DESCOPERIREA DUMNEZEILOR AMATORI, Partea a doua

DESCOPERIRE, RELAȚIE, RĂPIRE

iulie 2024

Să deschidem împreună Bibliile la Evanghelia lui Ioan 10.34-36. Vom continua cu gândul de duminică, așa că, aceasta va fi partea a doua a temei Descoperirea dumnezeilor amatori, și Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea călăuzirea Sa.

„Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: „Sunteți dumnezei?”

Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată,

cum ziceți voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfințit și M-a trimis în lume? Și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Aici, Isus Se referă la Psalmul 82.6, unde scrie:

„Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Preaînalt!”

Aici, în Ioan, El a spus: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: „Sunteți dumnezei!” Apoi a continuat: „Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată,

cum ziceți voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfințit și M-a trimis în lume? Și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Așadar, noi știm că cei la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, sunt numiți „dumnezei.” De asemenea, Scriptura îi numește pe copiii lui Dumnezeu, „dumnezei.”

Când vorbim despre dumnezei amatori, fratele Branham a folosit acest termen iar și iar. Noi nu am fi folosit acest termen dacă nu ar fi fost un profet al lui Dumnezeu, care a venit în această zi, și a început să ne arate că există dumnezei minori, dumnezei amatori. El a început să învețe acest principiu și să ne arate care este poziția noastră în timpul sfârșitului. Astfel, El a venit să ne ia vălul și să îndepărteze amnezia spirituală, pentru a ne aduce înapoi la ceea ce Dumnezeu a vrut întotdeauna să fie copiii Lui. Păcatul ne-a despărțit de intenția și Planul inițial al lui Dumnezeu, de a aduce Familia Sa la manifestare pe Pământ.

Dumnezeu a avut un Plan, și El a avut o viziune pentru aceasta, dar păcatul a venit și a întrerupt acea viziune, însă restaurarea Cuvântului prin Răscumpărarea lui Isus Hristos, ciclul de Răscumpărare, ne va aduce acum înapoi la viziunea lui Dumnezeu despre ceea ce a vrut El să facă cu copiii Săi pe Pământ. El a vrut fii și fiice de Dumnezeu, și acești fii și fiice de Dumnezeu, sunt urmașii lui Dumnezeu, așa că, urmașii lui Dumnezeu, nu pot fi altceva decât dumnezei.

Deci, de aici obținem acest termen. Și când privim la acest termen, este Dumnezeu într-un fel minor, sau Dumnezeu care Se descoperă în carne într-un fel minor. Nu în măsură deplină, în plinătate, cum a fost Isus Hristos, ci Dumnezeu afișându-Și atributele, afișându-Se pe Sine Însuși în carne umană.

Să mergem la Evrei 11, pentru a face o scurtă recapitulare la ceea ce am parcurs duminică.

Evrei 11.1-3:

„Credința este substanța lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute.

Prin aceasta bătrânii au obținut o bună mărturie.

Prin credință înțelegem că lumile au fost urzite prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că lucrurile care sunt văzute, nu au fost făcute din lucruri care se văd.”

Fratele Branham a luat acest text pentru mesajul Dumnezeul credincios, și a spus:

„Cum a făcut Dumnezeu Pământul, Pământul acesta pe care stați voi în dimineața aceasta? Oamenii nu vor să creadă…Cuvântul Său.”

Acum aveți un principiu al lui Dumnezeu, că Dumnezeu vorbește Cuvântul Său, dar Dumnezeu, de asemenea, crede propriul Său Cuvânt. Și când Dumnezeu crede Cuvântul Său, Cuvântul Său vine în manifestare. Deci, dacă aceasta este ceea ce face Dumnezeul Major, Dumnezeu, sau Dumnezeu Însuși, ce ar trebui să facă dumnezeii amatori? Ei ar trebui să fie în aceeași imagine ca Tatăl lor. În același citat, profetul spune:

„…Iată-L! Priviți! Și dacă Dumnezeu…va crede propriul Său Cuvânt…”

Aceasta înseamnă să fii un dumnezeu amator sau un dumnezeu minor: trebuie să înceapă cu credința. Dar cu ce fel de credință? Nu poate fi cu o credință intelectuală sau o credință umană, ci trebuie să fie credința Seminței lui Dumnezeu, care este în interior, care a fost însuflețită de Duhul lui Dumnezeu și care poate crede Cuvântul lui Dumnezeu. La fel ca Tatăl.

Să mergem la Evrei 11.6:

„Și fără credință este imposibil să-I plăcem Lui, pentru că cel ce vine la Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.”

Așadar, fără credință este imposibil să fim plăcuți lui Dumnezeu. Îmi place afirmația aceasta, care este o afirmație uriașă. Aceasta este pironul morții pentru religie. Mulți oameni încearcă să se liniștească, să-și potolească setea sau să câștige ceva de la Dumnezeu prin mijloace religioase, prin ritualuri de închinare sau prin legalism, dar nu aceasta Îi place lui Dumnezeu; lui Dumnezeu Îi place credința. Și credința exprimată este ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, în mod absolut. Dacă crezi Cuvântul lui Dumnezeu, te vei alinia cu Cuvântul lui Dumnezeu, vei asculta de Cuvântul lui Dumnezeu.

Isus a spus: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Acesta este un principiu fundamental: „Dacă crezi Cuvântul, te vei supune Cuvântului, vei asculta Cuvântul, vei manifesta Cuvântul.” Dar nucleul este credința.

„Fără credință, este cu neputință să-I fim pe plac lui Dumnezeu.”

În mesajul Acum, crezi?, fratele Branham a spus:

„El doar a vorbit și acesta a venit în existență. El a crezut în propriul Său Cuvânt.” (Aici vorbește despre Dumnezeu). „Și dacă un om este născut din Duhul lui Dumnezeu, el este un descendent al lui Dumnezeu, și acea parte din Dumnezeu este în el, de aceea el crede că fiecare Cuvânt pe care-L va spune Dumnezeu, se va manifesta. Vedeți?…din Dumnezeu.”

Așadar,  descendentul lui Dumnezeu, fiul lui Dumnezeu, crede ca Dumnezeu. Și Dumnezeu a crezut că Cuvântul Său Se va materializa. Și descendentul lui Dumnezeu crede că Cuvântul lui Dumnezeu Se va materializa, totul se va materializa. Laudă lui Dumnezeu!

Isus a făcut această afirmație în Luca 18.8:

„Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”

Întrebarea este: „Ce căuta El?” El căuta credință. El nu a căutat un sistem religios, pentru că, atunci când a venit Fiul omului prima dată, a găsit un sistem religios, a existat o întreagă ordine  religioasă. Ei au luat Cuvântul pe care li l-a dat Moise în Lege și au format o întreagă ordine religioasă, o organizare, și aveau totul. Dar nu aceasta căuta Isus, El căuta credință.

Ce caută El când S-a întors în această zi? El caută credință. Laudă lui Dumnezeu.

Acum, noi suntem născuți prin har, prin credință, și aceasta nu vine de la voi înșivă, ci este darul lui Dumnezeu. Calitatea de a crede, este un dar al lui Dumnezeu.

Ioan 18.33-37:

„Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?”

Isus i-a răspuns: „Tu spui că sunt Împărat.”

Pilat I-a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”

„Împărăția Mea nu este din lumea aceasta,” a răspuns Isus. „Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.”

„Atunci un Împărat tot ești!” I-a zis Pilat. „Da” a zis Isus. „Eu sunt Împărat!” (Ascultați această afirmație). „Eu pentru aceasta M-am născut, și din această cauză am venit în lume, ca să mărturisesc Adevărul. Toți cei care sunt din Adevăr, ascultă Glasul Meu.”

Deci, care a fost scopul venirii lui Isus pe Pământ, a nașterii Lui în trup, pe Pământ? Pentru a depune mărturie despre Adevăr, pentru că El era Adevărul. El era Adevărul, Calea și Viața! El a fost manifestarea, El a fost măsura deplină a manifestării gândului lui Dumnezeu în trup; El a fost Dumnezeu în trup de carne; El a fost Cuvântul făcut trup; El a fost plinătatea dumnezeirii în trup; El a fost Adevărul încarnat. Pentru acest scop S-a născut și pentru aceasta a venit în lume, ca să depună mărturie despre Adevăr.

„Toți cei care sunt din Adevăr, ascultă Glasul Meu!” Acum, dacă acesta a fost scopul Lui, ca să fie manifestat pe Pământ, care ar trebui să fie scopul nostru, ca dumnezei amatori? Să fim manifestați pe Pământ. Dar noi trebuie să fim aici ca să depunem mărturie despre Adevăr. Când Dumnezeu a venit în trup, scopul Lui a fost să aducă mărturie despre Adevăr, iar când Dumnezeu vine în trupul nostru… De ce ne-am născut? De ce suntem aici? De ce suntem născuți din nou? Ce încearcă Dumnezeu să facă cu noi? Eu cred că scopul nostru în acest timp al sfârșitului, este să depunem mărturie despre Adevăr, ca dumnezei amatori.

