EU SUNT CU VOI ȘI ÎN VOI

23 octombrie 2024

Să deschidem Bibliile la Matei 28.19-20:

„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

Ca subiect în seara aceasta voi lua titlul, Eu sunt cu voi și în voi.

Voi cunoașteți bine Mesajul și știți că fratele Branham a spus aceasta de multe ori, și a folosit de multe ori termenul: „Eu sunt cu voi, și chiar în voi, până la sfârșitul lumii.” El a combinat împreună câteva Scripturi, și a repetat aceasta de multe ori, pentru că este absolut adevărat, este o afirmație adevărată.

Aici, el a spus: „Eu sunt cu voi întotdeauna, până la sfârșitul lumii.” Înseamnă că aceasta este o promisiune a lui Dumnezeu, pe care El a dat-o ucenicilor Săi; este o promisiune pe care vrem să nu o uităm niciodată.

Să mergem la Fapte 7. Vom citi puțin despre Moise mergând în Egipt, dar vom reveni la Fapte, pentru că, atunci când Ștefan a predicat, chiar înainte de a fi ucis cu pietre, a trecut printr-o istorie a bisericii, și a condensat câteva Scripturi într-un gând, fiind foarte concis. În Fapte 7.33-34, citim:

„Domnul i-a zis: „Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pământ sfânt.

Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, și M-am coborât să-l izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.”

Aici, Dumnezeu spune: „Am văzut suferința poporului Meu, le-am auzit gemetele și M-am coborât…” Deci, aceasta este venirea Domnului, El vine să-Și împlinească Cuvântul promis, pentru că a făcut o făgăduință, că sămânța lui Avraam va locui într-o țară străină, pe un pământ străin, timp de patru sute de ani, dar, El a spus: „Eu îi voi scoate afară cu o mână puternică.”

Așadar, El a promis că îi va vizita și-i va elibera, iar acum a venit timpul când Dumnezeu a venit la Moise, și i-a spus: „Le-am văzut necazul, le-am auzit gemetele, și M-am coborât să-i eliberez, am venit să-Mi țin promisiunea.” Și când a coborât, El a spus: „Acum vino, te voi trimite în Egipt.”

Așadar, când Dumnezeu a coborât să-i elibereze, ce au văzut ei? Fratele Branham a spus: „Ceea ce au văzut ei, a fost un om cu barbă și cu un toiag (băț) în mână.” Aceasta au văzut ei, dar Dumnezeu a venit ca să-Și împlinească Cuvântul. Aceasta a fost coborârea lui Dumnezeu, care a promis că Își va elibera copiii cu o mână puternică. Amin? Și ei ar fi trebuit să recunoască Mesajul și ziua lor.

Să mergem la Exod 3.11. Este uimitor că ceea ce îi îndepărtează pe oameni este felul în care Dumnezeu Își împlinește Cuvântul, pentru că El nu o face niciodată așa cum presupun oamenii.

El a spus: „Copiii Mei vor locui într-o țară străină timp de patru sute de ani, dar Eu îi voi scoate afară cu o mână puternică.”

Știți, de ani de zile, ei și-au tot repetat această promisiune unul altuia, și au așteptat cu nerăbdare, aceasta fiind o sursă de încurajare, o sursă de putere, o oarecare anticipare, dar, fără îndoială, aveau multe idei fanteziste despre cum avea să se întâmple. Dar felul cum a făcut-o Dumnezeu, nu a fost cum se așteptau ei. Amin? Totuși, era Dumnezeu, era Dumnezeu lucrând printr-un slujitor. El lucra în și printr-un slujitor. El lucra prin Moise, iar fratele Branham a spus că: „Era Hristos în Moise.” Hristos era Cuvântul uns pentru acea zi, iar acel Cuvânt uns lucra prin Moise. Dumnezeu avea un vas.

În Exod 3.11-12, citim:

„Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”

Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine…”

Desigur, „Eu voi cu tine.” El a spus: „M-am coborât. Vino, te trimit!”

Așadar: „Eu voi fi negreșit cu tine; și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Deci, Dumnezeu l-a trimis pe Moise în Egipt, ca să-i aducă poporul înapoi, să se închine pe muntele acesta. Și El i-a spus: „Acesta va fi semnul.” Și i-a mai spus: „Eu voi fi negreșit cu tine.” Aceasta era o promisiune pentru Moise, și Moise era semnul lui Dumnezeu. El era acolo reprezentând Puterea, reprezentând Brațul lui Dumnezeu pentru a-i elibera, pentru că Dumnezeu lucra prin Moise. Și Dumnezeu i-a spus: „Eu voi fi cu tine.”

Apoi, în Exod 14.15, când au ajuns la Marea Roșie, ei au început să strige și să plângă, dar Domnul a zis lui Moise:

„Pentru ce strigi către Mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte.

Tu, ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre Mare și despică-o; și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul Mării ca pe uscat.”

Așadar, acum știm situația în care se afla Moise. El a mers în Egipt, a făcut semnele pe care i le-a dat Dumnezeu să se legitimeze lui Israel, a adus distrugere asupra Egiptului prin plăgi, și i-a eliberat.

Dumnezeu i-a eliberat prin Moise; a eliberat copiii lui Israel printr-o mână puternică. Ei au jefuit Egiptul și au ieșit în pustie, și au dansat, erau fericiți, i-au prădat pe cei ce i-au ținut robi, și acum au ajuns la prima mare încercare, Marea Roșie. Ei erau înconjurați de munți, fără nici o cale de scăpare, iar armata Egiptului venea împotriva lor. Văzând aceasta, ei și-au pierdut orice speranță, au început să plângă…

Vreau să spun că au uitat tot ceea ce tocmai făcuse Dumnezeu: toate urgiile, toată distrugerea, au uitat tot, și au început să plângă. Copiii lor erau îmbrăcați în mătase și cu lanțuri de aur la gât, pentru că au luat atât de multă pradă de la egipteni, încât nu au putut s-o ducă, și atunci au pus-o și pe copii. Vi-i puteți imagina stând acolo? Egiptul era total distrus, ei și-au jefuit vecinii, și acum stăteau acolo îmbrăcați în haine bogate, cu tot felul de bunuri, copiii lor aveau lanțuri de aur la gât, iar ei stăteau acolo și strigau: „De ce ne-ai adus aici să ne omori? Noi vom muri cu toții”

Oh, Doamne! Sună patetic, dar se întâmplă din nou în această zi.

Ei stăteau acolo cu binecuvântarea asupra lor, uitând ce a făcut Dumnezeu. Priveau cu ochii obstacolul din fața lor și nu vedeau nici o cale să-l ocolească. Apoi Moise a început să strige, iar Dumnezeu i-a zis: „De ce strigi spre Mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte.”

Pentru mine, este uimitor că El a spus: „De ce strigi la Mine?” De ce? Pentru că Dumnezeu privea la soluție, iar soluția era Moise. „Moise, tu să le vorbești să meargă înainte. Tu să ridici toiagul! Eu te-am trimis pe tine! Eu am coborât, dar te-am trimis pe tine, și am promis să fiu cu tine. De ce strigi spre Mine? Vorbește-le să meargă înainte. Tu ești soluția! Tu ești cel pe care l-am trimis, Puterea Mea lucrează prin tine, tu ești cel care le aduce eliberarea.” Dumnezeu lucra, dar El o făcea prin Moise. Moise era soluția. Când au intrat în încurcătură, au uitat de Dumnezeu, dar Dumnezeu i-a salvat.

Să mergem la Judecători 6.11-13. Aici este povestea lui Ghedeon.

„Apoi a venit Îngerul Domnului, și S-a așezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian.

Îngerul Domnului i S-a arătat, și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”

Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Și unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinții noștri când spun: „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?” Acum Domnul ne părăsește, și ne dă în mâinile lui Madian.”

Este uimitor că Îngerul Domnului a venit la Ghedeon, și El a știut unde să-l găsească, pentru că Ghedeon se ascundea în spatele teascului ca să bată puțin grâu, și să-l ascundă de Madianiți. Îmi place cum spune aici: Îngerul Domnului i S-a arătat, și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!” „Domnul este cu tine!”

