Meniu Închide

JONATHAN CAHNISUS DIN NAZARET

, -

 

Deschideţi la Evanghelia lui Ioan, la capitolul 10, versetul 22:

„În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.

Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.

Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”

„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.” (v. 22-26).

 

În majoritatea Bibliilor scrie că era „Sărbătoarea înnoirii”, dar în ebraică cuvântul „înnoire” este „Hanukka”. Ceea ce ne spune aici este că era Hanukka; Isus era în Templu pentru că era Hanukka. Luminile erau aprinse, iar iudeii au venit la El şi L-au întrebat: „Eşti Mesia?”, dar El le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.” Şi merge mai departe:

„Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.”

La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.” (v.37-39).

Ceea ce le-a spus El a fost foarte greu pentru iudei: „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine. Noi suntem Una”, deoarece considerau că este o blasfemie.

Subiectul din dimineaţa aceasta este: „Mesia. Cine este El?”

Atât Biblia cât şi Isus au aceeaşi afirmaţie cu privire la problema aceasta, şi este uimitor faptul că ceea ce pare a fi o tradiţie este de fapt un lucru esenţial, de bază. Poate este cea mai radicală, importantă afirmaţie pe care o avem, dar cu toate acestea oamenii o iau ca o simplă tradiţie. Pretenţia lui Mesia este cel mai controversat lucru; este cea mai controversată parte a credinţei şi este contestată de islam, de iudaismul rabinic, de cultele religioase şi chiar de unii creştini. În realitate, este Barometrul, testul care scoate în evidenţă ce este cu adevărat un cult sau teologia unui cult.

Cultele se contrazic cu privire la trinitate, la natura tri-unică a lui Dumnezeu şi mai ales cu privire la divinitatea lui Isus.

– Există un cult numit „Calea internaţională” care spune că Isus nu este Dumnezeu, ci numai Tatăl este Dumnezeu.

– De ce sunt în afară Martorii lui Iehova? Pentru că ei spun că Isus nu este Dumnezeu însuşi, ci este un Dumnezeu mai mic, arhanghelul Mihail, ceea ce înseamnă că nu există un singur Dumnezeu, ci mai mulţi.

– Mişcarea „Numai Isus” susţine că există un Fiu, dar că nu există un Tată adevărat. Ei spun că dacă Isus ar fi fost divin, dacă ar fi fost Dumnezeu, nu S-ar fi putut ruga lui Dumnezeu. Cum S-a putut ruga lui Dumnezeu, sau cum de nu ştia anumite lucruri? De ce a fost slab? De ce a putut muri? De ce a spus: „Îndepărtează paharul acesta de la Mine?” Cum a putut să fie mai prejos decât Tatăl, sau cum S-a putut supune Tatălui, dacă El era una cu Tatăl? Cum L-a putut asculta pe Tatăl? Ei spun: „Mesia este o fiinţă creată, El este cel dintâi născut al creaţiei.”

– Criticii liberali ai Bibliei spun că Isus a fost un rabin, un reformator, şi că învăţătura că El este Fiul lui Dumnezeu şi că a fost divin, a apărut numai la câţiva ani după moartea Sa. Ei spun: „O asemenea învăţătură este străină iudaismului. Este păgânism. A fost scoasă din contextul învăţăturii iudaice şi răspândită ca adevăr, dar este o invenţie, un mit.”

– Pentru musulmani, Isus este un profet. Ei cred că El este Mesia, Îl numesc Mesia: Ieshuah Mesiah, şi spun că va veni din nou. Desigur, ei au luat aceasta din Biblie, dar spun că El nu este Dumnezeu, că nu este Fiul lui Dumnezeu.

Astfel, dacă voi credeţi că Isus este un Profet, că El este Mesia şi că vine din nou, dar nu credeţi că este Fiul lui Dumnezeu, dovediţi că nu sunteţi mai aproape de Evanghelie, decât sunt musulmanii, care spun: „Nu există alt Dumnezeu decât Allah, iar El nu are nici un Fiu!” În mod clar, ei spun aceasta cu referire la Mesia.

– Rabinii spun: „Acesta este un lucru străin credinţei iudaice!”

