PUTERE ÎN CUVÂNT – Partea a doua

28 august 2024

Să deschidem Bibliile La 1Corinteni 1.21:

„Fiindcă, întrucât în înțelepciunea Lui Dumnezeu, lumea prin înțelepciune n-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a binevoit să salveze pe cei ce cred, prin nebunia predicării.” (Traducere din engleză).

Este uimitor că El nu a făcut-o. Lui Dumnezeu nu I-a plăcut să folosească „nebunia predicării” pentru a-i salva pe cei ce au auzit, ci pentru a-i slava pe cei ce cred. Așadar, Dumnezeu avea să folosească nebunia predicării Cuvântului, pentru a-Și salva copiii. Dar El urma să-i salveze pe cei ce cred, așa că aceasta a avut nevoie de două părți: de predicarea Cuvântului, apoi a avut nevoie de o inimă care să creadă Cuvântul. Nu a fost unilateral.

La aceasta am început să privim duminică, și vreau să continui să privim la aceasta. Și nu este că poți veni sub predicarea unsă, inspirată a Cuvântului adevărat, și dintr-o dată vezi că sub predicarea inspirată a Cuvântului adevărat, toți stau acolo, toți cred și toți înțeleg, chiar și intelectual, ce se predică, și că această metodă își face treaba, dar aceasta este metoda prin care El Își va salva copiii. El Îi va salva pe cei ce cred. Dar cei ce cred, trebuie să audă nebunia predicării, iar Dumnezeu lucrează de ambele părți.

Duminică am privit la cuvântul „salvare”, dar vreau să-l amintesc din nou. Cuvântul din limba greacă, este „Sozo”, care înseamnă: „a salva, a face întreg, a vindeca, a fi întreg.” Eu am spus de multe ori că noi primim înțelegere și idei despre ce înseamnă „a fi salvat” din cauza ideilor denominaționale, dar cuvântul „salvare”, în Biblie, înseamnă: „a salva, a mântui”, dar înseamnă și „a face întreg, a vindeca”. Una din semnificațiile acestui cuvânt, este: „a salva, a ține în siguranță, a salva de pericol sau distrugere, a salva dintr-o suferință, de exemplu cineva suferă de o boală și se face bine; a se vindeca, a-l scăpa pe cel  ce este în pericol de distrugere, a elibera.”

Așadar, Dumnezeu folosește toată nebunia predicării pentru a salva pe cei ce cred. Și așa cum am spus înainte, această Scriptură m-a derutat puțin de-a lungul anilor, pentru că m-am gândit: De ce ne întoarcem în continuu la nebunia predicării dacă suntem deja salvați? Dar realitatea este că, încă trebuie să fim întregiți; noi încă avem nevoie de vindecare, avem nevoie să fim vindecați de această boală a hibridării, de toate suferințele care vin asupra noastră, pentru că ne-am născut greșit. În această experiență umană pe care o avem, nebunia predicării ne salvează, ne face întregi, restabilindu-ne, păstrându-ne și eliberându-ne de pericol și distrugere.

Să mergem la Psalmul 107.19-20:

„Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor;

a trimis Cuvântul Său și i-a vindecat, și i-a scăpat din distrugerile lor.”

Când Domnul a avut de gând să-i vindece și să-i elibereze din distrugerile lor, când ei au strigat către El în necazurile lor, El i-a salvat Ce a făcut El? El Și-a trimis Cuvântul. Așadar, așa salvează Dumnezeu, așa vindecă El, așa eliberează El din distrugere și din nimicire: trimițându-Și Cuvântul. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Luca 8. Noi am început cu această Scriptură duminică, dar vreau să mă întorc puțin aici. Este uimitor când îl ascultăm pe profetul lui Dumnezeu, și el vorbește iar și iar despre Cuvânt, Cuvânt, Cuvânt, Cuvânt; atât de mult despre Cuvânt, și ne dăm seama că aceasta este epoca în care Cuvântul este restaurat, iar Cuvântul are un efect în această zi și aduce la împlinire tot. Tot ce a fost profețit în Cuvânt, ajunge la apogeu sub predicarea Cuvântului și restaurarea Cuvântului, pentru că, „El a trimis Cuvântul Său și i-a vindecat, i-a izbăvit de la nimicire.”

De ce ne-a eliberat? Pentru că în această zi, El a trimis Cuvântul Său, El a restaurat înapoi Cuvântul Său, care a fost pierdut prin Epocile Bisericii, dar El a trimis Cuvântul Său care ne vindecă și ne eliberează de la distrugere.

În Luca 8.4-15, este pilda Semănătorului, iar de la versetul 4, citim:

„Când s-a strâns o gloată mare, și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta:

„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare, și au mâncat-o păsările cerului.

O altă parte a căzut pe stâncă; și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.

O altă parte a căzut în mijlocul spinilor; spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o.

O altă parte a căzut pe pământ bun, și a crescut, și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.”

Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta.

El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca, „măcar că văd, să nu vadă, și măcar că aud, să nu înțeleagă.”

Iată ce înțeles are pilda aceasta: „Sămânța, este Cuvântul lui Dumnezeu.

Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă, și să fie mântuiți.

Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă, sunt aceia care, când aud Cuvântul, Îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ei cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.

Sămânța, care a căzut între spini, închipuiește pe aceia care, după ce aud Cuvântul, își văd de drum, și-L lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia, și n-aduc rod care să ajungă la coacere.

Sămânța, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, Îl țin într-o inimă bună și curată și fac roadă în răbdare.”

Când privim această pildă, vedem că era un singur loc în care sămânța va crește și va aduce roade, și acesta a fost un pământ bun. Noi am început să vorbim despre pământ, și am vorbit despre pământul predestinat, pământul bun, pentru că pământul bun a fost curățat, pământul bun a fost curățat de moloz, de spini, a fost arat și pregătit, așa că, era un pământ bun, gata să primească sămânța. Dar acel pământ nu s-a pregătit singur, ci a fost altcineva, a fost fermierul sau agricultorul, care știa că va veni sămânța, și el s-a asigurat că pământul este gata să primească sămânța, astfel încât, semănătorul să arunce sămânță peste tot.

Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu merge pretutindeni, este transmis tot timpul; dar există un pământ bun, și dacă acea Sămânță poate cădea în acel pământ bun, pe care gospodarul l-a pregătit să primească Sămânța, va aduce recoltă bogată.

Acum sunt câteva lucruri la care vreau să privesc aici. Acolo a existat un singur loc bun. Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este puternic; Cuvântul lui Dumnezeu este viu, și este mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri. Cuvântul lui Dumnezeu are Viață în El; Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu; Dumnezeu este Cuvântul Său. Aceasta ne-a spus profetul. Totuși, chiar dacă acest Cuvânt este atât de puternic, El Se poate reproduce numai atunci când va cădea într-un pământ bun. Oricât de puternic este acest Cuvânt, El nu are putere să Se reproducă, să ajungă la maturitate și să ducă mai departe rodul Vieții dinăuntru, decât atunci când cade în acest loc unic.

Așadar, Sămânța are nevoie de pământ, și pământul are nevoie de Sămânță, și când aceste două entități se vor uni împreună, Viața Seminței din pământ va țâșni afară, va răsări; și acum începe să arate o Viață; acum, pământul va fi acoperit cu o altă Viață, iar voi nu veți mai vedea pământul (câmpul), ci tot ce vedeți, este rodul acelei Semințe. Veți privi, și nu veți mai privi la câmp să spuneți: „Acolo este pământ,” ci veți spune: „Acolo nu este pământ, ci este grâu.” Dar grâul avea nevoie de pământ. Voi nu vă mai uitați la câmp să spuneți: „Acolo este murdărie (pământ)”, ci spuneți: „Acolo este grâu.” Singurul loc în care acea Sămânță poate să se schimbe, să ajungă la maturitate și să manifeste Viața din sine, este numai într-un pământ bun. Aceasta devine, cu adevărat, important.

Așa că, Programul lui Dumnezeu este să pună aceste două lucruri împreună, să pună Cuvântul împreună cu pământul bun; apoi să aducă Cuvântul Său la Viață, la manifestare, să manifeste Viața care este în Cuvânt.

Acum, din nou la mesajul Puterea lui Dumnezeu de a transforma. Sunt câteva citate pe care le voi citi astăzi, pe care le-am citit și duminică, și vreau să vi le amintesc; dar vor fi și altele. Profetul a spus:

„Totul era sub control să aducă rod după soiul lor. Amintiți-vă, „Să aducă.” Când El a pus sămânța în Pământ sămânța poate veni la suprafață cu puterea vieții ce se află în ea, să o transforme dintr-o sămânță într-o plantă sau orice era ea. Puterea sa de transformare! Acum, Dumnezeu a pus sămânța acolo, având potențialul că va fi ceea ce El a spus că va fi…”

Deci, viața din sămânță, era deja în acea sămânță, potențialul era deja acolo, viața era acolo ca să vină sus, și oricare a fi fost viața din ea, avea putere să se manifeste, dar trebuie să cadă într-un pământ bun, să aibă condițiile potrivite, și doar atunci acea sămânță va trece prin proces. Dar viața era deja în ea și avea puterea de a se transforma din sămânță în plantă, apoi în fruct (rod).

Puțin mai jos, în același citat, fratele Branham a spus:

„…fiecare din acele semințe are în sine însăși puterea să se transforme în ceea ce am dorit Eu să fie. Aceasta este ceea ce trebuie să fie pentru că Eu am dat fiecărei semințe putere de transformare, să devină, după potențialul său, să devină exact ceea ce Eu doresc să fie.”

Aceasta este absolut glorios, pentru că Dumnezeu are o idee, un gând, despre ce vrea să fie Mireasa Sa în această epocă. El știe exact ce vrea să manifeste, pentru că El vrea să manifeste în voi toate lucrurile pe care vrea să le manifeste. El va trebui să aducă o Sămânță în care este Cuvântul Său, și acea Sămânță are puterea de a se transforma în Viața însăși care este în ea.

Astfel, pentru a ne face să fim o grădină a Edenului pentru El, o grădină pentru Mirele nostru, Dumnezeu nu a cerut să fie o murdărie pentru a deveni, dintr-o dată, o grădină înfloritoare, ci ceea ce a făcut El, este că ți-a cerut să te supui mâinii Fermierului, iar El va pune Sămânța potrivită în locul potrivit, la timpul potrivit, în anotimpul potrivit. Și dintr-o dată, înainte să-ți dai seama, El are o grădină luxuriantă, cu fiecare fruct, cu toate roadele Duhului și toată Viața lui Hristos, care reflectă Însăși Viața Fermierului, și El Se reflectă acum în grădină. De ce? Pentru că El știe că Viața se află în Sămânță.

El nu îi cere grădinii: „Tu grădină să produci numai rodii.”, deoarece grădina  nu poate produce rodii. El a trebuit să semene rodii în grădină, ca să obțină rodii. De aceea, în această epocă, când El vrea o Mireasă care să stea în chipul Lui, a trebuit să aducă un Cuvânt cu Viața în El, ca să Se reproducă pe Sine. Apoi, El a trebuit să găsească un pământ bun, un pământ predestinat, pentru ca acest Cuvânt să cadă în el. Laudă lui Dumnezeu!

Ascultați, motivul pentru care predic aceasta, este pentru că suntem atât de descurajați, pentru că spunem: „Eu încă nu pot rodi. Eu nu fac încă aceasta, eu nu fac încă aceea.”

