EFECTUL DE A CREDE O MINCIUNĂ DECÂT ADEVĂRUL

06 octombrie 2024

Să deschidem Bibliile la Ioan 8.31-32:

„Și a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei;

Veți cunoaște Adevărul, și Adevărul vă va face slobozi.”

Aș vrea să iau ca titlu pentru serviciul de astăzi: Efectul de a crede o minciună în loc de Adevăr. Acesta este un lucru la care m-am gândit mult timp, și v-am spus că fratele Velmer este parțial „vinovat” pentru serviciul de astăzi. Dar nu este vina lui. Eu am vorbit cu el ieri dimineață și i-am împărtășit câteva lucruri pe care le-am avut în inimă în ultimul timp, și am afirmat că încă nu sunt gata să predic despre aceasta, nu simt libertatea s-o fac. Iar el mi-a zis: „De ce, nu?” Aceasta este tot ce a spus: „De ce, nu?”, și a fost gura lui Dumnezeu. Am încercat să-i explic, dar în timp ce îi explicam, inima mea era foarte mișcată. Nu știu cum să explic aceasta, dar nu credeam în propria mea scuză, și am înțeles aceasta mai târziu.

A trecut o zi, apoi alta, și aveam subiectul acesta în minte, am citit, am studiat, dar absolut nimic nu se mișca. Nu am avut inspirația să mă aliniez, și seara târziu, nu am putut să fac clic pe nimic. Aveam multe lucruri pe inimă, multe lucruri pe care aș vrea să le discutăm din Cuvânt, apoi am început să cânt ceva muzică, și în timp ce cântam, m-am așezat pe spate și am închis ochii, și atunci un Cuvânt a căzut în inima mea, tare ca un tunet, spunând:

 „Poporul Meu va cunoaște Adevărul și Adevărul îl va face liber!”

De îndată ce a făcut aceasta, m-am predat și am spus: „Oh, Doamne, dar încă nu sunt pregătit s-o predic.” Dar știu că acesta sunt doar eu, Chad, este propriul meu handicap, pentru că eu vreau să știu toate piulițele, toate detaliile, dar Dumnezeu nu vrea să merg mereu pe calea aceea. Uneori, El vrea ca cineva să-mi spună: „De ce, nu? Care este problema? Este pe inima ta de o lună, de ce nu o predici?” Și în inima mea, indiferent de handicapul pe care-l am, sau cum vreți să-i spuneți, temperamentul meu, am spus: „Nu, nu îl am, nu l-am studiat, nu-l știu în detaliu,” dar aceasta nu contează. Astfel, atunci doar m-am predat, și mă rog să primiți o porție pentru voi, astăzi. Doar trageți și lăsați-L pe Dumnezeu să vorbească. Eu am încredere că Dumnezeu va vorbi astăzi.

Așadar, Isus a făcut această afirmație: „Veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face liberi.” Această afirmație este întotdeauna adevărată, așa că vrem să începem să studiem acest subiect. Acesta este Adevărul nostru fundamental. Adevărul este că, „Adevărul vă va face liberi.” Așa că, dacă vreți să fiți liberi, găsiți Adevărul, pentru că Adevărul vă va face liberi. De fapt, nimic altceva nu vă face liberi, și aș vrea să vorbesc despre aceasta, să merg pe calea aceasta.

Să mergem la 2Tesaloniceni 2.10-12:

„și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți.

Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună,

Pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.”

Noi putem predica această Scriptură în multe feluri, sunt o mulțime de lucruri conținute aici, dar este un lucru care iese în evidență. Sunt două lucruri opuse care lucrează aici: aveți o minciună sau minciuna, și aveți Adevărul.

„Și pentru că n-au iubit Adevărul, li s-a dat o  puternică amăgire, ca să creadă o minciună, pentru ca toți cei ce n-au crezut Adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să poată fi condamnați.”

Așadar, Adevărul vă face liberi. Dar, ce va face o minciună? Minciuna va aduce condamnare; va aduce distrugere; va aduce toate aceste lucruri negative.

Noi ne dăm seama că, dacă ne întoarcem până la grădina Eden, la început, vedem că Dumnezeu a dat Adevărul, și acel Adevăr a fost un Zid de protecție; acel Adevăr era Viață; acel Adevăr era libertate; acel Adevăr i-a păstrat liberi, i-a păstrat în stăpânire; i-a ținut în Viața Veșnică; i-a ținut în armonie perfectă, a ținut lumea în perfecțiune.

Dar a venit diavolul, și ce a făcut el? Ce a făcut el pentru a schimba toate aceste circumstanțe? A adus o minciună. Și când Eva a acceptat minciuna, ce a venit cu minciuna? Minciuna a venit cu moartea, minciuna a venit cu despărțirea, apoi a venit frica, au venit toate aceste consecințe, care au fost rezultatul că Eva a crezut minciuna, în loc să rămână cu Adevărul. Adevărul care a făcut-o liberă, a fost dat pentru a o păstra liberă. Ei erau complet liberi sub Adevăr. Dar minciuna a adus condamnarea, distrugerea, despărțirea și frica.

Noi îi găsim într-o stare de perfecțiune, armonie, unitate și părtășie cu Dumnezeu, îi găsim în această stare perfectă sub acest Cuvânt perfect, sub acest Adevăr perfect. Dar îndată ce au părăsit Adevărul și au primit minciuna, îi găsim ascunși de Dumnezeu, cu o părtășie ruptă; îi găsim cu frică.

Adam a spus: „Ți-am auzit Glasul și mi-a fost frică.” Noi găsim acum o separare, găsim o separare chiar și între soț și soție, pentru că acum, el dă vina pe ea, iar ea dă vina pe șarpe, și noi avem toată această cădere pentru că au părăsit Adevărul pentru minciună. Aceasta este urmarea de a crede minciuna în loc de Adevăr.

Atâta timp cât ei au crezut Adevărul și au rămas cu Adevărul, totul a rămas perfect, iar ei au fost liberi, dar îndată ce au crezut minciuna, efectul acesteia, rezultatul minciunii, a fost robia. Vreau să vă spun că astăzi se întâmplă exact același lucru, pentru că aceasta nu se schimbă niciodată.

Efectul de a crede o minciună, este frica, robia, chinul, separarea, anxietatea; toate acestea sunt efectele faptului că credeți minciuna. Dar încă este adevărat că Adevărul vă face liberi.

Să mergem la Apocalipsa 12.3-4:

„În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roș cu șapte capete, zece coarne, și șapte cununi împărătești pe capete.

Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ.

Balaurul a stat înaintea femeii care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște.”

În mesajul Întrebări și Răspunsuri la Evrei, din anul 1957, fratele Branham a spus, referindu-se la acest balaur roșu:

„Și balaurul roșu aștepta să-i omoare copilul de îndată ce acesta este născut. El și-a luat coada și a atras o treime din stelele cerului și le-a aruncat pe Pământ. Ați observat aceasta? Acum, aceasta nu înseamnă că Satan are o coadă lungă pe care a încolăcit-o în jurul oamenilor, ci povestea pe care a spus-o, și a atras a treia parte din stele. Aceste stele erau sămânța lui Avraam.”

Deci, ce a adus la aruncarea jos a acestor stele? A fost o minciună pe care a spus-o el. El i-a adunat în jurul cozii lui, dar fratele Branham a spus că nu a fost o coadă, ci a fost povestea, a fost minciuna pe care le-a spus-o. Aceasta a provocat căderea. Minciuna pe care le-a spus-o el, a cauzat despărțirea. Aceasta a fost minciuna pe care a spus-o, și aceasta a făcut ca stelele din cer să fie aruncate pe Pământ. Totul a fost din cauza minciunii.

Priviți cum s-a schimbat din cauza unei minciuni. Ei locuiau în perfecțiune în cer. Deci, ei, stelele, au căzut. Acum aș vrea să privim la aceasta, și vom merge la 1Împărați 22.10. Aceasta este povestea lui Ahab. Aici, Iosafat vine la Ahab, pentru că ei vor să meargă să ia țara lor de la sirieni. În versetul 20, citim:

„Și Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad și să piară acolo?…”

Așadar, în cer era o conferință, iar fratele Branham a început să ne descrie acea conferință care avea loc în cer, pentru că Mica, a văzut-o. El a văzut că ei erau adunați în cer și Dumnezeu a spus deja prin gura profetului Ilie că Ahab va muri din cauza alegerilor greșite pe care le-a făcut, și acum venise timpul ca acea nimicire să vină. Dar cum va aduce Dumnezeu nimicirea lui Ahab? Aceasta era întrebarea, aceasta a întrebat Dumnezeu, în cer: „Cum vom realiza acest lucru? Care va fi procedura pe care o vom folosi?”

Aici scrie: „Cine va amăgi pe Ahab să se suie la Ramot din Galaad și să piară acolo? Și au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.”

Așadar, toate aceste duhuri, toți acești îngeri, au vorbit, unul într-un fel, altul într-altul.

„Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Eu îl voi amăgi.”

Domnul a zis: „Cum?” „Voi ieși,” a zis el, „și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi și-ți vei atinge ținta. Ieși, și fă așa.”

Ce a fost ceea ce i-a adus nimicirea lui Ahab în cele din urmă? A fost atunci când Ahab a crezut o minciună.

Fratele Branham a spus:

„Voi știți că cea mai mare minciună care a fost spusă vreodată a fost una care conține o mulțime de adevăr? Acum, cea mai mare minciună care a fost spusă vreodată, a fost ceea ce i-a spus Satan, Evei. Vedeți? Aceasta a avut o mulțime de adevăr în ea. Iar tu vii și spui ceva care este cu adevărat o minciună. De ce nu ai crede aceasta? Tu știi mai bine. Dar când se ajunge la un punct în care există aproximativ nouăzeci și nouă la sută adevăr și unu la sută minciună, acesta este tipul înșelător, acesta este tipul pe care trebuie să-l urmărești. Ei sunt amabili și la aceasta se pricepe diavolul.”

Vreau să vă concentrați pe aceasta, pentru că în aceasta este diavolul expert. El nu este expert în minciuna flagrantă, minciuna completă, care nu are adevăr în ea, pentru că aceasta este atât de ușor de observat, de deslușit. Dar la ce este bun diavolul? Diavolul este bun la minciuna amestecată cu o mare parte din adevăr, doar o mică minciună pentru a înșela. La aceasta se pricepe diavolul cu adevărat.

„El i-a spus Evei tot adevărul, în afară de un singur lucru.”

Noi vedem aici, când vorbim despre Ahab, că el avea toți acei profeți, câteva sute de profeți, care s-au adunat acolo, iar fratele Branham a spus că erau profeți adevărați ai Domnului. El a spus că ei aveau un dar, erau profeți adevărați ai Domnului, erau profeți evrei, dar în ei a intrat un duh de minciună. Și ce a făcut acel duh de minciună? Acesta a fost acolo pentru a împlini Cuvântul lui Dumnezeu care a fost profețit despre Ahab. Și ceea ce au făcut acei profeți, este că l-au convins pe Ahab, și au încercat să-l convingă și pe Iosafat, că: „Da, Moise ți-a dat această țară. Acest pământ este al nostru, ne-a fost dat prin moștenire. Noi putem citi Tora și putem găsi granițele, și noi aflăm că această Scriptură, acest Cuvânt ne spune că acest pământ este al nostru.” Aceasta era adevărat. Minciuna a fost că: „Domnul a spus: „Du-te și ia-l!” Aceasta a fost minciuna. Totul era adevărat, dar aceasta era o minciună, iar Mica s-a dus să-L caute pe Domnul, pentru că ei l-au chemat și pe el, deoarece Iosafat a vrut să știe dacă acolo mai era încă un profet. Mica a mers și a avut o viziune cu tot ce s-a petrecut în cer, apoi s-a întors și le-a spus. El era deja sub presiune, Ahab era supărat pe el, și toți au făcut presiuni asupra lui, presându-l să meargă împreună cu grupul, așa că Mica a venit și a spus: „Du-te sus!”, pentru că aceasta voiau să audă.

De aceea minciuna a fost atât de atrăgătoare pentru Ahab, pentru că aceasta a vrut el să audă. Așa că Mica a spus: „Du-te!” Dar Ahab a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? Spune-mi adevărul!” Și Mica a răspuns: „Bine. Îți voi spune adevărul, tot adevărul.” Ei bine, lui Zedechia nu i-a plăcut, așa că s-a dus la Mica și l-a lovit peste față. Lor nu le-a plăcut și nu l-au ascultat.

Adevărul i-ar fi eliberat, i-ar fi scăpat de distrugerea care a venit, dar minciuna i-a trimis direct la distrugere, direct la moarte. Aceasta este minciuna, și acesta este rezultatul unei minciuni. Acesta este efectul unei minciuni: moarte, despărțire; minciuna aduce condamnare, aduce frică, dar Adevărul te eliberează.

Când Mica le-a spus Adevărul, ei nu l-au acceptat, ci au rămas cu minciuna. Acea minciună conținea mult adevăr, în mare parte era adevărată.

În Ioan 8.43-45, Isus a spus:

„De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu.

Voi aveți de tată pe diavolul, și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș, și nu stă în Adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.

Iar pe Mine, pentru că spun Adevărul, nu Mă credeți.”

Aici vedem încă odată că Isus le spunea Adevărul, dar ei au rămas cu minciuna. El le-a spus: „Voi sunteți descendenți ai diavolului, pentru că nu puteți primi Adevărul Meu, pentru că în voi nu există Adevăr.” Diavolul nu are Adevăr în el, pentru că el este un mincinos și tatăl minciunii. El este tatăl minciunii, a minciunii originale din cer. Căderea originală a venit de la Lucifer, a venit de la Satan. Deci, el este tatăl minciunii. Înseamnă că, dacă el este inițiatorul sau tatăl minciunii, amintiți-vă ce ne-a spus fratele Branham: „O minciună este adevărul denaturat, este adevărul pervertit, este ceva adevărat, dar cu o răsucire pe el. Aceasta este o minciună, aceasta a avut diavolul.

Diavolul nu a avut propria lui creație, el nu a avut propria sa lucrare, el nu a avut nimic, așa că, ceea ce a făcut el, este că a luat și a pervertit ceea ce a spus Dumnezeu; a luat și a pervertit ceea ce a făcut Dumnezeu. Satan este pervertitorul Adevărului, el este inițiatorul sau tatăl minciunilor. Aceasta înseamnă că toate minciunile vin de la diavolul.

Dar Cine este Inițiatorul Adevărului? Inițiatorul Adevărului este Dumnezeu Însuși, pentru că El este Adevărul.

Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” El este Adevărul! Dumnezeu este Adevărul! Cuvântul este Adevărul! Și Cuvântul este Dumnezeu. Astfel, tu ai Adevărul, care este Viață, sau ai minciuna, care este moarte, și acestea două stau într-un contrast puternic una cu cealaltă, și le descoperim prin toată Biblia.

Să mergem la Numeri 13. Vreau să vă arăt doar câteva din aceste lucruri, ca temelie, pentru că există un principiu la care vreau să ajung, și să vorbesc despre ele.