– Cei care cred astăzi în Mesia, spun: „Dacă Mesia se va naşte astăzi, va fi un om, un supraom, dar va fi doar un om cu calităţi speciale”, pentru că este scris: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul tău este un singur Dumnezeu!” Deci, există un singur Dumnezeu şi nu mai poate fi altul.

– Iudaismul modern de astăzi spune: „Dumnezeu nu are nici un trup uman, şi nu poate fi văzut, atins sau privit. Omul nu poate fi Dumnezeu! Aceasta este idolatrie, este păgânism!”

Aşadar, în dimineaţa aceasta, vom deschide Taina divinităţii lui Mesia. Sunt multe de spus, iar în zilele următoare vom avea multe de făcut, pentru că acesta este un subiect vast; este un subiect care-L înalţă pe El, pentru că eu doresc să-L preamăresc pe El.

Mesajul acesta este intitulat „Isus din Nazaret”, şi în primul rând voi arăta ce spun cultele despre El, fiindcă ei zic:

– „Dacă Isus a fost Dumnezeu, cum S-a putut ruga lui Dumnezeu? Şi apoi, cum se face că El nu ştia anumite lucruri?”

În primul rând, Isus nu S-a rugat la El însuşi, ci Fiul S-a rugat la Tatăl. Acest lucru face parte din Temelie şi vom pătrunde mai adânc.

– O altă întrebare ridicată este: Cum se face că El nu ştia anumite lucruri?

– La fel cum a putut deveni Om şi cum a putut deveni slab. Astfel, În Filipeni 2.7 scrie: „…S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” Aşa a devenit slab în trup.

– Cum a putut fi slab şi să moară?

La fel cum S-a dezbrăcat pe Sine însuşi.

– Cum a putut să-Şi dea viaţa?

Păi, numai cineva care are Viaţă în El Însuşi, care posedă Viaţa, o poate da.

– Cum a putut să spună: „Îndepărtează paharul acesta de la Mine?” Nu era aceasta împotriva voii lui Dumnezeu?”

Nicidecum! Amintiţi-vă că El a spus: „Totuşi facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” (Marcu 14.36). Aşadar, El nu a cerut ceva împotriva voii lui Dumnezeu. Ar fi fost mai bine dacă ar fi spus: „Merg la cruce! Este grozav, va fi uşor, fără nici o problemă!”? Este mai măreţ faptul că a plâns, pentru că prin aceasta ne-a arătat preţul sacrificiului Său. Apoi a spus: „Totuşi facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” Este vreo diferenţă? Sigur că da. Aici Îl avem pe Fiul şi pe Tatăl, dar dacă mergem în primul verset din Biblie, acolo este o diferenţă:

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” În evreieşte scrie: „Berashit, Elohim…” Cuvântul „a creat” este la singular, în timp ce „Dumnezeu, Elohim” este la plural. Acelaşi lucru. Acesta este fundamentul naturii lui Dumnezeu.

Despre Isus, Scriptura spune că „El este întâiul născut al creaţiei.” Înseamnă cumva aceasta că El a fost creat, că nu a existat înainte? Nicidecum! Ceea ce vrea să spună aici este că într-o familie există un întâi născut, iar în vechime, întâiul născut era capul. Astfel, El este numit „Întâiul născut”, pentru că este Capul creaţiei, pentru că a venit în creaţie, şi de asemenea este primul care a înviat. Este scris că „El era înainte de întemeierea lumii, înainte de creaţie.”

Rabinii spun: „Omul nu poate fi Dumnezeu”, şi noi suntem de acord cu aceasta. Nici un om nu poate fi Dumnezeu şi noi nici nu predicăm aşa ceva, dar Dumnezeu poate fi orice vrea El. El poate deveni Om, mai ales că omul a fost creat după chipul Său.

Să mergem în Ioan 17, fiindcă acolo sunt câteva lucruri importante. În Ioan 17 avem linia despărţitoare. Priviţi ce scrie în versetul 24:

Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.” Aceasta înseamnă că înainte de a fi Cosmosul, înainte de tot ce s-a întâmplat, fie că este vorba de Big Bang sau de orice altceva, El a fost înainte de toate acestea.

Noul Testament ne dă un alt lucru esenţial: acest Tâmplar din Nazaret este Dumnezeu. Acesta este un lucru esenţial, de bază, de aceea aceasta este linia despărţitoare. Tot ceea ce scrie în Scripturile ebraice, în Vechiul Testament, se aplică lui Mesia Noului Testament.

