Meniu Închide

JONATHAN CAHNTema nr.5 – TAINA PERGAMULUI

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
, -


Moderator: Data trecută când ai fost aici, am vorbit în spate despre taina Pergamului. Atunci mi-ai spus că există ceva mai mult de spus în legătură cu această taină şi că nu ai terminat-o încă, de aceea mă întreb dacă acum ţi-ai încheiat studiul? Există ceva mai mult ce ai dori să împărtăşeşti cu noi referitor la această taină?

Jonathan: Da, însă trebuie să vă avertizez că va fi ceva foarte greu. Este ceva adânc care arată cât este de adevărată Biblia şi că există un Dumnezeu adevărat. Este ceva foarte adânc, dar aceasta este realitatea Bibliei. Totul începe cu Muntele Templului, dar în cele din urmă, totul va fi legat de timpurile de sfârşit. Totul începe din timpul în care un om numit Antioh a pângărit Templul prin faptul că a pus acolo un idol – aceasta a fost prima urâciune a pustiirii. Se va repeta în zilele din urmă, dar aceasta a fost prima. Daniel vorbeşte despre această urâciune şi spune:

„Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.” (Daniel 11.31).

El a instalat peste altarul lui Dumnezeu, un altar al lui Zeus, un idol numit Zeus, transformând altarul sfânt în altarul lui Zeus, iar prin aceasta a început un război care avea ca scop ştergerea poporului evreu. Acesta a fost un lucru satanic, este Satan, şi se va repeta în timpul sfârşitului; Antihristul va face din nou aceasta. Atunci, printr-o minune, s-au ridicat Macabeii, au ajuns la Templu şi l-au recuperat, aşa că au dat jos urâciunea aceea şi au restaurat şi Hanuka. Dar războiul nu s-a încheiat deoarece, ca şi cum vrăjmaşul ar fi contra-atacat, în acelaşi moment, un prieten al lui Antioh a instalat un alt altar al lui Zeus, pe un munte, de fapt a făcut un altar imens care a fost numit „altarul din Pergam”, altarul lui Zeus din Pergam.” Acesta a fost un lucru păgân al vremurilor străvechi.

Dacă mergem în cartea Apocalipsei 2.12, vedem că atunci când îi vorbeşte bisericii din Pergam, Domnul Isus spune că Pergam este locul în care se află tronul Satanei, locul unde locuieşte Satan.

Ce a fost în Pergam? Altarul lui Zeus. În spatele tuturor zeilor şi idolilor se află Satan, iar acest loc numit „templul lui Zeus” sau „tronul lui Zeus” este de fapt tronul Satanei.

Acum voi aduce totul în zilele noastre. În ordine.

Creştinismul a cuprins Imperiul Roman, iar altarul acela a fost abandonat, a fost şters, s-a ales pulberea de el şi nu a mai existat. Dormita. Tronul lui Satan a dormitat timp de două mii de ani. Dar în secolul 19, un bărbat a descoperit acest tron al Satanei şi a început să trimită bucăţi din el în ţara sa natală. În prima fază, el nu a ştiut ce este – primele bucăţi au fost trimise în anul 1871 -, dar apoi a început excavarea şi astfel, altarul, tronul Satanei a apărut din nou acum, în epoca modernă, fiind trimis bucată cu bucată în ţara sa natală unde a fost reconstruit piatră cu piatră. Astfel, acum tronul Satanei nu mai este în Pergam, ci este în Germania. Altarul lui Zeus din Pergam se află astăzi în Muzeul din Berlin; Germania are acum altarul, tronul Satanei. Primele bucăţi din acest altar au apărut în anul 1871, acesta fiind momentul când a venit la existenţă Germania. Apoi, în 1878 au început să excaveze întregul altar, iar când au făcut aceasta, în anul 1878 a început antisemitismul în Germania. Acum, Germania are tronul Satanei. În anul 1889, tot altarul lui Zeus a fost adus la Berlin, aşa că acum tot tronul Satanei se află la Berlin şi este întreg. În acelaşi an în care altarul a fost adus în ţară, 1889, pe pământul german s-a născut un copil al cărui nume este Adolf Hitler. Ce s-a întâmplat apoi?

Germania urma să fie centrul primei distrugeri mondiale; primul război mondial îşi are punctul de pornire în Berlin, acolo unde este altarul Satanei. Vreau să mai spun ceva despre acest copil, Adolf Hitler. În calendarul evreiesc există o zi, prima zi în care s-a încercat anihilarea poporului evreu, ziua în care Faraon i-a urmărit pe evrei ca să-i şteargă de pe faţa pământului, la Marea Roşie. Rabinii au calculat acea zi şi este Nissan 19. Aceasta este ziua în care s-a încercat pentru prima dată nimicirea poporului evreu. Nissan 19 este data ebraică în care s-a născut Hitler. Deci, Adolf Hitler s-a născut în aceeaşi zi în care a fost adus altarul lui Zeus la Berlin şi în care s-a încercat pentru prima dată nimicirea poporului evreu: Nissan 19.

