A ȘAPTEZECEA SĂPTĂMÂNĂ A LUI DANIEL

Mulţumesc, foarte mult frate Neville. Bună dimineaţa, prieteni. Este un privilegiu să fim iarăşi la Tabernacol în această dimineaţă pentru a continua acest Mesaj măreț pe care ne dăm silinţa să-l explicăm, şi anume: A șaptezecea săptămână   a lui Daniel. Suntem fericiţi să vedem ce mulţi oameni au venit în această zi fierbinte, dar ne pare rău că nu avem destule scaune. Oamenii stau înghesuiţi unul lângă altul pe lângă pereţi, ceea ce nu este prea comod, iar dacă nu staţi comod, cum ar trebui, nu puteţi înţelege. Voi face însă tot posibilul ca să termin repede.

Totuşi, cred că dacă vă voi ţine mai mult, mă veţi ierta, deoarece în seara aceasta, vom așeza acest Mesaj. Noi l-am împărţit în trei, ca să fim siguri că-l înţelegem.

Desigur, adunarea de aici ştie că aceste Mesaje sunt înregistrate şi trimise în toată lumea. Practic, fiecare naţiune de pe pământ primeşte aceste înregistrări. Acesta este motivul pentru care aş vrea să spun următorul lucru celor care ascultă această bandă: oricine sunteţi, şi în orice parte a lumii trăiţi, s-ar putea să existe momente în care nu veţi fi de acord cu mine cu privire la învăţătura pe care o dau, dar aş vrea să vă spun ceva, fraţii mei, poate că dacă aţi explica aceste lucruri cum le vedeţi, explicaţiile voastre ar fi diferite de ceea ce cred eu, dar aş fi bucuros să vă ascult ce aveţi de zis.

Eu fac aceasta cu gândul să aduc aceste Mesaje din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru zidirea Bisericii, a întregii Biserici, a Bisericii universale a lui Hristos. Eu cred, fără nici o umbră de îndoială, că trăim în ultima zi, de aceea mă străduiesc să explic aceste lucruri, fără să presez într-un fel sau altul. Din câte ştiu, nu m-am făcut niciodată vinovat de aşa ceva.

De multe ori, oamenii ascultă benzile și spun: „Eu nu sunt de acord cu aceasta! El nu-și cunoaște învățătura, nu cunoaște Scriptura.” S-ar putea să fie adevărat. Nu vreau să spun că nu este adevărat, dar în ce mă priveşte, eu studiez şi nu iau cuvintele oamenilor, ci ale lui Dumnezeu. Citesc şi ceea ce au spus alţii şi îi apreciez pentru eforturile lor, dar apoi duc aceste lucruri în faţa lui Dumnezeu şi stărui până când pot să le explic de la Geneza până la Apocalipsa, iar când văd că problema respectivă se leagă peste tot în Biblie, ştiu că sunt aproape de Adevăr. Desigur, dacă voi aveţi dreptate, o recunosc, iar dacă greşiţi, vă avertizez ca să vă corectaţi.

Ne bucurăm pentru toţi oamenii care sunt aici în această dimineaţă şi pentru toţi care aud aceste înregistrări. Totul se face pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Eu am foarte mulţi prieteni buni în toată lumea şi nădăjduiesc că îmi voi petrece veşnicia împreună cu ei. În inima mea nu este gândul de a-i amăgi pe oameni în nici un fel, ci fac tot ce pot ca să-i ajut.

Mă simt ca Solomon atunci când se ruga să i se dea înţelepciune ca să poată călăuzi corect poporul lui Dumnezeu. Aceasta este şi rugăciunea mea sinceră.

Colaboratorii mei sunt aici. Îi văd pe fratele Mercier şi pe fratele Roy Rorbers, pe fratele Neville şi pe Billy Paul, fiul meu. Gene este şi el pe aici pe undeva, şi la fel ceilalţi fraţi – Teddy şi ceilalţi. Eu îi apreciez foarte mult pe aceşti oameni care vin să mă ajute.

Îmi amintesc că nu demult, fratele Leo a avut o vedenie sau un vis, într-o noapte, înainte de a ne cunoaşte. El a văzut sus, în văzduh, vârful unui munte ca o piramidă. Eu eram acolo sus şi predicam. A urcat să vadă despre ce este vorba, iar când a ajuns în vârf a văzut o lumină argintie, în timp ce eu stăteam acolo şi predicam oamenilor. Mi-a atras atenţia şi, când m-am uitat la el, m-a întrebat:

„Cum ai reuşit să ajungi acolo? Și cum aș putea ajunge eu, acolo?”

„Leo”, i-am răspuns eu, „nimeni nu poate ajunge aici, ci Dumnezeu trebuie să-l aducă pe om aici.  Tu nu trebuie să vii aici sus, ci trebuie să mergi jos, după ce ai văzut aceste lucruri şi să depui mărturie printre oameni că acesta este Adevărul.”

Şi Leo a coborât să mărturisească înaintea oamenilor. Cât timp a trecut de atunci, frate Leo? Câţiva ani, nu-i aşa? Câţiva ani. 

Din câte ştiu, de atunci el a fost credincios şi a mărturisit oamenilor că această slujbă vine de la Dumnezeu. Eu nu vreau ca ea să vină de la mine, deoarece în om nu există nimic bun. Înţelegeţi? Ea trebuie să vină de la Dumnezeu.

Ieri după-amiază am dat mâna cu prietenul meu, fratele West. Nu l-am văzut în clădire în această dimineaţă. Ba da, l-am văzut acum. Ştiţi de la ce distanţă vin oamenii cu maşina până aici? Tocmai din Alabama vin ca să fie aici pentru o duminică.

Pe fratele Welch Evans nu l-am  văzut duminica trecută, dar cineva a spus că astăzi este aici. Oamenii aceștia conduc din Tifton, Georgia ca să fie aici. Fratele de aici este colaboratorul lui. Mă refer la fratele Palmer din Macon, Georgia. Cred că o văd acolo în spate şi pe sora Ungren împreună cu ceilalţi. Ei vin tocmai din Memphis, Tennessee. Sunt şi alţii de prin alte părţi. M-am întâlnit aici cu o doamnă din Carolina de Sud. Unii vin de la Chicago.

Gândiţi-vă, oamenii aceştia conduc sute de mile pentru a lua parte la o adunare, iar când ajung aici, nu au loc pe scaune, şi trebuie să stea şi să transpire într-o clădire veche şi încinsă, fără aer condiţionat. Ei iau banii de la masa copiilor lor, ca să vină aici să asculte un Mesaj. Să-mi spună cineva că dincolo de acestea nu-i aşteaptă un loc minunat în care vor merge într-o zi! Sigur că există. Aceea  este credincioșie. Oamenii aceștia sunt plătitori de zeciuială,  nu numai că vin  aici, dar aceşti oameni  aduc  zeciuiala și ofertele în Casa Domnului, încercând că facă ce este corect. Dumnezeu să-i binecuvânteze din plin pe aceşti oameni credincioşi, iar harul şi îndurarea Sa să fie cu ei.

Îl văd pe prietenul meu Charlie Cox şi pe ceilalţi din partea de sud a statului Kentucky. Peste tot unde privesc, văd oameni veniţi din diferite locuri.

Nu-mi amintesc numele tânărului de aici. Ne-am întâlnit la Chicago. Eşti de la o şcoală biblică departe de aici, nu-i aşa? Şcoala biblică a „Adunării lui Dumnezeu” din Springfield, Missouri. Da, foarte bine. Vedeţi, oamenii vin de pretutindeni la această bisericuţă veche.

Mă gândesc în urmă cu vreo treizeci de ani, la dimineaţa când am pus piatra de temelie a acestei clădiri. Stăteam chiar acolo, pe strada Șapte, la depărtare de un bloc. Pe atunci eram tânăr, și nu eram căsătorit. Atunci am avut o vedenie în care am văzut o mulţime de oameni care se îngrămădeau aici, venind de pretutindeni. Eram foarte fericit stând aici, în spatele amvonului. Atunci, El mi-a spus: „Acesta nu este Tabernacolul tău!” după care m-a aşezat jos, sub cerul liber. Voi ştiţi ce s-a întâmplat mai departe; totul este scris pe acea pagină din Biblie pe care am aşezat-o în piatra de temelie.

Sunt foarte recunoscător pentru voi toți. Este foarte puţin să spun doar: „Da, sunt recunoscător pentru voi.” Însă mă  rog pentru voi şi cred în voi, cred în lucrarea pe care Dumnezeu o face în voi. Eu nu pot să cred că un bărbat sau o femeie ar conduce sute şi sute de mile până aici, numai ca să arate cum sunt îmbrăcaţi. Nu cred că ar face aceasta. Ei nu ar veni numai ca să fie văzuţi. Nu, cu siguranţă, nu! Ei vin aici pentru că, caută cu adevărat mântuirea sufletului lor, de aceea, rugăciunea mea este: „O, Doamne, ajută-mă să fiu sincer măcar pe jumătate cât sunt ei şi să le slujesc din toată inima, cu privirile aţintite spre Dumnezeu!”

Mesajul din dimineaţa aceasta, este reprezentat aici, pe tablă, pentru a vă ajuta să înţelegeţi ce vorbesc.

Aceste șaptezeci de săptămâni ale lui Daniel au necesitat un studiu îndelungat. De la sfârşitul săptămânii trecute, când am fost aici, am studiat două zile şi două nopţi, încercând să aflu adevărul. Totul trebuie să fie în concordanţă cu restul Bibliei, înţelegeţi? Nu poţi să iei un verset, să-i dai o interpretare şi să spui: „Iată ce spune acest verset”, pentru ca apoi să te întorci şi să spui: „Bine, dar aici Biblia spune altceva, care contrazice versetul de mai înainte.” Aşa ceva nu este posibil. Biblia trebuie să spună acelaşi lucru tot timpul, iar dacă tu găseşti undeva o contradicţie, problema este cu tine, nu cu Biblia. În felul acesta am încercat eu să învăţ.

Fiindcă veni vorba despre benzile care se înregistrează: Critica cea mai aspră pe care mi-au atras-o aceste înregistrări de la fraţii mei din diferite părţi ale lumii, este în legătură cu ceea ce învăţ eu: că prin harul Său, Dumnezeu ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii.

Fraţii mei penticostali, eu știu că  vederile voastre sunt legaliste și că este puțin supărător pentru vederile voastre, dar, ca fraţi creştini, n-aţi vrea să aveţi destulă consideraţie încât să vă aşezaţi pe genunchi cu Biblia înaintea lui Dumnezeu şi să Îl rugaţi să v-o explice? N-aţi vrea să faceți aceasta? Nu ați vrea să luați vederea voastră legalistă și s-o conectați de la Geneza la Apocalipsa?

În ce priveşte sămânţa şarpelui, acesta este „ucigaşul.” Mulţi oameni nu cred  aceasta, dar dacă veţi citi în Geneza, veţi vedea că Biblia spune clar că şarpele a avut o sămânţă:

Vrăjmăşie voi pune între sămânţa şarpelui şi sămânţa femeii.” (vezi Geneza 3.15). Deci şarpele a avut o sămânţă, iar dacă sămânţa şarpelui a fost duhovnicească, înseamnă că Isus nu a fost un om, pentru că şi Sămânţa femeii a fost duhovnicească. Amândoi au avut câte o sămânţă, iar vrăjmăşia dintre ele mai există şi acum. Şarpele a avut o sămânţă. Dacă vă veţi lua Biblia, veţi îngenunchea şi veţi sta cu adevărat smeriţi în faţa lui Dumnezeu, cred că El vă va descoperi acest lucru.

 Dacă nu înţelegeţi, eu sunt gata oricând să fac tot posibilul să vă ajut printr-o scrisoare,  printr-o convorbire particulară, sau altfel. Desigur, noi ne dăm seama că aceasta nu  îl salvează pe om, şi nici nu îl osândeşte, ci doar aduce lumină asupra unei probleme în legătură cu care ne străduim atât de mult să-i facem pe oameni să vadă. Ea aduce lumină şi atât.

Am spus aceasta din pricina înregistrărilor care merg pretutindeni.

Să ne plecăm capetele pentru un moment, înainte de a ne apropia de Autorul acestui Cuvânt. Câţi dintre cei prezenţi aici sunt în nevoie? Spuneţi doar: „Eu sunt în nevoie, Doamne, îndură-te de mine!” Domnul să vă binecuvânteze. Iar pentru cei care ascultă banda, fie ca Domnul să vă rezolve cauzele când o auziți.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, Îţi suntem recunoscători pentru toate şi ştim că nu merităm nimic, dar în această dimineaţă, ne apropiem de tronul harului Tău, pentru că ni s-a dat această posibilitate.

Isus a spus: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, voi face” şi noi ştim că acesta este Adevărul.

Probabil că vor fi zeci de mii de creştini care se vor naşte din nou auzind aceasta, atât din adunarea de aici cât şi de pretutindeni unde vor merge aceste benzi. Noi ştim, Tată, că atunci când ne naștem din nou, duhul nostru se naşte de sus. Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, este peste noi. Noi ne dăm seama că Duhul Sfânt este Atotputernic şi poate să facă orice ne-am dori noi. Acesta este motivul pentru care, Te rugăm, Tată ceresc, să ne dai credinţă în acest Duh, pentru ca El să ne poată împlini toate dorinţele şi cererile, spre slava Împărăţiei lui Dumnezeu; să vindece toate bolile şi suferinţele noastre, ca să putem sluji lui Dumnezeu cu toată fiinţa noastră.

Deschide-ne urechile înţelegerii astăzi, pentru că eu îmi voi da silinţa să fac lumină asupra acestei probleme importante şi s-o clarific în mintea oamenilor. Eu mi-am notat aici pe hârtie, Doamne, şi am desenat această reprezentare pe tablă, dar ele nu sunt suficiente ca să ne facă să înţelegem. Acesta este motivul pentru care strigăm către Tine, marele Învățător care a scris Cuvântul, care l-a inspirat, care l-a dat profetului Daniel, și Te rugăm să ne trimiţi şi nouă inspiraţia Ta, să ne dai înţelegere, pentru că noi trăim în zilele din urmă şi El a spus că această Carte va fi pecetluită până la timpul acesta. Îngăduie ca în inimile noastre să fie o credinţă fertilă, care va permite Cuvântului să prindă Viață, să lumineze şi să rodească roadele neprihănirii în vieţile noastre, pentru că acesta este scopul Lui. Noi avem credinţă în Dumnezeu; fie ca aceasta să ne aducă  ce am cerut în această dimineaţă. Acum, aşteptăm smeriţi şi ne dedicăm Ție, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Suntem recunoscători pentru că avem privilegiul de a deschide Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu.

Motivul pentru care mi-am luat sarcina de a explica aceste lucruri este că noi trecem prin Apocalipsa şi venim prin  cele şapte epoci ale Bisericii. La sfârşitul capitolului 3 din Apocalipsa, Biserica este luată de pe pământ şi dusă în slavă. Eu vreau din toată inima să explic aceste lucruri oamenilor, pentru că ei aşteaptă să se întâmple ceva scris în Apocalipsa şi care nu se aplică epocilor Bisericii. Noi suntem mult mai aproape de sfârşit decât vă gândiţi.

Cu câteva zile în urmă, într-o seară, m-a chemat nora mea, spunându-mi că un om numit Andy Herman (un verişor de-al meu) zace în spital pe moarte. M-am dus imediat la el, îl dopaseră atât de mult, încât adormise şi n-am putut să vorbesc cu el. M-am rugat Domnului să-l ţină în viaţă până voi putea să-i vorbesc. Era un om bun, dar nu era creştin. El nu este unchiul meu, ci verişorul meu, căsătorit cu o verişoară a mea.

Mătuşa Ade, care era acolo, mi-a zis: „Billy, în toţi aceşti optzeci de ani ai vieţii lui, el nu a slujit Domnului, dar acum câteva săptămâni stătea în casă şi atunci s-a întâmplat ceva.” El avea optzeci de ani, aşa că desigur nu lucra foarte mult.  Mătuşa mi-a spus că a chemat-o în casă şi i-a zis: „Ade, ştii ceva? Acum câteva minute, Hristos a venit în faţa mea.” Ea l-a privit mirată şi a spus: „Andy, ce s-a întâmplat?”