Ţineţi minte că aceşti scriitori sunt evrei, iar ei au scris că Dumnezeu este sfânt şi că dacă un om se închină la altceva decât lui Dumnezeu, aceasta este o blasfemie.

– În Apocalipsa 1.8 scrie: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”, iar în Efeseni 1.23 citim: „…care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.” Cel ce plineşte totul în toţi”. Aceasta este calitatea lui Dumnezeu. El este Omniprezent şi ne umple pe toţi: „plineşte totul în toţi”.

– În Matei 3.3 scrie: „…Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.” Aceasta striga Ioan Botezătorul. A cui cale trebuia pregătită? A Domnului. Este Acelaşi despre care scrie în Isaia 40: IaHVeH. „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! (Isaia 40.3). Deci, Cel pentru care a pregătit Ioan calea, este El.

– În Efeseni 4.8 scrie: „De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” Acest verset citează din Psalmul 68.18, unde se vorbeşte despre IaHVeH: „Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni…”

Apocalipsa 1.7-8: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

„Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”, iar în capitolul 21.6 scrie: „…Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul.”

De unde s-a luat aceasta? Din Scripturile ebraice. Astfel, Isaia 44.6 spune: „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.”

Desigur, nu putem avea doi „Cel dintâi şi Cel din urmă”, ci există Unul singur care este „Cel dintâi şi Cel din urmă”. Astfel, dacă Mesia este „Cel dintâi şi Cel din urmă” şi IaHVeH este „Cel dintâi şi Cel din urmă”, înseamnă că Mesia este IaHVeH, şi IaHVeH este Mesia.

Cea mai cercetată şi mai importantă dovadă a acestei afirmaţii, care se regăseşte în toată Biblia, este cuvântul „Doamne.” Cuvântul „Domnul” este găsit în tot Noul Testament şi este folosit cu referire la Mesia. Cuvântul „Domn”, la fel ca în alte limbi, poate însemna „stăpân, domn”, dar poate însemna şi „Stăpânul, Domnul”.

Când s-a tradus Noul Testament, pentru traducerea celor două cuvinte evreieşti: „Adonai” şi „IaHVeH”, s-a folosit cuvântul grec „Curtios”. Astfel, pentru traducerea cuvântului „IaHVeH” s-a folosit acelaşi cuvânt pe care l-au folosit şi în cazul cuvântului „Mesia”, adică tot „Curtios”, „Cel ce există prin Sine însuşi.”

În Coloseni 1.16-17 scrie: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.”

Există Unul singur care a existat înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El, iar Acela este Dumnezeu. Vă puteţi imagina? Toate lucrurile se ţin prin El: moleculele, atomii, fiinţa voastră se ţine de El şi prin El.

– În Ioan 14.6 scrie: „Eu sunt Calea (Derekh), Adevărul (Aimet) şi Viaţa (Haim). Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

El nu spune: „Eu sunt o parte din Adevăr”, ci spune: „Eu sunt Adevărul”. Înţelegeţi cât de mare este lucrul acesta? Adevărul. Ei spuneau: „El nu poate fi Adevărul; poate fi adevărat, dar nu poate fi Adevărul.” Dar cum poate fi El Adevărul? Adevărul este Cel ce face să fie totul adevărat, adică Dumnezeu.

 

– O altă dovadă. Evreii care nu L-au urmat şi nu credeau în El, au luat pietre ca să arunce în El. De ce au făcut aceasta? Pentru că au auzit şi au înţeles ce spunea El, şi au considerat că este blasfemie, deoarece El, un Om, pretindea că este Dumnezeu:

„Eu şi Tatăl una suntem.”

Atunci, iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.

Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”

Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” (Ioan 10.30-33).

 

– O altă dovadă. Dovada aceasta este extraordinară.

Dacă citiţi în Noul Testament, veţi vedea că în anumite situaţii, oamenii I s-au închinat. Aşa ceva este foarte greu de imaginat, dar este adevărat: magii, apostolii, I s-au închinat. Vă puteţi imagina ce însemna aceasta pentru un evreu? Ei ştiau foarte bine că numai Unuia singur I te poţi închina. Fiecare evreu ştia aceasta, era crescut aşa şi era învăţat aşa, şi totuşi iată că ei I s-au închinat.