Când privim la acest subiect, descoperim că, în timp ce medităm la acesta, pur și simplu, începe să treacă prin toate Scripturile. Și dacă și voi meditați la acesta în timpul slujbei sau după slujbă, vă vor veni în minte multe lucruri din Cuvânt.

În timp ce înaintăm în serviciu, și la încheiere, vreau să spun că am vrut să trec doar prin poveștile de odinioară, și pe la toate lucrurile pe care le văd între Adevăr și minciună, dar acum vreau ca acest subiect să se reducă la viața mea, astfel încât să pot deosebi care este Adevărul și ce este minciuna.

În Numeri 13, avem Cades-Barnea. La Cades-Barnea, Moise a trimis spionii, câte unul de fiecare seminție, așa că cei doisprezece spioni au ieșit și s-au dus să spioneze țara, pentru a aduce înapoi un raport. Și este uimitor că raportul pe care l-au adus când s-au întors, conținea mult adevăr. Să citim ce au spus ei, de la versetul 31 la 33:

„Dar bărbații care fuseseră împreună cu el, au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”

Și au înnegrit înaintea copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Țara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o țară care mănâncă pe locuitorii ei; toți aceia pe care i-am văzut acolo, sunt oameni de statură înaltă.

Apoi am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor; înaintea noastră și față de ei, parcă eram niște lăcuste.”

Așadar, ei s-au dus acolo, dar ei aveau o promisiune, aveau promisiunea lui Dumnezeu, care era: „Eu vă voi duce în această țară făgăduită. Vă voi da această țară!” Așa că Moise a trimis spionii, iar ei au adus un raport. Când s-au întors, au adus cu ei și un ciorchine de strugure, care era atât de mare, încât a fost nevoie ca doi oameni să-l ducă, și ei au spus: „Cu adevărat, aceasta este o țară în care curge lapte și miere. Tot ce ne-a spus Moise este adevărat, este un pământ bun, este un pământ perfect, este o țară puternică; are lapte și miere, are fructe, este întocmai așa cum a spus Moise, dar nu ne putem lupta împotriva lor pentru că sunt mai puternici decât noi.” Astfel, aproape tot ce au spus era adevărat.

„Acolo sunt orașe cu ziduri.” Adevărat! „Acolo sunt uriași.” Adevărat! „Acolo sunt mulți oameni.” Adevărat! „Au armuri mai bune.” Adevărat! „Sunt mai bine dotați.” Adevărat! „Sunt mai puternici.” Adevărat! „Nu suntem capabili să biruim.” Minciună! Totul a fost adevărat, dar a fost strecurată o mică minciună: „Noi nu putem lua țara.”

Vreau să mergem la capitolul 14.1-10:

„Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plâns în noaptea aceea.

Toți copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron, și toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în țara Egiptului? Sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?

Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”

Și au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie, și să ne întoarcem în Egipt.”

Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ, în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.

Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefunie, și-au rupt hainele,

și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Țara pe care am străbătut-o noi, ca s-o iscodim, este o țară foarte bună, minunată.

Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta, și ne-o va da; este o țară în care curge lapte și miere.

Numai, nu vă răzvrătiți împotriva Domnului, și nu vă temeți de oamenii din țara aceasta, căci îi vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin; Domnul este cu noi! Nu vă temeți de ei!”

Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste Cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.”

Vedeți efectul faptului că au crezut o minciună?

Ei au venit la Cades-Barnea și erau entuziasmați, erau bucuroși că se aflau la graniță și se pregăteau să intre în promisiunea lui Dumnezeu, în ceea ce le-a spus Moise. „Noi am trecut prin Marea Roșie, am trecut prin apele amare de la Meriba, am trecut prin toate aceste lucruri în această călătorie, și acum stăm aici să intrăm în țară.”

Puteți să vă imaginați emoția, puteți să vă imaginați atmosfera? „Noi ne pregătim să intrăm, ne pregătim să avem toate aceste plăceri care ne-au fost promise. Dar îi vom trimite pe acești spioni ca să ne spună care este cel mai bun mod de a intra, de a merge mai departe.”

Dar când acei spioni s-au întors, au adus nouăzeci la sută din adevăr, și au amestecat o minciună, iar acea minciună a fost din propriul lor raționament, era propria lor gândire, propria lor viziune, propria lor perspectivă. Ei au amestecat aceasta, iar rezultatul acelei minciuni l-a amestecat cu tot acel adevăr. Și a fost un grup de oameni care erau supărași pe Moise, erau supărați pe Dumnezeu, și acum își doreau să fi murit în Egipt. Priviți cum scena s-a schimbat doar în câteva clipe sau câteva ore. De la jubileu, exaltare și emoție că, „Acum vom intra în țară”, la cârtire și nemulțumire. A venit o minciună mică, acea minciună pe care au crezut-o…

Caleb a încercat să le spună: „Opriți-vă! Opriți-vă! Noi o putem lua!” Apoi și Iosua a încercat să le spună din nou: „Nu! Domnul este tăria noastră! Apărarea lor se va topi, nu vă fie frică!” Dar ei au vrut să-i omoare cu pietre.

Priviți ce aduce o minciună. O minciună aduce frică, despărțire, anxietate, paranoia, ruptură, separare; toate acestea au venit din cauza unei mici minciuni. Oh, Dumnezeul meu! Doamne, ajută-ne!

Să mergem la Numeri 23.19:

„Dumnezeu nu este un om ca să mintă. Nici un fiu al omului ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?”

Dumnezeu nu este mincinos. Dumnezeu nu a mințit niciodată! El nu a promis și nu a spus niciodată nimic care să nu fie Adevărul. El rămâne pentru totdeauna Adevărul. Dacă Dumnezeu a spus că El îi va primi, El îi va primi. Și pentru a dovedi aceasta, i-a primit, dar nu generația care a crezut minciuna, ci El a ridicat o generație nouă și i-a luat, pentru a dovedi că Cuvântul Lui nu eșuează niciodată. Aceasta a fost adevărat. A fost adevărat întotdeauna.

Minciuna a adus despărțirea. Ascultați, când oamenii aceia au crezut o minciună…Petru mine este atât de uimitor! Natura umană…Oh, fratele Branham a spus: „Eu am fost fascinat întotdeauna de studierea naturii umane.” Eu nu sunt fascinat de aceasta, ci sunt deranjat. Vreau să spun că este fascinant, dar este tulburător, deoarece, categoric, suntem cele mai patetice creaturi de pa fața Pământului.

Vreau să spun că totul merge așa: Moise este marele lider; Moise a făcut; Moise a rostit Cuvântul lui Dumnezeu și a făcut minuni; și, „Noi avem un astfel de lider!” Oh, Dumnezeul meu! „Ei bine, cât timp vom rămâne cu omul acesta, vom reuși până la capăt, pentru că, priviți ce face Dumnezeu prin omul acesta!”

Ei au ajuns la Marea Roșie, Moise nu știa ce să facă, și ei au intrat în panică. Minciuna de acolo a fost: „Acum vom fi nimiciți!” Minciuna era că: „Armata lui Faraon ne va ucide!” Și în fața acestei minciuni, ei au strigat: „Moise, de ce ai făcut aceasta? Moise, de ce…” Ascultați, „Cu câteva zile în urmă îi cântați laude, acum de ce sunteți atât de supărați pe el?” „Nimic nu s-a schimbat cu Moise, ceea ce s-a schimbat este credința voastră, pentru că acum, voi credeți o minciună, de aceea, acum îl urâți pe Moise.” Odată le place de Moise, apoi îl urăsc pe Moise; le place Moise, și îl urăsc pe Moise.

Mie îmi pare rău pentru bietul Moise, pentru că atunci când a lovit Stânca și a ieșit apă, Moise a fost omul orei, dar când le-a fost foame, când tot ce au avut, a fost Mana, și când s-au săturat de Mană, Moise a fost din nou o problemă. Noi spunem: „Oamenii aceia din pustie…”

Ascultați, este timpul să ne uităm în Oglindă și să fim sinceri. Când noi iubim pe cineva, spunem: „Acesta este cel mai mare slujitor; acesta este cel mai mare frate; nu este nimeni ca sora aceea…” Apoi ceva merge rău și începi să crezi că ea a spus ceva despre tine, sau poate s-a uitat la tine într-un fel ciudat, și atunci spui: „Eu am avut întotdeauna o problemă cu ea.” Și ea este blocată acolo.

Săptămâna trecută ai spus: „Ea a fost cel mai grozav lucru care mi s-a întâmplat vreodată.” Dar s-a întâmplat că poate ai crezut o minciună, poate ai acceptat ceva despre cineva care nu era adevărat, și aceasta a început să rupă părtășia.

Așa s-a întâmplat la Cades-Barnea, până acolo că ei erau gata să-l ucidă cu pietre pe Caleb. De ce voiau să-l ucidă pe Caleb cu pietre? Deoarece Caleb spunea adevărul în fața minciunii lor. Dar ei au crezut atât de mult minciuna și s-au identificat cu ea, încât au vrut să oprească glasul care spunea adevărul.

Acesta este efectul de a crede minciuna.

Unul din efectele faptului că crezi o minciună este că, atunci când cineva vine și spune adevărul, vrei să ucizi persoana care spune adevărul, pentru că deja ai acceptat minciuna.

Minciunile sunt periculoase, dar ni s-a spus că cele mai periculoase minciuni, sunt acelea care conțin 95% sau 99% adevăr. Acestea au o mulțime de fapte care să-i susțină, au dovezi expuse, o expunere (prezentare), B; o expunere C; o expunere Z, pentru a susține o minciună. Dar eu vă spun, prieteni, dacă este contrar unui singur Cuvânt din Biblie, este o minciună.

Noi putem lua Cuvântul lui Dumnezeu și să ne sprijinim pe Cuvântul lui Dumnezeu. Nu contează dacă există orașe cu ziduri; nu contează dacă există uriași; nu contează dacă au tancuri și rachete balistice, bombe atomice, sau orice ar avea, iar tu intri cu un plug și o praștie; dacă Dumnezeu a spus: „Veți lua țara!”, atunci o veți lua.

Când Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Să urcăm în corabie și să mergem pe partea cealaltă,” atunci acesta a fost Cuvântul Domnului. Apoi, El S-a urcat în corabie și S-a culcat. Atunci s-a pornit o furtună puternică iar ucenicii au pierdut din vedere Cuvântul Domnului, și dintr-o dată, ei au început să privească la circumstanțe. Ei au început să creadă o minciună, iar acea minciună a fost: „Noi, toți vom pieri.” Au crezut ei aceasta? Aceasta este ce au spus ei.

Ascultați, minciunile cresc, și minciuna s-a transformat în: „Ție nu-Ți pasă că pierim?” Minciuna s-a schimbat din, „Vom muri!”, în „Cum poți fi liniștit într-un moment ca acesta? Cum poți sta întins aici și să dormi? Vom muri și Ție nu-Ți pasă.” Noi spunem: „Toți acei ucenici, acei ucenici proști! Ce a fost în neregulă cu ei?”, pentru că pot citi povestea, și. „Evident, totul a fost în ordine.” „Ei bine, nu tu ai fost acela căruia i se prăbușea valul peste cap.”

Dar și noi am ajuns în viață să trăim momente când ni s-au prăbușit valurile peste cap. Știți ce spunem noi? „Nu voi putea trece prin această încercare. Doamne, nu vezi prin ce trec? Doamne, unde ești? Doamne, de ce…?” De parcă El a uitat unde suntem; de parcă El n-ar fi avut deja un Plan; de parcă El nu ar ști deja care va fi rezultatul; de parcă nu El a făcut toate lucrurile pentru slava Sa; de parcă toate lucrurile nu ar lucra împreună pentru binele nostru; și dintr-o dată începem să credem o minciună. Și care este minciuna pe care începem s-o credem în încercare? Noi putem crede multe, dar dacă rămânem la aceste gânduri, ele încep să crească, iar minciuna este: „Dumnezeu nu mă vede. Dumnezeu nu face nimic să schimbe circumstanțele.” Și poți avea tot felul de dovezi care să te ajute să crezi acea minciună. De ce? Pentru că nu vezi nici o schimbare. Circumstanțele sunt aceleași astăzi, a doua zi, și în următoarea zi, și atunci începi să crezi acele gânduri, și atunci crezi că: „Va fi mereu așa; nu se va mai schimba niciodată nimic; voi fi mereu în poziția aceasta.” Dar aceasta este o minciună. Aceasta este o minciună.

Dar când începi să identifici acea minciună, vezi că face ceea ce a făcut întotdeauna minciuna prin istoria lumii, și chiar înainte de a fi lumea. Chiar și în cer, minciuna a făcut același lucru: a adus condamnare, distrugere, despărțire, și frică.

În momentul când începi să te gândești la aceasta, spui: „Ei bine, ceva nu este în ordine.” În clipa când spui: „Ceva nu este în ordine,” zici: „Am făcut ceva greșit. Ceva nu este bine. Poate nu sunt creștin, poate nu sunt Mireasă, poate doar am glumit, poate lui Dumnezeu nu-I pasă de mine, poate că întotdeauna voi fi așa.”

Ascultați, s-ar putea să nu spuneți aceasta cu glas tare, dar în interiorul inimii tale și a minții tale, acestea sunt lucruri care se mișcă, pentru că acolo este diavolul stârnindu-ți aceste gânduri. El vă șoptește în minte lucruri mici, și cu cât le credeți mai mult, cu atât începeți să credeți mai mult că: „Poate m-am înșelat; poate nu am fost niciodată unul dintre ei; poate nu am fost credincios; promisiunea funcționează pentru alții, nu pentru mine.” Minciună! Minciună! Minciună! Minciună! Și această minciună aduce frică, pentru că acum, dintr-o dată, Dumnezeu nu va veni să te mântuiască, Dumnezeu nu te va apăra, și această problemă nu va dispărea niciodată, pentru că frica aduce chin. Frica are chin. Astfel, acum suntem fără pace și neliniștiți.

În mesajul Eu știu, fratele Branham a început să vorbească despre zile ploioase și cer înnourat, și a spus că acestea nu sunt semne de dezaprobare ale lui Dumnezeu, așa cum nici cerul însorit, cerul albastru și zilele însorite nu sunt semne ale aprobării Lui. Aprobarea Lui este că am fost acceptați în Cel Preaiubit, a fost Alegerea, descoperirea că am fost aleși înainte de întemeierea lumii. Acesta  este  Adevărul!

Eu am fost acceptat nu pentru ceea ce am făcut, nu din cauza împrejurărilor mele, și indiferent cât de mult s-au schimbat circumstanțele mele, aceasta nu poate schimba ce a hotărât El, în Mintea Sa înainte de întemeierea lumii. Acesta este Adevărul! Și acest Adevăr ne face liberi.

Ce vă duce în robie? Minciuna. Minciuna se luptă cu orice împotriva acestui Adevăr, și te face să începi să te îndoiești de tine însuți, să te îndoiești de Dumnezeu, de promisiunea Cuvântului. Problema este că tu ești un credincios și te poți îndoi de Cuvânt. Dar Cuvântul funcționează, Dumnezeu este Vindecător; Dumnezeu este Adevărat; Mesajul este adevărat!