„Nimic. A venit chiar în faţa mea şi mi-a spus ceva.”

„Ce ţi-a zis?” l-a întrebat ea.

„Este mai târziu decât crezi.”

Şi iată că două sau trei săptămâni mai târziu, trăgea să moară paralizat în spital.

Auzind ce mi-a spus, i-am zis: „Mătuşă Ade, să-ţi fie ruşine pentru că nu m-ai chemat pe mine sau pe altcineva ca să-i pregătească inima pentru acest ceas în care a ajuns acum!”

L-am rugat pe Domnul să-l ţină în viaţă ca să-i pot vorbi. El nu putea să vorbească, dar l-am întrebat: „Mă auzi, unchiule Andy?” El a dat puţin din cap în semn că mă aude. Atunci m-am rugat pentru el, căci trebuia să-şi mărturisească păcatele  înaintea lui Dumnezeu. Voiam să-l botez, iar mătuşa Ade avea aceeaşi dorinţă.

Am coborât să mă duc la o tânără care locuia în apropiere şi în viaţa căreia Domnul lucrase în mod deosebit. Ai ei voiseră s-o ducă la un spital de boli nervoase, dar Domnul a vindecat-o şi a adus-o înapoi.

Pe drum, m-am întâlnit cu o soră de culoare, care mi-a zis: „Tu eşti fratele Branham?”

„Da, eu sunt.”

„Îţi mai aduci aminte de mine? Sunt doamna Drye.”

„Da, cred că-mi amintesc.”, am răspuns eu.

„Pete Drye şi ceilalţi…”

„Da, îmi aduc aminte.”

Ea s-a uitat în cameră, în timp ce eu mă întrebam de ce-mi spusese acele cuvinte. Unchiul Andy se ridicase în pat şi îşi mişca mâinile ca oricare altul, încercând să se dea jos din pat, ca să plece. El şi soţia lui, vin acum ca să fie botezaţi în Numele Domnului Isus.

De ce v-am spus aceasta? Pentru că este mai târziu decât credem, şi cred că aceste șaptezeci de săptămâni ale lui Daniel ne vor face să înţelegem aceasta.

Majoritatea fraţilor noştri penticostali (cum am spus şi mai devreme), nu sunt de acord cu aceasta, ci ei aşteaptă să se întâmple ceva mare, puternic. Fraţii mei, dacă veţi asculta cu atenţie, veţi vedea că acel ceva mare și puternic a trecut deja, iar Isus este gata să se întoarcă. Biserica pleacă în capitolul 3 din Apocalipsa. Ultimul lucru despre care se vorbeşte acolo, fiind mesagerul din ultima epocă. Apoi este vorba despre iudei, până la întoarcerea Lui cu Mireasa, în capitolul 19. De la capitolul 6, până la capitolul 19 este vorba numai despre Iudei.

Eu am vrut să vorbesc cu bunul meu frate Wood despre peceţi, deoarece el şi familia lui au fost „Martori ai lui Iehova”, şi am vrut să-i arăt că cei o sută patruzeci și patru de mii, nu au nici o legătură cu neamurile. Ei sunt iudei. Vedeți, ei nu sunt trupul tainic al lui Hristos pe pământ, astăzi. Mireasa este acel Trup tainic. Noi suntem botezați în acel Trup tainic, prin Duhul Sfânt.

Noi am citit din cartea lui Daniel, dar o vom face din nou, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Deci, Daniel 9.24-25:

Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

Să ştii dar, şi să înţelegi… (Despre aceasta am vorbit duminica trecută, seara şi ne-am oprit aici, la „ungerea Sfântului sfinţilor”, aşa că în dimineaţa aceasta vom începe de la versetul 25):

Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului (cetatea  sfântă a lui Daniel,) până la  Mesia, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.

După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Mesia va fi stârpit, şi nu va avea nimic. (în versiunea engleză este scris: „Unsul va fi stârpit, dar nu pentru El însuşi.”). Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi cu mare  potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. (Ţineţi minte, acesta este sfârşitul războiului. Îl avem aici, pe tablă. Acum începem cu altceva.)

El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.

Oh, ce lecție! Zilele trecute i-am spus soţiei mele: „Mă întreb dacă oamenii chiar înţeleg aceste lucruri?” Dorinţa mea este ca voi să înţelegeţi, aşa că dacă va fi nevoie, vom sta toată ziua aici. Vreau să înţelegem totul și să cunoaştem Adevărul. Oh, dacă aţi putea să-l vedeţi!

După ce vom termina, voi lăsa desenul aici şi veţi putea veni după-amiază, sau oricând doriţi, ca să-l copiaţi, deoarece el vă va ajuta să înţelegeţi.

 Să facem acum o scurtă recapitulare, ca să avem o bază pentru ceea ce va urma. Daniel îşi făcea griji pentru poporul său, deoarece citise că prorocul Ieremia spusese că vor sta în robie timp de șaptezeci de ani. El şi-a dat seama că trecuseră deja șaizeci și opt de ani de când erau acolo, şi știa că timpul se apropia. Astfel, a lăsat la o parte toate treburile lui, şi-a întors faţa spre Dumnezeu şi, postind în sac şi cenuşă, s-a rugat să înţeleagă când va fi timpul acela.

Daniel voia să ştie aceasta pentru poporul său, deoarece citise ce spuseseră profeții de dinaintea lui, a înţeles că ajunseseră aproape de sfârşit şi l-a căutat pe Dumnezeu ca să afle cât de aproape este sfârşitul. Eu cred că şi noi, văzând că am ajuns la capătul drumului, ar trebui nu să ne îmbrăcăm în sac şi în cenuşă, ci să aruncăm afară din viaţa noastră toate grijile şi toate lucrurile lumeşti şi să-L căutăm pe Dumnezeu ca să aflăm în ce zi a anului suntem, pentru că noi vedem că suntem la sfârșit și astfel, Biserica va posti, se va ruga și va fi gata. Eu nu ştiu să explic aceste lucruri, de aceea, de fiecare dată am evitat să vorbesc despre ele, spunând: „A, cele șaptezeci de săptămâni ale lui Daniel?”, deoarece nu puteam să le înţeleg. Totuşi, acum mi-am luat însărcinarea de a explica şi cred că voi putea s-o fac prin harul lui Dumnezeu şi cu ajutorul Lui, ca să vă arăt cât de aproape suntem de venirea Domnului.

Daniel mai avea doi ani de robie. Pe când se ruga, iată că a venit în grabă la el, îngerul Gavril ca să-i spună când aveau să plece din robie şi tot ce fusese hotărât pentru poporul lui. Astfel, El i-a spus:

Au mai rămas 70 de săptămâni pentru iudei.”

Noi am văzut apoi, că vizita îngerului a avut şase scopuri:

  • încetarea fărădelegilor;
  • ispăşirea păcatelor;
  • ispăşirea nelegiuirilor;
  • aducerea neprihănirii veşnice;
  • pecetluirea vedeniei şi a profeției;
  • ungerea Sfântului sfinţilor.

Noi am vorbit duminica trecută despre situaţia în care se afla Daniel şi despre mai multe lucruri din Scriptură, pe care urma să le citiţi acasă. Le-aţi citit? V-au plăcut? Minunat.

În legătură cu cel de-al şaselea scop: ungerea Sfântului sfinţilor, noi am văzut că Sfântul sfinţilor a simbolizat întotdeauna Cortul, Biserica. Prin urmare, ultimul lucru care urma să se  facă, era ungerea Sfântului sfinţilor. Acesta este Cortul din Împărăţia de o mie de ani, unde vom locui împreună cu El.

Astăzi, noi ne întrebăm: „Ce înseamnă cele șaptezeci de săptămâni?”, deoarece acesta este un subiect vital.

Noi ştim că Scriptura nu poate să mintă, ci ea trebuie să fie Adevărul, aşa că dacă îngerul a venit şi i-a spus lui Daniel că sunt numai șaptezeci de săptămâni rămase pentru iudei, înseamnă că aşa este. La prima vedere, noi am fi tentaţi să credem că aceste săptămâni ar avea fiecare câte şapte zile, dar în profeție se vorbeşte întotdeauna simbolic.

Fără îndoială, de-a lungul vremii au existat sute de oameni învăţaţi, capabili, care au încercat să explice ce înseamnă aceste șaptezeci de săptămâni. Eu am citit multe din comentariile lor pe această temă şi sunt foarte recunoscător domnului Smith de la Biserica Adventistă, pentru vederile lui; îi sunt recunoscător domnului Larkin pentru vederile lui; şi le sunt recunoscător tuturor acestor mari învățați pentru vederile  lor, deoarece citindu-le, am găsit lucruri bune, care mi-au adus multă lumină, dar ca să găsesc ce voiam, am cercetat  Enciclopedia timpului, ca să aflu ce înseamnă „Timpul.”

Biblia ne vorbeşte despre o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme. Ce înseamnă o vreme? Ce înseamnă o săptămână? Au trecut trei mii patru sute treizeci de ani de când Dumnezeu a început să Se ocupe de iudei. Foarte mult timp! Şi aici, vedem că Daniel vorbeşte despre o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme, precum şi despre cele șaptezeci de săptămâni, în anul 538 î.Hr.

Ce pot însemna cele șaptezeci de săptămâni? Păi, el era încă în Babilon, totuși Dumnezeu i-a spus că cele șaptezeci de săptămâni erau tot timpul hotrât pentru poporul său.

Biserica mea de aici ştie că, de mulţi ani, eu obişnuiesc să spun: „Dacă vrei să ştii ce zi a săptămânii este, uită-te la calendar, dar dacă vrei să ştii în ce vreme trăim, uită-te la iudei.” Acesta este singurul ceasornic. Dumnezeu nu a alocat anumite timpuri pentru neamuri, acolo nu era un anumit spațiu de timp. Cred că aici s-au încurcat mulți mari scriitori pentru că au încercat să aplice acest timp atât iudeilor cât şi neamurilor. Spun aceasta, pentru că El a spus: „au fost hotărâte pentru poporul tău.”  El vorbea cu Daniel, nu cu Biserica. Era vorba  despre poporul lui Daniel, despre iudei. Dacă spuneți că El vorbea Bisericii, nu ajungeți nicăieri, sunteți în urmă de tot, chiar înainte de venirea lui Hristos. Dar El le vorbea iudeilor, de aceea iudeul este cronometrul lui Dumnezeu. Vă amintiţi că nu demult a venit la mine acasă fratele Arganhbright din California, vice-preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, şi mi-a adus un film: „Trei minute până la miezul nopţii”. Filmările fuseseră făcute în timpul unor cercetări ştiinţifice. Văzându-i pe iudei cum se întorc în patria lor, eu am venit aici, la Tabernacol, şi am spus: „Mă simt de parcă m-am întors la Domnul a doua oară.” Mulţi dintre voi îşi amintesc. „Să-i văd  pe acei iudei întorcându-se înapoi !”

Isus a spus în Matei 24: „Când vedeți smochinul înmugurind,”  voi știți ce trebuie să așteptați. Vedeți, iudeii întorcându-se!  

Am scrise aici câteva comentarii pe care aş vrea să le citesc. Am să vorbesc rar, ca să vă puteţi lua notiţe. De la capitolul 3 şi până la capitolul 19 din Apocalipsa, totul se referă la evrei, fără nici o legătură cu biserica. Voi nu  puteți schimba aceasta. Ea nu este acolo.

Am să vă explic cum am aflat aceasta. Am desenat pe tablă împărțind timpurile în spațiu  pentru ca fiecare să poată înţelege. Cred că de acolo, din spate, nu se poate vedea, deoarece scrisul este prea mic. Este scrisul lui Becky. Eu am făcut un desen şi mai urât, dar Becky a desenat această imagine a chipului din visul lui Nebucadneţar. Cred că seamănă mai mult cu o fată, decât cu un bărbat, dar, oricum, ne va da informaţiile necesare.

Cele șaptezeci de săptămâni nu au nici o legătură cu biserica. Dacă observați, aici, pe schiță, eu am epoca Bisericii între cele șaptezeci de săptămâni.

Desenul cu bisericile a fost făcut de un frate din Georgia atunci când am trecut prin epocile Bisericii, pentru a putea înţelege mai bine. Porţiunea albă din biserica de aici (Efes) înseamnă că toată învăţătura era apostolică. Apoi, în cea de-a doua epocă a Bisericii apare doctrina Nicolaiţilor – mai bine zis este vorba de faptele Nicolaiţilor – pentru că nu deveniseră încă o doctrină. Acest lucru s-a întâmplat în epoca a treia (Pergam), iar în cea de-a patra epocă a Bisericii, avem biserica organizată, Roma papală. Epoca a patra (Tiatira) a fost epoca întunecoasă. Observaţi, porţiunea întunecată de acolo, reprezintă Nicolaismul sau Romanismul, în timp ce porţiunea albă îl reprezintă pe Duhul Sfânt,  Biserica. În vremea apostolului Pavel, toată Biserica apostolică a fost umplută cu Duhul Sfânt, apoi, în biserică au început să vină înăuntru aristocraţii, care în final s-au consolidat şi au făcut o biserică  nouă, diferită de aceasta, iar biserica cea mică a fost prigonită, arsă pe rug, ucisă cu pietre, aruncată la lei şi aşa mai departe.

În epoca reformei, a venit Luther, care a adus puţină lumină. Vedeţi? În zilele lui Wesley, lumina s-a mai mărit puţin, dar în ultima epocă a bisericii,  Biserica Laodicea, epoca în care trăim noi, nu este prea multă lumină.                         

Cele şapte epoci ale Bisericii şi trimişii lor.

Cineva care a văzut această reprezentare, mi-a zis: „Să-ţi fie ruşine, frate Branham! Aşa reprezinţi tu această zi măreaţă a iluminării?”

„Nu ai dreptate,” i-am răspuns eu.

Amintiţi-vă că aceasta este singura epocă a bisericii în care Hristos a fost scos afară din propria biserică şi din toate. Voi aveţi o mulţime de confesiuni religioase, dar mai aveţi ceva în afară de asta? Este Hristos cu adevărat în biserică? Aceasta va fi tot mai mult în minoritate.

Haideţi să subliniem acum cele șaptezeci de săptămâni ale lui Daniel.

Repet din nou: predicatori ai Evangheliei, dacă nu sunteți de acord cu aceasta, este în ordine.

Acum fiţi atenţi:

Aşa cum aflăm din Daniel 9, cele șaptezeci de săptămâni sunt împărţite în trei perioade:

  • şapte săptămâni;
  • şaizeci de două de săptămâni;
  • o săptămână.

Deci se împart în trei părţi diferite. Le-am împărţit şi eu aici, pe tablă: prima perioadă, a doua perioadă, și după înțelegerea mea, din Evanghelie, prin Duhul Sfânt, timpul sfârşitului, când Dumnezeu Se  întoarce la evrei. După ceea ce ne spune Biblia, Pavel şi ceilalți, au învățat că Dumnezeu Se va întoarce din nou la iudei, iar dacă El Se întoarce la evrei, cum este posibil să aplicăm aceasta vremii lui Daniel? Trebuie s-o aplicăm în această ultimă epocă şi anume, după plecarea Bisericii dintre neamuri, pentru că Dumnezeu lucrează cu Israelul ca naţiune, iar cu noi ca persoane individuale.

Eu am scris aici unele lucruri pe care aş vrea să vi le citesc pe parcurs.

 „Darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”, a fost pe 14 martie. Dacă cineva dintre voi vrea să-şi noteze luna în limba ebraică, este vorba de luna N-I-S-A-N, Nisan, care înseamnă martie, Deci porunca a fost dată pe 14 martie 445 î.Hr. Este vorba de porunca pentru zidirea din nou a Templului. Dacă aţi citi din Scriptură, aţi înţelege. A fost nevoie de patruzeci și nouă de ani pentru reconstruirea Templului şi a cetăţii, şi după cum spune Biblia, „zidirea din nou avea să fie făcută în timpuri de necaz.”

