ISUS, DOMNUL SABATULUI

 

Vă rog să deschideţi cu toţii la Evanghelia lui Matei. După serviciu, puteţi veni sus, dacă doriţi să vă rugaţi cu cineva.

Deschideţi cu mine la Matei 12. De obicei nu fac aceasta, pentru că se face la sfârşitul săptămânii, dar o fac acum pentru că despre aceasta este mesajul. Deci, să reducem puţin luminile şi să facem ceva ce nu facem în mod obişnuit. Puteţi să le stingeţi pe toate.

Binecuvântat eşti Tu, Doamne, Împăratul Universului, care ne-ai dat Sabatul Tău. Binecuvântat să fii Tu, Doamne, Împăratul Universului care ni L-ai dat pe Isus Mesia, Lumina lumii, Domnul Sabatului, Prinţul păcii. Amin.

Puteţi aprinde luminile.    

Am fost călăuzit să fac aşa, pentru că despre aceasta vom vorbi astăzi, în seara aceasta, şi de fapt de fiecare dată când ne adunăm aici vineri seara, când începe Sabatul biblic. În toată lumea se face această rugăciune peste lumânările Sabatului, pe măsură ce evreii intră în Sabatul Domnului.

Vom vorbi despre aceasta şi am vrut să trăiţi acest lucru deoarece aşa se proceda în vechime şi despre aceasta a vorbit Mesia în textul pe care îl vom citi. Să mergem deci în Matei 12.1-8:

 

„În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.

   Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.”

Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?

Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?

Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?    

Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.

Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.

Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”  

 

Mesajul din seara aceasta este intitulat: „Isus, Domnul Sabatului” sau, cum a spus Isus în ebraică: „Adon haş Şabat”.

Sabatul. Să mergem la începutul Bibliei, la Geneza 1, pentru că acolo este vorba despre Sabat:

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (v. 1). Apoi, în capitolul 2, versetele 2 şi 3, scrie:

„În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.”

„Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea”, adică Sabatul. Rabinii au luat Sabatul pe care Dumnezeu l-a dat şi a poruncit să fie sfânt, şi au adăugat un lucru după altul şi restricţie după restricţie, spunând: „Nu poţi face aceasta; nu poţi face cealaltă…” Astfel, au adăugat atâtea restricţii încât în Israel se spunea că ceea ce au făcut rabinii cu Sabatul este ca şi cum ai atârna un munte de o sfoară. Deşi Dumnezeu nu a poruncit niciodată aceasta, ei au adăugat o mulţime de lucruri şi de greutăţi la Sabat, făcându-l foarte restrictiv.

Astăzi, Sabatul este sărbătorit în toată lumea, în acelaşi fel în care s-a făcut aici. Lumânările sunt aprinse vineri seara. De fapt, evreii se grăbesc acasă, aprind lumânările şi cer binecuvântarea asupra pâinii şi a vinului. Sabatul ar fi trebuit să fie o zi de bucurie dar, în multe privinţe, a devenit ceva foarte legalist.

Foarte mulţi credincioşi percep Sabatul ca fiind ceva legalist, dar în Marcu 2.27 ni se spune că „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat.” Cu alte cuvinte, nu noi am fost făcuţi pentru Sabat, ci el trebuia să fie o binecuvântare pentru om.

Mai întâi a fost creat omul, în ziua a şasea, apoi a urmat Sabatul. Dumnezeu a făcut Sabatul pentru a-l binecuvânta pe om. Aşadar, Dumnezeu era preocupat să ne binecuvânteze, El doreşte să facă aceasta, Îi place să ne binecuvânteze, iar Sabatul trebuia să fie o zi de bucurie.

Lucrurile au început foarte bine în grădină, pentru că era voia lui Dumnezeu; El a vrut să ne binecuvânteze, dar noi am încurcat lucrurile. Biblia spune că Sabatul trebuia să fie o zi de bucurie, o zi de odihnă, dar oamenii l-au luat şi au făcut din el o lege.

Noi vedem că Mesia ne-a arătat un nume nou: El este numit „Domnul Sabatului, adică: „Adon haş Şabat.” „Adon” provine de la „Adonai”, adică „Domnul”, iar „haş Sabat” este ziua sfântă de odihnă. Deci, acesta este unul din Numele lui Isus: „Adon haş Sabat”, pentru că El este Domnul Sabatului.

Mesia este legat de Sabatul ebraic ca nimeni altcineva; El este Domnul Sabatului; El este mai presus de Sabat şi domneşte peste legile Sabatului. Slujba din Templu i-a silit pe preoţi să lucreze în ziua de Sabat, dar El este mai mare decât Templul, pentru că este Stăpân peste toate lucrurile. Dumnezeu domneşte peste tot şi stăpâneşte tot, pentru că El este deasupra oricărui lucru.

Aşadar, El este Domn peste Sabat. Sabatul era ziua sfântă de odihnă, iar El este Împăratul Sabatului, al sfinţeniei, este Domnul Sabatului şi face Sabatul ceea ce ar trebui să fie cu adevărat. Sabatul trebuia să fie o zi sfântă, iar oamenii trebuiau să-l păstreze sfânt şi curat. Poporul trebuia să sfinţească ziua Sabatului, dar Isus ne spune că El este Cel care dă puterea pentru a face ceva sfânt.

