ACUM SĂ CREDEȚI

Îţi mulţumesc, frate. Bună seara, prieteni şi
predicatori. Domnul să vă binecuvânteze, fraţii mei. Fratele Moore mi-a spus că
în seara aceasta sunt printre noi în jur de două sute de predicatori ai
Evangheliei. Dumnezeu să vă binecuvânteze, fraţi şi surori, şi fie ca harul
Domnului să strălucească asupra voastră şi să vă dea mai mult decât vă gândiţi
sau cereţi. Aceasta este rugăciunea mea.

În seara aceasta este încheierea acestei serii de
adunări, şi deşi este o seară tristă pentru că ne despărţim, este şi
binecuvântată. Aseară s-au făcut mai multe vindecări decât în toate celelalte
seri.

În timp ce s-a cântat cântarea „Crede numai!” mă
gândeam la Paul Rider, care a scris-o. Câţi l-aţi cunoscut pe Paul Rider?
Sigur, era un bărbat minunat.

Nu demult, am stat chiar în locul în care a scris
cântecul acela. Eu sunt foarte emotiv, aşa că atunci când am auzit că am stat
pe scaunul pe care a stat Paul Rider când a scris „Crede numai”, am început să
plâng. Ceva m-a mişcat profund în inimă. Înainte ca să moară, el i-a spus unui
prieten de-al meu: „Dacă n-aş fi lăsat mesajul penticostal ca să urmez mesajul harului
şi n-aş fi făcut ceea ce am făcut, astăzi aş fi terminat.” Aşa este. Eu spun cu
toată convingerea „Amin” la aceasta, pentru că aşa este.

Cu câtva timp în urmă am stat de vorbă cu fratele
Schuller, care a avut adunare aici, iar el mi-a zis:

„Frate Branham, când am venit în Fort Wayne, am
venit după tine.”

„Frate Jack”, i-am răspuns, „ să ştii că eu nu am
venit aici ca să concurez cu tine, ci am venit ca frate al tău.”

„Mă întrebam ce faci aici.”

„Am venit să încarc nişte lemne”, am spus eu, după
care am adăugat: „Frate Schuller, slujba mea este  să mă rog pentru bolnavi.”

„Atunci fă aceasta.”

„Eu şi penticostalii..”

„Şi eu sunt penticostal”, a spus el, după care a
adăugat: „Ce este un penticostal? Cineva care are Duhul Sfânt în el.” Cam aşa
este. El s-a lovit de rigiditatea lor. De fapt şi eu am avut ceva de comentat
la adresa adunărilor mele, când am ajuns acolo. Fratele spunea că atunci când a
fost în Fort Wayne, fratele Billings şi cei de acolo sprijineau adunările care
erau. Şi acolo era o fată nebună care mai mult era la spitalul de boli mintale.
Dacă o închideau în cameră, ieşea pe geam, aşa că o dată a sărit de la etajul
doi şi s-a rănit, pentru că a căzut într-o grădină. Era complet nebună, dar
când au adus-o în adunarea mea, s-a făcut bine.

După ce a fost vindecată, el a luat fata, a dus-o pe
platformă şi a spus: „Priviţi, aceasta este persoana care a fost vindecată la
rugăciunea fratelui Branham, aşa că nu vreau să mai aud nici o critică la
adresa lui.” Ei bine, fraţilor, asta a fost suficient, aşa că astăzi mulţi
dintre ei sunt alături de noi cu inima. Aşa este.

Şi fratele Schuller este un bărbat cumsecade. Cred
că în prima seară când am venit aici, m-aţi auzit spunând: „Mi-aţi dat puţin…
de ceva.” Acesta era sloganul lui şi m-am gândit că dacă-l voi folosi, voi avea
mai multă trecere.

Şi el mi-a zis: „Frate Branham, fără îndoială foarte
mulţi oameni vorbesc de vindecarea divină şi de rugăciunea pentru bolnavi.”
Apoi mi-a zis să trec cu vederea acest lucru, iar eu am făcut cum a zis el. Şi
iată că a venit la el cineva şi i-a zis: „Jack, de ce nu încetezi cu
dramatismul acesta şi să predici numai despre Hristos lăsând restul deoparte?”

Atunci el l-a întrebat pe omul acela:

„Eşti pescar?”

„Da.”

„Ce foloseşti ca momeală, viermi?”

„Da.”

„Îţi plac?”

„Nu.”

„Atunci de ce pescuieşti cu viermi?”

„Pentru că peştii trag la viermi.”

„Aşa m-am gândit şi eu.”

Şi el mi-a zis: „Frate Branham, aşa este şi slujba
ta. Când vii în oraş, oamenii te aşteaptă să te rogi pentru bolnavi, dar când
vin eu, ei aşteaptă puţin dramatism, şi aceasta nu pentru că vrem să
dramatizăm, ci pentru că aşa este slujba noastră.”

Aşa este, aşa că haideţi să stăm cu ea până când va
veni Isus. Staţi cu ea! Amin.

În ce priveşte adunarea aceasta, eu am fost în
Phoenix de trei sau patru ori, însă vă spun din inimă că de data aceasta a fost
cea mai plăcută adunare de când vin la voi. Aşa este.  Când am venit, Billy mă aştepta cu un pachet
şi mi-a spus: „Tată, ei au adunat o ofertă de dragoste pentru tine”, şi vreau
să vă mulţumesc pentru aceasta.

Am întrebat dacă oferta este pentru cheltuielile de
campanie, însă am aflat că totul este plătit, până la zero, iar ceea ce a mai
rămas este pentru lucrarea misionară. Dumnezeu să vă binecuvânteze sufletele,
şi vreau să vă încredinţez că voi face tot ce pot pentru zidirea Împărăţiei lui
Dumnezeu.  Vă mulţumesc mult, şi doresc
ca Domnul să vă binecuvânteze din belşug şi să vă răsplătească însutit pentru
tot ceea ce aţi făcut.

Tot ce a rămas după plătirea tuturor datoriilor de
aici din oraş, va merge în fondurile pentru misiunea de peste ocean, iar
Dumnezeu ştie că acesta este adevărul. Vă mulţumesc tuturor. Vreau să-i salut
şi pe fraţii şi surorile care au sponsorizat această adunare şi pe cei care au
colaborat cu noi, acestor păstori care ne-au onorat nu doar cu prezenţa lor, ci
cu timpul şi cu inimile lor, iar dacă nu ne vom mai întâlni pe partea aceasta a
Râului, ne vom întâlni pe partea cealaltă.

Am nădejdea că mă voi putea întoarce în curând la
Phoenix, pentru o campanie mai lungă. Însă pentru aceasta ne trebuie o sală
care să aibă opt sau zece mii de locuri, sau dacă nu, un cort., în care să stăm
până la încheiere. (Adunarea aplaudă). Vă mulţumesc din suflet. Aceasta mă face
să mă simt binevenit şi apreciez aceasta. Sunt fratele vostru şi fac tot ce pot
ca să vă ajut.

Adevărul este că noi nu putem avea o biserică fără
să avem credincioşi. Şi ştiţi că păstorul nu poate face totul singur, ci are
nevoie de ajutorul bisericii, iar voi aţi ajutat la susţinerea acestei biserici
prin finanţele voastre. Două femei, care au stat deoparte în timpul acestor opt
zile de campanie, au postit şi s-au rugat pentru noi, şi eu cred că acesta este
unul din motivele pentru care campania aceasta a fost un succes. Aşa este. Sper
că în seara aceasta sunt şi ele printre noi. Vă apreciez mult, surorilor, şi nu
numai pe voi, ci pe toţi cei care au postit şi s-au rugat, sprijinindu-mă cu
minunata voastră credinţă în Isus Hristos. Când ai în jurul tău asemenea fraţi
şi un zid atât de puternic de credinţă, nu te mai temi de nimic. Este Ceva care
stă chiar lângă voi şi vă face să ştiţi că este cu voi.

Vă mulţumesc şi pentru că aţi suportat predicile
mele aspre… Eu nu sunt predicator, dar harul Său este mare; şi vreau să ştiţi
că vă apreciez foarte mult şi vă mulţumesc fiecăruia dintre voi pentru răbdarea
pe care aţi avut-o cu mine.