Ascultați, prieteni! Puterea este în Sămânță; puterea este în Cuvânt, deci, continuați să primiți Cuvântul, continuați să vă deschideți inima și lăsați Cuvântul să cadă în pământ bun, pentru că Dumnezeu a hotărât dinainte pământul pentru acea Sămânță care vine și s-o lase să treacă prin proces, ca să aducă Viață. El are încredere în Sămânță.

Noi ne-am uitat prea mult timp în oglindă pentru a încerca să ne dăm seama dacă funcționează sau nu. Nu știu pentru voi, dar privind în oglindă, pentru mine este un loc bun pentru a mă descuraja. Eu trebuie să privesc în această Oglindă (Biblia), și să văd că El a semănat Sămânța pentru a avea recolta potrivită și nu va eșua.

Să mergem la Isaia 7.14:

„De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: Iată fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Dumnezeu Și-a trimis Cuvântul prin profetul Isaia. El Și-a trimis Cuvântul, Și-a semănat acest Cuvânt în lume. Acesta a fost un gând al lui Dumnezeu, și acum, acel gând al lui Dumnezeu, era exprimat ca un Cuvânt vorbit venit prin Isaia. Și acest Cuvânt, această profeție, avea putere în ea însăși de a se reproduce.

 Este Cuvântul lui Dumnezeu, nu-i așa? Este Cuvântul lui Dumnezeu cu gândul lui Dumnezeu, are în El însuși puterea de a Se reproduce pe Sine, dar profetul lui Dumnezeu ne-a spus că timp de șapte sute de ani, profeția se mișca, rătăcea, deplasându-se peste Pământ. Ce făcea profeția? Aștepta un pământ potrivit să cadă în el, astfel încât să se poată reproduce..

Să mergem la Isaia 55.11:

„Tot așa va fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea, nu se va întoarce la Mine gol, ci va împlini ceea ce Îmi place și va prospera în lucrul pentru care L-am trimis.”

Aceasta înseamnă că, atunci când Dumnezeu rostește un Cuvânt, Acesta se va împlini, nimic nu-L va împiedica, nimic nu-L va opri. Deci, când Dumnezeu a spus: „O fecioară va zămisli”, nu contează câte interpretări greșite a avut, nu contează câți oameni au înțeles greșit ce a vrut El să spună prin aceasta, cât s-au străduit ei înșiși să-L împlinească, cât s-au străduit să-L interpreteze, toate acestea nu au avut nici o legătură cu puterea care era în acel Cuvânt, pentru că, atunci când Dumnezeu a trimis Cuvântul, El avea să împlinească scopul pentru care a fost trimis. Cuvântul nu se va întoarce la El  gol, ci va împlini scopul pentru care a fost trimis.

Așadar, au trecut o sută de ani, două sute de ani, trei sute de ani, și profeția lui Isaia a continuat să mărșăluiască mai departe. Apoi, oamenii, evreii, poate s-au gândit: „Oh, aceasta a fost profețit deja, și este deja împlinit. Fecioara lui Israel este aceasta sau aceea…nu va fi când se va întâmpla aceasta sau aceea.” Aceasta nu contează, nimic din toate acestea nu contează, pentru că Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvânt care a ieșit din gura Lui, și El are în Sine puterea de a Se reproduce la timpul potrivit și în locul stabilit de Dumnezeu. El nu Se va întoarce gol, indiferent ce fac oamenii cu El, și aceasta nu schimbă faptul că Cuvântul este perfect.

Nu contează câți oameni eșuează în timp ce așteaptă; nu contează câți oameni cad în perioada de așteptare; nu contează câtă confuzie înconjoară acea profeție, nimic din toate acestea nu contează, pentru că acea profeție va duce la bun sfârșit sarcina pentru care a fost trimisă și nu se va întoarce la El goală..

Să mergem la Luca 1, ca să găsim locul de aterizare pentru această profeție. Luca 1.26-38:

„În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,

la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

Îngerul a intrat la ea, și a zis: „Bucură-te cea privilegiată. Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!”

Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.

Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu..

Și iată vei rămânea însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune Numele Isus.

El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui PreaÎnalt, și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său, David.

Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.”

Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?”

Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui PreaÎnalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună.

Căci nici un Cuvânt de la Dumnezeu, nu este lipsit de putere.

Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale.” Și îngerul a plecat de la ea.”

Aici este Maria. Ea nu știa că este pământul bun în care Dumnezeu intenționa să lase să cadă această Sămânță. Ea nu știa aceasta, ci era doar o persoană obișnuită, care făcea lucruri obișnuite în zilele ei. Dar Domnul a trimis un înger mesager să-i spună: „Acum este anotimpul, acum este momentul iar tu ești pământul pregătit.” Ea era confuză în privința lucrurilor naturale, așa cum am fi noi toți: „Cum se poate face acest lucru?”

Ascultați, ea a început să caute imediat modalități prin care ar putea aduce promisiunea: „Cum se poate face lucrul acesta, pentru că eu nu știu de bărbat?” Așadar, „Din punct de vedere fizic, pentru mine este imposibil să aduc această profeție.” Dar Dumnezeu nu a căutat-o pentru că era capabilă să aducă la împlinire profeția, ci Dumnezeu căuta pe cineva care să creadă Cuvântul pe care i-L va da acest mesager, astfel încât, să poată fi pământul potrivit pentru ca această profeție să producă de la sine. El avea Viața Cuvântului, Duhul Sfânt, acolo, pentru a Se asigura că acel Cuvânt Se va împlini în interiorul ei. Nu ea trebuia să facă să se întâmple aceasta, ci Dumnezeu a trimis tot ce avea ea nevoie. El a trimis un mesager să-i spună: „Acesta este timpul potrivit, iar tu ești persoana aleasă. Și El va trimite Duhul Sfânt pentru a aduce la Viață chiar Cuvântul pe care a promis că-L va aduce la Viață.”

Maria nu a trebuit să fabrice nimic; ea nu a trebuit să pregătească nimic; ea nu trebuia să încerce să facă nimic, ci a trebuit să facă un singur lucru: să se predea Cuvântului pe care i l-a spus mesagerul și să creadă ce a spus Dumnezeu. Este atât de simplu în Scripturi, dar de ce devine atât de greu în viața noastră, de parcă noi suntem într-un loc diferit decât Maria? Ea a spus: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău.”

Dumnezeu a trimis un mesager să-i spună Cuvântul Domnului, să-i spună profeția, să-i amintească de profeție, și să-i spună: „Tu ești aceea, tu ești locul, acesta este timpul.” Iar ea a avut dorința doar să se predea, și a spus: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău!” Și noi știm că ea a zămislit.

În cartea „Epocile Bisericii”, în partea în care profetului i s-a spus să ridice creionul și să scrie ceea ce-i spunea îngerul,  fratele Branham a scris tot și a pus-o în Epoca Bisericii Pergam, cu litere italice. Iată ce a spus:

„Cuvântul promisiunii a venit la fecioara Maria, dar acel Cuvânt al promisiunii era El Însuși, să fie manifestat. Dumnezeu a fost manifestat; El Însuși a acționat în acel timp și a împlinit propriul Său Cuvânt promis în fecioară. Acesta a fost un înger care i-a adus Mesajul, dar Mesajul îngerului era Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 9.6). El a împlinit în acel timp tot ce era scris despre El, pentru că…”

Îmi place acest cuvânt: „pentru că”. Vreți să auziți ce a spus în continuare? (Amin).

„…El a împlinit în acel timp tot ce era scris despre El, pentru că ea a acceptat Cuvântul Lui pentru ea.”

Când privești la lucruri ca acestea, devine uimitor. Ascultați, nu profetul a spus aceasta, pentru că lui i s-a spus: „Ia pixul și scrie.”, ci acesta este un mesaj de la Îngerul Domnului către Mireasă. Și El spune: „Tot ce a fost profețit, El avea de gând să facă singur, de aceea a venit El Însuși și a împlinit El Însuși Cuvântul pe care l-a promis. El a făcut totul singur, pentru că ea a acceptat Cuvântul Său pentru ea.” Oricât de puternică era acea profeție, ea trebuia să aibă un pământ bun, altfel nu ar fi ieșit bine, și Maria era pământul bun, predestinat.

Dumnezeu a prevăzut aceasta înainte de întemeierea lumii, dar era ceva ce trebuia să facă ea: să se predea profeției; să-și predea viața și să spună: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău!” Și chiar în momentul acela, El a împlinit tot ce era promis în Cuvânt, deoarece ea a acceptat Cuvântul Său pentru ea.

Vedeți? Ea a început cu o bătălie mentală: „Cum poate fi aceasta? Cum pot fi eu?” Cât timp am avut și noi lupte cu bătălii mentale despre: „Cum poate fi aceasta? Cum pot fi eu? De ce, eu? Eu sunt un nimeni, eu sunt din Nazaret, și nimic bun nu vine din Nazaret. De ce, eu? Sunt căsătorită deja cu un bărbat și nu provin dintr-o familie…Nu am nimic special. De ce, eu? Eu nu pot să fac ce îmi ceri, sunt fecioară și nu cunosc nici un bărbat. Eu nu sunt capabilă să împlinesc această promisiune. De ce, eu?”

De ani și decenii, noi continuăm să ne luptăm cu: „De ce, eu? Cum, eu? Eu nu pot face aceasta.” Dar ar trebui să spunem, pur și simplu: „Nu știu cum, nu știu de ce m-ai ales pe mine; nu știu cum o să se întâmple, dar știu un singur lucru, știu că Ceva în mine crede ceea ce tocmai a spus acel mesager, ce a spus acel înger. Și tot ce pot spune, este: „Facă-mi-se conform Cuvântului Tău!” Nu pot să fac nimic să se întâmple aceasta; nu o pot aduce la împlinire; nu pot fi Mireasa pe care ai profețit că o vei avea în acest timp; nu pot fi acea Mireasă despre care profetul a spus că va sta acolo fără pată sau zbârcitură strălucind în gloria lui Hristos, chiar arătându-L pe Isus Hristos care emană din Trupul Ei; eu nu pot fi aceasta; eu nu pot face aceasta; eu nu am putere; în mine nu există nimic capabil să facă aceasta, dar, „Facă-mi-se conform cu profeția acestui mesager!”

Dacă el a spus că profeția este pentru mine, dacă el a spus că este de făcut acum, atunci se va împlini, pentru că Dumnezeu va trimite puterea să aducă Cuvântul la împlinire, deoarece puterea este în profeție și ea caută doar pământul bun, prieteni.

Să mergem la Ioan 8. Amintiți-vă că fratele Branham a spus că omul este un eșec de la început. Și este perfect adevărat. Dar acesta este locul în care El vrea să-Și manifeste Cuvântul; și dacă El a ales să facă așa, de ce încerc eu să-L îndepărtez în mod constant? A fost alegerea Lui, El a ales să Se asocieze cu omul; El a ales să aducă profeția prin omul căzut; El a ales să împlinească Planul Răscumpărării prin oameni; El a ales să predice prin nebunia predicării; El a ales toate aceste metode. Nu eu le-am ales, ci El le-a ales. Atunci, de ce încerc să mă cert cu El constant, ca și cum El nu știe ce face? În loc să accept că numai El știe ce face și are putere să facă acest lucru.