Ceea ce face diavolul, este să te facă să te îndoiești de partea ta din Cuvânt; să te îndoiești de poziția ta și de dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Și ce aduce minciuna aceasta? FRICĂ, anxietate, despărțire, și aceasta te face, de fapt, să te desparți de părtășie și să te separi de frații tăi. Apoi vei intra într-o peșteră, vei intra într-o groapă, ești legat de daune emoționale și bagaje, și simți că nimănui nu-i pasă de tine: „Nimeni nu vine după mine; nimeni nu mă caută, și Dumnezeu lasă să se întâmple aceasta.”

Acestea continuă să se întâmple, este un ciclu, și aceasta, și aceasta…dar ceea ce ți-a adus separarea, este că tu crezi o minciună, deoarece Adevărul te face liber. Adevărul te va face liber!

Când începi să vezi că ești în robie, înfricoșat, neliniștit, dorind să te separi, când începi să te vezi acolo, vreau să-ți spun ceva: când te afli în locul acela, undeva este o minciună. Undeva este o minciună, pentru că Adevărul nu face aceasta.

Amintiți-vă de Ilie, după confruntarea de pe Muntele Carmel. Ilie a stat cu Cuvântul lui Dumnezeu, a stat pe Adevăr; el a stat acolo iar Dumnezeu i-a arătat o viziune. El a făcut exact ce i-a arătat Dumnezeu și Focul a căzut și a supt toată apa, a mistuit jertfele, pietrele și pământul, iar ei i-au luat pe profeții lui Baal și i-au ucis și au avut o biruință puternică. Apoi, o femeie a spus ceva contrar Cuvântului despre Ilie: „Îți voi face și ție așa cum le-ai făcut tu…” Ce a făcut Ilie? A început să creadă această minciună. Și ce a făcut când a crezut o minciună? A intrat în depresie. Fratele Branham ne-a spus despre aceasta. Ilie a început să fie deprimat și s-a separat, a plecat singur; s-a despărțit chiar și de părtășia cu slujitorul său și a plecat singur. Apoi a adormit iar Dumnezeu a fost atât de tandru cu el, pentru că știa că era doar suprasolicitat, că era prea obosit și acesta este momentul când diavolul vine la noi, de atâtea ori cu o minciună. El face aceasta când suntem deja epuizați, când ne-am luptat cu boala, când am trecut printr-o perioadă grea. Și ce face el? Vine și strecoară o minciună, pentru că el știe că fizic, deja ești slab și îl aduce și pe omul tău spiritual în slăbiciune, pentru că atunci ești cel mai vulnerabil.

El a venit, dar Dumnezeu a fost atât de tandru cu Ilie, i-a copt prăjituri și a făcut toate acestea, apoi Ilie a plecat și a ajuns într-o peșteră, dar în acea peșteră, mentalitatea lui încă nu se schimbase, deși Dumnezeu a fost îndurător și a vegheat asupra lui. Slujitorul Său obosit, încă mai credea minciuna, încă mai credea acel lucru despre Izabela. Astfel, acum era în acea peșteră, iar Dumnezeu i-a zis: „Ce cauți tu aici, Ilie?” Și el a început să-I spună, apoi știm povestea cu vântul puternic, cutremurul, focul, iar la urmă a venit un Susur Bând (o Voce mică), și Glasul i-a zis: „Ce faci tu aici, Ilie?” Și Ilie I-a răspuns: „Ei caută să-mi ia viața, și eu sunt singurul care Te slujește.” Minciună! Ce i-a cauzat depresia? Ce i-a cauzat despărțirea? Ce l-a determinat să-și părăsească însărcinarea și să se retragă? Cauza era că el credea o minciună.

Dacă Ilie a putut suferi din cauza aceasta, cum este cu tine și cu mine? Dacă acele minciuni au lucrat asupra lui, credeți că același diavol care a mințit și a înșelat o treime din îngerii din ceruri, aruncându-i jos cu minciuna lui, credeți că acest diavol a încetat să mintă copiii lui Dumnezeu? Nu! El se pricepe la aceasta. Fratele Branham a spus că el se pricepe să amestece Adevărul cu minciuna. El se pricepe să amestece chiar unele Scripturi, așa cum a făcut pentru Ahab, amestecând unele Scripturi împreună și unele fapte împreună; el știe să pună piesele împreună și îți prezintă totul ca adevăr. Dar acolo este amestecată o minciună mică, așa că acum, totul este contaminat, dar aceasta nu va aduce libertate; nu va aduce Viață, nu va aduce pace, nu vă va alina duhul; nu vă va da credință pentru biruință, ci vă va speria și va provoca despărțire, condamnare, depresie, distrugere, tot ceea ce i-a făcut lui Ilie.

Deci, Ilie a început să spună: „Ei caută să-mi ia viața. Am fost credincios, dar sunt singurul care a mai rămas.” Dar Dumnezeu nici măcar nu S-a ocupat de aceasta, ci i-a spus: „Ascultă, Eu te-am chemat să faci aceasta, aceasta, și aceasta. Du-te și fă! Întoarce-te la însărcinarea ta! De ce ți-ai părăsit însărcinarea? De ce te-ai despărțit? De ce ai fugit? De ce te-ai ascuns aici, în această peșteră, Ilie?”

Ilie s-a ascuns în acea peșteră pentru că a crezut o minciună. El credea că Izabela avea puterea și autoritatea să-i ia viața înainte să vină hotărârea lui Dumnezeu ca el să plece.

Ilie a crezut că el rămăsese singurul care-L slujea pe Dumnezeu, așa că Dumnezeu… Fratele Branham a spus că Dumnezeu a rupt o Pecete pentru Ilie. Care era acea Pecete? Descoperirea Adevărului. Astfel, El i-a spus lui Ilie: „Mai sunt încă șapte mii care nu s-au plecat. Tu greșești, Ilie, pentru că te uiți doar la faptele pe care le vezi și nu-ți dai seama de Adevăr.”

Deci, cu adevărat, Dumnezeu nu l-a certat pe Ilie prea mult, și chiar S-a purtat bine cu Ilie când era sub ienupăr. El l-a hrănit pe Ilie acolo, iar când a început un dialog cu el, la peșteră, doar i-a spus: „Ce faci tu aici, Ilie?” Și Ilie a început să-I explice, dar El nu i-a răspuns, ci l-a întrebat din nou, același lucru, apoi i-a zis: „Nu ești singur, mai sunt încă șapte mii. Du-te, și fă aceasta. Întoarce-te la treabă! Nu s-a schimbat nimic; Eu nu M-am răzgândit, tu nu ți-ai pierdut poziția, iar Eu încă veghez asupra ta și ești la fel de protejat ca pe Muntele Carmel. Ai aceeași slujbă pe care ai avut-o acolo. Nu s-a schimbat nimic. Totul este în mintea ta, pentru că ai crezut o minciună.”

Când S-a rugat pentru ucenicii Săi, Isus a spus: „Sfințește-i prin Adevărul Tău, Cuvântul Tău este Adevărul.” Unde găsesc eu Adevărul? În Cuvânt! Acolo găsesc eu Adevărul.

Să mergem la Iosua 14.7-12. Caleb a venit la Iosua și a cerut partea lui din țara promisă. El a spus:

„Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, Robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată.

Frații mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.”

Ce a spus el? „Eu am crezut Cuvântul!” Aceasta este ceea ce a spus el.

„Și în ziua aceea Moise a jurat, și a zis: „Țara în care a călcat piciorul tău, va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul în voia Domnului, Dumnezeului meu.”

Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie; și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani.”

Deci, au trecut patruzeci și cinci de ani de când a spionat țara, de când a încercat să le spună fraților săi Adevărul.

„Și astăzi, (după patruzeci și cinci de ani), sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.

Dă-mi dar Muntele acesta despre care a vorbit Domnul, pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt Anachimi, și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, și-i voi izgoni, cum a spus Domnul.”

Ce făcea Caleb, patruzeci și cinci de ani mai târziu? El încă stătea pe Cuvânt. Stând pe Cuvânt, Caleb era la fel de puternic; patruzeci și cinci de ani mai târziu, el încă stătea pe promisiune. El a stat pe promisiune la fel ca în ziua când Dumnezeu a spus-o prima dată.

Când Cuvântul a ieșit de pe buzele lui Moise, Caleb a crezut; în călătoria lui prin pustie, el a crezut; când au ajuns la Cades-Barnea, indiferent de împrejurări, el a crezut Raportul adevărat al Cuvântului promis al lui Dumnezeu, care spune: „Eu vă voi da acest pământ și-i veți alunga pe locuitorii țării. Nu contează dacă sunt orașe cu ziduri și cu porți de fier sau dacă sunt oameni uriași, aceasta nu poate schimba Adevărul. Acele orașe cu ziduri sunt o minciună. Voi puteți să mergeți și să le încercați, să bateți cu pumnul în ziduri. Le simțiți, sunt reale. Le simțiți ca fiind adevărate, par să fie adevărate, dar aceasta este diferit de ceea ce a spus Cuvântul, deci, sunt o minciună.”

Se părea că sunt de necucerit, se părea că nu puteau cădea; se părea că ei sunt mici iar acei oameni sunt înalți; se părea că nu pot lupta cu acei uriași cu sulițe, că nu au cum să ajungă la ei ca să-i ucidă, că nu au cum să intre pe acele porți, că nu au cum să urce pe acele ziduri; toate acestea erau fapte reale, dar acele fapte nu erau adevărul, pentru că Cuvântul este Adevărul, iar Adevărul era că: „Voi veți stăpâni țara și-i veți alunga pe locuitorii țării.”

Și aici, vedem cum  Caleb la optzeci și cinci de ani…El a așteptat patruzeci și cinci de ani promisiunea, și patruzeci și cinci de ani mai târziu, a spus: „Astăzi sunt la fel de puternic ca în ziua când Moise m-a trimis să spionez țara.” Înțelegeți? Aceasta este absolut supranatural.

Ce a fost aceasta? A fost efectul faptului că a crezut Adevărul. Aceasta este diferența dintre a crede o minciună, și a crede Adevărul. Toți cei care au crezut minciuna, au murit și erau îngropați în ziua când Caleb a spus: „Nu numai că sunt în viață, dar sunt la fel de puternic ca în ziua când am crezut aceasta. Cuvântul mi-a păstrat puterea; Cuvântul m-a ținut puternic.” Caleb a fost puternic. Puternic în ce?  În credință. Laudă lui Dumnezeu!

Haideți să dărâmăm toate minciunile, să dăm la o parte orice raționament, să dărâmăm tot ce este contrar Cuvântului promis pe care L-am primit în acest ceas.

Să mergem la Psalmul 117.1-2:

„Lăudați pe Domnul toate națiunile; lăudați-L toate popoarele,

pentru că bunătatea Lui milostivă este mare față de noi, și Adevărul Domnului dăinuiește pentru totdeauna. Lăudați pe Domnul!”

El a promis și este încă adevărat. Dacă a fost vreodată adevărat, este întotdeauna adevărat. Dacă este adevărat pentru altul, este adevărat și pentru mine. Dacă am fost vreodată parte din Mintea Lui, sunt întotdeauna parte din Mintea Lui. Dacă am făcut vreodată parte dintre aleșii Lui, sunt întotdeauna parte dintre ei. Dacă am fost vreodată un atribut, sunt întotdeauna un atribut, nu se va schimba nimic. Indiferent prin câtă respingere trec, indiferent cât de multe obstacole trebuie să sar, indiferent cât de multe lucruri merg prost în viața mea, indiferent cât sunt de bolnav și suferind, nimic nu poate schimba acel adevăr: că eu eram în Mintea Lui înainte de întemeierea lumii. Eu sunt parte din Dumnezeu și nu există nici un lucru care să schimbe vreodată acest adevăr.

Vor fi multe zile în care nu ne vom simți ca o Sămânță aleasă, predestinată a lui Dumnezeu, ci ne vom simți ca o murdărie sub pantoful cuiva. Este adevărat? Ne simțim mai rău decât melcul pe care l-ai zdrobit dimineață, când ai coborât  pe trotuar. Uneori ne simțim ca o murdărie absolută, ne simțim îngrozitor, și vrem să ne băgăm capul în pământ, undeva; vrem să ne ascundem într-o peșteră și să nu mai vedem niciodată omenirea din nou.

A mai fost cineva, în afară de mine, în starea aceasta? Când ești în starea aceasta, totuși tu ești o Sămânță Genă predestinată a lui Dumnezeu; un copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu te iubește și a avut gânduri pentru tine înainte de întemeierea lumii, iar gândurile Lui au fost de bine și nu de rău: să te ducă la un sfârșit așteptat. Nimic nu va schimba aceasta, indiferent ce simți despre aceasta, sentimentul tău nu o schimbă. Neagă sentimentele, pentru că ele te mint. Sentimentele, simțămintele tale te mint tot timpul; ele mint, sunt mincinoșii obișnuiți. Cele cinci simțuri, sentimentele și emoțiile tale sunt mincinoși obișnuiți și nu se pot opri din a minți. Deci, să nu credeți simțurile, ci credeți Cuvântul. Nu credeți vederea voastră, ci credeți Cuvântul; nu credeți ceea ce auziți, ci credeți Cuvântul; nu credeți ceea ce simțiți, credeți Cuvântul. Laudă lui Dumnezeu!

Minciuna aduce întotdeauna distrugere, frică, anxietate, despărțire și moarte. Eliberarea vine numai prin Cuvânt, iar Cuvântul este Adevărul.

„Poporul Meu va cunoaște Adevărul și Adevărul îi va face liberi.” Dacă nu te simți liber, trebuie să te întrebi: „Ce minciună cred?” Dacă nu experimentezi eliberarea, dacă nu te poți identifica cu eliberarea, undeva este o minciună care lucrează. Spune: „Doamne, Te rog, descoperă minciunile care contestă Cuvântul; descoperă minciunile care ne trag înapoi; descoperă minciunile care ne fac să dorim să părăsim însărcinarea și poziția; descoperă-mi acele minciuni!”

În Judecători 6.11-15, citim:

„Apoi a venit Îngerul Domnului, și S-a așezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian.

Îngerul Domnului i S-a arătat, și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”

Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Și unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinții noștri când spun: „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?” Acum Domnul ne părăsește, și ne dă în mâinile lui Madian.”

Domnul S-a uitat la el, și a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, și izbăvește pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?”

Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, și eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.”

Oh, noi am porni la luptă imediat. Ghedeon s-a luptat cu Adevărul, imediat, pentru că Îngerul Domnului i-a adus Adevărul. Adevărul era: „Tu ești un om puternic, un viteaz!” Ei bine, această descoperire a fost un șoc pentru Ghedeon, deoarece el credea o minciună. O viață întreagă Ghedeon a crezut că el este cel mai mic din casa tatălui său, iar casa tatălui său era cea mai mică din Israel. Astfel, el a crezut toată viața o minciună despre el însuși, dar în ziua aceea, Dumnezeu a hotărât că Ghedeon este un viteaz, un om puternic. Dumnezeu l-a predestinat pe Ghedeon să fie un om puternic, un viteaz.