Când simţiţi că nu sunteţi sfinţi, El este Cel care vă sfinţeşte; şi suntem sfinţi nu pentru că am făcut noi ceva, ci pentru că El este Cel care face toate lucrurile sfinte.

În ebraică, unul din cuvintele folosite pentru „sfânt” este „kadaş”. Astfel, când foloseşti acest cuvânt, te referi la „a face ceva sfânt”.

Sabatul era o zi separată de celelalte zile, era o zi aparte. Sabatul este ziua de odihnă. El este Cel care pune deoparte şi vieţile noastre şi le face sfinte.

Odată, am fost într-un loc unde erau mulţi fraţi evrei tradiţionalişti, iar eu trebuia să merg în casa unui astfel de evreu, cu câţiva credincioşi. Era un bărbat de cincizeci sau şaizeci de ani şi nu avea familie, aşa că îşi luase o femeie hispanică pentru a-i găti în ziua de Sabat, astfel încât el să nu fie nevoit să facă ceva în acea zi.

Eu mă tot gândeam: „Cum să-i vorbesc despre Mesia acestui evreu tradiţionalist? Cum să spun Isus Mesia?”

Aşa cum am spus, el o avea pe femeia aceea hispanică, iar ea se ruga pentru mâncarea gătită. Astfel, când a venit clipa să se roage, femeia şi-a plecat capul, a rostit rugăciunea, iar la încheiere a spus: „În Numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.”

Evreul acela a privit-o şi probabil s-a gândit: „Ce este aceasta?”, dar apoi a început să mănânce şi totul a fost în ordine. Probabil era bucuros că nu trebuie să facă el ceva, chiar dacă binecuvântarea fusese cerută în Numele lui Isus. Era Sabatul, iar El era Domn al Sabatului şi în casa acelui evreu tradiţionalist.

Sabatul este timpul odihnei; este ziua în care copiii lui Israel trebuiau să se odihnească, ceea ce înseamnă că Mesia este Domnul odihnei Israelului; că Israelul poate găsi odihna numai în El. Timp de două mii de ani, Israelul nu şi-a putut găsi odihna pentru că nu L-a avut pe Domnul acestei odihne.

El le-a spus în urmă cu două mii de ani: „Pacea este ascunsă de ochii voştri!”, aşa că aceasta este problema Israelului: să găsească pacea, toată lumea fiind legată de această problemă. „Hamas”. De ce este „hamas”? Pentru că Israelul nu şi-a găsit încă pacea. El este Domnul păcii noastre, iar dacă nu-L au pe El, nu pot avea pacea. Acesta este motivul pentru care nu au avut pace niciodată printre toate popoarele unde au fost, deşi Israel este poporul care ar fi trebuit să aibă mai multă pace decât orice alt popor.

De ce? Totul arată că Mesia este ceea ce a spus că este: Domnul Sabatului; El este Domn peste Sabatul Israelului; El este Domnul odihnei noastre. Acesta este motivul pentru care nici noi nu putem găsi pacea fără El.

Dacă evreii nu au putut găsi pacea în lume, fără Mesia, înseamnă că nimeni nu poate avea pace în inima sa, fără Isus Mesia. Indiferent ce facem, noi trebuie să ne întoarcem la El, pentru că El este Sabatul, Odihna. Dacă ne întoarcem la el, primim pacea, dar dacă ne îndepărtăm de El, ne este luată şi pacea. Este bine dacă observăm că nu avem pace, pentru că pacea este ca un barometru care ne spune: „Întoarce-te la El!”

Sabatul este ziua în care punem deoparte toate lucrările şi poverile săptămânii şi spunem: „Am terminat!”

El este Domnul Sabatului pentru că este Cel care ne dă putere să punem deoparte poverile noastre; El este Cel care îl va ajuta pe Israel să-şi pună deoparte poverile. Când ei vor veni la El şi vor spune: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Luca 13.35), Mesia le va lua toate poverile. El este Cel ce ridică poverile lumii; este Cel care ne dă putere să ne punem poverile jos şi să nu mai fim împovăraţi de ele, pentru că Domnul nostru este Domnul Sabatului, al Odihnei. De aceea este scris: „…aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5.7). El vă dă putere să puneţi totul deoparte.

Cuvântul „Sabat” provine de la evreiescul „Şabat”, iar „Şabat” provine de la un verb de acţiune „Şevat”, care înseamnă „a da drumul.”

Biblia spune că „în ziua a şaptea, Domnul S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse”, adică „Domnul a încetat să mai facă ceva, a dat drumul”, a spus: „Gata, este în ordine.”

Isus Mesia vă dă puterea să daţi drumul la toate lucrurile vechi. Mulţi oameni continuă să vorbească despre lucruri cărora ar trebui să le dea drumul, să le uite. Astfel, ei spun: „Iată ce mi-a făcut acesta; iată ce mi-a făcut acela”, dar Domnul zice: „Lasă deoparte lucrurile acelea, dă-le drumul. Eu îţi dau putere să le laşi în urmă!” Problema este că dacă nu le daţi drumul, nu locuiţi în El, nu locuiţi în puterea Lui, în pacea Lui.