Primul război mondial – nu voi intra în detalii – a însemnat numai distrugere. După acest război, după această distrugere, altarul a rămas tot la Berlin, iar următorul rău s-a ridicat tot din Germania: este vorba de nazişti şi a fost o situaţie cu adevărat dramatică atunci când ei au intrat în Berlin unde se afla altarul.

În anul 1930 altarul a fost deschis pentru public. În anul acela, partidul nazist a devenit din cel mai mic partid politic, cel mai mare şi mai puternic: a câştigat alegerile şi a preluat puterea; în anul 1933 Hitler a devenit cancelarul Germaniei, iar în anul 1934 a devenit conducătorul absolut, dictatorul Germaniei. Astfel, Hitler, copilul născut odată cu aducerea altarului la Berlin, era acum în Berlin împreună cu altarul. Naziştii erau în posesia tronului Satanei, a altarului din Pergam, iar ceea ce a urmat este că Germania a devenit posedată, întreaga naţiune a devenit posedată.

Primul lucru pe care l-a făcut Hitler, a fost să spună că-şi doreşte o platformă de unde să poată vorbi Germaniei şi lumii, şi l-a numit pe arhitectul său, Albert Speed, să-i construiască platforma de pe care să-şi verse veninul. Albert Speed a vizitat „altarul din Pergam”, care acum se afla în Berlin, şi i-a venit ideea de a construi platforma lui Hitler ca o imagine a altarului din Pergam, tronul Satanei. Astfel, când îl vedeţi pe Hitler vorbind la acea masă mare de oameni, în Nurenberg, când vedeţi acele torţe aprinse, să ştiţi că totul este o reproducere fidelă a altarului din Pergam. Aşadar, când Hitler vorbeşte şi se dezlănţuie, stă pe tronul Satanei. Cât de clar este totul!

Care era scopul vrăjmaşului? Cel mai important scop al lui era să-i nimicească pe evrei, aşa cum a încercat atunci când a pus altarul lui Zeus pe Muntele Templului, acela fiind o preumbrire a urâciunii pustiirii din zilele din urmă. Ce a urmat? Aveam un tron al Satanei. Tronul este locul de unde vorbeşte împăratul. De pe acel tron, vrăjmaşul vorbea prin Hitler. Împăratul domneşte de pe un tron şi de pe acel tron vin legile. În timpul acela când Hitler vorbea pe podiumul din acel oraş, au fost emise legile de la Nurenberg. Legile de la Nurenberg sunt începutul Holocaustului. În Nurenberg, în discursul ţinut de pe acel podium, Hitler a pronunţat pentru prima dată cuvintele „soluţia finală.” Acest lucru s-a întâmplat acolo, pe tronul sau altarul Satanei.

Acum vom merge puţin mai adânc. Tronul Satanei nu este numai un tron, ci este şi un altar, iar altarul cere sânge. Ce este un altar? Altarul este o masă sau o suprafaţă întinsă şi este folosit pentru un ritual religios, îndeosebi pentru aducerea de jertfe în cinstea unei zeităţi. Deci, altarul cere o jertfă; cere să fie ridicat ceva sus. Astfel, din acel loc a început Holocaustul, iar Holocaustul a însemnat numai moarte, sacrificiu. Altarul lui Zeus era un altar pentru arderea jertfelor; Holocaustul a fost o ardere a jertfelor, iar în spatele acestor lucruri a fost Satan. Altarul din Pergam implica arderi şi cenuşă. Aceasta arată cât de rău este Satan. Dar taina merge şi mai adânc.

Moderatorul: Câte milioane de evrei au fost arşi, sacrificaţi?

Jonathan: Şase milioane. A fost ceva satanic. Dacă cineva îl neagă pe Satan, trebuie să nege şi Holocaustul.

Moderatorul: Este cel mai incredibil eveniment din istorie, imposibil de uitat.

Jonathan: Iată cât este de real răul cu care ne confruntăm. Ce face vrăjmaşul întotdeauna? Pângăreşte şi sfidează. Aceasta a făcut în vremurile străvechi prin ridicarea urâciunii pustiirii. Altarul lui Zeus a fost pângărirea altarului lui Dumnezeu, a altarului sfânt din Templu, a altarului de jertfă; a luat altarul sfânt, l-a pângărit şi a făcut din el un altar necurat.

