Meniu Închide

JONATHAN CAHNTAINA MIRELUI SI A MIRESEI

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
, -

 

Taina existenţei voastre a existat de la început, înainte de a vă trezi, înainte de această conferinţă şi înainte de a vă confrunta cu problemele şi poverile cu care vă confruntaţi, înainte să fi avut vreo grijă, înainte de a creşte mari, înainte de a avea vreo responsabilitate, înainte de a şti ce este munca, înainte de a şti ce înseamnă să fii împovărat, înainte de a face primul pas ca şi copil, înainte de a sta în odăiţa voastră, înainte ca mama voastră să vă ţină pentru prima dată în braţe, înainte de a fi copacii, cerurile, norii sau orice altceva.

El este înainte de a exista orice altceva şi înainte de a găsi însemnătatea existenţei noastre pe pământ, am găsit existenţa Sa. La început a fost Dumnezeu şi Dumnezeu este Dragoste. Deci, la început, înainte de a fi orice altceva, a fost Dragostea, iar Dragostea este Pomul Vieţii. Noi existăm datorită dragostei de aceea, toată viaţa căutăm dragostea, o facem într-un fel sau altul, conştient sau inconştient, şi viaţa noastră nu este completă până când nu o găsim cu adevărat; până când nu ne dedicăm cu totul dragostei şi nu trăim pentru dragoste.

Aşadar, indiferent ce faceţi sau obţineţi în viaţă, care sunt realizările voastre, fără dragoste, dacă nu trăiţi pentru dragoste, totul este fără rost, este degeaba.

Dumnezeu este Dragoste, iar când a adus la suprafaţă creaţia, existenţa, a pus în scenă taina dragostei şi a făcut viaţa inseparabilă de dragoste. El a creat bărbatul şi femeia pentru ca prin ei să vină viaţa.

Astfel, când bărbatul şi femeia vin împreună într-un legământ al dragostei, are loc ceea ce noi numim: căsătoria.

Mirele şi mireasa vin împreună într-o unire sfântă numită nunta. De aceea sunt atât de frumoase nunţile: pentru că ele conţin această taină veşnică şi divină, dar există o nuntă care este plină de taina lui Dumnezeu, iar aceea este vechea nuntă ebraică.

Pentru aceasta, aş vrea să vă duc înapoi, să uităm că suntem în Pennsylvania, şi să mergem în Israel, în zilele lui Mesia, la taina nunţii ebraice, pentru că atunci totul se desfăşura astfel:

O fată evreică şi un băiat evreu creşteau separat, în case diferite şi de multe ori nu se cunoşteau până la timpul întâlnirii lor. Ambii ştiau că aveau să se căsătorească, dar de cele mai multe ori nu ştiau cu cine; fecioara evreică visa multă vreme ziua în care avea să-şi găsească iubitul şi să fie alăturată lui.

Când cei doi tineri împlinesc vârsta potrivită, încep pregătirile pentru căsătorie, iar când totul este gata, căsătoria se desfăşoară astfel:

Mirele evreu trebuie să-şi părăsească locuinţa, casa, şi să călătorească spre casa miresei, să meargă la casa tatălui ei. El merge şi o vizitează, fie că locuieşte în josul străzii, sau într-un oraş din celălalt capăt al ţării; el trebuie să meargă în casa ei indiferent unde este: într-un palat sau într-o mocirlă; mirele trebuie să-şi viziteze mireasa, iar mireasa şi casa ei, trebuie să deschidă uşa şi să-l lase înăuntru pe viitorul mire. Şi acolo, în casa ei, el îşi declară dragostea pe care i-o poartă. Dar când merge să facă aceasta, el trebuie să ofere un dar pentru ea, un dar scump numit Mohar în ebraică. Trebuie să fie scump pentru că este semnul dragostei lui pentru ea, este cadoul de nuntă. Apoi, el o cere de soţie, iar ea trebuie să aleagă. Adesea, el este un străin pe care de-abia dacă l-a văzut vreodată, iar a spune „Da!” înseamnă să părăsească tot ceea ce a cunoscut până atunci şi să îmbrăţişeze ceva ce nu a văzut niciodată; înseamnă să-şi părăsească familia, prietenii şi casa, pentru a merge undeva unde nu a mai fost niciodată.

Dacă fata spune: „Da”, este oferit Moharul, iar ea este eliberată de legăturile pe care le avea cu casa ei, apoi cei doi îşi dau cuvântul unul celuilalt şi intră într-un legământ, împărtăşesc un pahar de vin împreună şi este dată o binecuvântare. Din clipa aceea, ea este Kalah, Mireasa, iar el este Hatan, Mirele şi sunt consideraţi căsătoriţi pe baza promisiunii făcute de amândoi.

După ce este pecetluit legământul, Hatan, Mirele îi spune miresei sale „Bun rămas” şi pleacă.

Prima vizită, numită Hedushim, este încheiată după ce ei şi-au făcut o promisiune unul altuia şi s-au dedicat unul altuia.

Apoi, mirele se întoarce la casa lui şi astfel începe marea despărţire: cei doi locuiesc în locuri diferite timp de aproximativ un an, iar mirele îşi petrece timpul pregătind o casă pentru mireasa sa. În Israel există o lege conform căreia casa mirelui trebuie să fie cel puţin la fel de bună ca şi casa din care vine ea.