Aceasta a fost o descoperire pentru Ghedeon. Ghedeon nu știa că Dumnezeu era cu el. El se gândea că Dumnezeu i-a părăsit, că erau singuri și că Dumnezeu i-a alungat; se gândea că Dumnezeu nu mai era cu ei, că nu mai erau minuni și că erau în robie, iar dușmani veneau din nou ca să le ia recoltele; că madianiții erau puternici, și toate acele lucruri pe care le-a văzut. Dar Îngerul a venit să-i spună ceea ce a văzut Dumnezeu, ceea ce Ghedeon nu putea să vadă, și aceasta era că, „Domnul este cu tine!” Și el a răspuns: „Wow! Dacă aceasta este adevărat, dacă Dumnezeu este cu noi, de ce ni se întâmplă toate acestea? Și unde sunt minunile Lui, unde sunt…?”

Îmi place cum spune Scriptura aici: „Domnul S-a uitat la el…” Haideți să citim versetul 14:

„Domnul S-a uitat la el, și a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, și izbăvește pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?”

Vedeți? Domnul S-a uitat la el, dar nu i-a răspuns la întrebare, cel puțin nu i-a răspuns direct. El nu i-a explicat tot ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat, căderea și lucrurile pe care le-a arătat el, căci Domul îi spusese deja, „Domnul este cu tine.” Dar Ghedeon a început să pună aceasta la îndoială.

În versetul 14, spune: „Domnul S-a uitat la el…” Mă întreb: Cum l-a privit El? Vreau să spun că Scriptura este foarte specifică, și spune: „Domnul S-a uitat la el.” Putea să spună ce avea de gând să spună Domnul, dar spune doar că, „Domnul S-a uitat la el.” Eu cred că avea ceva în privirea Lui, și acolo a fost o pauză; a fost ceva destul de semnificativ, pentru că Biblia consemnează că „Domnul S-a uitat la el.” Înainte de aceasta, Domnul spusese: „Domnul este cu tine!”, dar Ghedeon a început să spună: „Ei bine, cum este El cu noi? Dacă este cu noi, de ce sunt toate acestea? Și unde sunt toate acele minuni?” Și următorul lucru scris în Biblie, este: „Domnul S-a uitat la el.” Aceasta este foarte, foarte interesant.

„Domnul S-a uitat la el, și a zis: „Du-te cu puterea ta, și vei salva pe Israel din mâna madianiților. Nu te-am trimis Eu?”

Ce a spus El? „Domnul este cu tine.” „Dacă Domnul este cu noi, de ce aceasta; de ce aceea; de ce tot ce văd; de ce toată situația mea? Unde sunt minunile și de ce…?” Și Domnul S-a uitat la el. Doar l-a privit. El nu i-a răspuns la întrebările lui, ci doar l-a privit și i-a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, și vei elibera pe Israel. Tu ești locul eliberării. Tu ești locul eliberării; tu ești minunile; tu ești exact ca…”

Așa cum i-a spus lui Moise: „Eu voi fi cu tine. Negreșit, Eu voi fi cu tine, Eu te trimit.” Și acum, El a venit și S-a uitat la Ghedeon, pentru că Ghedeon era soluția la întrebările lui Ghedeon. Aceasta se va întâmpla în propria lui viață, se va întâmpla prin el și cu el. Dar el se întreba: „Ei bine, ce este cu toate aceste lucruri? De ce este așa?” Și Domnul doar S-a uitat la el. Eu pot doar să-mi imaginez, dar nu am idee ce gândea Dumnezeu sau de ce S-a uitat la Ghedeon așa cum a făcut-o? Mă întreb doar dacă l-a privit încercând să-l facă să realizeze că, „Tu ești!” „Unde sunt toate acele minuni și de ce toate acestea?” „Tu ești! Eu am spus deja că sunt cu tine. Eu sunt cu tine! Ce altceva mai ai nevoie să știi?” „Domnul este cu tine!” (fratele Chad arată spre frați). „Dar, de ce aceasta? De ce aceea?” Domnul nu a răspuns nimic, doar S-a uitat la el.

Mă întreb: De câte ori, în toate plângerile noastre, în toate grijile noastre, Dumnezeu doar stă și Se uită la noi, și spune: „Eu ți-am spus deja printr-un profet că sunt cu tine! Am promis că nu te părăsesc niciodată. Și Eu ți-am spus în Cuvânt că voi fi cu tine până la sfârșitul lumii.” Amin. În această zi, El este cu tine; tu ești soluția; tu ești răspunsul la întrebare.

Tot ce a spus El, a fost: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, și izbăvește pe Israel din mâna lui Madian. Oare nu te trimit Eu?” Aceasta este tot. S-a terminat. Dacă l-a trimis Dumnezeu, s-a terminat; dacă l-a trimis Dumnezeu, avea să biruiască; dacă l-a trimis Dumnezeu, ei vor fi eliberați; dacă l-a trimis Dumnezeu, acum era momentul; dacă l-a trimis Dumnezeu, toate întrebările au răspuns.

Noi punem o mulțime de întrebări, și mă întreb, dacă El nu stă și doar Se uită la noi. Vă puteți imagina că după ce profetul ne-a spus cine este Mireasa și ce a făcut Hristos în această generație, în momentul nostru de criză, începem să strigăm: „Dumnezeule, unde ești? Unde ești? Unde ești?”, deși  profetul ne-a spus deja unde este El.

Uneori, noi spunem: „Doamne, de ce nu vii? De ce nu vii în scenă? De ce nu vii să mă eliberezi?” Dar profetul ne-a spus deja unde este El, și mă întreb dacă ar putea doar să Se uite la noi.

Ioan 20.21-22:

„Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”

După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!”

Fratele Branham a spus că așa cum L-a trimis Tatăl pe El, așa i-a trimis El pe ucenici; El a intrat în ei. „Cum M-a trimis Tatăl pe Mine, așa vă trimit și Eu pe voi.” Aceasta avea să fie venirea Duhului Sfânt. De fapt, El avea să vină în ei și să trăiască prin ei. Și El a promis: „Eu voi cu voi pentru totdeauna.”

Să mergem la Ioan 14.18-20, unde Isus a spus:

„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea, pentru că Eu trăiesc și voi veți trăi.

În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.”

„Eu sunt cu voi și în voi!”  

Acum nu mai are rost să mă rog lui Dumnezeu. „Unde ești? Doamne, unde ești? Doamne, unde ești? Nu Te văd în încercare, nu înțeleg unde Te afli. Nu înțeleg de ce sunt în situația aceasta; nu știu de ce am probleme; nu știu aceasta; nu știu aceea. Unde ești?” Uneori aș vrea să-I văd ochii cum Se uită la noi, și spune: „Du-te cu puterea aceasta a ta. Eu te folosesc să-Mi termin lucrarea în acest timp din urmă. Eu te folosesc pe tine să-Mi termin lucrarea pe care am lăsat-o pentru această oră. Du-te cu această putere a ta și fă lucrarea la care te-am chemat. Nu te-am trimis Eu?”

Eu nu vreau să fie numai pentru Ghedeon, nu vreau să fie numai pentru Moise, ci vreau să fie și pentru mine. Dumnezeu m-a trimis pe mine.

Când le-a spus ucenicilor Săi să meargă la toate neamurile și să propovăduiască Evanghelia, El le-a zis: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele.” Eu vreau să cred că El este cu mine acum, și conform Cuvântului Său, și în mine.

Fratele Branham are un citat interesant, și vreau să vi-l aduc în atenție.

În mesajul Chemându-L pe Isus în scenă, el a spus:

„Acum spuneți, cum a putut El să fie Dumnezeu și să fie Om? Vedeți? Există o taină. Vedeți? În trup, El era Om, și în Duh El era Dumnezeu. Vedeți?

Cineva m-a întrebat: „Atunci cui S-a rugat El în grădina Ghetsimani?…”

Îmi place acest citat. Acesta este unul dintre aceia  cărora le place să te sucească. Voi îi știți, dar acesta este adevărul.