Aşadar, ce a făcut vrăjmaşul în timp ce încerca să-i distrugă pe evrei? El ştia că dacă nu-i poate distruge, va pierde, aşa că a luat lucrurile sfinte pe care le-a dat Dumnezeu pentru ei. Evreii erau salvaţi prin jertfele aduse pe altarul din Ierusalim, pe altarul sfânt, altarul jertfelor; acela era locul lor sfânt, locul în care erau aduse jertfele pentru ispăşirea păcatelor lor, dar vrăjmaşul a luat ceea ce era sfânt, ceea ce-i salva pe evrei şi a folosit pentru nimicirea lor.

Altarul lui Dumnezeu de pe Muntele Templului era un altar al arderii de tot, iar evreii îşi puneau păcatele acolo, în jertfa care era adusă pe acel altar. Ce a făcut însă Satan cu evreii duşi în Germania? A făcut din ei jertfa lor pentru păcate. Au luat aceasta din ceea ce se întâmpla în Israel, dar în Israel acela era un lucru sfânt. Ei şi-au pus păcatele în poporul evreu.

Mai este un lucru: Când era adusă pe altarul de jertfă, jertfa era însemnată cu culoarea roşie: în jurul gâtului ei era pusă o funie de culoare roşie. Când a început Holocaustul, naziştii au schimbat paşapoartele evreilor; le-au însemnat punând pe ele litera „E” scrisă cu roşu. Ei erau însemnaţi; jertfa era însemnată.

Ce făceau evreii cu jertfa sfântă? O duceau în locul unde urma să fie jertfită. Ce au făcut naziştii cu evreii? I-a dus la locul sacrificiului, ca pe nişte miei la măcelărie.

În ce i-au dus acolo? În vagoane de marfă în care se transportau vitele: mieii sau caprele pentru sacrificiu; care erau jertfite pe altarul lui Dumnezeu.

Cum numeau grecii altarul lui Zeus, care era un altar de jertfă? Cuvântul grec pentru altarul lui Zeus, care era altarul din Pergam, tronul Satanei era „caustos”, adică „ardere” iar pentru „arderea de tot” era „Holos”. Puse împreună „holos+caustos” formează „Holocaust”, altarul Holocaustului. Altarul lui Zeus, tronul Satanei, este altarul Holocaustului. Astfel, Hitler stătea pe o reproducere a tronului Satanei care era altarul Holocaustului. Satan era acolo, în toată acea distrugere.

Moderatorul: De aceea ne spune Dumnezeu să ne cercetăm: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” (2Timotei 2.15).

Jonathan: Pe altarul lui Zeus, Holocaustul era făcut seara şi era făcut pe ascuns, dar în Biblie, În Levitic 5.10 scrie: „Cealaltă pasăre s-o pregătească drept ardere de tot, după rânduielile aşezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a făcut, şi i se va ierta.”

Traducerea greacă a acestui text spune: „s-o pregătească drept Holocaust.”

În Levitic 5.16 scrie: „Să mai adauge a cincea parte la preţul lucrului cu care a înşelat Sfântul Locaş şi să-l încredinţeze preotului. Şi preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, şi i se va ierta.” Traducerea din greacă spune: „…preotul să facă holocaustul…”

Levitic 4.29 unde scrie: „Să-şi pună mâna pe capul jertfei de ispăşire şi s-o junghie în locul unde se junghie arderile de tot, în limba greacă este tradus: „…şi să o junghie în locul unde se junghie holocaustul.”

Vrăjmaşul a luat lucrurile sfinte pentru salvare şi le-a transformat în rău.

Acum ascultaţi ce scrie în 2Cronici 29.7: „Au închis chiar uşile pridvorului şi au strâns candelele, şi n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi de tot în Sfântul Locaş.” În Europa există un loc care este numit „sfântul locaş.” Se află în Polonia şi se numeşte Oswiecim, dar în limba germană este Auschwitz. Deci, Oswiecim sau Auschwitz înseamnă „Sfântul Locaş.”

Dacă luăm tot ce am învăţat până acum şi traducem textul din Levitic 14.13: „Să înjunghie mielul în locul unde se înjunghie jertfele de ispăşire şi arderile de tot, adică în Locul Sfânt…”, acesta devine: „Să înjunghie holocaustul… în Auschwitz…” Vrăjmaşul este real şi el a fost tot timpul în spatele tuturor lucrurilor. Nu numai în Holocaust pentru că aceasta nu a fost singura distrugere pe care a făcut-o, dar a fost cea mai mare distrugere care a lovit pământul până acum. Acesta este al doilea război mondial.

El i-a atacat mai întâi pe evrei, pentru că aşa cum spune Biblia, „…Evanghelia lui Hristos… este… pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului.” (Romani 1.26), dar şi „Necazul şi strâmtorarea vor veni… întâi peste iudeu, apoi peste grec.” (Romani 2.9). Vrăjmaşul ştie că dacă îi poate ataca pe evrei, poate ataca lumea. Dacă îi înlătură pe evrei, are lumea. De aceea trebuie să binecuvântăm Israelul.