Când unul dintre ei s-a plecat să se închine în faţa unui înger, acesta i-a spus: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine…Închină-te lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 22.9). Cine a scris Noul Testament? Evrei cu frică de Dumnezeu, bărbaţi care cunoşteau şi Tora, Legea. Ei I s-au închinat Lui. Dacă El n-ar fi fost Dumnezeu, aceea ar fi fost o hulă, o blasfemie.

În Coloseni 2.8-9 scrie: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.”

Toată plinătatea Dumnezeirii; Dumnezeu a locuit într-un trup uman.

Filipeni 2.6: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu.” El avea chipul lui Dumnezeu? Ştiţi ce înseamnă aceasta? El era egal cu Dumnezeu; Dumnezeu era egalul Lui. Acolo era un Om care era egal cu Dumnezeu. Nimeni nu este egal cu Dumnezeu, cu excepţia Lui însuşi.

 

Evrei 1.8 spune: „…pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.”

Cui i-a spus aceasta? Fiului. Lui i-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule…”

În Ioan 20.28 îl avem pe apostolul îndoielnic care a spus: „Voi crede când voi pune mâna pe rănile Lui.” Când a venit Isus între ei şi l-a văzut, i-a zis: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”

Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

 

Ce fac cultele cu versetul acesta? Încearcă să-l răstălmăcească şi să spună că Domnul nu este cu adevărat Dumnezeu.

Martorii lui Iehova spun: „La început…” Haideţi să mergem în Ioan 1.1. Aici avem una din cele mai frumoase deschideri:

La început (În acelaşi fel se deschid şi Scripturile ebraice (Geneza): „La început – Berashit”) era Cuvântul (în greacă: „Logosul”), şi Cuvântul (Logosul) era cu Dumnezeu, şi Cuvântul (Logosul) era Dumnezeu.”

Cu aceasta începe Noul Testament, pentru că este cel mai timpuriu eveniment al Noului Testament.

Dar şi Vechiul Testament începe la fel: „La început, Dumnezeu (Elohim – plural) a creat (singular)…” Avem acelaşi lucru ca în Ioan 1.1:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Acelaşi lucru. Logosul era cu Dumnezeu. Ce înseamnă aceasta? Iar în versetul 14 spune: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” Şi Biblia mai spune: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El… şi: „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…”

Ce înseamnă aceasta? Cuvântul S-a făcut trup. Dar Cuvântul era Dumnezeu, ceea ce înseamnă că Dumnezeu S-a făcut trup.

Dar Martorii lui Iehova au schimbat aceasta. Aşa se face că în Biblia lor, în loc să creadă ceea ce este scris aici, au făcut o modificare şi au scris: „Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era un dumnezeu…”, cu „d” mic, ceea ce este o blasfemie, o hulă.

În 1 Ioan 5.20 scrie: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui (Isus Mesia). El (în engleză: „Acesta…) este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.”

Este clar şi de necontestat faptul că Noul Testament, Evanghelia, Îl numeşte Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu.

Rabinii de astăzi spun: „Noi nu putem crede că Dumnezeu are un Fiu sau că s-ar putea întâmpla aşa ceva.”

 

„ În primul secol a trăit un bărbat care se numea Filo din Alexandria. Era evreu, s-a născut în anul 50 î.Hr. şi a murit în anul 40-45 d.Hr., şi n-a avut niciodată contact cu Scriptura. Este considerat cel mai important evreu al diasporei, al lumii greceşti; cel mai important reprezentant al iudaismului în afara Israelului.

Răsfoind scrierile lui, am găsit ceva interesant: el vorbeşte despre Logos, Cuvântul. Iată ce spune:

„Logosul, Cuvântul este Chipul lui Dumnezeu.”

Practic, evreii spun că Logosul este reprezentarea exactă a lui Dumnezeu.

Filo continuă: „Logosul este Chipul lui Dumnezeu prin care a fost făcută lumea.”

La început era Cuvântul (Logosul), şi Logosul era cu Dumnezeu, şi Logosul era Dumnezeu.

…Toate lucrurile au fost făcute prin El (prin Logos); şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El (fără Logos).” (Ioan 1.1,3).