Dumnezeu vă dă putere să le puneţi deoparte: „Puneţi-le deoparte pentru că Eu vă dau ceva mai bun. Puneţi deoparte tot ce v-au făcut ei; puneţi trecutul deoparte!” Lăsaţi totul în urmă, pentru că El vă va da ceva mai bun.

Care a fost primul lucru pe care au trebuit să-l facă apostolii? Care a fost primul lucru pe care li l-a cerut Domnul? Să renunţe la tot, să lase tot trecutul în urmă; să dea drumul la tot, pentru ca El să facă ceva nou.

Sabatul, „şabat” înseamnă „a da drumul” dar şi „a înceta”, pentru că este scris: „Domnul a încetat cu lucrarea Sa”. Este uimitor. „A înceta” poate însemna multe lucruri.

– Deci, „şabat” înseamnă „a înceta”. Când Mesia a făcut ispăşirea pe cruce, a încetat, adică a murit faţă de viaţa veche pentru ca noi să avem puterea să încetăm cu cele vechi. Faptul că a murit pentru cele vechi este o binecuvântare.

– „Şabat” înseamnă „a elibera.” Cu ocazia Sabatului, ei erau eliberaţi de lucrările lor, iar în Anul Sabatic, robii erau eliberaţi din robie.

Aşadar, Mesia este Domnul Sabatului, al eliberării, al eliberării sfinte, ceea ce înseamnă: nu numai că puneţi deoparte anumite lucruri, ci şi voi sunteţi eliberaţi. Ambele merg împreună. Cu ocazia lui Yom Kippur, marele preot îl elibera, îi dădea drumul ţapului care purta păcatele lui şi ale întregii adunări a copiilor lui Israel. Aceasta înseamnă că atunci când tu îi eliberezi pe unii oameni de păcatele lor, sunt iertate şi păcatele tale. Vrei să fii eliberat? Eliberează-i pe cei care îţi cer iertarea, şi vei fi eliberat şi tu.

Este scris clar că „El este Domnul care va elibera Israelul de sub jugul vrăjmaşului”, şi nu numai atât, ci El este Domnul care va elibera toată creaţiunea de sub jugul păcatului şi a morţii. El este Domnul Sabatului, al Eliberării, şi are puterea să elibereze întreaga creaţie, are puterea să-i elibereze pe cei ce sunt robi păcatului, pe cei ce sunt legaţi de vrăjmaş.

– Aceasta înseamnă libertate, pentru că El este Domnul libertăţii noastre. Deci, noi vom fi liberi, pentru că Dumnezeu ne vrea liberi.

– Sabatul este ziua în care copiii lui Israel trebuiau să cineze cu Dumnezeu, să fie în mod deosebit în prezenţa lui Dumnezeu, să se apropie de El şi să aibă părtăşie cu El.

Mesia este Domnul Sabatului pentru că El este Cel care ne aduce în părtăşie cu Dumnezeu.

Ştiţi ce se întâmpla în al şaptelea Sabat al celui de-al şaptelea an? Conducea la Jubileu, care este cel mai mare Sabat, Sabatul suprem, iar atunci datoriile erau şterse, totul era şters. El este Domnul care are puterea să şteargă toate datoriile voastre. Desigur, nu vorbesc de datoriile voastre la bancă, deşi El ar putea face şi aceasta, ci de orice datorie pe care o aveaţi în viaţa voastră; El este Cel care vă eliberează de ea.

– El este Domnul iertării, El este Cel care va ierta poporul Său, Israelul. Va fi o iertare totală şi o eliberare totală.

– Adon haş Şabat. Iată taina! El este Domnul Sabatului şi cea mai mare lucrare a Sa a fost făcută în ajunul Sabatului, ceea ce nu a fost deloc întâmplător. Cel mai măreţ lucru pe care L-a făcut El, ce mai măreaţă odihnă a Sa a avut loc vineri, în timp ce soarele apunea pregătindu-se de Sabat. El a lucrat pe cruce timp de şase ore, aşa cum a lucrat Dumnezeu timp de şase zile la creaţie, în a şasea zi fiind încheierea tuturor lucrurilor. Când a adus creaţia nouă, Mesia a lucrat în aceeaşi zi tot şase ore, iar când soarele apunea pregătindu-se pentru Sabatul odihnei, lucrările Sale s-au încheiat şi El S-a odihnit. Atunci a spus: „S-a isprăvit!” Ce însemna Sabatul? A pune deoparte. El a pus totul deoparte, a pus deoparte păcatele noastre. Ce însemna aceasta? Că s-a isprăvit, totul s-a încheiat. Sabatul era sfârşitul săptămânii. Ce însemna Sabatul? A înceta. El a încetat din viaţă în timp ce venea Sabatul; Dumnezeu Şi-a încetat lucrarea în timp ce venea ziua a şaptea. Ce a făcut El în ziua a şaptea, în ziua de Sabat? S-a odihnit în mormânt. Este atât de desăvârşit; Dumnezeu este atât de desăvârşit în tot ce face.