Cine au fost oferiţi ca jertfă mai întâi? Evreii, apoi au urmat omenii din toate naţiunile.

Câţi oameni au murit în al doilea război mondial? Peste şaizeci de milioane. Câţi evrei au fost ucişi în Holocaust? Şase milioane. Ei au fost a zecea parte din cei ucişi, primele roade. Jertfa era primele roade. Ce spune Biblia? Că evreii sunt primele roade ale lui Dumnezeu; primii la mântuire, primii la binecuvântare, dar vrăjmaşul a întors aceasta.

În cele din urmă, Hitler a terminat prin a-şi aduce propria nimicire. Când slujeşti vrăjmaşului, când păcătuieşti, îţi aduci propria distrugere. Hitler a sfârşit prin a se sinucide şi a poruncit ca trupul lui să fie ars: era ultima ardere de tot. Când a făcut aceasta? Pe data de 30 aprilie 1945 când este „noaptea Walpurgis” sau „noaptea vrăjitoarelor”, una din cele mai importante nopţi satanice din an. Este noaptea în care se oferă jertfe, iar Hitler a fost o jertfă adusă Satanei.

Când acest dezastru global a ajuns la sfârşit, armatele Americii, ale aliaţilor şi ale Uniunii Sovietice, s-au apropiat de oraşul în care se afla altarul Satanei; toate au venit la Berlin. Dezastrul a plecat de la Berlin, iar acum totul se întorcea în locul de unde a plecat şi unde era acel altar. Totul era distrus. Judecata a venit peste Berlin şi peste Nurenberg, cele două locuri ale altarului, ale marelui altar al lui Hitler, iar cei zece condamnaţi de la Nurenberg, au fost spânzuraţi într-o zi de sărbătoare evreiască. Aceea este ziua cunoscută şi marcată ca ziua judecăţii: o zi de sărbătoare evreiască.

Este o povestire conform căreia Hitler s-a dus la un vrăjitor şi l-a întrebat:

„Când voi muri?”

„Vei muri într-o zi de sărbătoare evreiască,” i-a răspuns vrăjitorul.

„Aşa ceva este imposibil,” a spus Hitler. „De unde ştii aceasta?”

„Pentru că indiferent în ce zi vei muri, aceea va fi o zi de sărbătoare pentru evrei.”

Dar Dumnezeu a făcut ca lucrurile să se întâmple altfel. Această taină a venit la America, la lumea întreagă şi este legată de zilele din urmă.

De ce a făcut vrăjmaşul de la început război împotriva altarului lui Dumnezeu? El a făcut-o din zilele lui Antioh până în zilele Antihristului. De ce? Pentru că altarul lui Dumnezeu, altarul arderii de tot a fost un semn, o umbră a crucii lui Mesia. De ce a fost el împotriva lui? Pentru că era o preumbrire a Jertfei lui Mesia, iar jertfirea lui Mesia reprezintă înfrângerea vrăjmaşului. El urăşte crucea, iar altarul era semnul crucii. Acesta este motivul pentru care a încercat să facă orice ca să sucească lucrurile.

Prima preumbrire a acestui altar o avem în Geneza 22, când Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” (Geneza 22.2).

El a mers în ţara Moria pentru a-şi aduce fiul jertfă, iar mai târziu, locul acela a devenit Muntele Templului, locul unde a fost zidit altarul lui Dumnezeu. Deci, înainte de toate, acolo l-a dus Avraam pe Isaac ca să-l aducă jertfă Domnului, iar evreii au zidit altarul chiar acolo, pe Muntele Templului. Dacă citim în Septuaginta greacă (Septuaginta este traducerea Pentateuhului (primele cinci cărţi ale lui Moise) şi a celorlalte cărţi din Vechiul Testament din ebraică în greacă), textul din Geneza 22.2 se traduce astfel:

Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti… şi adu-l ca holocaust.” Aceasta spune Septuaginta.

Citind mai departe, în versetul 3 scrie: „Avraam… A tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.”

În traducerea greacă avem: „Avraam… a tăiat lemne pentru holocaust.”

Versetul 8: „…Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.”

În greacă: „Dumnezeu însuşi va purta de grijă de mielul pentru holocaust.”

De fiecare dată când întâlnim în Biblie cuvintele „ardere de tot”, în Septuagintă scrie „holocaust.”

Taina arderii de tot merge înapoi, la început. Şi care este răspunsul pentru holocaust? Mielul lui Dumnezeu. Mielul este Cel care a luat iadul asupra Sa; El ia tot ceea ce face vrăjmaşul asupra Sa; Mielul este răspunsul la întuneric, la holocaust, la judecată.

Timp de două mii de ani, evreii n-au avut nici un miel; nu au avut altarul şi nu au avut Mielul, adică pe Mesia, ceea ce înseamnă că au fost fără ocrotirea Mielului care ia holocaustul, care ia judecata, şi astfel au fost vulnerabili la ceea ce a făcut vrăjmaşul.