Mulţi dintre noi îşi amintesc că, atunci când a fost zidit, oamenii ţineau într-o mână cărămida, iar în cealaltă sabia, pentru a se putea apăra împotriva vrăjmaşilor. Vedeţi? „…vor fi zidite în vremuri de strâmtorare…” (Neemia 4.17).

Noi avem trei calendare diferite. Dacă ne întoarcem la vechiul calendar astronomic, aflăm că în calendarul iulian, un an are 365 de zile şi un sfert (şase ore). Ei făceau calculele după  călătoria diferitelor stele.

Apoi avem calendarul roman, pe care îl folosim şi acum şi după care, un an are 365 de zile, dar în calendarul creştin, sau profetic, noi găsim că un an are numai 360 de zile.

Poate vă veţi întreba de unde vine această confuzie? Aici nu pot să vă spun decât părerea mea personală.

Eu cred că demult, înainte de distrugerea prin potop, în zilele lui Iov, oamenii calculau timpul după stele. Pe atunci, axa pământului era perfect verticală. După ce omul a păcătuit, a venit potopul, ceea ce a făcut ca pământul să se încline; de aceea avem  gheţari, iar partea de sus şi partea de jos a pământului este numai gheaţă. Noi ştim aceasta. Axa pământului nu mai este verticală, ci este înclinată. Aceasta a schimbat poziţia lui faţă de lună şi faţă de stele, după care calculau oamenii timpul. Astfel, voi nu mai puteți ține timpul cu el, deoarece stă strâmb, înclinat în spate. Pentru că este în afara rânduielii față de stele, el nu va fi în linie cu stelele în același timp. Înţelegeţi? Eu cred că aceasta este explicaţia.

Pământul a rămas acum în această stare, ceea ce arată că acesta este așa, doar  o perioadă de timp. Puteți vedea? Dumnezeu nu are lucruri afară din rânduială, de aceea îl lasă aşa numai pentru o vreme. Eu cred că aşa s-a întâmplat, şi că în aceste zile din urmă, Dumnezeu va descoperi toate tainele acestea bisericii. Motivul pentru care nu le-a descoperit mai demult, este ca să ţină Biserica trează şi în veghere tot timpul, să nu ştie când vine. Dar vă amintiţi ce scrie în Daniel 12? Că în zilele din urmă, cei pricepuţi vor înţelege. Da, lor li se va descoperi aceasta.

Duhul de înţelepciune vine în Biserică să-i facă cunoscut prin descoperirea Duhului Sfânt, în ce zi trăim. Așa cum a venit Gavril la Daniel, în zilele din urmă,  Duhul Sfânt vine la Biserică să-i descopere aceste lucruri mari, adânci și tainice. Înțelegeți acum? (Amin.)

Faptul că pământul este înclinat ar putea să fie cauza erorii calendarului Iulian, a anului masonic. Noi toţi ştim de la şcoală că pământul este înclinat, de aceea, stelele nu trec pe lângă pământ la acelaşi interval. Şi calendarul roman este greşit în felul în care a făcut împărţirea zilelor, deoarece noi vedem că până şi natura ne învaţă că într-o lună sunt exact treizeci de zile.

Haideţi să mergem la Apocalipsa în locul unde se vorbeşte despre zilele celor doi profeți. Biblia spune că ei vor profeți o mie două sute șaizeci  de zile. Dacă veţi calcula acest timp după calendarul astronomic, veţi vedea că nu sunt nici pe departe trei ani şi jumătate şi la fel se întâmplă după calendarul roman pe care-l avem astăzi. Dacă veţi lua  calendarul profetic, veţi vedea că cele o mie două sute șaizeci de zile vă duc exact la o lună de treizeci de zile. Vedeţi?

Noi avem în unele luni treizeci de zile, apoi în altele avem treizeci și una de zile şi chiar douăzeci și opt de zile. Vedeţi, totul este încurcat, dar la Dumnezeu nu este  odată într-un fel şi altă dată în alt fel, sus-jos, înainte-înapoi. Sigur că nu, ci pentru El, o lună are exact treizeci de zile, nu treizeci și una de zile şi apoi treizeci sau altfel. Vedeţi? Toate aceste încurcături fac parte din minunatul plan al lui Dumnezeu de a ţine biserica în veghere şi în rugăciune, pentru a fi pregătită şi cu hainele spălate în sângele Mielului. Oh, pentru aceste zile din urmă, El a făgăduit că noi vom şti unde trăim. Şi, ţineţi minte, scopul, singurul scop, este să facă  aceasta.

Priviţi, Templul a fost construit exact în patruzeci și nouă de ani, sau şapte săptămâni profetice, pentru că şapte săptămâni au fost hotărâte pentru zidirea din nou a Templului, iar noi ştim că Templul a fost construit în patruzeci și nouă de ani. Deci: șapte săptămâni profetice sunt exact patruzeci și nouă de ani. Avem aici înţelesul săptămânii, pentru că îngerul a spus că vor fi şapte săptămâni până la încheierea zidirii Templului, și acesta a fost construit exact în patruzeci și nouă de ani. Pieţele şi gropile au fost zidite exact în patruzeci și nouă de ani.

 Din 14 martie 538 î.Hr. au trecut 49 de ani până la încheierea zidirii Templului.  Ce înseamnă aceasta? Dacă şapte săptămâni înseamnă patruzeci și nouă de ani, atunci o săptămână este echivalentă cu şapte ani.

  • o săptămână = 7 ani, deoarece
  • 7 săptămâni x 7 ani = 49 de ani. Asta este corect.

Aşadar, nu mai este loc pentru presupuneri, deoarece acum ştim că fiecare săptămână înseamnă câte şapte ani. O săptămână înseamnă șapte ani. Deci am înţeles cu toţii, da? O săptămână înseamnă șapte ani.

Atunci fiţi atenţi: aceasta este prima săptămână (fratele Branham se duce la tablă ca să arate). 49 de ani au fost necesari pentru zidirea din nou a Templului. Această linie de sus reprezintă poporul evreu de-a lungul vremii. Aici, unde coboară, se face trecerea de la evrei la neamuri, iar aici, unde urcă din nou, avem trecerea de la neamuri la evrei.

Neamurilor nu li s-a dat un anumit interval te timp, ci s-a spus numai „vremea neamurilor”. Noi vedem că nici chiar Isus nu le-a dat o anumită perioadă de timp, pentru că în Luca 21.24 a spus:

Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.

Să citim versetul de la început că este mai bine:

Vor cădea sub ascuţişul sabiei (despre cine vorbeşte El? Despre evrei. Aceasta este nimicirea Templului din anul 70 d.Hr.), vor fi luaţi robi printre (popoare) toate neamurile (Ţineţi minte: nu doar în Babilon, nu doar la Roma, ci printre  toate popoarele. Acolo se află evreii de astăzi: printre toate popoarele); şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.

Deci şi pentru neamuri a fost hotărâtă o vreme, dar nimeni nu ştie cât va fi aceasta. Vedeţi? Este o taină. Noi nu putem cunoaşte vremurile după ceea ce face Biserica, fie că s-a rătăcit, fie că merge înainte: noi nu ne putem lua după asta. Dar uitaţi-vă la evrei. Acesta este calendarul. Vedeţi acum? Dumnezeu a hotărât pentru ei cu exactitate o vreme, o zi şi un ceas, dar cu neamurile nu a făcut aceasta. Nu, ci a făcut-o numai cu evreii, de aceea, haideţi să-i urmărim ca să vedem unde ne aflăm.

Deci, şapte săptămâni înseamnă patruzeci și nouă de ani. Acum este clar că o săptămână înseamnă şapte ani.

Aici în Daniel, ni se spune că „de la darea poruncii pentru zidirea Ierusalimului, până la Mesia (iar Mesia a fost Hristos, desigur), vor trece şapte săptămâni”,  apoi încă șaizeci și două de săptămâni, ceea ce înseamnă șaizeci și nouă de săptămâni. Înţelegeţi? În ordine. 7 x 69 = 483 de ani. Vă luaţi notiţe? Dacă vreţi să repet, o fac bucuros.

Ni se spune că, de la darea poruncii de zidire din nou a cetăţii şi până la Mesia, vor trece mai întâi şapte săptămâni, după care mai sunt încă șaizeci și două de săptămâni, ceea ce înseamnă șaizeci și nouă de săptămâni:

7 + 62 = 69 şi:

7 x 69 = 483 de ani.

Deci, până la Mesia trebuie să fie 483 de ani.

Isus, Mesia, a intrat triumfător în Ierusalim călare pe un măgar alb, în duminica Floriilor, pe 2 aprilie anul 30 d.Hr. Din anul 445 î. Hr. până în anul 30 d. Hr. avem exact 475 de ani, dar noi am văzut deja că 69 de săptămâni înseamnă 483 de ani. Vedeţi, de aici vin problemele.

După calcule vedem că sunt 475 de ani, când de fapt ar trebui să avem 483 de ani – o diferenţă de opt ani:

483 – 475 = 8 ani.

Dumnezeu nu poate  să greşească. El a spus că vor fi atâtea zile şi atâtea sunt.

Şi atunci ce vom face?

Din anul 445 î.Hr. şi până în anul 30 d. Hr. sunt 475 de ani conform calendarului iulian sau astronomic, dacă calculăm anul cu 365 de zile şi un sfert (şase ore).

Dar dacă facem calculele după calendarul profetic?

Daţi-mi voie să mă opresc aici pentru un minut. Ca să ştiţi aceasta fără nici o umbră de îndoială, nu mă voi opri numai la un singur loc din Biblie, ci pot parcurge întreaga Biblia ca să vă arăt că o săptămână înseamnă 7 ani.

Eu am vorbit deja de Apocalipsa 11.3, unde scrie că cei doi proroci vor profeți o mie două sute șaizeci  de zile, adică până la mijlocul ultimei săptămâni a evreilor, când vor fi stârpiți și se stabilește înăuntru Armaghedonul.

Dacă este aşa, înseamnă că o lună are exact treizeci de zile. Vedeţi? Deci o lună nu are treizeci și una de zile, şi nici douăzeci și opt, ci are exact treizeci  de zile.

Conform calendarului profetic folosit în Scriptură, un an are trei sute șaizeci de zile, ceea ce ne duce  exact la patru sute optzeci și trei de ani, ceea ce dovedeşte  că prorocia este adevărată. De la începerea construirii Templului şi până la respingerea şi uciderea lui Hristos, în anul 33, sunt exact patru sute optzeci și trei de ani.

De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului au fost hotărâte şapte săptămâni, ceea ce înseamnă 49 de ani şi atunci timpul iese exact. De la reconstruirea Templului şi până la Mesia au fost 483 de ani: 434 + 49 = 483 de ani, ceea ce înseamnă că totul iese exact, până la ultima zi. Amin. Aşa este.

„Mesia, Cârmuitorul, va veni.” Vedeţi?

7 x 69 = 483 de ani. La fix.

Aceasta ne dă siguranţa că ceea ce scrie în Daniel este adevărat. Aşa este.

Ce s-a întâmplat însă? Atunci când Dumnezeu a distrus lumea prin potop, a schimbat datele astronomice, după care le-a îngăduit oamenilor să facă acest calendar inexact. Cred că enciclopedia pe care am citit-o… Apropo, fratele Kenny Collins este aici în această dimineaţă? Desigur. Mai ştii când mi-ai trimis acea grămadă de enciclopedii? Oh, mi-ai trimis un camion plin, îţi mai aminteşti? Când le-am văzut, mi-am zis: „Ce ar putea face un om fără şcoală ca mine cu toate acestea?” Dar ştii, Kenny, Domnul te-a călăuzit să faci aceasta, deoarece de acolo mi-am luat toate aceste informaţii. Foarte mult m-a ajutat acea enciclopedie veche numită „Timpul”. Eu studiez din ele, iar Becky le foloseşte la şcoală. Le am în camera mea de studiu, în cămăruța mea de jos. Noi  ne-am dus, am luat-o, am căutat în ea şi am găsit exact toate calendarele care au existat vreodată. Vedeţi? Deci le avem.

Aşa este. Exact patru sute optzeci și trei de ani. De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la venirea Cârmuitorului, Mesia, sunt exact patru sute optzeci și trei de ani, după calendar.

Noi folosim acelaşi calendar pentru că, dacă Dumnezeu l-a folosit aici, trebuie să-l folosească peste tot în Biblie. Este adevărat? (Amin.) Dumnezeu nu se schimbă, aşa că dacă  şapte săptămâni au însemnat prima dată patruzeci și nouă de ani, şi a doua oară vor însemna tot patruzeci și nouă de ani şi întotdeauna va fi la fel. O săptămână reprezintă şapte ani, ceea ce înseamnă că totul este exact, iar dacă la început a fost aşa, va fi aşa tot timpul. Amin. Oh, Doamne! Asta îmi dă fiori. Oh, îmi place atât de mult să ştiu despre ce vorbesc!

Un bătrân din Kentucky mi-a spus odată”:

„Îmi place să-i ascult pe oamenii care ştiu despre ce vorbesc.”

„Şi mie îmi place”, am răspuns eu.

„Vezi, aceasta este problema cu voi, predicatorii,”   mi-a replicat el, „Voi nu ştiţi despre ce vorbiţi.”

„Bine”, am răspuns eu, „apreciez complimentul tău, dar există lucruri despre care ştim  ce vorbim.” Aha! Așa este.

Da, eu ştiu că sunt născut din nou; ştiu că am trecut din moarte la viaţă; ştiu că există un Dumnezeu pentru că am vorbit cu El. El a vorbit cu mine şi prin mine a vorbit altora şi mi-a spus despre alţii, iar eu ştiu că El este Dumnezeu. Aşa este. A fost atât de bun, încât a venit jos şi ne-a lăsat să-L fotografiem, aşa că oamenii de ştiinţă nu-l  pot să  nega. Am căutat în Scriptură şi am văzut că acest lucru vine să încheie această epocă a bisericii. Aşadar, eu ştiu că am ajuns aici. Amin.

Poate noi nu suntem învățaţi, poate că nu suntem oameni cu pretenţii; oameni „sus puşi”, dar Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Îl cunoaştem datorită Duhului Sfânt şi ştim că acesta este Adevărul, pentru că este în conformitate cu fiecare Cuvânt al Scripturii. Noi trăim în zilele de pe urmă.

Ţineţi minte, anul profetic are trei sute șaizeci de zile. Uitaţi-vă la toate celelalte: aceasta mărturiseşte natura, aceasta o mărturisesc femeile – unii dintre voi înţeleg ce vreau să spun – şi aşa mai departe. Vedeţi? O lună are treizeci de zile, iar întreaga natură este reglată astfel. Nu după treizeci și una de zile, sau după douăzeci și opt, ci după treizeci de zile. Aceasta o spune calendarul profetic, după care avem exact patru sute optzeci și trei de ani.

Prin aceasta, avem dovada clară că profeția dată (în anul 445 î.Hr. s-a dat porunca), a fost exactă. Cele șaptezeci de săptămâni nu s-au împlinit atunci, așa că o parte din profeţie trebuie să se întâmple acum, în zilele din urmă.

Fraţii mei penticostali şi fraţii mei martori ai lui Iehova, înţelegeţi? Ştiţi voi când apar cei o sută patruzeci și patru de mii? Ştiţi când se întâmplă toate aceste minuni din Apocalipsa? În vremea evreilor, nu în vremea noastră. Despre noi nu se vorbeşte decât în legătură cu pregătirea Bisericii şi cu plecarea ei. Desigur, prin puterea lui Dumnezeu şi noi putem să facem semne şi minuni, noi ştim aceasta, nu? Dar adevărata putere care face minuni este pentru evrei.