„…Atunci cui S-a rugat El în grădina Ghetsimani?” I-am răspuns: „Îți voi răspunde când tu vei răspunde la aceasta: „Crezi că tu ai Duhul Sfânt?” „Da.” „Atunci cui te rogi? Unde este El atunci când te rogi la El? Tu pretinzi că-L ai și totuși te rogi la El?” Vedeți? Oamenii își fac, pur și simplu, o mică idee și o iau razna cu ea. Vedeți? Așa stau lucrurile.”

Îmi place felul în care fratele Branham a răspuns la această întrebare: „La Cine Se ruga Isus în grădina Ghetsimani?” El i-a răspuns simplu. „Ai Duhul Sfânt?” Dacă ai Duhul Sfânt, unde este Hristos? El este în mine. El a spus că va fi în mine, a promis că va fi în mine. El a spus: „Eu voi fi cu tine și voi fi în tine.” Și acum, noi credem că El este în noi prin botezul Duhului Sfânt. Și cui ne rugăm? Noi ne rugăm lui Hristos. Unde este El? Cât de departe este El? Cât de mult durează ca mesajul meu să ajungă de la buzele mele la urechile Lui? Cât de mult trebuie să călătorească El, ca să vină în scenă să mă elibereze?

În această epocă noi am fost ridicați mai sus, astfel încât, să nu mai avem acele gânduri carnale, firești, și să nu-L punem în continuare pe Dumnezeu, undeva departe, ci să putem simți prezența Lui Dumnezeu atât de aproape, să știm că El este atât de aproape de noi.

Uneori plecăm bucuroși de ceva, de la slujba de la biserică, pentru că prezența Lui a fost atât de tangibilă, atât de reală, dar după aceea intrăm într-o încercare și nu mai avem același sentiment, astfel că Îl simțim atât de departe și ne rugăm unui Dumnezeu…și rugăciunea noastră, tonul vocii noastre și felul în care ne rugăm, este de parcă ne rugăm cuiva care este foarte, foarte departe. Oh, Doamne, dă-ne descoperirea care rupe aceasta de la noi, și ajută-ne să ne dăm seama că dacă El a fost cu noi, El este cu noi întotdeauna, că El nu vine și pleacă; El nu pleacă, nu abandonează vasul în timpul încercării, ci El este aici; El este în tine; El a promis că va fi în tine.

În mesajul Învierea fiicei lui Iair, din anul 1955, fratele Branham a spus:

„Chiar înainte de acest capitol, găsim un loc unde Fiul lui Dumnezeu a petrecut atât de mult timp în rugăciune…”

Vreau să fiți atenți cum vorbește despre rugăciune.

„…Și dacă Isus a trebuit să petreacă mult timp în rugăciune pentru a rămâne în părtășie cu Duhul care era în El, cu atât mai mult timp trebuie să petrecem tu și cu mine în rugăciune.”

Așadar, Isus a petrecut mult timp în rugăciune, pentru a face, ce? Să Se roage unui Tată care era departe în cer? „…pentru a rămâne în părtășie cu Duhul care era în El.” Deci, ce face viața noastră de rugăciune? Ne face să rămânem în părtășie cu Duhul lui Dumnezeu, care este în noi, ne face să rămânem conectați cu Cel care este în noi.

Să mergem la Ieremia. Voi citi toate aceste lucruri și vom spune „Amin”, iar data viitoare când vom intra într-o încercare și totul merge rău, va trebui să-I cerem lui Dumnezeu să ne aducă aminte de aceasta, deoarece alunecăm atât de repede în această carne (trup). Pentru că natura noastră umană este atât de carnală, este doar auz, văz, miros, gust și pipăit, dar noi trebuie să ne întoarcem la descoperirea acestei ore și să înțelegem unde locuiește El acum. Unde S-a turnat El? În biserică. Unde este El? El este în tine. Amin! El este în mine. Amin! La Cine mă rog? Cât de departe trimit corespondența? Trebuie să pun rugăciunea într-o cutie poștală, ca să ajungă la destinație?

Eu trebuie doar să mă rog, ca să rămân în părtășie cu Duhul care este în mine.

Ieremia 8.19: „Iată, glasul strigătului fiicei poporului Meu, din cauza celor care locuiesc într-o țară îndepărtată.” (Biblia King James).

Ea striga pentru că venea vrăjmașul și urma să fie luați captivi.

Mai departe scrie: „Nu este Domnul în Sion?” Cu cine vorbea El? El vorbea cu Iuda, cu cei care locuiau în Ierusalim, cu cei ce locuiau în Sion. El spunea:

 „Poporul Meu plânge din cauza celor care locuiau într-o țară îndepărtată. Nu este Domnul în Sion? Nu este Împăratul ei în ea?”

„Nu este Împăratul ei în ea?” Aceasta le spune El, prin profetul Ieremia. Acesta este lucrul la care Dumnezeu încerca să le atragă atenția. „Sunteți supărați și plângeți pentru că vin oameni dintr-o țară îndepărtată, dar nu este Domnul în Sion? Nu este Împăratul ei în ea?”

Mai departe spune: „…De ce M-au mâniat cu chipurile lor cioplite și cu deșertăciunile străine.”

Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți.

Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.

Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este nici un doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”

El spune: „Nu sunteți părăsiți! Nu sunteți abandonați! Nu este Domnul în Sion? Voi sunteți în Sion, nu este Domnul în Sion? Dar ceea ce ați făcut, este că M-ați provocat la mânie, pentru că ați ratat, nu ați văzut Cine este în prezența voastră; ați alergat și ați încercat să găsiți ajutor în altă parte; ați mers la chipuri cioplite, ași mers la idoli și la locuri înalte.”

Ce încercau ei să facă? Ei încercau cu disperare să obțină ajutor de undeva și nu recunoșteau că Împăratul era în Sion, că Împăratul era în ea. Dar ea, a ratat aceasta și alerga în jur speriată încercând să meargă la alți dumnezei pentru ajutor.

Și profetul a spus: „Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este nici un doctor acolo? Atunci, de ce nu s-a vindecat fiica poporului Meu?” Pentru că ei nu au recunoscut Cine era acolo.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Noi suntem biruința Lui, Biserica este biruința Lui! Noi ne ridicăm în aceste zile din urmă cu Evanghelia aceasta glorioasă, arătând biruința Lui. El a murit pentru acest scop și noi suntem dovada biruinței Lui. Amin. Când Îl vedem coborând și trăind prin Biserică, aceasta este biruința Lui…”

Unde este Domnul? El este în Sion! Unde este Împăratul? El este în Ea! Noi nu trebuie să alergăm peste tot încercând să găsim ajutor, pentru că ajutorul este aici. Ajutorul este aici!

În continuare profetul a spus:

„…arătând că el nu L-a putut ține în mormânt, și nici pe noi nu ne poate ține. Acesta este adevărul. Și noi suntem deja înviați, potențial, pentru că am înviat din morți, din necredința în Cuvântul Său; din crezurile denominaționale, la un Cuvânt Veșnic, al Veșnicului Dumnezeu, care este El Însuși, lucrând prin noi, manifestându-Se că El este Același ieri, astăzi și în veci. Apoi, Cuvântul Se mișcă în jos în Trup, de la Cap. Ce este aceasta? Același Cuvânt. Nimic nu poate fi adăugat sau scos din El.

Astfel, același Cuvânt Se mișcă de la Cap, pe măsură ce se apropie ziua, în jos, în Trup, jos în Trup, dovedind că Ei sunt una; Ei sunt Soț și Soție; ei sunt carne din carnea Lui; Cuvânt din Cuvântul Lui; Viață din Viața Sa; Duh din Duhul Său. Vedeți? Amin. De unde știți aceasta? Pentru că aduce aceeași mărturie, același rod, același Cuvânt. Vedeți? Îl manifestă pe Hristos: aceeași Viață; același Dumnezeu; același Duh; același Cuvânt; aceeași Carte (Amin), aceleași semne: „Lucrările pe care le fac Eu le veți face și voi.” Oh, Aleluia! Doamne!

Observați, Cuvântul dovedit în Trupul Lui, este tocmai biruința și motivul morții Sale.”