El a fost aici ca să Se supună voii Tatălui, de a asculta de Cuvânt, iar noi suntem aici pentru a fi martori ai Adevărului, pentru a face același lucru: pentru a ne supune Mirelui nostru, pentru a depune mărturie despre Cuvânt.

Să ne întoarcem la Ioan 8. Încă recapitulăm. Ioan 8.46:

„Cine dintre voi Mă dovedește vinovat de păcat? Și dacă spun Adevărul, de ce nu Mă credeți?

Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”

Isus face totul atât de simplu! Înseamnă că poate deveni atât de complicat când intrăm pe tărâmurile religioase, și, „Lucrul acesta este corect, iar acesta nu este corect; aceasta este regula, noi nu am urmat regula; acesta crede că nu este…”

Vreau să spun: uitați de toate acestea, pentru că Isus reduce totul la Alegere. Dacă ești al lui Dumnezeu, crezi Cuvântul lui Dumnezeu; dacă nu ești, dacă nu sunteți din Dumnezeu, nu credeți Cuvântul Lui.

Isus a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu, El a mărturisit despre Adevăr, așa că, atunci când ei Îl respingeau,  El știa că respingând Cuvântul, ei Îl respingeau pe Dumnezeu. Deci, ei nu erau ai lui Dumnezeu.

Ioan 5.28: „Ei I-au zis: „Ce să facem ca să putem lucra faptele lui Dumnezeu?”

Aici vedem că ei voiau să știe ce pot face pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu; care sunt lucrările lui Dumnezeu ca să le facă. „Dă-ne lista cu lucrările pe care trebuie să le facem.” „Ce să facem ca să putem lucra faptele lui Dumnezeu.”

„Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți pe Acela pe care L-a trimis El.” Laudă lui Dumnezeu! De ce? Pentru că în fiecare Epocă și în fiecare dispensație, Dumnezeu a trimis pe Pământ un Glas, un reprezentant care putea să prindă Gândul Lui pentru acea zi, și să-L aducă la oameni. El a făcut aceasta prin profeți, prin Epocile Bisericii, a făcut-o prin mesagerii fiecărei Epoci.

Dumnezeu a avut un Glas pe Pământ, un profet, o cale prin care a putut să-Și aducă Cuvântul pentru ziua aceea, la oameni. Și care sunt „lucrările Lui?” Voi puteți spune: să nu fumezi, să nu bei, să nu alergi în jur, să nu faci nimic din toate acestea, dar toate acestea sunt parte din Aceasta; însă miezul problemei este: „Să-L credeți pe acela pe care l-a trimis El.”

Ce folos că nu ai fumat niciodată în viața ta, dacă respingi Glasul lui Dumnezeu pentru ziua ta, și Îl numești a fi ceva rău, Îl respingi și spui că nu este de la Dumnezeu? Totuși, tu nu ai fumat niciodată, nu ai băut, nu ai înjurat și nu ți-ai înșelat aproapele. Toate aceste lucruri sunt bune, sunt calități demne, lucruri pe care le apreciem și le prețuim, lucruri pe care ar trebui să le manifestăm ca și creștini, dar când ajungi la miezul problemei, care sunt lucrările lui Dumnezeu? Lucrările lui Dumnezeu înseamnă să crezi pe cel pe care-l trimite Dumnezeu. Și dacă Dumnezeu îl trimite, El vrea ca acei trimiși să fie respectați, să fie auziți, să fie crezuți, pentru că ei sunt purtătorii de Cuvânt ai lui Dumnezeu.

A respinge glasul purtătorului de Cuvânt al lui Dumnezeu din acea zi, înseamnă a-L respinge pe Dumnezeu, deoarece purtătorul de Cuvânt nu își aduce propriile lui idei, ci aduce Cuvântul lui Dumnezeu.

Să mergem la 1Corinteni 4.1:

„Iată cum trebuie să fim priviți noi, ca servitori ai lui Hristos, și administratori ai tainelor lui Dumnezeu”

Ce spune Pavel aici? Că noi suntem administratori ai tainelor lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că noi veghem peste, avem grijă de, suntem un administrator al unei case, ca Iosif care era administrator în casa lui Potifar. El avea grijă de casă veghind și distribuind lucruri din casă.

Aici, Pavel spune: „Noi suntem administratori ai tainelor lui Dumnezeu,” ceea ce înseamnă că veghem și distribuim tainele lui Dumnezeu.

Deci, ce înseamnă să facem lucrările lui Dumnezeu? Să-l credem pe cel pe care l-a trimis El. Cine a fost Pavel? Pavel a fost unul din cei trimiși. Dumnezeu a spus: „Eu te-am trimis să fii o Lumină a Neamurilor.”

Să mergem la 1Ioan 4. Ioan a fost unul din ucenicii Domnului, unul dintre cei însărcinați să răspândească Adevărul și să meargă în toată lumea.

1Ioan 4.4-6:

„Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu, pentru că i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.

Ei sunt din lume, pentru că vorbesc ca din lume, și lumea îi ascultă.

Noi însă, suntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem Duhul Adevărului și duhul rătăcirii.”

Vreau să spun că aceasta este o afirmație foarte îndrăzneață. Laudă lui Dumnezeu! Ioan a putut să spună aceasta; Ioan a fost unul din apostolii Domnului, el a fost însărcinat de Dumnezeu, Dumnezeu i-a spus personal: „Du-te în toată lumea și mărturisește Adevărul, iar toți cei ce cred și sunt botezați, vor fi mântuiți, dar dacă nu cred, vor fi osândiți.” Dumnezeu Însuși i-a dat această însărcinare, și când a mers în lucrare, el a știut care era însărcinarea lui, iar când a plecat ca un profet al lui Dumnezeu, ca un administrator al Tainelor lui Dumnezeu, el a răspândit acel Adevăr: „Toți cei care sunt ai lui Dumnezeu, Îl ascultă; și toți cei care nu-L ascultă, nu sunt din Dumnezeu.”

De ce a spus el aceasta? El nu se uita la trupul său, ci privea la tainele pe care le deținea, privea la distribuirea Adevărului pe care îl avea. Nu în carnea lui, aceasta nu avea nimic de-a face cu persoana lui Ioan, totul avea de-a face cu Ioan apostolul, însărcinat să ducă Evanghelia. Laudă lui Dumnezeu!

Același lucru este adevărat și cu profetul din această zi. Nu era omul, nu era cel care venea din Kentucky, acesta este omul pe care-l respectăm; noi respectăm vasul, pentru că vasul era cel pe care-l folosea Dumnezeu, pentru a aduce Cuvântul. Ce era aceasta? Este o distribuire a Tainelor lui Dumnezeu. Profetul a fost un administrator a Tainei lui Dumnezeu, însărcinat de Dumnezeu. Dumnezeu i-a vorbit direct și i-a spus: „Du acest dar lumii. Acesta este Adevărul, distribuie acest Adevăr,” la fel cum le-a spus ucenicilor Săi.

Îngerul Domnului a venit și i-a dat această însărcinare; Îngerul Domnului a fost Cel care i-a descoperit Adevărul; Îngerul Domnului i-a spus să descopere Pecețile; Acesta fiind Dumnezeu alegându-Și vasul, Dumnezeu trimițându-Și vasul și distribuindu-Și Cuvântul prin acel vas. De aceea, acum, a face lucrările lui Dumnezeu, înseamnă să-l primim pe cel pe care l-a trimis Dumnezeu, acel vas, acel trup. Noi îl respectăm și Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru el, dar nu este carnea, vasul, ci este ceea ce Dumnezeu ne-a adus prin acel vas, Prin el, noi am avut Glasul lui Dumnezeu în zilele noastre. Laudă lui Dumnezeu!

Aceasta este foarte important, pentru că vom vedea că atunci când ajungem la încheierea Mesajului, fratele Branham ne spune că Dumnezeu are încă odată un purtător de Cuvânt pe Pământ; că există un Glas, Glasul final pentru epoca finală, care este Mireasa lui Isus Hristos.

Noi putem avea tot felul de greșeli în trupul nostru, putem avea tot felul de neajunsuri, dar nu carnea este cea la care trebuie să privim, ci este răspândirea Adevărului, este locul unde se află Glasul lui Dumnezeu și pe cine a trimis El în această zi pentru a răspândi Adevărul.

Fratele Branham a spus în cartea, „Epocile Bisericii,” chiar la începutul primului capitol despre Descoperirea lui Isus Hristos:

„Vă amintiți că la începutul acestui Mesaj, am menționat că această Carte pe care o studiem, este Descoperirea reală a lui Isus Însuși în Biserică și lucrarea Lui în veacurile viitoare. Apoi am menționat că este nevoie de Duhul Sfânt să ne dea descoperirea sau nu vom reuși să o obținem. Aducând aceste două gânduri împreună, veți vedea că nu va fi nevie numai de studiu obișnuit și de gândire pentru a face această carte reală, ci va fi nevoie de operarea Duhului Sfânt. Aceasta înseamnă că această carte nu poate fi descoperită nimănui decât unei clase speciale de oameni; va fi nevoie de unul cu perspicacitate profetică, va fi nevoie de calitatea de a auzi de la Dumnezeu; va necesita instruire supranaturală, nu doar un student care compară verset cu verset, deși aceasta este bine.