Pe fratele Bower nu l-am cunoscut prea bine, decât
după nume, deşi este unul din cei care m-au invitat aici. Prima dată, l-am
auzit vorbind la un dejun al oamenilor de afaceri creştini, dar vreau să spun
că pe lângă faptul că este creştin, este şi un bun diplomat. Aşa este. Dar am
întâlnit şi alţi fraţi şi surori care sunt cu adevărat predaţi lui Dumnezeu,
oameni care sunt coloana vertebrală şi inima oraşului Phoenix. Aşa este.

Fratele Schuller spunea că în aceste trei săptămâni
a avut cinci sute de convertiţi la Hristos. Eu nu ştiu câţi am avut, dar când
vom pleca de aici, Phoenix va fi mult mai bun din pricina cooperării voastre la
aceste adunări evanghelice.

Deci Îi mulţumim Domnului pentru tot ce ne-a dăruit,
pentru că aceste suflete nu s-ar putea plăti cu bani, aşa-i? Niciodată. Şi
Dumnezeu ne va binecuvânta cu tot mai mult din ceea ce a fost la început.
Domnul să fie cu voi.

În seara aceasta am mai văzut pe cineva aici. Este
vorba de bunul meu prieten John Sharritt. Amin. (Adunarea aplaudă). Mulţumesc.
Poate mulţi dintre voi nu îl cunosc, dar deşi este timid ca un copil, este un
bărbat foarte cumsecade. Îi salutăm şi pe mama, pe soţia şi pe copiii săi.
Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să le dea viaţă lungă.

Mulţi dintre voi ştiţi cum a fost el înainte şi cum
a devenit ceea ce este. Odată, a venit un predicator care nu avea nimic, nici
casă, nici altceva, şi deşi John Sharritt avea doar o colibă, Domnul i-a spus
să i-o dea acelui predicator. Şi fratele şi-a luat soţia şi hainele şi a
plecat. Apoi a găsit un garaj şi a locuit acolo, iar în schimbul acelui loc a
avut grijă de clădirile cuiva. Mai târziu, a luat un împrumut, a intrat în
afaceri şi ştiţi ce a făcut Dumnezeu pentru el. Dar când a ajuns sus, nu şi-a
ridicat nasul pe sus, ci a rămas acelaşi frate scump care a fost cu ani în
urmă.

Sper că nu mă înţelegeţi greşit când spun aceste
lucruri, dar acel om, care nu cu mult timp în urmă vindea mere pe stradă ca să
poată avea grijă de mama sa, acum se îngrijeşte de toţi cei care vin aici, ca
să nu ducă lipsă de nimic. Dumnezeu să-l binecuvânteze.

Şi mai vreau să salut pe cineva în seara aceasta. Nu
îl cunosc şi nu ştiu dacă în seara aceasta este aici, însă ştiu că el s-a
ocupat de lumină în timpul campaniei. Cred că îl cheamă Blakely şi este omul cu
lumina. Domnul să-l binecuvânteze şi să-l răsplătească pentru serviciile
făcute. Amin. (Adunarea aplaudă).

 Vă spun din
inimă că noi ne bucurăm de orice ajutor în acest timp de răscruce. Şi mai este
ceva. El nu m-a rugat să spun ceva, ci o fac pentru că simt că aşa trebuie.
Dacă cineva este interesat de Domnul nostru Isus Hristos, noi suntem interesaţi
de bunăstarea lui. Este adevărat? Şi rugăciunea noastră este ca Dumnezeu să-i
binecuvânteze pe toţi.

Arena aceasta, Madison Square Garden… Eu am fost şi
pe arena Madison Square Garden din New York, care este puţin mai mare decât
aceasta, dar nu mai primitoare decât ea. Aşa este.

Le mulţumesc din inimă şi oamenilor de afaceri de
aici, pentru că ne-au deschis aceste uşi. Fie ca atunci când veţi ajunge în
Ţara gloriei de sus, Isus Hristos să vă deschidă uşile şi să vă primească în
Împărăţia Sa. Rugăciunea mea este ca El să vă binecuvânteze.

Pentru că seara aceasta este ultima din această
campanie, va fi o seară de vindecare, ceea ce ne bucură pe toţi. Şi înainte de
a pleca, aş vrea să mai spun ceva. Fraţii Jack Moore şi Brown au fost cu mine
şi la bine şi la rău. Nici nu ştiu ce le-aş putea spune, dar mă bucur că suntem
una în Hristos Isus. Asta-i tot.

Am încredere că Dumnezeu vă va binecuvânta în seara
aceasta şi fie să trăim cu toţii până când ne vom întâlni din nou la următoarea
adunare din Phoenix, Arizona. Celor albi, spaniolilor, indienilor, celor de
culoare, sau oricum ar fi, vă doresc ca pacea Lui să fie cu voi. Rugăciunea mea
este ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Amin. (Adunarea aplaudă). Vă
mulţumesc.

Acum aş vrea să citim din Cuvântul Tatălui nostru,
apoi ne vom ruga peste batiste, pentru că văd că sunt multe. O, da, mi-am
amintit că soţia mea m-a rugat să-i mulţumesc doamnei care a făcut acele
rochiţe indiene pentru ea şi pentru fetiţe. Azi dimineaţă am îmbrăcat-o cu ea
şi i-am făcut o fotografie, aşa că acum este indiană. (Adunarea râde împreună
cu fratele Branham). Vă mulţumesc frumos.

Altcineva ne-a trimis o prăjitură cu mesajul:
„Pentru micul eschimos şi fratele Branham.” Îi mulţumesc mult.

Cineva i-a dat lui Billy doi dolari ca să mi-i dea
mie. Vă mulţumesc. În timp ce plecam de aici, în după-amiaza aceasta, a venit
la mine un tânăr şi mi-a zis: „Frate Branham, trebuie să iei asta!” şi mi-a pus
ceva în mână. Erau şase dolari. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dacă am
uitat pe cineva, îl rog să mă ierte, şi vreau să spun că vă mulţumesc tuturor.
Acum voi citi mai întâi din Faptele Apostolilor 2.22. Voi citi, apoi îmi
voi dedica restul timpului rugăciunii pentru cei bolnavi. Aş vrea să chem pe
platformă cât mai mulţi, să vedem ce va face Domnul Isus pentru noi, pentru că
în ultimele ore am stat în rugăciune  şi
L-am rugat pe Dumnezeu să facă aceasta. Şi cred că dacă Dumnezeu îmi va asculta
rugăciunea, când vom pleca nu va mai rămâne nici un suferind printre noi.

Mai înainte obişnuiam să chem un rând rapid de
rugăciune, dar oamenii se îngrămădeau aici în faţă. Unii sunt de părere că este
o metodă bună, dar îi face pe oameni să se îngrămădească şi nu este bine.

Dacă veţi lua aminte şi vei crede din toată inima,
veţi primi ceea ce cereţi, pentru că ceea ce vedeţi nu este omul. Mai mult,
staţi chiar în mijlocul spumei creştinilor, acolo unde toate rugăciunile merg
în sus şi Domnul Se mişcă printre oameni, adică Cel ce face vindecarea. Aceasta
este chiar esenţa vindecării, nu-i aşa?

Acum aş vrea să fiţi atenţi, deoarece voi citi
despre Isus, Fiul lui Dumnezeu:

Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele
acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin
minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin
El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi…”

Priviţi încă o dată mărturia lui Petru:

„…Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră
prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere
…”
Adeverit
cum?  Prin semne şi minuni. Despre cine
vorbea el? Despre Isus din Nazaret.

Acum voi citi ceea ce a spus Isus în Ioan 5 începând
cu versetul 33:

„Voi aţi trimis la Ioan, şi
el a mărturisit pentru adevăr
.”

Dar înainte de aceasta, El a spus
în versetul 30:

Eu nu pot face nimic de la
Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu
caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Dacă Eu mărturisesc despre
Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

Este un Altul care
mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine
este adevărată.