Cei o sută patruzeci și patru de mii nu apar în capitolul 3, ci mai încolo. Noi vedem că toate aceste lucruri urmează să se întâmple în timpul celei de-a șaptezecea săptămână, ultima. Acum, dacă ei au avut deja șaizeci și nouă de săptămâni, şi  au trăit exact cum a spus Dumnezeu, dacă s-a întâmplat tot ce a zis Dumnezeu că se va întâmpla, înseamnă că a mai rămas o săptămână făgăduită pentru evrei. Acum, fraţilor, pregătiţi-vă! Ascultaţi  cât suntem de aproape. Ultima săptămână, șapte, al șaptelea an. Aţi înţeles până aici? Da, toţi aţi înţeles că acesta este Adevărul perfect; că aceasta este Biblia; că aceştia sunt ani profetici.

Ajungem la vremea când ei l-au respins pe Mesia, la ultima săptămână. Vreau să mă opresc aici ca să vă explic. Când ei l-au respins pe Mesia, când L-au refuzat pe Isus ca Salvator, ei l-au răstignit. Amintiţi-vă că Biblia spune că Mesia, Cârmuitorul, va fi stârpit, dar nu pentru El însuşi. Gândiţi-vă cât de aproape ajunge această profeție. Aș vrea ca aceasta să pătrundă adânc în voi, pentru că, dacă acea profeție s-a împlinit exact la dată, exact la timp și exact în felul în care a spus că va fi, atunci și cealaltă a șaptea, șapte ani rămași (șapte zile = șapte ani,) se vor împlini exact conform Scripturii.

Ţineţi minte, Mesia a fost stârpit, iar Dumnezeu a încetat să se mai ocupe de iudei. Ei nu au mers mai departe, ei au fost risipiţi în tot Imperiul roman. Aș vrea să priviți la schița mea și s-o desenați. Aţi observat aici, unde este crucea? Acesta este locul unde L-au respins, dar timpul s-a extins puțin mai departe. De ce?   Patruzeci de ani mai târziu, generalul roman  Titus a distrus Ierusalimul şi a risipit  poporul evreu în toată lumea. Vedeți, Titus a făcut aceasta patruzeci de ani mai târziu. Timpul iudaic s-a extins până la completa…

(Acesta este desenul făcut de fratele Branham pe tablă)

Dumnezeu s-a ocupat de ei până când l-au respins pe Hristos. Când L-au răstignit, ei au strigat: „Sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” (Matei 27.25), şi de atunci aşa a fost. Ascultaţi, fraţii mei, Dumnezeu a lăsat să treacă patruzeci  de ani până când Templul a fost dărâmat, iar evreii au fost risipiţi în toată lumea. Dumnezeu nu a mai lucrat cu ei, ci S-a întors către neamuri. Înţelegeţi acum? El S-a îndepărtat de evrei şi astfel au început epocile Bisericii, timpul neamurilor, Dumnezeu departe de iudei.

Fraţii mei misionari, aceasta a fost pentru evrei. Acest lucru aş vrea să-l înţelegeţi scumpii mei fraţi de pretutindeni. Din momentul acela, Dumnezeu a încetat să mai lucreze cu Israel, deoarece cu evreii El lucrează întotdeauna ca naţiune. Noi ştim cu toţii aceasta. Israelul este o naţiune; neamurile sunt un popor, iar El a trebuit să-Şi scoată dintre neamuri un popor pentru  Numele Lui. Vom ajunge la aceasta în câteva minute.

 În perioada acestor şapte epoci ale Bisericii  prin care am trecut, în timpul neamurilor de la răstignirea lui Hristos şi până la sfârşitul epocilor, Dumnezeu nu se mai ocupă deloc cu Israelul. Noi am trecut prin aceasta, și acum vom ajunge într-un punct în care vom putea vorbi despre cele şapte peceţi, despre cele şapte potire, despre cele şapte trâmbiţe, și toate acelea, să le ilustrăm împreună pentru că toate au de-a face cu iudeii  și judecata lui Dumnezeu asupra oamenilor de pe pământ.

Ţineţi minte că în această perioadă de prigoană cumplită, vor muri milioane de oameni dintre neamuri – acele fecioare nechibzuite, rămăşiţa seminței femeii. Ele vor trece prin această prigoană. Este la fel de clar ca aceste șaptezeci de săptămâni. Ele vor trece prin aceasta. Deci, dacă nu aveţi Duhul Sfânt, aţi face bine să ajungeți la El cât puteţi de repede, deoarece suntem la  sfârşitul timpului.

Observaţi cele şapte epoci ale bisericii. Acum nu mai trebuie să trec prin ele, deoarece le avem pe benzi şi tipărite în cărţi. Dumnezeu nu a spus niciodată că a hotărât atâtea zile pentru neamuri, atâtea ore sau atâţia ani, ci a spus altceva: „…până se vor împlini vremurile neamurilor.” Zidurile vor fi călcate în picioare până când Dumnezeu va înceta să se ocupe cu neamurile.

Noi ştim că de-a lungul epocilor, Duhul Sfânt a venit înăuntru. La început, după respingerea lui Hristos, Dumnezeu i-a arătat lui Ioan exact ce se va întâmpla în timpul stăpânirii neamurilor. Noi nu avem nici un timp limitat ca  evreii, dar avem un semn, un indicator.  Dumnezeu a făcut cu evreii, exact ceea ce a spus că va face în timpul celor șaizeci și nouă de săptămâni, adică în cei patru sute optzeci și trei de ani, dar a mai rămas încă o săptămână hotărâtă pentru ei.

Noi nu putem s-o aplicăm aici, pentru că acum este vremea neamurilor, a Bisericii. Câţi înţeleg aceasta? (Amin.)

Epoca Bisericii este descrisă în Apocalipsa, de la capitolul 1 până la capitolul 3, până la  Laodicea. Noi am văzut că în această epocă a Bisericii neamurilor, Dumnezeu nu-l include pe păcătos decât dacă acesta vrea să fie mântuit. Biserica era reprezentată toată prin alb, apoi au apărut Nicolaiţii care au vrut să formeze o organizaţie, de care s-au alipit toţi demnitarii. Ei au reuşit să-şi împlinească planul la Conciliul de la Niceea, Roma. Ce au făcut ei? Au organizat biserica, iar după aceea au început să persecute pe adevăraţii creştini. În epoca următoare a bisericii, din punct de vedere al botezului cu Duhul Sfânt, creştinismul a fost nimicit.

Dar  eu am luat istoria, „Părinţii Niceeni” şi „Părinţii preniceeni”, și toată istoria bisericii, cele mai vechi manuscrise pe care le-am putut găsi şi fiecare dintre ele dovedeau că Biserica despre care vorbea Dumnezeu, nu era Biserica Catolică organizată şi nici vreo altă organizaţie. Toate acele mari stele ale epocii, despre care vorbea Dumnezeu, au fost bărbaţi care au învățat botezul Duhului Sfânt, botezul în Numele lui Isus Hristos, venirea Duhului lui Dumnezeu, vorbirea în limbi, tălmăcirea limbilor, vindecarea, semnele și minunile. Despre aceste lucruri vorbea Dumnezeu, iar El nu se poate răzgândi, și să spună: „Bine, aceasta era ideea mea despre o biserică, Biserica apostolică, dar acum ideea mea  este să am o biserică de demnitari.” Nu, Dumnezeu nu Se schimbă! El este încă Duhul Sfânt.

Istoria arată că tot ce a spus Dumnezeu prin Ioan că se va împlini, s-a împlinit întocmai în acea epocă a neamurilor.

Dincolo de orice umbră de îndoială, noi trăim în epoca  Laodiceană. Ştim aceasta cu toţii, nu-i aşa? Biserica a trecut prin epoca luterană; prin epoca lui Wesley, iar acum suntem în epoca Laodicea, ultima epocă a bisericii. Am văzut apoi, că fiecare din aceste epoci ale Bisericii a avut câte un mesager, că cele şapte stele din mâna Lui, care erau șapte Duhuri ce au ieșit înaintea lui Dumnezeu, aveau câte un mesager. Da, fiecare epocă a avut un mesager şi din Biblie am văzut care era natura acelui mesager, după care am căutat în istorie omul cu acea natură şi atunci am aflat că el a fost mesagerul pentru acea epocă  a Bisericii. Am văzut apoi ce duh a avut omul acela şi ce a făcut el. Noi am văzut că el era un om sfânt, umplut cu Duhul Sfânt: Irineu, Columba şi toţi ceilalţi trimişi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Noi ştim din Scriptură ce fel de Duh urma să fie peste acel trimis, la o anumită vreme, aşa că nu putem da greş. Amin. Slavă lui Dumnezeu!

Nu ştiu frate, pentru mine asta înseamnă mai mult decât orice altceva, pentru că Cel care ne vorbește, este  Cuvântul lui Dumnezeu însuși. Astfel, când aud că Dumnezeu spune ceva, eu răspund simplu: „Amin”. Acesta este Adevărul. Așa este. Vedeți, aceasta o stabilește pentru că aşa a spus Dumnezeu.

Da, Dumnezeu a spus că se va întâmpla aşa, iar istoria şi Scriptura confirmă faptul că aşa s-a întâmplat. Noi am citit despre această epocă a Bisericii, ce se va întâmpla, ce fel de mesager urma să vină: Îngerul Bisericii din Laodicea. Noi ne-am întors în istorie în căutarea mesagerului pentru o anumită biserică, şi am aflat cine a fost. Apoi, am făcut schiţa, am scris numele lor aici şi iată-i. Noi ştim că aşa este.

Dumnezeu a fost întotdeauna împotriva religiei organizate. Da, domnilor. El a spus: „Eu urăsc faptele Nicolaiţilor.” „Nico” înseamnă „a birui” iar „laicii” sunt „Biserica”, „Trupul”, deci „a birui Biserica”. Cu alte cuvinte, să facă un om sfânt  deasupra celorlalţi. Vedeţi?

Noi toţi suntem copii şi avem un singur Împărat, iar acesta este Dumnezeu. Avem un singur Sfânt şi acesta este Dumnezeu. Amin.  El este în mijlocul nostru în forma  Duhului Sfânt. Acesta este  Cel Sfânt.

Noi ştim că pentru poporul evreu au trecut șaizeci și nouă de săptămâni – o ştim din istorie şi după calendar, după anul profetic al lui Dumnezeu. Comparând istoria Vechiului Testament cu cea a Noului Testament, vedem că anul profetic este acelaşi.

 Acum noi avem  Biserica neamurilor de la început, jos până la ultima zi și știm că trăim în ultima zi. (Fratele Branham bate în amvon de câteva ori.) Amin. Înțelegeți? (Amin.) Deci, unde suntem noi, dacă trăim în această ultimă zi, la sfârșitul acestei epoci?

Observaţi această linie care reprezintă lucrarea lui Dumnezeu cu evreii. El a lăsat să treacă patruzeci de ani până când au ajuns în starea în care a putut să-i împrăştie printre toate popoarele. El a trebuit să-i aducă în această situaţie în vremea neamurilor, înainte de a-Şi putea împlini Cuvântul. Înţelegeţi ce vreau să spun? Toţi cei care înţeleg, să spună „Amin”. (Amin). Vreau să fiu sigur că înţelegeţi.

Ce s-a întâmplat? Priviţi peste vârful acestei ultime epoci a Bisericii. Vedeţi această mică prelungire? Zilele neamurilor se sfârşesc. În ultimii patruzeci de ani, evreii s-au întors la Ierusalim, în patria lor. Aleluia! Vedeţi unde suntem? De când Mesia a fost stârpit şi până când Titus a distrus Templul şi i-a împrăştiat pe evrei, au trecut patruzeci de ani. Au fost tot patruzeci de ani în care  Dumnezeu a împietrit inimile a tot felul de faraoni care i-au trimis pe evrei înapoi în patria lor, iar astăzi, ei sunt din nou în patria lor, iar Biserica este la sfârşit. Amin. Oh, încerc să citesc, dar nu pot!

Iudeii s-au întors în patria lor. Dacă citiţi volumul II din „Declinul războiului mondial”, veţi vedea cum, după primul război mondial, generalul Allenby a zburat peste  Ierusalim şi l-a ocupat fără nici un foc de armă. Bărbații aceia creştini au mărșăluit prin Ierusalim cu pălăriile ridicate. De atunci, Dumnezeu a început să împietrească inima lui Moussolini, a lui Hitler, a lui Stalin şi a oamenilor de pretutindeni, care îi urau pe evrei.

Apoi au început să coboare acele păsări imense, numite Eastern Airlines (Liniile aeriene estice), sau Pan American (Liniile Aeriene Pan-Americane). Cred că se numea TWA. În ultimii trei sau patru ani, cred că revista „Life” a vorbit despre aceasta.

Dumnezeu este Acela care i-a fugărit pe evrei înapoi în patria lor, de care fuseseră înstrăinaţi timp de două mii de ani, în timp ce neamurile se pregăteau. Acum, neamurile L-au scos pe Hristos afară din biserică, aşa cum ni se spune în Apocalipsa 3. El nici măcar nu  poate intra înapoi  în biserica Lui. Nu mai este loc pentru El, este respins.

Este timpul pentru răpire. Toți răscumpărații de aici, aceste puncte mici, sunt sfinții care vor merge sus, în înviere. Vedeți? Noi toți ne întâlnim chiar aici, împreună, căci Biblia spune: „Noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu o vom lua înaintea celor adormiţi.” (1 Tesaloniceni 4.15). Tot drumul: de aici, aici, aici.

Frate penticostal, cum poți să-i pui pe toți aici, în epoca Bisericii Laodicea? Ei au adormit în așteptare, prin fiecare din aceste epoci. Deci: „Noi, care suntem în viață, grupul mic care rămâne de aici până până la venirea Domnului, nu o vom lua înaintea celor adormiţi; Căci trâmbița lui Dumnezeu va suna  şi întâi vor învia cei adormiţi, în Hristos. Și noi vom fi apucați sus, împreună cu ei.  (Amin.) „Cu ei,” aici suntem noi, întâlnindu-ne chiar aici, „Să mergem, să-l întâlnim pe Domnul în văzduh.” Acolo sunteți voi. Unde suntem noi? Chiar aici. Unde a fost Mesia întrerupt? Exact unde a spus Cuvântul că va fi. Unde va începe cea de-a șaptezecea săptămână? Exact după ce această Biserică este întreruptă. Atunci Dumnezeu Se întoarce la evrei.

Imediat ce Biserica pleacă, iudeii vin înăuntru. Ţineţi minte aceasta. Mai departe nu urmează o trezire puternică printre neamuri, ci venirea Împărăţiei lui Dumnezeu, venirea lui Hristos.

Dacă vreţi, haideţi să ne întoarcem la Daniel 2.34-35, când Daniel a văzut în viziune că zilele  poporului său s-au terminat și pentru un anumit timp, a văzut venind înăuntru, neamurile. El a văzut acel chip mare, cu capul de aur, pieptul de argint (fiţi atenţi, se face tot mai tare), pântecele şi coapsele îi erau de aramă, iar picioarele, de fier. Dar degetele de la picioare erau din fier amestecat cu lut. El a spus: „Aşa cum fierul nu se amestecă cu lutul, aceste împărăţii dezbinate  își  vor amesteca  seminţele împreună, încercând  să zdrobească puterea celeilalte.” Vedeţi?

Conform tălmăcirii lui Daniel, capul de aur era Nebucadneţar. El a spus: „După tine va veni un împărat mai neînsemnat”, care era Darius,  medo-persanii care au preluat  împărăţia neamurilor. Ce a urmat după Imperiul medo-persan? Grecii, Alexandru cel mare și așa mai departe. Cine a urmat după greci? Romanii. Cine a stăpânit lumea neamurilor de atunci? Romanii. Aceştia erau fierul.

Observaţi. Roma există până la sfârşit pentru că ea este vârful degetelor de la picioare. Daniel a văzut că în fiecare din aceste naţiuni exista lut, pământ (din asta suntem făcuţi), amestecat cu fier, puterea Romei. Roma are putere în fiecare naţiune de sub cer.