Dar o Taină necesită învățătura Duhului sau nu devine niciodată clară. Cum trebuie să auzim de la Dumnezeu, să ne deschidem și să devenim predați Duhului, ca să auzim și să cunoaștem.”

La începutul cărții „Epocile Bisericii,” profetul a început cu tema: „Descoperirea lui Isus Hristos.” El a început cu aceasta chiar din primul capitol din Apocalipsa.

Ce este descoperirea lui Isus Hristos? Este Vârful, Cununa întregii Biblii. Și în timp ce a intrat în subiect, a spus că voi nu o puteți obține prin studiu, și că nimeni nu va înțelegea aceasta, decât o clasă specială de oameni. Va fi nevoie de un descendent predestinat al lui Dumnezeu; va fi nevoie de cei care sunt destinați să fie dumnezei amatori; va fi nevoie de calitatea de a auzi de la Dumnezeu.

Ascultați, în această categorie nu poți intra singur; indiferent cât de mult am vrea, noi nu putem intra, pentru că aceasta a fost o categorie care a fost destinată prin predestinare.

Să mergem la Matei 13.15:

„Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.”

Îmi place aceasta pentru că ne oferă o definiție a convertirii, de ce este nevoie pentru a fi convertit. Este nevoie de calitatea de a auzi cu urechea, de a vedea cu ochii și de a înțelege cu inima. El spune aici: „Ei ar trebui să vadă cu ochii, să audă cu urechea și să înțeleagă cu inima,” aceasta fiind descoperirea, „…să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.”

„Dar ferice de ochii voștri că văd, și de urechile voastre că aud!” (versetul 16).

Laudă lui Dumnezeu! Dacă avem calitatea de a auzi acest Mesaj și de a-L primi ca Adevăr, acesta este harul lui Dumnezeu în viețile noastre. Dacă putem să-l primim pe cel trimis de Dumnezeu, atunci noi facem lucrările lui Dumnezeu.

Tot în cartea „Epocile Bisericii,” în Descoperirea lui Isus Hristos, fratele Branham a spus:

„După cum am spus deja, această Carte (Apocalipsa), este desăvârșirea Scripturilor, și este plasată exact la sfârșitul Scripturii. Acum puteți ști de ce scrie că oricine o citește sau chiar o aude, este binecuvântat. Este descoperirea lui Dumnezeu care îți va da autoritate asupra diavolului…”

Laudă lui Dumnezeu! „Este descoperirea lui Dumnezeu care îți va da autoritate asupra diavolului. Și puteți vedea de ce cei care ar adăuga sau ar lua din Ea, ar fi blestemat. Ar trebui să fie așa, pentru că cine poate adăuga sau îndepărta descoperirea perfectă a lui Dumnezeu și să-l biruiască pe vrăjmaș? Este atât de simplu! Nu există nimic cu o asemenea putere predominantă ca descoperirea Cuvântului. Vedeți?

În versetul trei, este pronunțată o binecuvântare peste cei care acordă o atenție deosebită acestei Cărți.”

Îmi place afirmația aceasta: „Nu există nimic cu o asemenea putere predominantă ca descoperirea Cuvântului.” Dar voi puteți primi descoperirea Cuvântului numai dacă sunteți o clasă specială de oameni, de aceea va fi nevoie de calitatea de a auzi de la Dumnezeu; va fi nevoie de o lucrare a Duhului Sfânt; va fi nevoie de o Sămânță Genă a lui Dumnezeu în interior, va fi nevoie de toate acestea ca să puteți primi descoperirea.

El a spus: „Este descoperirea lui Dumnezeu care îți va da autoritate asupra diavolului.” Și,  „Nu există nimic cu o asemenea putere predominantă ca descoperirea Cuvântului.”

Așadar, dacă vrem Putere asupra diavolului, avem nevoie de descoperirea Cuvântului, pentru că nu există nimic cu o asemenea putere predominantă ca descoperirea Cuvântului.

De ce a adus Dumnezeu descoperirea Cuvântului Său în timpul sfârșitului? Pentru că are o Mireasă care avea nevoie  să aibă o putere biruitoare, care să poată birui toate minciunile și capcanele diavolului; ca să biruiască hibridarea și să iasă în Răpire. Ei aveau nevoie de o putere predominantă, dar nu există nimic cu o asemenea putere predominantă ca descoperirea Cuvântului.

Voi spuneți: „Eu am nevoie de putere.” Dar ceea ce avem noi nevoie, este să ne punem pe genunchi și să ne rugăm pentru descoperire: „Dumnezeule, descoperă-mi Cuvântul Tău; deschide-mi ochii și inima și dă-mi înțelegere și descoperire, astfel încât să am putere să biruiesc în această zi.” Nu va fi puterea voinței sau puterea mentală, ci va fi descoperirea Cuvântului care deblochează înțelegerea. Aceasta ne dă autoritate asupra diavolului; aceasta ne descoperă cine suntem. Aceasta scoate la suprafață dumnezeii amatori; aceasta descoperă dumnezeii amatori.

Credința noastră în Adevărul prezent, ne descoperă identitatea noastră ca fii ai lui Dumnezeu. Așa a fost de la începutul timpului și așa va fi până la capăt.

Abel a fost un fiu al lui Dumnezeu, pentru că el a primit descoperirea pentru ziua lui. Cain nu a putut s-o primească, el nu a putut nici măcar s-o asculte, pentru că nu era al lui Dumnezeu, ci era al celui rău. Întotdeauna fiii lui Dumnezeu au avut calitatea de a primi descoperirea Cuvântului pentru ziua lor, și aceasta a făcut diferența, aceasta i-a descoperit ca fii ai lui Dumnezeu, iar noi știm că fiii lui Dumnezeu sunt hotărâți să fie dumnezei amatori.

Ce este descoperirea dumnezeilor amatori? Descoperirea dumnezeilor amatori începe cu credința. Calitatea de a crede și de a primi Adevărul prezent, descoperă identitatea noastră.

Acum vreau să trec la următorul subiect, la care vreau să privesc. Să mergem la Iuda 14, care are de-a face cu descoperirea Cuvântului:

„Dar și Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, a prorocit când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi.”

Enoh a fost al șaptelea de la Adam, și vom vedea că fratele Branham a tipizat această Mireasă cu Enoh, și pe Enoh cu această Mireasă, pentru că Enoh a fost al șaptelea de la Adam. Deci, în descendență, Enoh a fost al șaptelea de la Adam, și Enoh a fost cel care a fost luat în răpire.

Acum, noi suntem al șaptelea de la Ultimul Adam, în epoca a șaptea a Bisericii, și noi suntem destinați să fim luați în răpire. Deci, există o paralelă între Enoh și Mireasă.

Să mergem acum la Geneza 5.21-24, și să privim la povestea lui Enoh.

„La  vârsta de șaizeci și cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.

După nașterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, și a născut fii și fiice.

Toate zilele lui Enoh au fost de trei sute șaizeci și cinci de  ani.

Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.”

Deci, „Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut pentru că l-a luat Dumnezeu.” El a fost răpit. În ordine. Aceasta este ceea ce spune fratele Branham, în mesajul Ascultați-L!, din anul 1957:

„Fiecare mișcare a lui Hristos, a fost poruncită de Dumnezeu, și El a umblat înaintea lui Dumnezeu în felul în care I-a plăcut Lui. Oh, mi-ar plăcea să am o astfel de mărturie, și sunt sigur că fiecărei persoane de aici i-ar plăcea. La fel ca Enoh din vechime, care a umblat sute de ani înaintea lui Dumnezeu, și a avut mărturia că a fost plăcut Lui. Enoh fiind un tip al Bisericii luate înainte de necaz.”

Enoh a fost luat înainte ca Noe să construiască Arca, a necazului și a tot ce a urmat, și fratele Branham a folosit aceasta ca un tip. Enoh este un tip al Bisericii, al șaptelea de la Adam, și cel care a fost luat în transformare, înainte de necaz. Așadar, acesta este un tip perfect pentru noi. Deci, noi știm că Enoh a umblat cu Dumnezeu.

Dacă ne întoarcem în Evrei 11.5-6, acolo citim:

„Prin credință Enoh a fost mutat…” Deci, cum a fost mutat Enoh? Prin credință. „Prin credință a fost mutat Enoh de pe Pământ, ca să nu vadă moartea .

Și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea sa, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.”

„Căci fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui, fiindcă cel ce vine la Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.”

Așadar, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, după ce l-a născut pe fiul său, Metusala. Să citim din nou Geneza 5.22-24:

„După nașterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani și a născut fii și fiice.

Toate zilele lui Enoh au fost de trei sute șaizeci și cinci de  ani.

Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.”