Voi ați trimis la Ioan, și el
a mărturisit pentru adevăr
.

Nu că mărturia pe care o
primesc Eu vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi
mântuiţi
.

 Ioan era lumina care este aprinsă şi
luminează, şi voi aţi vrut să vă înveseliţi câtăva vreme la lumina lui.

 Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui
Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai
lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.”
 Dumnezeu Îl adeverea. (v.
30-36).

Acum voi citi din Ioan 16, începând de la versetul 28:

Am ieşit de la Tatăl şi am
venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.”

Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti
desluşit şi nu spui nicio pildă.

Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai
nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu
.”
(v. 28-30).

El ştia care era păcatul femeii.
Ştia unde era peştele cu bănuţul în gură. Când a venit Natanael la El, a ştiut
că înainte a stat sub copac şi s-a rugat. Pentru acestea şi pentru multe
altele, ucenicii I-au zis „…de aceea credem că ai ieşit de la
Dumnezeu
.”

Şi ce le-a zis Isus? „Acum
credeţi?

Fie ca Domnul să adauge
binecuvântările Sale la Cuvântul citit.

Acum pot să spun şi eu la fel ca
Domnul meu: „Acum credeţi? Credeţi Cuvântul lui Dumnezeu care v-a fost
propovăduit? Bolnavii s-au însănătoşit, iar semnele şi minunile s-au manifestat
printre oameni, făcând lucruri pe care mintea omenească nici nu le poate
cuprinde. Prin aceasta, Isus Hristos a dovedit învierea SA; a dovedit că este
Acelaşi ieri, azi şi în veci, descoperind până şi gândurile inimii. Şi nu doar atât,
ci sufletele au fost salvate şi umplute cu Duhul Sfânt, confirmând Cuvântul.

După toate aceste lucrări făcute,
puteţi crede că a înviat din mor       ţi
şi este viu printre noi, fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci?  Acum credeţi că nu este vorba doar de respectul
pentru o persoană? El vindecă albii, vindecă spaniolii, vindecă indienii, le-a
vorbit prin vedenii, apoi deşi se vorbea o altă limbă, au înţeles chiar pe
limba lor.

Aşadar, Dumnezeu este Dumnezeul
oricărui om, indiferent de culoare, rasă sau limbă. El este Dumnezeul înviat
din morţi şi este viu printre noi, fără să facă deosebire între femei şi
bărbaţi, pentru că toţi suntem una în Isus Hristos. Nu este aceasta minunat?

Eu vă spun toate acestea prin
credinţă, deoarece cred că în seara aceasta veţi vedea în audienţă manifestarea
aceluiaşi Duh Sfânt care a fost peste Isus Hristos, făcând semne şi minuni.

Când a fost aici pe pământ, Isus nu
a pretins niciodată că ar fi un vindecător divin, nici că ar fi un Om
important, ci a spus că „Fiul nu poate face nimic de la Sine.” Este
adevărat? „El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl
face şi Fiul întocmai
.” (Ioan 5.19). Corect?

Nimeni, nici un proroc, nici chiar
Domnul Isus, nu a făcut vreodată o minune sau ceva, fără să-i arate mai întâi Tatăl
sau să-l sfătuiască ce să facă.

Odată, cineva m-a criticat în ziar,
iar unul dintre fraţii care erau cu mine, mi-a zis: „Lasă-mă să public un
răspuns pentru acel ziar.”

„O, frate,” i-am răspuns eu, „Isus
a spus: „…Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.” (Ioan
12.47). Nu-i nici o problemă că mă critică; nu mă deranjează deloc, pentru că
prin aceasta mi se face publicitate gratuită. Cu banii cu care aş plăti
publicitatea, pot merge în misiune peste ocean.”

Şi bărbatul acela spunea: „Avem nevoie
de încă un Ilie care să coboare de pe Muntele Carmel, aşa că te provoc să vii
aici!”

Şi eu am spus: „Un moment, frate.”

Dar el a continuat: „Ilie n-a avut
nevoie de nici o vedenie. Tot ce a trebuit să facă el, a fost să meargă acolo
şi să ridice altarul.”

„Îmi cer scuze, frate,” am
intervenit eu, „ştiu că eşti un bărbat învăţat, însă eşti foarte departe de
adevăr şi de cale. Ştii ce a spus Ilie când s-a dus pe Muntele Carmel?” El a
zis: „Fă să se ştie astăzi… că toate aceste lucruri le-am făcut după
porunca Ta
.” (1 Împăraţi 18.36). Este adevărat? Desigur. „…toate aceste
lucruri le-am făcut după porunca Ta.”

La rândul Lui, Isus a spus: „…Fiul
nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi
tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai
.” (Ioan 5.19). Este adevărat? Cu
alte cuvinte, tot timpul este supranaturalul. Nici un trup de carne nu poate
primi slavă în prezenţa lui Dumnezeu, aşa că trebuie să aşteptăm. Dar desigur,
nu toţi oamenii văd vedenii. Astfel, unii merg pe baza inspiraţiei. De exemplu,
Duhul Sfânt îi spune unui păstor: „Lasă biserica aceasta şi du-te la cealaltă!”
Chiar dacă lui îi este mai bine la aceasta, cealaltă are nevoie de el. În cazul
acesta, el nu aşteaptă o vedenie, fiindcă nu aceasta este slujba lui, ci se duce
unde   l-a trimis Dumnezeu, iar Domnul
consideră aceasta ca şi cum ar fi fost o vedenie. Amin. Alţii merg în urma
altei călăuziri. Înţelegeţi? Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Copilaşii mei în Hristos, nu-mi
place că trebuie să plec de la voi. Aş fi vrut să mai stau vreo două săptămâni,
însă am deja stabilite celelalte adunări, aşa că trebuie să mă grăbesc acasă şi
apoi s-o iau de la început. Rugaţi-vă pentru mine. V-am promis că am să vă spun
vedenia pe care am avut-o, aşa că iat-o, este scrisă aici în Biblie.

Îngerul Domnului care a venit la
mine, mi-a spus să mă întorc în Africa, iar acolo mi-a arătat o adunare mai
mare decât a fost prima. Apoi am văzut că din cer a venit un alt Înger, care
era îmbrăcat cu ceva roşu. El stătea deasupra mea şi m-a întors către est, iar
atunci i-am văzut pe acei africani. Africanii sunt oameni robuşti, bine
clădiţi, dar aceştia erau slabi şi parcă aveau nişte pături înfăşurate în jurul
lor. N-am recunoscut pe nimeni printre ei, dar erau mult mai mulţi decât
africanii.

Apoi, Îngerul care era deasupra mea
s-a transformat într-o lumină mişcătoare şi a început să lumineze în spate.
Când am privit, am văzut că pe toate văile şi pe dealuri erau numai oameni,
care arătau ca nişte indieni. Şi Îngerul care era deasupra mea, a venit şi a
vorbit cu Îngerul care a fost întotdeauna cu mine, şi care era înalt, cu părul
negru până la umeri şi stătea lângă mine cu braţele încrucişate. Glasul acestui
Înger era atât de puternic, încât abia suportam să privesc vedenia. El a spus:
„În această adunare sunt trei sute de mii ca aceştia!” Notaţi-vă aceasta,
pentru că este „Aşa vorbeşte Domnul!” Şi Cuvântul Lui se va împlini întocmai.

Când arhiepiscopul de India a venit
la mine şi a primit Duhul Sfânt, mi-a zis: „Frate Branham, după nerăbdarea cu
care te aşteaptă, cred că vor fi o jumătate de milion de oameni la adunările
tale, pentru că toată India te aşteaptă.”

Să urmăriţi cum va lucra Domnul,
pentru că eu mă aştept să fie o jumătate de milion de convertiţi în această
misiune, pentru că vom merge în Africa, India, Palestina, Luxemburg, Frankfurt,
Londra, apoi în Australia de Sud, Noua Zeelandă, etc. Poate voi reuşi să trec
pe la voi, după ce mă voi întoarce de peste ocean.

