Meniu Închide

JONATHAN CAHN – TAINA TZIPURIM

TAINA TZIPURIM

sau

TAINA PĂSĂRILOR JERTFITE

 

Vă rog să deschideţi cu toţii la Levitic 13, de unde vom citi câteva versete:

 

Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:

„Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoţi.

Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb şi dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea să declare pe omul acela necurat.” (v. 1-3).

 

Pentru a vedea ce se întâmpla cu omul care era necurat, vom citi versetele 45-46:

 

Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul gol; să-şi acopere barba şi să strige: „Necurat! Necurat!” – el făcea aceasta pentru a arăta că avea o boală contagioasă.

Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară din tabără.”

 

În continuare vom merge în Levitic 14.2-8 unde scrie despre curăţirea leprosului:

 

Iată care va fi legea cu privire la cel lepros în ziua curăţirii lui. Să-l aducă înaintea preotului.

Preotul să iasă afară din tabără şi să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei,

preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţit, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, cârmâz şi isop.

Preotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, în apă curgătoare.

Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cârmâzul şi isopul şi să le înmoaie, împreună cu pasărea cea vie, în sângele păsării înjunghiate în apa curgătoare.

Să stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră. Apoi să-l declare curat şi să dea drumul păsării celei vii pe câmp.

Cel ce se curăţeşte trebuie să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul şi să se scalde în apă şi va fi curat. Apoi va putea să intre în tabără, dar să rămână şapte zile afară din cort.”

 

Aceasta este legea curăţirii leprei. Ceea ce a poruncit Domnul aici pare foarte ciudat, dar când vom înţelege taina implicării celor două păsări, vom vedea că este cu adevărat extraordinar.

În limba ebraică cuvântul pentru „pasăre” este „tzipurim”, şi se aseamănă cu numele soţiei lui Moise, „Tzepora” care înseamnă „pasăre”.

  • – Aceasta este Taina Tzipurim şi este în legătură cu păsările şi cu felul ciudat în care se făcea curăţirea leproşilor.

Preotul ieşea afară din tabără şi îl cerceta pe cel lepros. Dacă acesta era vindecat, era adus înapoi în tabără după ce se împlinea porunca de curăţire prin aducerea celor două păsări. Astfel, una dintre cele două păsări era ucisă, era sacrificată într-un vas de pământ, în apă curgătoare, pentru ca sângele ei să se amestece cu apa, iar cealaltă pasăre era luată şi scufundată în apa în care a curs sângele păsării sacrificate. Leprosul era stropit de şapte ori cu sângele păsării înjunghiate în apa curgătoare, apoi pasărea vie care avea sângele păsării sacrificate asupra ei, era eliberată, aceasta având a face cu curăţirea leprosului.

Ce lucru ciudat! Lepra era ca un blestem asupra acelui om. Dacă cineva era lepros, trebuia să fie separat de ceilalţi oameni ca să nu-i contamineze şi pe ei, iar dacă se întâlnea cu cineva sănătos, trebuia să strige: „Necurat, necurat!”

Aşadar, aici avem această poruncă ciudată.

  • – Mai târziu, când evreii erau pe punctul să intre în ţara făgăduită, s-a întâmplat un alt lucru interesant: preoţii au intrat în râul Iordan cu Chivotul legământului pe umeri, iar apele Iordanului s-au despărţit. Este scris că preoţii s-au scufundat cu picioarele în Iordan, iar cuvântul ebraic pentru „scufundare” este „taval”. Şi în cazul păsării care era scufundată în sângele păsării sacrificate în apa curgătoare era folosit tot cuvântul „taval”.

– Aşadar, avem apa curgătoare în care a fost sacrificată prima din cele două păsări;

– apoi avem râul Iordan, adică tot o apă curgătoare prin care a trecut tot Israelul împreună cu preoţii; de fapt, preoţii i-au condus prin acea apă curgătoare.

  • – Dar Biblia ne mai relatează ceva interesat în legătură cu Naaman. După cum ştiţi, acest bărbat era comandantul oştirii siriene şi era bolnav de lepră. El a fost sfătuit să meargă la profetul Israelului din acele zile, iar profetul i-a spus: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan, şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.” (2Împăraţi 5.10).

Aici avem din nou o apă curgătoare şi porunca de a se scufunda, de a se scălda în apă. Vedeţi, este acelaşi lucru. De câte ori s-a scufundat Naaman în Iordan? De şapte ori. De câte ori era stropit leprosul pentru a fi curăţat de lepră? De şapte ori. Naaman s-a dus la Iordan şi s-a scufundat de şapte ori în apele lui, iar când a ieşit afară din apă a şaptea oară, lepra a fost vindecată. A fost o vindecare miraculoasă a leprei.

Acest tablou ne duce în mod ciudat înapoi, la ceea ce se întâmpla cu leprosul care trebuia curăţit şi implică scufundarea, apa curgătoare şi cifra şapte, iar în cazul lui Naaman, implică şi râul Iordan, râul prin care Israelul a trebuit să treacă pentru a intra în ţara făgăduită lor.