Din Evrei, știm că el a primit mărturia că a fost plăcut lui Dumnezeu. Și Pavel, imediat după ce spune că Enoh a umblat cu Dumnezeu și a fost plăcut lui Dumnezeu, el spune: „Fiindcă fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui.”

Deci, ce I-a plăcut lui Dumnezeu? Lui Dumnezeu I-a plăcut credința lui Enoh în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta I-a plăcut lui Dumnezeu. Enoh a umblat trei sute de ani cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut pentru că l-a luat Dumnezeu. El l-a luat în răpire. Mutarea lui Enoh a fost prin credință. Umblarea lui cu Dumnezeu, era ca Dumnezeu să-i construiască credința. El i-a fost plăcut lui Dumnezeu prin credință, și mutarea lui Enoh a fost prin credință. Aleluia!

Ascultați. Când Saul a refuzat să țină Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu l-a lepădat să mai fie împărat, și i-a spus lui Samuel: „Voi alege un om după inima Mea.” Și El l-a ales pe David. Dumnezeu a ales un om după propria Sa inimă.

Când venim în cartea „Faptele Apostolilor,” Luca a început să ne spună de ce a fost David un om după inima lui Dumnezeu. Fapte 13.22:

„…apoi l-a înlăturat și le-a ales împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Isai, om după inima mea, care va împlini toată Voia Mea.”

Deci, ce l-a făcut pe David un om după inima lui Dumnezeu? Faptul că el a împlinit toată Voia lui Dumnezeu. Și fratele Branham ne spune care este voia lui Dumnezeu. El ne-a spus că voia lui Dumnezeu, este Cuvântul Lui. Înseamnă că David a ținut tot Cuvântul lui Dumnezeu, arătând că el avea credință în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că, fără credință, este cu neputință să-I fim plăcuți lui Dumnezeu.

Așadar, David a fost un om după inima lui Dumnezeu pentru că a împlinit toată voia lui Dumnezeu, și voia lui Dumnezeu este Cuvântul Lui.

Fratele Branham a făcut această afirmație de multe ori, dar eu voi citi doar un citat. El a spus:

„Ce face El? El scrie prima Sa Biblie. Prima Biblie care a fost scrisă vreodată, a fost scrisă în cer, Zodiacul. Acesta începe cu Fecioara; așa a venit El prima dată; și se termină cu Leul. Leul, a doua Sa venire. Și El scrie prima Sa Biblie.

A doua Biblie a fost scrisă de Enoh și pusă în Piramidă. A treia Biblie a fost scrisă, și aceasta este ultima. (fratele Branham își mângâie Biblia). Întotdeauna Dumnezeu face lucrurile în trei. Dumnezeu este perfect în trei. El este perfect.”

În mesajul Înfierea, partea a doua, din anul 1960, el a spus:

„El a făcut-o pe următoarea în piatră, în Piramidă.”

Acum noi aflăm că Enoh, și Enoh este un tip pentru Mireasă, profetul lui Dumnezeu a spus că Enoh a făcut acea Piramidă.

Știți ce îmi place la acest Mesaj? Îmi place că Dumnezeu ne-a trimis un profet, prin care a putut să ne descopere atâtea taine. Și acest profet ne-a spus că Enoh a făcut acea Piramidă, și că acea Piramidă este a doua Biblie a lui Dumnezeu; este Cuvântul lui Dumnezeu în formă de piatră, scrisă în piatră.

Fratele Branham a trecut prin tot felul de tipuri și noi am putea citi aceasta în doar o secundă, despre cum scrie diferite lucruri, iar principiul pe care îl folosește este că acolo nu există nici o Piatră de încheiere, din cauză că atunci când a venit Piatra de încheiere, ei au respins-o; când a venit Isus Hristos, ei L-au respins.

Fratele Branham a spus aceasta în mesajul Casa viitoare a Mirelui ceresc și a Miresei pământești, din anul 1964:

„Aceasta fiind așa, ar răspunde exact semnului lui Enoh în Egipt, Piramida, nu-i așa? Înainte de distrugerea antediluviană, când venea justificarea, Enoh a adus înainte un semn, și în această Piramidă sunt șapte trepte mergând în Camera Regelui. Priviți, pe treapta a șaptea, dacă ați studiat vreodată dimensiunile Piramidei, cine iese afară ca să-l ia pe cel venit, și să-l introducă la Rege? Priviți cine este în postul acela, și veți vedea ziua în care trăiți, în Piramidă.”

Fratele Branham a spus: „Biblia este scrisă în Piramidă,  în marea Galerie.” Eu nu am fost acolo niciodată, dar am văzut imagini. Marea sală este făcută din pietre uriașe de ambele părți și merg spre vârf. Și în acea mare Galerie, sunt șapte trepte, care merg până sus la camera Regelui. Dar a șaptea treaptă este mai înaltă, are un pas mai mare; ei o numesc „marele pas.” Nu a șaptea treaptă…Sunt șapte trepte care urcă, dar când ajungi în vârful rampei până la locul unde se află Camera Regelui, ultima treaptă este mult mai înaltă, totuși voi trebuie să pășiți pe ea. Nu este un pas ușor de făcut, este un pas mare, superior, iar ei îl numesc „marele pas.”

Fratele Branham a spus: „În vârf, la „marele pas,” sau la „pasul cel mare.” În altă parte a spus: „Acolo este unul care stă să-l întâmpine pe cel care vine și să-l introducă în prezența Împăratului.” El a tipizat aceasta cu slujba lui Ilie, care a fost în Ioan Botezătorul , dar și în zilele noastre.

Acolo era cineva care stătea în vârf, lângă acea mare treaptă, ca să ne ajute să pășim pe acea mare treaptă și să ne introducă în prezența Împăratului. Acest lucru este scris în Piramidă.

Cine ne-a spus aceasta? Un profet. Și voi credeți aceasta. Amin. De ce credeți? Știți câți oameni din lume nu o cred? Ei văd o treaptă, ei încearcă să-și imagineze șapte lucruri care sunt orice, dar noi am avut un profet care ne-a spus aceasta, iar voi credeți că este Adevărul; voi credeți că totul are ceva de-a face cu voi. Unde vă aflați în această zi și de unde a venit aceasta, prieteni?

Acum, când el vă introduce în prezența Împăratului și intrați în Camera Împăratului, acolo sunt tot felul de lucruri. Eu nu știu să deosebesc totul. M-am uitat la aceasta, am idei dar nu vreau să mă aventurez  fără autoritate. Deci, nu voi încerca să deosebesc totul.

Când au intrat acolo, ei au găsit ceea ce ei numesc un „sarcofag.” Este o cutie de granit, dar când intri înăuntru, nu este capac și nu există un trup, nu este nimic acolo, pentru că noi nu slujim un Dumnezeu mort, ci slujim lui Isus Hristos Cel înviat. Împăratul nostru este viu, nu este mort. Fratele Branham a vorbit despre aceasta. Tu mergi în vârful Piramidei, și el a spus că Piatra din vârf nu a fost pusă niciodată, pentru că ei au respins-o. De unde au știut ei că a fost respinsă? Pentru că Biblia spune că au respins-o; pentru că atunci când a venit Isus Hristos, Cine a fost El? El a fost Piatra de temelie principală, dar ei au respins-o. El a fost Piatra de încheiere a Vechiului Testament.

Fratele Branham a spus: „El a construit acest trup, pe tot drumul, prin profeți. El L-a zidit prin profeți, prin Proverbe și prin Psalmi, dar când a ajuns la Cap, la încheierea Vechiului Testament, ei au respins acea Piatră de încheiere.” Dar acea Piatră de încheiere, a devenit Piatra de temelie pentru Mireasă, și El a zidit șapte Epoci pe deasupra. Apoi, când a venit din nou ca Piatră de încheiere, a fost respins de lume, a fost respins de denominațiuni, dar a fost primit de poporul lui Dumnezeu. Acea Piatră de încheiere a venit.

Tot în mesajul Casa viitoare, profetul spune:

„…Priviți cine este în postul acela și veți vedea ziua în care trăiți, în Piramidă. Acum, Dumnezeu a făcut trei Biblii. Există o învățătură a Piramidei, care este un nonsens, dar există o Piramidă autentică. Vedeți? Acum, Dumnezeu a făcut trei Biblii. Totul trebuie să fie în trei.

Isus vine de trei ori. Odată a venit să-Și răscumpere Mireasa; data următoare vine să-Și ia Mireasa, și data următoare vine cu Mireasa Sa. Vedeți? Acum observați cât este de frumos. Vedeți? Și în această Piramidă erau șapte trepte, apoi era Camera Regelui. Noi suntem în a șaptea Epocă a Bisericii, înainte ca Împăratul să-Și ia Tronul. Amintiți-vă că Piramida nu a avut niciodată o Piatră de vârf, de încheiere, pe ea.

Prima Biblie a lui Dumnezeu, a fost în cer, Zodiacul; acesta începe și continuă cu fiecare epocă. Prima, începutul Zodiacului, este o Fecioară; așa a venit El prima dată. Ultima figură din Zodiac, este Leul., a doua venire. Chiar înainte de acesta este un pește încrucișat, care este epoca cancerului, în care trăim acum.