– în fiecare Sabat, în Templu, pâinea veche era îndepărtată şi în locul ei era pusă pâine nouă, pentru că era timpul înnoirii. Aşadar, El a adus înnoirea. El este Piatra lipsă, Rosh Pina în ebraică; El este Piatra de care are nevoie Israelul, Piatra respinsă de zidari şi vor intra în odihnă numai atunci când Îl vor primi. Acelaşi lucru este şi cu noi şi cu Domnul.

Sabatul era cununa creaţiei, ceea ce întregea totul. Înseamnă că poţi avea totul în creaţie, dar fără odihna lui Dumnezeu nu ai nimic. Numai când Dumnezeu S-a odihnit după ce Şi-a încheiat creaţia, a fost totul complet.

La fel este şi cu vieţile noastre. Putem avea tot ce există în lumea aceasta, pentru că dacă nu avem odihna cu Dumnezeu, nu avem nimic. Noi avem nevoie de El.

Odată am auzit un bărbat care predica, iar după serviciu am vorbit cu el. Mi-a spus că studia înainte de a predica în faţa adunării, „dar”, zicea el, „în timp ce predicam, totul părea gol, nu era complet, pur şi simplu lipsea ceva.”

„Este foarte bine că nu a fost complet,” i-am zis eu, „pentru că dacă predici o predică întregită, nu mai ai nevoie de Dumnezeu.” Nimic nu poate fi întregit de la sine, pentru că Dumnezeu este Cel care face întregirea. Niciodată nu vei avea fiecare parte a vieţii tale completă, fiecare problemă rezolvată, fiecare lucru încheiat, ci ceea ce va completa totul în viaţa ta, care va întregi totul, este Dumnezeu.

El face întregirea, pentru că este Domnul împlinirii; iar Sabatul înseamnă împlinire; Dumnezeu este Dumnezeul împlinirii, este Cel ce umple ceea ce este gol; El nu numai că împlineşte profeţii, ci ne umple şi pe noi, iar noi avem nevoie de El ca să fim umpluţi.

El este Domnul Sabatului, şi în fiecare Sabat, pâinea era înnoită. El este Cel care face înnoirea, iar Sabatul era timpul înnoirii. El este Cel care ne înnoieşte viaţa. Dacă vă simţiţi trudiţi şi obosiţi, întoarceţi-vă la El, pentru că El este Cel care vă împrospătează, Cel care vă dă odihna.

– Sabatul. Ce spun evreii de Sabat? Şabat Shalom. El este Domnul lui Şabat Shalom, El este Domnul Păcii; El este Cel care ne dă pacea, dar „Shalom” este mai mult decât pace, este „bunăstare, propăşire lăuntrică, binecuvântare, este fiecare lucru pentru care am fost creaţi ca să-l avem.”

– Ce este Sabatul? Sabatul este bucurie. El este Domnul bucuriei şi nu există nici o bucurie mai mare decât bucuria în El. Nu contează ce aveţi voi, El este bucuria de a trăi; El este Cel care o dă înapoi celor care nu o au, celor care au pierdut-o şi s-au îndreptat spre alte lucruri.

Dumnezeu nu a spus niciodată: „Eu am venit ca să fiţi nefericiţi!”, ci a spus că El a venit ca să avem Viaţa, şi s-o avem din belşug. Aceasta este voia lui Dumnezeu.

Ce a spus El pe câmpul cu lanuri de grâu din textul pe care l-am citit? Cuvintele Lui sunt foarte adânci, pentru că a spus: „Eu sunt Adon haş Şabat, Domnul Sabatului.” Aceasta este o profeţie, pentru că El avea să moară în ajunul Sabatului, apoi S-a odihnit şi a adus un Sabat nou, o nouă Odihnă.

Când am fost pentru prima dată în Israel, am mers cu un prieten, iar punctul central al călătoriei noastre avea să fie intrarea în oraşul sfânt Ierusalim, aşa că ne doream ca totul să fie perfect. „Aceasta este călătoria în care voi privi pentru prima dată Ierusalimul.” Voiam să mergem pe Muntele Măslinilor ca să privim pentru prima dată Ierusalimul de acolo, şi ne doream ca totul să fie perfect; dar totul a mers cât se poate de rău.

Când ne-am dus la Ierusalim, ne-am plănuit să mergem din pustie la munte; închiriasem o maşină şi intenţionam să conducem până la Muntele Măslinilor. Am făcut aceasta într-o zi de Sabat şi ne gândeam că vom avea o călătorie liniştită, pentru că oraşul va fi liniştit de Sabat. Am pornit din Galileea, dar nu aveam un tur oficial, ci voiam să facem un tur al Israelului, de capul nostru. Mergeam după alţii, fiindcă ne gândeam că ei ştiu unde merg, dar ne-am rătăcit şi am ajuns în locuri unde nu ar fi trebuit să ajungem. Astfel, am mers undeva unde prietenul meu s-a trezit cu o iederă otrăvitoare pe haine, în Galileea era foarte cald şi se încălzea tot mai tare pe măsură ce avansam, călătoream prin deşert şi am uitat să ne luăm apă, iar la un moment dat, ne-am trezit într-un trafic de groază, în mijlocul Ierusalimului. Erau maşini, autobuze şi mult miros de benzină. Eram în Ierusalim, dar nimic nu era glorios cum ne imaginasem noi.