Ce este aceasta? Acest Mesaj a venit să fie, ce? Cuvântul dovedit în Trupul Său, un Trup cu multe mădulare, în Mireasa Sa. Aceasta este biruința, și acesta este motivul morții Sale, astfel încât El să Se poată manifesta în noi. Unde este El? În voi! Unde trăiește El? În voi! Unde lucrează El? În voi! Unde este Domnul? În Sion! Unde este Împăratul? În Ea!

Eu nu vreau să fiu ca Ierusalimul de odinioară și să alerg peste tot încercând să găsesc ajutor, pentru că Ajutorul meu este aici! Ajutorul este aici!

Ei căutau un erou, și chiar aveau Egiptul care veneau să-i ajute și căruia voiau să-i plătească o sumă de bani ca să-i ajute. Oh, cât de supărat era Domnul pentru aceasta, pentru că ei alergau peste tot încercând să găsească ajutor!

De multe ori vedem că, atunci când au probleme, oamenii…Și ne regăsim și noi aici, pentru că și noi facem ca și ceilalți. Deci, toți alergăm încoace și încolo după ajutor. Mergem de la slujitor la slujitor; de la o întâlnire la alta; de la o biserică la alta, și ce încercăm să găsim? Noi încercăm să găsim pe cineva care poate să ne ajute, dar nu reușim să-l recunoaștem pe Cel care este aici; că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel care este în lume. Noi căutăm un erou, pe cineva grozav, dar Dumnezeu vrea ca El să fie Cel mare. Noi ne speriem, ne enervăm, ne este frică și „trebuie” să găsim pe cineva care să ne dea răspuns la, „De ce se întâmplă aceasta? De ce ni se întâmplă aceasta?”

Domnul S-a uitat la Ghedeon, și i-a zis: „Du-te cu puterea pe care o ai și izbăvește pe Israel. Tu vei elibera pe Israel din mâna Madianiților. Nu te trimit Eu?”

Dumnezeu vrea să biruiască prin tine și prin mine. El vrea să fie Biruitorul! El vrea ca noi să ne bazăm pe El, și El este Cuvântul. El vrea să trăiască în noi, să locuiască cu noi, să biruiască prin noi. El biruiește prin noi.

Să mergem la Matei 21. Este uimitor! Israel a vrut un erou, dar Dumnezeu a spus că El a coborât. Moise a fost și el de acord că aveau nevoie de un erou, dar, pur și simplu, nu putea crede că el era acel erou.

În zilele când erau sub robia Madianiților, ei aveau nevoie de un erou; chiar și Ghedeon credea că aveau nevoie de un erou, dar el, pur și simplu, nu a crezut niciodată că Dumnezeu îl va folosi pe el să fie un erou.

Uneori noi credem că avem nevoie de un erou, dar nu putem crede că Dumnezeu vrea să biruiască prin noi. Este atât de simplu, pe cât este de simplu că Biruitorul este aici, că El este în tine. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu va folosi pe altcineva, el ne va folosi pe toți să ne ajutăm unul pe altul, dar dacă vedem pe altcineva ca având pe Dumnezeu, iar eu trebuie să merg la el ca să-L primesc pe Dumnezeu, L-am ratat pe Dumnezeu care era în mine.

 Dumnezeu poate vorbi printr-un glas, categoric, și El poate să mă ajute prin acea mână; acela este, de asemenea, Dumnezeu și acela este o locuință a Lui, eu recunosc aceasta, dar dacă mă uit că am nevoie de altcineva pentru că Dumnezeu este în acea persoană, atunci eșuez să recunosc că Dumnezeu este în mine, și continui să caut un om care-L are pe Dumnezeu; un om care este în legătură cu Dumnezeu; un om care este aproape de Dumnezeu; un om care-L poate atinge pe Dumnezeu.

Dar, ce zici dacă ai fi chiar tu, bărbatul sau femeia, care este în legătură cu Dumnezeu, în care locuiește Dumnezeu?

Matei 21.20-21: „Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acesta, ci chiar dacă ați spune muntelui acesta: „Ridică-te de aici și aruncă-te în mare, se va face.”

Expresia cheie este: „Dacă ați spune” Cine? Voi! Cine poate face aceasta? Voi!  „Dacă voi veți spune.” „Nu fiți fascinați de aceasta, nu fiți atât de prinși de aceasta, căci adevărul este că, dacă voi ați spune, și nu v-ați îndoi în inima voastră, ci ați avea credință perfectă, dacă ați crede, atunci muntele acesta poate fi smuls și aruncat în mare.” Aceasta este ceea ce încerca Isus să-i facă pe ucenici să înțeleagă.

Ucenicii erau uimiți de ceea ce tocmai făcuse Isus; El  tocmai vorbise unui copac, iar a doua zi, când s-au întors, copacul era deja uscat, iar ei s-au mirat cât de repede s-a uscat, dar Isus le-a spus: „Nu vă uitați la aceasta, ci înțelegeți că, dacă credeți și nu vă îndoiți, voi, voi, nu numai Eu…”

Isus stă aici în trup, și spune: „Nu doar Eu, ci voi puteți spune acestui munte…” Amin.

Să citim din nou: „Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acesta, ci chiar dacă ați spune muntelui acesta: „Ridică-te de aici și aruncă-te în mare, se va face.”

Laudă lui Dumnezeu! „Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi.”

Să mergem la Luca 17.20-21:

„Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăția lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile.

Nu se va zice: „Uite-o aici”; sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că, Împărăția lui Dumnezeu este în voi!”

Câți caută Împărăția lui Dumnezeu? Se ascunde. Se ascunde.  Unde se ascunde Împărăția lui Dumnezeu? Ea este în voi!

În mesajul Casa viitoare a Mirelui ceresc și a Miresei de pe Pământ, fratele Branham a spus:

„Dumnezeu Și-a luat deja locuința, potențial…”

Fratele Branham predica despre Căminul viitor, unde Mireasa și Mirele vor locui după Mileniu, și a spus:

„Dumnezeu Și-a luat deja locuința, potențial. Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ acum, în inimile sfinților Săi…”

Noi privim mereu spre viitor, căutăm în viitor, dar potențial, Dumnezeu Și-a luat deja un Trup pe Pământ. El Și-a luat Trupul Său; Împărăția Sa este în tine. Amin.

„…Împărăția lui Dumnezeu este acum pe Pământ, în inimile sfinților Săi. Acestea sunt atributele Sale care I-au aparținut de la început. Acum, atributele Lui sunt răscumpărate.”

Așadar, Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ.. Câți credeți aceasta? Amin! Unde? În Mireasa Sa.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el a spus:

„Atunci, Căpetenia noastră este o Împărăție. „Împărăția lui Dumnezeu este în voi.” Aceasta spune Biblia, Isus, Împărăția! Noi nu suntem o denominațiune, noi aparținem de o Împărăție. Împărăția este Cuvântul lui Dumnezeu făcut Duh și Viață în propria noastră viață…”

Deci, ce este Împărăția? „Împărăția este Cuvântul lui Dumnezeu făcut Duh și Viață în propria noastră viață.” Este Cuvântul trăind în noi. Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu!

„…aducând la viață fiecare promisiune în această zi, așa cum a făcut în ziua aceea când Cuvântul și Dumnezeu erau Unul. Și Cuvântul și Dumnezeu este Unul în Biserica Sa de astăzi, făcându-L Căpetenia Trupului care este răscumpărat pentru a aduce Mesajul în zilele din urmă și pentru a fi ridicat din morți, în înviere; să Se întoarcă să restaureze din nou, ca Adam și Eva la început, în grădina Edenului. Taina întreită a lui Dumnezeu.”

Așadar, Împărăția este Cuvântul lui Dumnezeu făcut Duh și Viață în viața noastră. Amin.

Să mergem la 1Ioan 4.4. Laudă lui Dumnezeu! Cred că în fiecare dimineață aș putea să mă trezesc gândindu-mă la aceste lucruri. Cred că ar trebui să mă trezesc așa în fiecare dimineață, cu gândul la aceste lucruri.

„Voi copilașilor, sunteți din Dumnezeu; și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.”

Indiferent cu ce te confrunți, „Cel ce este în tine este mai mare decât cel ce este în lume.” Unde este răspunsul? În tine. „Nu te-am trimis Eu?”