Mireasa petrece timpul cât sunt despărţiţi, pregătindu-se pentru mire, pentru căsătorie. Pentru ea totul arată la fel, pentru că se află încă în casa tatălui ei, este încă fiica tatălui ei, în casa tatălui ei, dar cu toate acestea, nu mai este fiica lui. Acum, ea este Kalah, mireasa, fiindcă este promisă. Totul este la fel pentru ea, este neschimbat, dar este promisă. Casa ei, camera ei arată la fel, dar ea se află sub un legământ şi este a mirelui ei. Acum, camera ei a devenit camera miresei doar pentru a o pregăti pentru acea zi. Ea trebuie să se sfinţească, să se păstreze neîntinată şi să nu se dăruiască altcuiva, chiar să se ascundă sub un voal pentru a se păstra numai pentru el.

Kalah îşi petrece timpul pregătindu-se să spună „la revedere”, la tot ce a cunoscut, să renunţe la vechea ei casă, la toate avuţiile ei, la poverile ei, la plăcerile ei, la ispitele ei, la drepturile ei, la totul. Dintr-o dată, nu mai contează cum arată camera ei deoarece ea este îndrăgostită, îl are pe el. Astfel, ea are un singur scop: să nu mai fie legată de casa ei, ci să se pregătească să fie tovarăşa lui şi să devină frumoasă pentru el. Ea este iubita lui, dar nu-l vede.

În perioada aceasta cât sunt despărţiţi, mirele îi trimite miresei un dar numit Matan. Nu este preţul plătit, ci este un dar de dragoste, ca s-o încurajeze în zilele despărţirii lor, ca s-o împodobească, ca să-şi exprime dragostea pe care i-o poartă şi ca s-o asigure că totul este la fel.

Apoi, zilele de pregătire din timpul despărţirii ajung la sfârşit; mirele termină de pregătit casa pentru mireasa sa.

El se îmbracă în hainele sale împărăteşti, se îmbracă la fel ca un împărat, cu o podoabă pe capul său şi este înconjurat de prietenii săi, pentru că este ziua Hatunah, ziua nunţii. Este manifestarea a ceea ce ei şi-au făgăduit în taină; acum vine la suprafaţă.

Mirele şi tovarăşii săi încep o călătorie de procesiune spre casa miresei. Este a doua sa vizită, a doua sa venire.

La prima sa venire, a fost îmbrăcat în hainele de zi cu zi, dar acum vine ca împărat.

Când a venit prima dată, totul a avut loc în taină, dar acum, totul se opreşte, tot oraşul se întoarce şi priveşte să-l vadă pe mire venind pe străzi însoţit de prietenii săi. Este noapte, de aceea mirele şi prietenii săi, vin cu torţe pe care le ţin ridicate sus, cântând cântece de dragoste şi lăudându-L pe Dumnezeu, pe străzile deschise ale oraşelor.

Între timp, mireasa se pregăteşte, cu domnişoarele ei de onoare: este spălată, unsă cu ulei de măsline, parfumată cu mirodenii, împodobită cu pietre scumpe, pe capul ei este pusă o cunună împărătească şi este pregătită ca împărăteasă. Odată, ea a fost o fiică, dar acum este Kalah, mireasa.

Domnişoarele ei de onoare stau de veghe pentru a vedea primul semn al apariţiei mirelui. Unele dintre ele stau afară aşteptând cu candelele aprinse, iar când văd prima torţă a alaiului Mirelui, ele aud strigarea: „Iată, vine mirele!”

Mirele şi prietenii săi se apropie de casa miresei, iar casa ei este luminată de luminători care radiază lumina care arată marea aşteptare. Când ajung, mirele şi prietenii lui nu intră în casă, ci stau afară şi acolo aşteaptă apariţia miresei, iar ea apare la uşă emoţionată, dar entuziasmată. A păşit de mii de ori prin uşa aceea ca fiică, dar acum este pentru ultima dată când va păşi prin ea.

Domnişoarele ei o ajută să iasă afară şi o duc la mire, iar în timp ce ei stau şi se uită unul la altul, toţi ceilalţi se uită la un împărat şi la o împărăteasă. Faţa ei este acoperită cu un voal, iar el îi spune: „Ridică-ţi voalul!” Ea şi-l ridică emoţionată, iar după ce stau puţin şi se privesc faţă în faţă, şi-l pune din nou.

Apoi, cei doi sunt ridicaţi de un tron purtat de prietenii lor; sunt ridicaţi în mijlocul bucuriei generale şi astfel începe, cu mult fast, marea procesiune la care participă prietenii mirelui şi ai miresei.

Procesiunea de la casa miresei la casa mirelui are loc în lumina torţelor aprinse şi într-o mare bucurie, aşa cum este scris:

Strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei sunt auzite în ţară, pe străzile casei ei.”

Mireasa priveşte în urmă, la casa ei şi o vede cum devine tot mai mică, până când dispare de tot. Ea ştie că nu va mai fi casa ei şi aşteaptă să vadă casa pe care n-a văzut-o niciodată, casa în care nu a locuit niciodată. Atunci o vede pentru prima dată, ridicată, nouă, pregătită, împodobită şi aşteptând-o pe ea.