Cum spune Ezechiel: „Astfel, ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns pradă tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit.” (Ezechiel 34.5). Ei au fost ca oile fără păstor. Dar, ori ia El iadul tău, ori îl vei purta tu. Timp de două mii de ani, vrăjmaşul a încercat cu disperare să-i distrugă pe evrei, dar nu a reuşit. Biblia îl aseamănă pe vrăjmaş cu un lup: „Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.” (Ioan 10.12), în timp ce evreii sunt asemănaţi cu nişte oi fără păstor.

Dacă luăm numele lui Hitler, Adolf Hitler, „Adolf” înseamnă „lup”. Numele „Adolf” provine de la numele german „Adalwolf” care înseamnă „lup nobil.” Aceasta ne dovedeşte cât de real este vrăjmaşul cu care avem de luptat.

Moderatorul: America nu-L ia pe Dumnezeu în serios, de aceea totul este atât de înspăimântător. Aceste lucruri sunt adevărate, nimic nu s-a întâmplat accidental. Tu nu te poţi juca cu matematica lui Dumnezeu, pentru că cifrele sunt acolo. Acesta este un avertisment şi am face bine să ne trezim. Crucea este atât de urâtă în ţara noastră încât chiar şi armata a dat-o jos de pe cortul capelei. În unele locuri nici nu se mai poate folosi Biblia pentru că îi jigneşte pe arabi. Vorbim de cruce, cum a fost urâtă şi urâtă. America a ajuns să urască crucea, iar aceasta ar trebui să fie încă un avertisment pentru noi, deoarece ne-am înlăturat protecţia.

Jonathan: Da. America a fost fondată după modelul Israelului, iar dacă noi Îl înlăturăm pe Mesia sau Evanghelia, nu mai avem nici o protecţie. Când au avut loc evenimentele din 9-11 septembrie 2001, singura parte care nu a fost dărâmată din acea clădire a fost crucea. Aceasta ne spune că noi suntem într-o luptă reală şi că nu este de joacă, ci trebuie să luăm totul în serios. Fiecare păcat şi fiecare ispită este războiul vrăjmaşului împotriva ta, este războiul nimicirii tale. Nu te juca cu păcatul, cu ispita, pentru că el este adus împotriva ta ca să te distrugă. Aceasta ne arată cât este de importantă crucea, aşa că nu te îndepărta de ea; nu te duce la doctorul Cutare sau Cutare, ci du-te la cruce. Vrăjmaşul o urăşte pentru că este mai puternică decât el; Sângele lui Isus este mai tare decât vrăjmaşul, decât lumea, decât iadul, iar noi trebuie să stăm cu El, pentru că El este puterea noastră.

Moderatorul: Noi nu ne putem juca cu aşa ceva. Cu câţiva ani în urmă, ei au scos cărţile care conţineau cuvântul „Sânge”, pe motivul că: „Noi nu vrem o religie sângeroasă,” dar adevărul este că aceasta avem.

Jonathan: Da. Dragostea lui Dumnezeu este Sângele lui Isus Hristos. Vrăjmaşul şi-a lansat războiul împotriva evreilor şi timp de patru mii de ani a încercat să-i şteargă. Pentru aceasta s-a folosit de Egipt: Egiptul a încercat să-l şteargă de pe faţa pământului; Siria a încercat să-i distrugă; Babilonul a încercat să-i zdrobească; Roma a încercat să-i distrugă; Hitler a încercat să-i distrugă, dar rezultatul acestor lupte este că Egiptul nu mai este, Babilonul nu mai este, Roma nu mai este, Hitler nu mai este, dar naţiunea Israel trăieşte pentru că Dumnezeul Israelului trăieşte, pentru că Mesia trăieşte, Dumnezeul nostru trăieşte şi noi vom trăi la sfârşit pentru că vom birui prin Dumnezeul nostru!

 

TAINA PERGAMULUI

 

Partea a doua

 

În cartea Apocalipsei, Domnul îi spune bisericii din Pergam că ştie unde locuieşte: „Acolo unde este tronul Satanei.” De ce? Pentru că Pergam era un oraş păgân. Dacă mergeai la muntele Pergamului găseai numai lucruri păgâne, centrul atenţiei fiind altarul din Pergam, un altar ridicat în cinstea lui Zeus, tatăl tuturor zeilor. Biblia numeşte aceasta „tronul Satanei.”