Aşadar avem toate aceste lucruri care trebuiau făcute.

  • – Să mergem acum în Noul Testament. Unde a avut loc prima slujbă a Noului Legământ? La râul Iordan, deci în acelaşi loc. Şi ce avem?

Avem râul Iordan, apa curgătoare şi mai avem ceva: un preot, un fiu al lui Aaron, îl avem pe Ioan Botezătorul, un fiu al lui Aaron.

Aşadar, avem: râul Iordan care este o apă curgătoare şi preotul care trebuia să facă scufundarea.

Dacă citim în Biblie, vedem că numele preotului era Ioan Botezătorul, dar dacă citim în original vedem că nu avem cuvântul „a boteza”, ci avem cuvântul „taval” care înseamnă „a scufunda”, de unde vine şi numele lui Ioan: „Iohanon ha Matbiel”, adică „Ioan Scufundătorul”.

Deci, Ioan a fost numit „Scufundătorul” după acelaşi cuvânt care a fost folosit pentru slujba preoţească a scufundării păsărilor. Ioan a fost un fiu al lui Aaron şi a scufundat în acelaşi loc, în apa Iordanului, unde şi-au scufundat preoţii picioarele când a intrat Israel în ţara făgăduită.

Acela este locul unde a început totul, la râul Iordan; acolo s-a încheiat călătoria prin pustie şi a început ţara făgăduită.

Aşadar, Noul Legământ a început la acea linie de graniţă, acolo unde s-a pus punct trecutului şi a avut loc un nou început.

Şi iată că din nou avem un preot.

Preoţii Israelului au condus poporul prin Iordan: apele lui s-au oprit şi astfel poporul a intrat în ţara făgăduită pe pământ uscat.

Şi iată că Noul Legământ se deschide cu acelaşi tablou. Aşadar, avem toate aceste lucruri îmbinate.

a- Ce făceau preoţii în Vechiul Legământ? Preoţii declarau ce era curat şi ce era necurat. Preoţii erau implicaţi în lucrarea de curăţire, chiar şi Ziua Ispăşirii fiind tot despre curăţire.

– Ce făcea preotul Ioan Botezătorul, fiul lui Aaron? Spunea cine era curat sau necurat şi era implicat în procesul de curăţire.

a- Ce făcea preotul pentru curăţirea leprosului? Trebuia să iasă afară din tabără şi acolo îl aducea pe lepros la curăţire.

– Unde se afla Ioan Botezătorul? În afara taberei. Ioan era afară din Ierusalim. Şi cine era cu el? Cei alungaţi, păcătoşii, vameşii şi curvele care veneau la el să fie botezaţi.

a- Ce făceau preoţii în Vechiul Legământ? Ei erau însărcinaţi cu spălarea, scufundarea şi îmbăierea, deci cu toate acestea.

De ce trebuia să ţină cont preotul, în mod deosebit, la curăţirea leprosului? Totul trebuia făcut în apă curgătoare. În Vechiul Legământ aveau o pasăre şi un vas de pământ în apă curgătoare, dar dacă avem de-a face cu oameni nu este suficient un vas, ci este nevoie de ceva mai mare, aşa că râul Iordan a devenit apa curgătoare.

Preumbrirea pentru aceasta este când Naaman a intrat în apa curgătoare a Iordanului pentru a fi curăţit de lepră. El nu era o pasăre, ci era un om.

Aceasta ne spune că taina curăţirii leproşilor este mult mai adâncă şi că pentru curăţirea lor nu vor ajunge doar păsările, ci va fi nevoie de implicarea oamenilor. Astfel, ei trebuiau să intre în apa curgătoare şi să se scufunde aşa cum era scufundată pasărea vie în apa îmbibată cu sângele păsării care fusese jertfită.

Aşadar, acum avem un bărbat care se scufunda în apă curgătoare, deşi înainte aveam două păsări, iar una dintre ele era eliberată, dar nu înainte de a fi scufundată în sângele celei dintâi, iar mai târziu, l-am avut pe Naaman.

a- Aici se ridică o întrebare: Dacă o pasăre era eliberată prin faptul că era scufundată în moartea celeilalte, unde este celălalt om?

Aici este o taină în care aş vrea să pătrundem în continuare.

După cum ştim, Septauginta este traducerea originală a Vechiului Testament în limba greacă. Această traducere a fost făcută de rabini evrei înainte de scrierea Noului Testament, aşa că atunci când s-a scris Noul Testament s-a folosit versiunea Septuagintei. Când s-a ajuns însă la ceea ce scrie cu privire la curăţirea leprosului şi trecerea Iordanului, rabinii au trebuit să folosească un cuvânt grec pentru a descrie ceea ce se întâmpla, iar acest cuvânt este „baptizo”. Cu alte cuvinte, ei au scris că pasărea era botezată în apa în care a curs sângele celeilalte păsări, iar în Noul Testament   s-a scris: „erau botezaţi în Iordan”. Aşadar, ei au luat cuvântul „taval” din limba ebraică şi l-au tradus: „a boteza”. De aici am obţinut cuvântul „botez”, ceea ce ne duce înapoi la taina păsărilor şi a leproşilor.