În Ioan 8.37, Isus are un dialog cu fariseii. Nu vom intra în toate acestea, dar vreau să scot de aici o afirmație:

„Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să mă omorâți deoarece Cuvântul Meu nu are loc în voi.”

Isus i-a identificat: „Da, în mod natural, sunteți din neamul lui Avraam,” dar mai târziu, El le-a spus: „Voi nu sunteți sămânța lui Avraam, din punct de vedere spiritual.” Aceasta a fost doar o confirmare naturală, dar El le-a spus: „…voi căutați să Mă omorâți. De ce? Pentru că Cuvântul Meu nu are loc în voi; pentru că nu sunteți pământul bun; nu există nici un receptor; nu există nimic care să primească, nu există un loc pentru Cuvântul Meu ca să cadă în voi.”

Este uimitor! Când Isus Hristos Însuși a fost aici, prezența Lui a adus fiecare sămânță din câmp la maturitatea deplină a recoltei.

Acum, vreau să mă ascultați. Când acea Lumină strălucitoare a Cuvântului S-a manifestat în ziua lui Isus, când El era acolo, Aceasta era plinătatea Cuvântului strălucind printr-un Vas, strălucind printr-un Om, și era atât de strălucitoare, încât nici o sămânță, fie că era grâu sau neghină, nu a putut rămâne imatură, ci toate trebuiau să răsară și să rodească ceea ce era în interiorul lor. Aceasta a fost acea Lumină strălucitoare, care, de fapt, a legat neghina și a separat grâul, deoarece neghinele s-au legat împreună ca să persecute Lumina.

De aceea s-a împrietenit Irod cu Pilat, iar Pilat cu Irod au fost în conspirație cu evreii. Toate neghinele s-au legat împreună, deoarece, sub Lumina strălucitoare, totul în câmp a ajuns la maturitatea deplină a recoltei chiar atunci. Același lucru se întâmplă în zilele noastre.

În mesajul Puterea de transformare, fratele Branham a spus:

„Acum, El a avut toate acestea în minte și a spus: „Să fie!” Acum, aceasta este Geneza 1. Vedeți? „Să fie aceasta. Să fie aceea. Să fie!” El semăna sămânță. „Să fie aici. Să fie aici. Să fie aici”. Iar El a știut că va fi în acel fel pentru că nu se poate schimba…”

Atunci când El a spus: „O fecioară va zămisli,” El nu putea să vină mai târziu și să spună: „Nu, ci va fi o femeie căsătorită care a avut deja copii,” deoarece acea Sămânță putea veni numai în acel fel. Aceasta nu se putea schimba, pentru că avea deja Viața încorporată în Ea; avea deja un anumit cod genetic înăuntru. Să citim mai departe:

„…pentru că nu se poate schimba. Acum aceasta ne dă credință, iar ceea ce El a spus aici, se va împlini. Așadar, să lăsăm acea Sămânță să cadă în inimile noastre pentru ca noi să putem fi așternutul Acesteia, vedeți, în inimile noastre…”

Ce trebuie să fac cu acest Cuvânt? Să-L cred și să-L primesc în inima mea. Ce trebuie să fac cu acest Mesaj?  Să-L cred și să-L primesc, crezând că eu nu pot face nimic singur. Eu cred prin credință, care este harul lui Dumnezeu, este un dar al lui Dumnezeu, nu al meu. Credința, este un dar al lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că eu am Ceva cu care să cred, iar acesta este harul lui Dumnezeu, este darul lui Dumnezeu.

Acum, eu am încă liberul arbitru ca să pot primi ce se vorbește, pot accepta aceasta și s-o las să cadă în pământul inimii mele. Eu n-o țin la distanță ca s-o analizez și să spun: „Aceasta nu poate fi, nu poate fi corect.” Nu așa Îl primesc, prieteni, pentru că aceasta înseamnă să iau un dar și să-L țin la distanță. El vrea să luăm acest Cuvânt, să-L primim să devenim una cu El și să spunem: „Sunt eu! Facă-mi-se conform Cuvântului Tău!”

„Așadar, să lăsăm acea Sămânță să cadă în inimile noastre pentru ca noi să putem fi așternutul Acesteia, vedeți, în inimile noastre. Iar noi să acționăm în acest loc în care El ne-a poziționat, în zilele din urmă. Vedeți? Lasă ca Sămânța să cadă în inimile noastre, Doamne! Lasă ca Cuvântul Tău să cadă în inima mea! Îngăduie ca să nu fie niciun pic de necredință! Ca și Avraam, când el era în vârstă, părea imposibil. „Cum vor face aceasta? Cum va fi el în acest fel?” El nu a luat niciodată în considerare aceste lucruri, ci El pur și simplu, a primit Cuvântul lui Dumnezeu și a mers mai departe crezându-L, iar Dumnezeu L-a adus la împlinire.”  

Ce a făcut Avraam pentru a avea fiul promis? Ce a făcut?  Vreau să spun că el nu a luat vitaminele „Vitality” pentru a-și păstra tinerețea și descendența; nu a făcut exerciții fizice ca să reziste, și nu a fost nimic ce ar fi putut face Avraam însuși pentru a aduce promisiunea la împlinire. Dar Dumnezeu a profețit deja aceasta, și când a apărut profeția, nu putea să se întoarcă la Dumnezeu fără rod, ci trebuia să împlinească scopul pentru care a trimis-o. Astfel, singurul lucru  pe care a putut să-l facă Avraam, a fost să continue să creadă trecând prin fiecare joncțiune din viață, prin fiecare eșec al său. Tot ce a putut să facă Avraam, a fost să continue să creadă.

Avraam nu a avut o umblare lină, nu a avut o călătorie ușoară, pentru că el a avut unele denivelări pe parcurs, au fost unele alegeri greșite, au fost niște pași greșiți pe tot parcursul drumului, dar aceasta nu a schimbat că el încă credea ce a spus Dumnezeu.

Avraam a primit Cuvântul și a crezut Cuvântul.Poate că atunci când a încercat să-L pună în practică, a greșit; poate L-a interpretat greșit sau i-a permis cuiva să-L interpreteze greșit, dar aceasta nu a schimbat că el L-a crezut. Și pentru că a crezut, aceasta i-a fost considerată neprihănire. Nu pentru că a făcut ceva, ci doar pentru că a crezut.

Avraam a făcut multe lucruri care nu erau corecte, și o mulțime de lucruri care erau ciudate, dar a continuat să creadă, iar acea credință pe care a avut-o, Biblia spune că nu s-a clătinat, nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, ci a continuat să creadă. Dacă a făcut o greșeală, el a continuat să creadă; a făcut un pas greșit, a continuat să creadă; a produs un Ismael, a crezut în continuare; s-a dus în Egipt, a crezut; a intrat în conflict cu Lot, a continuat să creadă; s-a despărțit de Lot, a continuat să creadă; soția lui s-a supărat, a continuat să creadă; ea era stearpă, a continuat să creadă; el a devenit steril, a continuat să creadă. El doar a continuat să creadă.

Dumnezeu avea nevoie de un așternut, avea nevoie de un loc în care să cadă Cuvântul Său și să rămână acolo până când putea să vină de la Sine și să Se producă singur.

Tot în mesajul Epoca Bisericii Pergam, din cartea „Epocile Bisericii,” el a spus:

„Dovada primirii Duhului Sfânt astăzi, este la fel ca în ziua Domnului nostru. Aceasta este primirea Cuvântului Adevărului pentru ziua în care trăiești tu…”

Deci, dovada este să primești Cuvântul Adevărului. Dar nu orice adevăr, ci Cuvântul Adevărului pentru ziua în care trăiești tu.

Acum ascultați cu atenție:

„…Isus nu a subliniat niciodată importanța lucrărilor, așa cum a făcut-o pentru Cuvânt, pentru că El știa că, dacă oamenii prind Cuvântul, lucrările vor urma. Aceasta este Biblia.”

„Vrei să spui că Mesajul, Hristos Cuvântul, nu a fost niciodată aici pentru a sublinia lucrările, ci a fost aici pentru a aduce înapoi Cuvântul?” Acest Mesaj nu este aici pentru a sublinia lucrările, ci este aici pentru a restabili Cuvântul, deoarece Dumnezeu știa că, atunci când oamenii vor primi Cuvântul, lucrările vor urma. Acesta este Planul lui Dumnezeu. De ce? Pentru că Viața este în Cuvânt. Ca să facă, ce? Să Se reproducă singur. Tot ce are El nevoie, este un pământ bun. Ce este un pământ bun? Este o inimă predestinată care va primi și va crede. Aceasta este tot ce are El nevoie, prieteni. El are nevoie ca noi doar să-L primim așa cum L-a vorbit El, și să spunem: „Aceasta este!” Doar să credem și să-L lăsăm pe Dumnezeu, să lăsăm ca Sămânța să facă lucrarea în interiorul nostru, s-o lăsăm să ajungă la roada Ei deplină. Să nu-L împiedecăm tot timpul, ci doar să lăsăm Sămânța să-Și facă lucrarea pentru care a fost trimisă, pentru că Aceasta nu Se va întoarce la El goală, ci va împlini scopul pentru care El a trimis-o. El a trimis în această generație un Cuvânt printr-un Mesaj profetic, și acel Cuvânt face în viețile noastre o lucrare și va realiza ceea ce El a spus că va face, iar El va avea o Mireasă fără pată sau zbârcitură; El va avea o Mireasă cu multe mădulare, care stau aici reflectând gloria Lui pe acest Pământ.

În timpul sfârșitului, Ea va fi atât de mult ca El, încât Ea va fi El! Să nu mă întrebați cum o voi face pentru că nu eu o voi face; eu nu pot s-o fac mai mult decât a putut fecioara să producă Copilul; eu nu pot s-o fac mai mult decât a putut Avraam să producă fiul promis prin Sara; eu nu pot să fac aceasta mai mult decât oricare altcineva din Biblie. Tot ce pot să fac eu, este să spun: „Da! Amin! Acesta nu este altceva decât Adevărul, frate Branham!” Și atunci, Cuvântul Se va produce singur, pentru că Cuvântul este Dumnezeu, și nu poate cădea.

„…El știa că lucrările vor urma…” Uitați-vă la viața lui Avraam: Dumnezeu i-a vorbit, el a crezut și a acționat. Dar el nu a acționat în totalitate corect; el ar fi trebuit să se despartă de la început de toate rudele lui, de familia lui, de casa lui și să plece singur, dar noi știm că el l-a luat pe tatăl său, l-a luat pe Lot, noi știm aceasta. El avea această credință, dar, să zicem că executarea a ceea ce credea ce i s-a spus, nu era perfectă.

Oh, Doamne! Sunt atât de recunoscător că Dumnezeu a scris o Biblie și ne-a spus Adevărul. Astfel, la fel este și în viețile noastre, nu a arătat întotdeauna bine. Noi credem acest Mesaj, dar când vine vorba de a-L împlini, nu am reușit întotdeauna. Noi nu avem un palmares astral, prieteni! Nu pare curat, ordonat, frumos și îngrijit, ci este puțin dezordonat, dar aceasta nu schimbă că noi credem că profeția este adevărată și cumva, cred că fac parte din Ea.