În casă şi în afara casei sunt familia şi prietenii lor, care aşteaptă să-i primească şi spun: „Bine ai venit, mire! Bine ai venit, mireasă!”

Apoi, ei sunt lăsaţi jos de pe acel tron şi păşesc spre intrare. Mirele îşi ia mireasa şi o trece pragul casei, iar oamenii îi împodobesc cu binecuvântări. Ea intră în casa mirelui, pe care nu a văzut-o niciodată înainte, la care s-a gândit şi pe care a visat-o în camera ei, şi care de acum înainte va fi casa ei.

Ei merg înăuntru în mijlocul bucuriei; este o mare sărbătoare, o sărbătoare care ţine şapte zile, iar în casă, pentru ei este pregătit un acoperământ de nuntă, numit Hupah, un simbol al unirii mirelui şi al miresei sub acoperământul mirelui; când ea vine sub el, tot ce este al lui, devine şi al ei. Cei doi stau sub Hupah ca împărat şi împărăteasă, stau unul lângă celălalt, în timp ce ceilalţi sărbătoresc.

Cei doi ridică un pahar de vin, ca simbol al unităţii lor, primul din ziua când s-au promis unul altuia, în taină. În timpul celor şapte zile de sărbătoare, cei doi se strecoară în camera mirelui, iar acolo în cameră, se dăruiesc unul altuia; cei doi devin una şi astfel, Taina mirelui şi a miresei este încheiată.

Şi acum, să privim însemnătatea, însemnătatea Vieţii.

Fiecare fiinţă are o poveste de dragoste, iar Taina existenţei ei începe cu Hatan, Hatan Hatanim, cu Mirele tuturor mirilor, ceea ce v-am povestit, fiind doar o umbră a ceea ce va veni.

Hatan Olam, Mirele existenţei, este Cel care este de la început şi prin care s-au făcut toate lucrurile: aşa cum femeia a fost luată din coasta bărbatului, aşa a venit Universul din El. El este Sursa Dragostei, Singurul Dătător al Vieţii, Cel fără de care totul este gol şi tânjeşte după împlinire, Cel fără a cărui Dragoste nimic nu are sens.

Cine este Mirele? Mirele este Cel veşnic, Dumnezeu, Cel Atotputernic, Împăratul Universului.

Care este Taina Mirelui? În ebraică, cuvântul Hatan vine de la Cel care se alătură în dragoste şi care este Dumnezeu. El nu este rece sau distant, ci este Hatan, Cel care tânjeşte să Se alăture în dragoste cu iubiţii Săi.

Dar partea cealaltă a tainei este Mireasa. Cine este Mireasa? Ea este chiar aici, dar aşa cum nu puteţi vedea Mirele, nu puteţi vedea nici Mireasa.

Glasul Mirelui Îşi cheamă chiar acum Mireasa spunând: „Tu eşti Mireasa; tu eşti Mireasa Mea.” Cine? Fiecare dintre voi: bărbat sau femeie, evreu sau dintre neamuri, tânăr sau bătrân, sfânt sau care se zbate să fie sfânt. Tu eşti Mireasa Mea; ai fost creată ca să fii Mireasa Mea. Ai venit la existenţă pentru un singur motiv: să fii Mireasa Mea.

Acesta este motivul pentru care fiinţa ta tânjeşte după Mine, fie că îţi dai seama, fie că nu. De aceea vrei să te căsătoreşti, de aceea alergi după lucruri de care poţi să-ţi legi sufletul (să-l căsătoreşti): după succes, siguranţă, serviciu şi multe alte lucruri. Tu ai fost creată ca să te căsătoreşti cu Mirele şi numai cu Mirele. De aceea, nu există nimic altceva care să te mulţumească, pentru că tu eşti Mireasa, Mireasa Mea, iar sufletul tău tânjeşte să fie una cu Mine.”

„Tu eşti Mireasa Mea”, spune Mirele, „şi Eu te-am cunoscut încă înainte ca să exişti.” „Eu te-am chemat la existenţă”, zice Domnul. „Cunosc inima ta, temerile tale, slăbiciunile şi greşelile tale înainte de a le face. Cunosc secretele tale, ştiu ce încerci să ascunzi, dar cu toate acestea, te iubesc. Tu exişti ca să fii Mireasa Mea, iar Eu sunt Mirele tău, Sufletul tău.”

Iată, deci, Mirele şi Mireasa, iar taina începe cu amândoi, fiecare dintre ei locuind într-o casă separată. Aşadar, noi creştem într-o casă separată de a Lui, fără să-L cunoaştem, fără să-L vedem, dar tânjind tot timpul după Ceva mai mult, ştiind că există Ceva mai mult. Ştiind că există Ceva sau Cineva, fără care suntem goi, aceasta arătând că noi suntem Mireasa Lui şi că suntem goi fără El.

Dacă eşti gol pentru că El nu este în inima ta, este un lucru bun, fiindcă El este gata să vină înăuntru. Este povestea de dragoste dintre două case diferite: dintre Cel veşnic şi cel vremelnic; dintre Mirele ceresc şi Mireasa de pe pământ.