În aceeaşi lucrare, Filo mai spune: „Nici un muritor nu a putut fi făcut după reprezentarea exactă a Tatălui (pentru că Dumnezeu este Duh), ci a fost făcut după chipul divinităţii Sale care era Logosul.”

Ce este Logosul? Într-o lucrare care face parte din iudaismul clasic, Filo spune: „Logosul este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.” Aceasta este învăţătura iudaismului din primul secol.

Filo mai spune: „Logosul este Chipul duhovnicesc al lui Dumnezeu, nenăscut ca oamenii, dar născut în raport cu Dumnezeu, şi totuşi veşnic.” Este uimitor.

 

– În Zohar, o altă scriere rabinică, scrie:

„La început, Duhul lui Dumnezeu Se plimba pe deasupra apelor.” Acela era Duhul lui Mesia, acelaşi Duh al lui Dumnezeu la care se face referire când Dumnezeu spune: „Voi pune un Duh nou în voi”; este Duhul lui Mesia, Acelaşi Duh de la început.”

– În Innach, o scriere evreiască veche, este scris:

„În ceasul acela, Fiului omului I s-a dat un nume: El este Lumina neamurilor, Lumina popoarelor, nădejdea celor suferinzi, şi toţi cei ce locuiesc pe pământ, vor cădea la picioarele Lui şi I se vor închina, Îl vor lăuda, Îl vor binecuvânta şi vor cânta: „Pentru aceasta ai fost ales şi hotărât de Dumnezeu încă înainte de întemeierea lumii şi în veci de veci.”

 

Aşadar, când rabinii spun: „Noi nu credem aceste lucruri!”, se referă de fapt la ceea ce nu cred ei, deoarece adevărul este că în iudaismul antic se credeau aceste lucruri pentru că aşa învaţă Biblia. Biblia, Scripturile ebraice spuneau că Dumnezeu are un Fiu. Nu vom intra astăzi în aceasta, dar este scris.

 

– În Isaia 42.8 scrie: „Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia…”, iar

– Isaia 43.11 spune:

Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor!” Vedeţi? „Eu sunt IaHVeH, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor.”

Ce spune prin aceasta? „Să nu recunoşti nici un alt mântuitor afară de Mine!” Adică? Voi nu puteţi numi pe nimeni Mântuitor dacă acela nu este IaHVeH!

Scripturile ebraice spun că „Izbăvitorul (Mântuitorul) va veni din Sion.”, adică IaHVeH va veni din Sion. Este vorba de Izbăvitorul care ne răscumpără prin faptul că moare pentru păcatele noastre, ceea ce înseamnă că IaHVeH avea să moară pentru păcatele noastre.

– În Tit 2.13 scrie: „…aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.”

Cultele spun că aici avem doi: „pe marele nostru Dumnezeu” şi „pe Salvator,” dar nu este adevărat, pentru că dacă Îl numeşti pe Isus, Salvator, Îl numeşti IaHVeH. Şi a cui arătare o aşteptăm noi? Noi aşteptăm arătarea lui Mesia, care este marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor.

– În Ioan 8.53-58 scrie:

„Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?”

Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru,

şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi, dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.

Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.”

„N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam?!”

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Eu sunt.”

 

Trebuie să fiţi foarte atenţi când Biblia începe să rupă legile limbajului aşa cum o face în Geneza 1.1 şi în Ioan 1.1. Apoi, aici, Isus spune: „…înainte ca să se nască Avraam, Eu sunt.” Lucrul acesta este esenţial, fundamental. Dar cred că mai esenţial este faptul că Isus nu a spus: „Înainte de Avraam a fost „Eu sunt”,” ci a spus: „înainte de Avraam, Eu sunt.” Puteţi cuprinde ce a spus El aici? Noi nu ne putem imagina ce ascund aceste cuvinte, ci putem să ne facem doar o idee cu privire la cât este de mare slava lui Dumnezeu.

Înainte de Avraam, Eu sunt.” Dumnezeu nu spune niciodată „Eu am fost”, sau „Eu voi fi”, ci El este întotdeauna„Eu sunt”. Ceea ce spune Isus aici, în Ioan, este tradus din greacă, dar „Eu sunt” este „IaHVeH”, aceasta fiind ceea ce i-a spus Dumnezeu însuşi lui Moise, când L-a întrebat:

Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi” şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?”, ce le voi răspunde?”