Așadar, dacă priviți la viața lui Avraam, aceasta nu a fost întotdeauna o realizare perfectă, viața lui nu a respectat întotdeauna ce a spus Domnul, el a avut unele interpretări greșite, unele neascultări; așa că el a părăsit țara promisă când el nu ar fi trebuit s-o facă; a fost și puțină minciună și multe alte lucruri care au urmat de aici. Dar el a primit Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu știe că, dacă tu primești Cuvântul, lucrările vor urma. Prin toate denivelările, prin toate suișurile și coborâșurile, Avraam a continuat să învețe câte o lecție. Ceea ce spun acum, sunt eu, este înțelegerea mea. Singura lecție pe care Avraam a continuat s-o învețe, este: „Fă doar ce spune Dumnezeu! Fă doar ce spune El! Doar fă-o!” Și când a ajuns la sfârșitul vieții, când Dumnezeu i-a spus: „Ia-ți fiul, pe singurul tău fiu...”

Ascultați, acum credința acestui om a ajuns la perfecțiune, acum caracterul lui a fost modelat prin umblarea cu Dumnezeu. El știa că, dacă primește Cuvântul, lucrările vor urma, iar la sfârșitul vieții sale, nu existau întrebări, și el doar l-a luat pe fiul său și s-au dus pe munte ca să-l aducă jertfă, iar Dumnezeu a fost atât de mulțumit, încât i-a spus: „Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic. Acum știu că Mă iubești.” Vedeți? Aceasta nu a fost performanța lui Avraam în prima zi, ci în prima zi, el a primit Cuvântul. „Tu primești Cuvântul și lucrările vor urma.”

În mesajul Voi trebuie să vă nașteți din nou, fratele Branham a spus:

„Dar Cuvântul adevărat vine la profetul adevărat!…”

Credeți aceasta? (Amin!) Eu cred că Cuvântul adevărat vine la profetul adevărat.

„…Cuvântul adevărat vine la profetul adevărat, și el vă spune Cuvântul adevărat. Voi urmați acel Cuvânt adevărat și obțineți o experiență adevărată a Cuvântului, pentru că Cuvântul este făcut Trup în voi și voi deveniți fiul lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu Se reflectă chiar din Dumnezeu în voi, pentru că voi sunteți din Natura Lui. Duhul Lui este în voi și voi faceți lucrările lui Dumnezeu.”

De ce faceți lucrările lui Dumnezeu? Pentru că un profet adevărat a adus Cuvântul adevărat, iar eu urmez Cuvântul adevărat, și am o experiență adevărată a Cuvântului. Și acum, Ceva se reflectă afară din Dumnezeu și cade în inima mea. Acesta este Duhul lui Dumnezeu, iar eu voi face lucrările lui Dumnezeu, dar nu pentru că sunt special, nu pentru că aș putea, ci pentru că am primit un Cuvânt adevărat de la un profet adevărat și eu urmez Cuvântul adevărat, și am primit o experiență adevărată a Cuvântului și aceasta a început să aducă Cuvântul la Viață în interiorul meu.

Ascultați încă odată, căci îmi place aceasta: „…și Cuvântul lui Dumnezeu Se reflectă chiar din Dumnezeu în voi, pentru că sunteți din Natura Lui; Duhul lui este în voi și voi faceți lucrările lui Dumnezeu.” Îi sunt recunoscător pentru aceasta!

Să mergem împreună la Matei 13. Acum știm că Cuvântul lui Dumnezeu este o Sămânță pe care Dumnezeu o salvează prin nebunia predicării. El a salvat, El Și-a trimis Cuvântul să vindece și să elibereze de la nimicire. Cuvântul lui Dumnezeu este Sămânța și are putere să Se reproducă singură atunci când cade într-un pământ bun. Și noi suntem o Sămânță sau avem o Sămânță în noi.

În Matei 13.24-30, este o altă pildă, unde citim:

„Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a spus: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui.

Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu, și a plecat.

Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina.

Robii stăpânului casei au venit, și i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?”

El le-a răspuns: „Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.” Și robii i-au zis: „Vrei dar să mergem s-o smulgem?”

„Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.

Lăsați-le să crească amândouă împreună, până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: „Smulgeți întâi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.”

Iar de la versetul 37 la 39, vedem că El a adus interpretarea acestei pilde:

„El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună, este Fiul omului.

Țarina, este lumea; sămânța bună, sunt fiii Împărăției; neghina, sunt fiii celui rău.

Vrăjmașul, care a semănat-o, este diavolul; secerișul, este sfârșitul veacului; secerătorii, sunt îngerii.”

Așadar, când El aduce interpretarea, ne spune că Cel ce seamănă Sămânța bună, este Fiul omului. Acesta este El Însuși. Țarina, este lumea, iar sămânța bună, sunt fiii Împărăției.

În pilda anterioară, am văzut că a existat un pământ bun în care a trebuit să cadă Sămânța; și noi am învățat că pământul bun este acel pământ care a fost pregătit, este un pământ predestinat, adică, este cel credincios; și doar în acest pământ bun, Sămânța se poate reproduce pe Sine din nou. Dar în această pildă vedem că țarina, câmpul,  este lumea; Semănătorul, este Fiul omului, iar Sămânța pe care a semănat-o, sunt fiii Împărăției. Dar un vrăjmaș a semănat o altă sămânță. Aceasta merge până la început, în grădina Eden, unde un dușman a semănat o altă sămânță, iar aceștia au fost fiii celui rău.

Acum aflăm că în lume au fost semănați fiii Împărăției de Fiul omului. Ei au fost semănați în lume, și aceasta înseamnă că ei au venit aici ca o Sămânță. Este la fel ca în Geneza, când semințele au fost așezate sub ape. Dar ele aveau deja o viață în interiorul lor. Ce a făcut Dumnezeu? El avea să schimbe condițiile prin Cuvântul vorbit, pentru a aduce acea sămânță la viață. Dar acum, noi vedem că Dumnezeu are încă odată o Sămânță semănată în lume, și că acea Sămânță sunt fiii Împărăției, iar El este Semănătorul care a semănat-o. Și ce credeți că se află în interiorul acelei Semințe?

În Geneza 1.1-3, El spune:

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și Pământul.

Pământul era pustiu și gol, peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor.

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină.”

Așadar, aflăm că Duhul Sfânt era deja aici „clocind.” Vreau să vă aduc în atenție că Duhul era deja prezent, și deja clocea. Dar Duhul Sfânt nu a schimbat nimic până când nu a ieșit mai întâi Cuvântul. Și când a ieșit Cuvântul, era Duhul lui Dumnezeu care a adus Cuvântul la împlinire. Așadar, este o legătură. Duhul Sfânt este Duhul Cuvântului, și Duhul Cuvântului a adus Cuvântul la Viață. Duhul Sfânt era deja acolo, dar avea nevoie de Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. Și când Dumnezeu a vorbit Cuvântul, Acesta a intrat în acțiune ca Agent pentru a aduce acel Cuvânt la împlinire; astfel, El a început să miște lucrurile la locul lor, în poziție, în întreaga lume. Deși Duhul Sfânt era deja acolo, nu putea să poziționeze lucrurile, pentru că El trebuia să le poziționeze în funcție de Cuvânt, iar Cuvântul trebuia vorbit la timpul potrivit.

Ideea este că, în toate acestea, noi putem spune: „Noi vrem Duhul; noi vrem Duhul; noi vrem Duhul”, și noi avem nevoie de Duhul pentru a face Cuvântul viu. Duhul lui Dumnezeu poate fi prezent, și Duhul lui Dumnezeu este aici pentru a face Cuvântul viu, dar noi aveam nevoie de Cuvântul vorbit, aveam nevoie de un profet care să vină în această epocă și să ne aducă Cuvântul.

Și mai este ceva ce găsesc că este absolut uimitor în ceea ce a spus fratele Branham. Voi citi mai multe citate despre aceasta, dar ceea ce mi se pare uimitor, este că fratele Branham a spus că Duhul Sfânt a fost legat în această generație. El a fost legat, chiar Duhul lui Dumnezeu Însuși, Duhul Sfânt, a fost legat prin aceste râuri denominaționale, timp de aproape două mii de ani. Dar El a fost eliberat în timpul serii. Cum? Prin Mesajul timpului de seară. Și unde Se întoarce Duhul Sfânt? El Se întoarce din nou în oameni. Ce a legat Duhul Sfânt? Limitarea Cuvântului a legat Duhul Sfânt.

Deci, Duhul Sfânt și Cuvântul sunt legați împreună, lucrează împreună, fac parte din același lucru, fac parte din aceeași Persoană, sunt expresii ale aceleiași Ființe, care este Dumnezeul Atotputernic.

Astfel, noi putem spune: „Vreau doar Duhul; vreau doar Duhul; vreau doar Duhul,” dar Dumnezeu trimite Duhul și El trimite și Cuvântul, iar cei doi merg împreună. De aceea, toate mișcările Duhului Sfânt, în cadrul mișcării penticostale în care am crescut, au fost doar entuziasm și extaz, dar unde era Cuvântul? Unde s-au schimbat vieți? Unde a fost manifestată o Mireasă? De aceea, Dumnezeu a trebuit să trimită Cuvântul Său.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„Și El mi-a zis: „Nu vă temeți, căci Eu sunt Cel ce am fost mort și sunt din nou viu pentru totdeauna. Eu am cheile morții și ale Iadului. Deja l-am biruit. Nu vă mai temeți, pentru că orice Sămânță a lui Dumnezeu rânduită mai dinainte, predestinată, va veni la Viață când acea Lumină a Evangheliei glorioase, se răspândește pe Pământ. În fiecare epocă, Ea va rodi recolta pe care a rânduit-o Dumnezeu s-o facă.” El a înviat din morți!”

El a spus aceasta comparând-o cu Geneza. Acolo erau semințe care zăceau sub apă, și nu era lumină, dar era lumină; pentru că fratele Branham a spus că acele semințe erau germinate, aveau deja viață în ele; dar ele așteptau o schimbare, o condiție bună, ceva care să le aducă în manifestare, să le trezească la viață, de aceea ele zăceau acolo adormite așteptând.

 Apoi, Dumnezeu a început să vorbească, și când El a vorbit, Duhul Sfânt a început să Se miște, iar El a mișcat acel Cuvânt în poziție. El a spus: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. Cerul s-a îndepărtat, apele s-au despărțit, și a apărut Pământul. Și pe măsură ce totul a început să vină în poziție conform Cuvântului lui Dumnezeu, El a spus: „Acum lasă ca sămânța să producă după soiul ei!” Și deodată, sămânța care zăcea acolo, care era o sămânță de palmier și cu o viață de palmier în ea, fiind germinată cu mult timp în urmă, când condițiile au fost potrivite, prin Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, sămânța a fost mișcată de Duhul lui Dumnezeu, și dintr-o dată, a apărut un palmier, pentru că acesta era deja acolo. Totul era deja acolo, dar avea nevoie doar de Cuvântul lui Dumnezeu să aducă atmosfera potrivită conform Cuvântului lui Dumnezeu. Și atunci, ce a apărut? Un palmier. De ce a apărut un palmier?

Profetul a spus: „Orice Sămânță a lui Dumnezeu predestinată, va veni la Viață când acea Lumină a Evangheliei glorioase se va răspândi pe Pământ. În fiecare epocă, Ea va rodi recolta pe care Dumnezeu a rânduit s-o facă.”

Acolo este o recoltă, dar Dumnezeu are nevoie de lumină, are nevoie de lumina pentru epoca ei. Dumnezeu a trimis o lumină și în această zi. Și ce trebuie să facă această lumină? Ea trebuie să scoată afară Viața Seminței.