Potrivit tainei, nu poate fi nici o căsătorie până când Mirele nu călătoreşte de la Casa Lui, la casa Miresei.

Aşadar, potrivit Tainei, cu două mii de ani în urmă, Mirele a făcut călătoria Sa, dar nu de-a lungul unui sat sau a unui oraş, ci de-a lungul veşniciei; Dumnezeu a venit pe pământ, Mirele existenţei noastre a venit într-un trup asemenea nouă, Mirele veşniciei a călătorit pe tărâmul timpului şi al spaţiului, a venit în casa noastră, într-o lume plină de imperfecţiune şi dezbinare, pentru că era casa voastră. El a venit la fel ca mirele ebraic, fără mult alai, şi a făcut-o intenţionat pentru că Mireasa trebuie să-L iubească, nu pentru bogăţiile Sale, ci pentru El şi numai pentru El.

Pentru El nu a contat în ce fel de casă era ea, fie că era o casă din lut sau o vilă, Mirele a venit în casa lui Israel şi în casa Miresei. La fel a venit şi pentru voi; Mirele v-a vizitat pe fiecare în parte. Voi locuiaţi în locuinţele voastre, separat, dar într-o zi aţi auzit o bătaie în uşă: era Mirele care a venit după voi. El vine chiar şi acum, pentru că aceasta este natura Lui; chiar dacă voi nu-L cunoaşteţi, El continuă să bată, Glasul Mirelui cheamă Mireasa şi îi spune: „Nu sunt departe de tine, ci sunt chiar aici. Sunt aproape de fiecare, chiar şi de persoana care stă lângă tine. Tu n-ai fi putut călători până la Mine, dar am venit Eu la tine, am venit la casa ta, indiferent cât de departe este ea. Nu contează, pentru că dragostea nu cunoaşte distanţe, şi indiferent cum arată casa ta, cât este de întunecată, de săracă şi de rece, sau cât este de departe de Mine, Eu tot am venit şi am bătut. Acum bat la uşa vieţii şi inimii tale, iar tu trebuie să Mă laşi să intru cu adevărat. Lasă-Mă înăuntru! Deschide uşa, iubita Mea,” zice Mirele. „Deschide uşa inimii tale, deschide uşa braţelor tale, deschide uşa lacrimilor tale, a durerilor tale, a rănilor tale, a singurătăţii tale, a temerilor tale, a vinovăţiei tale, a regretelor şi a neiertării, şi lasă-Mă să intru înăuntru, lasă-Mă s-o ating. Trebuie să deschizi uşa şi să Mă laşi înăuntru, fără nici o reţinere. Aceasta este singura cale prin care poţi fi vindecată, este singura cale prin care poţi fi umplută. De aceea exişti, de aceea te-am creat, ca să pot veni înăuntru.”

Astfel, fecioara deschide uşa, iar Mirele vine în casa ei. El nu o judecă pentru casa ei, nu-I pasă cum arată, fiindcă a venit pentru ea. Aşadar, Mirele vine în casa voastră şi spune: „Eu am venit înăuntru, am venit în locurile tale ascunse şi nu mai există nimic să ne poată despărţi: poverile tale sunt poverile Mele, lacrimile tale sunt lacrimile Mele, slăbiciunile tale sunt slăbiciunile Mele, păcatele tale sunt păcatele Mele, iar problemele tale sunt acum problemele Mele; viaţa ta este Viaţa Mea şi nu mai trebuie să treci singură prin nici o încercare, prin nici o povară, prin nici o ispită sau greutate, pentru că nu vei mai fi niciodată singură; împărtăşeşte-Mi Mie tot ce te apasă şi lasă-Mă pe Mine să port totul pentru tine.”

Aşadar, Mirele intră în casa Miresei, dar potrivit tainei, pentru a exista o căsătorie trebuie să existe un dar, un dar pe care Mirele trebuie să îl dea Miresei şi prin care să-i arate dragostea Lui.

Astfel, potrivit tainei, Mirele a venit acum două mii de ani pe acest pământ şi a oferit cel mai mare dar posibil; El nu i-a dăruit aur sau argint, ci Şi-a dăruit propria Sa Viaţă, Viaţa lui Dumnezeu; El Şi-a dat Viaţa pentru ea, pentru voi, acesta fiind cel mai mare şi mai valoros dar la care s-ar fi putut gândi cineva.

Deci, Glasul Mirelui spune: „Te-am iubit cu o dragoste veşnică; dragostea Mea pentru tine nu are sfârşit şi, ca dovadă, ţi-am dăruit cel mai preţios dar care există: Viaţa Mea.”

Aşadar, indiferent cum a fost viaţa ta, cât de grea, indiferent de cât de multe ori te-ai simţit nedeamnă de dragostea Mea, Eu ţi-am dat darul Meu; chiar dacă ai fi singura din Univers în starea aceasta, tot pe tine te-aş fi ales şi ţi l-aş fi dat, fiindcă eşti singura pe care o iubesc, iar dragostea Mea pentru tine nu cunoaşte limite. Datorită dragostei Mele, nu vei mai fi numită niciodată uitată sau respinsă şi nu vei mai simţi necazul, ci vei fi Singura, Unica.