Desigur, în Africa şi în India vor
fi şi lucruri întunecoase. Să nu credeţi că nu voi fi provocat de vrăjitorii şi
de vracii de acolo, fiindcă o vor face, dar chiar dacă vor fi o duzină, cred că
Domnul Isus Hristos va veni în puterea Sa. Amin. Nu m-am temut niciodată,
pentru că ştiu că El m-a trimis. Aşa este.

Şi când întunericul se va lăsa
peste locul acela, voi închide ochii şi îmi voi aminti că pe această vale
frumoasă, în Phoenix, este un popor care se roagă pentru mine. Şi mă voi simţi
în siguranţă, pentru că rugăciunile voastre mă înconjoară. Dumnezeu să fie cu
voi. Iar dacă unii dintre voi vor adormi înainte de întoarcerea mea aici, fie
ca Dumnezeu să fie cu voi. Nădejdea mea este că, prin harul lui Dumnezeu, ne
vom reîntâlni în ziua aceea când nu va mai fi nevoie de rugăciuni pentru
bolnavi, nici de propovăduirea Evangheliei, fiindcă vom striga doar laude
Mielului. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum aş vrea să mă rog pentru
aceste batiste.

Bunule Tată ceresc, ne-am adunat
aici pentru această adunare de bun-rămas. O, mare IaHVeH Dumnezeu, Îţi mulţumim
pentru fiecare suflet care a fost salvat. Îţi mulţumim pentru toţi cei cărora
le-ai dat Duhul Sfânt şi pentru cei care şi-au reînnoit legămintele. Îţi
mulţumim pentru fiecare vindecare pe care ai dat-o oamenilor şi pentru
mărturiile pe care le-au adus scrisorile pe care le-am primit de la începutul
săptămânii până acum, şi în care ni se spune că după ce s-au dus acasă,
tumorile au dispărut, cancerul a dispărut şi doctorii i-au declarat vindecaţi.
Tată, noi Îţi mulţumim pentru aceste lucruri şi Te rugăm să faci ca toţi cei
care au intrat pe uşile acestei adunări să fie vindecaţi. Îngăduie aceasta,
Doamne.

Te rog să ne binecuvântezi la
încheierea acestei campanii, şi fie ca puterea învierii lui Isus Hristos să se
odihnească peste umilul Tău slujitor, astfel ca oamenii să vadă că le-am spus
Adevărul şi astfel să creadă.

Binecuvântează aceste batiste, în
timp ce-mi pun mâinile peste ele. Vino, Doamne Isuse şi scoate-ne din acest
cort ce ciumă. Lasă ca îndurarea Ta să fie cu oamenii aceştia. Unii sunt
indieni, alţii sunt spanioli, de culoare, etc., dar indiferent cum ar fi, ei
sunt poporul Tău.

Te rog să-i eliberezi pe toţi, iar
dacă am primit trecere înaintea Ta, răspunde la rugăciunea mea şi vindecă orice
persoană care va atinge aceste batiste. Îngăduie să se facă aceasta, Tată, spre
slava Ta, în Numele Fiului Tău Isus Hristos. Amin.

Dacă batistele nu vor ajunge la ei,
vă rog să-mi scrieţi şi le vom trimite din nou. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum aş vrea să aduc o mărturie… De
când a început campania aceasta, nu am adus nici o mărturie, fiindcă am
predicat Cuvântul. Când sunt cu mine domnul Baxter şi managerii, ei predică,
iar eu aduc mărturii.

Cred că aş putea sta aici cinci ore
pe zi, timp de trei săptămâni, şi să vă mărturisesc ce L-am văzut pe Domnul
Isus făcând. Aşa este.

Lucrări incredibile, minuni,
lucruri măreţe, dar nu eu le-am făcut, ci Dumnezeu. Nici un om nu poate face
aceste lucruri; nici chiar Isus nu a putut face nimic de la Sine, ci Tatăl L-a
înştiinţat cum şi ce să facă. Dumnezeu era în El şi făcea acele lucrări.

Acum aş vrea să vă aduc o mărturie
mică. Nici nu ştiu pe care s-o aleg. Şi încă ceva! Când vom chema rândul de
rugăciune, aş vrea să folosiţi fiecare părticică de credinţă pe care o aveţi,
pentru vindecarea voastră. Bine? Aşa să faceţi.

Tocmai venisem din Chicago şi eram
atât de obosit, încât abia mai stăteam în picioare, dar când am ajuns acasă
eram aşteptat de nişte oameni. Binecuvântată să fie inima lor, pentru că nu
i-am putut refuza niciodată când a trebuit să mă rog pentru ei.

De cinci ani de când stăm acolo, nu
am mâncat niciodată cu jaluzelele ridicate. Soţia mea are 34 de ani, dar după
cum vedeţi, este deja aproape albă pe cap. Dar ar exista vreun merit care să
fie acordat familiei Branham, acela nu mi s-ar cuveni mie, ci ei, pentru că ea
a stat între mine şi uşă, ajutându-i pe oameni şi făcând tot ce a putut.
Binecuvântată să fie inima ei şi fie ca Dumnezeu să-i dea odihnă în Împărăţia
Lui.

Nimeni nu poate şti prin câte trece
soţia unui predicator. Frate, tu ştii! Eu sunt foarte bucuros pentru că
Dumnezeu ne-a dat un ajutor. Sigur că da. Un bărbat care are o soţie
credincioasă, ar trebui să fie la fel de loial şi de credincios faţă de ea, iar
femeia care are un soţ bun, ar trebui să fie la fel. Uitaţi-vă numai în lumea
de astăzi şi la haosul din ea.

Când am ajuns acasă, m-am dus la un
bun prieten de-al meu, care se numeşte George Wright, acolo unde a fost
vindecată Georgie Carter. Cred că aţi auzit sau aţi citit despre mărturia ei. A
fost cea mai slabă fiinţă pe care am văzut-o de la Florence Nightingale încoace.
Cântărea doar 35 de pounds (16 kilograme) şi a zăcut timp de nouă ani şi opt
luni fără să se dea jos din pat.

Dar la o oră după ce ne-am rugat
pentru ea, era în grădină sărind şi lăudându-L pe Domnul, iar când au venit
părinţii ei acasă, era la pian şi cânta „Isuse, ţine-mă aproape de cruce.”
Tatăl ei a scăpat găleata cu lapte din mână, de uluire. Acum, ea este pianistă
la biserica baptistă din Milltown, Indiana, iar din ziua când a fost vindecată,
nu a mai stat în pat decât ca să doarmă.

Înainte de aceasta, familia ei a
aparţinut de o biserică în care se credea că zilele minunilor au trecut,
oamenii din ea fiind învăţaţi să nu mă primească în casă. Însă Georgie a vrut
ca eu merg să mă rog pentru ea, iar Dumnezeu a vindecat-o. Aşa se face că acum
întreaga ei familie este umplută cu Duhul Sfânt. Aşa este.

Deci m-am dus la domnul Wright
acasă, cu care sunt prieten de vreo şaptesprezece ani şi ceva. Eu şi soţia
veneam direct de la adunare, aşa că nu ştiam ce se întâmplă, dar când am ajuns
la ei, am aflat  că două cheaguri de
sânge pe care le avusese în picioare, au pornit prin corpul fratelui, iar
specialistul care l-a consultat i-a spus că mai are de trăit maxim trei sau
patru zile. Nu mai avea nici o şansă pentru că dacă un cheag ar fi ajuns la
creier ar fi paralizat, iar dacă ar fi ajuns la inimă, ar fi murit.

Eu m-am rugat pentru bătrânul meu
prieten ca Dumnezeu să-l mai lase printre noi. Am stat la ei trei zile şi m-am
rugat în fiecare zi pentru el, iar ca să mă relaxez puţin, am luat puşca şi
m-am dus în pădure să văd dacă voi putea împuşca vreun iepure.

În următoarea zi, soţia m-a sunat
şi mi-a zis: „Dragă, nu-mi place că trebuie să te sun, dar trebuie să vii acasă
din cauza unei misionare, o creştină foarte cumsecade din Louisville, care
merge în Palestina în acelaşi timp cu tine. Este absolventa şcolii biblice
Moody şi crede în vindecarea divină. Fiica ei este grav bolnavă la spital, iar
medicii nu o mai pot ajuta cu nimic, din cauză că are otravă în trup şi este pe
moarte.”