În mesajul Puterea lui Dumnezeu de transformare, profetul spune:

„…Dumnezeu printr-o singură Sămânță a Cuvântului Său. Există un singur lucru care poate însufleți Cuvântul, și acesta este Duhul, pentru că Acesta este Dătătorul de Viață al Cuvântului. Și când Viața din Cuvânt întâlnește Viața din Duh, produce orice este Sămânța. Nu schimbă ce este, ci produce  ceea ce este. Când Viața din Cuvânt întâlnește Viața din Duh, aceasta produce orice este Sămânța.”

În același mesaj, el a spus:

„Acum, ce este transformarea? Cum o obținem? Cine face transformarea? Dumnezeu o face prin Duhul Cuvântului Său. El transformă. El Își plantează Sămânța, Își aruncă Duhul peste Aceasta, și Ea aduce rodul. Duhul Său Sfânt transformă Cuvântul Sămânță pentru a fi justificată de soiul Ei. Ce fel de sămânță sunteți voi, arată tocmai exact ce este în voi. Voi nu puteți ascunde aceasta, pentru că orice sunteți la interior, se arată la exterior.”

Aceasta s-a întâmplat când Isus Hristos a stat acolo ca acea Lumină strălucitoare. Orice sămânță era înăuntru, a început să se arate în exterior. Nu conta dacă purta o robă sau haine de preot, ce era în interior, începea să se arate în exterior, când acea Lumină strălucea. Când plinătatea Cuvântului era prezentă, scotea la suprafață cea ce era în acea sămânță.

„Voi nu puteți ascunde aceasta, pentru că orice sunteți la interior, se arată în exterior. Nu puteți ascunde aceasta. Voi nu puteți face acel pom să fie altceva, decât ce este. Vedeți? Acesta va fi ceea ce este. Duhul Sfânt transformă semințele care sunt în interiorul acestuia. Nu contează ce fel de sămânță este aceasta, El o va transforma.”

El o va trezi din adormire. Ea zăcea acolo fără viață, învăluită în întuneric, dar o va aduce într-o manifestare deplină, pentru că Viața este deja acolo.

În mesajul Pecetea a patra, profetul a făcut această afirmație:

„Cuvântul Însuși este Duh. El este Duh în formă de Cuvânt.”

Eu cred că acest lucru este uimitor, și nu am de gând să vă spun ceva, pentru că nu am nici o soluție la toate aceste afirmații. Deci, nu vă uitați la mine așteptând să pun totul în ordine, pentru că nu pot.

Uneori, fratele Branham a spus că Sămânța este acolo și are nevoie de Duh pentru a o aduce la Viață. Dar aici, el spune că, „Cuvântul Însuși este Duh. Este Duhul în formă de Cuvânt.” Așadar, de unde iei Duhul? Din Cuvânt sau din altă parte, pentru a face Cuvântul să trăiască?

Eu cred că noi începem să complicăm lucrurile de la început; începem să le facem dificile, pentru că El ne-a spus în Scripturi că sunt trei care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul, și aceștia trei, sunt Unul. Cuvântul adevărat poartă cu El Duhul adevărat, și Ei vin împreună. Există un Duh al lui Dumnezeu care face Cuvântul lui Dumnezeu să trăiască, Îl face viu. Eu nu pot să vă spun că voi trebuie să primiți întâi Cuvântul, apoi Duhul vine peste Cuvânt și-L face viu; sau că voi primiți Cuvântul când este predicat în Duhul Cuvântului, și Duhul Cuvântului…Eu nu pot să vă spun cum este mecanismul acesta, ci voi spune doar că voi nu puteți separa aceste lucruri, nu le puteți îndepărta pe unul de celălalt. Dacă vreți Duh, aveți nevoie de Cuvânt; dacă vreți viață spirituală în interiorul vostru, trebuie să primiți Cuvântul; dacă vreți Cuvânt pentru a trăi, aveți nevoie de Duhul Cuvântului pentru a-L face viu.

Deci nu mă întrebați cum funcționează mecanica, pentru că nu o pot explica. Fratele Branham a vorbit în ambele sensuri, iar eu nu pot s-o fac simplu și ordonat. Dar ce pot să vă spun, este că acest Cuvânt care ne-a fost dat în această zi, are în interior puterea de transformare a vieții, pentru a aduce Viața din tine la rodire, pentru a aduce Cuvântul care a fost predicat la manifestare.

Așadar, este Cuvântul  care vine la mine, sau Cuvântul care este în mine? Sunt amândouă, prieteni! Este Cuvântul care se află în voi, care a fost semănat înainte de întemeierea lumii, dar este și Cuvântul care vine la voi pentru a Se manifesta în voi.

Deci, de unde vine Viața manifestată? Vine din Natura lui Dumnezeu prinsă în interiorul Seminței Genă a lui Dumnezeu, sau vine din Cuvântul care ni se predică, așa cum Se manifestă? Voi spune doar: „Amândoi.” Voi aveți nevoie de amândoi, trebuie să-I aveți pe amândoi; trebuie să aveți o Sămânță și un pământ bun.

Știu că nu contează câtă Sămânță este în tine, iar tu poți cere ca Duhul Sfânt să fie turnat peste tine tot timpul, dar fără predicarea Cuvântului nu va exista o manifestare a Vieții Cuvântului de care este nevoie. Este nevoie atât de Cuvânt, cât și de Duh; este nevoie de Viața din interiorul tău, dar este nevoie și de Viața care vine la tine.

Deci, să nu ne complicăm prea mult, ci să spunem doar: „Dumnezeule, umple-mă cu Cuvântul Tău!” Dar acum vreau să fiu umplut cu Duhul. „Umple-mă cu Duhul Tău!” Cum te va umple cu Duhul? Probabil că îți va trimite Cuvântul Său. Nu vreau să complic aceasta, ci vreau să spun doar: „Doamne, acest Cuvânt pe care Tu mi L-ai dat, va face ceea ce Tu L-ai trimis să facă. Tot ce ai semănat în mine înainte de întemeierea lumii prin predestinare, va face ceea ce ai rânduit să facă. Acest Cuvânt, fie că este în mine, fie că vine la mine, nu Se întoarce la Tine fără rod, ci va împlini scopul pe care L-ai trimis să-l facă.”

În trecut, uneori am simțit că trebuie să iau o parte sau alta, și s-o explic într-un fel sau altul, dar făcând aceasta, noi omitem unele adevăruri. Eu nu pot explica aceasta, este spiritual, iar mintea mea este pur și simplu, blocată în carnalitate, dar prin harul lui Dumnezeu, sufletul meu este liber să spună: „Amin!”

Fratele Branham a spus că singurul lucru ce poate face Cuvântul să fie viu, este Duhul. Iar eu spun: „Amin!” Apoi, el a spus că Cuvântul Însuși este Duh. Iar eu spun: „Amin!”

Deci, ce face Cuvântul viu? Nu știu. Este doar, „Amin!”

„Cuvântul Însuși este Duh. El este Duh în formă de Cuvânt.” Vedeți? Când Acesta este însuflețit sau adus la viață, Duhul Cuvântului merge la lucru și acționează.”

Laudă lui Dumnezeu! El nu a spus: „Voi mergeți la lucru și acționați,” ci a spus: „Duhul Cuvântului merge la lucru și acționează. Dacă primim Cuvântul, lucrările ne vor urma.”

Dacă ne aflăm trăind o viață mediocră și trăim sub privilegiile noastre (drepturile noastre), nu suntem mulțumiți de felul în care trăim.

Ei bine, noi nu avem neapărată nevoie de o repriză de bătaie; adică, dacă greșești, recunoști greșeala. Acesta ar fi primul pas. Noi nu găsim scuze, ci doar spunem: „Știi ce? Ca și credincios, am făcut un lucru rău, chiar acum.” Fără scuze. Dar și fără autocompătimire putem spune: „Poate nu sunt unul dintre ei; eu nu voi fi niciodată unul dintre ei; eu nu voi pleca niciodată, toți mă lasă afară.” Încetează cu aceasta! Oprește-te, chiar acum! Pentru că aceasta înseamnă că ne înfrângem singuri, ne dărâmăm singuri; nici măcar nu trebuie s-o facă diavolul.

Ceea ce trebuie să facem noi, este să fim sinceri cu noi înșine deoarece, dacă vreau să fac lucrările, trebuie să primesc Cuvântul; trebuie să mă concentrez, nu pe mine, ci pe acest Cuvânt pe care L-a trimis Dumnezeu; și trebuie să spun: „Fă-L viu și pentru mine! Tu ai spus că Te vei îngriji și de temperament, „Fă-o și pentru mine! Lasă-L să fie pentru mine! Doamne, Tu ai spus că vom avea însăși manifestarea Ta. Facă-mi-se și mie aceasta, Doamne! Eu am nevoie de aceasta în viața mea.”

Ascultați, indiferent cât de mult ați auzi aceasta, nu veți ajunge niciodată la ea prin propriile voastre eforturi, doar auzind-o ca o învățătură în căile dreptății (neprihănirii), ca și cum ar fi un discurs intelectual, despre felul în care poți fi un mădular al Miresei. Astfel, prima lecție, să vorbim despre felul cum te îmbraci: rochia trebuie să fie lungă, să fie închisă, să fie lejeră. Toate acestea sunt adevărate, dar dacă o priviți ca pe o modalitate de a ajunge la lucrări, veți fi atât de dezamăgiți! În loc să priviți la aceasta, spuneți: „Acesta este adevărul, așa ar trebui să se îmbrace o fiică a lui Dumnezeu. Eu cred aceasta, Doamne! Facă-mi-se în conformitate cu ceea ce a învățat profetul.” Și când Duhul acelui Cuvânt prinde Viață în interiorul tău, știți ceva? Veți dori s-o faceți.

Aceasta nu înseamnă că noi nu vom predica despre aceste lucruri, deoarece fratele Branham a spus că, dacă nu predici despre îmbrăcăminte, nu predici Evanghelia. Noi trebuie să auzim Adevărul ca să putem recunoaște că greșim, astfel încât, Adevărul să ne poată elibera de concepții greșite, de idei greșite, de propriul nostru egoism și de propria noastră mândrie.

Noi trebuie să auzim Cuvântul, noi trebuie să-L auzim curat, să-L auzim adevărat; dar nu trebuie să-L auzim ca pe un băț de măsurat, că cumva, trebuie să ajung să fiu Mireasă. Noi trebuie doar să auzim aceasta, dar  realitatea este că nu aceasta este ceea ce-I este plăcut lui Dumnezeu; eu am nevoie de aceasta pentru ca El să fie viu în mine, și să las Cuvântul să prindă rădăcini într-un pământ bun, care va spune: „Este adevărat, Doamne! Este adevărat! Acum fă-L să trăiască în mine.”

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a făcut o altă afirmație:

„Numai Cuvântul are Viață! Orice alt cuvânt, este un hibrid. Nu contează cât de mult arată ca El, nu este Cuvântul. Cuvântul produce propria Sa Viață.”

Laudă lui Dumnezeu! Deci, dacă primesc Cuvântul, Cuvântul va produce propria Sa Viață. Eu nu pot să fabric nimic, tot ce pot face eu, este să-L primesc.