Acolo, după aceasta este o Piramidă a lui Enoh care a mărturisit exact. Nu avem timp să intrăm în aceasta, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, am să vă arăt într-o zi, trasează exact dimensiunea orei în care trăim.”

De ce? Pentru că Biblia este în Piramidă. Dacă am ști s-o citim, am citi în Piramidă tot ce este în Biblie. Problema este că noi nu știm s-o citim. Fratele Branham nu este aici, și nu ne vom aventura fără autoritate, dar ceea ce avem, este Mesajul, iar Mesajul va debloca ceea ce este în Piramidă. Nu este că trebuie să mergem să ne uităm la pietre, ci ne uităm la Mesajul pe care ni l-a dat.

Nouă ni s-a dat Descoperirea Cuvântului. Prima Biblie, El a scris-o în ceruri, aceasta ne este ascunsă pentru că s-au pierdut multe informații. Pământul a fost deviat de pe axa lui, și tot felul de lucruri și noi nu putem deosebi ce se întâmplă acolo. A fost corupt și poluat iar Piramida a fost jefuită, pietrele carcasei au fost scoase, și s-au întâmplat tot felul de lucruri, așa că nu o putem citi, mai ales fără un profet. Și această Biblie scrisă, este a treia Biblie. Biblia scrisă pe hârtie ne-a fost dată nouă, iar în zilele în care trăim, a existat un profet care a stat pe acea treaptă înaltă, iar Dumnezeu i-a dat descoperirea întregii Taine, pentru a dezveli Pecețile și pentru a scoate vălul astfel încât să putem vedea ce a fost ascuns în această Taină, (fratele Chad arată Biblia), în toți acești ani.

Așadar, eu nu trebuie să merg la Piramidă, și nu trebuie să merg la Zodiac, dar pot să merg chiar aici, la Biblie, care a fost descoperită înaintea ochilor noștri.

Deci, eu nu voi încerca să merg la Piramidă, dar vreau să vă arăt că Enoh a avut descoperirea corectă a Cuvântului, Enoh  fiind al șaptelea de la Adam. Enoh este un tip al Bisericii, așa că, dacă Enoh a fost tipul nostru, prefigurarea a ceea ce se întâmplă astăzi, Enoh a avut descoperirea deplină a Cuvântului, pentru că a construit toată Piramida. Deci, ce este Mireasa? Ce va avea Biserica la sfârșitul timpului? Ea va avea descoperirea deplină a Cuvântului.

În mesajul Locul de închinare oferit de Dumnezeu, fratele Branham a spus:

„Acum, noi aflăm că Enoh a venit pe calea oferită de Dumnezeu, cu Cuvântul Său, și a umblat cinci sute de ani și a fost plăcut. Aflăm că Mecanica era atât de perfectă în el, încât atunci când Dinamica a început să funcționeze în motor, l-a luat de pe Pământ. El a luat primul zbor cu avionul spre Rai. Lucrând la Mecanica și Dinamica lui Dumnezeu împreună, „el nu a mai fost,” pentru că Dumnezeu l-a luat de pe Pământ fără moarte. Este exact așa. El a mers în calea oferită de Dumnezeu.”

Deci, ce a fost Calea oferită de Dumnezeu? Cuvântul. Enoh a umblat în Cuvânt. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Singurul loc de închinare oferit de Dumnezeu, fratele Branham spune:

„Acum să privim la ceva care a fost în această casă a Domnului, a epocii lor…Enoh…Priviți! Enoh era Cuvântul viu al lui Dumnezeu al epocii lui. El era un profet.”

Ce a fost Enoh? „Enoh a fost Cuvântul viu al lui Dumnezeu pentru epoca lui.” Atunci, ce a fost Enoh? El a fost…Tot ce este scris în Piatră, era acum în trup. El a umblat cu Dumnezeu; el a umblat cu Cuvântul; el a fost al șaptelea de la Adam; el avea să prefigureze Biserica. Dumnezeu l-a așezat deja în marea Galerie; El l-a pus deja în „marele pas” și în camera împăratului; el era deja așezat acolo, dar acum, el umbla pe Pământ încarnând ceea ce fusese deja scris în acea Piatră, pentru că l-a pus deja Acolo. Dar acum, el umbla cu Dumnezeu. El umbla cu Dumnezeu ca al șaptelea de la Adam. Oh, el a umblat cu Dumnezeu până când Dumnezeu a fost atât de mulțumit de el, încât l-a luat sus.

Cum I-a plăcut Enoh lui Dumnezeu? El a avut credință în acel Cuvânt. Oh, laudă lui Dumnezeu!

Vreau să privim puțin la Enoh. Cuvântul „Enoh” înseamnă „Dedicat.” Enoh a fost dedicat. Dar acest cuvânt, provine dintr-un cuvânt rădăcină care înseamnă „A se antrena.”

A fost antrenată această Mireasă de-a lungul a șapte Epoci? Antrenată pentru ce? Să fie dedicată. Dedicată cui? Dedicată acestui Cuvânt; dedicată Domnului nostru; dedicată lui Hristos. Aceasta a fost Enoh. Enoh a fost dedicat Cuvântului. Aceasta înseamnă a umbla cu Dumnezeu.  Cum putea Enoh să umble cu Dumnezeu dacă nu mergea în pas cu Cuvântul Domnului?

Enoh umbla cu Cuvântul, și în timp ce umbla cu Cuvântul… Ascultați, Enoh a construit Piramida. Deci, Enoh a avut o descoperire corectă. Amin? El a avut o descoperire a Cuvântului lui Dumnezeu; el a avut o descoperire a Planului lui Dumnezeu; și el, de asemenea, a avut o relație cu Dumnezeu, deoarece a umblat cu Dumnezeu.

Mi-am pus întrebarea: „Cine a apărut mai întâi? Găina sau oul?” Enoh a avut mai întâi o descoperire și apoi o relație, sau a avut mai întâi o relație care a adus o descoperire? Nu am răspunsul, dar adevărul este că el a avut o descoperire și o relație cu Dumnezeu. Eu pot ajunge la această concluzie în siguranță.

Ce ar trebui să aibă Mireasa? Ce ar trebui să facă o descoperire? O descoperire ar trebui să ne ducă într-o relație mai mare, iar o relație mai mare ar trebui să aducă o descoperire mai mare. Așa că, aceste două lucruri ar trebui să se hrănească unul pe altul, pentru că au făcut-o pentru Enoh.

Descoperirea lui Enoh nu l-a îndepărtat de Domnul, ci descoperirea pe care a avut-o l-a făcut să umble cu Dumnezeu. Umblând cu Dumnezeu, nu a primit o descoperire greșită, ci a fost ținut în descoperirea corectă.

Deci, ce a avut Enoh, de care avem nevoie și noi? Enoh a avut o descoperire a Cuvântului lui Dumnezeu și a avut o relație cu Dumnezeu. El umbla cu Dumnezeu.

Deci, ascultați: Enoh a avut Descoperire, Relație și Răpire.

Ce va avea această Mireasă? Această Mireasă va avea Descoperire, Relație și Răpire.

Eu știu ce a precedat Răpirea. Poate nu știu cine a venit mai întâi, găina sau oul, dar știu că Descoperirea și Relația au precedat Răpirea. Și știu că Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. Înseamnă că nu ar trebui să ne descurajăm umblând cu Dumnezeu sub această Descoperire. Haideți să continuăm să umblăm cu Domnul! Nu contează că au trecut șaizeci de ani de când a plecat profetul; nu contează că au trecut șaptezeci de ani de când au fost deschise Pecețile!

Enoh a avut o descoperire a Cuvântului, el știa că era al șaptelea de la Adam, el încarna acel Cuvânt, și în timp ce încarna Cuvântul, a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, apoi Dumnezeu l-a luat.

Deci, dacă am umbla cu Dumnezeu trei sute de ani sub această descoperire ca Enoh, nu ne-am descuraja. Să nu ne descurajăm, ci să ne apropriem tot mai mult de Domnul, în timp ce continuăm să mergem cu El, zi de zi.

Poate ne va lua ceva mai mult timp pentru a intra în pas cu ceea ce am primit. Ce am primit noi? Noi am primit un Cuvânt descoperit în forma Piramidei. Poate va fi nevoie de o umblare cu Domnul pentru a face ca această descoperire să se cufunde. Aceasta a făcut Enoh. Laudă Domnului!

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Identificat! Oh, diavolul urlă din cauza aceasta. Adevărul manifestat al promisiunii Cuvântului în Ea singură. Ei nu au răspunsul. Când a venit Isus, de ce nu L-au avut fariseii aceia? El a spus: „Dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, voi prin cine îi scoateți? Vedeți? El a stat singur. Biserica Lui stă singură.”