În lume există un singur om care poate să oprească sau să înceapă un război spunând un singur cuvânt. Acesta este papa. Dacă el spune: „Nici un catolic nu va ridica arma!” păi aşa va fi, frate. Puteţi să spuneţi ce vreţi, dar cea mai mare parte a lumii creştine o reprezintă catolicii. Vedeţi? Dacă el spune un cuvânt, toţi se conformează. Vom vorbi puţin mai târziu despre aceasta.

„Cine poate  lupta cu fiara? Cine poate vorbi ca el? Nimeni. „Atunci haideţi să facem o icoană fiarei.” Vedeţi? Icoana fiarei, imaginea ei, este Confederația bisericilor. Înţelegeţi? Denominaţiunile s-au unit deja. Oh, suntem chiar la sfârşit! Asta este tot, prieteni. Am ajuns la sfârşit, înţelegeţi?

„Să facem un chip fiarei,”  ceva ca el. Un chip, este ceva, o imagine a unui anumit lucru, care îi seamănă. Vedeţi? Suntem la sfârşitul timpului.

În capitolul 2.37-35, Daniel se uita uimit la acest chip  până când, din munte S-a dezlipit o Piatră, fără ajutorul vreunei mâini, S-a rostogolit, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a sfărâmat. Ea nu a lovit capul, ci picioarele. Cele zece degete de la picioare reprezintă vremea sfârşitului.

Ultimul preşedinte protestant al Americii a fost domnul Eisenhower şi am îndoieli că va mai fi vreunul, dacă oamenii nu se trezesc. La ultima întâlnire pe care el a avut-o cu ruşii, au participat reprezentanţii a cinci ţări răsăritene comuniste şi reprezentanţii a cinci ţări din vest. În fruntea ţărilor din est se afla domnul Hrusciov, iar în fruntea celor din vest, domnul Eisenhower. Aşa cum înţeleg, şi aşa cum mi s-a spus, în limba rusă, „Hrusciov” înseamnă „lut”, iar „Eisenhower”, înseamnă „fier” în limba engleză. Iată, deci, că fierul şi lutul nu se pot amesteca. El a ajuns să-şi scoată pantoful din picior şi să bată cu el pupitrul (Hrusciov). Nu se pot amesteca.

Dar în zilele acestor imperii, Piatra care s-a desprins din munte, fără ajutorul vreunei mâni, a lovit picioarele chipului. Trebuie să fi fost un munte de piatră, iar acea piatră s-a desprins din el.

Fraţi predicatori, fraţi şi surori din toată lumea, după cum înţeleg eu, Dumnezeu a scris prima Biblie în cer, pentru că ei trebuie să privească în sus, să vadă că există un Dumnezeu în cer; Dumnezeul acela este deasupra lor. Dacă aţi observat, zodiacul începe cu constelația Fecioarei şi se termină cu constelaţia Leului. Desigur. Prima venire a lui Hristos a fost printr-o fecioară, iar a doua oară va veni ca Leul din seminţia lui Iuda. Vedeţi? Apoi avem epoca, zodia  cancerului.

Noi ştim că a mai existat o Biblie şi aceasta erau piramidele. Aţi observat cum sunt construite marile piramide din Egipt? La bază sunt mari, ca un munte, sunt făcute din piatră solidă, iar către vârf se micşorează, dar ultima piatră din vârf nu a fost pusă niciodată. Dacă aveţi în buzunar o bancnotă de un dolar, scoateţi-o şi uitaţi-vă la ea. Pe o parte veţi găsi pecetea americană, iar pe cealaltă se află o piramidă care are în locul pietrei din vârf un ochi mare. Dedesubt scrie: „Pecetea cea mare”. De ce nu este vulturul american pecetea cea mare? Acela este pecetea lui Dumnezeu.

Îmi amintesc că înainte obişnuiam să cântăm un cântecel:

De-a lungul drumului,

Până la adevărata locuinţă a sufletului,

Există un Ochi ce veghează asupra ta.

La fiecare pas al tău,

Marele Ochi e treaz mereu,

Există un Ochi care veghează asupra ta.

Aşa este. Vă amintiţi? Când ne bucuram, spuneam:

Dacă furi, înşeli sau minţi,

Dacă mărturiseşti în biserică,

Există un Ochi care te vede.

Pecetea cea mare. Eu nu înţeleg măsurile piramidei, dar le-am spus oamenilor, ca să vedeţi cum se leagă toate lucrurile.

Piramida reprezintă biserica, lată la început dar către vârf se subţiază, în formă de pâlnie. Noi ştim că vârful piramidei nu a fost terminat niciodată. De ce? Pentru că Biblia spune că Piatra din capul unghiului a fost respinsă.

Ascultaţi cu atenţie. Nu treceţi pe lângă aceasta. Pietrele de la bază au fost aşezate la început prin învăţătura apostolică, apoi mai târziu, a urmat reforma lui Luther. Noi ştim că odată cu trecerea timpului, de la o epocă la alta, Biserica a devenit tot mai mult o minoritate, până când a ajuns aproape invizibilă. Luther a predicat neprihănirea prin credinţă, în zilele martirilor (inchiziţiei), când, dacă mărturiseai că eşti creştin, erai trimis la moarte.

În zilele lui Wesley, dacă Îl mărturiseai pe Hristos, erai un „holly-rollers”. Citiţi istoria şi veţi vedea că atunci când Wesley venea la Ausbury să ţină adunări, oamenii ieşeau afară. Adunările se ţineau prin şcoli, pentru că bisericile nu voiau aşa ceva în mijlocul lor. Dar au ajuns într-un punct când Duhul Sfânt Se revărsa asupra lor, iar ei cădeau pe podea. Oamenii se gândeau că au leşinat şi turnau apă pe ei sau le făceau vânt cu evantaiul. În  cei cincizeci de ani ai mei, am fost şi eu în adunările lor și i-am văzut căzând sub puterea Duhului Sfânt iar ei aruncau apă pe fețele lor și de toate, vechii metodiști liberi. Aceea era o prigoană.

După ce epoca lui Wesley s-a încheiat, a început epoca penticostalilor, cu botezul Duhului Sfânt. Vedeţi cum prinde formă? Amintiţi-vă. Piatra din capul unghiului nu a fost pusă încă. Piramida a fost astfel făcută încât să aibă în vârf o singură piatră, dar aceasta nu a fost pusă niciodată. Înţelegeţi unde am ajuns, nu-i aşa?

Trecând prin trezirea lui Luther şi prin cea penticostală, biserica a rămas foarte mică. Acesta este motivul pentru care lumina aproape că părăseşte această epocă, aici, pe desen. Aceasta este epoca penticostală (acest cuvânt vine de la „Pentecost”, care în limba engleză înseamnă „Cincizecime”).

Eu nu mă refer la denominaţiunea penticostală, pentru că ei, care trăiesc în Laodicea, au făcut exact ceea ce au făcut Nicolaiţii: s-au organizat. Dar Biserica adevărată din toată lumea, s-a format jos, până la un punct în care, în mijlocul ei a venit o slujbă exact ca slujba lui Isus Hristos. Ei au ajuns aici. Ce urmează mai departe? Piatra respinsă S-a desprins din munte. Cum? Fără ajutorul vreunei mâni. Dumnezeu a trimis-o, înţelegeţi? (Amin.) Cel respins, Piatra respinsă, este Capul acesteia. Cel pe care l-au respins oamenii în vremea neamurilor este chiar Hristos. Și Hristos nu a fost tăiat și pus aici ca un locțiitor al Fiului lui Dumnezeu sau  ceva demnitar mare în biserică. El este Duhul Sfânt. Desigur, Capul piramidei va fi Hristos care vine. Înţelegeţi? (Amin.)

Vedeţi această piramidă pe care am desenat-o aici? Sfinţii care vor învia vor porni mărşăluind în slavă. Înţelegeţi acum? Hristos este Piatra din capul unghiului, Piatra respinsă, Ochiul care vede toate lucrurile, venind exact cum a spus Biblia. Daniel a spus că a urmărit vremea neamurilor până când acea Piatră S-a desprins din munte fără ajutorul vreunei mâini. În vârful piramidei nu a fost pusă niciodată vreo piatră tăiată de mâna omului, deoarece acea Piatră a fost tăiată de mâinile lui Dumnezeu. O vedeți? (Amin.)? Şi ce a făcut Ea? A lovit picioarele chipului şi le-a sfărâmat în bucăţi, le-a făcut pulbere. Aleluia! (Fratele Branham bate de patru ori în amvon.) Ce s-a întâmplat la venirea Pietrei? Biserica răpită a plecat în slavă, în răpire, pentru că ea a încheiat vremea neamurilor. Dumnezeu a încheiat-o, venirea acelei Pietre.

Înainte, veneau aici, la biserică, un bărbat şi soţia lui. Ei luau Biblia, o puneau jos undeva şi începeau să cânte:

Oh, sunt în căutarea Pietrei

Care s-a rostogolit în Babilon.

Iată-L, Hristos este Piatra aceea. El nu a fost născut de om, ci El a fost născut de Dumnezeu. El vine după o Biserică născută din nou prin Duhul lui Dumnezeu, pentru că puterea Pietrei din capul unghiului merge peste tot prin Biserică asemenea unui magnet.

Îmi aduc aminte că am fost la o uzină unde se finisau nişte piese, iar resturile zăceau pe podea, fiind apoi măturate. Un magnet mare a venit pe deasupra şi a atras toate resturile magnetizate.

Şi noi trebuie să fim magnetizaţi de Piatra din capul unghiului. Această Piatră este Duhul Sfânt: Hristos. Fiecare dintre noi are acel magnetism al Duhului Sfânt, și atunci când această Piatră lovește chipul, Biserica fa fugi la Ea, înapoi în glorie. În ziua aceea, Ea va fi luată sus, la răpirea sfinților.

Fiţi atenţi! Noi ştim că de vreo patru zeci de ani, evreii se întorc în patria lor.  Este acelaşi număr de ani de care au avut nevoie ca să fie împrăştiaţi la distrugerea Templului. Ei au avut nevoie de patru zeci de ani ca să se întoarcă, înainte de a zidi un alt Templu. Vedeţi? Noi suntem chiar la capătul drumului.

Noi vedem Biserica, venirea Pietrei. Să luăm ultima epocă. Cred că am câteva notiţe despre asta. Să vedem, un moment. „Domnul care va veni (Antihristul), va face cu evreii un legământ despre care vorbeşte în Daniel 9.27, dar la mijlocul săptămânii, deci după trei ani şi jumătate, fiara îi va rupe.” Acum fiţi atenţi. Fiecare din aceste epoci ale neamurilor, sunt dovedite infailibil de mesagerul lor, de mesaj și ce se va întâmpla. Aceasta epocă a fost o epocă glorioasă.

Pentru următoarea, a fost scris ca va veni o doctrină, cunoscută sub numele de „învăţătura Nicolaiţilor”.

După unirea cu statul, această învăţătură a devenit cu adevărat o doctrină şi astfel a început prigonirea creştinilor adevăraţi. Totul s-a întâmplat întocmai cum este scris.

În epoca următoare a venit puţină lumină: „Tu ai puţină putere. Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Întăreşte ceea ce ai deja, căci altfel voi veni la tine şi îţi voi lua sfeşnicul din locul lui.

După aceea a început epoca lui Wesley. Cum s-a numit ea? Filadelfia, cea mai mare epocă a dragostei care a existat vreodată. Când epoca lui Wesley s-a sfârşit, au venit penticostalii, epoca căldicică.

Noi ne întoarcem şi aflăm ce fel de mesaj vine la penticostali, la sfârșit.

Ţineţi minte, fiecare mesager a venit la sfârşitul epocii lui. Pavel a venit la sfârşitul epocii Efes, şi la fel Irineu, Martin şi toţi ceilalţi. Epoca fiecăruia, a trecut dincolo, la celălalt, s-a suprapus cu ea, iar următorul a preluat-o și a mers înainte, în epoca următoare.

Aici se află stelele. Avem o stea, un mesager, un mesaj, un popor care îl respinge şi un popor care îl primeşte. Mesagerul pentru această epocă urma să vină în puterea lui Ilie. Așa este. El urma să întoarcă credinţa copiilor înapoi la părinţi, să aducă rămăşiţa penticostală care a rămas, înapoi la adevărata credinţă apostolică.

În legătură cu această credinţă apostolică adevărată, dacă veţi citi în Faptele Apostolilor, veţi vedea că nimeni nu a fost botezat vreodată în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt; că nimeni nu a fost stropit vreodată, la botez. Da, nimic din ceea ce avem noi astăzi, nu a fost atunci. Ei au avut manifestări adevărate și Duhul lui Dumnezeu printre ei, care era Fiul infailibil al lui Dumnezeu lucrând cu ei.

Această persoană care urma să vină, adică acest Mesaj care urma să vină, urma să fie ca Ilie. Ilie  urma să vină de trei ori. Voi spuneţi: „Ioan Botezătorul a fost acela!” Dacă veţi fi foarte atenţi, veţi vedea că Isus a spus despre Ioan Botezătorul că el a fost mesagerul din Maleahi 3.1, şi nu cel din Maleahi 4: „Iată, trimit  înaintea Feţei Tale pe solul Meu…

Dar acum, în zilele din urmă, trebuie să vină printre oameni Duhul lui Ilie, care va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut Ilie atunci. Natura lui va fi aceeaşi, dar şi natura bisericii. El va fi urât de oameni şi le va urî pe femeile stricate; va iubi sălbăticia; va fi tot timpul trist şi supărat, aşa cum a fost Ilie şi Ioan. Şi noi am văzut că toate aceste lucruri s-au întâmplat. Dacă am înţeles mesajul, noi vedem că Hristos este respins. Ori aparţii de una din aceste organizaţii, ori nu  poţi intra în ele. Deci, El este aruncat afară. Vedeți?  Hristos nu poate lucra printre ei.

„Ce eşti tu?”

„Creştin.”

„De care denominaţiune aparţii?”

„Nu aparţin de nici una.”

„Atunci nu ne putem folosi de tine.”

Vedeţi? Hristos este respins, şi acelaşi lucru s-a întâmplat cu Ilie şi  Ioan. Dar i-a împiedicat aceasta? Mesajul lor a avut de suferit? Nu! Ei le spuneau fără frică: „Sunteţi nişte oameni încăpăţânaţi!” Le spuneau totul pe faţă, fără frică. Nu făceau nici un fel de compromis, ci mergeau înainte.

Mesajul lui Dumnezeu va merge înainte indiferent ce spune cineva. El va continua până la sfârșitul lumii, când va fi turnat ceea ce este hotărât, iar noi suntem la sfârşit.

Au trecut patru zeci de ani de la primul război mondial şi evreii  s-au întors în patria lor. Dumnezeu nu a lucrat niciodată cu Israelul dacă nu era în patria lui.

Vă amintiţi articolul din revista „Look”, care a scris la întoarcerea evreilor dintre celelalte naţiuni? Am citit o bucăţică decupată dintr-un ziar sau dintr-o revistă religioasă, în care se relata cum s-au dus cu avioanele jos, în Iran, ca să-i adune pe evreii de acolo. Oh, ei au fost împrăştiaţi pretutindeni, în toate naţiunile!

Aceştia sunt adevăraţii iudei, cei cărora nu li s-a dat nici o şansă. Cei o sută patruzeci și patru de mii, frate. Când vom ajunge la Apocalipsa 11, îi veţi vedea, căci Dumnezeu a spus:

„Douăsprezece mii din seminţia lui Iuda;

douăsprezece mii din seminţia lui Ruben;

douăsprezece mii din seminţia lui Gad;

douăsprezece mii din seminţia lui Aşer;

douăsprezece mii din seminţia lui Neftali;

douăsprezece mii din seminţia lui Manase;

douăsprezece mii din seminţia lui Simeon;

douăsprezece mii din seminţia lui Levi;

douăsprezece mii din seminţia lui Isahar;

douăsprezece mii din seminţia lui Zabulon;

douăsprezece mii din seminţia lui Iosif;

douăsprezece mii din seminţia lui Beniamin.”