În Mintea lui Dumnezeu, Ghedeon a fost întotdeauna un om puternic, un om viteaz; el a fost întotdeauna un ales; a fost întotdeauna alegerea lui Dumnezeu, dar a crescut într-un mediu în care a fost cel mai mic din casa tatălui său; a fost cel mai mic în Israel, iar Israel era sub robia Madianiților, și toți credeau că sunt părăsiți de Dumnezeu. Toți credeau că nu mai sunt minuni, și pentru că au văzut altceva, nu credeau că Dumnezeu mai era acolo, nu mai credeau că lui Dumnezeu Îi pasă de ei. Sub robia lui Madian, toate aceste lucruri au devenit adevăr pentru Ghedeon. „Dumnezeu ne-a părăsit,” a devenit adevăr. „Dumnezeu nu este cu noi pentru că nu mai vedem semne,” a devenit adevăr. „Dumnezeu ne-a dat în mâna madianiților și vom fi totdeauna așa. Eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu, cel mai mic din împărăție și mă ascund aici ca să bat grâul în teasc să-l ascund de madianiți, pentru că nu am putere să-mi păstrez recoltele pe care le am, nu am putere să-mi păstrez pământul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Eu nu am putere, sunt slab. Noi nu avem nici o abilitate. Dumnezeu nu este aici, nu pot face nimic, așa că mă ascund ca să bat puțin grâu.”

Acesta era adevărul pe care îl credea Ghedeon. Astfel, când Îngerul Domnului a venit la Ghedeon ca să-i dea o identificare adevărată, El i-a spus: „Domnul este cu tine, viteazule!” Ce înseamnă aceasta? Aceasta nu este altceva decât Adevărul! Dar ce credea Ghedeon? „Cu cine vorbești?” Ce? El era ascuns în spatele teascului și pot să-mi imaginez,  că și-a zis: „Cine mai este aici?” „Nu! Ghedeon, tu ești acela. Ție ți-a fost adresat mesajul. Mesajul este pentru tine. Mesagerul ți l-a adus ție, Îngerul a vorbit cu tine. Ție ți-a spus: „Domnul este cu tine, viteazule!” Și el a răspuns: „Atunci de ce aceasta? De ce aceea? De ce cealaltă?”

Știți, El nici nu i-a răspuns la toate aceste întrebări prostești. „Unde ai fost? De ce madianiții? De ce nu…” El nu i-a răspuns la acele întrebări, pentru că Dumnezeu știe exact ce face, și El este întotdeauna la timp. Nimic nu este în neregulă și totul este exact cum trebuie să fie.

Așadar, Dumnezeu nu răspunde la toate întrebările noastre prostești: „De ce ai lăsat să se întâmple aceasta? De ce am trecut prin aceasta? De ce această respingere? De ce tata a fost așa? De ce am crescut într-o casă ca aceasta? De ce m-ai lăsat să fac greșeala aceea?”

Dumnezeu poate să nu răspundă la aceste întrebări stupide, pentru că toate lucrurile lucrează la timp și totul va ajunge la sfârșitul așteptat. Acele întrebări erau acuzații voalate: „Doamne, nu ai făcut…Tu puteai avea…Tu trebuia să…De ce nu…” Întrebările sunt acuzații voalate. Ar fi mai bine să spui: „Tu faci totul bine, dar eu nu înțeleg de ce viața mea a mers așa; nu înțeleg de ce a început așa, nu înțeleg de ce am atât de multe bagaje.” Tu vorbești despre bagaje? Ghedeon a venit la însărcinarea lui cu o viață întreagă de bagaje. Ei erau robi sub o națiune mai puternică ce i-a jefuit an de an, în timp ce părinții lor le tot spuneau când mergeau la biserică sau în sinagogă: „Noi suntem aleșii lui Dumnezeu. El ne-a iubit mai presus de toate celelalte popoare. Noi suntem lumina ochilor Lui.” Dar madianiții veneau și-i călcau în picioare luându-le tot ce aveau, iar ei rămâneau săraci, fără nimic; așa că predicarea a început să sune ca o minciună.

Ați stat vreodată în biserică și ați simțit că predicarea nu vi se potrivea? Să nu credeți o minciună! Dacă credeți o minciună, nu uitați că minciuna are un efect, că minciuna aduce rezultate; minciuna aduce moarte, moarte spirituală, aduce despărțire, anxietate, frică și chin.

Viața lui Ghedeon a fost o minciună, și el avea un „album foto”, pentru a dovedi totul; el avea fapte arătate de la A la Z; apoi de la A1 la Z1 și de la A2 la Z2; el a avut tot felul de raționamente pentru a justifica de ce nu era un om puternic, un viteaz, de ce lucrurile nu erau bune în Israel, de ce nu va funcționa aceasta. Dar Dumnezeu doar i-a spus: „Du-te! Du-te înainte!” Să citim versetul 14:

„Domnul S-a uitat la el, și a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai și izbăvește pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?”

Acesta este Adevărul. Dar Ghedeon a răspuns: „Cu ce să salvez pe Israel? Familia mea este cea mai săracă din Israel, iar eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” Oh, Ghedeon nu te mai uita la minciuni!

Lui Ghedeon îi era greu să creadă, așa că I-a cerut Domnului un semn cu lâna. Amintiți-vă că următorul lucru pe care l-a spus el, a fost: „Dacă aceste lucruri sunt adevărate, atunci mă voi culca lângă acest val de lână, iar mâine doar lâna să fie acoperită de rouă și tot pământul să rămână uscat.” Și când Ghedeon s-a trezit, așa a fost. Dar a doua zi, a schimbat semnul iar Dumnezeu a făcut așa cum a cerut el, pentru că Ghedeon era alesul lui Dumnezeu. Nu a fost ca și cum Ghedeon urma să meargă, apoi să meargă cu un Plan B; nu exista nici un Plan B. Ghedeon era acela, pentru că Ghedeon era parte din Cuvânt, iar Dumnezeu nu-Și schimbă Cuvântul. A fost parte din Cuvânt când acesta juca în Mintea lui Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii. El nu Se schimbă!

Indiferent ce gândea Ghedeon, cum se simțea Ghedeon sau cât de mult se lupta Ghedeon, Dumnezeu nu Se schimbă. Ghedeon era parte din Cuvânt și aceasta nu se schimbă. Astfel, în bunătatea Sa față de Ghedeon, Dumnezeu a început să-i dea puțin mai mult.

Sunt atât de recunoscător că Dumnezeu ne dă ceva în plus. Uneori suntem atât de doborâți și de bătuți; ne-am chinuit atât de mult și se pare că nu putem birui minciunile din viața noastră, dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu, căci El va trimite întotdeauna ceva în plus, un mic „ghiont” supranatural, ceva mic, ce știi numai tu, ceva ce numai El știe că știi, ca să știi că El știe, și să-ți dea curaj. Tu știi că sunt acele super micuțe lucruri supranaturale care îți încurajează credința să crezi Cuvântul care este deja acolo; să crezi cine ești deja. Dar, pentru că Dumnezeu face ceva supranatural în viața ta nu te face Mireasă, tu ai fost Mireasă înainte de întemeierea lumii, indiferent dacă se întâmplă sau nu, ceva supranatural. Nu acele lucruri te fac să fii cine ești.

Ghedeon a spus: „Voi întinde lâna și voi face aceasta și aceasta…” „Oh, a funcționat! O voi face din nou!” „Oh, a funcționat! Poate sunt un războinic.” Cererea lui nu l-a făcut să cadă și să fie altceva, pentru că el era deja în Mintea lui Dumnezeu; el era deja un om puternic, un viteaz și  eliberatorul lui Israel. Dar Dumnezeu a făcut pentru el ceva în plus, ca să-l ajute să treacă peste minciuni, ca să-l determine să înlăture îndoielile și să creadă ceea ce i-a spus Îngerul. Nu era un Adevăr nou, nu era altceva, ci aceasta i-a dat curaj să creadă ceea ce i s-a spus deja.

Fie ca Dumnezeu să ne încurajeze credința! Fie ca Dumnezeu să facă acele lucruri mici în plus pentru noi, care să ne ajute să spunem: „El știe! El știe unde sunt; El știe cu ce mă lupt!” Fie ca aceasta să ne dea curaj să spunem: „Eu accept ceea ce spune El.”

Noi știm că Ghedeon a mers, și a adus o eliberare puternică dată de Dumnezeu prin mâna lui, prin cel mai mic din casa tatălui său, și cel mai sărac din Manase, aflat sub robie toată viața; simțind că predicarea nu a funcționat și că Adevărul nu mai era adevărat pentru el. Dar când a acceptat ceea ce a spus Îngerul despre el, a devenit ceea ce a fost rânduit dintotdeauna de Dumnezeu să fie. El a intrat în poziție iar Dumnezeu l-a folosit să elibereze pe Israel.

Diavolul este o minciună. Problema este că el este foarte bun la aceasta, el este un mincinos bun. Putem spune noi că este așa? El este un mincinos foarte bun. El va folosi albumul de însemnări din albumul tău de fotografii, și-ți va arăta imagini, și când va întoarce pagina, îți va spune: „Îți amintești aceasta? Oh, amintește-ți de aceasta!” Și continuă: „Ești un nimic. Nu poți fi. Aceasta nu ți se aplică în nici un fel. Amintește-ți că atunci când s-a întâmplat aceasta…Oh, vino, vino și lasă-mă să-ți arăt aceasta.” Dar aceasta nu are nimic de-a face cu Cuvântul. Cuvântul a fost Adevărat înainte de întemeierea lumii și rămâne adevărat pentru totdeauna. El va fi întotdeauna adevărat. El nu este adevărat pentru că eu simt că este adevărat, ci este adevărat pentru că este adevărat. El este adevărat și atunci când eu nu simt că este adevărat. Și când eu simt că este adevărat, nu aceasta Îl face adevărat, ci sentimentele mele sunt aliniate, în sfârșit, cu Adevărul. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Timpul Unirii și Semnul, din anul 1963, fratele Branham a spus:

„Unul din principalele lucruri care m-au rănit întotdeauna în viața mea, a fost o stare nervoasă. Când sunt foarte obosit, devin foarte apăsat și ajung…Parcă simt că nu-i pasă nimănui de mine.”

Știți, acesta este profetul lui Dumnezeu, după ce a predicat Pecețile. El știa că era îngerul al șaptelea, știa că el era Maleahi 4, și de asemenea, știa că el era Apocalipsa 10.7. Fără îndoială, nu exista nici o modalitate de a deschide Pecețile, până când acest înger nu a fost prezent pe Pământ. El a accentuat atât de clar că are o descoperire despre cine este; că știe că a fost mântuit; că știe că este plin de Duhul Sfânt și cunoaște adevărata descoperire a lui Dumnezeu; cu toate acestea, el avea senzația că nimănui nu-i pasă de el.

„…Știți…voi, de asemenea, aveți aceasta…”

Eu spun: „Amin.”

„…Tocmai s-a întâmplat să am într-adevăr, o supra doză din aceasta. Știți, și aceasta devine foarte greu uneori și abia pot...”

Îmi place aceasta. Mă bucur că profetul a venit și ne-a spus aceasta, astfel încât, atunci când ajungem foarte rău, uneori, să nu simțim că nu putem fi parte din Planul lui Dumnezeu; pentru că, indiferent cât de mult a simțit fratele Branham că nimănui nu-i păsa de el și a fost rău, foarte rău, aceasta nu a schimbat că el era împlinirea lui Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7; că el era îngerul al șaptelea și se afla pe Pământ, că el era cel pe care l-a trimis Dumnezeu să deschidă Pecețile. Aceasta nu a schimbat nimic.

„…Știți, aceasta devine foarte greu uneori și abia pot să…Aceasta este o tensiune și aceasta este ceea ce o provoacă, și eu ajung într-un punct că de multe ori, în special cu atât de multe din acele viziuni, vedeți, mă apucă, pur și simplu, aceasta. Mă uit la o persoană și mă gândesc: „Aceasta este o vedenie.” Nu, nu, nu, aceasta nu este. Da, aceasta nu este?” Vedeți? Tu nu îți dai seama ce preț merge cu aceasta, așa că, atunci te miri și ajungi să te gândești: „Păi, tu ești…” Atunci coborâți de pe partea voastră și spuneți: „Ce am făcut? Sunt aici, am cincizeci de ani și nu am făcut nimic pentru Domnul, deși îmbătrânesc.” Oh, Doamne! Apoi devii…Noi obișnuiam să numim aceasta „mohorât”. Unii dintre voi, frați de vârsta mea, vă amintiți că noi obișnuiam să o numim popular, „mohorât.”

Ce este „mohorât”?  Depresiv, depresie; poate fi o formă minoră, nu o depresie clinic, dar este o depresie. Odată ce ai Duhul Sfânt, nu te vei mai simți niciodată mohorât. Odată ce ai prins descoperirea Cuvântului…Laudă lui Dumnezeu! Știți ce îmi place? Sinceritatea, adevărul și realitatea. Să citim mai departe:

„…noi obișnuiam s-o numit „mohorât.” Unii dintre voi, frați de vârsta mea, vă amintiți că noi obișnuiam s-o numim popular, „mohorât.” Tata obișnuia să vorbească despre aceasta, iar eu mă întrebam ce voia să spună, dar cu siguranță, acum știu ce înseamnă. Apoi ajungi să te simți așa, ceea ce nu este adevărat, acesta ești doar tu, și știi aceasta. Vedeți? Tu știi că tu ești cel ce faci aceasta.”

Ascultați, motivul pentru care am vrut să citesc acest citat, este pentru că aceasta este viața; aceasta este experiența umană la care încă suntem supuși; să trăim în trupuri căzute, cu duhuri umane căzute și cu minți căzute. Noi ne încadrăm încă în aceasta uneori, dar ce a trebuit să facă fratele Branham? El a căzut în aceasta atunci când era suprasolicitat; el a vorbit despre aceasta și a spus că era suprasolicitat de prea multe viziuni, prea multe întâlniri și a ajuns într-o mare tensiune, și atunci s-a simțit mohorât, și că nimănui nu-i păsa de el, că nimeni nu-l iubea. El a vorbit despre aceasta în multe locuri.

Ce trebuia să facă el, atunci când ajungea în acea stare? El trebuia să proclame Adevărul: „Tu știi că nu este adevărat. Doar tu faci aceasta. Sunt doar eu, nu este realitatea. Acesta este doar un răspuns emoțional, este ceea ce simt eu.” De ce? Pentru că noi trebuie să identificăm minciuna și să spunem: „Aceasta nu este adevărat!”