Şi Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte Eu sunt m-a trimis la voi.”

Vedeţi? „Înainte de Avraam, Eu sunt, adică IaHVeH”. Şi Biblia spune că atunci când au auzit aceasta, iudeii au luat din nou pietre ca să arunce în El.

Adevărul este că ceea ce s-a spus despre IaHVeH, se spune şi despre Mesia Isus. El este Cel Atotputernic, Cel Omniprezent, Cel dintâi şi Cel de pe urmă; IaHVeH este Isus, Ieshuah. „Adonai” este „IaHVeH”, adică Acelaşi. În El, prin El şi pentru El, au fost create toate lucrurile; în El a locuit trupeşte toată plinătatea dumnezeirii, El este marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Logosul, Cel întâi născut din toată zidirea, El este Dumnezeul nostru.

În Noul Legământ, Scripturile declară cât se poate de clar şi categoric că Mesia este Dumnezeu. Acesta este un lucru minunat şi fundamental.

Evreii spuneau: „Mesia este un Om obişnuit,” dar cu toate acestea nu L-au primit.

Aşadar, cultele au o problemă mare cu privire la aceasta. Dacă Mesia este cineva mai mic decât Dumnezeu, înseamnă că a fost creat şi este o creatură. Eu nu spun că El nu a fost Om, pentru că a fost Om, dar în acelaşi timp a fost Dumnezeu. Dacă spuneţi că El a fost creat, că a fost o creatură, înseamnă că creaţia a fost salvată de o creatură şi nu de Dumnezeu. Înţelegeţi? Şi dacă creaţia este salvată de creaţie, înseamnă că ne putem mântui singuri şi nu mai avem nevoie de Dumnezeu; înseamnă că datorăm totul creaţiei şi nu Creatorului. Noi toţi suntem îndatoraţi Salvatorului nostru, iar dacă Salvatorul este cineva mai mic decât Dumnezeu, înseamnă că noi nu suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Vă daţi seama unde ajungeţi?

Trebuie să fie Dumnezeu; Mesia trebuie să fie Dumnezeu. Orice sistem sau filozofie încearcă să ajungă prin propriile ei mijloace la Dumnezeu, dar singura cale prin care Dumnezeu ajunge la noi este El. Este singura cale pentru că numai Dumnezeu ne poate salva; noi nu ne putem salva singuri, ci avem nevoie de El. Numai Dumnezeu ne poate mântui, ceea ce înseamnă că noi Îi suntem recunoscători numai Lui. De aceea este atât de important Cine este El.

Vedeţi? Dumnezeu a trebuit să vină jos. Biblia spune: „Dumnezeu este dragoste.” Ce este dragostea? Dragostea înseamnă să te pui în locul altuia, să-i iei locul. Dacă El este dragoste, care este cea mai mare manifestare a dragostei? Faptul că El a venit jos, a luat locul nostru, S-a pus în locul nostru. Este atât de extraordinar!

Faptul că acest Mesaj poate fi rostit şi răspândit în lume este minunat, dar faptul că cei care o fac sunt evrei, este şi mai minunat. Evreii ştiu de la început că „Domnul Dumnezeul tău este Unul singur!”, ceea ce înseamnă că ei ar evita să răspândească ceva ce este curvie spirituală. Faptul că această învăţătură este răspândită în lume de către evrei, care se tem de Dumnezeu, de IaHVeH, este minunat.

Ce i-a putut determina pe acei evrei, pe ucenici, să spună că Isus era Dumnezeu, că IaHVeH însuşi umbla printre ei? IaHVeH era printre ei: El a mâncat, a băut, a dormit, a plâns. Ce i-a determinat să meargă la fraţii lor, la Sinedriu, şi să înveţe aceste lucruri? Să meargă chiar şi în lume şi să spună aceasta chiar cu preţul vieţii? Un singur lucru: faptul că Dumnezeu era cu ei. Acest lucru este copleşitor.

Este una să vezi pe cineva de la distanţă, dar este cu totul altceva să trăieşti cu El în fiecare zi şi să ştii că El este Dumnezeu. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Ce spune Biblia? Fiul care Se va naşte se va numi „Emanuel”, adică „Dumnezeu este cu noi”. Aceasta este profeţia din Isaia 7.14. El era IaHVeH.