Unde stăteau toţi aceştia? Pe muntele Sion. Evreii se întorc în patrie. Da, acolo erau ei. Ei nu sunt aceşti escroci de pe Wall Street. Nu, domnilor, ci sunt adevăraţii iudei.

Când acel bătrân rabin a ieşit şi a văzut avionul, oh, Doamne! Aţi citit în revistă? Evreii aceia erau încă cu pluguri de lemn, iar când au văzut acel obiect mare coborând pe pământ (avionul), nu s-au îngrămădit în jurul lui, ci au stat deoparte. Atunci bătrânul rabin le-a zis: „Aduceţi-vă aminte ce a zis prorocul: Atunci când ne vom întoarce în patria noastră, vom fi duşi pe aripile unui vultur.”

Naţiunile se sfarmă,

Israel se trezeşte;

Semnele prezise de Scriptură…

Noi vom vedea exact ce înseamnă cea de-a șaptezecea săptămână pentru ei.

Mă gândesc cum stăteam acolo când fratele Pethrus le-a trimis acele Nou Testamente, iar ei le-au citit şi au spus: „Păi, dacă acesta este Mesia, dacă nu este mort, ci viu, să Îl vedem făcând semnul unui profet. Dacă a înviat şi trăieşte în Biserica Lui, să-l vedem făcând semnul unui profet şi vom crede în El.” Evreii cred întotdeauna aceasta. Ei ştiu că Mesia trebuie să fie un Profet.

În acea zi eram la fratele Arganbright cu evreii aceia care spuneau: „Vino la poporul nostru.”

„Desigur”, am răspuns eu, „voi veni cu plăcere”, dar am luat prea repede această hotărâre. M-am dus la Cairo, în Egipt, de unde urma să plec în Israel. Deci, ce am făcut eu? M-am dus la Cairo, mi-am cumpărat bilet şi aşteptam să treacă cele douăzeci de minute după care urma să fiu chemat.

Ceva îmi spunea  tot timpul: „Nu acum! Nu acum, căci potirul nelegiuirilor neamurilor nu este încă plin. Nelegiuirea amoriţilor nu a ajuns încă la culme. Să nu mergi acolo!”

M-am gândit că s-ar putea să fie o închipuire de-a mea, aşa că m-am dus în spatele clădirii,  să mă rog. Şi El mi-a spus din nou: „Nu te duce acolo acum!”

Atunci mi-am luat bilet şi am plecat în altă parte, pentru că ceasul acela nu sosise încă.

Acum, eu n-aş putea să vă spun cât timp va mai trece până când Dumnezeu va începe să lucreze cu evreii. Eu nu ştiu aceasta, şi de fapt nu o ştie nimeni, dar ascultaţi: dacă Israel este deja în patria lui, totul este pregătit. Pietrele au fost adunate, s-au făcut reţele de apă, sisteme de irigare. Ei au găsit acolo puţuri şi izvoare, tot ce a făgăduit Dumnezeu. Da, acela este locul cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată. Şi-au construit oraşe, şi au pământul cel mai bun din toată lumea. Noi ştim că în Marea Moartă se află mai multe zăcăminte decât ar fi nevoie pentru a  cumpăra întreaga lume. Vedeţi?

Totul a căzut în mâinile lor. Cum au ajuns ei aici? Pentru că inima lui Hitler şi a lui Moussolini a fost împietrită, aşa cum a fost împietrită inima lui Faraon, ca ei să poată pleca spre acea ţară. Şi de patruzeci  de ani, ei se tot întorc în ţara aceea, iar acum stau acolo şi aşteaptă.

Biserica neamurilor a ajuns la sfârşitul epocii Laodicea. Dacă evreii sunt deja în patria lor, dacă neamurile au ajuns deja la apostazie, dacă noi avem un preşedinte ca cel pe care-l avem şi o naţiune dezbinată ca a noastră, dacă avem bombe atomice care aşteaptă în hangare, dacă avem o biserică ce este căldicică, atunci avem și o Biserică, un popor care s-a strâns împreună, avem o slujbă care se modelează cu slujba lui Isus Hristos, pentru a prinde Piatra când vine Ea. Atunci ce a mai rămas? S-ar putea întâmpla în orice moment. Nu a mai rămas nimic; suntem la sfârșitul timpului. Oh, glorie! Nu ştiu dacă voi fi în stare să intru în jubileul acela sau nu, dar vreau să vă aduc o parte din el.

Ascultaţi. Câţi dintre voi înţeleg acum? Vedeţi că Scriptura dovedeşte că cele șaptezeci  de săptămâni înseamnă patru sute optzeci și trei de ani? Vedeţi că cele șapte săptămâni înseamnă patruzeci și nouă de ani şi că cele șaizeci și două, sunt patru sute treizeci și patru de ani? Vedeţi unde a fost stârpit Prințul? A fost nevoie de patruzeci de ani pentru ca evreii să ajungă  în locul lor, unde a zis Dumnezeu.

Priviți, neamurile au trecut prin tot ceea ce am spus că vor trece, nu ce am spus noi, ci ceea ce a spus Biblia, şi au ajuns în această epocă din urmă. De patruzeci  de ani, evreii se întorc şi se pregătesc pentru ceea ce va face Dumnezeu în mijlocul lor. Ei se întorc în acelaşi fel cum au plecat. Da, Israel este înapoi în patria lui.

Când va începe Dumnezeu ultima lor săptămână? Când? Poate chiar astăzi. Se poate întâmpla înainte ca soarele să apună diseară, deoarece Dumnezeu este Cel ce hotărăşte. Eu nu ştiu când va fi aceasta.  În următoarele minute vă voi spune însă nişte lucruri pe care nu ştiu dacă le veţi crede sau nu. Trebuie să vi le spun.

Evreii sunt în patria lor, iar noi am ajuns la sfârşitul acestei epoci şi suntem gata de răpire. Răpirea vine, Biserica merge sus, noi suntem apucați să-l întâlnim în văzduh. Ştim cu toţii aceasta, nu-i aşa? Piatra care a fost desprinsă din munte, este gata să vină în orice clipă. Și ce va face Ea când va veni? Termină epoca neamurilor. Totul s-a terminat și Dumnezeu încetează complet să lucreze cu ei.

…cine este întinat, să se întineze şi mai departe;cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!” (Apocalipsa 22.11). Vedeţi? Ce face El atunci? Îşi ia Biserica, umplută cu Duhul Sfânt.

Cine sunt „cei întinaţi”? Fecioara adormită, și cei ce vin la judecată, departe de tot, aici. Vom avea asta pe un alt desen, unde ea vine la judecata de  la tronul alb și trebuie să fie judecată de cei răscumpăraţi. Pavel ne-a spus să nu dăm pe nimeni în judecată, pentru că sfinţii vor judeca pământul. Aşa este. Acum noi suntem la sfărșitul timpului. (Fratele Branham se referă la desenul de pe tablă.) În ordine.

Aici este a șaptezecea  săptămână. Dacă fiecare săptămână a avut exact șapte ani, și noi am avut deja șaizeci și nouă de săptămâni, atunci avem epoca neamurilor și noi știm că suntem la sfârșitul ei, și că mai este o săptămână rămasă pentru iudei. Este corect? (Amin.) Și aceasta este exact șapte ani. Dacă o săptămână înseamnă şapte ani, atunci au mai rămas şapte ani, pentru că El a spus: „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău.” Astfel, noi ştim că au mai rămas şapte ani pentru evrei. Este adevărat? Dacă aveţi vreo întrebare, vreau s-o puneţi.

La mijlocul acestei săptămâni iudaice, aceia sunt trei ani și jumătate, antihristul, domnul care va veni, va rupe legământul făcut. Ţineţi minte că el vine din Roma. Ce este el? Un papă, un domn printre popoare. Ei vor ridica un Faraon care nu-l cunoaște pe Iosif.

Voi, protestanţilor, spuneţi: „Ei bine, asta este!” Dar, staţi puţin, noi ştim că protestanţii s-au organizat şi că se unesc într-o confederaţie a bisericilor: un chip al fiarei, și merg chiar cu ei.

Noi ştim de asemenea, că şi iudeii sunt chemaţi în această confederaţie. Da, domnilor. Şi ei sunt de acord pentru aşa spune Biblia.

El  face un legământ cu ei, iar în mijlocul săptămânii a șaptezecea, antihristul rupe legământul cu iudeii, „poporul tău”. De ce?

În Apocalipsa 11 scrie că El va trimite doi profeți, care vor profeți în vremea aceea. Oamenii se vor înfuria pe ei şi îi vor ucide, este adevărat? (Amin.) Desigur, iar trupurile lor vor zace pe stradă, „în piaţa Cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă Sodoma şi Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor.” Deci este vorba despre Ierusalim, este adevărat? Ei zac acolo trei zile şi trei nopţi, iar după aceea Duhul de viaţă va veni în ei, vor fi înviați şi vor merge în slavă. La vremea aceea, a zecea parte din cetate se va prăbuşi. Este corect? (Amin.) Când se va întâmpla aceasta? În  mijlocul acestor ultimi  şaptezeci de ani.

Când Biserica merge sus, fecioarele adormite vor fi toate în acea confederaţie: metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali căldicei. Atunci ei vor face un legământ. Acest papă nou pe care-l avem,  vrea să-i aducă pe toți înăuntru. Nu vedeţi că aceasta se întâmplă chiar acum? Ei se întrunesc şi-i aduc înăuntru pe toţi,  prima dată după sute şi sute de ani. El îi  aduce pe toţi înăuntru, împreună, și face o confederație iar iudeii o vor accepta. Oh, glorie! Aleluia! Laudă Dumnezeului nostru care trăiește în veci de veci! Ia te uită! Frate, este atât de simplu că şi un copilaş o poate vedea. Acest consiliu ecumenic îi aduce împreună pe iudei, protestanţi şi catolici.

Atunci când cei doi profeți vor veni, ce vor face ei? Ce va face fiara, acel domn care va sfărâma puterea poporului sfânt? El va rupe legământul cu iudeii. După trei ani şi jumătate îi va da afară. Oamenii cred că antihristul ar fi comunismul, dar nu este adevărat. Voi credeţi aceasta pentru că Duhul lui Dumnezeu nu Şi-a început încă lucrarea cu voi. Nu, nu este comunismul, ci religia. Biblia spune că va fi atât de aproape, încât dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Așa a spus Isus. Vedeţi ? Noi suntem la sfârșit.

Ce vor face cei doi profeți, Moise şi Ilie,  când vor veni? Le vor arăta evreilor greşeala pe care au săvârşit-o. Prin ei, Dumnezeu îi va chema pe cei o sută patruzeci și patru de mii. Ce este Acesta? Duhul lui Ilie, din Biserica neamurilor, va continua drept înainte în biserica iudaică şi îi va chema iar Moise va fi cu el. Aleluia! Înţelegeţi? (Amin.) El le va predica iudeilor acelaşi Mesaj de  cincizecime, pentru că ei l-au respins  pe Mesia. (Fratele Branham bate de șase ori în amvon.) Amin. Înţelegeţi? Lor li se va predica acelaşi Mesaj de cincizecime. Ei îi  vor  urî atât de mult pe iudeii aceia, încât îi vor omorî. Ei vor fi urâţi de toate neamurile, dar la mijlocul săptămânii, se vor ridica cei o sută patruzeci și patru de mii de iudei adevăraţi. Cei doi profeți vor fi plini de Duhul Sfânt. Frate, tu vorbeşti despre minuni, dar ei făceau minuni cu adevărat. Ei au închis cerul și nu a plouat în zilele profeției lor și au lovit pământul cu plăgi de câte ori au vrut. Ei au chemat plăgi și câte altele. Pentru romani ei vor fi ca un ghimpe în coaste, dar în final, vor fi omorâţi. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu înspăimântător  când se mânie. Ţineţi  minte că aceasta se întâmplă în cea de-a șaptezecea săptămână, când Biserica  este  în slavă, (Amin.) unde se desfășoară Cina nunții. Da!

Observaţi, noi i-am văzut pe cei unşi întorcându-se la templul din Împărăţia de o mie de ani, la sfârşitul epocii iudeilor. Atunci El va veni călare pe un cal alb, iar biruitorii îl vor urma tot pe cai albi. Calul reprezintă o putere. Cuvântul spune că El are o haină albă, muiată în sânge, iar pe ea este scris: „Cuvântul lui Dumnezeu”. Puternicul Biruitor vine la templu ca să înceapă Împărăţia de o mie de ani. Glorie! Acolo El se întâlneşte cu cei o sută patruzeci și patru de mii, după acea săptămână, a șaptezecea de aici.

Cei doi profeți vor profeți în cea de-a șaptezecea săptămână, care va fi întreruptă la mijloc, prin uciderea celor doi profeți care  lovesc pământul.

Atunci, El blestemă  biserica aceea  şi o  arde în foc, iar aliaţii ei vor sta şi se vor uita la ea de la distanţă, spunând: „O, cetate eternă a Romei, într-un ceas  ţi-a venit pustiirea!” Da, ea va fi făcută bucăţi, deoarece Dumnezeu ştie cum să procedeze.

Unul din îngeri a privit acolo şi a spus:

„Sângele fiecărui martir al lui Hristos a fost găsit în ea, pentru că a înşelat, s-a organizat, a poluat biserica, a adus înăuntru toate aceste lucruri, iar pe cei care au încercat să i se împotrivească, i-a înlăturat prin martiraj.” Glorie! Oh, nu ştiu, dar mă simt de parcă aş zbura! Nu sunteți bucuroși de Lumina Fiului, umblând în Ea? Unde suntem, frate? În ultimul ceas. Se poate întâmpla oricând.

Mesajul a ajuns la biserica din timpul sfârşitului, iar ea l-a respins pe Hristosul ei. Evreii sunt în patria lor de patruzeci de ani. Noua cetate a fost zidită. Ce aşteaptă ei acum? Să vină Mesia. Când se va întâmpla aceasta? Nu ştiu. Când acea piatră  lovește chipul, Ea s-a dus. Atunci totul va fi sfârşit.

Acum observaţi. În mijlocul săptămânii, adică trei ani şi jumătate, el  rupe legământul şi  face să înceteze jertfa de mâncare, pe care ei au așezat-o deja. Ei se vor întoarce, şi vor spune: „Fiţi atenţi, voi toţi sunteţi biserici și puteţi fi primiţi în acest chip al  fiarei. Vom  avea părtășie și vom scăpa de comunism, vom șterge comunismul afară.” Vedeţi? Ei pot să facă aceasta şi o vor face.

Dar acum fiţi atenţi. Când Templul va fi zidit din nou, închinarea și jertfa zilnică va fi reluată. Prințul care va veni, la mijlocul acestei săptămâni, va rupe legământul şi va face ca această jertfă să înceteze,  iar ceea ce va face el, va ţine până la sfârșit.

Urâciunea care pustieşte se va întinde pretutindeni. Ce este urâciunea? „Necurăţia”. Înţelegeţi? Ce înseamnă „a pustii”? „A nimici.” Puterea catolică se va întinde ca să biruiască toate fecioarele adormite, iudeii şi pe toţi ceilalţi. „Noi toți vom fi romani sau nu vom fi nimic.” El va rupe legământul la mijlocul săptămânii.

„Răspândirea urâciunii.” Dacă în timpul lui Isus, urâciunea a fost Roma cu politica ei, urâciunea pentru biserică va fi tot Roma. Urâciunea va ţine până la prăpăd. Atunci va fi sfârşitul.

Iudeii, catolicii şi protestanţii (adică fecioara adormită), îşi vor uni forţele în Consiliul Mondial al Bisericilor. Vor fi aşa cum a spus Isus în Matei 24 şi cum citim în Apocalipsa 13.14.

Haideţi să deschidem la Apocalipsa 13.14 şi să vedem. În ordine. Deci:

Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă, (consolidând aceste biserici) în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.”

Acum, noi ştim fără nici o umbră de îndoială cine era fiara, cine era puterea care avea rana de moarte şi totuşi trăia.