Avraam nu a fabricat nimic, Maria nu a fabricat nimic. Ce au făcut ei? Ei au primit Cuvântul, iar El S-a reprodus singur.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Acest vultur adevărat, recunoaște chemarea Cuvântului lui Dumnezeu. De ce? El este un vultur. Un Vultur la un vultur.”

Amintiți-vă că fratele Branham a spus povestea acestui  pui de vultur din curtea găinilor. Fermierul a luat oul și noi știm că l-a pus sub o găină. El a ieșit și a încercat să trăiască la fel ca găinile, dar el avea o natură diferită de a găinilor. Dar într-o zi, mama lui a venit în zbor pe deasupra curții și a țipat. Când el a auzit acel țipăt, ceva în interiorul lui a rezonat cu acel țipăt, și a știut că, „Orice ar fi acesta, sunt eu în interior.”

Fratele Branham a încercat să ne arate cum îi cheamă Dumnezeu pe copiii Lui din denominațiuni. Aceasta este analogia, aceasta este ceea ce încearcă să ne spună pilda. Și el ne-a spus că motivul pentru care vulturul a putut răspunde la țipătul Vulturului, este că el era deja un vultur. El nu a încercat să devină vultur, ci el era deja vultur. Dar el a încercat să se schimbe într-un vultur în mintea lui, deși era un pui de vultur, în natura lui, el era un vultur. Acum, el încerca să-și depășească mentalitatea, nu genetica. Pentru că mintea lui era de găină, când mama lui i-a spus: „Zboară!”, el a răspuns: „Nu pot! Nu știu cum.” Și ea i-a spus: „Tu ești deja vultur, trebuie doar să sari și să bați din aripi. Tu știi deja cum, pentru că viața este în interiorul tău. Zboară! Este în tine deja. Tu ai doar o minte de găină.”

Din cauză că ai venit pe lume înstrăinat, mintea ta este întunecată față de lucrurile lui Dumnezeu, ai amnezie spirituală, dar tu ai fost fiul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Tu încă ești un fiu al lui Dumnezeu, și vei fi mereu un fiu al lui Dumnezeu, iar țipătul Vulturului vine să te trezească din gândirea stupidă că ești doar un pui de găină. Tu nu ești o găină. Privește în jur, uită-te după ce flămânzești, uită-te la ce-ți place, și la ce nu îți place; uită-te cum nu te potrivești cu ei. Tu nu ești un pui de găină, ești un vultur.

Și acel pui de vultur a realizat aceasta. Ascultați, mama nu avea să coboare ca să facă demonstrații despre zbor; tot ce trebuia să facă mama, era să-l încurajeze să iasă din mentalitatea de pui de găină, și să fie ceea ce el era deja.

Aceasta este povestea pe care a spus-o fratele Branham: era Vultur la un Vultur. Puii de găină au fugit și s-au ascuns, dar pentru că el era deja un vultur, a răspuns la strigătul Vulturului.

De ce voi și eu, răspundem la acest Mesaj? Pentru că în interiorul nostru există deja un Mesaj; este o chemare pentru copiii lui Dumnezeu, există deja un copil al lui Dumnezeu înăuntru. De aceea răspundem. Problema și lupta noastră este că am fost crescuți într-o curte de găini, și ne-am gândit atât de mult timp că suntem găini, dar noi nu suntem găini, noi suntem fii ai lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este aici ca să trezească realitatea din interiorul nostru, ca să aducă un alt adevăr, o altă realitate, astfel încât să putem spune: „Știi, când acel mic vultur a început să bată din aripi și să sară, s-a ridicat pe stâlpul gardului, și știi ce a făcut? A acceptat ce i-a spus mama lui, și a spus: „Facă-mi-se conform celor spuse de mama,” și a început să bată din aripi.”

El nu a făcut aceasta înainte, nu s-a dus la școală, nu a avut predare, învățătură intelectuală despre aceasta, pentru că aceasta era deja în el. Aceasta era deja în voi și în mine, să credem acest Mesaj din primul moment când L-am auzit. Noi doar am fost blocați într-o gândire de găină. De aceea când toți ceilalți fugeau, eu eram așa… „Ar trebui să fug și eu cu ei, dar mie îmi place cum sună aceasta.” Era ca și cum totul din experiența mea îmi spunea să urmez ceilalți pui. Dar Ceva din interiorul meu spune: „Uită-te în sus!” Vreau să spun: „Nu-ți va răni privirea!” Când alții nu s-ar atinge de cărți pentru că sunt „otravă”, ceva din tine ți-a provocat o curiozitate care spunea: „Ei bine, nu-mi va face rău dacă voi citi doar una. Nu-mi va face rău dacă voi asculta această casetă.”

Ce era aceasta, prieteni? Era un Vultur la un vultur. Nu era un Vultur la un pui de găină spunându-i să devină un vultur, ci a fost un Vultur pentru un vultur.

Aici, în mesajul Este Răsăritul Soarelui, el a spus:

„Un Vultur la un vultur; Cuvântul înainte de întemeierea lumii, Cuvântul la Cuvânt,…” Fiți atenți: „…Cuvântul predestinat, Acesta suntem voi și eu, la Cuvântul scris pentru această oră!”

Acesta este Mesajul orei. Ce chema? Cuvântul scris al orei chema Cuvântul predestinat. Ce este aceasta? Vultur la Vultur. Sau, fratele Branham a spus: „Cuvântul la Cuvânt.” Cuvântul la Cuvânt. Deci, unde este Cuvântul? Unde este Cuvântul? Este pe ambele părți. Este Cuvântul propovăduit, dar este și Cuvântul din interior, din suflet, este partea din interior care crede Cuvântul: „Cuvântul predestinat, la Cuvântul scris al orei.” Laudă lui Dumnezeu!

Să ne întoarcem la Ioan 4. Noi cunoaștem povestea femeii de la fântâna Samariei, a femeii samaritene. Isus a trebuit să treacă prin Samaria. De ce? Pentru că acea femeie era predestinată la Viață. Este uimitor că ea era predestinată la Viață, dar trebuia să audă Mesajul, deoarece este nevoie de Cuvânt pentru ca Sămânța să fie adusă la Viață. De aceea Isus trebuia să treacă prin Samaria, ca s-o trezească.

În Ioan 4, Isus a început un dialog cu ea și i-a spus despre bărbații ei și toate acestea, dar eu voi citi de la versetul 19:

„Doamne,” I-a zis femeia, „văd că ești profet.

Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta, și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

Vreau să mă opresc puțin la versetul 19. Din cauză că această femeie avea o reputație proastă, avusese cinci bărbați și trăia cu al șaselea, ea nu putea veni la fântână la ceasul din zi când veneau femeile respectabile. Viața ei era învăluită în întuneric, dar ce era în inima ei? Când a intrat în contact cu Cineva care a putut să-i spună toată viața ei, care i-a spus că există o Apă care țâșnește în Viața Veșnică, care i-a spus că a avut cinci bărbați și cel cu care era acum nu era bărbatul ei, ce a vrut să știe ea? Ea a vrut să știe, „Cum pot să mă închin lui Dumnezeu? Care este felul corect, căci sunt confuză cu toată această religie. Evreii spun aceasta; baptistul spune aceasta; metodiștii spun aceasta; catolicii spun aceasta. Sunt confuză în legătură cu toate acestea. Dar este ceva în interiorul meu, care, deși sunt într-o condiție de curvă și vin aici într-un moment nepotrivit al zilei; în mine este Ceva care vrea să știe cum vrea Dumnezeu să fie venerat.”

Iar Isus i-a spus: „Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în Duh și în Adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.”

„Dar vine ceasul, și acum este…

Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui, trebuie să I se închine în Duh și în Adevăr.”

„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos), când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt El.”

Noi știm că femeia și-a lăsat vasul cu apă, a alergat în oraș, și a început să spună că ea știe Adevărul, că știe unde să se închine, că știe cum să se închine.

Lui Isus I s-a dat o schimbare de dispensație, și El i-a spus: „Vine ceasul când nu te vei mai închina într-o clădire; nu te vei mai închina printr-o denominațiune; nu te vei mai închina printr-un crez; nu te vei mai închina în Ierusalim, și nu te vei mai închina nici în Samaria, ci te vei închina în Duh și în Adevăr. Și Ceva din ea, a iubit aceasta; Ceva din ea a rezonat cu aceasta, că este adevărat, așa că, a alergat în oraș.

Fratele Branham a spus, nu am citatul, dar tocmai l-am citit, deci, fratele Branham a spus:

„Când a venit în fugă, în oraș, și a început să le spună, ei o cunoșteau cum fusese înainte și au știut că este schimbată, că fusese transformată.”

Ce a transformat-o? Ce fusese aceasta? A fost la o săptămână distanță? A fost o carte de autoajutorare? Ce a fost? A fost o consiliere? Aceasta s-a întâmplat imediat. Când ea a intrat în contact cu Adevărul, Ceva din interiorul ei s-a trezit la Viață, și ea a fost schimbată, deoarece ea nu se mai credea o găină, ci a recunoscut imediat cine era cu adevărat, și aceasta a schimbat-o. Doar auzirea Cuvântului a schimbat-o.

În mesajul O mărturie pe mare, din anul 1962, profetul a spus:

„Observați acea femeie. Ea nu era moartă; ea a prins-o repede. Ea era o Sămânță predestinată la Viața Veșnică. Și de îndată ce Aceasta a strălucit peste ea, a prins-o repede. Ea știa. Ea a spus: „Doamne, știm că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri. Tu cine ești?”

De ce a fost atrasă de Cuvânt? De ce a crezut Cuvântul? Ce s-a întâmplat? Ascultați, nu a fost abilitatea lui Isus de a explica clar orice, deoarece El nu a explicat nimic clar. Ea a pus întrebări, dar El nu a explicat, însă ea a intrat în contact cu Cuvântul viu pentru ziua ei. Și când ea a intrat în contact cu Cuvântul viu pentru ziua ei, cu Persoana Cuvântului, Viața Cuvântului, Cuvântul Însuși, Profeția împlinită, în interiorul ei s-a trezit Ceva, pentru că ea era o Sămânță predestinată pentru Viața Veșnică.

Într-un alt mesaj, fratele Branham a spus:

„Priviți la femeia aceea micuță. Ea căzuse din Gândul lui Dumnezeu…”

Ea a căzut din Gândul lui Dumnezeu, ceea ce o face parte din Dumnezeu.

„…Căzând din Gândul lui Dumnezeu. Ce este un Cuvânt? Este un gând exprimat. Ea făcea parte din Cuvânt, era predestinată să fie parte din Cuvânt. Ea căzuse din Gândul lui Dumnezeu, ea putea fi răscumpărată; era un subiect, ea avea reprezentare în cer.”

De aceea, El a venit la ea; de aceea i-a spus Cuvântul; de aceea ea a răspuns la Cuvânt și de aceea a fost schimbată prin puterea Cuvântului pentru ziua ei. Aceasta a trezit Sămânța din interiorul ei. Vedeți? Nu a fost numai Cuvântul vorbit, deoarece Isus a vorbit Adevărul peste tot, ci a fost că atunci când Adevărul a fost vorbit, acolo a existat Ceva care a putut fi însuflețit de Adevărul care a fost vorbit. Cuvântul la Cuvânt.