Aceasta este o afirmație remarcabilă. Cine a fost luat în Răpire cu Enoh? El a sta singur. Nu menționează pe nimeni altcineva. Nu sunt menționați tovarășii lui; nu este menționată biserica lui sau colectivitatea lui, pentru că Enoh a umblat singur cu Dumnezeu, el a avut o părtășie privată și o umblare cu Dumnezeu, doar el și Dumnezeu. Și aceasta l-a condus într-o mutare, care a fost prin credință.

Așadar, „Biserica Lui stă singură. Ea nu este ocupată cu nimic altceva. Dar El a fost identificat de Dumnezeu, fiind trupul în care a locuit Dumnezeu. Și Biserica este identificată cu Trupul Lui, făcând același lucru. Ea este Trupul Lui, Adevărul manifestat al Cuvântului Său promis pentru zilele din urmă. Și ea, și numai Ea, rămâne lângă El.”

Așadar, ce este Ea? „Ea este Adevărul manifestat al Cuvântului Său promis pentru această zi.” Ea devine ceea ce a fost Enoh. Enoh a fost Cuvântul făcut trup pentru ziua lui. Ea devine același lucru care a fost Enoh: Cuvântul făcut trup pentru ziua noastră, umblând cu Domnul, crescând în credință, crescând în relație, crescând în descoperire. Până când? Până când acești atomi se schimbă, până când credința ia stăpânire și noi plecăm.

Să mergem la Amos 3. Oh, laudă lui Dumnezeu! Amos 3.3, aceasta este foarte important:

„Pot merge doi împreună dacă nu se învoiesc?”

Enoh a umblat cu Dumnezeu. Pot merge doi împreună fără să se învoiască? Cum putea să vină Domnul și să umble cu Enoh dacă nu era o învoială între El și Enoh? Care a fost învoiala dintre El și Enoh? Enoh a avut o descoperire a Cuvântului, și acea descoperire a Cuvântului a devenit trup în trupul său. Și pe când mergea cu Cuvântul făcut trup în trupul său, el umbla cu Dumnezeu, era în acord cu descoperirea Cuvântului. De aceea Dumnezeu putea umbla cu Enoh.

„Cum pot merge doi împreună dacă nu este un acord?” Acolo trebuie să fie o înțelegere.

Acum vreau să mă întorc pentru un moment la experiența fratelui Branham din Colorado, pentru că am vorbit despre aceasta înainte, despre cum a fost fratele Branham în acea furtună, în acea situație periculoasă. Domnul i-a vorbit și l-a trimis înapoi în furtună, iar el s-a întors. El încerca să înțeleagă ce se întâmplă, iar Glasul i-a vorbit, iar el a vorbit furtunii și furtuna s-a supus glasului său. Toată această scenă arată că Răscumpărarea se apropie de ciclul complet și aduce înapoi tot ce a pierdut Adam. Înapoi nu în mâinile lui Isus Hristos născut din fecioară, ci în mâinile unui trup născut în păcat. Aceasta este plinătatea Răscumpărării, aducând-o înapoi omului căzut. Acum, el putea vorbi naturii, așa cum Adam a vorbit naturii. Acum, el vorbea naturii și natura făcea exact ce spunea el.

După aceea, Dumnezeu i-a spus…Auziți ce a spus fratele Branham: „Am stat doar acolo privind în jur, cu pălăria jos. Norii plecaseră deja. M-am gândit că Însuși Dumnezeul Creației…totul este în mâna Lui. Ce mi-a spus? Mi-am luat arma, i-am șters luneta și am început să merg, să cobor muntele.”

Îmi place aceasta. Fratele Branham a fost atât de uman, atât de real! Aceste lucruri sunt adevărate, nu sunt basme religioase, nu sunt povești despre un om care încearcă să se facă ceva. El a spus:

„Toate acestea s-au întâmplat, iar când s-a terminat, eram amorțit. Am privit în jur și cerul era albastru; ieșise soarele și furtuna a dispărut.”

În continuare, el nu a știut ce să facă. El nu avea o super înțelegere. Și-a ridicat arma, i-a șters luneta și a pornit să se întoarcă în tabără. Oh, laudă lui Dumnezeu!

Ascultați, noi nu trebuie să înțelegem totul, nu trebuie să avem un răspuns spiritual pentru orice. Uneori se întâmplă ceva și următorul lucru de făcut este să te întorci și să mesteci fasolea pentru cină, pentru că nu știi ce altceva să faci. Să te trezești dimineață și să mergi la muncă? „Am avut o experiență supranaturală, ce să fac în continuare?” Doar ridică-ți arma și du-te pe deal în jos, pentru că, dacă Dumnezeu vrea să faci altceva, El îți va vorbi altceva.

Problema este că noi încercăm să fim spirituali, dar nu trebuie să încercăm să fim spirituali, pentru că aceasta se întâmplă în mod natural, și pe măsură ce ajungem în acord cu Cuvântul, și doar umblăm în viață cu Cuvântul, Dumnezeu va veni la noi și ne va vorbi, dacă rămânem în armonie și unitate cu Cuvântul Său.

„Cum pot merge doi împreună fără să fie învoiți?” Dacă sunt de acord, ei pot merge împreună. Astfel, haideți să ne punem viața în acord cu Cuvântul, să ne predăm Lui, și să-I acordăm un loc unde El poate veni de câte ori vrea să vină.

Fratele Branham și-a luat arma, i-a șters luneta și a început să coboare pe deal, dar Dumnezeu nu a terminat. El a spus: „Ceva mi-a spus: „Vrei să te plimbi cu Mine prin sălbăticie? Plimbă-te cu Mine!”

„Vrei să te plimbi cu Mine prin sălbăticie?” Fratele Branham a spus: „Am zis: „Da, Doamne! Din toată inima mea. Acesta ar fi unul dintre cele mai grozave lucruri pe care l-aș putea face, să mă plimb cu Tine.” Mi-am pus arma pe umăr și am început să merg în jos prin acea pădure. Niciodată nu a pus cineva piciorul prin acea pădure virgină prin care am mers.”

Ce era pădurea virgină? Totul venise din nou înapoi ca în grădina Eden: pădurea virgină, animalele au venit la el, avea control asupra naturii, și acum, el umbla cu Dumnezeu, la fel ca atunci când Dumnezeu cobora în răcoarea serii și Se plimba cu copiii Săi în Eden. Dar cum a umblat Dumnezeu cu ei? Dumnezeu a umblat cu ei în același fel cum a umblat cu profetul.

Vă întreb: „Ce a văzut fratele Branham?” A văzut o siluetă? A văzut un Om? Ce statură avea? Ce formă avea? Înțelegeți că fratele Branham nu a spus niciodată că a văzut ceva? El doar a auzit un Glas.

Să mergem înapoi în Geneza 3. După ce omul a căzut, și-a făcut șorțuri din frunze de smochin, și s-a ascuns printre pomii din grădină. În Geneza 3.8, citim:

„Ei au auzit Glasul Domnului Dumnezeu, umblând în grădină….”

Nu scrie că ei au văzut pe cineva. Acolo nu a fost nici o formă pe care ei să o vadă și s-o descrie, ci „Ei au auzit Glasul Domnului Dumnezeu, umblând prin grădină.” Noi știm că El a coborât în răcoarea serii și Se plimba cu copiii Săi. Ei știau că El este în grădină, dar nu pentru că auzeau pașii Săi, sau pentru că Îl vedeau. Ei Îi auzeau Glasul umblând prin grădină și atunci Adam s-a ascuns.

Să citim din nou: „Și au auzit Glasul Domnului Dumnezeu, umblând în grădină, în răcoarea serii, și Adam și soția lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu, printre pomii din grădină.

Și Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a spus: „Unde ești, Adam?”

Iar el a spus: „Am auzit Glasul Tău în grădină…” Mai sus am citit: „Ei au auzit Glasul Domnului umblând în grădină, în răcoarea serii.”  Și fratele Branham a fost pus în acea stare, în pădurea virgină. Dumnezeu i-a vorbit și i-a spus: „Vorbește furtunii și îndepărteaz-o!” Apoi, dintr-o dată, i-a zis: „Vrei să te plimbi cu Mine? Plimbă-te cu Mine!” Iar fratele Branham a spus: „Oh, mi-a plăcea aceasta!”

Fratele Branham nu a spus niciodată că a apărut un Om sau un chip de Înger, sau ceva. Nu! El doar a mers. Cu Cine a mers el? Cu Glasul care a vorbit cu el. El a mers în prezența Domnului, a mers cu Dumnezeu.

Știți ce a făcut? El a spus: „Apoi m-am gândit că aș putea merge în acel loc unde am fost cu soția mea.” Ascultați, el umbla cu Domnul, dar Dumnezeu nu a mai spus…Acolo nu era un dialog, mergând înainte și înapoi, el nu a văzut pe nimeni, ci doar s-a cufundat în prezența Domnului; și umblând cu Domnul, el s-a gândit la soția lui și la aniversarea lor. Ce făcea el? Umbla cu Dumnezeu.