Din clipa aceasta, nu contează dacă nu vei simţi dragostea Mea aproape sau departe, pentru că Eu ţi-am dat darul Meu. Adu-ţi aminte de aceasta, iubita Mea, fiindcă chiar dacă vremurile se schimbă şi vor fi bune sau rele, tu ai dragostea Mea.

Aşadar, Mirele îi oferă Miresei darul Său. Apoi, Mirele, Hatan, îi cere iubitei Sale să fie Mireasa Sa, iar când face aceasta, ea este speriată din pricina alegerii pe care trebuie s-o facă, fiindcă El îi cere să părăsească totul şi să-L urmeze. El îi cere să părăsească totul, tot ce a văzut până atunci, lucrurile cu care s-a familiarizat; chiar dacă a fost greu şi întunecat, ea s-a obişnuit cu acele lucruri, iar acum îi este greu să le lase în urmă şi să plece. Ea este reţinută de ceea ce este vechi, este cuprinsă de temeri, dar în cele din urmă acceptă Noul. Temerile şi îndoielile ei spun: „Nu!”, dar adâncul inimii ei spune „Da!”

Glasul Mirelui o cheamă pe iubita Sa şi-i spune: „Vino cu Mine! Vino cu Mine! Lasă în urmă cele vechi, lasă trecutul! Nu te mai lăsa trasă înapoi, nu mai fi legată de trecut; lasă întunericul în urmă! Aceasta ai avut până astăzi, dar acum Mă ai pe Mine. Am venit în casa ta, pentru ca tu să poţi veni în Casa Mea.” Apoi, Glasul Mirelui o întreabă: „Vrei să fii a Mea? Doreşti cu adevărat să fii a Mea, la bine şi la rău, să împărtăşim toate lucrurile împreună, să fii alături de Mine, să-Mi creşti copiii, să porţi Numele Meu, să fim o singură Viaţă, să iubim şi să preţuim împreună toate zilele vieţii, acum şi pentru totdeauna? Doreşti să fii a Mea pentru totdeauna?”

Şi Mireasa Îi răspunde: „Da, vreau.”

Atunci Glasul Mirelui îi spune: „Eu, Mirele, te iau pe tine, Mireasa Mea, dragostea şi viaţa Mea, să te am şi să te ţin, să te binecuvântez şi să am grijă de tine, să te ocrotesc şi să fiu tăria ta, să împărtăşim tot ceea ce avem, să port toate poverile tale, să te conduc şi să te călăuzesc, să-ţi ofer bucurie şi tot ce ai nevoie, să te iubesc şi să nu încetez niciodată să te iubesc, să nu te părăsesc şi să nu te uit, indiferent ce se va întâmpla, să fiu Tovarăşul tău, cel mai bun Prieten al tău şi Iubitul tău de acum şi până în zilele veşniciei.”

Şi glasul Miresei trebuie să-I răspundă şi să spună:

„Din această zi, eu, iubita Ta, Te iau pe Tine să fii Iubitul sufletului meu, să Te am şi să Te îngrijesc, să Te ocrotesc şi să mă las ocrotită de Tine; Îţi promit să Te iubesc cu toată inima mea, cu toată puterea şi cu tot sufletul meu, să am încredere în Tine, să-i uit de toate celelalte lucruri şi să mă dedic Ţie, prima mea dragoste, să Te iubesc mai mult decât pe propria mea viaţă, să-Ţi fiu credincioasă la bine şi la rău, să nu Te părăsesc şi să nu Te uit niciodată, ci să fiu tovarăşa Ta, iubita Ta din această zi de pe pământ, până în zilele veşniciei.”

„Acum, viaţa Mea este viaţa ta, iar viaţa ta este viaţa Mea”, răspunde Mirele. „Tu nu mai eşti ceea ce erai, nu mai eşti rănită, nu mai eşti uitată, păcătoasă, învinsă sau rătăcită, învinsă şi respinsă, ci eşti Mireasa, eşti Mireasa Mea. Tu nu mai eşti ceea ce credeai că eşti şi nu mai eşti ceea ce cred alţii, ci eşti Mireasa Mea, de aceea nu lăsa ca nimeni şi nimic să te facă să uiţi aceasta!”

Astfel, Legământul este pecetluit. Mirele şi Mireasa îşi fac promisiunile unul altuia şi întăresc Legământul lor prin faptul că beau împreună un pahar sfânt de vin, iar El îi spune Miresei Sale: „Voi bea din nou cu tine, din acest pahar, când te voi duce Acasă.” Totul se petrece în tăcere, în casa Miresei, în taină. Legământul este pecetluit apoi, conform Tainei, Mirele trebuie să plece din casa Miresei şi să Se întoarcă în locul de unde a venit.

Aşadar, după ce i-a dat darul Său, moharul, în casa ei, Mirele i-a spus:

„Să nu ţi se tulbure inima şi să nu te temi, pentru că în Casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, nu ţi-aş fi spus că plec să pregătesc un loc pentru tine.”

Astfel, Mirele a părăsit casa Israelului, casa timpului, şi S-a dus în Casa Celui veşnic. Cei doi sunt despărţiţi acum, dar potrivit Tainei, pe parcursul acestei despărţiri, Mirele îi trimite Miresei Sale un dar. Matanul, darul dragostei Sale, Duhul, pentru a o asigura în legătură cu dragostea Sa, pentru a-i vorbi despre prezenţa Sa şi pentru a o întări pe perioada despărţirii lor.