În mesajul Dumnezeu care este bogat în îndurare, fratele Branham a spus:

„Mulți dintre voi pot să împărtășească cu mine acest gând. Când ești un băiețel sau o fetiță, umblați în jur și existau anumite lucruri care nu-i deranjau pe alți copii, dar se pare că în voi era Ceva care plângea. Acolo pe undeva era Dumnezeu, dar voi încă erați un păcătos. Vă amintiți aceasta? Desigur. Acum, ce era aceasta? Era acea formă mică de Viață din voi, atunci.”

Ce era acea formă mică de Viață? Era Cuvântul; era Dumnezeu; era Viața Veșnică. Aceasta este ceea ce spune Mesajul? (Amin).

„…era acea formă mică de Viață în voi, atunci. Apoi, după o vreme, ați auzit Evanghelia. Poate ați mers la biserică, ați prins aceasta și aceea și v-ați dus din denominațiune în denominațiune, dar într-o zi, fiind o parte din Dumnezeu, a trebuit să fiți o parte din Cuvânt. Și când ați auzit Cuvântul, ați știut de unde ați venit, ați știut că era Adevărul. Voi ați fost întotdeauna Sămânța, care era în voi dintotdeauna. Cuvântul a văzut Cuvântul care era în voi…”

Unde este Cuvântul? Oh, este în Mesaj? Da! Este în tine? Da!

„…Cuvântul a văzut Cuvântul care era în voi, care era înainte de întemeierea lumii, a văzut Cuvântul și voi ați venit la El.”

Ce te-a făcut să vezi Cuvântul? Faptul că tu ai fost parte din Cuvânt, ai fost un gând care a căzut din Mintea lui Dumnezeu; o parte a lui Dumnezeu predestinată să fie parte din Cuvântul manifestat pentru ziua ta. Așadar, Cuvântul era în tine, cu Viața în interiorul Lui. Sămânța a fost o Sămânță germinată, era acolo cu Viața veșnică încorporată deja în ea. Dar aceasta trebuia să intre în contact cu o altă parte din Sine, din Ea Însăși. Înțelegeți acum întreaga idee despre biletul de la spălătoria chinezească? Este nevoie de două părți ale aceluiași lucru: Vultur la Vultur; Cuvânt la Cuvânt; Duh la Duh; Viață la Viață. Și când cei doi vin împreună, aceasta este Răscumpărarea, ne întoarcem Acasă!

Mesajul Lucruri care urmează să fie. Aici, profetul se afla în ultimele zile ale vieții sale. În decembrie 1965, el a continuat să frângă aceste principii. Pe măsură ce se apropia de sfârșitul slujbei sale, el a început să se concentreze, cu adevărat, asupra acestei Semințe Genă, a ceea ce este ea cu adevărat, a ceea ce este credinciosul adevărat.

Ascultați, el a arătat-o și a bătut-o în cuie, chiar la sfârșitul slujbei sale. El a încercat să ne facă să înțelegem că noi suntem parte din Dumnezeu, că noi am fost predestinați  înainte de întemeierea lumii și că nu putem fi pierduți mai mult decât poate fi pierdut Dumnezeu; că El ne mântuiește și ne cheamă înapoi Acasă.

În acest mesaj, el a spus:

„Voi spuneți: „Eu am botezul cu Duhul Sfânt.” Aceasta nu are încă nimic de-a face cu aceea. Acesta este doar un dar temporar prin tine. Darul adevărat este sufletul tău acolo jos, (Vedeți?), care a fost născut din Dumnezeu și care controlează totul spre Cuvântul lui Dumnezeu și în voia lui Dumnezeu.” 

Aici, fratele Branham a început să spună ceva: „Am să vă vorbesc despre botezul cu Duhul Sfânt…”, dar el încerca să ne îndepărteze ideea penticostală de la senzațional și emoțional, și toate acestea, ca să ne arate care era adevăratul Dar, care este ceea ce ne face fii și fiice ale lui Dumnezeu. Nu este o manifestare extraordinară, ci ceea ce ne face fii și fiice ale lui Dumnezeu, este Sămânța Genă a lui Dumnezeu din interior. Acesta este singurul lucru care ne face fii și fiice ale lui Dumnezeu.

În mesajul Călăuzire, din șapte decembrie 1965, el a spus:

„Alegerea călăuzirii voastre. Acum, voi nu puteți amesteca aceasta. Voi sunteți, fie pentru Dumnezeu, fie împotriva lui Dumnezeu, iar manifestările exterioare arată exact ceea ce este în interior. Vedeți? Scaietele…Mulți dintre voi credeți și vă gândiți: „Eu am botezul cu Duhul Sfânt, mă duc în cer.” Aceasta nu înseamnă nicidecum că mergi în cer. Nu, domnule. Voi puteți avea botezul cu Duhul Sfânt în fiecare oră din viața voastră și încă să fiți pierduți și să mergeți în iad…”

Vedeți? Există ceva mai important decât senzațiile. Nu înseamnă că acestea nu sunt importante, dar dacă ai toate acestea și nu ai o Sămânță Gena a lui Dumnezeu, nu te duci nicăieri.

„…Nu, domnule. Voi puteți avea botezul cu Duhul Sfânt în fiecare oră din viața voastră și încă să fiți pierduți și să mergeți în iad. Biblia spune aceasta, deci este exact așa.

Privește aici, tu ești o persoană exterioară: tu ai cinci simțuri care contactează acel trup exterior. Dumnezeu v-a dat cinci simțuri, nu să-L contactați pe El, ci casa voastră pământească. Vedeți? Văz, gust, pipăit, miros și auz. Apoi aveți un duh în interiorul acestuia, și acela are cinci ieșiri: conștiința, dragostea și așa mai departe; cinci ieșiri cu care contactați lumea duhului, cu duhul vostru. Fizicul vostru contactează fizicul; duhul vostru controlează spiritualul, dar în interiorul acestuia aveți un suflet, iar acel suflet este Sămânța Genă care vine din Dumnezeu.”

Ascultați, ceea ce avem nevoie noi, este ca acea Sămânță Genă să prindă Viață. Ce o trezește? Strigătul Vulturului. Ce o cheamă să apară? Mesajul orei. Ce a schimbat-o pe femeia de la fântână? Ea avea deja o Sămânță, dar ea avea nevoie să vină în contact cu Cuvântul pentru ziua ei. Cuvântul pentru ziua ei a trezit-o la realitatea că ea era un copil al lui Dumnezeu.

De ce avem nevoie noi? Noi avem nevoie de Cuvânt, pentru că Cuvântul Însuși este Duh, Duh în formă de Cuvânt. Aveți nevoie de Duh? Absolut! Duhul Sfânt este Cel care face Cuvântul viu. Eu am nevoie de Duhul, dar am nevoie și de Cuvânt. De care am nevoie mai mult? Să spunem doar: „De amândouă.” Așa ne dă Dumnezeu Viață, prin Cuvântul Său. Cuvântul Însuși are Viață în El. El Își aduce Viața, ca să-Și aducă la Viață Cuvântul Său. El Își aduce Cuvântul pentru a-Și aduce Viața. Eu nu știu cum să despart acestea; tot ce știu să fac, este să-L primesc. Amin.

Fratele Branham a avut o discuție, și aș vrea să închei cu acest gând. El nu s-a certat, dar a avut o discuție cu un preot catolic. Și când a povestit aceasta, eu l-am ascultat de multe ori, și aceasta m-a făcut să stau și să mă gândesc, deoarece preotul catolic a spus: „Dumnezeu este în biserica Sa.” Dar fratele Branham a spus: „Dumnezeu este în Cuvântul Său, nu în biserica Sa.” Apoi, la sfârșitul slujbei sale, el a spus: „Dumnezeu este în Mireasa Sa, care este Biserica Sa.” Aceasta mă face să mă gândesc: Este Dumnezeu în Biserica Sa, sau nu este în Biserica Sa? El i-a spus acelui preot din biserica catolică: „Nu sunt de acord cu tine. Dumnezeu nu este în biserica Sa, Dumnezeu este în Cuvântul Său.” Dar, se pare că el ne spune că Dumnezeu este în Biserica Sa.

A mai avut cineva întrebarea aceasta? Eu am început să privesc la aceasta și la ce bate fratele Branham în cuie, pentru că întotdeauna trebuie să înțelegi ce spune fratele Branham în context, și cine este audiența cu care vorbește. Aici, el vorbea cu un preot catolic și acel preot catolic era… Toată biserica catolică a respins deja Biblia și Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind Absolutul, devenind ei înșiși un absolut; papa și biserica putând schimba Cuvântul oricând vor, pentru că ei cred că ei sunt purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu, Glasul lui Dumnezeu, reprezentantul, locțiitorul, vicarul lui Hristos. Ei pot sta pe Pământ și să vorbească pentru Dumnezeu; ei pot adăuga și pot scoate; ei cred că Dumnezeu este în biserica Sa, și pentru că Dumnezeu este în biserică, biserica poate să facă orice vrea cu Cuvântul. Cu aceasta nu a fost de acord fratele Branham. Aceasta este ideea, acesta este conceptul; aceasta a spus când a zis că Dumnezeu nu este în biserica Sa, ci El este în Cuvântul Său.

„La început a fost Cuvântul, și Cuvântul a fost cu Dumnezeu și Cuvântul a fost Dumnezeu.”, și fratele Branham a spus că Dumnezeu este Cuvântul; Isus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup, Cuvântul Uns; și Cuvântul este Duhul în forma Cuvântului. Astfel, ne întoarcem la „Dumnezeu este în acest Cuvânt.” Din cauză că era în dezacord cu acel preot, iată afirmația pe care a făcut-o în mesajul Dumnezeul acestei epoci rele:

„Eu am spus: „Dumnezeu este în Cuvântul Său…” Eu am spus: „Dumnezeu este Cuvântul, și dacă biserica este contrară cu Cuvântul, atunci eu nu cred biserica.”

Apoi, în mesajul Epoca Bisericii Pergam, din cartea „Epocile Bisericii”, în aceeași secțiune unde Îngerul Domnului i-a spus să ia creionul și să scrie, el a spus:

„El îi arată Ei Cuvântul Său de Viață, iar Ea Îl primește. Ea nu se îndoiește niciodată de El, de aceea nimic nu o poate vătăma, nici chiar moartea, pentru că, dacă Sămânța va fi semănată, apa o va ridica din nou. Aici este secretul despre aceasta: Cuvântul este în Mireasă.”

Așadar, fratele Branham a spus că Dumnezeu nu este în biserică, ci Dumnezeu este în Cuvânt. Dar Îngerul Domnului a spus: „Cuvântul este în Mireasă.” Deci, dacă Cuvântul este în Mireasă, Dumnezeu este în Mireasa Sa. Amin. Și Dumnezeu este în Biserică, dacă Cuvântul este în Biserică. Dacă Cuvântul nu este în Biserică, Dumnezeu nu este în Biserică, pentru că Dumnezeu este cu Cuvântul Său. Dumnezeu este în Cuvântul Său.

Când a vorbit despre femeia de la fântână, El vorbea despre voi și despre mine, vorbea despre vulturi, și a spus: „Cuvântul vine la Cuvânt.” Amin. Există Cuvântul prins în interiorul copiilor lui Dumnezeu, Sămânța Genă a lui Dumnezeu, Atributele din Mintea Sa; există un Cuvânt care zace acolo, iar El trimite Cuvântul pentru a trezi Cuvântul. El trimite Cuvântul ca să trezească Cuvântul; trimite Cuvântul să Se conecteze cu Cuvântul, pentru a aduce Cuvântul la Viață.