Așadar, când Enoh umbla cu Dumnezeu, s-ar putea să fi fost diferit de ceea ce ne imaginăm noi cu imaginația noastră. pentru că Enoh a avut descoperirea Cuvântului, a avut credință, a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani și aceasta I-a plăcut lui Dumnezeu.  Aceasta înseamnă că timp de trei sute de ani, el a avut în fiecare zi o întâlnire la ora cinci și cinci minute, și a mers la plimbare cu Dumnezeu? Cum a umblat el cu Dumnezeu timp de trei sute de ani? Cum arăta Dumnezeu? Ce formă avea? Care era descrierea Lui?

Enoh avea Glasul lui Dumnezeu, avea Cuvântul lui Dumnezeu, Prezența lui Dumnezeu era cu el, și așa el a umblat cu Dumnezeu timp de trei sute de ani. Laudă lui Dumnezeu!

Sunt atât de bucuros că Dumnezeu ne-a arătat aceasta într-un profet. Dintre toți oamenii, El a luat un om, și ne-a arătat ce are de gând să facă.

Amintiți-vă că Dumnezeu nu face nimic, fără ca mai întâi să o descopere printr-un profet. Deci, ce a făcut profetul? Profetul a arătat ce vrea să facă Dumnezeu, ce vrea să facă El prin tot Trupul Său. Dar El a luat mai întâi acest om, și a făcut-o prin el, prin profet, ca să arate ce vrea să facă. El vrea să umble cu voi și cu mine! El vrea să trăiască în noi, vrea să ne vorbească, vrea să-Și manifeste Cuvântul prin noi. Eu vreau doar să umblu cu El!

În mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor, fratele Branham spune:

„Observați dezlegarea acestui duh ecleziastic. Astăzi, douăzeci de ani mai târziu, după război, noi vedem dezlegarea duhului ecleziastic. Sub ce? Pecetea a șaptea, Trâmbița a șaptea către evrei.

Priviți luna cum se întunecă. Sub ce? O vedeți desenată. Fiul omului fiind alungat din biserică. Ce este aceasta? Aderând înăuntru cu mulțimea ecleziastică. Mișcarea ecumenică cu Conciliul Mondial al Bisericilor, a mânat fiecare om…Ce înseamnă aceasta? Păi, tu trebuie să renunți la toate învățăturile evanghelice și celelalte. „Cum pot merge doi împreună, fără să fie în acord?” Ei nu pot. Isus a spus că nu pot. Și cum poate merge o biserică Baptistă și Metodistă, să umble împreună? Cum poate Biserica lui Hristos să umble cu Prezbiterienii? Cum poate să umble catolicul cu protestantul?”

Ascultați ce spune el în continuare: „Dar Mireasa poate umbla cu Cuvântul, care este Hristos.”

„Oh, vrei să faci o mică plimbare astăzi?” Câți vor să umble cu El în acest Mesaj al timpului final? Câți au auzit Glasul lui Dumnezeu pe măsură ce El Se întoarce în Grădina Lui, Mireasa Lui? Cât de mulți I-au auzit Glasul și vor să umble cu El?

„Dar Mireasa poate umbla cu Cuvântul, care este Hristos. Aceasta trebuie să fie în acord. Nu sistemul ecleziastic, ci Cuvântul. Tu trebuie să fii în acord cu Cuvântul, să umbli cu Cuvântul!”

Tu trebuie să fii de acord cu Cuvântul, trebuie să crezi Cuvântul, trebuie să ai credință în Cuvânt, pentru că, „fără credință, este imposibil să fii plăcut Lui.” Și „Cum pot să meargă doi împreună, fără să fie de acord?” Dar Mireasa poate să umble cu Cuvântul. De ce? Pentru că Ea vine în acord cu Cuvântul; Ea vine în unitate cu Cuvântul. Ea L-a primit prin credință, Ea umblă cu El, și în El, Ea se predă, Ea se aliniază cu El, și Ea devine ceea ce a fost Enoh în vremea lui.

Enoh încarna ceea ce era în piatră; ceea ce era în piatră, era în carne, în Enoh. Și ceea ce este scris cu cerneală, (în Biblie), devine trup în Mireasa Sa. Ea Îl întrupează pe Isus Hristos. Ce este Mireasa? Ea este Noul Testament. Aceasta este tot.

Aceasta ne-a spus fratele Branham. Ea este carnea Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui, Viață din Viața Lui; Ea este Bucata care a fost lovită de El, formată prin șapte Epoci ale Bisericii, revenind acum în unitate cu Capul. Piatra din vârf, vine să completeze Tabloul. Și ce să facă? Să Se replice pe Sine în forma Miresei, în această zi.

De ce este Ea aici? Și ce să facă Ea? Ea este aici ca să umble cu Cuvântul; Ea este aici ca să încarneze Cuvântul acestei zile. Cum face Ea aceasta? Ea trebuie să umble cu El; Ea trebuie să fie în acord cu El. Cum ajunge Ea în acord cu El? Ea trebuie să primească Duhul descoperirii, să ia Duhul lui Dumnezeu ca El să ne aducă în acord cu Cuvântul, astfel încât să putem umbla cu El.

Nu știu voi, dar eu I-am auzit Glasul, pe măsură ce se întoarce în Grădina Lui. Amintiți-vă Cântarea lui Solomon; Mireasa a fost numită „Grădină,”  „o Grădină cu ziduri,” „o Fântână pecetluită,” „o Mireasă virgină.” El S-a întors în Grădină, iar noi I-am auzit Glasul. Eu vreau să umblu cu El.

În mesajul Răpirea, fratele Branham a spus:

„Dar pentru Biserică, Mireasa, Răpirea este o descoperire. I se descoperă Ei, este o descoperire. Adevărata Mireasă a lui Hristos va aștepta acea descoperire a Răpirii. Acum, aceea este o descoperire, pentru că descoperirea este credință. Voi nu puteți avea descoperirea fără a avea credință. Credința este o descoperire, ea este ceva care vi se descoperă, așa cum i-a fost descoperit lui Avraam, care putea numi orice lucru cu ceea ce i-a fost descoperit, ca și cum nu ar fi fost așa.

Acum, credința…Aceasta este, de fapt, credința, este descoperirea lui Dumnezeu.”

Răpirea va fi o credință, va fi o descoperire, credința pentru Mireasă.

Să ne întoarcem la 1Tesaloniceni 5.1-5:

„Dar despre timpuri și anotimpuri, fraților, nu aveți nevoie să vă scriu,

fiindcă voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului vine ca un hoț în noapte.

Când vor zice: „Pace și siguranță,” atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare.

Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț.

Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.”

Voi nu trebuie să vă temeți că nu prindeți Răpirea. Răpirea are loc acum; Răpirea v-a prins deja. Doar continuați să umblați cu Domnul. Pe mine nu mă interesează dacă mai sunt patruzeci de ani sau șaizeci de ani, doar continuați să umblați cu Domnul. Umblați cu Glasul care a revenit în zilele noastre! Umblați cu Domnul! Prezența Lui este aici, și El vrea să umble cu Mireasa Sa, și Mireasa poate umbla cu Cuvântul. Ea trebuie să fie în acord cu Cuvântul, și Ea trebuie să aibă o descoperire care spune: „Nu este nimic altceva decât Adevărul, frate Branham!” Laudă lui Dumnezeu!

Viața noastră trebuie să vină în armonie cu acest Cuvânt!

De ce i-au trebuit lui Enoh trei sute de ani ca să ajungă în răpire? Eu nu am toate răspunsurile și nu pot spune aceasta, dar știu un lucru: când credința lui a ajuns acolo, el a plecat, pentru că el a fost mutat prin credință. Amin? Nu știu dacă i-au trebuit trei sute de ani, nu știu câte sute de ani i-au trebuit mai întâi să construiască Piramida; eu nu știu ce s-a întâmplat, dar știu că el a fost mutat prin credință.

Umblând cu Domnul în tot acest timp, cu siguranță, nu i-a putut diminua credința; umblând în tot acest timp cu Persoana Cuvântului…Ascultați, el știa Cuvântul, cunoștea descoperirea Cuvântului și L-a pus în formă de Piatră. Deci, acea Piatră reflecta Cuvântul. Dar, ce este Cuvântul? Cuvântul este Isus Hristos, și el a avut descoperirea lui Hristos. Atunci, cu Cine umbla el? El umbla cu Persoana pe care a pus-o în Piatră. Era reală, trăia și avea părtășie cu el, și umbla cu acel Glas. Apoi, Domnul l-a luat, nu a mai putut fi găsit, pentru că Domnul l-a luat.

Dar în Evrei ni se spune că el a fost mutat prin credință. Ascultați ce a spus fratele Branham, în anul 1954:

„Într-o zi, Enoh a intrat, a umblat așa. Dar știți ce a făcut? El a umblat până Acasă cu Dumnezeu. A ajuns atât de departe, încât nu a vrut să se mai întoarcă.”

Haideți să luăm tot ce am vorbit în seara aceasta, și să le punem cap la cap.