Când le-am spus celor din familia
Wright că am hotărât să merg acolo, au început să plângă, iar fiul fratelui a
venit la mine şi m-a întrebat: „Frate Branham, ce crezi că se va întâmpla cu
tata? Va muri?”

„Da, Shelby, cred că va muri. Îmi
pare rău că trebuie să-l las în starea aceasta şi să plec.”

Apoi a venit şi fiica lui şi m-a
întrebat: „Frate Branham, ce crezi că se va întâmpla cu tata?” I-am spus şi ei:
„Cred că va merge să se întâlnească cu Domnul. Noi ştim că creştinii nu mor, ci
merg să se întâlnească cu Domnul. El are 72 de ani, iar Dumnezeu a promis că
omul va trăi 70. A fost un bărbat puternic, dar a venit vremea să plece.
Eu     m-am rugat în toate aceste zile
pentru el, dar Domnul nu  mi-a arătat
nimic, de aceea cred că îl va lua.”

Astfel, înainte de a pleca, am
făcut o rugăciune de adio, în timp ce familia plângea, iar a doua zi după ce am
ajuns acasă, m-am dus la spitalul baptist. Acolo se aflau rudele ei, şi pentru
că majoritatea erau catolice, au chemat un preot să ungă tânăra înainte de a
muri. S-a întâmplat că şi eu am ajuns chiar atunci, aşa că am zis: „Un moment.
Nu vreau să par lipsit de respect faţă de religia voastră, dar aş vrea să intru
mai întâi eu la bolnavă, pentru că dacă acest preot vrea s-o ungă pentru
moarte, eu o voi unge pentru viaţă. Nu ne putem amesteca, de aceea aş vrea să
mă lăsaţi pe mine mai întâi, ca să declar viaţa pentru ea.”

Când am intrat în salon, acolo am
găsit un alt grup de oameni, iar tânăra era într-un fel de comă şi era umflată
toată până la ochi. I-am rugat pe toţi să mă lase singur cu bolnava, apoi am
întrebat-o:

„Soră, îţi mai aminteşti de mine?”

„Cine este?” a întrebat ea în timp
ce încerca să-şi deschidă ochii.

„Fratele Branham”, am răspuns eu.

Când a auzit, a început să plângă,
iar lacrimile îi curgeau pe obrajii umflaţi: „O, frate Branham, ţine-mă de
mână… ţine-mă de mână.”

„Stai liniştită, soră,” i-am zis cu
blândeţe, după care  i-am luat mâna şi am
zis: „Am venit să fac o rugăciune. stai liniştită şi nu lăsa emoţiile să te
copleşească. Aşteaptă până te va vindeca Dumnezeu, apoi poţi să te şi
emoţionezi. Acum ascultă-mă cu atenţie!”

Mi-am pus mâinile peste ea, apoi
L-am rugat pe bunul nostru Domn Isus Hristos să o vindece. După ce am încheiat
rugăciunea, m-am depărtat de pat ca să-mi iau paltonul şi pălăria, iar când am
privit înapoi spre ea, am văzut Stâlpul de Foc, care se mişca încoace şi
încolo. Nu mai avusesem nici o vedenie de şapte sau zece zile, de când plecasem
din Chicago, dar acum ştiam că El va spune ceva, aşa că am aşteptat liniştit.
După ce El mi-a spus ce trebuia să ştiu, m-am dus la patul tinerei şi i-am zis:

„Soră scumpă…”

„M-am rugat,” a zis ea, „să-ţi dea
Domnul o vedenie…”

„A făcut-o, Îl am pe „Aşa vorbeşte
Domnul!” Şi i-am spus: „În şapte sau opt ore vei intra din nou în comă…dar în
treizeci şi şase de ore vei fi acasă sănătoasă.”

… Soţul ei a venit la mine, m-a
îmbrăţişat şi mi-a zis: „Frate Branham, te-am auzit cumva spunând că soţia mea
va fi acasă în treizeci şi şase de ore?”

„Dacă nu se va întâmpla aşa,
înseamnă că sunt un proroc mincinos.”

Dar el a continuat: „Frate Branham,
copilaşul meu avea un picior ţeapăn, iar tu te-ai rugat pentru el de mai multe
ori şi nu s-a întâmplat nimic. Dar într-o zi, când eram într-o cameră plină de
oameni, ai spus că ai avut o vedenie, apoi ai zis: „Aşa vorbeşte Domnul, în douăzeci
şi patru de ore, piciorul copilului va fi vindecat!! Deci, dacă ai spus cu
privire la soţia mea: „Aşa vorbeşte Domnul, în treizeci şi şase de ore va fi
bine!” nici nu mă mai duc în salon s-o văd, ci îmi iau pălăria şi plec repede
acasă să pregătesc casa pentru primirea ei.”

„Dumnezeu să te binecuvânteze,
fiule. Dacă nu se va întâmpla aşa, atunci eu sunt un proroc mincinos. Să nu
uitaţi că este „Aşa vorbeşte Domnul!” Şi tânărul şi-a luat pălăria şi s-a
grăbit acasă.

Când am coborât scările să plec, am
întâlnit un bărbat care era numărul unu la Compania de electricitate. Numele
lui era McDowell. Mama lui fusese operată în Frankfurt, Kentucky, de cancer.
Doctorii au deschis-o, dar când au văzut cât era de plină de cancer, nici nu au
mai cusut-o la loc, ci doar au capsat-o şi au dus-o înapoi în salon aşteptând
să moară.

Când m-a văzut, fratele Mark mi-a
zis: „Frate Branham, vrei să vii şi cu mine? Ştiu că eşti obosit, dar…”

„Vin, frate…”

Ne-am urcat în maşină şi am plecat
la spitalul unde era mama lui. Am intrat, m-am rugat pentru ea, iar la un
moment dat am simţit o atingere pe umăr. Era o asistentă medicală care plângea.
Şi ea mi-a zis:

 „Predicatorule, întotdeauna am crezut că va
veni din nou timpul acestor zile biblice. Prima dată când am auzit, am crezut
şi cred că Dumnezeu îţi dă ceea ce ceri de la El.”

„Dumnezeu să-ţi binecuvânteze
inima, soră. Şi ce vrei să ceri de la Dumnezeu?”

„Eu nu sunt bolnavă, însă doresc să
fiu şi eu o astfel de creştină.”

„Dumnezeu să-ţi dea aceasta, soră,”
am spus eu şi apoi am plecat acasă. Am ajuns pe la ora 5.00 dimineaţa, iar în
faţa casei mă aşteptau două maşini pline cu oameni. M-am rugat şi pentru ei,
apoi m-am culcat şi am dormit până la 9.00. Când m-am trezit, mi-am luat halatul
de baie şi am ieşti pe hol. În cameră era o femeie foarte atrăgătoare. La
început nu mi-am dat seama că ar putea fi o vedenie, aşa că i-am zis:

„Bună dimineaţa, ce faci aici?” Ea
nu mi-a răspuns la salut, dar şi-a întors capul şi a zis: „Mama este exact cum
m-am aşteptat.” Când am privit în partea în care se uita ea, mi-am dat seama că
era o vedenie, pentru că am văzut o femeie căruntă, de vreo şaizeci şi ceva de
ani, care avusese cancer, dar acum vorbea la telefon cu fiica ei, stând
rezemată de unul din dulapurile din bucătăria ei. „Păi, aceasta este chiar
femeia pentru care m-am rugat aseară!” mi-am zis eu.

Imediat după aceea, am auzit un
zgomot ca şi cum ar cădea nişte bulgări de pământ. M-am uitat şi am văzut o
salcie plângătoare şi nişte bulgări de pământ care cădeau, şi L-am auzit pe
Îngerul Domnului zicând: „Aşa vorbeşte Domnul: Domnul Wright va săpa gropile
celor care râd acum de el!” O, ce simţământ am avut!