Pe măsură ce Evanghelia se răspândea prin Imperiul Roman, oamenii au început să abandoneze aceste lucruri, aşa că altarul Pergamului a fost lăsat deoparte, s-a ruinat şi a fost uitat. Astfel, tronul Satanei a dormitat timp de aproape două mii de ani. Dar ce s-a întâmplat după aceea? În secolul XIX, un om a început să dezgroape tronul Satanei, altarul din Pergam, şi l-a trimis bucăţi înapoi în ţara sa natală, unde este reconstruit piatră cu piatră. Unde l-a trimis? Despre ce ţară este vorba? Germania. Astfel, mai târziu, când Hitler vorbea, stătea pe o platformă care era o copie a altarului din Pergam. Hitler vorbea de pe tronul Satanei. În cele din urmă, americanii au venit din vest şi ruşii din est şi s-au întâlnit la Berlin. Ce a urmat? Vrăjmaşul voia distrugere, aşa că Berlinul a fost împărţit în două, şi nu doar Berlinul, ci împărţirea întregii lumi a început din oraşul în care se afla altarul Satanei. De acolo, din Berlin, urma să pornească Războiul rece; Berlinul a fost împărţit, Germania a fost împărţită, lumea a fost împărţită, aşa că două tabere sunt pregătite pentru război şi distrugere. Dacă vrăjmaşul şi-ar fi împlinit planul, niciunul dintre noi nu am mai fi aici. Vrăjmaşul este un distrugător.

Dar ce s-a întâmplat cu altarul din Berlin? La sfârşitul războiului, altarul a trecut din mâinile naziştilor în mâinile armatei roşii, a Uniunii Sovietice. Acolo este acum tronul Satanei. Şi iată că dintr-o dată, Europa de Est a fost sub mâna de fier a Uniunii Sovietice, apoi lumea, China, o treime din populaţia lumii ajungând sub robia puterii pe care o are tronul Satanei. După cum am văzut, totul a început cu Antioh. Ce a făcut el? A interzis Cuvântul Domnului. Ce a făcut comunismul peste tot în lume? A interzis Cuvântul Domnului, i-a persecutat pe copiii lui Dumnezeu şi i-a trimis în lagăre şi în închisori, i-a scos în ilegalitate pentru că Îl urmau pe Dumnezeu. Cine a făcut aceasta? Satan.

Uniunea Sovietică era atât împotriva creştinilor, cât şi a evreilor. Astfel, ei au finanţat fiecare duşman al Israelului şi au ajutat la începerea războaielor pentru distrugerea Israelului. Cine a făcut aceasta? Satan.

În anul 1948, altarul era în Berlin, dar după împărţirea Berlinului, ruşii l-au luat din Berlinul de Est unde se afla, şi   l-au dus în Uniunea Sovietică. Astfel, altarul a ajuns în Uniunea Sovietică.

În anul 1948, lumea a fost pusă în faţa unei crize potenţiale, când Uniunea Sovietică a blocat aliaţii ca să nu ajungă în Berlinul de Vest, dar apoi au dus altarul în Uniunea Sovietică.

Aş vrea să menţionez ceva despre comunism, mai exact despre Karl Marx. El a fost fiul unui rabin, iar la un anumit moment al vieţii sale a ajuns în contact cu creştinismul, dar l-a respins. Iată ce a scris el mai târziu:

„…un dumnezeu a smuls totul de la mine. Nu-mi mai rămâne nimic altceva decât răzbunarea! Îmi voi construi tronul sus de tot; rece şi îngrozitor va fi apogeul său!”

Ce spune Dumnezeu că a zis vrăjmaşul? „Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei…” (Isaia 14.13). Acestea sunt cuvintele lui Satan care a vorbit prin Karl Marx la fel ca prin Hitler. Şi ce a mai spus Marx?

„Împăratul întunericului mi-a vândut această (sabie) mie,

Ca să înving timpurile şi să ofer semne.

Cu atât mai îndrăzneţ voi dansa dansul morţii.

Am puterea să vă zdrobesc.

Abisul zace în întuneric.

Vă veţi scufunda, iar eu vă voi urma râzând,

Şoptind în urechile voastre:

„Coboară, vino cu mine, prietene!”

Eu voi aduce lumea în ruine!”

 

Ce spune Biblia despre Satan?

„Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruţare…

…care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?” (Isaia 14.6,17).

Biblia este adevărată! Când spune ceva despre diavolul este adevărat. Avem aceasta aici şi vom vedea cum s-a întâmplat.

A fost odată un băiat care s-a născut în Georgia şi s-a numit Ioseb Besarionis, dar mai târziu a renunţat la acest nume şi şi-a luat numele de „Omul de Oţel.” Acest băiat era Iosif Stalin, care a devenit mai târziu, dictatorul, conducătorul Uniunii Sovietice, cu tronul Satanei în ţara sa. Când Rusia a luat acest tron, aceasta a pecetluit puterea cortinei de fier: toate ţările au venit sub comunism, iar Stalin a condus, a ucis milioane de oameni şi de creştini şi i-a urât pe evrei. Altarul Satanei a fost dezgropat în anul 1878, anul în care s-a născut şi Stalin. În acel an s-a născut un copil care avea să fie folosit de Satan.