Fratele Branham a predicat mesajul Cel care este în voi, în anul 1963, în zece noiembrie, unde a spus:

„Dacă am putea primi acest adevăr. Acum, doar o clipă. Dacă am putea realiza ce înseamnă această Scriptură: „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel care este în lume.” Noi nu putem înțelege aceasta, totuși spunem că o credem. Noi știm că este adevărat, dar chiar nu înțelegem aceasta.”

Mă bucur că a spus profetul aceasta, dar cred că Dumnezeu dorește ca noi să înțelegem mai bine, cred că noi ajungem la o înțelegere mai mare, pentru că aceasta vrea Dumnezeu să facă în această zi.

Fratele Branham a spus aici, și îmi place: „Noi nu putem înțelege aceasta, cu toate acestea, spunem că o credem. Știm că este adevărat, dar chiar nu înțelegem aceasta: „Mai mare este Cel ce este în voi, decât cel ce este în lume.” Ce este în tine și este mai mare? Este Hristos, Cel uns, Dumnezeu care era în Hristos, este în tine.

„Mai mare este Cel ce este în tine, decât cel ce este în lume.” Astfel, dacă El este în tine, nu mai ești tu cel care trăiește, ci este El care trăiește în tine. Înțelegeți? Nu mai este gândirea ta și ceea ce crezi tu despre aceasta, ci ceea ce spune El despre aceasta. Înțelegeți?

Atunci dacă El este în tine, categoric nu va nega ceea ce spune El, nu ar putea face aceasta, ci El va ține ceea ce a spus, și încearcă  să găsească acea persoană prin care Se va adeveri.”

Acum ascultați ce spune în continuare. Aceasta este o afirmație cu adevărat interesantă, și mă bucur că fratele Branham a spus-o așa:

„Acum, aceasta nu înseamnă că El trebuie să facă aceasta cu toți. În vremea când Moise a condus copiii lui Israel, acolo nu a fost decât unul, Moise. Restul, doar au urmat Mesajul. Înțelegeți? Unii dintre ei au încercat să se ridice și să-l imite, dar Dumnezeu a zis: „Separă-te de ei!” Și au fost înghițiți. Vedeți? Vedeți? Acum, Cel ce este în tine, este mai mare decât cel ce este în lume.” Dumnezeu este în tine așa cum a fost în Hristos, pentru că tot ce a fost Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce a fost în Hristos, El a turnat în Biserică. Înțelegeți? Acela este Dumnezeu în tine. Cel ce este în tine…”

Acum, el a spus: „Aceasta nu înseamnă că El trebuie să facă aceasta cu toți. În vremea când Moise…” Ceea ce ne arată fratele Branham aici, este că noi nu trebuie să repetăm lucrarea fratelui Branham. Pentru a crede că este Adevărul, noi nu trebuie să repetăm aceasta, deoarece, așa cum spunea fratele Ringen, Dumnezeu nu Se repetă; noi nu ne întoarcem și încercăm să copiem, ci trecem mai departe în dispensația de Mireasă a lui Isus Hristos. Este ceva ce El vrea să facă astăzi. Noi nu trebuie să ne întoarcem și să repetăm, Dumnezeu a făcut deja aceasta pentru arăta unde trebuie să justifice Mesajul, care vine să demonstreze că „Acesta sunt Eu! Acesta sunt Eu!”, ca să-L primim. „Restul, doar au urmat Mesajul.” Dar aceasta nu înseamnă că El nu lucrează prin tine doar că a făcut ceva special prin profet, ca să aducă o justificare. El vrea să fie văzut într-un Trup cu mai multe mădulare; El vrea să facă astăzi toate lucrurile Sale pe Pământ prin acest Trup. Amin.

Noi nu avem nevoie de un alt profet care să se ridice, ca fratele Branham, pentru că Dumnezeu a realizat deja aceasta; îngerul al șaptelea a venit deja și lucrarea este terminată. Ceea ce vrea El să facă acum, este să lucreze printr-o Mireasă cu mai multe mădulare, nu printr-un singur om. Unde o va face?

„Cel ce este în tine, este mai mare decât cel ce este în lume.” Așa cum am spus mai înainte, noi continuăm să căutăm în jur după un erou, dar Eroul este înăuntru; noi continuăm să căutăm pe cineva care să ne salveze, dar Salvatorul este înăuntru.

Știți, de multe ori, noi nu știm unde să ne întoarcem, nu știm ce să facem, nu știm care este soluția, nu știm de ce suntem în situația în care suntem; uneori nu avem toate răspunsurile, și atunci ne-ar plăcea să vină cineva…Câți dintre voi și-au dorit vreodată ca fratele Branham să fie în viață? Eu mi-am dorit aceasta de foarte, foarte multe ori, dar Dumnezeu a considerat de cuviință să ne aducă la o maturitate mai mare; Dumnezeu a considerat potrivit să facă o lucrare în tine și în mine. Noi trebuie să credem aceasta și să ne supunem. Chiar dacă Dumnezeu a folosit daruri în Trup, dacă Dumnezeu folosește bărbați și femei cu daruri și El poate vorbi printr-un frate sau o soră, acesta încă este Glasul lui Dumnezeu. Dumnezeu poate face încă acele lucruri, dar tu trebuie să ai în interiorul tău mărturia că este adevărat.

Cineva poate veni în spatele acestui amvon și să aducă exact răspunsul la întrebarea pe care o ai. Scriptură, după Scriptură, după Scriptură poate fi, categoric, Glasul lui Dumnezeu care vorbește despre acea situație, dar dacă nu ai Rezonatorul în interior care să spună: „Acesta este Adevărul!”, va trece peste capul tău; vei veni la serviciu, iar când vei pleca, vei spune: „Aș vrea să vină Dumnezeu să-mi vorbească.” Aceasta se va întâmpla. Din când în când, un frate va spune ceva într-o conversație, va apărea ceva, se va întâmpla ceva, pentru că este Cel care este în tine.

Nu este că Dumnezeu nu folosește daruri, El va folosi darurile; nu este că Dumnezeu nu va folosi predicarea Cuvântului, pentru că El va folosi predicarea Cuvântului; El poate folosi în continuare vise, poate folosi un Cuvânt de cunoștință, dar trebuie să existe Ceva în interiorul tău care să facă „clic” la aceasta, și să spună: „Aceasta este pentru mine. Acesta este Adevărul.” El este Cel care este în tine; El este Eroul; El este Eliberatorul; El este Biruitorul, și noi suntem biruința Lui; El are biruință în interiorul nostru; acesta este locul unde se întâmplă.

În mesajul Mergeți și treziți-L pe Isus…Noi știm povestea aceasta cu trezirea lui Isus, pentru că fratele Branham a predicat de multe ori că Isus S-a urcat în corabie, după o campanie, și fiind obosit, S-a dus și S-a culcat în spatele corabiei. El a adormit, iar ucenicii au ieșit în Marea Galileii, unde au fost prinși de o furtună puternică. Toți credeau că vor muri.

Fratele Branham a predicat despre aceasta în mesajul „Chemați-L pe Isus în scenă,” și în alte locuri. Dar aici, în mesajul Mergeți și treziți-L pe Isus, fratele Branham a spus:

„…tânărul Ioan ar fi putut să spună: „Gândiți-vă la aceasta, fraților, acum Îl avem cu noi. Oh, ce gând! El este acum cu noi în corabie…”

Ei tocmai veneau de la o campanie unde L-au văzut făcând unele din cele mai mari minuni care s-au făcut vreodată pe fața Pământului, apoi s-au urcat pe acea corabie, și L-au văzut cum dormea acolo. Îmi place felul cum dramatizează fratele Branham aceasta:

„Ioan a spus: „Gândiți-vă la aceasta, fraților, acum Îl avem cu noi. Oh, ce gând! El este acum cu noi în corabie.”