Astfel, „ziua curăţirii” ne duce înapoi la taina celor două păsări, una dintre ele fiind răscumpărată prin faptul că era scufundată în sângele celeilalte care era sacrificată.

Privind însă tabloul din Noul Testament vedem că ne lipseşte un lucru: avem apa curgătoare a râului Iordan, avem preotul, pe Ioan Botezătorul, avem oamenii care erau botezaţi de el şi care ca păcătoşi erau ca şi curăţaţi, dar lipseşte ceva pentru ca tabloul să fie complet: lipseşte Jertfa. Lipseşte pasărea a cărei sânge trebuia să curgă în apa curgătoare.

Acesta este sigurul lucru care lipseşte aici, la fel ca în cazul lui Naaman care s-a scufundat în apă. Dar unde a fost celălalt bărbat?

Deci, ce s-a întâmplat la râul Iordan? Ceea ce s-a întâmplat este că Jertfa, asemenea păsării care trebuia jertfită, a venit la râul Iordan. Celălalt Bărbat este Mesia; El este Jertfa, Viaţa prin care botezul are sens.

a- În vechime nu se întâmpla nimic dacă nu exista jertfa, şi pasărea era scufundată pur şi simplu în apă. Trebuia să existe obligatoriu sângele jertfei în care să fie scufundată cealaltă pasăre.

Astfel, acesta este unul din lucrurile importante ale tainei: Mesia trebuia să vină la râul Iordan, fiindcă El era Jertfa simbolizată prin pasărea sacrificată.

Aşadar, tabloul din Noul Testament este la fel ca cel din Vechiul Testament: avem preotul, apa curgătoare şi toţi acei oameni care din punct de vedere duhovnicesc erau leproşi, păcătoşi scoşi afară, care erau însă curăţaţi prin faptul că intrau în apă. Dar lipsea ceva: nu exista o Jertfă.

a- Potrivit tainei sau simbolului din Vechiul Testament, preotul trebuia să aducă Jertfa peste apa curgătoare. Deci, ce s-a întâmplat cu Mesia?

El a venit la Ioan, iar el I-a spus: „Eu nu sunt vrednic să fac aceasta.” Cu alte cuvinte, Ioan voia să spună: „Eu nu sunt vrednic să fac aceasta pentru că Tu eşti adevăratul Preot.”

Dar Mesia i-a răspuns: „Tu trebuie să faci aceasta!” Şi ce s-a întâmplat?

Ioan, un preot, fiul lui Aaron, L-a botezat pe Mesia în apa Iordanului; El a fost scufundat în apă, apoi S-a ridicat sus.

Ce simboliza faptul că a fost scufundat în apă? Moartea Sa. Aşa spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu:

Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?” (Romani 6.3).

Vedeţi? Noi „am fost botezaţi în moartea Lui”.

Ce ne spune aceasta? Că atunci când Mesia a fost scufundat în apă, aceasta simboliza ceea ce avea să se întâmple. Botezul în apa Iordanului era o preumbrire a morţii şi a învierii Sale. Cu alte cuvinte, acesta era un tablou al morţii Sale simbolizată prin botezul în apa curgătoare, la fel ca în cazul păsării care era înjunghiată şi a cărei sânge curgea în acea apă curgătoare.

Este uimitor cât este de desăvârşit totul!

a- Un alt element este cârmâzul sau firul stacojiu care era folosit cu ocazia curăţirii leprosului.

Este interesant că după ce a fost condamnat, Mesia a fost îmbrăcat cu o haină stacojie (Matei 27.28), iar în Isaia 1.18 scrie: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada…”

Aşadar, culoarea stacojie sau cărămizie este legată de acest tablou.

a- Tot în tabloul din Vechiul Testament, din Levitic 14, găsim şi lemnul. Este interesat, pentru că lemnul poate însemna crucea, deoarece cuvântul folosit aici este acelaşi ca şi în cazul crucii pe care a fost răstignit Domnul, şi anume: „ates”. Aici avem o pasăre care este adusă împreună cu lemnul, iar cu Mesia s-a întâmplat la fel, El fiind atârnat pe lemn.

Noi avem toate aceste lucruri, tot ce s-a întâmplat în Vechiul Testament fiind un simbol spre Domnul nostru.

Ce s-a întâmplat la botez? Totul a fost un simbol spre moartea şi învierea lui Mesia, iar cel care L-a oferit a fost un preot. Cel care L-a scufundat pe Mesia a fost Ioan; de aceea, toţi cei care au trecut prin apa Iordanului au fost consideraţi curaţi. De ce? Pentru că Mesia avea să moară şi pentru ei.