Ce se întâmplă acum? Am spus că altarul lui Zeus din Pergam, era un altar pe care erau aduse arderi de tot şi că cuvântul grec pentru ardere de tot este „holocaust.” Astfel, am avut holocaustul cu Hitler, dar mai există ceva. Când auzim cuvântul „holocaust,” acesta are două sensuri:

  1. – ceea ce s-a întâmplat cu evreii sub Hitler;
  2. – este holocaustul nuclear.

Satan se concentra pe distrugere, ardere şi foc. Ce s-a întâmplat? În următorul an după ce a luat altarul Satanei, Uniunea Sovietică a primit puterea holocaustului atomic, iar în data de 29 august 1949, a făcut prima testare a unei arme nucleare. Acum, toată lumea este înarmată, iar noi am crescut sub ameninţarea unui holocaust nuclear, pentru că vrăjmaşul voia să nimicească fiecare om de pe pământ.

Atunci a început o nouă epocă: epoca nucleară.

În anul 1958, Uniunea Sovietică a returnat altarul Berlinului de Est, rămas sub controlul lor, şi iată că acum altarul era din nou în oraşul în care fusese înainte de război. Până în acel moment, în Berlin nu mai fuseseră nici un fel de conflicte, dar dintr-o dată, în anul 1958, lumea s-a înfierbântat din nou, iar în luna noiembrie 1958, premierul sovietic Hrusciov, a dat Americii şi aliaţilor ei un ultimatum de şase luni, ca să se retragă din Berlin. Era o ameninţare din ambele părţi, iar conflictul lua amploare. Era a doua criză din Berlin, şi a avut loc atunci când a fost dus altarul înapoi. Această criză a avut loc în timpul preşedinţiei lui Kennedy. Când Hrusciov i-a dat şase luni ca să se retragă din Berlin, Kennedy a răspuns prin activarea a o sută cincizeci de mii de soldaţi pregătiţi pentru un conflict viitor în Berlin. Astfel, toată lumea era concentrată pe distrugere. În data de 13 august 1961, prin mijlocul Berlinului a fost tras un gard de sârmă ghimpată pentru a împărţi oraşul în două, iar după aceea a fost ridicat zidul Berlinului. După ridicarea zidului Berlinului a avut loc o nouă dezbatere între SUA şi Uniunea Sovietică. Se puteau vedea una pe cealaltă, iar lui Kennedy i s-a spus: „Nu putem apăra Berlinul decât dacă folosim arme nucleare.” Acesta era sfatul pe care l-a primit de la conducătorii militari. Generalul de lângă el a spus: „Ai putea lovi, dar acesta ar fi un război atomic.” Astfel, America se pregătea pentru un război nuclear, iar de partea cealaltă, Hrusciov făcea aceleaşi pregătiri, totul concentrându-se în jurul altarului care avea să aducă distrugere. Şi aproape că am fost distruşi din locul în care se afla altarul

În 1962, anul în care lumea a fost cel mai aproape de distrugere, în luna mai, Hrusciov s-a înţeles cu Fidel Castro să pună în Cuba rachete cu care să lovească America. Planurile au fost aprobate în iulie, iar în august serviciile secrete americane au interceptat ceva. Rachetele au ajuns în Cuba în septembrie, iar în octombrie, America avea primele fotografii ale acestora, luate prin satelit, concluzia comandantului armatei americane fiind că singura soluţie era invazia Cubei.

În data de 22 octombrie 1962, Kennedy a apărut în faţa naţiunii, poate unii îşi amintesc, şi a spus că rachetele din Cuba sunt îndreptate împotriva Americii, iar în cazul unui atac va fi declanşat un război mondial, şi că americanii vor bloca Cuba pentru a nu le îngădui navelor sovietice să se apropie. La rândul ei, China a anunţat că are şase sute douăzeci de mii de soldaţi care sunt gata de atac. Un nou război mondial era gata să izbucnească. În continuare, America a creat un blocaj, dar navele sovietice au trecut prin el, iar Castro i-a spus lui Hrusciov să se grăbească să trimită armele nucleare în Cuba. Se temea că va fi atacat de americani şi i-a cerut să trimită armele atomice. Lumea era la apăsarea unui buton distanţă de distrugerea nucleară, dar deodată a avut loc o discuţie secretă între Hrusciov şi Kennedy şi imediat s-a întâmplat ceva. Eram la o clipă de distrugere, însă în discuţia dintre cei doi conducători s-a spus ceva ce a rămas secret şi nu a fost dezvăluit atunci, dar care a pus capăt disputei. Acel secret era legat de taina antică a Pergamului. Vă voi spune ce este aceasta.