„Aşa ceva nu se poate, nu pot accepta!” mi-am zis dezamăgit, „Refuz să accept aceasta! Vom merge înapoi şi vom intra din nou în oraş! Vom căuta muntele Măslinilor şi vom coborî de pe el.” Astfel, i-am întrebat pe trecători:

„Unde este Muntele Măslinilor?” dar nimeni nu ştia unde este şi nici nu înţelegeau ce-i întrebam. Ne-a luat două ore până să ajungem înapoi la Muntele Măslinilor.

Înainte de a face aceasta, ne-am dus la hotel să ne cazăm, dar când am ajuns acolo, ni s-a spus că nu există nici o rezervare pe numele noastre. Aşadar, nu avem nici un loc unde să înnoptăm. Astfel, ne-am întors dinspre pustie, ca să ajungem de acolo pe Muntele Măslinilor. Totul părea liniştit şi am văzut imaginea Ierusalimului de la distanţă.

„În sfârşit! Acesta este momentul nostru!”, mi-am zis bucuros, dar chiar atunci a venit la noi un grup de arabi, vânzători de suveniruri. Era o mulţime foarte mare şi nu mai puteam vedea Ierusalimul. Erau peste tot în jurul nostru şi ziceau: „Domnule, cumpără aceasta şi aceasta!”

„Nu, nu ne trebuie nimic. Dorim doar să avem un moment deosebit aici. Am venit până aici pentru momentul acesta.”

„Aici avem cărţi poştale cu Muntele Măslinilor”, au continuat ei.

„Eu vreau să văd Muntele Măslinilor, nu o carte poştală cu el,” am răspuns eu.

Dar ei insistau în continuare: „Vă rog să cumpăraţi, vă rog să cumpăraţi! Totul costă numai un dolar.”

Ca să scăpăm de ei, am spus: „Bine!”, şi am scos portofelul, iar unul dintre ei mi-a împins cărţile poştale în portofel, iar când m-am uitat la mâna lui, am văzut că luase cincizeci de dolari din portofel.

„O clipă,” i-am zis, „bancnota aceea de cincizeci de dolari este a mea.”

„Ba nu,” a răspuns el.

„Tocmai m-ai jefuit! M-ai jefuit pe Muntele Măslinilor! Nu am mai fost jefuit niciodată, până acum pe Muntele Măslinilor!” Eu încercam să-mi iau banii înapoi, dar el insista că nu am dreptate. Totuşi în cele din urmă am reuşit să-mi recuperez banii.

„Of”, am zis supărat, „totul s-a dus pe apa sâmbetei! Momentul meu s-a dus, aşa că haide să mergem la hotel. Vom încerca să facem aceasta altădată.” Era greu să te mai bucuri după ce şi-a bătut cineva joc de tine.

Ne-am întors la hotel, epuizaţi şi deshidrataţi, iar cei de la recepţie ne-au spus că încă nu exista nici un semn că ar fi fost făcută vreo rezervare pe numele meu, dar ne vor da totuşi o cameră. După ce ne-am dus sus, am cerut ceva de mâncare, dar ei ne-au spus:

„Este Sabatul şi nu puteţi găsi mâncare nicăieri.”

Aşadar, eram rupţi de foame, magazinele erau închise, şi prietenul meu se simţea rău din cauza acelei iederi otrăvitoare. Ne-am dus la urgenţă, şi astfel, primele ore în Ierusalim le-am petrecut la urgenţă, epuizaţi, deshidrataţi şi rupţi de foame, iar prietenul meu se gândea că eram judecaţi pentru că el nu era vrednic să intre în ţara făgăduită. Nu am găsit nimic de mâncare, dar eu aveam nişte cereale, aşa că m-am dus la barul hotelului şi am spus: „Daţi-mi nişte lapte!” Mi-au dat laptele, iar eu m-am aşezat la o masă şi am scos cerealele. Toţi se uitau la mine, aşa că mă gândeam: „La ce vă uitaţi aşa?” Aveam la mine şi un baton nutritiv, dar deşi am căutat mai multă mâncare, nu am mai găsit nimic. Nu l-am mai găsit nici pe prietenul meu. De fapt, el era pe străzile Ierusalimului şi încerca să găsească ceva de mâncare. A fost groaznic! A fost foarte greu din cauză că era Sabatul şi nu puteam găsi nimic până la încheierea lui.

Aceasta m-a făcut să apreciez şi mai mult cuvintele spuse de Mesia: „Rugaţi-vă să nu fiţi nevoiţi să călătoriţi într-o zi de Sabat.”

Nu Sabatul vă dă pacea, ci Domnul Sabatului. Cu alte cuvinte, nu circumstanţele vă vor da ceva, ci Domnul Sabatului face aceasta; El este pacea şi este ceva veşnic, nu ceva limitat la o singură zi din săptămână. Mulţi se rezumă numai la „Sabat, Sabat, Sabat!”, dar eu vă spun: „Este mai adânc decât atât!”