Știți ce s-ar fi întâmplat dacă el ar fi intrat în acel loc și s-ar fi simțit dezamăgit și că nimănui nu-i pasă de el? Știți ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi mărturisit ceva diferit? Ar fi căzut de tot în depresie, pentru că s-ar fi predat acelui duh care încerca să-i chinuie mintea și să-l facă să creadă o minciună. Și acea minciună era că nimănui nu-i păsa de el, că nimeni nu-l iubea și că era un respins. De ce? Când era un băiat, el a suferit de un complex de respingere, iar acum îi venea același gând: „Ești respins și nimeni nu te iubește; nimănui nu-i pasă de tine.” Și dacă el ar fi început să repete: „Nimănui nu-i pasă de mine, nimeni nu mă iubește,” ce ar fi făcut? Și-ar fi mărturisit sentimentele. Dar sentimentele lui erau o minciună, iar el ar fi mărturisit o minciună, și ar fi mers în acea minciună. Apoi, acea minciună ar fi adus separare, depresie, frică, anxietate și tulburare, iar el ar fi fost plin de sămânța depresiei.

Dar ce a spus el? „Nu este adevărat nimic. Nu este adevărat! Simt că este adevărat, dar nu este adevărat. Se simte a fi real, dar nu este real. Se simte adevărat, dar nu este adevărat!” De ce? Cum poți spune că nu este adevărat? „Pentru că nu contează ce spune cineva sau ce îmi spun propriile mele emoții, Dumnezeu mă iubește! El m-a iubit înainte de întemeierea lumii. Și dacă Dumnezeu este de partea mea, cine poate fi împotriva mea? Ce contează? Pe lângă aceasta, copiii lui Dumnezeu mă iubesc, pentru că Cuvântul spune: „Ei se vor iubi…” Nu pentru că simt că mă iubesc, ci pentru că Cuvântul spune că va fi dragoste de frați, astfel: „Ei se vor iubi unul pe altul cu o dragoste neprefăcută.”

Ai putea simți că nu există nici un suflet în lume care să te iubească, dar aceasta nu este adevărat, acesta este doar un sentiment. Ai putea simți că toată lumea ți-a întors spatele…Voi știți că fratele Branham a simțit aceasta, așa că a venit și în mesajul „Etapa actuală a slujbei mele”, el predică despre Dima care l-a părăsit pe Pavel, deoarece el simțea că mulți oameni l-au părăsit, denominațiunile au plecat, iar oamenii de afaceri ai Evangheliei depline s-au retras de lângă el. El simțea acea respingere și arăta că trebuie să existe un model al acestui lucru în Cuvânt. Dar realitatea era că în slujba lui nu s-a schimbat nimic. Astfel, el a început să spună: „Acesta nu este sfârșitul slujirii, nu este încheierea, ci este încununarea slujirii; face parte din Cuvânt; este realitatea, este Dumnezeu încununând această slujbă.” De ce? Pentru că el mărturisea Cuvântul, nu ceea ce simțea: „Nimic nu este adevărat! Nimic nu este adevărat!”

Romani 3.4: „Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat, și toți oamenii mincinoși…”

„Dumnezeu să fie adevărat, și fiecare om mincinos!” Chiar și lucrurile pe care le simțiți și le gândiți, sunt o minciună, dacă sunt contrare cu Cuvântul. Sunt o minciună, deci, lăsați-le să fie minciună, și numiți-le o minciună.

„Simt că sunt total respins.” Este o minciună. Numiți-o minciună, nu o acceptați ca fiind adevăr; nu mărturisiți că este adevărată; nu spuneți aceasta ca și cum ar fi adevărat, pentru că este contrar Bibliei.

Cum poți tu, ca fiu sau ca o fiică a lui Dumnezeu, să iei aceste buze pe care Dumnezeu le-a rânduit să spui adevărul cu ele, și să spui o minciună, bazându-se pe un sentiment? Dumnezeu să ne ierte și să ne ajute să nu mai facem aceasta niciodată. Doamne, ajută-mă să nu mai fac aceasta niciodată! Ajută-mă să pronunț numai Cuvântul. Când fiecare simț din mine îmi spune că nu este adevărat, lasă-mă să neg simțurile și să iau Adevărul, Cuvântul Tău. Eu am fost acceptat în Cel Preaiubit. Când am fost acceptat în Cel Preaiubit? Când eram un băiat bun și toată lumea mă bătea pe umăr? Nu, eu am fost acceptat înainte de întemeierea lumii. Am fost acceptat în Cel Preaiubit înainte de întemeierea lumii, și încă sunt acceptat în Cel Preaiubit.

Când stau întins în patul meu și plâng pentru că sunt deprimat și rănit din cauza lucrurilor pe care le-au spus oamenii, eu încă sunt acceptat în Cel Preaiubit. Perna mea poate fi udă noaptea, dar aceasta nu schimbă condiția sufletului meu și nu schimbă poziția mea cu Dumnezeu. Aceea este o minciună. Eu nu mă pot abține ca acest trup să nu simtă și nu pot să mă abțin să nu reacționez la aceasta; nu pot să mă abțin să nu mă doară și nu pot să mă abțin să nu plâng, dar pot ajuta la ceea ce iese din gura mea și să mărturisesc numai Adevărul, nu minciuna.

„Sunt părăsit. Dumnezeu nu mă vede. Aceasta nu merge niciodată pentru mine; funcționează pentru toți ceilalți, dar nu și pentru mine…” Minciuni! Nu le mai spune decât dacă vrei despărțire, depresie, frică, anxietate și chin. Dacă aceasta cauți, continuă să afirmi acele lucruri, pentru că exact aceasta vei obține.

Dacă afirmi Adevărul, dacă spui Adevărul și faci din Adevăr Pâinea ta, faci din Adevăr realitatea ta, faci din Adevăr discursul tău, atunci tu negi minciuna.

Ascultați, s-ar putea să nu ieșiți din această situație în primul moment sau în prima oră, dar realitatea este că veți ieși, pentru că Cuvântul este Adevărul.

Știți, în viața voastră nu a fost nici o stare care să fi rămas tot timpul, cu excepția faptului că suntem hibrizi, și toate acestea. Lucrurile se schimbă, nu rămân pentru totdeauna la fel; împrejurările se schimbă, situațiile se schimbă, lucrurile se schimbă, dar minciuna spune că va fi așa pentru totdeauna. Oricum, totul se va schimba, și când se va schimba, va trebui să te întorci și să spui: „Doamne, îmi pare rău pentru toate acele lucruri pe care le-am spus.” Haideți să spunem: „Doamne, ajută-mă să nu spun nici unul din acele lucruri.”

În mesajul Credința perfectă, fratele Branham a spus… Aceasta a fost la o săptămână după mesajul în care a vorbit despre faptul că este mohorât.

„Acum, mulți dintre voi vor aștepta până dimineață, aceia care au o distanță lungă de mers. Eu apreciez acest efort. Unii dintre voi vor conduce acasă în seara aceasta, pentru că trebuie să meargă la muncă, la lumina zilei, dimineața; și știu că este greu. Apoi, când mă gândesc la aceasta, când am puțin timp, știți, devin puțin iritat. Ajung într-un moment când timpul îmi este foarte limitat și sunt supra-aglomerat , iar Satan vine și îmi spune: „Păi, nimănui nu-i pasă de tine. Tu chiar nu ai nici un prieten în lume.”

Amintiți-vă că nici eu nu sunt imun la ispite. Vedeți? Chiar și eu trebuie să le biruiesc.”

Știți, fratele Branham a spus: „Biruiți-o! Nu cedați în ea!” Înțelegeți ce spune? El a spus: „Ea vine (ispita), o vezi, o simți, dar nu ceda în ea! Este o ispită.”

Problema este că ispita a devenit atât de normală în viețile noastre, încât o acceptăm ca o realitate și nu recunoaștem că este o ispită, o încercare, că diavolul te ispitește să vorbești împotriva Cuvântului sau să spui ceva contrar Cuvântului. Tu nu vezi aceasta ca o ispită, ci o vezi ca o condiție de viață, și pentru că o vedeți ca pe o condiție de viață, o acceptați ca pe o condiție de viață și rămâne în felul acesta. Aceasta aduce depresie, despărțire, anxietate, frică și toate lucrurile pe care le aduce minciuna. Dar acesta este un test pentru a vedea ce vei face cu Cuvântul.

„…nici eu nu sunt imun la ispite. Vedeți? Chiar și eu trebuie să le biruiesc, iar când mă uit în urmă și văd aceasta, îmi amintesc, și zic: „Ce zici despre aceasta?” Aceasta mă ajută să trec, să biruiesc.”

„Ce zici despre aceasta?” Ce spunea el? Toți oamenii veneau să-l audă; ei rămâneau până târziu, apoi trebuiau să conducă înapoi acasă, și să meargă direct la muncă. Știți ce spunea fratele Branham? „Eu folosesc aceasta ca „muniție” împotriva minciunii diavolului.”

 Voi spuneți: „Doamne, ce zici de aceasta? Dar de oamenii aceia?” Nu, „Doamne,” ci „Satan, ce zici de acești oameni care vin să audă? Ce zici despre…” Ești un mincinos!”

Ce făcea el? Lupta împotriva minciunii. Noi nu putem să acceptăm minciuna, nu putem s-o mărturisim, s-o declarăm și să continuăm să umblăm în ea, ci trebuie să spunem ceea ce spune Cuvântul; nu ceea ce spun sentimentele noastre sau simțurile noastre.

Vreau să vă arăt ceva ce a spus fratele Branham când era în timpul unui rând de rugăciune, când urma să vorbească cu o femeie.

Este o scurtă secvență din mesajul Adâncul cheamă Adâncul. Aș vrea să vă uitați la mâinile femeii.

„În ordine. Scuză-mă, soră, dar trebuie să-mi relaxez mintea o clipă. Acum, noi suntem străini. Văd că tu ești o străină pentru mine. „Da, domnule!” Tu ești de departe, nu de aici. „Da, domnule!” Vii dintr-un alt oraș și ai multe necazuri pe inimă. Ai avut probleme grele. (Sora își frământă tot timpul mâinile). În primul rând, este o mulțime de întuneric. Văd că te urmărește o umbră neagră. Este o minciună! Cineva a spus o minciună asupra ta, și acela a fost un om care mărturisea vindecarea divină. „Da, domnule!” El a spus că tu ești o vrăjitoare. Este adevărat? Și ai făcut o mare agitație în biserica ta, sau ceva de felul acesta. Este adevărat? Păstorul tău este bolnav, chiar acum. El are poliomielită. Este adevărat? Soră, nu da atenție la ceea ce îți spun oamenii. Este o minciună! Singurul lucru care este în neregulă cu inima ta, este că acea stare nervoasă, ți-a prins inima. Du-te acasă în pace, și Dumnezeu să te binecuvânteze. Tu ești în ordine.” (Încheiere video).

Eu spun: Laudă lui Dumnezeu! Profetul era sub discernământ, iar acea femeie s-a apropiat de discernământ. Ea avea necazuri în viața ei, și profetul i-a spus: „Ai avut multe necazuri cu nervozitatea, ai avut multe probleme în inima ta, și ai o afecțiune cardiacă.”

Daci, acea femeie a venit la el, ca să se roage pentru ea. Eu nu știu care era cauza ei principală, ce avea în mintea ei, dar una dintre probleme era o afecțiune cardiacă. Și ce s-a întâmplat? Dumnezeu a descoperit prin profet, și el a spus: „Văd o umbră neagră care te urmărește.” Credeți că ea nu o simțea? Credeți că nu i-a afectat viața? Credeți că acea umbră neagră nu a avut nici un efect asupra ei din punct de vedere emoțional? Credeți că nu a avut efect asupra ei în fiecare zi?

„Văd o umbră neagră…Este o minciună!” De ce suferea acea femeie? Ea suferea din cauza efectului unei minciuni. Era o minciună. Profetul i-a spus:

„Nu este nimic în neregulă cu inima ta. Singurul lucru în neregulă cu inima ta, este că acea stare de nervozitate ți-a prins inima.”

Ce o făcea pe ea să fie nervoasă? Cineva a mințit-o, și în timp ce stătea în fața profetului, tot timpul își frământa mâinile. Înainte ca el să ajungă la discernământ, el a vorbit un timp cu adunarea, iar ea își frământa tot timpul mâinile, pentru că era o epavă nervoasă. Ce o făcea atât de nervoasă? Minciuna pe care cineva a spus-o despre ea, acela fiind un bărbat care mărturisea vindecarea divină. Astfel, ea se chinuia cu: „Dacă acea minciună era adevărată?” Nu știu cât de mult a acceptat-o sau nu, dar a avut în ea un efect care a făcut-o să fie nervoasă, și cu inima chinuită. Profetul s-a uitat țintă la ea, și i-a spus: „Aceasta este o minciună!” Apoi i-a spus: „Nu da nici o atenție la ceea ce spun oamenii aceia. Este o minciună. Tu ești în ordine. Este bine.” Apoi i-a strâns mâna, iar ea a plecat de pe platformă.

Profetul s-a întors spre ea, și i-a spus: „Tu nu ești o vrăjitoare!” Ce credeți că s-a întâmplat în acea soră, când profetul lui Dumnezeu, sub ungere, a spus aceasta? Dacă el putea să știe toate acele lucruri, dacă el putea ști ce s-a întâmplat în viața ei, și ce s-a spus despre ea, Dumnezeu nu putea spune: „Tu nu ești o vrăjitoare.” Dar acea femeie a plecat de acolo știind, dincolo de orice umbră de îndoială, că ea nu era o vrăjitoare.

Ce credeți? Mai avea probleme cu inima? Credeți că și-a mai frământat mâinile? Au fost doar câteva secunde în care un Adevăr a risipit toată minciuna și problemele ei au dispărut. Și mai știți ceva? Ea nu s-a rugat. Nici fratele Branham nu s-a rugat; el nu s-a rugat niciodată pentru ea, el nu a trebuit să se roage pentru ea, pentru că nu era nimic în neregulă cu ea, și ea nu avea nevoie de vindecare, și nu avea nevoie de rugăciune; acea femeie avea nevoie de Adevăr.

Mai mult decât orice, noi avem nevoie de Adevăr, prieteni! Noi trebuie să ne aliniem cu acest Adevăr; și trebuie să mărturisim acest Adevăr.

Noi mergem la rugăciune pentru că avem nevoie ca El să devină real; avem nevoie mai mult decât orice, să primim liniște, și noi trebuie să petrecem timp pentru a scoate din mințile noastre lucrurile care ne mint, astfel încât, să putem veni în linie cu Cuvântul. Dar ceea ce ne aduce eliberare și liniște, este Adevărul! Când Adevărul este crezut, El ne aduce eliberare. Oh, laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Psalmul 120.1-2:

„În strâmtorarea mea, am strigat spre Domnul și El m-a ascultat.

Scapă-mi sufletul, Doamne, de buzele mincinoase și de limba înșelătoare.”