În dimineaţa care a urmat, femeia
căruntă a plecat acasă şi a început să-şi facă treburile prin casă cât se poate
de normal. Tot personalul de la spitalul „Bunul Samaritean” s-a adunat în jurul
ei şi a privit cu uimire cum s-a făcut bine sub privirile lor. Nu mai era nici
măcar o urmă de cancer.

Ştiţi ce mi-a spus doctorul când
l-am întrebat cu privire la aceasta? „Cred că am pus un diagnostic greşit.” O,
Doamne! Un diagnostic greşit? Atunci şi doctorii care au deschis-o şi au
lăsat-o aşa, au greşit diagnosticul?”

Am sunat-o pe doamna Wright şi i-am
spus: „Îl am pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

„Azi dimineaţă a paralizat”, a spus
ea.

Dar eu i-am zis: „Fratele Wright va
săpa mormintele celor care au râs de el!” El era gropar în cimitir. A doua zi,
cheagul de sânge a dispărut pur şi simplu şi medicii nu l-au mai găsit
nicăieri, iar astăzi, domnul Wright este perfect sănătos. Ce este aceasta?
Cuvântul lui Dumnezeu venit din slavă şi manifestându-Se printre noi.

În ultima lună mi-am petrecut
timpul pregătindu-mă pentru călătoria în India. Fiind irlandez, eu sunt cam
repezit, de aceea uneori trebuie să intervină Domnul să mă tempereze puţin.

Când m-am dus să mă rog pentru
nişte oameni, acolo era un bărbat cu un prosop pe cap. Era închis la culoare şi
cu nasul turtit. Crezând că este unul dintre acei oameni, i-am zis: „Ce mai
faci, domnule?” dar el s-a ridicat în picioare, m-a privit şi mi-a zis: „Frate
Branham, să nu mergi peste ocean până în luna septembrie!” iar când am vrut
să-l mai întreb ceva, a dispărut.

Ce era acela? Cuvântul Domnului
manifestat. Vedeniile acelea sunt perfect adevărate, pentru că vin de la
Dumnezeu. Oricare dintre voi puteţi verifica carneţelul meu cu notiţe şi veţi
vedea că nu au dat niciodată greş.

Oare nu-I acelaşi Domn care a fost
cu Pavel timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pe o mare furtunoasă,
fără şanse de supravieţuire şi fără nădejde, pe o corabie care era gata să se
scufunde? Pavel era jos la galere şi se ruga probabil, iar Îngerul Domnului a
venit la el şi i-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai
înaintea cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu
corabia împreună cu tine
.” (Fapte 27.24).

Şi acel evreu cu nasul coroiat, a ieşit afară cu
mâinile ridicate şi a strigat: „Nu vă temeţi!” deşi furtuna mugea în
jur, căci „Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc,
mi s-a arătat azi-noapte şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele,
căci se va
întâmpla întocmai cum ţi-am arătat.” În vedenie, el văzuse corabia naufragiată
pe mal şi pe toţi în viaţă.

Apoi, când au ajuns pe insulă, un şarpe l-a muşcat
de mână, dar el l-a aruncat în foc şi a mers mai departe.

În ziua de Rusalii, Petru a spus: „Aceasta este ceea
ce aşteptam!” Iar dacă nu este aceasta, vă voi ţine aici până când va veni. Aşa
este. Aceasta este puterea învierii lui Isus Hristos. Îl iubiţi? (Amin).

Am vorbit deja mai mult de cinci minute. Dumnezeu să
vă binecuvânteze. Acum vom chema rândul de rugăciune şi ne vom ruga pentru
bolnavi.

Aş vrea să observaţi că de fiecare
dacă când Domnul face ceva pe platformă, poate face acelaşi lucru şi în
audienţă. Aşa este. Aceasta nu este o scenă de spectacol, nu este ceva aranjat
de oameni, ci este puterea învierii Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Tot ce trebuie să faceţi este să
credeţi, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi.

Unde este Billy? Fiul meu este un
mare ajutor pentru mine. Chiar dacă este încă doar un băiat, Domnul este cu el,
iar dacă îşi va preda inima pe deplin, cred că după primirea Duhului Sfânt vom
avea un rând dublu de rugăciune. Atunci, vom merge undeva pe un drum, iar el va
spune: „Vom trece pe lângă un hambar roşu, iar lângă gard sunt două vaci albe.”
Şi după câteva mile, îmi va spune: Uite, tati! Asta este!”

El n-a urcat niciodată pe platformă
până acum, dar când veneam încoace, mi-a zis: „Ştii ce este ciudat, tată?
Deseară când vei ajunge acolo, te va aştepta o persoană care îţi va da un
anumit lucru.” Şi aşa a fost.

Acesta este Îngerul Domnului, darul
lui Dumnezeu care trece pe lângă băiat. Dacă se va preda pe deplin, am putea
face două rânduri de rugăciune aici. Rugaţi-vă şi Domnul să facă chiar aşa.

Dacă va fi cu voia Domnului şi nu
va fi înrolat în armată, el mă va însoţi peste ocean, apoi ne vom întoarce
împreună aici.

Ce numere ai împărţit, Paul? De la
1 la 100? În ordine. Atunci vom începe cu numărul unu.

… Vino pe platformă, scumpo. Moare
de ruşine când fac asta. Adu şi copila. Este atât de ruşinoasă… Ea este soţia
mea, iar aceasta este micuţa mea Rebeca. (Sala aplaudă). Dumnezeu să o
binecuvânteze. Ea este regina vieţii mele, doamna Branham. Amin. Pe una o
numesc scumpă, iar pe cealaltă, dragă. Am o familie dulce şi se pare că eu sunt
cel care primesc dividende din aceasta, aşa-i?

Micuţa Rebeca va avea în curând opt
ani, iar în urmă cu două săptămâni a avut prima ei vedenie. Aceasta s-a
întâmplat într-o seară, la Hammond, Indiana, când ea a început să plângă…
Managerii mei m-au scos din adunare pentru că eram pe punctul să-mi pierd
cunoştinţa, iar când am văzut-o cum plânge, am întrebat-o:

„Ce s-a întâmplat, scumpa mea?”

„Tati, pe o targă stătea întinsă o
femeie sărmană, iar tu ai spus să ridice mâna toţi cei care vor să fie
vindecaţi, dar pe ea nu ai văzut-o, din cauză că oamenii s-au ridicat în
picioare.” Oh, şi inimioara ei era frântă din cauza aceasta.

„Scumpa mea, ea nu a ridicat mâna,
dar Domnul Isus a văzut-o.”

„Da, tati, dar tu nu ai văzut-o şi
ea dorea s-o vezi!”

„Scumpo, linişteşte-te, pentru că
Domnul Isus o va vindeca.”

În seara următoare, un bărbat de la
balcon a observat-o pe femeia aceea şi s-a rugat pentru ea, iar Duhul Sfânt m-a
întors şi pe mine spre ea. Fusese paralizată din cauza unui accident cerebral,
dar Dumnezeu a chemat-o şi a vindecat-o, aşa că acum este perfect sănătoasă.
După rugăciune, şi-a luat patul şi a plecat din clădire pe picioarele ei.

Da, scumpo. Vrei să spui ceva,
Rebeca? Vrei să spui: „Lăudat să fie Domnul?” Să spun eu pentru tine? Este cam
ruşinoasă… Voi spune eu pentru ea. Vă iubim, nu-i aşa, scumpo? Noi apreciem
mult bunătatea voastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze. (Adunarea aplaudă). Vă
mulţumesc.

Unde suntem cu numerele de
rugăciune? În seara aceasta ne vom ocupa de toţi… La ce oră trebuie să pleci?
Domnul să fie lăudat.