Există două feluri de oameni: Unii trăiesc pentru Sabat, în timp ce alţii trăiesc în Domnul Sabatului. Daţi-mi voie să vă explic ce vreau să spun:

  1. – Când trăiţi pentru Sabat, indiferent dacă sunteţi evrei sau nu, trăiţi pentru circumstanţe, pentru o zi, aşa că spuneţi: „Când vine ziua aceea, îmi voi pune viaţa în ordine; când vine ziua aceea, mă voi căsători şi voi avea bucurie; când vine ziua, aceasta este tot.” Dar ziua aceea nu vine cu nimic deosebit, iar apoi vine ziua următoare şi tot aşa. Dacă vă bazaţi pe circumstanţe, de fapt carnea, firea se bazează întotdeauna pe circumstanţe, iar atunci bucuria voastră va veni şi va pleca, va veni şi va pleca, iar voi sunteţi când sus, când jos, când sus, când jos. Cu alte cuvinte, nu veţi fi statornici, ci veţi depinde de acea zi, de Sabat. Dacă oamenii vă plac şi vă vorbesc frumos, sunteţi pe nori, iar dacă oamenii vă urăsc şi vă prigonesc, sunteţi la pământ. Aveţi bani, sunteţi sus, iar a doua zi sunteţi din nou la pământ. Aceasta este problema când vă bazaţi pe o zi.
  2. – Mesia a spus că nu omul a fost făcut pentru Sabat, deci voi nu aţi fost făcuţi pentru circumstanţe, ca să fiţi nefericiţi. Dacă priviţi lucrurile aşa, sunteţi nefericiţi pentru că nu vă iubesc oamenii, pentru că nu aveţi o casă, etc.

Dar El a spus: „Eu sunt Domnul Sabatului.” În ebraică pentru cuvântul „Domn” se foloseşte „Adon”, iar în greacă este „Curtios”, ceea ce înseamnă: „Eu sunt Stăpânul Sabatului”, Eu sunt Stăpân peste orice circumstanţă. Eu nu sunt Domnul numai de vineri seara, ci sunt Domnul zilei de luni, a zilei de marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă şi duminică, a tuturor zilelor. El este Domnul fiecărei zile.

Sabatul nu este Sabat din cauza zilei, ci este Sabat pentru Dumnezeu; pacea vine de la El, aceasta fiind adevărata viaţă pe care o doriţi; şi cu cât înţelegem mai repede aceasta, cu atât vom avea mai multă pace.

Pacea nu este dată de o zi sau de un loc anume, ci vine de la Dumnezeu. Indiferent câţi bani aveţi, câte studii, nu vă vor da pacea, pentru că oamenii cu bani nu sunt mai fericiţi decât cei care nu au bani.

Noi avem nevoie de pacea lui Dumnezeu. Aceasta valorează mai mult decât toţi banii din lume. Este uimitor să vedem că este la fel ca în Geneza. Cum a procedat acolo, El a procedat din nou. El a terminat totul în şase zile, ca Mesia în Ierusalim. El Şi-a încheiat lucrarea în a şasea zi, pe când apunea soarele şi a spus: „S-a isprăvit!” S-a terminat! A sosit Sabatul şi El S-a odihnit. Cu alte cuvinte: El a murit în ziua hotărâtă, totul s-a terminat în ziua hotărâtă mai dinainte, şi apoi a venit Sabatul. Nimic nu poate fi mai minunat şi mai desăvârşit.

El nu a murit pentru că venea Sabatul, ci Sabatul a venit pentru că El a murit. El a încetat.

Dacă citiţi în Geneza, veţi vedea că Dumnezeu nu a terminat totul pentru că venea Sabatul. El nu a spus: „O, trebuie să încetez pentru că vine ziua a şaptea!” Nicidecum! Ci El S-a oprit, Şi-a încheiat lucrarea şi atunci a venit Sabatul. Înţelegeţi? Sabatul, Odihna, a venit pentru că Dumnezeu Şi-a încheiat toată lucrarea şi atunci S-a odihnit. Sabatul nu vine din pricina circumstanţelor, ci pentru că este hotărârea lui Dumnezeu; şi pentru că S-a odihnit Dumnezeu, s-a putut odihni toată creaţia.

– În al doilea rând, după ce s-a făcut răscumpărarea, în acea zi, la Ierusalim, a urmat Sabatul. Dar lucrarea Lui nu S-a încheiat pentru că venea Sabatul, deoarece nu Dumnezeu respectă Sabatul, ci Sabatul Îl respectă pe Dumnezeu. Sabatul a venit pentru că Dumnezeu Se odihnea; Dumnezeu Şi-a încheiat lucrarea şi Se odihnea.

Cum găsim pacea? Nu din pricina circumstanţelor, ci pentru că noi ne putem odihni, şi ne punem odihni pentru că Dumnezeu S-a odihnit pe cruce.