Înseamnă că sunt doar trei variante:

  1. – El a fost un mincinos;
  2. – El a fost un nebun;
  3. El este Domnul, adică Cel ce este de la început.

Când era pe pământ, El i-a întrebat pe apostoli: „Cine ziceţi că sunt Eu?” (Matei 16.15). Oamenii aceştia care L-au văzut cum S-a trezit, cum a dormit, cum a trăit, cum a murit pe cruce, au putut spune că El era IaHVeH, Cel veşnic, Cel sfânt, Acel Atotputernic, Cel Preaînalt, şi au mărturisit aceasta până la marginile pământului:

Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii –

pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –,

deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi…” (1 Ioan 1.1-3).

Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.14). Acest lucru este minunat!

Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14.9).

Aşadar, oamenii care L-au cunoscut cel mai bine sunt cei care au mărturisit cu toată convingerea că El este Dumnezeu. Înseamnă că cu cât Îl cunoaştem mai mult, putem spune mai mult că El este Dumnezeu.

„Slăviţi-L pe Domnul!” Dar niciodată nu Îl veţi putea slăvi îndeajuns.

După mulţi ani de slujbă, Pavel a spus: Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.” (Filipeni 3.8).

Toţi cei care L-au cunoscut, au avut aceeaşi atitudine, pentru că cu cât te adânceşti mai mult, cu atât poţi spune mai mult: „Este din ce în ce mai minunat!”

În Isaia 25.9 scrie: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!”

Iată-L pe Dumnezeul pe care L-am aşteptat! Dumnezeu a devenit Isus al meu; Dumnezeu a devenit salvarea mea. Acest verset spune că „Dumnezeu a devenit salvarea mea,” adică: „Dumnezeu a devenit Isus Salvatorul.” Cuvântul ebraic pentru salvare este „Ieshuah”, adică „Isus.” Adică, Numele lui Dumnezeu este Ieshuah, Isus. De fapt, aici avem o cale îngustă, pentru că „Ieshuah” înseamnă „IaHVeH Salvatorul”. Deci Ieshuah este IaHVeH.

Acest Copil, Bebeluşul care S-a născut într-o iesle şi nu putea vedea, era neajutorat, avea mâini micuţe, picioruşe micuţe şi era învelit în nişte cârpe, era de fapt IaHVeH, Cel ce există prin Sine Însuşi, Cel veşnic, Creatorul Universului.

Băieţelul care alerga pe dealurile din jurul Nazaretului era IaHVeH, era Dumnezeul care I s-a arătat lui Moise în rugul aprins; era Omul care a trecut mai târziu pe lângă ucenici şi le-a zis: „Urmaţi-Mă!”; era IaHVeH care a trimis urgiile împotriva Egiptului şi Şi-a eliberat poporul.

Omul care plângea pentru Ierusalim era IaHVeH, Acelaşi IaHVeH care a despicat Marea Roşie. Omul care a fost lovit, care a sângerat şi a murit pentru noi, era IaHVeH, Domnul.

Vedeţi? Isus nu putea fi altcineva decât IaHVeH, IaHVeH Cel Sfânt. De ce? Pentru că Dumnezeu este Cel Atotputernic, Cel Suprem. Este minunat! El a venit jos pentru voi, pentru ca să puteţi merge sus la El.

Isus trebuie să fie Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Cel Suprem, dar voi Îl puteţi cunoaşte numai când El este totul în viaţa voastră. El nu este mai prejos de Dumnezeu, ci este Dumnezeu însuşi. Dacă spunem că este „Domnul”, El este Domnul nostru, iar dacă spunem că este „Salvatorul” este Salvatorul nostru.

Noi spunem că El este Dumnezeu, dar este El Dumnezeul tău? Ce înseamnă aceasta?

Dacă El este Dumnezeul meu, înseamnă că pentru mine este TOTUL meu, este Alfa şi Omega al meu, Începutul şi Sfârşitul meu. Aceasta este Dumnezeu: El este TOTUL. El este viaţa mea, este Cel Căruia mă închin; El este TOTUL meu.

Aici nu este vorba de o doctrină sau de o teologie, ci este Ceva adevărat. Ceea ce vreau să spun este că Isus este Dumnezeu şi că El (Isus) trebuie să fie Dumnezeu în viaţa voastră.