Aceasta s-a întâmplat atunci când Roma păgână a fost ucisă, iar Roma papală i-a luat locul; când puterea păgână a fost ucisă, iar puterea papală i-a luat locul.

Aceasta este Apocalipsa 13.14. Isus ne-a avertizat în Matei 24 cu privire la această icoană a fiarei. De asemenea, şi Pavel vorbeşte despre ea în 2 Tesaloniceni 2.3-4.

Haideţi să deschidem acolo şi să vedem ce spune Pavel despre aceasta, să vedem ce spune puternicul Duh Sfânt care era peste acest puternic profet al Domnului. 2 Tesaloniceni capitolul 2. În ordine. Să începem de la versetul 3. Bun, haideţi să citim. Ascultaţi cu atenţie. Câţi dintre voi cred că Pavel era umplut cu Duhul Sfânt? (Amin.) Fiţi atenţi.

Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă (el va încerca să le spună că Domnul va veni chiar atunci, dar trebuie ca biserica să se lepede mai întâi de credinţă, să treacă prin Laodicea), şi de a se descoperi omul fărădelegii (omul fărădelegii, al necredinţei în Duhul Sfânt. Necredința va fi descoperită.), fiul pierzării, (aşa cum a fost Iuda, casierul bisericii)

potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” (dându-se), sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (frate, există pe pământ vreo persoană care face aceasta, altundeva decât la Vatican?)

Dacă mergem în Apocalipsa 13, vedem că omul acesta stă într-un oraş aşezat pe şapte coline. Pe tronul papei fiind scris: „Vicarivs Filii Dei”, ceea ce înseamnă „Locţiitorul Fiului lui Dumnezeu”.

Socotind aceste cuvinte conform cifrelor romane, obţinem numărul 666, adică numărul fiarei:

     V   I   C  A  R   I   V   S     F  I   L   I I         D   E   I

     5 + 1 +100  +  1 +5            1+50+1+1 +  500 +  1

          Papa poartă o coroană triplă, pe care am avut ocazia s-o privesc de aproape. M-am dus să văd cu ochii mei această coroană a papei de la Vatican, ca să fiu sigur că ştiu despre ce vorbesc. El se ridică mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu şi mai presus de toţi sfinţii. Da, el se intitulează „cel mai sfânt”, stă în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu, iertând păcatele şi aşa mai departe. Ştiţi voi, desigur.

Pavel a spus că lepădarea de credinţă trebuie să vină înainte de a se descoperi fiul pierzării.

Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?” (v.5).

Oh, mi-ar fi plăcut să fiu acolo şi să-l aud pe Pavel predicând aceste lucruri, vouă nu? Oh, cum aş vrea să-l fi ascultat! Acum, ce va face el? O icoană fiarei.

Ascultaţi cu atenţie, cu mare atenţie.

Biserica a simțit deja venirea unui papă, la sfârşitul epocii lui Pavel. Da, ei vedeau cum se ridică „Nicolaiţii”, care urmau să facă un om sfânt. Pe cine? Pe papa. Lumea și aristocrații s-au strecurat în biserică şi au schimbat felul de închinare. Pavel a înţeles aceasta de la Duhul Sfânt care era în el. Ei vedeau că se apropie ceva, iar Duhul Sfânt i-a avertizat tot timpul cu privire la zilele din urmă. Nu vă amintiţi cum a vorbit Isus despre aceste fapte ale Nicolaiţilor, care mai târziu au devenit o învăţătură, iar în final o organizaţie? Fraţilor, noi nu mai suntem în întuneric, de aceea, ţineţi minte acest lucru. Înţelegeţi? (Amin.) Noi suntem aici.

La început au fost faptele Nicolaiţilor, apoi marii demnitari s-au organizat şi au format Biserica catolică. Pavel a spus că sfârşitul nu putea să fie atunci, deoarece trebuia să se ajungă la lepădarea de credinţă, la lepădarea de credinţa cincizecimii. Credinţa  adevărată va fi înlăturată, iar demnitarii se vor instala înăuntru. Ei vor avea un om care va lua locul lui Dumnezeu; așezat în templul lui Dumnezeu şi se  ridică deasupra tuturor oamenilor. Înţelegeţi ce înseamnă aceasta?

„Nicolaismul” înseamnă a birui, a cuceri biserica. Înţelegeţi? El se va aşeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Pavel a spus că mai întâi trebuie să vină lepădarea de credinţă, în zilele din urmă. Şi chiar aici suntem noi acum, vedem lepădarea de credinţă, vedem cum biserica se îndepărtează tot mai mult de ea, vedem că trăim în vremea sfârşitului.

Acum, dacă cele șaizeci și nouă de săptămâni au trecut deja, dacă iudeii sunt în patria lor, dacă biserica neamurilor a ajuns la sfârşit, la sfârşitul epocii Laodicea, atunci cât de aproape este venirea Domnului, sfârşitul tuturor lucrurilor, sfârşitul acestei epoci şi răpirea? În momentul când El  începe cea de-a șaptezecea săptămână, ultimii şapte ani, Biserica este dusă. O puteți vedea, prieteni? Ridicaţi mâna dacă înţelegeţi. Acum, haideţi să nu mai fim copii,  să nu ne mai jucăm, deoarece trăim în timpul sfârşitului. Da, noi am ajuns la sfârşit şi ceva trebuie să se întâmple.

Cele șaizeci și nouă de săptămâni s-au împlinit întocmai; plecarea iudeilor s-a împlinit întocmai, epoca Bisericii s-a împlinit întocmai, aşa că suntem la sfârşit, la sfârşitul epocii Laodicea. Stelele mesageri şi-au predicat  mesajul și acesta a mers afară. Noi doar navigăm.  Iudeii s-au întors în patria lor de patruzeci de ani. Ce urmează să se întâmple?  Venirea Pietrei. Acolo suntem.  Când se va întâmpla?  Eu nu știu, dar frate, în ce mă priveşte, eu vreau să fiu gata. Vreau să am hainele pregătite.

Mai avem doar câteva minute şi aş vrea să staţi liniştiţi şi să ascultaţi.

În momentul când El începe cea de-a șaptezecea săptămână, cei şapte ani, Biserica este dusă. Ascultaţi. Repet ca să nu uitaţi!

Aceasta este ceea ce a pus Duhul Sfânt pe hârtie, atunci când scriam. Noi suntem în epoca Laodicea, iar Hristos este respins de propria Sa biserică. Steaua acestei epoci, trimisul ei, şi-a adus Mesajul, iar Israelul se află în patria lui. Vedeţi în ce timp trăim? Suntem la sfârşit.

Acum, încă o idee sau două.

Prin harul Său, toate aceste lucruri ne vor ajuta atunci când ne vom apropia de aceste ultime şapte peceţi. Înţelegeţi unde am fi greşit? De la Apocalipsa 6.1 până la Apocalipsa 19.21, am fi omis-o, deoarece am  încercat să-o aplicăm acolo, înapoi, în această epocă a neamurilor, dar vedeți, este dincoace, în această epocă. (Fratele Branham folosește ilustrarea de pe tablă.) Acum, noi am dovedit-o  prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin istorie, prin fiecare lucru și prin semnele timpurilor, prin zile, că nu a mai rămas nimic altceva. Noi suntem la sfârșitul neamurilor. Ce vom face noi? Este vorba de sufletul meu şi de sufletul tău. Este vorba de viaţa mea şi de viaţa ta; de viaţa celor dragi ai noştri. Noi am fost mângâiați prea mult și am avut prea multe lucruri ușoare, aşa că am face bine să ne trezim, căci este mai târziu decât credeţi. Ţineţi minte acest lucru.

Acum, o afirmaţie zguduitoare, dacă vreţi să v-o notaţi. Vă rog să ascultaţi cu atenţie.

Acesta este ultimul meu comentariu, apoi mai am o idee mică despre care vreau să vorbesc şi voi încheia. Staţi deci liniştiţi pentru un moment, şi ascultaţi cu atenţie, căci am să vă spun ceva care vă va ului.

Între sfârşitul acestei epoci şi venirea lui Hristos, nu este distanţă nici cât grosimea lamei unui cuţit. Nu a mai rămas nimic altceva.

Este Israelul în patria lui? (Amin.) Noi ştim că este. Suntem noi în epoca Laodicea? (Amin.) A mers înainte Mesajul acestei epoci rusalistice, încercând să-i întoarcă pe oameni la binecuvântarea originală rusalistică? (Amin.) A venit fiecare trimis întocmai, la epoca lui? (Amin.) S-au ridicat popoarele unele împotriva altora? (Amin.) Vedem cum se răspândesc bolile? Există o foamete astăzi, în țară? Vine Biserica adevărată de la sute de mile ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu? (Amin.) De ce? Pentru că există o foamete, dar nu de pâine, ci de auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, este adevărat? (Amin.)  Noi trăim chiar acum, în mijlocul ei. Vedeţi unde ne aflăm?(Amin.) Noi aşteptăm Piatra aceea.

O afirmaţie zguduitoare: Din momentul când Dumnezeu i-a dat făgăduinţa lui Avraam (nu pierdeţi acest lucru), deci din momentul când Dumnezeu i-a dat lui Avraam făgăduinţa (Geneza 12.3) şi până când iudeii L-au respins pe Hristos în anul 33 e.n. (era noastră), puterea lui Dumnezeu a fost cu iudeii 1954 de ani, conform Galateni 3.16-17 şi conform Cronologiei Evreilor a lui Usher. Dumnezeu a lucrat cu evreii 1954 de ani. Eu am mai multe versete în legătură cu aceasta, dar vi-l dau numai pe cel din Galateni 3.16-17.

Apoi, după ce ei L-au respins pe Hristos, El S-a întors la neamuri, ca să-Şi ia din mijlocul lor un popor pentru Numele Lui.

Vreţi un verset din Scriptură care să dovedească aceasta? Faptele Apostolilor 15.14.

Ascultaţi, dacă socotim timpul, aflăm că au mai rămas exact 17 ani până când se va împlini acelaşi interval de timp care mi-a fost dat, în care Dumnezeu lucrează cu noi prin puterea Duhului Sfânt: 1954 de ani, din anul 33 e.n, până în anul 1977. Dumnezeu lucrează cu noi la fel cum a lucrat cu iudeii, înţelegeţi? Ce spuneţi de aceasta?

Notaţi-vă acum un loc din Scriptură pe care vreau să vi-l dau. Levetic 25, începând de la versetul 8. La fiecare 50 de ani, Dumnezeu cerea un an jubileu. Al cincizecilea an fiind anul de veselie sau jubileul. Noi ştim aceasta şi o înţelegem. De la primul an de veselie din Levetic 25.8 şi până în anul 1977, sunt de asemenea 70 de ani de veselie, ceea ce înseamnă exact 3.430 de ani.

Anul de veselie înseamnă plecarea sus, eliberarea.

Oh, aşteptăm acea zi fericită a mileniului,

Când Domnul nostru binecuvântat va veni să-Şi ia Mireasa care așteaptă;

Oh, pământul geme şi plânge

După acea zi  dulce, de eliberare

Când Mântuitorul nostru Se va întoarce pe pământ.

Aţi înţeles? (Amin.) Dumnezeu  lucrează cu noi exact atâta timp cât a lucrat cu iudeii. Din momentul când El i-a dat făgăduinţa lui Avraam şi până la respingerea lui Mesia, în anul 33 e.n., au trecut 1954 de ani, iar acum mai avem 17 ani. Noi am avut cam 1930 de ani şi au mai rămas 17, deci până în anul 1977, când va fi al 70-lea  jubileu, de la începutul jubileelor. Ce va fi atunci? Oh, fraţii mei, fiţi atenţi să nu pierdeţi aceasta! Acesta  va fi jubileul plecării sus al Miresei dintre neamuri şi al întoarcerii lui Hristos la iudei, când ei  ies din robie. Amin. Nu înţelegeţi? Ei s-au adunat din toată lumea pentru acea zi. Oh, vedeţi unde suntem?  Noi nu ştim în ce timp se poate întâmpla, dar suntem la sfârșitul timpului.

Acum ascultaţi. Aş vrea ca cei care sunt în această biserică de mulţi ani să observe un lucru. Eu nu am auzit niciodată despre aceasta până ieri. L-am aflat de la un istoric, Paul Boyd şi apoi l-am purtat prin Scriptură şi am cules toate aceste lucruri.

În anul 1933, în timp ce mă pregăteam să plec de acasă, am primit o vedenie referitoare la timpul sfârşitului. Observaţi cât este de izbitor. În vremea aceea eram foarte tânăr şi aveam un Ford model 33, voi ştiţi cum arătau maşinile în vremea aceea. Eu am scris acea vedenie pe hârtie şi a fost tipărită, făcând înconjurul lumii. Atunci am prezis că până în anul 1977 se va întâmpla o mare tragedie în Statele Unite. Câţi dintre voi îşi mai amintesc aceasta? Desigur, uitaţi-vă câte mâini sunt ridicate.

Fiţi atenţi. Eu am prezis că înainte de a se întâmpla această tragedie îngrozitoare în Statele Unite, trebuie să se mai întâmple încă şapte lucruri. Amintiţi-vă că aceste lucruri au fost spuse înainte ca să se întâmple vreunul din ele.

Atunci am spus că vom intra într-un al doilea război mondial. Cei care-şi amintesc că m-au auzit spunând aceasta, să zică „Amin”. (Amin). Bun. Deci al doilea război mondial. Atunci am spus: „Preşedintele pe care îl avem acum (am copiat acest lucru ieri, din Biblia mea veche). Cine îşi mai aminteşte cine era preşedinte atunci? Franklin D. Roosewelt. Preşedintele pe care îl avem acum va conduce chiar în al patrulea mandat (atunci era la primul) şi vom fi târâţi în al doilea război mondial.”

Am mai spus: „Dictatorul care se ridică acum în Italia  (Moussolini), va veni la putere, el va merge în Etiopia, și Etiopia  va cădea la picioarele lui.”

Sunt aici câţiva oameni care ştiu că în seara când am predicat aceste lucruri la Redman`s Hall, au fost unii care au vrut să mă arunce afară pentru  ce am spus. Da, doamnă Wilson, ştiu că ai fost acolo. Dar s-a împlinit ceea ce am spus? Desigur. Am spus: „Mussolini va avea un sfârşit ruşinos.” Şi aşa a fost. El şi femeia cu care era, au fost spânzuraţi cu o frânghie în stradă, cu picioarele în sus şi goi. În ordine. Aceasta s-a împlinit.

Apoi am spus: „Femeilor li se va acorda dreptul la vot, ceea ce este o mare ruşine pentru această naţiune. Prin votul lor, într-o zi, va fi ales omul nepotrivit.”  Şi ele au făcut aceasta la ultimele alegeri. Vai, vai!

Patru: Am spus: „Ştiinţa va progresa într-un asemenea mod… Nu, aceasta este următoarea, căci mai întâi am spus: „Vom intra în război cu Germania. Ei îşi vor construi o fortăreaţă de beton, iar americanii vor avea pierderi foarte mari în lupta care se va da acolo.” Dumnezeul cel Atotputernic înaintea căruia stau, ştie aceasta. Eu am văzut cum acei naziști loveau în americani la zidul acela. Aici sunt mulți băieți care au fost la acea Linie Siegfried și știu ce a fost acolo. (Amin. Da, domnule.) Ţineţi minte că această vedenie a fost cu unsprezece ani înainte de construirea Liniei Siegfried. Este Dumnezeu adevărat? (Adunarea spune: Amin.) Ne spune El şi acum lucrurile înainte de a se întâmpla? (Amin.)  Fiţi atenţi, căci acesta a fost al patrulea lucru.