Ceea ce avea el nevoie, era să fie eliberat de buzele mincinoase. La profet a venit o femeie, căreia i s-a spus o minciună. Știți, la mulți dintre noi ni s-au spus minciuni, dar există două tipuri diferite de minciuni: există minciuni directe, și minciuni indirecte. O minciună directă, este când cineva îți spune ceva direct ție și despre tine, și care este total fals. Dar este și o minciună indirectă, și am să v-o împărtășesc în felul acesta: cineva face ceva sau este prins într-o situație, iar diavolul vine și îți interpretează acea situație ca fiind XYZ. „În patru ani, fratele nu a avut contact vizual cu mine și nu mi-a strâns mâna, ceea ce înseamnă că nu mai vrea să vorbească cu mine.” Este o minciună, iar când crezi acea minciună, ea va aduce un efect, acea minciună va aduce despărțire, distrugere, va aduce chin. Dar ceea ce te va elibera, este Adevărul. Indiferent ce se întâmplă cu acel frate, ce a vrut să facă sau ce nu a vrut să facă, aceasta nu schimbă nimic, el este fratele meu și Cuvântul rămâne totdeauna adevărat. Vedeți? Când credem lucruri de felul acesta unul despre celălalt, începem să interpretăm ceea ce credem și aceasta provoacă din ce în ce mai multă separare, iar uneori ne creăm propria noastră realitate, crezând o minciună în loc să credem Adevărul.

Dar, atunci când credem Adevărul, vom spune: „Fratele meu nu a vrut să spună aceasta, probabil a greșit. Dar el este încă fratele meu și mă iubește. Noi avem o dragoste neprefăcută pentru frați.” Și data viitoare când îl vei vedea, îl vei iubi, îl vei îmbrățișa și te vei purta ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Și știți ceva? Nu se va întâmpla nimic; în nouă din zece cazuri.

Aceasta nu înseamnă că nu există probleme, întotdeauna se întâmplă lucruri, dar vreau să spun că, de cele mai multe ori, ceea ce te-a condus să crezi o minciună, a fost o interpretare a evenimentelor, adică o minciună. Și când crezi o minciună, minciuna aduce aceeași distrugere pe care o aduce întotdeauna. Dar ceea ce te va elibera, este când alegi să iei Adevărul în defavoarea minciunii. (fratele Chad ridică Biblia).

Când vii la biserică comportă-te ca și cum toată lumea de aici te iubește și că abia aștepți să te întâlnești cu ei și să-i îmbrățișezi, și aceasta va deveni realitatea în care trăiești.

Dar când vii la biserică crezând că toată lumea te-a respins, nu le pasă de tine și nu te iubesc, atunci aceasta este realitatea în care vei trăi. Alege Cuvântul! Alege Cuvântul! Mărturisește Cuvântul! Vorbește Cuvântul! Și dacă nu simți aceasta, fratele Branham a spus: „Spune-o până când crezi.”

Același lucru este cu vindecarea: crezi doctorul, vei muri; crezi Cuvântul, vei trăi. Eu îți spun: „Vorbește Cuvântul, și vei trăi!” „Pronunță Cuvântul!” Noi nu încetăm să vorbim despre tot ce a spus doctorul: „Doctorul a spus aceasta; doctorul a spus aceea; doctorul a spus că mai am șase luni; a spus că probabil voi muri, mai am douăzeci la sută șansă.” Doar repetă aceasta tot timpul și vei vedea ce se va întâmpla cu inima ta. Sau spune: „Doctorul și-a spus părerea lui, dar eu privesc la promisiune: „Prin rănile Lui, sunt deja vindecat.” Și eu aleg să mărturisesc aceasta.”

Nu este greșit să spui cuiva ce a spus doctorul, aceasta nu este greșit. Ceea ce este greșit este să spui tuturor numai ce a spus doctorul și să renunți să mărturisești ceea ce a spus Doctorul Isus. Apoi începi să crezi acea minciună și aceasta începe să aibă efect asupra ta: te va separa de Adevăr și va aduce disperare, descurajare și depresie în viața ta.

Ascultați, când ajungem în astfel de situații, vina este a tuturor: „Nu există dragoste în biserică; nimănui nu-i pasă de mine…” Dar problema este minciuna. Este o minciună! Este o minciună! Crede Adevărul! Mărturisește Adevărul! Spune Adevărul până când crezi; spune-L până când devine realitate în viața ta. Eu vreau Adevărul!

Acea femeie care a fost numită vrăjitoare, s-a dus pe platformă chinuită de întrebarea dacă era sau nu o vrăjitoare. De ce a spus acel bărbat aceasta? Ce înseamnă vrăjitoare? Omul are daruri în viața lui, dar el a spus aceasta și biserica este agitată și toate acestea. Voi nu puteți decât să vă imaginați ce a fost în mintea ei. Eu nu știu, dar îmi pot imagina la ce m-aș gândi dacă aș fi în locul ei. Ea își frământa mâinile în timp ce stătea în fața profetului. S-a apropiat de el disperată, nervoasă, gândindu-se că are o boală cardiacă și că avea nevoie disperată de rugăciune. Dar ea nu a primit nici o rugăciune, pentru că nu avea nevoie de rugăciune, ci avea nevoie de Adevăr. Ea trebuia să creadă Adevărul; ea trebuia să știe Adevărul, ea trebuia să știe că totul era o minciună, și că Dumnezeu nu S-a răzgândit în Mintea Lui cu privire la ea, și că ceea ce a gândit El cu privire la ea, este întotdeauna de neschimbat, că este același Adevăr pe care l-a avut întotdeauna: că ea nu este o vrăjitoare, că este bine și că nu este nimic în neregulă cu inima ei. Ea a plecat de acolo fără rugăciune, dar eliberată.

 „Adevărul vă face liberi.”  Ea a primit eliberarea. De unde a primit ea eliberarea? De la profet? Și-a pus el mâinile peste ea? Prin cuvintele rostite de el în rugăciune? Nu! Ea a primit eliberarea prin Adevăr.

Amintiți-vă că noi am vorbit mult despre femeia care a spălat picioarele lui Isus. Ea era o prostituată blocată în robie, cu o viață îngrozitoare, dar a dat totul ca să vină la Isus și să-I spele picioarele. Și ea a dat totul și I-a spălat picioarele. Ce a făcut ea? Ea a recunoscut că: „Acesta este Mesia! Acesta este Cuvântul!” Și a dat totul pentru Cuvânt, iar Isus S-a uitat la ea și a spus: „Toate păcatele tale sunt iertate!” Oh, știți ceva? Ea nu s-a rugat, și nici Isus nu S-a rugat, dar ce a eliberat-o pe ea? Adevărul! Adevărul! Când ea a venit la Adevăr, Adevărul a eliberat-o. Ea a fost eliberată de toate păcatele ei; păcatele ei au fost iertate nu pentru că s-a rugat trei ore, nu pentru că s-a dus la altar, nu pentru că a mers la Templu și a adus o jertfă, nu pentru că a plătit sume mari de bani, nici pentru că Isus Și-a pus mâinile peste ea și S-a rugat pentru ea, El nici măcar nu a atins-o, ci tot ce a făcut El, a fost să-i recunoască credința. Credința ei în Adevăr a eliberat-o; Adevărul a făcut-o liberă.

Amintiți-vă că, odată Isus a trebuit să treacă prin Samaria. Și acolo era o femeie blocată într-o stare rea, și ea avea tot felul de minciuni în viața ei. Este adevărat? Câte minciuni au fost în femeia care I-a spălat picioarele lui Isus? Câte minciuni a crezut despre ea însăși? „Eu nu pot fi niciodată una dintre voi; niciodată nu voi fi acceptată pentru că sunt o proscrisă. Eu…”

Dar acea femeie din Samaria trebuia să vină la fântână la o anumită oră din zi, deoarece nu putea veni împreună cu celelalte femei. Ea era o proscrisă și, fără îndoială, credea minciuni despre sine, adică, avusese cinci soți, iar acum era cu un alt bărbat, care nu era soțul ei. Acea femeie credea în unele minciuni. Ea era în robie, era în frământări, acesta fiind rezultatul minciunilor. Dar ea a intrat în contact cu Persoana Adevărului care i-a spus Adevărul. Și când El i-a spus Adevărul: „Femeie, vine ceasul, și acum este, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în Duh și în Adevăr, căci astfel de închinători dorește și Tatăl,” ea a stat, s-a gândit la aceasta, și a spus: „Știu că are să vină Mesia, și când va veni El, ne va spune toate lucrurile.” Iar El i-a răspuns: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt EL.”

Acesta era Adevărul! Știți ce a făcut ea? Ucenicii au venit în jurul ei și au spus: „Ea și-a lăsat găleata.” Ea încercase să scoată apă de la fântâna tradițională a tatălui lor, dar și-a lăsat găleata acolo, a alergat în oraș, și le-a spus oamenilor: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut vreodată. Nu cumva Acesta este Mesia?”

Fratele Branham a spus: „Ea a fost salvată.” Ea nu s-a rugat, nu a îngenuncheat, nu și-a împreunat mâinile, nu s-a dus la biserică, dar ea a fost mântuită, a fost eliberată și a devenit un purtător de Cuvânt al lui Mesia. Cum? Ce i-a adus eliberarea? Când a acceptat Adevărul în loc de minciună, Adevărul a eliberat-o și a rupt robia în care se afla.

Amintiți-vă de Zacheu. Noi știm că Zacheu nu era un om prea iubit sau respectat; el era puțin mai scund și era colector de taxe. El s-a urcat într-un pom ca să-L poată vedea pe Domnul, iar Domnul Și-a ridicat privirea spre el, și i-a zis: „Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Apoi, El a intrat în casa lui Zacheu. Ce diferență este felul cum a intrat Isus în casa lui Zacheu, față de casa lui Simon fariseul! Simon L-a lăsat într-un colț. Adevărul era acolo, dar el L-a respins lăsându-L într-un colț.

Zacheu nu era un om religios, nu era respectat; Zacheu era un mincinos și un hoț, dar el L-a primit pe Domnul la masa lui. Și ce a făcut Zacheu în prezența Adevărului? Zacheu s-a ridicat și a spus: „Îmi pare rău!” Aceasta a făcut Zacheu, el a spus: „Îmi pare rău pentru viața mea!. Orice am luat pe nedrept, voi restitui. Și dacă am năpăstuit pe cineva, îi dau înapoi de patru ori mai mult.”

Zacheu nu s-a dus la biserică, nu s-a rugat, nici Isus nu S-a rugat pentru el, dar Isus i-a spus: „În această zi, mântuirea a intrat în această casă.” Adevărul l-a eliberat pe Zacheu. Persoana Adevărului a venit în casa lui, iar el a avut capacitatea de a se ridica și de a-și mărturisi păcatul, de a demasca păcatul. Biblia spune că dacă îți ascunzi păcatul, acesta va rămâne și te va distruge, dar dacă îl expui, dacă îl demaști, vei fi liber. Adevărul i-a adus eliberarea lui Zacheu. Persoana Adevărului a venit la Zacheu iar el a fost dispus să trăiască Adevărul, să spună Adevărul și să demaște minciuna din viața lui. Zacheu a furat bani, a fost necinstit, a înșelat oamenii cu banii pentru impozite, dar nu a avut nevoie ca Isus să-i spună: „Știi, Zacheu, Eu te văd cum sâmbăta trecută ai fost în locul cutare și ai făcut foaia de cont, și ai spus aceasta…” El nu avea nevoie să i se spună aceasta pentru că el știa că era greșit, știa ce se ascundea în viața lui; știa unde era necinstit, el știa aceasta. Și fariseii știau că sunt greșiți dar o țineau sub o manta religioasă. Fariseii știau că fură de la văduve, ei știau că încalcă Legea pentru a-și servi propriul scop, fariseii știau toate acestea, dar ei își puneau filacteriile late și sunau din trâmbiță când dădeau banii; ei cântau imnuri și mergeau la biserică, și ce făceau? Ascundeau minciuna în interior. Ei trăiau o minciună, erau o minciună și o ascundeau în spatele religiei. Viața lor era o minciună, și acea minciună aducea moartea.

Nu trebuie să-ți spună nimeni despre  lucrurile care sunt în inima ta, nimeni nu trebuie să puncteze păcatul tău ascuns, secret. Nimeni nu trebuie să-ți spună: „Frate, zilele trecute am avut un vis și…” Tu știi foarte bine. Lasă-L pe Isus să vină în casa ta, apoi ridică-te și spune: „Doamne, eu am făcut aceasta și aceasta. Mă pocăiesc și voi restitui, voi face totul bine.” Și Isus va spune: „Astăzi, mântuirea…” De ce? Adevărul l-a eliberat pe Zacheu. Nu doar că Adevărul a stat acolo, dar când Zacheu a fost dispus să devină Adevărul, să trăiască Adevărul, să vorbească Adevărul, și-a expus propria viață.

Câți oameni pretind că sunt evlavioși și sunt legați, deprimați, separați, chinuiți și se luptă? De ce? Pentru că țineți ceva îngropat în spatele unei mantii a religiei, spunând că sunteți în Mesaj, că aveți citate. Dar ceva în inima voastră este îngropat, ceva despre care știți că nu este corect.

Vă însărcinez în Numele Domnului Isus Hristos, demascați totul înaintea lui Dumnezeu! Spuneți-I: „Doamne, nu voi mai trăi așa! Vreau Adevărul pentru că Adevărul mă va face liber.”

Tu nu poți pune Adevărul deasupra minciunii, apoi să te aștepți la Viață, pentru că dedesubt este încă minciună. Tu nu poți pune Mesajul peste minciuna din inima ta și să te aștepți să ai Viață, Adevăr și Libertate. Tu trebuie să expui minciuna în fața Adevărului și s-o aduci la Lumină. Toți cei care sunt ai Adevărului, iubesc Lumina. Adevărul ne va face liberi.

Minciuna, indiferent dacă este o minciună spusă, sau că este o minciună pe care o trăiești, minciuna aduce moarte, separare, anxietate, depresie și chin. Doar Adevărul te va elibera.

Frate și soră, eu vă spun chiar acum că Adevărul vă va elibera. Orice minciună pe care diavolul te-a făcut s-o crezi sau s-o trăiești, sau orice ar fi, nu așteptați ca eu să le numesc pe nume, pe toate, ci fiți sinceri, fiți adevărați, fiți corecți, pentru că Adevărul vă va elibera.

Domnul a spus că atunci când va veni Mângâietorul, El este Duhul Adevărului, și El vă va călăuzi în tot Adevărul. De ce? Pentru că El nu vă va călăuzi într-o minciună, ci vă va duce departe de minciună, vă va duce în Adevăr, pentru că Adevărul vă va face liberi.

Noi vrem să fim liberi, vrem să avem libertate, și este simplu: Adevărul vă va elibera. Minciuna aduce robie; minciuna aduce corupție; minciuna aduce înșelăciune, depresie, anxietate, separare, dar Adevărul ne va elibera.