Potrivit Tainei, acum ei sunt despărţiţi, dar totul este diferit, pentru că ea nu mai este fiica acelei case, ci este Mireasa, este Aleasa Mirelui. Ei trebuie să fie separaţi, dar motivul este unul singur: ca să se pregătească unul pentru celălalt şi pentru veşnicie.

Aşadar, acum este timpul pregătirii voastre, dacă-L ascultaţi pe El, iar Glasul Mirelui vă spune:

„Acum trebuie să stăm separaţi, dar nu pentru că nu te iubesc, ci pentru că acesta este singurul timp pe care-l am, pentru că într-o zi, timpul se va sfârşi şi atunci va veni veşnicia. Nu privi lucrurile prin ochii fireşti, pentru că dacă te uiţi la casa ta, este aceeaşi, dar deşi locuieşti tot acolo, tu nu mai aparţii de ea. Odată, ea a fost tot ce aveai, dar acum ţi s-a dat ceva mai bun. Dacă te uiţi la circumstanţe, să ştii că nu mai aparţii de ele, ci eşti a Mea. Când priveşti la trecut, să ştii că tu nu mai aparţii acelui trecut; odată, aceasta a fost casa ta, dar acum nu mai este; odată ai fost descurajată, cuprinsă de mânie şi de frică, dar acum nu le mai aparţii; odată ai fost roabă păcatului, dar acum nu mai aparţii de acea casă pentru că eşti Mireasa, şi nimic din această lume, din această casă, nu mai poate avea putere asupra ta, pentru că nu-i mai aparţii, tu eşti liberă de toate acele lucruri vechi. Acesta este Legământul nostru, deci stai în El!

Eu am deschis uşile vieţii tale, păstrează-le deschise pentru Mine! Acesta este timpul promisiunilor noastre, şi indiferent de lucrurile prin care vei trece, să ştii că Eu sunt cu tine. Oriunde vei merge, dacă te vei simţi departe, să ştii că Eu sunt acolo; Eu voi fi cu tine şi te voi ocroti. Aceasta este Taina noastră, aşadar, întâlneşte-Mă în zilele separării noastre în locul nostru tainic, pentru că acesta este timpul făgăduinţelor noastre, este timpul când ne dovedim dragostea pe care o avem unul pentru celălalt.

Păstrează-te curată şi credincioasă, şi păstrează-Mă pe Mine ca prima ta dragoste. Să nu te dăruieşti altuia, fiindcă ai fost făcută numai pentru Mine. Viaţa aceasta, lumea aceasta, nu mai este casa ta, ci este numai camera Miresei. Toate lucrurile prin care treci în viaţă, fie că sunt bune sau rele, sunt menite să te pregătească şi să te facă mai frumoasă, iar Eu voi face ca toate lucrurile să lucreze spre binele tău.

Nu irosi timpul, fiindcă este timpul pregătirii tale şi nu te lăsa distrasă de la ceea ce trebuie să faci, pentru că este singurul timp pe care-l ai la dispoziţie. Tu nu eşti aici ca să te laşi prinsă de lucrurile casei tale, de îngrijorările ei, ci eşti aici ca să te pregăteşti pentru clipa când o vei părăsi, ca să înveţi cum să-i spui: „Bun rămas!” Pune deoparte toate pretenţiile tale, spune „Bun rămas” ispitelor şi durerilor, fiindcă eşti aici ca să te faci mai frumoasă şi să te pregăteşti să fii tovarăşa Mea pentru veşnicie. În timpul cât te vei pregăti, Eu te voi vizita, fiindcă pregătesc un loc pentru tine, un loc în care te aşteaptă bucuria, o Casă care nu se aseamănă deloc cu ceea ce ai cunoscut până acum, deoarece casa ta a fost construită în şase zile, dar noua ta Casă este în construcţie de mii de ani. Aşadar, ai încredere în Mine că este mai bună. A doua ta Casă este veşnicia. Prima ta casă nu va dăinui, dar a doua este veşnică. Ochii nu au văzut, urechile nu au auzit şi inima nimănui nu a putut cuprinde ceea ce a pregătit El pentru tine, pentru că tu eşti din acea Casă.

Aşadar, oriunde ai fi, aminteşte-ţi că tu nu aparţii de locul acela, ci ridică-ţi ochii în sus şi ţine-ţi inima trează, fiindcă ştii că comoara ta este sus şi că nu ţi-o poate lua nimeni.”

Mirele ne spune: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14.2-3).

Aşadar, potrivit Tainei, zilele despărţirii trebuie să ajungă la sfârşit, iar Mirele trebuie să vină încă o dată, a doua oară.

Prima dată a venit pentru a face promisiunea, iar a doua oară vine să-Şi ia Mireasa Acasă şi să sărbătorească împreună cu ea.