Deci acesta este numărul tău? În ordine,
frate. Să nu dai atenţie  lucrurilor din
jur. Tu te vei face bine şi vei trăi, crezi aceasta? Dar pentru aceasta ai o
singură şansă, iar aceasta este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Deci, să
crezi. Cunosc problema ta. Este vorba de o tumoare. Cu câteva luni în urmă ai
crezut că totul s-a sfârşit, aşa-i? Îngerul Domnului a fost atunci foarte
aproape de tine şi nervii tăi s-au liniştit. Eu aş vrea să te pot vindeca, însă
nu pot, dar dacă crezi, vei pleca sănătos de aici în seara aceasta. Amin. Nu te
îndoi, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Acum haideţi să cântăm încet:
„Crede numai!” Îţi mulţumesc, soră. Vedeţi, am uitat să menţionez pe cineva mai
înainte. Sunt cântăreţii. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi pentru
cântecul vostru special: „Gloria a Dios”. Asta-i tot ce ştiu în spaniolă.

„…totul este posibil, crede numai.”

Dacă Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, va veni şi va lua sub conducerea Sa această adunare şi va manifesta
Viaţa şi dragostea Sa faţă de oameni, Îl veţi accepta ca Mântuitorul vostru,
veţi trăi pentru El şi Îl veţi iubi? Atunci cereţi vindecarea şi o veţi primi.

Acum, iau sub control orice duh, în
Numele lui Isus Hristos şi spre slava lui Dumnezeu.

Doamnă, aş vrea să vorbesc puţin cu
tine. Din câte ştiu, nu te cunosc, aşa că singurul care te cunoaşte este
Dumnezeu. Este adevărat? Noi suntem străini unul faţă de celălalt, este
adevărat?

Prieteni, doamna aceasta este o
străină pentru mine. Presupun că eşti spaniolă, este adevărat? Aşa m-am gândit
şi eu. Cu toate acestea, ea vorbeşte engleza. Ce aş putea şti eu despre această
femeie? Nimic. Dumnezeu ştie că spun adevărul; El ştie totul despre ea….

… Dacă în faţa acestei femei ar sta
Isus, El nu ar putea să-i spună: „Am să te vindec!” pentru că a făcut-o deja,
în cazul în care are nevoie de vindecare. Dacă are nevoi financiare, El este
Finanţatorul ei. Dacă are nevoie de un Salvator, El este Salvatorul ei, ceea ce
înseamnă că Isus poate să-i dea tot ce are nevoie. Tot ce ar putea face El,
dacă ar sta aici, ar fi să-i spună ce nevoie are, aşa cum i-a spus şi femeii de
la fântână. Astfel, ceea ce se petrece aici este exact tabloul din trecut cu
femeia de la fântână. Dar nu sunt eu, ci este El. Femeia este spaniolă iau eu
sunt irlandez, deci este o mare diferenţă. Poporul ei a venit din Spania, iar
al meu, din Irlanda, iar acum iată-ne stând aici, la fel ca samaritenii şi
evreii din vremea aceea.

Dacă v-am spus Adevărul şi Isus a
înviat şi a promis că lucrările pe care le-a făcut El, le vom face şi noi,
atunci le vom face. Poporul din care mă trag eu este catolic, dar familia mea
nu a avut nici o religie. Mai mult, în dimineaţa în care m-am născut, când
aveam doar trei minute de viaţă, deasupra mea a venit acest Stâlp de Foc pe
care-L vedeţi în fotografie.

Primul lucru pe care mi-l amintesc
este o vedenie, şi ştiu că Dumnezeu m-a lăsat să vin pe pământ ca să fac
această lucrare pentru El. Astfel, eu îmi fac doar datoria faţă de Dumnezeu şi
nimic nu este pentru mine, ci totul este pentru voi, iar dacă El stă aici, la
fel ca ieri, ştie ce probleme aveţi.

Doamnă, aş vrea să mă uit la tine
şi să discutăm puţin, ca să-ţi contactez duhul şi să văd ce va spune Domnul. Eu
stăruiesc atât de mult, pentru că aştept ceva: ungerea Îngerului Domnului.
Desigur, dacă El nu vine, eu nu pot să-ţi spun nimic, pentru că nu ştiu, dar
când vine, El ştie toate lucrurile şi prin harul Său îmi poate descoperi care
este problema ta. Dacă o va face, vei crede? Vei accepta vindecarea ta sau
orice îţi va da? Iată că a venit…Tu ai un fel de crize. Este epilepsie, aşa-i? Doar
puţin… Este ceva cu femeia, pentru că vedenia m-a părăsit. Vă rog să fiţi
respectuoşi în audienţă, pentru că aici nu ne jucăm de-a biserica. Vă rog să
fiţi respectuoşi.

Doamnă, te rog să te uiţi puţin
aici, pentru că am pierdut ce am văzut mai înainte.  Vine iar… Da… este din nou epilepsia. Şi
bărbatul de acolo are epilepsie, este adevărat? Pune-ţi mâna peste el. Uită-te
aici, doamnă şi la fel tu, domnule. Demonul acela… pot să văd aceasta cu ochii
mei. Este o dungă neagră care se mişcă de la unul la altul, pentru că aceşti
demoni strigă după ajutor. Ştiu că li se apropie sfârşitul.

Uită-te aici, doamnă, pentru că
vreau să văd ce se întâmplă. Tu eşti îngrijorată pentru cineva care are cancer,
este adevărat? Ea locuieşte undeva lângă munte. Stai cu gândul la Dumnezeu.

Atotputernicule Dumnezeu, Creatorul
cerului şi al pământului, condamn acest diavol. El nu se teme de mine, dar Tu
eşti Isus Hristos şi poţi să-l scoţi afară. Eu stau aici ca reprezentant al
Tău, de aceea îi poruncesc să iasă afară în Numele lui Isus Hristos! Fie ca ei
să fie bine în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Mulţumesc lui Dumnezeu. O, voi veţi
vedea slava Lui!

Soră, tu ai fost bună şi ţi-ai pus
mâna peste domnul acela în locul meu şi te-ai rugat împreună cu mine pentru el.
tu ai o boală la colon, este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna.
Dumnezeu să te binecuvânteze şi să fie cu tine. Ai fost bună cu acel om, iar
Dumnezeu te-a vindecat şi pe tine.

Să credeţi din toată inima că Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu este aici şi vă dă tot ce cereţi.

În ordine. Următorul…

Bună, drăguţo! Uită-te puţin la
mine. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Cred că această mărturie vine
dintr-o inimă sinceră. Da, eşti aici pentru copilaş, dar eu nu pot  să-l vindec. Dacă îţi voi spune care este
problema lui, vei accepta că Isus Hristos este Vindecătorul copilaşului tău? El
are o tumoare. De fapt sunt două tumori: câte una pe fiecare rinichi. În Numele
lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, condamn acea tumoare şi-i poruncesc să-l
părăsească pe copil în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Domnule, boala de prostată te-a
părăsit în timp ce stăteai acolo.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie
Domnul!” (Adunarea spune: „Lăudat să fie Domnul!”).

În ordine. Următorul… Uită-e la
mine, soră. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Eu nu te cunosc, dar
Dumnezeu te cunoaşte. Dacă El îmi va spune care este problema ta, vei accepta
vindecarea? Uită-te puţin la mine. Îţi spun şi eu la fel ca Petru şi Ioan când
au trecut pe la poarta Frumoasă şi i-au spus acelui om: „Uită-te la noi!”

Văd un accident de maşină în care
ai fost lovită la spate. Este adevărat? Crezi că Isus te face bine? În ordine.
Atunci poţi să ai vindecarea. Poţi merge acasă şi să fii bine în Numele lui
Isus Hristos.

Credeţi! Tot ce trebuie să faceţi
este să credeţi, pentru că toate lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede.
Rugaţi-vă pentru mine, fiindcă devin tot mai slab. Voi nici nu bănuiţi ce îmi
fac aceste lucruri…

Văd un avion care vine spre mine.
Este pentru femeia de acolo. Ea are un fiu în aviaţie. Aşa-i, doamnă? Tu te
gândeai la el când a venit vedenia, aşa-i? Ei bine, el a fost vindecat chiar
atunci, iar tu vei auzi aceasta. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Noi suntem străini unul pentru
celălalt, aşa-i, doamnă? Dar deşi eu nu te cunosc, Dumnezeu te cunoaşte. Crezi
că sunt prorocul Său? Uneori, predicatorul este un proroc. Tu ai o problemă… Ai
făcut nişte raze X la spate şi văd că medicul priveşte rezultatul. Ai un
rinichi mobil şi pe deasupra este şi cancer. Îl văd pe acest doctor cum
priveşte spre un alt doctor şi dă din cap. Este adevărat? Crezi că Isus te va face
bine? Vino aici.