Când biserica era legată de dogme și crezuri, Duhul Sfânt era legat de aceste râuri denominaționale, de dogme, dar Dumnezeu urma să vină și să dezlege Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, Călăuza. El avea să dezlege biserica ce era legată prin crezuri și dogme. Și cum a făcut-o? Isus a venit în această generație și Și-a dezlegat Mireasa, și a eliberat Duhul Sfânt. El a făcut aceasta aducând Adevărul. El a deschis Pecețile, a trimis un profet să descopere Adevărul, să lege capetele lăsate libere, să descopere Taina lui Dumnezeu. Și ce a făcut Adevărul? Ne-a eliberat din cetățile denominaționale și a rupt lanțurile care ne țineau legați, care ne țineau jos și ne-a eliberat.

Cum a venit eliberarea în această zi? Prin Adevăr! Cum va veni eliberarea în circumstanțele tale individuale din viață? Prin Adevăr! Adevărul te va elibera.

În mesajul Unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, fratele Branham a spus:

„Acum, ați observat Cuvântul Uns al zilei sale, din care sunteți o parte prin predestinare. Imediat…Când ați auzit aceasta, voi ați știut imediat că sunteți un vultur. De asemenea, v-ați dat seama că încă de la început ați fost un vultur și nu un pui denominațional. Voi ați știut că era ceva greșit acolo. Acolo este ceva greșit. Acesta este adevărul, pentru că voi ați fost prinși în această capcană la început…”

Dintr-o dată ați auzit țipătul unui vultur adevărat, și ceva din voi v-a spus: „Acesta este Adevărul!” În continuare, profetul a spus:

„…El, Mirele, a îndepărtat rușinea voastră și a aruncat-o în Marea Uitării prin spălarea Apei Cuvântului și a Sângelui Vieții. Aceasta este ceea ce spune Biblia.

Primul vostru bărbat cu care ați fost căsătoriți, a fost lumea. Mirele Uns, care v-a predestinat, v-a spălat prin spălarea Apei Cuvântului, prin intermediul bisericii…(biserica spune: „Nu!”) Aceasta nu sună bine, nu-i așa? Voi puteți găsi aceasta în Almanah, dar nu în Biblia lui Dumnezeu. „Prin spălarea cu Apă, prin Cuvânt.” Prin Cuvânt! Vedeți? Voi stați deplin neprihăniți, ca și cum nu ați făcut niciodată aceasta, chiar de la început.”

Ce este acesta? Acesta este Adevărul! Aceasta a spus profetul. Aceasta a vrut Dumnezeu să auziți la sfârșitul timpului. El a vrut să recunoașteți că acest Cuvânt adevărat, care este El, este o Apă de separare, care te separă de toate minciunile, de minciunile pe care le-ai crezut toată viața ta, de minciunile pe care ți le-au spus părinții tăi, minciunile pe care ți le-au spus alții, minciunea pe care ți-a spus-o denominațiunea. Este o spălare cu Apa Cuvântului adevărat care a venit să ne spele de toate minciunile și pentru a ne face liberi. Liberi să credem Cuvântul; liberi să recunoaștem cine suntem; liberi să ne mutăm în poziția noastră. Noi suntem liberi! Liberi prin ce? Prin Adevăr! Nu emoții, nu că ne simțim bine, nu un discurs motivațional, ci Cuvântul. Adevărul ne-a eliberat!

Unii dintre noi, unii dintre voi ați avut părinți care nu v-au prețuit niciodată, aveți soți care v-au părăsit, v-au abandonat. Știți ce face aceasta? Aceasta începe cu o minciună, cu minciuna că nu ești iubit, că nu ești bun și că nimeni nu te vrea. Poate ai avut un tată care nu a știut niciodată să se conecteze cu tine emoțional, sau a abandonat familia când erai tânăr, sau poate nu ți-a spus niciodată: „Tu nu ești fără valoare.” Știi ce ai crezut? „Propriul meu tată nu vrea să petreacă timp cu mine.” Eu am fost acolo. Nu pentru că tatăl meu m-a abandonat, căci părinții mei au divorțat când aveam cinci ani, și știu aceste lucruri. Tu începi să crezi minciuna: „Poate este vina mea că nu mai suntem împreună. Poate aceasta, poate aceea…”

Ascultați, nimeni nu a fost scutit de unele din aceste situații. Nimeni. Diavolul începe să te mintă devreme. S-ar putea să nu fie pentru că cineva spune: „Te urăsc! Ești de neiubit. Nimeni nu te va plăcea vreodată.” Poate nu s-au spus aceste cuvinte, dar poate este felul în care te-a tratat familia ta; poate așa te-a tratat tatăl tău și mama ta sau altcineva, și dintr-o dată, minciuna pe care Satan o aduce în inima ta, este că nu ești bun, că nimeni nu te iubește și că nu vei ajunge niciodată la nimic, iar tu porți acea minciună așa cum și Ghedeon a purtat-o. Dar, oh, am vești bune. Adevărul te va elibera. Tu trebuie să accepți aceasta, trebuie s-o spui, trebuie s-o proclami, trebuie s-o pretinzi, trebuie să stai pe aceasta, și să lași Adevărul să spele toate minciunile din inima ta.

Atunci când acele minciuni se întorc… Ascultați, în anul 1963, fratele Branham s-a luptat cu minciunile pe care le crezuse când era copil, fiind respins, un proscris, tatăl său era alcoolic; și toate aceste lucruri i-au pus în inimă minciuni, iar acum, când a ajuns sub tensiune și suprasolicitat în acele circumstanțe, acea minciună a revenit la el și el a început să simtă că: „Nimeni nu mă iubește, nimănui nu-i pasă de mine.” Dar știți ce a făcut el? El nu a spus: „Nimeni nu mă iubește, nimănui nu-i pasă,” ci el  a spus: „Nu acesta este adevărul! Nu acesta este adevărul! Nimic nu este adevărat, ci acesta sunt doar eu, este doar sentimentul meu. Adevărul este că Dumnezeu mă iubește; adevărul este că poporul Lui mă iubește; adevărul este că ei călătoresc de departe și stau până târziu ca să fie aici.” Ce făcea el? El lupta împotriva minciunii. El nu a cedat în fața ei, nu a repetat minciuna și nu a lăsat-o să fie adevăr, ci a respins-o, a împins-o înapoi cu Adevărul.

Noi trebuie să încercăm să nu plecăm urechea la minciună, să nu mai lăsăm ca minciuna să ne iasă din gură, ci trebuie să luăm Cuvântul și să împingem, să stăm împotriva minciunii cu Adevărul.

Dacă oamenii din biserică știu ce fel de viață trăiești înainte de a veni la biserică, nu ar accepta niciodată că minți. „Eu sunt singurul de aici care am trecut prin aceasta. Eu sunt singurul care…” Aceasta este o minciună. „Dacă oamenii ar ști cu adevărat ce am fost…” Minți! Minți! Minți! Minți! Știți ce fac toate acestea? Toate acestea te țin în robie, în depresie, despărțire și chin, dar Adevărul te va elibera. Care adevăr? Că eu sunt acceptat în Cel Preaiubit! Și dacă eu sunt acceptat în Cel Preaiubit, toți ceilalți acceptați în Cel Preaiubit, Îl vor accepta, pentru că ceea ce este în mine, este și în ei. Pot exista împrejurări grele, s-ar putea să avem de rezolvat câteva lucruri, s-ar putea să fim nevoiți să ne cerem scuze și să îndreptăm lucrurile, dar aceasta nu schimbă Adevărul. Și Adevărul este că ești iubit, că ai primit favoare.

Îngerul a venit la Maria care era doar o fată tânără, dintr-un loc fără renume, fără nici o situație, care urma să se căsătorească. Cine știe ce i s-a spus toată viața? Poate i s-a spus că: „Ești o persoană ciudată. Ești puțin diferită.” Poate mama ei i-a spus: „Știi, dacă ai schimba aceasta și aceasta, poate unii băieți s-ar putea căsători cu tine.” Nu știu, dar aceasta se întâmplă cu oamenii. Știți ce începe să facă aceasta în oameni? Oamenii încep să creadă o minciună: „Sunt un nimeni. Nimeni nu mă vrea. Mama crede că nu sunt atrăgătoare, dar dacă aș fi altfel…” Așa începe minciuna. Și fata începe să creadă acea minciună, că trebuie să schimbe ceva în înfățișarea ei. Dar aceasta este o minciună.

Cine știe ce a auzit Maria? Cine știe prin ce a trecut? Cine știe dacă a fost respinsă sau nu? Dar în ziua aceea, când s-a dus la fântână, Îngerul Gabriel a venit la ea și i-a dat o identificare adevărată. El i-a spus: „Bucură-te, cea privilegiată. Domnul este cu tine…” În acel moment, nu a mai contat ce a spus altcineva vreodată despre ea; fie că a fost mama ei, tatăl ei, un prieten vechi sau unul din frații ei, nu a mai contat nimic, pentru că Dumnezeu a numit-o „Cea privilegiată.” În ochii lui Dumnezeu, ea era foarte privilegiată, era cea aleasă, era vasul ales de Dumnezeu să-L aducă pe Isus Hristos.

Și vă spun: Astăzi a fost la voi un înger și a spus: „Tu ești foarte privilegiat de Domnul!” Tu spui: „De unde știu eu că sunt?” Pentru că eu am auzit strigătul Vulturului, și Ceva din mine a spus: „Acesta nu este altceva decât Adevărul!” Și nu au fost emoțiile mele, nu a fost o educație, ci Ceva din mine a răspuns la Cuvânt. Ce este aceasta? Este Domnul care spune: „Iată, ești cea privilegiată de Domnul! Tu ești vasul pe care l-am ales să-L aduci pe Hristos în această generație. Tu ești!”

Ce trebuie să faci? Să lași aceasta să iasă din gura ta. Nu te teme din cauza trecutului tău, din cauza respingerii, din cauza sentimentelor, ci ia Cuvântul și spune: „Am fost ales înainte de întemeierea lumii! Eu fac parte din Hristos! El m-a ales să-L manifest în acest timp!” De unde știi? Eu am un singur indiciu: că Îl cred. Aceasta este. Nu am nici o altă dovadă, nu am acte de naștere, nu am nici o altă evidență, dar am credință. Și dacă credința l-a salvat pe Zacheu; dacă credința a salvat-o pe femeia care a spălat picioarele lui Isus, atunci tot credința este cea care m-a salvat și m-a răscumpărat și pe mine, pentru că am ajuns în același loc în care au venit ei: am ajuns la Cuvântul Uns manifestat pentru această zi. Și când am venit la Isus Hristos cel viu, Cuvântul pentru această zi, și L-am uns, L-am spălat, L-am respectat, L-am crezut și mi-am mărturisit păcatele, mântuirea a venit în această zi. Adevărul ne-a eliberat.

Fratele Branham a spus. „Noi stăm în picioare…” Mie nu-mi pasă unde simți că ești astăzi. Poate simți că stai pe marginea unei prăpastii și ești pe cale să cazi în ea; poate simți că întreaga lume este pe cale să se prăbușească; poate simți că relațiile se prăbușesc și că lucrurile se prăbușesc; mie nu-mi pasă unde simți că stai. Eu îți voi spune unde a spus un profet că stai și te încurajez să crezi ceea ce a spus el, pentru că aceasta te va face să fii diferit în această zi. El a spus:

„Voi stați complet justificați, ca și cum nu ați făcut-o niciodată de la început.”

 „Dar ce zici de toți acești ani? Ce zici că am crezut o doctrină falsă? Ce zici de timpul când am trăit o viață de profan? Ce zici că mi-am pierdut virginitatea? Ce zici…?”

Ascultă, renunță la minciună și începe să stai pe Adevăr!

„Voi stați complet îndreptățiți, ca și cum nu ați făcut-o niciodată de la început. Acesta este mesajul meu către biserică, acum, când ieșim din emisie…”

De ce a spus fratele Branham aceasta? Pentru că era difuzat la radio, era înregistrat. „Oh, dar pentru mine are o altă semnificație, pentru că era un mesaj că Dumnezeu avea să ajungă la profet chiar înainte ca profetul să iasă din emisie.” Aceasta a fost în anul 1965, pe douăzeci și cinci noiembrie, cu treizeci de zile înainte de accidentul său. Oh, Dumnezeu este bun!

În mesajul Unirea invizibilă a Miresei lui Isus Hristos, el a spus:

 „Acesta este mesajul meu către biserică, acum, când vom ieși din emisie, în câteva minute. Voi stați dacă stați, pe Cuvântul lui Dumnezeu și cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu fiecare „Amin”, cu fiecare iotă, cu fiecare titlu…Unde stați voi? Eu încerc să vă spun: stați deoparte de acea pleavă și ieșiți afară în grâu, unde puteți să vă maturizați înaintea Soarelui. Eu aud venirea Combinei. Voi stați perfect neprihăniți, ca și cum nu ați fi făcut niciodată aceasta, chiar de la început.”

Aceasta înseamnă că dacă stați cu acest Cuvânt, și în acest Cuvânt, nu ai făcut niciodată aceasta, indiferent de minciuna din trecut. Toate sunt minciuni. Adevărul este că tu ești îndreptățit, ca și cum nu ai făcut niciodată aceasta, de la început. De ce? Pentru că Cuvântul are putere să spele totul.

Isus a privit la femeia care îngenunchease la picioarele Lui și I-a spălat picioarele, și i-a spus: „Păcatele tale…” El i-a spus lui Simon: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate.” Dacă El a putut să facă aceasta pentru acea femeie, în ziua aceea, de ce nu ar putea s-o facă și pentru tine astăzi? De ce nu poți veni și tu la picioarele Lui? De ce nu-I poți săruta și tu, picioarele? De ce nu-ți poți turna viața la picioarele Lui? De ce nu-L poți unge cu cel mai prețios lucru pe care-l ai, cu toată viața ta? De ce nu poți face aceasta și să te aștepți la aceleași rezultate? „Păcatele tale, care au fost multe, sunt iertate toate, ca și cum nu ai fi făcut-o niciodată, chiar de la început.”

Aceasta este Puterea eliberată în acest timp! Acesta este Adevărul! Orice altceva este o minciună. Laudă lui Dumnezeu!

El a mai spus: „Vorbesc despre ziua Recunoștinței. Mă simt foarte bine. Sunt mai mulțumitor pentru aceasta decât pentru orice altceva. Voi sunteți curați, cinstiți, Mireasa fără păcat a Fiului Dumnezeului Celui viu.”

Poți spune aceasta despre tine însuți? De ce poți spune? Pentru că un profet a spus aceasta despre tine, dacă ești cu Cuvântul, pe Cuvânt, cu fiecare „Amin”, cu fiecare iotă, cu fiecare titlu.

Tu ai putea spune: „Dar eu nu trăiesc tot Cuvântul.” El nu a spus aceasta, ci el  a spus: „Dacă crezi tot Cuvântul.” Tu ești salvat prin credință, nu prin contribuție, prin crez, prin dogmă, prin ritualuri, tu ești mântuit prin credință. Și când ai credință, Dumnezeu îți dă Duhul ca să trăiești Cuvântul.

„Voi sunteți curați, cinstiți, Mireasa fără păcat a Fiului Dumnezeului Celui viu.”