Nu contează când a fost aceasta ci, dacă Dumnezeu Se odihneşte în voi; dacă voi şi păcatele voastre aţi fost cu El pe cruce, şi dacă El Se poate odihni, vă veţi odihni şi voi în El. Dacă El Se poate odihni de păcatele voastre, vă puteţi odihni şi voi. Dacă El Se poate odihni de poverile voastre, dacă El a putut s-o facă, o puteţi face şi voi. El a pus totul jos, toate poverile şi păcatele voastre, şi S-a odihnit. După ce a luat toată vina asupra Sa, El S-a odihnit, ceea ce înseamnă că voi sunteţi liberi de vină. Aleluia! El S-a odihnit de viaţa mea veche, aşa că mă pot odihni şi eu. Aleluia! Sunt liber!

Dacă El s-ar fi odihnit pe cruce, marţi dimineaţa, şi ar fi spus: „Aceasta este ziua de marţi dimineaţa”, în anul acela, Sabatul ar fi fost marţea. Dacă ar fi făcut-o miercuri seara, în anul acela Sabatul ar fi început miercuri seara. Deci nu este vorba de timpul când s-a întâmplat, ci de Domnul Sabatului. Aceasta înseamnă că în viaţa voastră nu există nici o împrejurare în care să nu puteţi avea pacea; nu contează ce se întâmplă în viaţa voastră, ce criză are loc, ce se întâmplă sau unde vă aflaţi, dacă Dumnezeu este acolo, veţi avea pace oricum. Aceasta înseamnă că în viaţa voastră nu există nici o zi în care Dumnezeu să nu facă totul; El are totul acolo, nu există nici măcar o zi în care să nu puteţi avea bucurie, pentru că Dumnezeu este Domnul acelei zile. Indiferent ce vine: o apă mare, o zi fierbinte, chiar dacă muntele se prăvăleşte în mare, nu contează, dacă alegeţi să locuiţi în Dumnezeu, voi puteţi avea pace şi bucurie. Acolo este binecuvântarea, pentru că locuiţi în Domnul Sabatului, iar El locuieşte în voi, fie că este luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă sau duminică. El este Domnul Sabatului, ceea ce înseamnă că în fiecare zi este vineri, în fiecare zi este o zi de vacanţă, de odihnă.

Ţineţi minte aceasta şi întoarceţi-vă la ea! Odată ce aţi fost salvaţi de iad, toate problemele voastre sunt rezolvate şi sunteţi ca într-o vacanţă. Am fi mult mai fericiţi dacă ne-am întoarce tot timpul la aceasta.

Dumnezeu a binecuvântat a şaptea zi, dar ceea ce încearcă să ne înveţe El este: „Veniţi la Mine şi atunci veţi avea odihnă şi pace. Sabatul nu a venit pentru ca Dumnezeu să nu mai facă nimic; El este acolo, urmaţi-L, pentru că totul Îl va urma pe Dumnezeu. Urmaţi-L pe Dumnezeu şi ceea ce a făcut El, şi veţi avea odihnă, pentru că Fiul omului, Ben Adam, este Domnul Sabatului; El este Domnul.

În Evrei scrie: „Rămâne o zi ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.”

Primul Sabat a venit, dar nu am avut pacea, Însă mai este un alt Sabat, şi este scris: „Intraţi în Sabatul acela!” Dacă Sabatul ar fi fost o zi a săptămânii, nu ar mai trebui să intrăm în ea, dar dacă este vorba despre pacea pe care o avem oricând intrăm înăuntru, atunci Sabatul lui Mesia este în fiecare zi.

Care este Sabatul biblic? Sabatul biblic începe vineri seara şi se încheie sâmbătă seara. Acesta este Sabatul biblic. Duminica nu este Sabatul, ci este Ziua Domnului. Dar nu aceasta vreau să spun. Ceea ce vreau să spun şi ceea ce contează, este că Sabatul Domnului este în fiecare zi a săptămânii. Sabatul biblic este o umbră, o manifestare a lui Dumnezeu. Voi ştiţi cum vă simţiţi la sfârşitul săptămânii, după ce aţi muncit în fiecare zi, şi spuneţi: „Mulţumesc lui Dumnezeu că este vineri.” Dumnezeu vrea ca odată ce aţi fost salvaţi, aşa să vă simţiţi şi luni. Înţelegeţi? Acesta este cel mai important lucru. Dacă vineri seara vă simţiţi bine pentru că este vineri seara, aplicaţi aceasta la fiecare zi, pentru că totul Se bazează pe El. Bazaţi-vă pe El şi Domnul Sabatului va fi cu voi în toate lucrurile.

Fiţi atenţi! Dacă El este Domnul Sabatului, iar voi Îl primiţi ca Domnul vostru în toate privinţele, dacă Îl faceţi Domnul vieţii voastre, cu cât mai mult Îl faceţi Domnul fiecărei părţi a vieţii voastre, dacă El este Sabatul vostru şi trăiţi în El în fiecare zi? În Sabat. Dacă El este Domnul Sabatului şi voi Îl faceţi Domnul vieţii voastre, cu cât este mai mult Domnul vieţii voastre, veţi umbla în Sabat, în Odihnă, veţi umbla în pace. El este Domnul Sabatului, al păcii, iar dacă există situaţii în care nu aveţi pace, El spune: „Trebuie să Mă faci Domnul tău şi aici!” şi El vă va da odihna.