Enoh a fost al șaptelea de la Adam, prefigurând Mireasa din epoca a șaptea a Bisericii, mergând în paralel. Al șaptelea de la Adam, a primit o descoperire a întregului Cuvânt, și a dovedit aceasta scriind Biblia în Piramidă. El a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, în părtășie și armonie. „Cum pot merge doi împreună, fără să se învoiască?” El trebuia să fie de acord cu Cuvântul care i-a fost descoperit. Și după ce a umblat cu Dumnezeu atâția ani, în Evrei ni se spune că Enoh a fost mutat prin credință. Apoi, fratele Branham ne spune că Răpirea va fi o descoperire pentru Mireasă.

Astfel, când puneți totul împreună, iată omul care a primit descoperirea Cuvântului. El umblă cu Cuvântul, iar viața lui reflectă descoperirea pe care o are și o trăiește. El a devenit Cuvântul făcut trup pentru epoca lui; el o încarnează umblând cu Dumnezeu timp de trei sute de ani, dar la un moment dat, fratele Branham a spus că a ajuns atât de departe pe drum…

Ascultați, eu nu cred că vorbim despre o distanță fizică; nu cred că umblând cu Dumnezeu a ajuns atât de departe că, cumva, în timp ce mergea cu Domnul pe Pământ, el era acum mai aproape de Rai decât de casa lui. Enoh a ajuns atât de departe în călătoria lui în Cuvânt, în descoperirea Cuvântului și în umblarea lui cu Dumnezeu, el a ajuns atât de departe, încât, deodată ceva l-a lovit, și a spus: „Eu nu trebuie să mă mai întorc! Nu trebuie să mă întorc acasă, nu trebuie să mă întorc acolo! Eu pot urca acum! Acum este timpul. Pot merge mai departe chiar acum. Eu am umblat atât de mult și am ajuns atât de departe, încât pot să trec!”

Răpirea va fi o descoperire pentru Mireasă! Doar continuă să umbli cu Dumnezeu sub descoperirea care a fost dezvăluită. Piatra a fost luată, vârful a fost luat, descoperirea Piramidei ne-a fost dată, vălul a fost luat de pe Biblie. Noi suntem al șaptelea, în epoca a șaptea, suntem Mireasa chemată din Laodicea. Noi suntem Enoh, acum ne-am dedicat, am fost pregătiți, antrenați; am fost dedicați Glasului lui Dumnezeu pe care L-am auzit în zilele noastre, când Se întoarce la Mireasa Sa, și umblăm cu Domnul, în timp ce umblăm cu Cuvântul. Să umblăm atât de departe pe drum! Doar să umblăm cu El până când ajungem atât de departe, încât, ceva ne lovește inima și spunem: „Eu nu mai trebuie să mă întorc. Pot merge Acasă!” Amin.

Aceasta este ziua în care trăim, prieteni! Aceasta este ceea ce face Dumnezeu în ziua noastră. Doar umblați cu Dumnezeu! Umblați cu El în viața voastră privată, în fiecare zi a vieții voastre; în mintea voastră, în gândurile voastre, în rugăciunea voastră. Doar umblați cu Dumnezeu!

Nu programați o întâlnire cu El, pentru vineri la ora 5.00. Doar umblați cu El în fiecare zi, în fiecare moment al zilei. Nu doar duminică și miercuri; nu când cântă o casetă. Doar umblați cu Domnul, și lăsați această plimbare să vă ducă atât de departe pe drum, într-o zi!

Lăsați ca părtășia să vă captiveze, relația de dragoste, descoperirea, armonia, bucuria, să vă plimbe atât de departe, încât, într-o zi să vă îndepărteze puțin mai mult, și ceva să ne lovească și să spunem: „Aș putea, la fel de bine, să merg Acasă.” Acea zi vine pentru această Mireasă. Haideți să umblăm cu Dumnezeu!

Cine va fi prins sus în acea transmutare? Dumnezeii amatori. Ei vor fi mutați, pentru că, „Prin credință vor fi mutați.”

Știți, a fost un timp când Isus…După ce a fost răstignit, El S-a dus să predice sufletelor care erau în iad. Cui a predicat El? Fratele Branham a dramatizat puțin aceasta, iar noi o putem găsi în Scriptură. El a coborât și le-a predicat celor care au fost neascultători în zilele lui Noe. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că ei nu au crezut Cuvântul. Deci, El a mers acolo jos, și fratele Branham a dramatizat aceasta. El a arătat că Isus a coborât acolo și a spus: „Eu sunt Cel despre care a predicat Noe! Eu sunt Cel despre care a vorbit Daniel! Eu sunt…”  El Se arată mai întâi celor care au respins Cuvântul în zilele lor.

 El vine și Se prezintă ca fiind Cuvântul care a fost predicat în ziua lor. „Eu Sunt împlinirea a toate acestea. Eu am fost în Noe, am fost în Arca pe care a construit-o Noe; Eu am fost Legea pe care a dat-o Moise! Eu am fost Cuvântul; Eu am fost Stânca lovită și am dat Apa dătătoare de Viață; Eu am fost Mana cu care s-au hrănit în pustie.”

El a venit la ei ca să le pecetluiască condamnarea, pentru că au respins Cuvântul. Acum, El este Cuvântul făcut trup, care tocmai a murit pentru ei, și acum, El a coborât și le-a spus: „Voi ați respins Cuvântul, dar Eu sunt împlinirea Lui!”

Apoi, profetul a spus că Isus a trecut în Tărâmul Aleșilor. Și ei, în timpul vieții lor, au prins o viziune despre El, iar Avraam a spus: „El este Cel cu care m-am întâlnit în Câmpiile Mamre!” Ezechiel a spus: „El este Roata din mijlocul Roții. Acesta este Cel în care am crezut în zilele noastre!” Ce au făcut ei? Ei au crezut Cuvântul pentru ziua lor.

Cei trei tineri evrei, au spus: „Acesta este Cel care a fost cu noi în cuptorul aprins!” Cine era El? El era împlinirea Cuvântului în zilele lor, și acum a coborât să le spună: „Eu am fost Acela! Voi ați crezut în Mine în ziua voastră. Și acum, haideți să plecăm de aici!” Ce au primit ei? Ei au primit o Răpire. Au primit o înviere și o Răpire. El a luat robia roabă, și i-a dus înapoi Acasă. De ce? Pentru că ei au primit Cuvântul în ziua lor.

De ce au fost condamnați toți ceilalți? Pentru că au respins Cuvântul în zilele lor.

Celor ce au primit Cuvântul în ziua lor, le-a adus învierea și răpirea. Acum trăim în ziua plinătății tuturor. Dumnezeu a înfășurat totul împreună; El a unit totul în Hristos. Din Hristos a ieșit o Mireasă care a trecut printr-un ciclu de mântuire, și acum se întoarce la Capul Hristos, Cuvântul. De ce? Ca să umble cu Cuvântul, ca să trăiască acest Cuvânt, ca să fie Cuvântul făcut trup și ca să continue să umble cu acel Glas.

Ce este acel Glas? Este Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu pentru această zi. El continuă să umble cu noi; Prezența Lui S-a întors la noi. Continuați că umblați cu El până când ajungem atât de departe pe drum, și El spune: „Acum este timpul! Puteți veni Acasă!”

În interiorul nostru se întâmplă ceva, și spunem: „Eu nu mai trebuie să mă întorc, eu nu mai trebuie să stau în hibridare, nu trebuie să mi stau pe Pământul acesta. Eu pot merge Acasă!” Apoi, mergem..

Oh, prieteni, ce zi trăim! Nu priviți în trecut și nu priviți în viitor, ci doar bucurați-vă că umblați cu Domnul.

Când a venit El ca să umble cu ei? În răcoarea serii. Când a venit Mesajul? În timpul serii. El este aici, în timpul serii, ca să umble cu tine. Întrebarea este: „De ce nu vrei să te plimbi cu Mine? Plimbă-te cu Mine!” Fratele Branham a spus: „Mi-ar plăcea! Mi-ar plăcea!”

Eu vreau să spun: „Mi-ar plăcea să umblu cu acest Cuvânt care a fost trimis pentru noi. Eu vreau să umblu cu acest Mesaj. Nu cu cărți și casete, ci cu Persoana Cuvântului, care a venit și S-a descoperit pe Sine. Vreau să mă hrănesc cu El; vreau să aflu despre El; vreau să vorbesc cu El; vreau să-L experimentez; Eu vreau să umblu cu El, și vreau să fiu schimbat.

Sunt atât de recunoscător pentru că mi-a dat ochi de văzut și urechi de auzit; sunt atât de recunoscător pentru că prin harul și mila Sa, Dumnezeu m-a predestinat înainte de întemeierea lumii. Eu nu am avut nimic de-a face cu aceasta și eu nu am putut schimba aceasta. Este ceea ce este și sunt atât de recunoscător, pentru că nu a fost meritul meu, nu a fost nimic…El mi-a dat credință și acum pot să cred, iar credința îmi deschide o cu totul altă lume.

Prin credință aud un Glas și prin credință umblu cu acel Glas. Nu prin vedere, ci prin credință. Și această umblare ne schimbă pe toți în chipul Lui, zi de zi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.

                             -AMIN-