Scumpii mei, frate și soră, dacă în seara aceasta am putea doar să ne așezăm pentru câteva clipe, să ne dăm seama că acest Mesia despre care am vorbit și despre care Dumnezeu a spus că va veni, și a fost aici pe Pământ, a murit, a înviat din nou, S-a înălțat la cer și S-a întors înapoi după zece zile, li S-a arătat la Rusalii și a încredințat Biserica Sa, Același Isus este cu noi astăzi, în timp ce navigăm solemn pe calea vieții, și vorbim despre El, ne gândim la El, citim despre El ce a fost, ce a făcut, cum a trăit, ce fel de fapte a făcut, apoi uităm de aceasta. Vă dați seama că El este cu noi, și nu numai cu noi, ci și în noi? Oh, cum cred aceasta! Ce sentiment de siguranță trebuie să fi fost să te gândești că Însuși Creatorul naviga împreună cu ei pe apele tulburi.”

Aceasta se gândea Ioan când a privit înapoi.

„Fraților, El, Cel care a deschis ochii orbilor; Cel care a hrănit cinci mii de oameni; Cel căruia nimeni nu-I putea rezista înțelepciunii; Cel căruia nu-I putea rezista nimeni în nici o împrejurare, El este cu noi!”

Oh, ce mângâiere! Ce sentiment de siguranță trebuie să fi avut, să te gândești că Însuși Creatorul naviga cu ei prin apele tulburi. Așa ne simțim și noi uneori, când suntem în serviciu și Cuvântul se frânge atât de puternic!  Atunci simți că ai putea, pur și simplu, să strigi și să iei răpirea chiar atunci. Sau când Dumnezeu eliberează, când Dumnezeu vindecă, când Dumnezeu răspunde la o situație atât de perfect, încât știi că nu a fost nimic altceva decât mâna lui Dumnezeu, care tocmai a coborât, și „Bum! Bum! Bum!” situația în care ai fost, este acum rezolvată. Tu spui „Oh!”, te uiți la soția ta, la soțul tău, și spui: „Nu-i așa că este minunat să știi că El este cu noi?”

„El este pe corabie cu noi.” Dar ascultați ce spune fratele Branham în același mesaj:

„Apoi au descoperit, la fel ca și astăzi, că s-a instalat necazul. Corabia a început să se legene, vânturile au aruncat pânzele și apa a umplut corabia. Ce? Toate speranțele dispăruseră, toate speranțele de supraviețuire.

Dintr-o dată s-a întâmplat ceva: necazurile au apărut, pânzele au coborât și, într-un fel, vântul le-a umflat, vâslele încep să cedeze și să trosnească, să se rupă, așa cum întinseseră acei pescari cu spatele musculos, care știau să înfrunte acele valuri. Dintr-o dată barca s-a umplut de apă.

Nu este ciudat că acei oameni, care, cu numai câteva ore în urmă, L-au văzut făcând astfel de lucruri, au uitat totul? Dumnezeul care a înviat morții; Dumnezeu care i-a vindecat pe bolnavi, Dumnezeu care umple cu Duhul Sfânt, ceea ce am văzut că s-a făcut, este Același și astăzi. El este chiar aici în barcă; El este aici cu noi. „Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, fie că sunt necazuri; fie că ea plutește lin, Eu sunt încă în barcă.

Ei au uitat de aceasta și au crezut că orice șansă de supraviețuire, a dispărut. Ei Îl văzuseră făcând atâtea lucruri, dar acum au uitat că El era în barca lor; în timpul necazului, au uitat totul, la fel ca acum.”

Eu am trecut prin aceasta. Nu pe Marea Galileii, nu pe o corabie, dar am fost în locul în care Dumnezeu m-a eliberat atât de supranatural și atât de puternic, arătându-mi că a făcut lucruri pe care nici un om nu le-ar fi putut face, și am avut o asemenea mărturie despre ceea ce a făcut El. A fost atât de mângâietor să știu că Dumnezeu este cu mine!

Apoi, necazurile vieții se strecoară și se întâmplă lucruri la care nu te aștepți, lucruri care trec dincolo de puterea noastră de a le controla, și dincolo de abilitățile noastre.

Fratele Branham a vorbit despre acești bărbați care erau pescari, care s-au născut pe mare, s-au ocupat cu pescuitul de generații, au fost maeștri în stăpânirea mării, dar atunci, situația a ajuns dincolo de ei, dincolo de controlul lor, dincolo de capacitatea lor și toate eforturile lor au dat greș; toate abilitățile lor, au eșuat. Și când totul părea pierdut, au devenit disperați pentru viața lor, și au uitat că Cel care hrănise cinci mii de oameni, era chiar acolo. El era chiar acolo, dar pentru că era inactiv, nu vorbea și nu-L vedeau, au uitat totul despre Cine era în corabie cu ei.

Eu nu sunt supărat pe ucenici, sunt supărat pe mine, pentru că am uitat Cine era în corabie, am uitat Cine a promis că „Eu voi fi cu voi și în voi; și voi în Mine.” „Eu nu vă voi lăsa fără mângâiere, ci Mă voi întoarce la voi și voi locui în voi.” Și în timpul necazului am început să vorbesc ca și cum El nu ar fi fost în barcă; am început să mă comport ca și cum aș fi singur; am început să vorbesc ca și cum nu era nici o nădejde și totul era pierdut.

Să mergem la Marcu 4.38:

„El era la pupa corabiei adormit pe o pernă. Ucenicii L-au deșteptat, și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” (traducere din engleză).

Priviți cum s-a schimbat atitudinea lor. Când au pornit cu barca, cerul era senin, era o zi însorită și, „Priviți! El este chiar aici cu noi.” Se gândeau la ceea ce tocmai văzuseră, la ce a făcut El, și au zis: „Nu este bine să umblăm cu Domnul? Nu te simți bine să fii ucenicul Lui?” Și doar în câteva minute situația s-a schimbat, și ei au spus: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”, ca și cum Lui nu-I păsa.

„El S-a ridicat, a certat vântul, și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare…Cum de nu aveți credință?”

El a fost acolo tot timpul. Fratele Branham a spus că El abia aștepta să fie chemat în scenă. El doar aștepta ca cineva să admită că El este acolo și că are aceeași putere pe care a avut-o întotdeauna, că este același Eliberator care a fost întotdeauna și abia aștepta să fie chemat în scenă. Dar în loc să-L cheme în scenă, ei încercau să ridice pânzele, scoteau apa din barcă, și când totul le-a depășit puterile, ei nu au spus: „Avem nevoie de Domnul,” ci I-au spus: „Chiar nu-Ți pasă că pierim?” Oh, dar Lui Îi pasă! Lui Îi pasă! El era acolo și aștepta să fie chemat în scenă,

Prieteni, El este cu noi! El este în noi! El este cu noi neîncetat! Nu lăsați ca acesta să fie doar un verset din Biblie! Oh, Doamne, ajută-mă să nu fie numai un verset din Biblie, ci să fie o realitate pentru mine: că El este cu mine întotdeauna, chiar până la sfârșitul lumii.

În același mesaj Mergeți și treziți-L pe Isus, profetul spune:

„Tatăl locuiește în Mine.” Vedeți? El a fost Mesia. Prin acea Ungere, cu acea Ungere, L-a făcut pe deplin Mesia. Și noi, cu același Duh care era peste El, nu în aceeași măsură, ci aceeași calitate, cu o măsură peste noi, aceasta ne face niște Mesia mici, fii mici ai lui Dumnezeu, fii înfiați ai lui Dumnezeu, iar Duhul Său Sfânt ne-a pecetluit în Trupul Său și suntem copiii Lui. Ar trebui să nu ne deranjeze nimic și să nu ne îngrijoreze nimic, pentru că suntem ai Lui.”

În același mesaj, profetul a spus:

„Acum, acei ucenici ar fi trebuit să spună…”  Acum, fratele Branham ne va spune ce trebuiau să spună ucenicii; nu ceea ce au spus ei, ci ceea ce ar fi trebuit să spună. Sunteți pregătiți? Acum ascultați.