Deci, unde este Cuvântul? Cuvântul este în Sămânța Genă, este deja acolo, când Dumnezeu este în această Mireasă. Când Dumnezeu este în Cuvânt și Cuvântul este în Mireasă, atunci Dumnezeu este în Mireasă. Și vedem că noi nu putem lua niciodată o atitudine catolică față de aceasta, și spunem: „Dumnezeu este în Mireasa Sa.” Tot ceea ce spunem, este Adevărul, și orice spunem, este corect. Dar imediat ce începem să modificăm Cuvântul lui Dumnezeu, facem exact ce a făcut biserica catolică. Dar noi suntem supuși Cuvântului, și nu noi conducem Cuvântul, ci Cuvântul ne conduce pe noi. Și când Cuvântul este în Mireasă, Dumnezeu este în Mireasa Sa, și Ea devine Cuvântul.

Amintiți-vă că fratele Branham a spus: „Mireasa devine Cuvântul, Biserica devine Cuvântul lăsând Cuvântul să curgă prin Ea.” Cum? Prin predarea față de Cuvânt. Cum a devenit Maria Cuvântul? Amintiți-vă, când Maria era acolo însărcinată cu Copilul, ea era Cuvântul. De ce era ea Cuvântul? Pentru că Cuvântul trăia în ea. Ea a fost chiar manifestarea a ceea ce a spus Isaia, ea a devenit Cuvântul manifestat.

Cum vom deveni noi Cuvântul? Când acest Cuvânt care a fost propovăduit, acest Cuvânt care a fost dat printr-un mesager la Mireasa Sa, când această fecioară Mireasă poate spune: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău”, iar acel Cuvânt vine și prinde rădăcini, prinde Viață și începe să preia controlul, Ea va deveni Cuvântul manifestat pentru ziua Ei, primind Cuvântul. Și când primește Cuvântul, Ea primește Viața Cuvântului. Viața Cuvântului merge la Cuvânt ca să aducă Cuvântul la împlinire în Ea.

Îi sunt atât de recunoscător lui Dumnezeu că a trimis Cuvântul Său! Sunt atât de recunoscător că Dumnezeu Și-a trimis Duhul! Eu nu știu cum să-I despart pe cei doi, și nimic din mine nu vrea să-I despart pe cei doi.

Dumnezeu este în Mireasa Sa, pentru că Cuvântul este în Mireasă. Care Cuvânt? Cuvântul predicat sau Sămânța Genă a lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii? Eu vreau să spun: „Amândouă”. Tot ce s-a predicat, ia locul în Ea și prinde Viață în pământul Ei bun. Tot ce a prevăzut Dumnezeu în Mireasă, a predestinat și a pus în Ea ca Sămânță Genă, care va prinde Viață și se va manifesta sub ungerea Cuvântului.

Deci, de unde vine aceasta? Din Cuvânt. Ce o aduce la Viață? Viața Cuvântului, care este Duhul. Cum lucrează aceasta? Nu pot să-mi dau seama, dar știu un lucru, știu că acest Cuvânt mă schimbă, scoate din mine lucruri care au fost adânc în interiorul meu, taie lucrurile din exteriorul meu, care mă împiedică mereu. Ce face aceasta? Nebunia predicării care mă salvează, este predicarea acestui Mesaj la care mă întorc din nou și ascult din nou. Revin la casetă din nou ascultând din nou mesajul „Domnilor, acesta este timpul?” Mă întorc la „Este Răsăritul Soarelui,” din nou la „Alegerea unei Mirese.” Din nou venind aici miercuri și auzind predicarea, apoi duminică. Ce face aceasta? Aduce Viața Cuvântului la Viața din interiorul meu. De ce? Pentru că Cuvântul este în mine. Deci, Cuvântul vine la mine. Și ce face? Reproduce Cuvântul prin mine. Ce trebuie să fac eu? Nu știu ce altceva să fac decât să spun: Doamne, Tu mă poți avea. Vreau să fiu pământul Tău bun; vreau să fiu locul în care cade acest Cuvânt, care prinde rădăcini și vine la Viață.

Eu cred că fac parte din acel pământ bun, dar nu pentru că sunt bun, ci pentru că Cineva a hotărât mai dinainte că: „Acolo va fi un pământ în care să cadă această Sămânță.” Iar eu doar cred că fac parte din acel pământ bun, pentru că Fermierul a avut grijă ca, atunci când Sămânță va apărea în aceasta zi, să fie un loc pentru Ea, pământul în care aceasta să poată crește.

El m-a predestinat pe mine și a pus în mine o Sămânță, pentru a Se conecta cu acea Sămânță, astfel încât cei doi să poată veni împreună și să producă Viața Seminței.

Deci, ce Sămânță a venit la noi? Hristos, Cuvântul Uns. Ce Sămânță este în noi și vine la Viață? Hristos, Cuvântul Uns. Cuvântul vine la Cuvânt; Vulturul vine la Vultur; Viața vine la Viață. Și ce face aceasta? Reproducerea lui Hristos în formarea Miresei.

Sunt atât de bucuros că pot să mă identific cu femeia de la fântână; sunt atât de bucuros că pot să mă identific cu fecioara Maria; sunt atât de bucuros că pot să mă identific cu Avraam sau chiar cu Ghedeon. Niciunul din acești oameni nu au putut s-o facă singuri; niciunul dintre ei nu a avut ce trebuia, dar fiecare dintre ei a avut ceea ce este nevoie. Niciunul dintre ei nu a avut ceea ce este necesar, dar fiecare dintre ei a avut ce este necesar.

Eu pot să vă spun că nu am ceea ce este necesar pentru a fi un fiu înfiat al lui Dumnezeu, matur în această zi, dar vreau să vă spun că am ce este nevoie, am o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu o hrănește și o crește prin clocirea Duhului Său. El scoate afară Viața din Ea, și știu că o face prin acest Mesaj. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. Amin

Vreau să mai citesc un verset din 1Tesaloniceni 2.13:

„De aceea, mulțumim fără încetare lui Dumnezeu, că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, L-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți.”

El a spus aici: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul pe care Îl propovăduim noi, (aceasta a spus Pavel), nu L-ați primit ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu.” Apoi a spus: „…care lucrează și în voi care credeți.” Ce lucrează? Cuvântul care credeți că a venit de la Dumnezeu prin predicarea lui Pavel, face lucrarea în voi: vă schimbă, vă modelează, scoate din voi virtuți. Cine face aceasta? Cuvântul pe care noi L-am primit, ca pe Cuvântul lui Pavel? Sau ca pe Cuvântul lui William Branham? Sau chiar al omului de la amvon? Noi recunoaștem că este Cuvântul lui Dumnezeu și Îl primim ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează eficient în noi, cei care Îl credem. Laudă lui Dumnezeu!

Sunt recunoscător că Dumnezeu mi-a dat Ceva cu care să cred; și nu este creierul meu, ci este o Sămânță Genă a lui Dumnezeu în sufletul meu, care este mai profund decât orice altceva despre mine, este Partea originală. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne aduce înapoi la Partea originală. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți sunt recunoscător pentru Cuvântul Tău! Doamne, suntem aici, într-o miercuri seară, pentru că trebuie să ni se amintească aceste lucruri. Doamne, noi ieșim afară și suntem distrași, doborâți, facem greșeli și facem tot ce au făcut copiii Tăi din Biblie, dar trebuie să ne întoarcem, Doamne, și să auzim din nou un Vultur strigând, așa că vom încerca din nou să batem din aripi încă odată, și să vedem dacă putem ajunge pe acel stâlp, poate dincolo de stâlp, până pe acoperiș; poate de pe acoperiș până la un loc în vârful pomului. Doamne, eu știu un lucru, știu că suntem vulturi de la început și că vom zbura. Într-o zi, noi vom zbura de aici, pentru că suntem vulturi de la început. Deci, am fost vulturi de dinainte de întemeierea lumii; eram vulturi înainte de a ateriza în curtea găinilor; am fost vulturi înainte ca mintea noastră să se întunece; și am fost vulturi mereu. Tu nu ne-ai lăsat niciodată să ne dăm seama că suntem vulturi, ci ai trimis  un Cuvânt care ne putea identifica; ai trimis Strigătul unul Vultur ca să ne trezească și să știm cine suntem cu adevărat.

Oh, Doamne, și faptul că am auzit Strigătul Vulturului este o mărturie despre cine suntem; este Cuvântul venind la Cuvânt; este un martor, Doamne, că noi suntem orice este acel Strigăt. Noi avem un Strigăt înăuntrul nostru; Doamne, tot potențialul Cuvântului este în interiorul nostru. Doamne, lasă-Ți Cuvântul să vină și să-L ude, crește-L și strălucește pe El; fă tot ce avem nevoie  pentru a aduce Viața acelui Cuvânt. Seamănă mai multă Sămânță în pământul nostru bun, prin predicarea Cuvântului, și schimbă-ne, vindecă-ne, restabilește-ne și adu-ne la o stare sănătoasă, ca fii și fiice ale lui Dumnezeu.

Noi ne încredem în Cuvântul Tău. Nu avem încredere în noi înșine, ci avem încredere în Cuvântul Tău. Nu avem încredere în mintea noastră, ci avem încredere în acest Mesaj, Doamne, pentru că acest Mesaj este „Așa vorbește Domnul!”

Doamne, Tu ai trimis un Cuvânt, și acest Cuvânt nu se va întoarce la Tine fără nimic și gol. Dar nu este numai Cuvântul care a fost predicat, și care nu Se va întoarce la Tine gol, ci este și Cuvântul pe care L-ai semănat în sufletele noastre, și care nu Se întoarce la Tine gol, ci acel Cuvânt va împlini ce ai hotărât Tu să împlinească. Doamne, ai Tu drumul Tău în mine!

Noi stăm aici, Doamne, la fel de neajutorați ca Maria, suntem la fel de neajutorați ca Avraam și ca Ghedeon, dar, o, Doamne, Tu L-ai pus deja în noi și ni-L aduci acum să-L auzim. Doamne, ajută-ne să-L primim și să nu argumentăm; să-L primim, nu să-L punem la îndoială; să-L primim, nu să ne îndoim, ci să-L credem.

Lasă ca acest Cuvânt să cadă în acest pământ bun al inimii mele, să îndepărteze orice necredință și să mă ajute să-L primesc, ca să poți aduce roade din acest Cuvânt.

Te iubim, avem încredere în Tine, în căile Tale și Îți mulțumim că ești viu în această generație.

Îți mulțumim că ai fost în seara aceasta aici, să auzim aceste Cuvinte, pentru că ele sunt mai mult decât Viața pentru noi. Doamne, putem alerga mâine în oraș și să mărturisim că am auzit Adevărul.

Fie ca toți cei care ne văd, să știe că suntem schimbați prin Adevărul pe care ni L-ai descoperit, că ne-ai schimbat și ne-ai modelat după chipul Tău.

Te iubim și avem încredere în Tine că vei încheia lucrarea pe care ai început-o în noi. Avem încredere în Viață și în Sămânță, pentru a-Ți aduce roade din nou.

Te iubim, Doamne, și Te rog să-Ți binecuvântezi poporul în timp ce ne despărțim și mergem acasă. Fie ca Tu să mergi cu noi și să umbli în noi și să ne folosești  pentru gloria Ta și pentru scopul Tău, pentru că ne rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                       -AMIN-