Cine este Dumnezeul vostru? Dumnezeu este Cel pentru care trăieşti, Cel pentru care mori, Cel pe care-L slujeşti, care este ţinta ta, Cel pentru care munceşti: Acela este Dumnezeu tău; Cel în care te bucuri, Cel pe care-L preamăreşti:

Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn.

Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.” (Marcu 12.29-30).

Aceste două porunci merg împreună; sunt totul. Acest singur Dumnezeu este Isus, Isus din Nazaret. El este Dumnezeul vostru. El nu a fost doar un rabin sau un profet, ci este Dumnezeu însuşi care a venit să ne salveze.

El este Stânca voastră, Învăţătorul vostru, Cel mai bun Prieten al vostru, El este Pâinea voastră, Începutul vostru, Alfa vostru, Omega vostru, El este Viaţa voastră. În clipa în care v-aţi născut din nou, voi aveţi un nou Început. El este Cel spre care vă îndreptaţi, Ţinta voastră, nădejdea voastră, bucuria voastră Scutul vostru, Cântarea voastră, Dragostea voastră, El este Domnul vostru; El trebuie să devină Bucuria bucuriilor voastre, El trebuie să devină Nădejdea nădejdilor voastre, Dragostea dragostei voastre, pentru că El este Absolutul vostru. Aceasta este tot.

El este Dumnezeul vostru, Viaţa voastră, Pâinea voastră; El este Prietenul vostru cel mai bun.

Haideţi să avem atitudinea pe care au avut-o apostolii care au suferit cu bucurie pierderea tuturor lucrurilor pentru a-L cunoaşte pe El; pentru ca eu să-L pot cunoaşte pe El, pe Mesia Isus, Domnul meu şi Dumnezeul meu. Amin.

Să ne plecăm capetele în rugăciune. Rămâneţi în prezenţa lui Dumnezeu. Te lăudăm, Doamne. În săptămâna aceasta, ajută-ne să Te preamărim şi să Te înălţăm mai presus de toate lucrurile. Doamne, unii dintre noi am slujit altor lucruri, dar le îndepărtăm şi Te punem pe Tine pe tronul inimii noastre. Poate unii dintre noi ne-am făcut griji cu privire la alte lucruri, ceea ce înseamnă că nu am avut încredere în Tine, şi am pus acele lucruri, acele probleme, mai presus de Tine. Doamne, ne pocăim şi Te punem pe Tine pe tron. Poate am fost distraşi de alte lucruri, dar punem totul deoparte, fiindcă Tu eşti Dumnezeul nostru.

Doamne, am muncit mult şi am pierdut timpul cu alte lucruri, ceea ce înseamnă că pe Tine Te-am pus deoparte şi am slujit altor lucruri, dar acum le punem pe toate deoparte şi Te punem pe Tine pe primul loc, ca să ne conduci; pentru că Tu eşti Alfa, totul începe cu Tine şi noi vrem ca totul în viaţa noastră să înceapă cu Tine, Doamne, orice gând, orice mişcare, totul, Doamne, şi dorim ca totul să se încheie cu Tine.

Doamne, Te lăudăm şi Te rugăm să ne ajuţi să Te cunoaştem mai mult. Cer aceasta pentru fraţii şi surorile mele. Îngăduie ca fiecare să Te cunoască mai bine, ca Dumnezeul nostru, fiindcă venim în prezenţa Ta cu dorinţa ca Tu să ocupi tronul inimii noastre.

Rămâneţi cu capetele plecate. Dacă nu ştiţi unde vă veţi petrece veşnicia, nu uitaţi că Domnul a spus că „voi trebuie să vă naşteţi din nou.” Acesta este Cuvântul Său. Şi tot El spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi…”

Domnul Şi-a dat viaţa pentru voi, ca să fiţi mântuiţi, şi vă îndeamnă: „Alegeţi Viaţa! Vă dau cea mai mare binecuvântare: alegeţi Viaţa!”

Dumnezeu bate la uşa inimii voastre şi spune: „Deschide!” Deschideţi-I şi primiţi-L înăuntru, ca să devină Domnul şi Salvatorul vostru. Cum Îl puteţi primi? Mărturisind cu gura voastră că Isus este Domnul vostru. Aceasta va aduce mântuirea sufletelor voastre. Amin.

 

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content