Bunule Tată ceresc, fie ca în timp
ce-mi pun mâinile peste trupul ei, să se facă bine. Doamne, fă ca ea să
trăiască spre slava Ta, fiindcă Îţi cer aceasta în Numele lui Isus Hristos şi
spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Crezi în El, doamnă? Doamna
corpolentă care stă acolo… Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Vrei să mergi
acasă, să-ţi mănânci în tihnă cina şi să scapi de boala de stomac pe care o ai?
Dacă crezi din toată inima, poţi s-o ai. Crezi? În ordine. Ridică-te în
picioare şi spune: „Accept aceasta, acum.” Du-te acasă şi fii bine în Numele
lui Isus Hristos. Amin.

Tu, care stai acolo… crezi că
Dumnezeu te va vindeca de boala de inimă pe care o ai? Tu, care ai degetul pus
peste buze, crezi din toată inima că Dumnezeu te va vindeca? Da, tu. Ridică-te
în picioare, fiindcă Isus Hristos te face bine. Amin.

Doamnă, pentru că ai fost atât de
bună adineauri, starea astmatică te-a părăsit. Du-te acasă şi Dumnezeu să te
binecuvânteze.

Haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat
să fie Dumnezeu, care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos. Aveţi
credinţă în Dumnezeu!

Ea urmează? Ce mai faci, doamnă?
Dumnezeu să te binecuvânteze. Cred că suntem străini unul pentru celălalt, dar
El ne cunoaşte. Doamnă, crezi că Dumnezeu te va vindeca de guta pe care o ai?
Văd că te rogi încă pentru cineva… pentru mama ta care are TBC, este adevărat?
Accepţi şi crezi că vei primi ceea ce ceri? Dacă crezi, vei primi.

Doamnă, noi suntem străini unul
pentru celălalt, dar nu şi pentru Dumnezeu. Uneori când Duhul Se mişcă în
audienţă, abia Îl văd, pentru că acolo în spate este întuneric… Rugaţi-vă,
prieteni creştini…

Văd un copil care este pe aici pe
undeva şi are ceva la inimă. Nu pot să-l văd din pricina luminilor de acolo,
dar Lumina stă acolo pentru un copil care este bolnav de inimă. Crezi că va fi
vindecat? Accepţi aceasta? Ridică-te în picioare. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Du-te acasă şi fii bine în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Credeţi, pentru că toate lucrurile
sunt posibile pentru cei ce cred. El continuă să Se mişte prin audienţă.

Doamnă, văd cum te îndepărtezi de
mine. Tu ai ceva… Văd că în locul unde te afli sunt indieni. Da, eşti misionară
la indieni. Văd că ai venit în jos şi ai trecut pe lângă un indicator pe care
scrie Parker, Arizona. Tu ai o problemă cu bila, dar ai şi vene varicoase pe
picioare. Problemele de la ficat îţi provoacă gust amar în gură, este adevărat?

Te văd vorbind cu un bărbat solid
pe care îl cunosc. Este George Craig din Indiana. Împreună cu tine mai este o
femeie misionară care suferă de aceleaşi probleme. Du-te şi pune-ţi mâinile
peste ea, fiindcă amândouă sunteţi vindecate în Numele lui Isus. Amin.

Credeţi şi nu vă îndoiţi, pentru că
toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred.

Doamnă, vrei să te vindeci de
această boală de inimă pe care o ai? El te-a vindecat în timp ce stăteai acolo
în picioare. Isus te-a făcut bine.

Doamna aceasta este spaniolă. Vrei
să traduci pentru ea? Are o boală de inimă şi diabet. Este adevărat? De
credinţă este catolică. Da. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Îl accepţi pe
Isus ca Vindecătorul şi Salvatorul tău? În Numele lui Isus Hristos, îl condamn
pe diavolul care o ţine captivă…

Haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat
să fie Domnul!” (Lăudat să fie Domnul).

Bună seara. Vorbeşti engleza?
Puţin. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Mulţumesc. Nu spun aceasta doar
aşa, dar El mi-a spus că trebuie să-i fac pe oameni să creadă… Dacă ţi-am spus
Adevărul despre Isus Hristos, El va adeveri ceea ce am spus, aşa-i?

Văd un accident de maşină în care
ţi-au fost zdrobite coastele. Nu te-au numit „norocoasă” sau ceva de felul
acesta? Numele tău este Brusa şi locuieşti în apropierea munţilor, este
adevărat? Vii din Superior, Arizona. Du-te acasă şi fii bine în Numele lui Isus
Hristos.

Frate, vrei să scapi de acel TBC?
Ridică mâna şi spune: „Lăudat să fie Domnul! Doamne, Te iubesc şi vreau să fiu
bine.”

Doamna care stă aici… Du-te acasă
bucuroasă şi spune: „Lăudat să fie Domnul.” Plecaţi-vă capetele în timp ce
această femeie surdă primeşte vindecarea. Atotputernicule Dumnezeu, în Numele
Fiului Tău, Isus Hristos, îndepărtează acest blestem de peste ea! Ieşi afară
din ea!”

Mă auzi, doamnă? Acum mă auzi?
Spune: „Lăudat să fie Domnul!” (Sora spune: „Lăudat să fie Domnul!”) Soră, eşti
vindecată. Dă-te jos de pe platformă şi bucură-te.

Spuneţi: „Lăudat să fie Domnul!”
(Lăudat să fie Domnul!”

Tu crezi, doamnă? Vrei să mănânci
din nou şi să scapi de această boală de stomac? Spune doar: „Îi accept
vindecarea în Numele lui Isus.” Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi
primeşte-o în Numele lui Isus. Amin.

Doamnă, tu crezi? Vrei să scapi de
acea boală femeiască? Acceptă-L pe Isus şi vei fi bine. Crezi din toată inima?
Vrei să scapi de boala de stomac? Du-te, fii bine şi mănâncă-ţi cina în Numele
lui Isus Hristos.

Frate, vrei să scapi de acea boală
de spate? Du-te, mulţumeşte-i lui Dumnezeu şi laudă-L. Toţi sunteţi vindecaţi,
doar să credeţi aceasta.

Vino, doamnă. Tu eşti tânără.  Eşti nervoasă şi supărată pentru că ai ulcer
peptic la stomac. Du-te şi mănâncă, fiindcă Isus Hristos te-a vindecat.

Doamnă, tu ai un abces la ovar, dar
Isus Hristos te face bine. Du-te acasă, bucură-te şi fii bine în Numele lui
Isus Hristos.

Tu ai o stare nervoasă din cauza
bolii de stomac pe care o ai. Te văd plecând de la masă. Ai ulcer. Este
adevărat? Ai avut ulcer, pentru că acum nu-l mai ai. Du-te acasă şi fii bine în
Numele lui Isus Hristos.

Doamnă, crezi că sunt slujitorul
lui Dumnezeu? Tu ai o tuse care vine de la astma pe care o ai. Du-te acasă,
crede din toată inima şi fii bine.

Doamnă, crezi din toată inima? Tu
ai anemie, este adevărat? Tu nu eşti creştină, dar te-ai gândit să te faci creştină.
Ce zici, o vei face acum când Dumnezeu te va duce la Calvar şi-ţi va face o
transfuzie de sânge în suflet? (Adunarea Îl laudă pe Domnul).

Atotputernicule Dumnezeu, Autorul
Vieţii şi Dătătorul oricărui dar bun, revarsă îndurarea Ta peste aceşti oameni
şi fie ca toţi în parte să fie vindecaţi, fiindcă condamn orice demon care i-a
robit pe aceşti oameni. Satan, nu-i mai poţi ţine! Ieşi afară din ei, în Numele
lui Isus Hristos. Amin.

Fiecare bărbat şi femeie care crede
că a fost vindecat, să se ridice în picioare. Amin.

– Amin –