinzi şi să-i aducă înăuntru.

Tată,
mă rog ca fiecare persoană care intră în această sală şi este bolnavă, să fie
vindecată, şi fiecare păcătos care trece de aceste uşi, să nu aibă linişte până
nu vine la Tine; îngăduie ca fiecare credincios care trece de aceste uşi, să
fie botezat cu Duhul Sfânt şi să se facă semne mari şi minuni. Îţi mulţumim
pentru toate acestea, Doamne.

După
două mii de ani, noi vedem dovada infailibilă că încă Îl putem vedea pe Isus
care Se arată în mijlocul nostru. El Îşi face apariţia în Biserica Sa, chiar
înainte de venirea Sa, acesta fiind ultimul semn pe care L-a dat şi evreilor
când Şi-a încheiat lucrarea cu ei. Ultimul semn dat neamurilor, este de
asemenea încheiat, a fost arătat. Noi ştim cu toţii că acesta a fost ultimul
semn pe care l-a primit Avraam înainte ca Sodoma să fie nimicită. Este ultimul
semn.

Noi
vedem că predicatorii sunt acolo afară, în Sodoma, şi că se desfăşoară treziri
în Chicago şi în toată ţara. Predicatorii predică şi se roagă şi pretutindeni
în lume au loc vindecări, semne şi minuni.

O,
Dumnezeule, Tu nu trimiţi niciodată judecata înainte ca să mai trimiţi o
avertizare, iar noi vedem acest semnal de avertizare. Lumina roşie străluceşte!
O, Dumnezeule, îngăduie ca bărbaţii şi femeile să se preocupe unul pentru celălalt;
să fie preocupaţi de această generaţie de oameni care piere, care pleacă din
această lume fără să-L cunoască pe Dumnezeu şi mor în păcat. O, cât de
îngrozitor va fi în ziua aceea, când se vor auzi bocetele şi vaietele lor!
Atunci nu va mai fi nici o şansă.

Tată,
dacă preşedintele ţării ar veni astăzi aici, pe toate străzile ar flutura
steguleţe, ar fi puse flori, şi ar fi o mare sărbătoare. Dar Tu, Doamne, vii în
oraş în forma Duhului Sfânt şi trebuie să-i implori, să-i tragi şi să-i
convingi să se pregătească pentru ceruri. O, Doamne, în ce zi trăim!

Îngăduie
ca lucrările Tale mari să continue printre noi şi binecuvântează-i pe aceşti
predicatori şi bisericile lor. O, Dumnezeul, aprinde o trezire de modă veche în
fiecare dintre ei, astfel încât toată valea aceasta să fie cuprinsă de
flăcările trezirii. Îndură-Te, Tată, fiindcă suntem slujitorii Tăi. Primeşte-ne
şi iartă-ne indiferenţa şi nepăsarea. Iartă şi neglijenţa noastră, Doamne.
Iartă-ne şi ajută-ne în călătoria noastră.

Îngăduie
ca în fiecare seară, Duhul Sfânt să intre mai adânc şi mai adânc, şi să se facă
semne mari şi minuni, astfel încât oamenii să nu mai poată sta indiferenţi şi
să alerge la Tine.

Doamne,
noi ştim că ai spus în Cuvânt că „Tot ce Mi-a dat Tatăl va ajunge la Mine,” aşa
că, dacă Lumina străluceşte peste acea sămânţă hotărâtă mai dinainte, se va
întâmpla ceva. La fel ca în cazul femeii adultere de la fântână, despre care am
vorbit în seara aceasta, şi care era scârbită deja de ceea ce făcea. Din câte
ştim, ea nu aparţinea la nici o biserică, dar a fost cunoscută încă înainte de
întemeierea lumii, şi de îndată ce a văzut Lumina strălucind, chiar în faţa
preoţilor acelui timp, care nu ştiau ce este, ea a crezut şi a primit-o cu
bucurie.

La
fel s-a întâmplat cu orbul care şi-a căpătat vederea şi care a zis: „Este
ciudat că voi sunteţi conducătorii timpului şi nu ştiţi de unde vine Omul
acesta şi cum face aceste lucruri.”

Doamne,
astăzi este la fel, de aceea Te rog să ne scuturi, Doamne. O, Dumnezeule,
scutură-ne pentru că suntem în ceasul din urmă. Îndură-Te, Doamne, fiindcă ne
predăm Ţie împreună cu tot ce suntem, pentru slava Împărăţiei lui Dumnezeu, în
Numele lui Isus Hristos. Amin.

Până
când ne vom revedea

Până
când ne vom revedea

Păstorii
de aici vor prelua serviciul. Mâine să veniţi mai repede ca să luaţi numere de
rugăciune. Amin.


Amin –