„Acum, acei ucenici ar fi trebuit să spună: „Nu este nimic greșit acum…”

Amintiți-vă situația în care se aflau, amintiți-vă că erau disperați pentru viața lor; ei renunțaseră la orice speranță de supraviețuire; ramele erau rupte, pânzele erau sfâșiate, furtuna era tot mai puternică, barca era inundată și ei urmau să moară. Atunci L-au trezit pe Isus, și I-au spus: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” Dar fratele Branham a spus că ei ar fi trebuit să spună:

„…acei ucenici ar fi trebuit să spună: „Nu este nimic greșit acum!” De ce? Acolo este culcat Creatorul, El doarme chiar aici. El navighează cu noi. Vedeți? Priviți doar la lucrurile pe care le-a făcut El. Ei bine, ce ne pasă de valuri? Oh, cât de diferit ar fi dacă am putea simți așa!”

Oh, Doamne! Știți ce ar trebui să facem atunci când valurile ne învăluie barca? Trebuie să ne oprim o clipă ca să avem o slujbă de mărturii și să ne amintim ce a făcut El ultima dată; să vorbim despre ce a făcut pentru fratele nostru, pentru sora noastră și pentru mine; cum m-a adus la Mesaj, cum m-a curățat, cum m-a eliberat, cum m-a salvat și mi-a luat lucruri peste care nu am putut trece niciodată și de care am încercat să scap toată viața.

Când am venit la Domnul și El m-a umplut cu Duhul Său, El a luat dorința din mine și am avut biruință asupra acelui lucru pe care-l aveam de douăzeci de ani. Ce a fost aceasta? Puterea lui Dumnezeu! Și Cel care m-a izbăvit acolo, este încă în corabie; Cel care a hrănit cinci mii de oameni este în mine; Cel care a deschis ochii orbilor, este în mine; Cel care l-a înviat pe Lazăr din morți, unde este El acum? El este chiar aici, este chiar în mine. El nu este departe. Eu nu trebuie să plâng mai mult, sau mai tare, nu trebuie să strig mai tare ca să mă audă, să-I atrag atenția și să-L rog să vină aici, pentru că El este aici, prieteni! El este în noi și încearcă să-Și facă Mireasa să recunoască cine este Ea, Cine este El și unde locuiește El.

Cuvântul lui Dumnezeu S-a manifestat în voi! Aceasta este biruința Lui, acesta este motivul morții Sale!

Unde este Împărăția lui Dumnezeu? Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ, în sfinții Săi!

Ascultați, noi nu ne putem opri să fim ființe umane, nu vă puteți opri gândurile sau sentimentele, dar trebuie să învățăm cum să ne stăpânim vasul; trebuie să învățăm cum să ne stăpânim sentimentele și să spunem: „Simt ca și cum totul este pierdut, dar nu este nimic în neregulă.” Nu este nimic în neregulă dacă simțim că totul este pierdut, atâta timp cât descoperirea îți spune în sufletul tău că totul este în ordine. Poți să-ți lași sentimentele să meargă în sus și să coboare, nu-ți face griji pentru ele, pentru că se vor schimba foarte repede, nu vor rămâne așa pentru totdeauna. Așa că, lasă simțurile să spună: „Doamne, simt aceasta, dar știu că Cuvântul Tău spune aceasta. Doamne, simt că nu mai există nici o speranță, dar știu că întotdeauna există o speranță, pentru că Tu ai pentru mine un Plan de dinainte de întemeierea lumii, și nimic nu va schimba acel Plan cu privire la mine. Tu mi-ai scris numele în Cartea Ta, l-ai sigilat și nu există nici o posibilitate să fiu distrus, nu există nici o cale să ratez ținta, nu există nici o cale să-Ți ratez scopul pe care-l ai cu mine.”

Noi trebuie să rostim Cuvântul, trebuie să lăsăm Cuvântul să iasă din gura noastră!

Să mergem la Romani 10.5-8:

„În adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.

Pe când iată cum vorbește neprihănirea, pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să coboare adică pe Hristos din cer).

Sau: „Cine se va coborî în adânc?” (Să scoale adică pe Hristos din morți).

Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și Cuvântul acesta este Cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi.”

Cât este de departe El? Cât de departe este El? El ne-a dat Cuvântul Său, de aceea, noi nu trebuie să-L tragem pe El jos din cer sau să-L ridicăm de jos, nu este aceasta, pentru că Cuvântul este aproape de tine, este chiar în gura ta. Biruința noastră este chiar aici cu noi, și  El ne-a dat o gură ca să rostim Cuvântul Lui Dumnezeu.

Tu nu te poți opri să nu simți frică. Doar încearcă să spui: „Bine, am decis că nu-mi mai este frică.” Nu va funcționa. „Am decis că nu voi mai lăsa aceasta să mă deranjeze.” Nu va funcționa, ne păcălim pe noi înșine. Dar, aceasta este realitatea: „Doamne, lucrul acesta care se întâmplă mă sperie, dar știu că Cel ce este în mine, este mai mare decât cel ce este în lume, și știu sigur că acest lucru nu mă va distruge. Știu sigur că Planul Tău pentru mine este hotărât, știu sigur că Tu nu-Ți schimbi gândurile cu privire la mine. Sunt sigur că ai un Plan și trebuie să stau neclintit și să aștept, pentru că aceste valuri nu sunt mare lucru, pentru că Tu ești în barcă.” Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Cel ce este în voi, profetul a spus:

„Când el a ajuns la Marea Roșie, și aceasta îi stătea în cale, Dumnezeu a zis: „Vorbește mării!” Și Moise i-a vorbit mării. Cel ce era în Moise, era mai mare decât marea…”

Este adevărat? Nu Dumnezeu a vorbit cu marea, ci El i-a spus lui Moise să vorbească cu marea, pentru că El îi spusese lui Moise: „Cu siguranță, Eu voi fi cu tine, pentru că Eu te trimit.”

„…Vedeți voi? Cel ce era în Moise, era mai mare decât cel ce era în lume; Cel ce era în Moise, era mai mare decât orice natură din lume. El a poruncit naturii. Orice îi spunea Dumnezeu lui Moise să spună, el spunea și așa se întâmpla.

Același Dumnezeu este în seara aceasta cu noi, și nu numai cu noi, ci și în noi. El a dovedit că a fost în noi. „Cel ce este în tine, este mai mare decât cel ce este în lume.” De ce anume, din lume, ne este frică?”

Prieteni, nu există nimic în lume de care să ne fie frică.

Așa cum am spus, noi suntem ființe umane, trăim în lume, trăim o viață umană și Dumnezeu ne-a destinat să trăim această viață umană, și noi simțim aceleași lucruri pe care le simte lumea, avem reacții la anumite lucruri pe care le are și lumea: avem teamă, putem fi dezorientați, putem fi confuzi; noi putem fi confuzi chiar și în ceea ce face Dumnezeu în viața noastră, dar aceasta nu schimbă nimic, realitatea este încă aceeași. El este în barcă, El este cu noi, El este în noi, și împrejurările nu schimbă aceasta.

Unde este Împăratul? El este în Sion! Unde este Domnul? El este în Sion! Unde este Împăratul? El este în Ea! Ce poate să mă distrugă când El este cu mine? Și dacă El este cu mine, singurul lucru care se poate întâmpla, este că oricare ar fi acela, și chiar dacă se pare că mă va distruge, poate doar să mă ducă în următoarea Dimensiune, pentru că El este în mine. Împărăția este în mine. Nu trebuie să ne fie frică, nu trebuie să fim dezorientați și nu trebuie să ne îngrijorăm. Noi putem să ne întoarcem la Cuvânt și să spunem: „Dumnezeu, Cel ce este în mine, este mai mare decât cel ce este în lume..”

Se vor întâmpla lucruri? Absolut! Credeți că o să vă fie din nou frică? Da. Dar unde este El în timpul necazului? Unde va fi El în următoarea situație pe care nu o putem rezolva? Unde va fi El data viitoare când circumstanțele încep să se înmulțească atât de repede, încât simțim  că ne înecăm? Unde va fi El?  El va fi în același loc în care a fost întotdeauna, El va fi în tine.

Oh, Doamne, ajută-mă să nu alerg peste tot ca un nebun care încearcă să găsească pe cineva cu un răspuns, pentru că Cel ce are răspunsurile, este înăuntrul meu. Și El poate să-mi aducă răspuns printr-un frate de la amvon, sau printr-o conversație cu un frate sau o soră; poate s-o facă prin cineva cu un dar, dar El încă este în mine, și trebuie să aducă aceasta la realitate.