Noi am făcut aceasta după ce Jertfa a fost oferită, dar ei au făcut-o privind la Jertfa care avea să fie dată, de aceea a fost atât de important ca El să vină la acel râu. Despre aceasta este vorba.

a- Chiar şi faptul că Ioan, preotul, L-a scufundat pe Mesia este un simbol. De ce? Pentru că cei care L-au oferit pe Mesia ca să fie răstignit, aveau să fie preoţii, sinedriul. Ei au făcut-o fără să-şi dea seama ce făceau, dar Ioan a fost pe deplin conştient; botezul era o preumbrire a faptului că Mesia avea să fie jertfit. Ceea ce s-a întâmplat la râul Iordan era simbolul morţii Sale care avea să aducă curăţirea pentru toţi oamenii care aveau să vină la El. Astfel, toţi oamenii aceia păcătoşi, vameşii şi curvele au venit la Iordan pentru a fi spălaţi în apă. Totul se baza pe faptul că El avea să vină în aceeaşi apă, pe faptul că El avea să-Şi dea Viaţa şi Sângele Său avea să fie vărsat. Acesta este un simbol al mântuirii pe care o avem şi noi prin Jertfa Sa. Acesta este un tablou minunat al mântuirii primite în moartea Sa, deoarece moartea Sa a devenit un Râu de curăţire pentru noi.

a- Viaţa lui Mesia a devenit un Râu de curăţire, de naştere din nou, de răscumpărare, de eliberare, pentru că fiecare dintre noi am fost ca nişte leproşi. Dacă avem un păcat, fiecare dintre noi suntem ca un lepros înaintea lui Dumnezeu, pentru că ne desparte de El. Noi simţim de multe ori că suntem necuraţi, iar atunci avem tendinţa să rămânem singuri, să ne separăm, ca şi cum am fi înafara taberei. Dacă avem un simţământ de respingere, acesta este semnalul că suntem necuraţi şi este ca şi cum am striga: „Necurat, necurat!”, ca leprosul din Vechiul Testament.

a- Dacă ştim că avem o boală contagioasă, avem tendinţa să strigăm: „Necurat! Îndepărtează-te!” Acesta este un alt simbol care arată că păcatul ne face infirmi. Astfel, dacă mergem prin viaţă şi nu suntem salvaţi, aceasta arată că suferim de o lepră duhovnicească.

Leprosul era condamnat la moarte dacă nu era curăţat şi rămânea aşa. Aşa este şi cu păcătosul nemântuit: este sub condamnarea la moarte până când vine Mesia şi îl curăţă.

Acest tablou al curăţirii leprosului este pentru fiecare dintre noi. Domnul a stabilit acest lucru în mod desăvârşit: prin preotul care a stat lângă apă, dar nu cu un vas făcut din pământ, ci lângă un râu, El a arătat că Mesia este curăţirea pentru toţi păcătoşii şi că toţi cei ce se vor boteza în El, vor fi curăţaţi.

În Romani 6.3 scrie: „Nu ştiţi că noi am fost botezaţi (adică scufundaţi) în moartea Sa şi că păcatul nu ar mai trebui să stăpânească asupra noastră?” Pavel a spus aceasta. „Voi aţi murit faţă de păcat şi trăiţi pentru Dumnezeu, aşa că nu mai lăsaţi păcatul să stăpânească asupra voastră! Voi aţi fost scufundaţi (botezaţi) în El.”

Aşadar, aceasta este cheia, cheia supremă: cuvântul „botez”. Noi ne-am unit cu El în moartea Sa şi cu siguranţă vom fi uniţi cu El în învierea Sa:

În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,

căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El…

…Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră…” (Romani 6.5-8,11-14).

Imaginaţi-vă că sunteţi leprosul din Vechiul Testament, şi că preotul vine şi înjunghie pasărea deasupra apei, iar pe cealaltă o scufundă în sângele celei omorâte, după care vă stropeşte cu sângele ei şi eliberează pasărea vie. Gândiţi-vă că în cazul acesta, voi aţi fi declaraţi „curaţi” numai pentru că a murit pasărea aceea.

Despre aceasta este vorba.

Puterea supremă a lui Dumnezeu în Mesia, vine la cei care se scufundă (botează) în El. Aceasta este cheia! Cu cât ne scufundăm mai mult, cu atât avem mai multă putere; cu cât ne scufundăm mai mult, cu atât vor pleca mai mult cele vechi. Cu cât ne scufundăm mai mult în El, cu atât vom fi mai eliberaţi de eul nostru, de drepturile noastre, de toate lucrurile vechi şi va veni vindecarea.

La aceasta se referă cuvântul „baptizo”: „a boteza”, sau „taval”, care înseamnă: „a fi scufundat în totalitate”, „a fi acoperit în totalitate”, „a fi copleşit de El pe deplin.”

Aceasta este cheia dacă vreţi să aveţi parte de binecuvântările lui Dumnezeu.

În limba ebraică, cuvântul „iudeu” este „ivri” şi înseamnă „cel care a trecut dincolo”, dar aici vorbim din punct de vedere duhovnicesc. Cu alte cuvinte, „cel care a trecut dincolo” este un iudeu, iar cheia trecerii dincolo este râul Iordan, (botezul).

Israel a trebuit să treacă Iordanul ca să poată intra în ţara făgăduită.