Acum, al cincilea: „Ştiinţa va progresa atât de mult, încât vor face o mașină  care nu va mai avea nevoie de volan. Maşinile vor avea tot mai mult forma unui ou.  Eu am văzut o familie de americani care călătoreau într-o maşină, întorşi cu spatele spre locul unde ar fi trebuit să se afle volanul. Păreau că joacă șah sau cărți.” Noi o avem, este la televizor. Toate o au: Știința populară, Mecanica. Noi avem mașina care este controlată prin telecomandă, prin radar. Nici nu mai este nevoie de volan. Îţi programezi maşina şi ea te duce unde vrei, fără accidente, sau alte neplăceri. Un magnet ţine toate celelalte maşini departe de maşina ta. Vedeţi? S-a ajuns şi la aceasta. Gândiţi-vă însă la faptul că acest lucru a fost prezis cu treizeci de ani înainte de a se întâmpla.

Alegerea preşedintelui Kennedy, realizarea acestei maşini, deci faptul că cinci din cele şapte lucruri s-au împlinit, arată că suntem aproape de sfârşit.

Eu am spus: „Am văzut ridicându-se o femeie puternică şi frumoasă, îmbrăcată în haine împărăteşti, în purpură.” Iar în paranteză am scris: „Se va ridica o mare conducătoare în Statele Unite – poate fi Biserica Catolică.”

Eu nu ştiu dacă această femeie este într-adevăr Biserica Catolică. Nu ştiu, nu pot să spun aceasta, deoarece tot ce am văzut este această femeie. Amin.

Statele Unite este însă o naţiune a femeilor, fiind simbolizată în profeție prin numărul treisprezece. Drapelul nostru a avut la început treisprezece dungi şi treisprezece stele, deoarece am început cu treisprezece colonii. Treisprezece, treisprezece, peste tot treisprezece. Despre ea se vorbeşte chiar în capitolul 13 din Apocalipsa. Deci este o naţiune a numărului treisprezece, o naţiune a femeii.

Judecătorii din America înregistrează mai multe divorţuri din cauza femeilor noastre decât în toată lumea. Moralitatea din ţara noastră este mai scăzută decât oriunde, iar divorţurile sunt mai numeroase chiar decât în Franţa sau Italia, unde prostituţia este pe stradă. Acolo se află prostituate, dar la noi femeile căsătorite trăiesc cu mai mulţi bărbaţi, iar bărbaţii căsătoriţi trăiesc cu alte femei.

În ţările unde există poligamie este de o mie de ori mai bine.  Cu toate acestea, poligamia este greșită; noi ştim aceasta. Dar, ca să vă arăt cât suntem de degradaţi, am adus un articol decupat dintr-un ziar, în care spune că atunci când tinerii americani au plecat peste hotare în acest ultim război, trei din patru au fost părăsiţi de soţii înainte de a se întoarce în ţară.

Un titlu mare spunea: „Ce s-a întâmplat cu morala poporului american?” Vă amintiţi acest articol? (Amin.) Cred că l-aţi citit cu toţii. Ce s-a întâmplat cu morala femeilor americane? Ele se duc să lucreze în fabrici alături de alţi bărbaţi. Da, aceasta este o naţiune a femeii. Ce urmează? Să avem ca dumnezeu o femeie, să ne închinăm la o zeiţă.

După aceasta, m-am întors şi am văzut Statele Unite arzând ca un foc mocnit  în timp ce totul sărea în aer. Ardea ca niște bușteni în foc sau ca ceva ce i s-a pus foc. Am privit cât am putut de departe și totul a fost aruncat în aer.  Atunci, vedenia m-a părăsit. Fraţilor, cinci din cele şapte vedenii s-au împlinit.

Vedenia a venit, iar eu am predicat despre ea. Eu  nu am spus niciodată că Domnul mi-ar fi spus aceasta, dar în dimineaţa aceea, m-am dus la biserică şi în timp ce alergam de la un capăt la celălalt al zidului, am spus:

„După felul în care evoluează lucrurile, eu prezic (nu ştiu de ce spun aceasta), că toate acestea se vor întâmpla de acum, din anul 1933 până în anul 1977.”

Dumnezeu îmi cunoaşte inima. Până ieri, eu nu am ştiut că anul 1977 este anul de veselie. A trecut exact acelaşi interval de timp pe care l-a dat Dumnezeu lui Israel. Iată-ne la sfârşitul acestei epoci, înaintea celei de-a șaptezecea săptămână. Noi nu ştim în ce timp va fi dusă Biserica, dar ce putem face, prieteni? Unde suntem? Vedeţi unde am ajuns acum? Înţelegeţi cea de-a șaptezecea săptămână a lui Daniel?

Când vom vorbi despre cele şapte peceţi, vom vedea că în prima pecete vine un călăreț  călare pe un cal alb, care are un arc în mână. Priviți cine este acel ins. Observaţi calul gălbui care vine mai târziu, cine îl călăreşte şi de unde vine. Observaţi cum vin cei o sută patruzeci și patru de mii și fecioarele adormite. Observaţi toate aceste lucruri care au loc: vărsarea potirelor, nenorocirilor, cele trei duhuri necurate ca nişte broaşte. Observaţi cum se potrivesc toate aceste lucruri în acele plăgi când sunt turnate. De fiecare dată când s-a deschis o pecete, se varsă  o plagă  şi vine o distrugere. Observaţi ce se întâmplă chiar acum, la sfârşit.

Priviți acești trei profeți…sau acești doi profeți când se ridică aici, sus. La mijlocul săptămânii ei sunt ucişi apoi începe bătălia de la Armaghedon. Dumnezeu însuşi începe să vorbească, apoi Se ridică și începe să lupte. Profeții aceia lovesc pământul. Ei predică Numele lui Isus Hristos și botează în acelaşi fel. Ei fac același lucru pe care l-au făcut primii rusalistici, părinții și mulți îi urmează. Dar cei care unit în cea confederație, organizația aceea s-a mișcat drept în jos și nici chiar puterea celor doi profeți nu a rupt-o, așa că, în final vor spune: „Ne vom aduna cu toții într-o singură organizație.” El aduce înăuntru urâciunea, romanismul care se răspândește pretutindeni și face pustiirea. Urâciunea pustiirii, necurăția, va cuprinde totul.

 Amintiţi-vă  de bătrâna mamă curvă care stă pe fiară, îmbrăcată în stacojiu și are şapte capete şi  zece coarne. Vă amintiți?  „Ea ţinea în mână un potir plin de spurcăciuni şi de necurăţia curviei ei.” Aceasta este doctrina  pe care a dus-o afară, la oameni. Aşa este, fraţii mei. Noi suntem la sfârşit.

Copilașilor, noi nu știm, dar poate nu vom trăi să venim diseară înapoi. Poate nu mai trăim să ne vedem unul pe altul. Eu nu știu, dar sfârșitul este foarte aproape. Scriptura dovedeşte lucrul acesta în mod desăvârşit.

Acum, dacă este cineva care n-a înţeles ceva, aş vrea  să-mi scrieţi şi să-mi spuneţi. Fraţii mei din alte părţi, care auziţi aceste benzi, dacă pot să vă ajut cu ceva, daţi-mi de ştire. S-ar putea să nu fiţi de acord cu mine, aşa cum s-ar putea ca eu să nu fiu de acord cu organizaţia voastră, nu cu voi, ci cu sistemul vostru de organizare. Eu nu sunt împotriva catolicilor; nu spun că nu îmi plac catolicii, oamenii din organizație, aceasta nu este adevărat. Eu îi iubesc pe toţi oamenii, dar sunt împotriva sistemului care îi ţine legaţi. Asta este. Deci sistemul.

Eu nu am fost niciodată împotriva Germaniei, ci împotriva nazismului; nu am fost împotriva Italiei, ci împotriva fascismului. Aduceţi-vă aminte că în vremea aceea, eu am făcut o altă prezicere,  desigur, mulţi dintre cei vârstnici îşi amintesc. Am zis:  „Există trei mari ismuri care încearcă să cuprindă lumea de astăzi: fascismul, nazismul şi comunismul.”

Şi am mai spus: „Toate vor sfârși în comunism.”  

Tot atunci, v-am pus pe toţi cei prezenţi, să repetaţi: „Ţineţi-vă privirea pe Rusia!” Vă amintiţi aceasta? „Ţineţi-vă privirea pe Rusia!” Totul va fi înghiţit până la urmă de comunism şi apoi totul se va transforma în catolicism.

Ţineţi minte că în vremea sfârşitului totul va fi înghiţit de catolicism. Acesta este adevărul absolut. Apoi va urma bătălia de la Armaghedon, chiar aici, dincoace, când vine Hristos însuşi.

Voi aţi citit de multe ori Apocalipsa 11.3:

Voi da celor doi martori ai Mei (putere) să prorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.” Ce înseamnă 1260 de zile? Trei ani şi jumătate. Apoi, chiar în mijlocul celei de-a șaptezecea săptămână, ei vor fi ucişi în stradă. Vedeţi unde sunt cele șaptezeci de săptămâni ale lui Daniel? Vedeţi unde trăim noi?(Amin.) Suntem la sfârşit, prieteni iubiţi. Suntem la sfârşit.

Naţiunile se sfarmă, Israelul se trezeşte.

Semne prezise de profeți (Aici suntem).

Zilele neamurilor sunt numărate, (aici)

Cu dureri împovărate,

Întoarceţi-vă, o, risipiților, la ai voștri.

Haideţi să cântăm:

Ziua răscumpărării este aproape.

Oamenii îşi dau sufletul de groază.

Umpleţi-vă cu Duhul,

Curăţaţi-vă lămpile,

Priviţi în sus, răscumpărarea voastră  e aproape.

Oh, nu este minunat?

Naţiunile se sfarmă,

Israelul se trezeşte.

Semne prezise de profeți.

Zilele neamurilor sunt numărate,

Cu dureri împovărate,

Întoarceţi-vă, o, risipiților, la ai voștri.

Acum împreună:

Ziua răscumpărării este aproape.

Oamenii îşi dau sufletul de groază.

Umpleţi-vă cu Duhul,

Curăţaţi-vă lămpile,

Priviţi în sus,

Răscumpărarea voastră este aproape.

Daţi-mi voie să vă cânt câteva versuri:

Prorocii mincinoşi înşeală,

Şi tăgăduiesc adevărul!

Că Isus este Dumnezeul nostru (Ei fac din El a treia persoană, ştiţi aceasta. Dar nu este adevărat, ci El este Dumnezeul nostru.)

Dar noi vom merge

Pe unde au trecut apostolii,

Căci ziua răscumpărării este aproape,

Oamenii îşi dau sufletul de groază.

Umpleţi-vă cu Duhul,

Curăţaţi-vă lămpile, Priviţi în sus,

Răscumpărarea voastră este aproape.

Nu sunteţi bucuroși? Înapoi la Mesaj, frate. Întoarce-te la original! Înapoi la Cincizecime! Înapoi la adevărata binecuvântare! Înapoi la Numele lui Isus Hristos! Înapoi la botezul cu Duhul Sfânt! Înapoi la semne şi minuni! Înapoi  la Cincizecime! Ieşi din organizaţie şi întoarce-te la Duhul Sfânt, căci El este Învăţătorul nostru.

Ziua răscumpărării este aproape.

Oamenii îşi dau sufletul de groază.

Umpleţi-vă cu Duhul,

Curăţaţi-vă lămpile,

Priviţi în sus, răscumpărarea voastră este aproape.

Nu este minunat? Ce a zis profetul? Va veni o vreme când voi nu puteți spune  dacă este zi sau noapte. Uitaţi-vă cum a fost. Vedeţi? Oh, atât de rău, prin epocile Bisericii!

 Spre seară va fi lumină.

Cărarea spre glorie, sigur o veți găsi.

 Pe calea apei este Lumină azi,

Îngropaţi în Numele scump al lui Isus.

Tineri şi bătrâni, pocăiţi-vă de păcate,

Şi Duhul Sfânt va veni peste voi.

Aceste lumini de seară au venit. Este dovedit  că Dumnezeu şi Hristos sunt Unul. Nu trei, ci Unul.

Înapoi la Mesaj! Înapoi la ce a învățat Pavel! Înapoi  la botezul cu care a botezat el!  El a văzut nişte oameni botezaţi altfel şi i-a chemat ca să fie botezaţi din nou. El a spus că, dacă un înger din cer, ar predica orice altceva, să fie blestemat. Aşadar, înapoi la Mesaj, prietene! Este timpul serii.

Oh, Îl iubesc atât de mult! Voi nu? (Amin.) Câţi vedeți acum a șaptezecea  săptămână a lui Daniel și ce este ea? Câți o credeți? Spuneți: „Amin.” (Amin). Slăvit să fie Domnul!

Care este următorul lucru? Cele şapte peceţi. Vom vorbi despre ele atunci când ne va îngădui Domnul. Eu nu ştiu când va veni acea zi, dar oricând ne va spune El, vom vorbi despre acest subiect. Atunci, vom avea o adunare lungă, lungă, pentru că vom trece prin Apocalipsa de la capitolul 6 până la capitolul 19.

Aş vrea ca nimeni să nu înţeleagă greşit aceste lucruri. Se înregistrează acum? Aş vrea ca nimeni să nu înţeleagă greşit aceste lucruri.

Să nu spuneţi: „Fratele Branham a zis că Isus va veni în anul 1977,” căci eu nu am spus niciodată aşa ceva, deoarece ştiu că Isus poate veni chiar astăzi. Eu am prezis numai că între anii 1933 şi 1977 se va întâmpla ceva, se vor împlini lucrurile pe care le-am văzut în acea vedenie. Cinci dintre ele s-au împlinit deja.

Aţi auzit ce a spus preşedintele nostru? Că vrea un alt război. Spunea că vrea să ia ca exemplu Berlinul. Dar cum rămâne cu Cuba, de aici, de la uşa din dos? De ce un astfel de exemplu? Ce înseamnă aceasta? Oh, ce nonsens! Vedeţi? Oh, fraţii mei, suntem chiar la sfârşit. Totul se va întâmpla exact cum a spus Dumnezeu. Iată de ce trebuie să citim ceea ce a spus El, să ne punem în rânduială, să ne pregătim şi atunci poate să se întâmple orice. Noi aşteptăm.

Noi aşteptăm ziua fericită a Mileniului,

Când Domnul nostru va veni să-Şi ia Mireasa care așteaptă

Pământul geme şi strigă,

După acea zi de scumpă izbăvire

/: Când Mântuitorul nostru se va întoarce pe pământ:/

/: Satana va fi legat o mie de ani:/

Atunci nu ne va mai ispiti nimeni,

După ce Isus Se va întoarce pe pământ.

Câți sunt gata? Ridicați mâna. Domnul nostru se întoarce pe pământ,

Haideţi să ne ridicăm în picioare şi să dăm mâinile unii cu alţii.

Satana va fi legat o mie de ani

Atunci nu ne va mai ispiti nimeni.

După ce Isus Se va întoarce pe pământ,

Întoarcerea lui Isus va fi răspunsul,

La plânsul şi la supărarea noastră.

Căci cunoştinţa Domnului va umple

pământul, marea şi cerul.

Dumnezeu va vindeca toate bolile

Şi va şterge lacrimile suferinţei,

După ce Isus Se va întoarce pe pământ

Da, Domnul nostru se va întoarce pe pământ

Satana va fi legat o mie de ani;

Atunci nu ne va mai ispiti nimeni.

După ce Isus se va întoarce pe pământ.

Oh, nu-i aşa că vă simţiţi bine? (Amin. Aleluia.) Gândiţi-vă, prieteni, aceasta este Cincizecime, închinare! Haideţi să batem din palme şi să cântăm. Haideţi cu toţii. Voi, penticostalii, încercaţi să vă eliberaţi, şi voi, metodiştii, încercaţi să scăpaţi de acea veche formalitate. Haideţi să cântăm: /: Da, Domnul nostru se întoarce pe pământ:/

(Biblia spune asta).

/: Satana va fi legat o mie de ani

Atunci nu ne va mai ispiti nimeni.

După ce Isus Se va întoarce pe pământ. :/

Îl iubiţi? Oh, haideţi să ridicăm mâinile către El!

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Căci El m-a iubit întâi,

Şi mi-a adus mântuirea

Pe lemnul Calvarului.

                                         – Amin –