Atunci veţi avea o pace duhovnicească veşnică, vă veţi trezi dimineaţa şi veţi avea pace; indiferent ce se va întâmpla veţi avea pace. Dar condiţia este să-L faci pe El Domnul tău. Atunci vom avea puterea să punem deoparte toate lucrurile şi să ne odihnim.

Vineri seara voi puneţi deoparte toate ocupaţiile voastre zilnice şi vă odihniţi, dar cu toate acestea, Dumnezeu vă spune: „Puneţi totul deoparte!” Adică? Puneţi toate poverile şi greutăţile voastre jos, pentru că El vă dă putere să faceţi aceasta. Nu aveţi nevoie de ajutorul unui psiholog ca să vă ajute să uitaţi de problemele voastre, pentru că aveţi un Ajutor mult mai bun, aveţi adevărata Putere a lui Dumnezeu, adevărata pace, pe care o primiţi în Mesia.

Dacă doriţi odihna Lui, spuneţi: „Doamne, pun totul departe şi vin la Tine!” Faceţi-L Domnul vostru şi Stăpân peste toate lucrurile, şi ele vor fi înnoite; întoarceţi-vă în prezenţa lui Dumnezeu şi toate problemele voastre vor înceta. Probabil vor mai fi şi în continuare probleme, dar ele nu vor mai conta, pentru că aţi fost treziţi şi reîmprospătaţi. Dumnezeu vă vrea pentru Sine; El v-a adus pacea şi vrea să vă înnoiască şi să vă împrospăteze. Când El este Domn în viaţa voastră, va prelua controlul asupra locului vostru de muncă, asupra emoţiilor voastre, asupra casei voastre, a temerilor şi a luptelor voastre şi vă va da Sabatul Său, vă va da Odihna Sa veşnică. Pacea va cuprinde întreaga voastră fiinţă şi veţi fi ca un pahar plin care dă peste; pacea se va revărsa în afară; va veni peste slujba voastră şi peste lucrările voastre. Şi cui îi mai pasă ce se întâmplă afară, când avem pace pe dinăuntru?

Atunci puteţi face orice, pentru că sunteţi în Mesia şi totul vă aparţine. Dacă Domnul este Domnul vieţii voastre şi voi vă întoarceţi la El, atunci viaţa voastră va fi plină de binecuvântările Sabatului, ale Odihnei Lui, şi în fiecare zi veţi putea spune: „Mulţumesc lui Dumnezeu că este vineri!”

În fiecare zi veţi putea spune: „Şabat Shalom” pentru că trăiţi în Domnul Sabatului, în Domnul Odihnei veşnice, în Isus Mesia care este Lumina lumii, Leul din seminţia lui Iuda, Slava poporului Său, Domnul păcii, Domnul Sabatului, Domnul Odihnei voastre veşnice. Amin.

Rămâneţi în Duhul, în prezenţa lui Dumnezeu şi închideţi ochii.

Tată, Te lăudăm şi Te iubim. Venim înaintea Ta şi cerem binecuvântarea Ta, cerem ca pacea Ta să fie peste poporul Tău, şi Te rugăm să atingi fiecare inimă.

Tată, îngăduie ca braţul Tău să ne atingă şi să aducă pace în fiecare inimă; cerem atingerea Ta, pentru că Te iubim şi recunoaştem că eşti Domnul păcii şi Sabatul, Odihna noastră.

Ajută-ne ca în fiecare clipă a vieţii noastre să locuim în pacea Ta, şi fie ca pacea Ta să fie peste toate grijile şi temerile noastre, şi să-i putem ierta şi elibera pe toţi cei ce trebuie să fie eliberaţi.

Dacă nu ştiţi unde vă veţi petrece veşnicia, ar fi bine să vă gândiţi serios la aceasta, pentru că trebuie să ştiţi înainte de a pleca de aici. Voi trebuie să vă naşteţi din nou pentru a putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Aşa cum am spus deja, există numai două căi:

– una care vă duce la moarte, la despărţirea veşnică de Dumnezeu, acolo unde este iadul.

Domnul nu vrea să pieriţi, dar dacă nu sunteţi născuţi din nou, vă aflaţi pe drumul greşit.

– dar mai este o cale: calea salvării, calea care vă duce la Cer, la pacea şi la Viaţa veşnică; aceasta este singura cale pentru a fi salvaţi, este naşterea din nou.

Domnul vă cheamă. El v-a dat suflarea de viaţă şi o inimă care să bată în fiecare zi, ca să trăiţi în trupul acesta, dar inima voastră se poate opri oricând, de aceea El insistă şi vă spune: „Vino la Mine, ca să poţi moşteni veşnicia! Vino, şi îţi voi da pace, odihnă, bucurie şi Viaţă veşnică. Dar trebuie să vii!”

Este foarte simplu. Dacă nu sunteţi siguri că sunteţi născuţi din nou, ascultaţi chemarea Domnului, care vă spune: „Veniţi la Mine, pentru că Uşa este deschisă!”

Veniţi la El! Faceţi aceasta de dragul vostru şi pentru binele vostru. Ridicaţi mâinile spre El şi acceptaţi-L, fiindcă trebuie să vă naşteţi din nou. Domnul să vă binecuvânteze. Amin.

 

– Amin –