La ce se referă aceasta în ce ne priveşte pe noi?

Este scris că noi am trecut de la viaţa veche pe care o duceam înainte, la o Viaţă nouă, pentru că omul vechi nu poate moşteni binecuvântările pregătite pentru omul născut din nou. Eul vechi nu poate intra în binecuvântările lui Dumnezeu, este imposibil. Leprosul trebuia să stea înafara taberei până când era curăţat pe deplin de lepră.

Cheia este să scufundăm toate lucrurile vechi, iar Iordanul este un tablou al tuturor celor care îşi lasă jos viaţa veche şi intră în Ţara făgăduită. Despre aceasta este vorba.

Dar nu putem spune: „Am făcut-o odată şi gata!” Nu, nu! Trebuie s-o facem în fiecare zi a vieţii noastre.

„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2Corinteni 5.17). Ce înseamnă aceasta? Că de îndată ce pleacă tot ceea ce era vechi în vieţile noastre, toate lucrurile se fac noi. Abia atunci putem spune „bun rămas!” la tot ceea ce ţinea de omul vechi.

Să nu credeţi că Dumnezeu vrea să vă pedepsească şi că spune: „Nu vreau să te binecuvântez!”, fiindcă nu este aşa. Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze, dar problema este că lucrurile vechi nu pot să le moştenească pe cele noi.

Ce ne spune aceasta? Dacă există o binecuvântare, făgăduinţe care sunt ţinute sus şi nu s-au împlinit încă în viaţa voastră, cercetaţi-vă ca să găsiţi lucrul acela vechi care este încă acolo şi care ar fi trebuit să plece.

Dumnezeu a făgăduit că ne va curăţa, pentru că este scris că „…sângele lui Isus Mesia, ne curăţă de orice păcat.” (1Ioan 1.7). Vedeţi cum scrie? Sângele Lui nu ne curăţă numai de unele păcate, nici de 99% din păcate, ci „ne curăţă de orice păcat”, chiar şi de cele pe care le-am făcut astăzi.

Cum se poate curăţa păcatul? Aceasta este o minune a lui Dumnezeu. Dacă El a putut să cureţe lepra, poate să cureţe şi păcatul care este tot o lepră, dar una duhovnicească.

Acelaşi lucru s-a întâmplat cu leprosul care s-a apropiat de El ca să fie curăţat.

În Vechiul Testament, leproşii nu aveau voie să se apropie de nimeni, iar dacă se apropia cineva de ei, trebuiau să strige: „Necurat, necurat!” Dar în Noul Testament citim că un lepros s-a apropiat de Mesia. Probabil că oamenii s-au panicat când au văzut că se apropie de Învăţător. Omul acela zdrenţuros, necurat, izgonit de toţi, respins şi plin de răni, s-a apropiat de Mesia „I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.” (Matei 8.2).

Leprosul acela se referea la curăţirea din Levitic 14.

Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.” Şi Domnul i-a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” (v. 3).

Mesia a întins mâna, S-a atins de lepros şi acesta a fost curăţit imediat de lepra lui.

A devenit Mesia necurat? Nicidecum! El l-a atins pe lepros, iar acesta a fost curăţit pe loc. Aşadar, nu a mai existat necurăţie.

El este atât de minunat, încât leprosul acela nu avea cum să-L murdărească, ci El l-a făcut pe lepros sfânt prin faptul că l-a atins.

La fel este şi cu noi. Să nu ne fie niciodată frică să-L lăsăm pe Domnul să atingă viaţa noastră sau păcatul nostru. Să nu ne temem să-L lăsăm să ne atingă, pentru că în El este binecuvântarea.

Există un Râu care ne poate întregi, indiferent unde ne aflăm, este un Râu despre care Dumnezeu spune: „Veniţi la râu, veniţi!”; există un Râu pentru a fi eliberaţi. Iordanul nu este numai un râu de curăţire şi de eliberare, ci este râul care ne deschide calea spre intrarea la făgăduinţe. Toate merg împreună.

Dumnezeu are o chemare şi o făgăduinţă pentru viaţa voastră şi vrea să intraţi acolo. El a fost gata să renunţe la tot, să moară, să-Şi dea propria Sa Viaţă pentru ca voi să puteţi intra acolo unde trebuie să fiţi. Dar pentru aceasta, trebuie să fiţi scufundaţi, să lăsaţi ca totul să fie acoperit.

Dar unde trebuie să fim scufundaţi? Nu este vorba despre apă, pentru că apa este un simbol al Duhului, al curăţirii. Noi avem nevoie de Viaţa lui Isus. În aceasta trebuie să fim botezaţi. Noi trebuie să fim copleşiţi de Prezenţa şi de Viaţa lui Mesia.

Aşadar, scufundaţi-vă păcatele în Viaţa lui Mesia! Lăsaţi ca păcatele voastre să fie copleşite de Viaţa lui Mesia; lăsaţi ca gândurile voastre să fie botezate în gândurile Lui; lăsaţi ca dorinţele voastre să fie botezate în ale Lui, fiindcă atunci sunteţi ca pasărea care a fost scufundată în apă şi în sânge şi apoi a fost eliberată ca să zboare liberă sub acoperirea sângelui.