Aşadar, El a făgăduit că va veni din nou, iar cei care Îl primesc, sunt vizitaţi de El de două ori:

– Prima dată L-au primit în taină, iar din clipa aceea I-au fost credincioşi Lui. Prima dată, El a venit în tăcere, fără mult alai;

– dar când vine a doua oară, toţi ochii sunt aţintiţi asupra Lui. El a spus: „Vegheaţi dar, căci nu ştiţi în ce zi va veni Mirele vostru!” (Matei 24.42). Atunci Îl veţi vedea pe Cel pe care L-aţi urmat prin credinţă, pe Cel cu care aţi făcut Legământul, pe Cel care era tainic; în ziua aceea, Îl veţi vedea cu ochii voştri.

În ziua aceea, Mirele va fi îmbrăcat ca Împărat, va fi îmbrăcat în hainele Sale de in curat, în toată slava Sa, iar El şi însoţitorii Săi: îngerii şi sfinţii, va face încă o vizită la casa Miresei, dar nu de-a lungul unui sat sau oraş, ci de-a lungul timpului şi al spaţiului, într-o mare procesiune. Atunci, toţi ochii vor fi aţintiţi asupra Lui până când va ajunge la casa Miresei; iar ea, Mireasa, voi, trebuie să fie curată, fără pată, frumoasă şi pregătită să meargă Acasă.

Atunci vi se va descoperi cine sunteţi voi, Mireasa, iar când domnişoarele de onoare vor vedea semnele venirii Lui, vor striga: „Iată, vine Mirele! Binecuvântat este El, Cel ce vine!”

De data aceasta, El va veni să vă întâlnească în slava Sa. El nu va mai intra în casă, ci va sta afară şi Îşi va chema Mireasa zicând: „Vino, iubita Mea, vino cu Mine, căci este timpul să plecăm. Uită trecutul, lasă totul în urmă, părăseşte casa tatălui tău, şi vino afară să pleci cu Mine. Vino, iubita mea. Nu ai de ce să te temi, pentru că dacă vei merge cu Mine, te aşteaptă bucuria şi fericirea. Părăseşte cele vechi şi păşeşte în cele noi, pentru că iarna a trecut şi este timpul bucuriei. De data aceasta, am venit să te duc Acasă.”

Apoi, ea va fi dusă la Mirele său, şi astfel, Mirele şi Mireasa vor fi împreună. Ea va fi cu El, cu Cel la care v-aţi rugat în zilele vieţii voastre pe acest pământ, la Cel care v-a răspuns la rugăciuni, care v-a scos din toate greutăţile, care v-a păstrat şi v-a iubit, şi pe care-L veţi vedea în ziua aceea.

Atunci, Mirele îi va spune Miresei Sale:

„Scoate-ţi vălul, fiindcă este timpul să ne vedem faţă în faţă.”

Ea va ezita pentru că îşi cunoaşte vina, cicatricele şi cusururile. Dar vă veţi da vălul jos şi veţi sta faţă în faţă, iar El vă va şterge toate lacrimile din ochi. Atunci, El va spune: „Nu văd nici o vină, nici măcar una.”

Aceasta este Taina Miresei.

În ebraică, cuvântul „kalah” înseamnă „mireasă”, dar mai înseamnă şi „cea desăvârşită”, pentru că ce mireasă nu este desăvârşită în ochii mirelui ei?

Aşadar, Mireasa trebuie să înveţe să se privească prin ochii harului, ai Mirelui şi să devină aşa cum o vede El prin harul Său: „Desăvârşita Mea, Desăvârşita Mea!”, pentru că acum, noi ne vedem printr-un „geam”, dar atunci ne vom vedea faţă în faţă.

Atunci, El va spune: „A fost o despărţire lungă, dar a venit timpul să mergem Acasă.”

Ce va urma? Îngerii, însoţitorii Lui, vă vor ridica în scaunul de nuntă, împreună cu El, şi va începe procesiunea. Şi în timp ce vă veţi înălţa cu El, veţi privi în urmă şi veţi vedea vechea casă, vechea voastră viaţă pălind, îndepărtându-se tot mai mult. Poverile şi necazurile vor rămâne în urmă, iar Mirele îi va spune Miresei: „Nu privi în urmă pentru că nu mai este casa ta. Nu a fost niciodată casa ta, ci a fost doar locul copilăriei tale, al pregătirii tale. De acum înainte, nu vei mai locui într-o casă vremelnică, fiindcă Eu te duc în Casa ta veşnică; de la cele pământeşti la cele cereşti, în Casa pregătită pentru tine.

„Priveşte!”, va spune El, şi noi o vom vedea. Este locul pe care l-a pregătit Mirele pentru noi, este Locul în care v-aţi pus inima voastră. Va fi dincolo de orice v-aţi imaginat vreodată şi veţi ajunge acolo printr-o procesiune de nuntă.

Atunci El vă va spune: „Aici nu mai sunt lacrimi şi nu mai este bătrâneţe; nu va mai fi timp care să treacă şi odată cu care să treceţi şi voi, să păliţi şi să vă stingeţi. Aceasta nu este o casă în care să fii dezamăgită sau să simţi nevoie, ci este Casa pe care nu ţi-o mai poate lua nimeni niciodată, într-o Ţară în care nu mai sunt dureri, pentru că aici nu mai există noapte şi întuneric, nu mai sunt necazuri şi dureri, respingere sau răni. Aici, toate necazurile din prima casă sunt răscumpărate, şi tot ce ai făcut pentru Mine, iubita Mea, este comoara ta pentru totdeauna. Intră, iubita Mea, şi bucură-te!”