Credința care este în mine, trebuie să spună: „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul! Și Acesta este pentru mine.”

Prieteni, dacă credem că suntem Mireasa lui Isus Hristos, nu avem de ce să ne fie frică, noi nu avem de ce să ne facem griji, nu avem nici un motiv să ne pierdem mințile, pentru că totul este în ordine.

Ce ar fi trebuit să spună ucenicii? Ce ar fi trebuit să spună? „Nu este mare lucru.” Eu doar parafrazez, dar voi citi din nou:

„Acum, ucenicii ar fi trebuit să spună: „Nu este nimic în neregulă acum. De ce? Acolo este culcat Creatorul. El doarme chiar aici.”

În viață se întâmplă multe, dar Dumnezeu nu Se schimbă. Circumstanțele se schimbă, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu Se schimbă niciodată. Dacă El a spus: „Eu sunt cu voi întotdeauna, până la sfârșitul lumii,” aceasta este o promisiune. Dacă El spune că este în tine, „Cel ce este în tine este mai mare decât cel ce este în lume,” aceasta nu se poate schimba niciodată. Și data viitoare când întâlnim un obstacol, trebuie doar să ne ținem neclintiți, și să renunțăm să alergăm încoace și încolo, să sărim, să ne speriem, ci să stăm neclintiți și să spunem: „Doamne, nu știu exact ce faci, nu știu exact cum să merg înainte, dar un lucru îl știu bine: Tu ești cu mine! Tu nu m-ai părăsit, nu m-ai uitat, nu Te-ai răzgândit cu privire la mine și nu Ți-ai schimbat Cuvântul, nici o iotă. Știu că ești cu mine și că ai un Plan, așa că, Doamne, Te rog să mă ajuți la fiecare pas, pentru că nu știu ce se întâmplă acum.”

Dar știți ceva? Aceste valuri nu sunt mare lucru, pentru că Lucrul mare este în interiorul meu. Cel care a creat lumea este în mine! Cel care a vorbit lumea în existență, locuiește în mine, și nu am de ce să-mi fac griji. Dacă El trebuie să despartă apele, încă poate despărți apele; dacă El are nevoie de mine să merg pe ape, ființele umane mai pot merge pe ape. Eu nu pot pretinde, nu pot înșela, nu pot face să se manifeste aceasta, dar El poate.

„Cel ce este în tine, este mai mare decât cel ce este în lume.” Să ne amintim aceasta cât de des putem, pentru că vremurile nu devin mai puțin complicate, ci devin tot mai complicate; știrile nu devin mai puțin înspăimântătoare, ci devin tot mai înspăimântătoare, dar „Cel care este în tine, este mai mare decât cel ce este în lume.”

Sunt războaie, vești de războaie, ciume și tot feluri de necazuri peste tot, dar aceasta nu schimbă nimic. Cu adevărat Dumnezeu știe ce va face în anul 2024, El știe ce va face și în anul 2025, dacă există un 2025, Dumnezeu știe totul. Noi nu știm, dar El știe, așa că eu nu trebuie să las știrile, circumstanțele și toate situațiile să mă facă să pierd din vedere că trebuie să-mi amintesc ceea ce este atât de important : „Nu este mare lucru.” Nu mă refer la ceva banal, pentru că în Duh, este adevărat. În realitatea reală, este adevărat.

În trupul meu, eu nu mă pot ajuta; încă mă mai trezesc și încă mai am noduri în stomac din cauza anumitor situații, adică, nu predic nimic din ceea ce nu am experimentat. Eu mai am situații pe care nu știu cum să le rezolv, simt noduri în stomac la anumite lucruri pentru că nu știu cum se vor întâmpla, nu știu care este calea de ieșire, nu știu ce se va întâmpla în continuare, dar trebuie să-mi amintesc în continuu că El știe, El știe ce se va întâmpla. Eu nu știu ce se va întâmpla, dar El știe.

Când El a urcat în acea barcă cu ucenicii, a avut un scop să intre în acea barcă, pentru că urma să meargă pe partea cealaltă cu ucenicii.

Știți, când Dumnezeu  a intrat în această barcă a mea, El a avut un scop, El a avut scopul s-o ducă pe partea cealaltă, și va ajunge pe partea cealaltă. Nu știu dacă se vor ridica furtuni, sau nu; nu știu dacă se vor rupe pânzele, sau nu; nu știu ce se va întâmpla, dar dacă El S-a urcat în această barcă pentru a merge pe partea cealaltă, El va merge pe partea cealaltă. Am încredere în El, și spun: „Dumnezeule, amintește-ne aceste lucruri.”

Haideți să le repetăm în vremuri de necaz; când izbucnește haosul, să ne amintim că El este în barcă. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru că Cuvântul Tău este întotdeauna adevărat.

Doamne, ca Mireasă a Ta, noi învățăm să depindem de Cuvântul Tău mai presus de orice altceva. Tu ne vorbești la timp și ne la timp, și ne arăți că Cuvântul este singura cale prin care ai făcut promisiuni, și promisiunile Tale rămân adevărate, și Cuvântul Tău nu se pierde cu timpul, nu devine mai slab, Doamne, ci este la fel de puternic ca întotdeauna. Promisiunea Ta este sigură, și Doamne, Te rog să faci să devină o realitate vie pentru noi zi de zi.

Există un motiv pentru care Tu ne spui aceste lucruri, pentru că trebuie să ni se amintească, pentru că noi suntem biruința Ta în acest timp.

Tu vrei să biruiești prin fiecare dintre noi, Doamne, și ai nevoie de noi, doar să stăm neclintiți și să avem încredere în Tine. În mijlocul haosului, Tu ai nevoie de noi ca să Te credem, Tu ai nevoie de noi doar să Te lăsăm să ai calea Ta și să Te arăți puternic în noi, ca poți obține biruința prin noi, și pentru ca noi să fim biruința Ta în acest timp al sfârșitului.

Doamne, Isuse, îmi pare rău că am alergat la alte surse; îmi pare rău că mi-a fost frică și am încercat să-mi rezolv propriile mele probleme. Doamne, dacă mă vei ierta și mă vei întări, vreau să Te slujesc din toată inima mea, și vreau să-Ți fiu plăcut; vreau să învăț să am încredere în Tine, în ciuda circumstanțelor. Doamne, vreau să învăț să-mi biruiesc chiar și propriile mele emoții, propriile sentimente, propria mea gândire și propriul meu raționament; vreau să pun deoparte totul, astfel încât să poți ocupa primul loc în viața mea.

Doamne, eu cred că Tu ne antrenezi pentru aceasta acum. Ajută-ne, Doamne! Eu cred că Tu ești în barca noastră, o cred din toată inima; și nu numai când navigăm bine, ci și în vremuri tulburi, Tu ești în corabie. Cred aceasta, Doamne, pentru că Tu ai spus că, „Cel ce este în mine, este mai mare decât cel ce este în lume.” Dacă aceasta este adevărat, nu trebuie să ne temem de nimic.

Doamne, lasă ca Adevărul să devină Stăpân în inimile noastre și în viețile noastre. Îți mulțumim pentru aducerea aminte, pentru că, cu siguranță, avem nevoie de aceasta. Vom avea nevoie de aceasta și în zilele care ne stau înainte. Îți mulțumesc că ne-ai amintit aceasta încă odată.

Fie ca acest Cuvânt să intre în inimile noastre, să se înrădăcineze acolo, apoi să izbucnească Viața; să nu fie doar ceva ce ne lovește urechile și ne furnică în minte, ci să fie Ceva care devine parte din noi, o realitate, Doamne, pe care ne sprijinim și care, avem încredere că acționează asupra noastră.

Te iubim, Tată, și Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău.

Te rugăm să ne binecuvântezi acum când ne despărțim. Doamne, Te rugăm să fii cu noi și să ne aduci la o manifestare mai mare a Cuvântului pentru această zi, să-L trăim, Doamne, și să-L afișăm, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                          -AMIN-