Acesta este tabloul nostru, al celor care suntem sub Sângele Lui şi nu se referă numai la vindecare, ci merge mult mai adânc:

„…dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40.31). Aceştia pot spune: „Nu mai sunt alungat!”

Chiar dacă nu aţi meritat aceasta, prin botezul în Mesia, prin Sângele Său, puteţi spune: „Nu mai sunt alungat. Nu mai sunt sub blestem. Nu mai sunt un copil al durerii, un necurat care locuieşte în întuneric, ci prin Sângele Mielului, prin Isus Mesia, sunt curăţat, sunt spălat şi întregit, sunt reînviat, sunt un om nou, deci nu mai sunt ceea ce am fost. Sunt în sfârşit liber şi binecuvântat, mulţumiri fie aduse Dumnezeului celui Atotputernic, în Numele lui Isus Mesia. Sunt liber în Mesia! Amin.

Tată, Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru prezenţa Ta. Doamne, noi cerem Râul Duhului Tău, Tată, peste fiecare dintre noi.

Tată, Te rugăm să îngădui ca săptămâna viitoare să fim părtaşi la binecuvântările Tale copleşitoare, să fim botezaţi, scufundaţi în Tine.

Doamne, noi dorim să ne scufundăm gândurile în gândurile Tale, natura noastră în natura Ta; dorim să ne scufundăm poverile în libertatea Ta, legăturile noastre în eliberarea Ta. Dorim să ne scufundăm eul nostru, drepturile noastre, totul să fie scufundat în Tine şi copleşit de Tine, ca să ne ridicăm la o viaţă nouă în Tine.

Doamne, ajută-ne, pentru că cerem aceste binecuvântări în Numele lui Mesia. Ajută-ne să fim şi să ştim ce înseamnă să fim scufundaţi în Tine şi să venim chiar acum la Apa Ta binecuvântată.

Îţi mulţumim, Te slăvim şi Te rog să ne ajuţi să facem ceea ce trebuie făcut. Noi ştim că Apa mântuirii Tale este mai tare decât orice păcat, ruşine sau ce am făcut în trecut şi că oricine va intra în ea, va ieşi înnoit. Toţi cei ce sunt în Mesia, sunt făpturi noi, pentru că cele vechi s-au dus, au rămas în spate şi au fost spălate. Chiar şi poverile au fost lăsate la Iordan. Am lăsat totul acolo, iar acum vrem ca vechiul „eu” să fie lăsat şi el pe deplin în urmă pentru ca noul „eu”, omul născut din nou să intre în posesia făgăduinţelor Tale.

Ajută-ne, pentru că ştim că nimic vechi nu poate intra acolo şi dorim să fim copleşiţi de Tine, de Duhul Tău, de Viaţa Ta, de prezenţa Ta, ca să nu mai trăim noi, ci Tu să trăieşti în noi.

O, Te slăvim pe Tine, Isuse, şi Îţi mulţumim pentru harul Tău nespus de mare pe care l-ai revărsat şi peste noi.

Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu.” (Psalmul 46.4).

Doamne, lasă ca Râul Duhului Tău să ne spele pe toţi şi dă-ne putere în săptămâna care ne stă în faţă, ca să fie o săptămână de biruinţă .

Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru toate, în Numele lui Isus Mesia. Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ARTICOL DESPRE CUTREMURUL PROFEȚIT DE FRATELE BRANHAM (Publicat în 02 ianuarie 2017)

 

Breaking News live, RT:

Se prezice că va fi mai rău decât uraganul Katrina, mai rău decât cutremurul din San Francisco din 1906. Oamenii de ştiinţă avertizează despre soarta rea pe care o va avea Coasta de Vest. Va fi un cutremur care va omorî sute de oameni şi va afecta milioane. Zona Faliei Cascadia se întinde pe o suprafaţă de 700 mile (1126,5Km), din San Francisco şi până în Vancouver, Canada.

Se așteaptă să fie afectate oraşe mari ca Seattle şi Portland. Oamenii de ştiinţă estimează că acest cutremur, va avea între 8,6 şi 9,2 grade pe scara Richter şi va provoca un tsunami.

FOX   NEWS:

„Guvernul Federal estimează că vor muri 13.000 de oameni. Problema este nu dacă va avea loc acest cutremur, ci când. Acest cutremur va veni şi va fi extraordinar de puternic. Aduceţi-vă aminte că un cutremur cu magnitudinea de 9.0 grade, care a avut loc în 2011 în Japonia, a ucis 19.000 de oameni şi a rănit mii. Oamenii de ştiinţă spun că acest cutremur care va lovi în partea de NV a Pacificului va fi chiar mai puternic, de 9.2 grade pe scara Richter.”

Breaking News live, RT:

„Se estimează că treisprezece mii de oameni vor muri, douăzeci şi şapte de mii vor fi răniţi, un milion vor fi evacuaţi şi vor avea nevoie de adăpost şi două milioane şi jumătate vor avea nevoie de hrană şi apă.”