Apoi, îngerii Săi vor revărsa binecuvântările Sale peste ea şi vor spune:

„Binecuvântat eşti Tu! Bine ai venit, Mire şi bine ai venit Mireasă!”

Atunci veţi şti pentru prima dată în viaţa voastră că sunteţi Acasă, iar El vă va lua sub „Huppa”, simbolul Legământului Său. În ziua aceea, El Îşi va întinde „Chuppah” peste poporul Său, şi tot ce este al Lui va fi al vostru, şi veţi fi Acolo, voi şi El, veţi fi în prezenţa Sa, iar El va ridica paharul şi va spune: „Acolo jos, acesta a fost paharul Legământului nostru. Atunci ne-am predat vieţile unul altuia, iar acum este paharul bucuriei noastre. N-am fost Eu cu voi în toate zilele? V-am părăsit vreodată? Nicidecum, pentru că dragostea Mea este mai tare ca moartea; apele cele mari nu pot s-o stingă şi râurile nu pot s-o înece. Am împărtăşit acest pahar în credinţă, iar acum îl împărtăşim în bucurie.”

Şi îl vom împărţi, apoi va veni momentul final.

Cei doi se vor retrage în camera Mirelui, ceea ce vorbeşte despre o taină pe care nu o putem preumbri; cei doi vor deveni una, ei vor fi una în Duh, iar atunci vom cunoaşte tot ce am dorit să ştim.

Cele şapte zile de sărbătoare vorbesc de împlinire, de desăvârşirea care va dăinui pentru veşnicie. Acolo va fi o dragoste desăvârşită, o pace desăvârşită şi o bucurie desăvârşită, iar Mireasa va fi numită: „Cea desăvârşită.”

Acum, Glasul Mirelui vă cheamă pentru ultima dată şi vă spune fiecăruia în parte: „Tu ai venit la existenţă datorită dragostei Mele şi trăieşti pentru un singur scop: pentru dragostea Mea; inima ta a fost modelată ca să cunoască dragostea Mea, iar sufletul tău a fost modelat ca să cunoască prezenţa Mea şi nu contează nimic altceva, pentru că tu ai fost creată ca să fii Mireasa Mea. Astfel, în ziua aceea va fi împlinită taina existenţei tale, Mireasa Mea, pentru că Eu sunt Dragostea, şi Eu te-am chemat să fii iubita Mea, iar acum îţi spun: „Uită cine sau ce eşti, şi adu-ţi aminte că ai fost aleasă şi pecetluită pentru veşnicie. Stai aproape de Mine, ţine-ţi inima aproape de Mine, păstrează-ţi nădejdea privind spre ziua nunţii noastre, şi nu uita timpul pe care-l ai la dispoziţie şi scopul lui, fiindcă va veni timpul plecării, iar atunci vom sta faţă în faţă, doar Eu şi tu. Fii tare în nădejde şi dragoste, iubita Mea, frumoasa Mea, până la timpul nunţii noastre. Lasă cele vechi în urmă, lasă ca uşa trecutului să se închidă, păşeşte afară şi ia-Mă de mână, pentru că Mirele îţi spune:

„Ridică-te, iubita Mea! Ridică-te, iubita Mea, frumoasa Mea şi vino cu Mine, pentru că iată, iarna a trecut, ploile s-au sfârşit, vinul îşi dă aroma sa, glasul porumbeilor se aude pe tărâmul nostru şi a sosit timpul bucuriei! Ridică-te, iubita Mea, frumoasa Mea,” zice Domnul Dumnezeul tău. „Vino cu Mine şi Eu te voi duce într-un loc mai bun, într-o Locuinţă veşnică, într-o casă ce nu va trece niciodată; te voi aduce Acasă, în dragoste, în bucurie şi în pace, iar atunci, tu Mă vei cunoaşte pe Mine, iar Eu te voi cunoaşte pe tine; Acolo îţi voi da dragostea Mea, iar tu Îmi vei spune: „Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a Lui.”

Aşa va fi, şi astfel se va încheia Taina Mirelui şi a Miresei. Taina Mirelui şi a Miresei va fi completă şi va continua din veşnicie în veşnicie, în veci de veci, pentru veci de veci, în veci de veci, iar Mireasa va spune: „Aleluia!” Iubita Sa va spune: „Aleluia!” Mireasa Sa va spune: „Aleluia! Aleluia! Aleluia!” Ridică-te, Mireasă! Veniţi să-L lăudăm pe Domnul! Te lăudăm, Tată, şi spunem: „Aleluia! Aleluia! Aleluia!” Mireasa Ta, te laudă, Doamne, Mireasa Îl laudă pe Mirele ei: „Aleluia! Aleluia! Aleluia! Te lăudăm, Doamne!”

 

 

EN

1 Comment

  1. CONEAC DUMITRU

    ,,Dar dupa cum este scris: ,,Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut,urechea nu le-a auzit si la inima omului nus-au suit,asa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru cei ce-L iubesc. Noua insa ni le-a descoperit prin Duhul Sau.,,1COR-2;9-10. AMIN!!! Ce frumoase fagaduinte!Multumim DOMNULUI ISUS!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.