Hrusciov se gândea că dacă pune în Cuba arme cu care să ameninţe America, va obţine întâietatea în negocierea controlului asupra Berlinului de Vest. El voia cu orice preţ oraşul şi credea că în felul acesta o va scoate afară pe America.

Dar iată care este povestea secretă: În aprilie 1961, Hrusciov stătea pe malul Mării Negre, iar secretarul său de stat i-a spus: „America a pus de partea cealaltă a mării, arme nucleare care sunt îndreptate spre Rusia şi ne pot distruge într-o clipă.” Atunci Hrusciov a spus: Ce ar fi dacă am instala şi noi, În Cuba, câteva rachete îndreptate spre America, pentru a face acelaşi lucru?” SUA pusese rachetele îndreptate spre Uniunea Sovietică, în anul 1961, iar în aprilie, Hrusciov a spus: „Să facem şi noi acelaşi lucru,” iar câteva luni mai târziu au dus rachetele în Cuba.

În cadrul discuţiei secrete care a avut loc între cei doi, Hrusciov i-a spus lui Kennedy: „Retrage-ţi rachetele de aici şi noi le vom retrage pe ale noastre de acolo!”

„O vom face,” a spus Kennedy, „cu condiţia ca aceasta să rămână un secret!”

Astfel, în 27 octombrie 1962, Kennedy a fost de acord să-şi retragă rachetele din Italia şi din Turcia, în schimbul retragerii rachetelor ruseşti din Cuba. Lumea a fost aproape distrusă de rachete care nu au mai fost lansate niciodată. Rachetele erau puse într-un loc şi îndreptate spre Rusia. Unde au fost puse? În Turcia, ţara altarului din Pergam, locul în care a fost întotdeauna tronul Satanei. Uniunea Sovietică avea altarul din Pergam, iar Turcia avea locul. Unde în Turcia? Turcia are optzeci de provincii sau de mini-state. Rachetele au fost puse într-o provincie micuţă, în provincia Izmir care este de fapt provincia Pergamului, a locului unde fusese ridicat în vechime altarul din Pergam. Rachetele care aproape au distrus lumea era puse în locul unde a fost tronul Satanei, în regiunea Pergamului. Şi nu numai atât!

În legătură cu ce era altarul? Cu holocaustul, cu foc şi distrugere. Rachetele erau acolo, dar mai este ceva. Cum se numeau rachetele care au fost pe punctul să ne distrugă? În regiunea Pergamului, erau numite rachetele lui Jupiter, iar Jupiter este Zeus. Zeus este zeul altarului din Pergam, iar rachetele erau rachetele lui Zeus din locul altarului Satanei.

În Efeseni 6.16 scrie: „Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.”

În greacă, cuvântul pentru aprindere este „Puroo” şi înseamnă „a aprinde, a pune foc”, în timp ce cuvântul pentru săgeţi este „belos” şi înseamnă „rachetă, suliţă, săgeată.” Cu alte cuvinte, avem: „rachetele aprinse de la tronul Satanei”, iar această taină ne conduce în prezent, în timpul de acum. Noi putem vedea cât de adevărată este Biblia. Aşa cum Dumnezeu este adevărat, există şi Satan, deşi oamenii nu cred aceasta.

Iată câteva lucruri pe care le putem învăţa de aici:

  1. – Tot ce aduce vrăjmaşul în viaţa ta are scopul să te distrugă; fiecare ispită are scopul să te distrugă, fie că este vorba de bani sau de o aventură, de fiecare dată el este acolo ca să te distrugă.
  2. – Vrăjmaşul este un nimicitor. Astfel, el a încercat să-i distrugă pe evrei, a încercat să distrugă biserica, pe fiecare dintre noi; el încearcă să distrugă lucrările lui Dumnezeu. El Îl urăşte pe Dumnezeu şi ca urmare încearcă să distrugă tot ce are chipul lui Dumnezeu. Dacă Satan încearcă să-ţi distrugă viaţa, înseamnă că viaţa ta este importantă pentru Dumnezeu, înseamnă că viaţa ta înseamnă mult pentru Dumnezeu, că există un scop în viaţa ta, o chemare. El luptă tot timpul împotriva Planurilor lui Dumnezeu. El încearcă să te intimideze, să te descurajeze pentru că Dumnezeu are un plan cu viaţa ta. Este pentru că Dumnezeu are un plan cu tine, te-a creat cu un scop, pentru o chemare.

Biblia spune: „Preaiubiţilor, vă sfătuiesc, ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.” (1Petru 2.11).

Feriţi-vă, prin puterea lui Dumnezeu, de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul, pentru că tot ceea ce încearcă să facă vrăjmaşul este sortit eşecului: distrugerea evreilor şi a lumii, pentru că Dumnezeul lui Israel trăieşte, Dumnezeul vieţilor noastre este viu! Slujiţi-L pe El şi veţi fi de partea biruitoare.

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6.10) şi veţi trăi.

 

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.