 

FOX NEWS:

 

„Placa tectonică a Japoniei şi cea a Americii vor aluneca şi vor cădea aici (se arată pe hartă) ridicând un zid mare de apă care se va revărsa parte spre Japonia şi parte spre nordul Americii şi aceasta în cincisprezece minute.

 

 

Deci vom avea şi un cutremur extrem de puternic şi un tsunami lung de şapte sute de mile şi înalt de o sută de picioare (30,5 metri) care va mătura totul (clădiri, case, maşini, camioane etc.) Mii de oameni nu vor avea scăpare.

Oficialităţile spun că toată această zonă care include Seattle, Portland, Tacoma, Olympia, Salem, Eugene va fi măturată, fiind afectaţi cam şapte milioane de oameni, şi aici nu sunt incluşi turiştii, deci aveţi şi aceasta în vedere pentru sezonul de vară.”

 

Shepard Smith:

Acest articol este ameţitor. Sau este exagerat în vreun fel?

Omul de ştiinţă:

„Nu. Zona Faliei Cascadia aşteaptă un cutremur care poate avea loc în orice moment. Va avea o energie de treizeci de ori mai puternică decât cea a Faliei San Andreas, aşa că Hollywood-ul are creierul spălat dacă se gândeşte că acest cutremur nu va fi în California. Nu, căci Falia Cascadia va avea o energie de treizeci de ori mai mare decât poate aduna falia San Andreas.”

Shepard Smith:

„Articolul prezentat vorbeşte despre o lichefiere a pământului, deci o parte din pământ se va preface în lichid.”

Omul de ştiinţă:

„Este adevărat, deoarece vorbim despre nişte energii majore de sub pământ care vor provoca această lichefiere. Am văzut acest lucru şi în Japonia, l-am văzut la Foukusima. Într-o zi calci pe pământ solid şi a doua zi pe unul moale.”

Seismologii: Cutremurul din Nord-vestul Pacificului poate ajunge la o magnitudine de 9,2.

Shepard Smith:

„Acest cutremur va dura patru minute sau mai mult şi în cincisprezece minute va veni şi apa şi va inunda întreaga zonă.”

Omul de ştiinţă:

„Exact. Şaptezeci de mii de oameni trăiesc în acea zonă şi habar nu au despre ce s-a prezis.”

Breaking News live, RT:

„Deşi în mod obişnuit cutremurele sunt prezise cu destul de mult timp înainte, acesta poate avea loc în orice moment. Lindsay Francis din Los Angeles a vorbit mai devreme cu mine şi am întrebat-o: „Care sunt indicatorii care fac atât de urgent acest cutremur?”

 

Lindsay Francis:

„Acest cutremur va lovi în zone foarte populate. A avut deja loc un cutremur de 4,2 grade pe scara Richter urmat de replici şi se ştie că această falie se mişcă destul de amplu.

Totuşi, ştiinţa spune că un cutremur major se repetă la fiecare 140 ani şi acum ne aflăm la 147 de ani de la ultimul cutremur major. După cutremurul de 4,2 grade pe scara Richter, în acea zonă au fost raportate cel puţin douăsprezece replici de 1,2 şi 2,7 grade. Este o îngrijorare pentru că cutremurul iniţial împreună cu replicile ne-ar putea duce la un pas de unul mare.

Este înfricoşător deoarece oamenii de ştiinţă spun că este vorba de un timp foarte scurt până la producerea acestui mare cutremur. Ceea ce au mai aflat ei alarmant este că toate aceste falii existente sunt interconectate, cele mari fiind conectate cu cele mici. Acest lucru ne sugerează cât de puternic poate fi cutremurul. Dacă privim la cel din 1906 din San Francisco care a făcut ravagii atât de mari în oraş, cum va fi acum când acest oraş are o populaţie de o sută de ori mai numeroasă decât atunci?

Se redau fragmente din predicile fratelui Branham:

Oarbă Laodicea, oarbă Laodicea, tu conduci orbii acestui timp sub un pretext fals, prin dogme greşite, sub denominaţiuni false, prin cărţi şi învăţături false. O, Laodice oarbă, care conduci alţi orbi şi te îndrepţi direct spre şanţ!

Predicatorule, schimbă-ţi filtrul începând din seara aceasta!

Isus i-a numit: „Farisei orbi”, iar Duhul Sfânt o numeşte în această seară „Laodice oarbă”. Dumnezeu ţi-a dat o trezire, dar acum ţi-a sosit ceasul! Cum ai râs şi ţi-ai bătut joc de oamenii lui Dumnezeu care te-au avertizat! Dar acum ţi-a sosit ceasul! O, State Unite, State Unite! Cum a vrut Domnul să vă adune cum îşi adună cloşca puii, dar voi n-aţi vrut!”

Vocea trece acum de la o coastă la alta, de la nord la sud, de la est la vest. Cum a vrut Dumnezeu să vă adune, dar voi n-aţi vrut!