Știu că mâine vor fi unii dintre voi care vor spune: „Eu nu simt că aceasta este adevărat.” Nu mai rosti minciuna, nu mai mărturisi minciuna. Lasă aceasta, pentru că sentimentele sunt minciuni. Vino la Cuvânt, vino la promisiune. Acest profet nu a spus doar ceva, doar o frază drăguță. El nu încerca să obțină o reacție din partea oamenilor, ci el spunea Adevărul chiar înainte de a ieși din emisie; voia să împărtășească acest Adevăr cu biserica:

„Tu ești Mireasa virtuoasă, fără păcat, fără pată, a lui Isus Hristos.”

Tot ce s-a întâmplat înainte este o minciună. Acest Cuvânt v-a adus înapoi la poziția voastră.

„Fiecare bărbat și femeie care s-a născut din Duhul lui Dumnezeu, este spălat în Sângele lui Isus Hristos, crede fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, stă ca și cum nu ar fi păcătuit niciodată de la început.

Voi sunteți desăvârșiți! În primul rând, voi nu ați păcătuit niciodată. Dumnezeu nici măcar nu știe… Acestea sunt în Marea Uitării. Voi nu ați făcut-o niciodată; voi ați fost acuzați de aceasta de acuzator, dar cu adevărat voi ați fost predestinați de la început să fiți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Voi stați acolo spălați, vechea voastră carte de despărțire este pusă deoparte și moartă, scoasă absolut, din existență, chiar și din Mintea lui Dumnezeu. Voi sunteți Mireasa curată a lui Hristos, spălați în Sângele lui Hristos, Prețiosul, Curatul, fără păcat Fiu al lui Dumnezeu, stând cu o Mireasă Cuvânt, curată, autentică, pe care El a spălat-o cu Apa propriului Său Sânge, care a devenit trup și S-a manifestat astfel, ca să vă poată lua pe voi, care ați fost predestinați în Sânul Tatălui înainte de început, la fel ca El.”

Unde stați voi? Voi nu stați pe minciuni! Vă încurajez să stați pe acest Adevăr descoperit. Când diavolul îți arată trecutul tău, tu spune-i: „Acesta este o minciună!” Ei pot spune: „Eu am fost acolo cu tine; eu am fost cel care te-a uns.” „Aceasta este o minciună! Adevărul este că Cuvântul din această oră a spălat toate acestea de la mine, și eu m-am întors la starea originală din Mintea lui Dumnezeu. Eu sunt fără păcat, sunt Mireasa virtuoasă a lui Isus Hristos.” De unde știu aceasta? Pentru că în mine este o credință care vrea să stau cu fiecare Cuvânt, cu fiecare iotă, cu fiecare titlu, care vrea să spună „Amin”, care vrea să cred aceasta și se manifestă în viața mea. Eu fac parte din acea Mireasă nu prin alegerea mea, nu prin fapte, ci prin credință, iar acea credință nu este de la mine însumi, ci este darul lui Dumnezeu.

Acum haideți să demascăm minciuna, să expunem minciuna. „Aceasta…” Minciună. „D”, minciună; „T”, minciună; „S”, minciună; „W”, minciună. Realizați că diavolul nu are nimic asupra voastră? Nimic. El nu are nimic în voi. Toate sunt minciuni. „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?” Dumnezeu este Cel care ne justifică, cine ne poate condamna? De ce? Pentru că eu sunt sub Izvorul Cuvântului. Hristos a fost turnat în această zi, și Hristos Însuși Și-a spălat Mireasa cu propriul Său Cuvânt Sângerând, ca s-o ducă înapoi în starea ei originală, în Mintea Lui.

Noi nu am câștigat aceasta, nu am meritat-o, dar eu cred aceasta. Eu nu simt aceasta, poate nu o simt nici peste o oră, dar este încă Adevărul.

Dacă mâine dimineață te trezești și simți totul dar nu simți că poți fi Mireasa lui Isus Hristos, să nu îndrăznești să spui ceva diferit de acest Adevăr.

Prieteni, vă încurajez să faceți aceasta, pentru că veți ajunge să trăiți cu ceea ce alegeți să vă identificați. Întoarceți-vă la realitatea vie a Cuvântului pe care vi L-a dat Dumnezeu în această zi. Lăsați minciuna deoparte și lăsați Adevărul să se manifeste în viața voastră.

Vreau să mai citesc ceva din Filipeni 4.8:

„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă  bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”

Gândiți-vă la aceasta, căci lucrurile enumerate aici sunt atributele Cuvântului, care este Adevărul. Știți care este singurul lucru la care ar trebui să ne gândim? ADEVĂRUL! Tot ce este contrar cu Adevărul, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să scoată din mintea noastă și să începem să mărturisim acest Adevăr.

În încheiere, un gând final: „…tot ce este adevărat…” „Cuvântul Tău este Adevărul!” Adevărul care a fost adevărat înainte de întemeierea lumii, și Cuvântul este încă Adevărul.

„…tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă  bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”

Aici biruim. Acesta este felul în care biruim. Dumnezeu nu va minți niciodată, dar Satan vă va minți întotdeauna, în fiecare zi a vieții voastre. El vă va folosi emoțiile, va folosi împrejurările, va folosi faptele, dar totul este o minciună; indiferent cât de mult din ea este adevăr, este o minciună.

Ce este Adevărul? Acesta este Adevărul! (fratele Chad ridică Biblia). Doamne, dacă nu-L pot găsi aici, ajută-mă să nu vorbesc. Dacă concluzia la care mă gândesc nu este concluzia Cuvântului și a Mesajului orei, ajută-mă  să nu exprim acea concluzie. Ajută-mă să vorbesc Cuvântul descoperit care ne-a fost dat; ajută-mă să nu-mi găsesc identificarea în faptele mele, ci să-mi recunosc identificarea în poziția în care ne-a pus profetul. Ajută-mă să fiu ca Maria, Doamne, pentru că cred că acesta este Adevărul: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău!”

Nu știu voi, dar eu trebuie să lupt cu o mulțime de minciuni și o mulțime de sentimente, cu o mulțime de dezamăgiri, cu o mulțime de descurajări, cu o mulțime de lucruri pe care le aud și care îmi tulbură duhul. Sunt o mulțime de minciuni, și dacă încep să le mărturisesc, să repet acele minciuni, încep să cobor.

Oh, dar când mă întorc la Mesaj, când pun o casetă, când citesc o predică, Ceva în mine spune: „Acesta este Adevărul! Acesta este Adevărul! Acesta este Adevărul!” Și știți ce face Adevărul? Adevărul mă face liber. Adevărul este libertate, Adevărul aduce eliberare.

Prieteni, dacă vă coborâți și intrați în nemulțumiri, deveniți așa cum a spus fratele Branham: mohorâți și capricioși. Dar dacă vă întoarceți și ascultați mesajul „Unirea invizibilă,” veți vedea ce a spus profetul despre voi și unde stați, apoi veți vedea dacă nu se va schimba atmosfera din jurul vostru.

Haideți să rămânem pe Adevăr. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru Cuvântul Tău. Doamne, Isuse, Tu ești atât de măreț, iar eu sunt atât de uimit de Adevărul Tău! Doamne, Adevărul Tău este mult mai înalt decât minciuna, este atât de măreț, atât de perfect! El aduce libertate, Doamne, El aduce adevărata realitate, aduce pace, aduce dragoste, și toate atributele pe care le căutăm, le găsim în Adevăr. Și toate lucrurile de care fugim, disperarea, dezamăgirea, descurajarea, despărțirea, moartea, toate acestea se găsesc în minciună.

Doamne, în fiecare zi, noi stăm în același loc în care a stat Eva: să credem Adevărul sau să acceptăm minciuna. La locul de muncă sau acasă, în viața noastră privată, prin fiecare împrejurare, noi stăm în fața a doi pomi: Adevărul sau minciuna. Doamne, Te rugăm să ne ajuți să biruim minciuna cu Adevărul! Ajută-ne să mergem dincolo de sentimentele noastre, ajută-ne să trecem dincolo de fapte, ajută-ne să umblăm prin credință și să ne prindem de acest Pom al Vieții, Tu Însuți, care ne-ai descoperit Cuvântul, care ai venit jos pe Pământ, pentru a ne curăța și pentru a ne poziționa.

Doamne, Tu ai venit în casa noastră, Tu ai venit așa cum ai făcut în casa lui Zacheu, Te rog să-mi dai curaj să stau așa cum a stat Zacheu, și să spun: „Doamne, nu mai vreau minciuna, ci vreau să trăiesc Adevărul!” Doamne, dă-ne ceva în noi care să ne miște ca pe femeia de la fântână și ca pe femeia care Ți-a spălat picioarele, ca să ajungem la Adevăr și să uităm de orice altceva, să renunțăm la orice altceva și să acceptăm acest Adevăr.

Doamne, Te rog, ajută poporul Tău, încurajează-l și întărește-l în Cuvânt și în Adevăr, pentru ca ei să creadă raportul adevărat, pentru că Acesta este un raport adevărat. Ei au primit un raport adevărat, Adevărul Cuvântului a fost transmis, deci, fie ca ei să primească raportul adevărat, să primească Mesajul de la mesagerul Domnului, așa cum a făcut Maria, așa cum a făcut Ghedeon. Fie ca ei să-l primească ca Adevăr și să respingă toate minciunile din viața lor. Învață-ne să luptăm împotriva minciunilor cu Adevărul.

Doamne, ajută-ne să nu cedăm împrejurărilor, să nu cedăm în fața sentimentelor și a gândurilor, ci ajută-ne să împingem totul înapoi cu Sabia Duhului, care este Cuvântul Domnului.

Doamne, Tu ai spus că dacă ne împotrivim diavolului, el va fugi de la noi, aceasta înseamnă că dacă rezistăm minciunii, acea minciună va fugi de la noi. Doamne, dă-ne putere și curaj să facem ceea ce ne-ai chemat să facem în acest ceas. Fie ca Duhul Tău să ne ungă pentru El, și fie ca Tu să ne umpli cu o măsură mai mare a Duhului Tău, și Tu să biruiești prin noi în timp ce noi mărturisim Adevărul.

Binecuvântează poporul Tău, Doamne, în timp ce plecăm. Unge-ne, Doamne, încurajează-ne, întărește-ne, căci avem nevoie de Tine în fiecare clipă. Noi ne încredem în Tine, și credem că aceste lucruri sunt adevărate. Cerem binecuvântarea Ta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni!

Vreau să vă spun că, dacă credeți că aveți nevoie de rugăciune pentru eliberare și mergeți la rugăciune pentru eliberare, plecați fără să fiți eliberați. Întrebarea este, de ce? Dacă robia voastră vine dintr-o minciună și veniți crezând minciuna, vă rugați, iar când vă întoarceți, încă credeți minciuna, așa că, robia voastră vine din minciună. Lucrurile cu care vă luptați, vreți doar să treceți peste ele. „Vreau să trec peste nervozitatea mea. Vreau să trec peste aceasta sau aceea…” Dacă continui să crezi minciuna, nu contează de câte ori ne rugăm pentru tine, vei rămâne în robie.

Sunt mulți între voi care nu aveți nevoie de rugăciune, ci aveți nevoie de Adevăr. Femeia de la fântână nu avea nevoie de rugăciune; femeia care a spălat picioarele lui Isus nu avea nevoie de rugăciune; Zacheu nu avea nevoie de rugăciune, ci aveau nevoie să identifice Adevărul, și Adevărul i-a eliberat.

Femeia care a fost numită vrăjitoare și a venit la fratele Branham, a crezut că are nevoie de rugăciune, dar ea nu avea nevoie de rugăciune, și eliberarea ei a venit prin Adevăr.

Voi credeți că aveți nevoie de eliberare, dar voi aveți nevoie de Adevăr, pentru că Adevărul vă va face liberi. Voi nu aveți nevoie de o rugăciune specială, nu aveți nevoie de un timp special pentru rugăciune…Vreau să spun că nimic din toate acestea nu vă vor răni, toate sunt bune, dar nu de aceasta aveți nevoie, ci aveți nevoie de Adevăr ca să fiți eliberați de minciună. Trebuie să încetați să vă identificați cu minciuna, să încetați să mărturisiți minciuna, să mângâiați minciuna, iar când sunteți capabili să demascați minciuna și să acceptați Adevărul, va veni eliberarea. S-ar putea să nu vină în clipa aceea, s-ar putea să dureze câteva zile, dar nu contează, tu să continui să mergi de mână cu Adevărul.

Fratele Branham a spus: „Luați mâna puternică a credinței, luați acea Sabie și înfigeți-o în inima dușmanului.” Dușmanul este minciuna, minciuna pe care a spus-o cineva despre tine, sau minciuna pe care diavolul te-a făcut să o crezi din cauză la ceea ce ți-a făcut cineva. Du-te, continuă să mergi înainte până când dispare, pentru că, dacă vă împotriviți diavolului, el va fugi de la voi. Va încerca să se întoarcă? Sigur că va încerca. Acel diavol bătrân s-a întors la fratele Branham în anul 1965, dar el i s-a împotrivit și l-a împins înapoi cu Adevărul.

Voi nu aveți nevoie de rugăciune, noi nu avem nevoie de un rând de rugăciune, noi nu avem nevoie…Voi aveți nevoie să acceptați Adevărul și să demascați minciuna, iar Adevărul vă va elibera. Adevărul vine în ceasul acesta pentru a vă elibera. Este nevoie de ceva? Absolut! Noi avem nevoie de rugăciune, dar nu atunci când avem un complex, nu când este vorba despre o minciună. Voi aveți nevoie de Adevăr ca să biruiți minciuna.

Oh, doar acceptați Adevărul și luptați împotriva tuturor minciunilor cu Adevărul care v-a fost dat!

În mâinile noastre a fost pusă o Sabie puternică. Haideți s-o folosim. Uneori, noi încercăm să luptăm cu complexe din trecut, dar Sabia noastră stă aici, jos, iar noi încercăm să biruim cu un alt gând, cu o gândire pozitivă sau făcând fapte bune, așa că, încă simțim. De ce nu indicăm, pur și simplu, acest Cuvânt care ne-a fost dat, și să spunem: „Sunt desăvârșit prin Sângele Mielului! Eu am fost spălat de Cuvânt, de acest Cuvânt Uns. Eu nu mai sunt ceea ce mă numiți voi, ci sunt fără păcat și fără pată, Mireasa virtuoasă a Domnului Isus Hristos.” Prin ce? „Prin Cuvântul pe care El L-a trimis în ziua aceasta ca să mă spele.” Făcând aceasta, tu doar alungi minciuna cu Adevărul, și vei descoperi că Adevărul te va elibera.

Diavolul nu vrea aceasta, el nu vrea să ajungi la acest Adevăr, el vrea să crezi minciuna, vrea să primești îndoiala, el vrea să trăiești în starea în care ai trăit toată viața, dar Dumnezeu a trimis un mesager, un înger a venit la tine, ca să-ți dea o identificare adevărată: „Bucură-te tu, cea iubită de Domnul!” Câți dintre voi pot spune, „Amin?” (Amin!)

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

                              -AMIN-