Acum a venit timpul! Naţiunile se prăbuşesc! Lumea se scufundă!

Într-o zi, o suprafaţă de o mie cinci sute de mile lungime (2414 Km) şi patru sute de mile lăţime (643,7 Km), se va scufunda patruzeci de mile în adâncime (64,3 Km), de-a lungul faliei de vest a Californiei. Atunci valurile oceanului vor înainta până la graniţele statului Kentucky. Când se va întâmpla aceasta, lumea va fi zguduită şi totul se va prăbuşi.

Ieşiţi afară de acolo şi intraţi în Hristos! Este o avertizare solemnă. Nu ştim în ce zi, dar într-o zi acest oraş va zăcea pe fundul oceanului.

„O, Capernaume,” a zis Isus, „cum te-ai înălţat pe tine însuţi, dar vei fi coborât jos în iad. Căci dacă s-ar fi făcut în Sodoma şi Gomora lucrările care s-au făcut în tine, ele ar sta azi în picioare. Dar Sodoma şi Gomora zac pe fundul mării, şi Capernaumul zace pe fundul mării.

Oraşule care te pretinzi a fi „Oraşul Îngerilor”, care te-ai înălţat până la cer şi ai făcut toate păcatele posibile încât şi cei din alte ţări vin aici ca să ia moda şi să o ducă mai departe, cu bisericile tale frumoase şi şlefuite, nu uita că într-o zi vei zăcea pe fundul mării… Mânia lui Dumnezeu este chiar sub tine. Cât de mult va mai rezista… ? Va fi mai rău ca în ultimele zile ale oraşului Pompei. Pocăieşte-te, oraşule Los Angeles! Pocăiţi-vă, căci ceasul judecăţii este peste pământ!”

(„Alegerea unei mirese” – 29 aprilie 1965 „Filtrul unui om care cugetă” -22 august 1965).

 

Nu ştiu dacă sora Simpson este prezentă aici. Îl văd pe fratele Fred stând aici, dar nu ştiu unde este sora. Ea a găsit într-o carte o prorocie pe care am avut-o în anul 1935. În ea se spunea că „Va veni timpul când marea va înainta până în pustie!” Vedeţi ce se va întâmpla?

Atunci când mii şi mii de kilometri pătraţi se vor prăbuşi în lava aceea, într-o clipă vor pieri milioane de oameni. Gândiţi-vă că până şi Marea Selton, care este la şaptezeci şi patru de metri sub nivelul mării, va fi atinsă. Valul care se va produce va face ca apele mării să ajungă până aproape de Tucson. Vedeţi? „Marea va înainta până în deşert.”

(„A face o slujbă fără voia lui Dumnezeu”-18 iulie1965)

 

Dumnezeu a dat avertismentele, iar oamenii de ştiinţă le confirmă. Sunteţi pregătiţi

 

 

Mesaj către Catolici

Publicat pe 16 Noiembrie 2016

 

 

 

Donald Trump:

„Catolicii sunt o parte importantă a poveştii americane. America a fost întărită prin munca grea pe care au depus-o catolicii. Din New York şi până în California, povestea este cu adevărat unică şi este o poveste extraordinară. De la supravegherea atentă a respectării drepturilor civile şi până la educarea milioanelor de copii, la deservirea săracilor şi ajutorarea lor, mişcarea „Pentru viaţă”, clerul şi catolicii din toată ţara au avut nenumărate contribuţii la succesul american şi la povestea de succes a Americii. Politicienii de la Washington au fost ostili faţă de biserică, faţă de catolici, au fost ostili faţă de membrii catolicismului.

Administraţia mea va lucra umăr la umăr cu catolicii americani pentru a promova valorile pe care noi toţi le împărtăşim în calitate de creştini şi de americani. Dumnezeu să vă binecuvânteze, Dumnezeu să vă binecuvânteze State Unite ale Americii. Vom face din nou din America o ţară măreaţă.

Citat din discursul ţinut de un predicator creştin la o convenţie:

„Daţi-mi voie să vă spun ceva. După această convenţie, lucrurile se vor mişca foarte rapid. Oh, da! Din punct de vedere politic, din punct de vedere spiritual şi în mod natural. Chiar am dat peste un citat al fratelui Branham în care spune:

Într-o zi America va alege bărbatul greşit. Noi niciodată nu putem şti când, dar ceea ce ştim este că vom pleca de aici. Şi acest lucru se va întâmpla rapid, atât de rapid; vom pleca într-o clipeală de ochi.”

Citat al fratelui Branham:

Aşa cum am spus, când au ales în Indiana un tânăr de douăzeci şi doi de ani ca judecător, Duhul Domnului a venit peste mine şi am spus: „Ei vor avea în cele din urmă un preşedinte. Va fi un băiat cu o tunsoare ciudată şi îmbrăcat la costum; un afemeiat.” Aceste profeţii au fost făcute cu ani în urmă. Vedeţi unde vă aflaţi? Este mai târziu decât credem.” („Condamnare prin reprezentare” – 13 noiembrie 1960).

 

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *