DESCOPERIREA CARE BIRUIEȘTE

20 octombrie 2024

Să deschidem Bibliile la Romani 16.25-27:

„Iar Aceluia care are putere să vă întărească, după Evanghelia mea și propovăduirea lui Isus Hristos, conform descoperirii Tainei care a fost ținută ascunsă de la începerea lumii,

dar acum este arătată prin Scripturile profeților, conform poruncii Dumnezeului Celui veșnic, făcută cunoscut pentru toate națiunile, ca să asculte de credință,

a lui Dumnezeu, care singur este înțelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor. Amin!”

Laudă lui Dumnezeu! În versetul 25, ni se spune: „Iar Aceluia care are putere să vă întărească...” Vreau să privim puțin la acest cuvânt, „să vă întărească”. În Concordanță, ne spune: „stabilit, consolidat, stabil, stabilit cu fermitate.” În Biblia King James, este tradus ca: „a face stabil, a pune ferm, a fixa, a se îndrepta cu fermitate, a întări, a face ferm, a face constant.” Nu știu vouă, dar mie îmi place. Toată lista sună bine. Aceasta este ceea ce vreau.

Pavel spune: „Iar Aceluia care are putere să vă întărească…” Dar Dumnezeu are putere să vă întărească. Cum? „…Conform Evangheliei mele, și predicarea lui Isus Hristos, conform descoperirii Tainei care a fost ținută ascunsă de la întemeierea lumii.” Deci, ce este această predicare a lui Pavel care descoperă Taina lui Isus Hristos? Aceasta este ceea ce folosește Dumnezeu pentru a întemeia Biserica.

Deci, ce face Dumnezeu cu Evanghelia, predicarea lui Isus Hristos, descoperirea Tainei? Ce face El? El face Biserica Lui să fie stabilă, o așază fermă, o întărește, o face neclintită, o fixează, o face constantă. Cum face El aceasta? Prin descoperirea Cuvântului predicat.

Noi știm că Dumnezeu nu Se schimbă în căile Lui, El face încă același lucru: El încă descoperă Taina lui Isus Hristos în zilele noastre. Exista încă o Taină care a fost păstrată ascunsă în partea din spate a Minții lui Dumnezeu, dar a fost descoperită printr-un alt mesager. El S-a întors să ne restituie tot ce a fost pierdut și să descopere acea mare Taină care se afla în partea din spate a Minții lui Dumnezeu. Ce face Dumnezeu? Dumnezeu ne întărește, ne stabilește conform predicării Evangheliei lui Isus Hristos și a Tainei care a fost ascunsă de la întemeierea lumii.

Deci, această Evanghelie, această Descoperire, această predicare este folosită de Dumnezeu pentru a ne întări, pentru a ne stabili, pentru a ne face fermi, pentru a ne face constanți. Pentru mine, acest lucru este absolut uimitor, pentru că aceasta este unealta în mâna lui Dumnezeu, pentru că El are puterea de a ne stabili, dar o face conform predicării, conform Tainei.

Să mergem la Judecători 3.31:

„După el, a urmat Șamgar, fiul lui Anat. El a ucis șase sute de oameni dintre Filisteni cu un otic de plug. Și el a fost un izbăvitor al lui Israel.”

Aici este o mică Scriptură…În Biblie, avem numai două versete în care este menționat Șamgar. Aici este menționat direct, dar mai este menționat, de asemenea, în cântarea Deborei. Dar vedem că în Biblie este doar un verset mic despre Șamgar, care a ucis șase sute de filisteni cu un otic de plug, și a eliberat Israelul. Noi știm că el a devenit unul din judecătorii Israelului, și cu toate că avem puține informații despre el, îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a trimis un profet care a putut să ne dea mai multe informații, deoarece Dumnezeu nu pune nimic în Biblie degeaba, ci totul este acolo cu un scop și are un înțeles.

Fratele Branham ne-a învățat că Dumnezeu Își condensează Adevărul, pentru că Biblia nu este atât de mare, iar Adevărul lui Dumnezeu este nesfârșit, este veșnic și de nepătruns. Și El a împachetat întreaga descoperire a lui Dumnezeu în Biblie, și atât de multe lucruri trebuie extrase din Ea.

În mesajul Convins apoi preocupat, fratele Branham a spus:

„Șamgar, mulți dintre voi…El a fost unul dintre judecătorii lui Israel, un mic…Mulți slujitori nici măcar nu văd aceasta în Biblie, dar el a fost unul dintre judecătorii lui Israel. Este scris un mic verset despre el, dar mie îmi place. El este un om după inima mea.

Voi știți că filistenii… Fiecare om făcea ce voia, astfel aflăm că israeliții obțineau recolte mari, dar filistenii veneau, jucau jocuri de noroc, le luau tot și-i  tratau ca pe sclavii lor. Ei mergeau înăuntru (nu era nici o unitate între ei), și mergeau drept la ei și spuneau: „Ei bine…” Și le luau recoltele. Ei au făcut aceasta ani de zile.

Într-o zi, ei au venit la acest băiat micuț, care nu era un războinic.”

Fratele Branham a spus că Șamgar era doar un fermier sărman. Biblia nu consemnează că ar fi avut vreo abilitate specială, talente sau puteri supranaturale.

„El era doar un om mic, nu era un războinic, și singurul lucru ce-l avea, era recolta lui. Mi-l imaginez stând acolo după ce și-a pus recolta în hambar. S-a uitat la micuții lui copii zdrențoși, iar soția sa avea nevoie de o rochie. El a așezat totul frumos și stătea acolo aplecat, zicând: „Ei bine, poate putem mânca iarna aceasta.”

Un lucru pe care-l iubesc absolut cu privire la slujba acestui profet din zilele noastre, este că el face ca Biblia să prindă viață într-un fel în care poți realiza că acestea erau ființe umane care aveau inițiativă, aveau simțuri și aveau familii și treceau prin împrejurări și situații. Și dacă aceasta s-a întâmplat cu ei, mi se poate întâmpla și mie.

Biblia spune despre Ilie că era un om cu aceleași slăbiciuni ca și noi, așa că ne dăm seama că experiența umană este experiență umană, și a fost experiență umană. Deci, nu este nimic diferit între ei și mine. Între mine și ei este doar intervalul de timp în care trăim, dar de multe ori condițiile de viață se repetă; ne aflăm în aceleași situații și putem primi putere din ceea ce citim că a făcut Dumnezeu.

Așa cum vedem, situația prinde viață. An de an, Șamgar face agricultură și muncește, muncește, și an de an filistenii vin și-i fură aproape toată munca lăsându-i doar cât să poată supraviețui, așa că, abia supraviețuia, abia se descurca și nu prospera deloc. Copiii lui erau zdrențuroși iar soția lui avea nevoie de o rochie.

Vreau să spun că el spera că de data aceasta va fi diferit, că de data aceasta își vor putea păstra recolta. Aceasta era situația în care se afla Șamgar. În continuare, profetul a spus:

„Mi-l imaginez stând acolo după ce și-a pus frumos recolta în hambar, și stătea acolo aplecat zicând: „Ei bine, poate putem mânca iarna aceasta.” Apoi a auzit ceva. S-a aplecat pe fereastra hambarului, și iată că veneau o mie de filisteni. „Trap! Trap! Trap! Cu plăci mari de armură peste ei, oameni mari bine pregătiți, cu sulițe în mâini, mărșăluind drept înainte, pentru a-i lua ceea ce avea.

S-a uitat la copiii săi, și și-a privit soția. Era îngrijorat. De ce? Pentru că era neajutorat. El nu era un spadasin, dar el nu a spus: „Stai puțin. Poate mai bine merg la școală să învăț să mă duelez cu crezurile. Dacă ar fi făcut aceasta, aceasta ar fi știut. Dar era un lucru pe care îl știa. S-a întâmplat să se gândească…”

Îmi place când se întâmplă ca cineva să gândească.

„…S-a întâmplat să se gândească: „prin naștere, eu sunt israelit, iar Dumnezeu i-a promis lui Avraam, tatăl meu, că sămânța lui va stăpâni porțile vrăjmașului său.” Amin. Aceasta era suficient.

El era îngrijorat de familia lui, și era convins că era israelit. El a apucat primul lucru pe care l-a găsit, era un otic de plug, un băț cu o bucată mică de aramă la capăt, cu care curăța pământul de pe plug, pe măsură ce ara.

El nu s-a uitat la cei o mie de filisteni cu armură, pentru că era îngrijorat și convins. El era convins și știa că era israelit; era convins că Dumnezeu nu poate minți; era convins că binecuvântarea era asupra lui; știa că era făgăduința lui Dumnezeu. Amin, frate. Acum mă simt destul de religios. El era convins că era promisiunea lui Dumnezeu, așa cum Fapte 2.38, este promisiunea lui Dumnezeu. El era convins că Dumnezeu a spus că sămânța lui, care era el, va stăpâni porțile vrăjmașului, așa că a apucat acel otic de plug, a stat chiar acolo și i-a doborât pe fiecare dintre ei.”

Ascultați, ceva s-a schimbat în Șamgar, dar ceea ce s-a schimbat în el, nu a fost puterea brațelor; ceea ce s-a schimbat în Șamgar nu a fost că a primit arme suplimentare, unelte suplimentare, daruri suplimentare în plus. Nimic din toate acestea nu l-au schimbat; ceea ce s-a schimbat în Șamgar, este că amnezia lui spirituală s-a rupt și el a prins o descoperire despre cine era el.

Ceea ce i-a dat putere să se împotrivească filistenilor, nu a fost o sabie, nu a fost o suliță, nu a fost ceva nou, ci era, de fapt, ceva vechi; a fost o promisiune, un Cuvânt al lui Dumnezeu, era o promisiune pe care El o făcuse deja și zăcea acolo. Ea era neschimbată, pe cât de neschimbător este Dumnezeu.

Ceea ce s-a întâmplat, este că situațiile din viață l-au învins pe Șamgar și pe ceilalți israeliți, până când au început să uite cine erau ei; au început să uite ce înseamnă să fie o sămânță a lui Avraam și au pierdut din vedere promisiunea. S-au întâmplat atât de multe lucruri negative, s-au întâmplat atât de multe lucruri rele; ei și-au pierdut recoltele, au intrat în robie, au trecut prin atâtea situații, încât au început să fie jefuiți de descoperirea cu privire la cine sunt ei și ce înseamnă să fii o sămânță a lui Avraam. Dar când a venit timpul ca Dumnezeu să aducă eliberarea, El nu avea nevoie, nu trebuia să trimită pe cineva să fie instruit militar; El nu trebuia să-l învețe cum să forjeze arme.

Fratele Branham a spus că el era neajutorat; Șamgar era neajutorat. An de an ei veneau și-i furau recoltele; an de an ei erau în robie, în sclavie; an de an el era neputincios să li se împotrivească, și nu putea să facă nimic pentru a-și păstra recoltele; nu putea să facă nimic pentru a putea opri jefuirea și furtul, nu putea face nimic pentru a schimba starea aceea. Când s-a uitat la sine, la trupul său, nu putea face nimic, era slab. Și aceasta era realitatea.

Ascultați, dacă ne uităm la carnea noastră, suntem slabi; dacă ne uităm la talentele noastre, la abilitățile noastre, la aptitudinile noastre, la puterea noastră, la mintea noastră, totul la nivel uman, este un eșec absolut, suntem incapabili și slabi să biruim în ziua în care trăim.

Dar, oh, mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că ceea ce s-a schimbat în Șamgar, nu a fost nimic fizic; ceea ce s-a schimbat în Șamgar a fost o descoperire care a revenit la el.

„O clipă! Așteaptă o clipă. Nu a spus Moise…nu ne-a spus Dumnezeu că ne-a dat pământul acesta? Nu ne-a spus El că țara este a noastră, să o posedăm? Nu a spus El că putem să-i alungăm pe dușmani? Nu a spus El că bucuria Lui va fi peste noi? Nu a spus El că ne va da lapte și miere? Nu a spus El că această promisiune este pentru sămânța lui Avraam? „Ei vor stăpâni porțile dușmanului! Atunci de ce stau eu aici și îl las pe acest dușman să-mi posede porțile, când acolo este o promisiune?”

Șamgar nu numai că a crezut, ci Dumnezeu a pus descoperirea în inima lui pentru a-l conecta înapoi la promisiunea care fusese dată deja de un profet al lui Dumnezeu.

Șamgar a biruit prin descoperire! Șamgar a biruit printr-o descoperire nu printr-o tactică nouă, nu printr-o abilitate nouă, nu printr-un dar nou. El a biruit printr-o descoperire, o descoperire a ceea ce fusese deja scris. Oh, iubesc Biblia! Iubesc acest Mesaj, care este Viața copiilor lui Dumnezeu!

Șamgar nu a trebuit să schimbe vreun lucru despre el însuși pentru a-i învinge pe dușmani. El nu a trebuit să meargă la biserică, nu a trebuit să ofere o jertfă suplimentară, nu a trebuit să obțină vreun merit de la Dumnezeu, nu a făcut ceva pentru a obține o recompensă suplimentară; el nu a trebuit să schimbe nimic despre el însuși, el nu a trebuit să facă nimic altceva; tot ce trebuia să facă, era să fie el însuși.

Ce era Șamgar? Dacă te uiți la Șamgar firesc, el era un fermier. Șamgar era un nimeni, era slab, era sărac, el fusese jefuit de atâtea ori; copiii lui erau sărăcăcioși. Dacă copiii lui erau ponosiți și soția lui avea nevoie de o rochie, el cum arăta? Cum arăta acea proprietate? El nu avea fonduri suplimentare pentru a face ceva, așa că totul era deteriorat. El nu avea nevoie să obțină un împrumut, nu trebuia să meargă la școală, nu trebuia să cumpere arme, nu trebuia să meargă la biserică, nu trebuia să primească daruri noi, nu trebuia să schimbe nimic despre sine. Ceea ce trebuia schimbat, era descoperirea. Acesta era singurul lucru ce trebuia să se schimbe. Și când el și-a schimbat descoperirea, a luat oticul de la plugul boilor…Ce era oticul de la boi? Oticul de la plugul boilor, era el. El era fermier, el era ceea ce era în mâna lui, aceasta era cine era el; aceasta era poziția în care se afla, în care l-a așezat Dumnezeu. El nu trebuia să obțină o poziție nouă, el putea să lupte ca un fermier, nu ca un războinic.

Este atât de interesant că a luat acel otic de la plug, a ieșit și a ucis șase sute de filisteni cu acel otic de plug, pentru că acel otic reprezenta poziția lui. El nu a trebuit să-și schimbe poziția, nu a trebuit să aștepte până când  să predice, nu a trebuit să aștepte să primească o poziție în biserică, el a putut merge așa cum era. El a putut merge cu descoperirea pe care a avut-o despre cine era și poziția în care l-a pus Dumnezeu; și cu acea descoperire el a putut birui toată armata filistenilor care a venit să-l jefuiască. Ce nebunie! Un fermier în zdrențe, cu un otic de plug în mână, a stat în mijlocul drumului, și a doborât șase sute de filisteni.

La sfârșitul zilei, toți erau morți, iar el stătea acolo cu un otic de plug în mână. Este total irațional, dar aceasta nu are nimic de-a face cu rațiunea, ci totul are de-a face cu descoperirea promisiunii lui Dumnezeu pentru copiii lui Dumnezeu.

Aceasta este ceea ce a restaurat Dumnezeu în zilele noastre. El a rupt amnezia noastră spirituală pentru a ne readuce în contact cu cine suntem cu adevărat. De aceea a venit Mesajul.

Ascultați, prieteni. Mesajul nu a venit ca să știm cine este William Branham, pentru că Dumnezeu l-a legitimat. Noi trebuia să-l avem, trebuia să avem un mesager, trebuia să avem pe cineva să aducă restaurarea, trebuia să avem împlinirea lui Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7, și trebuia să știm că aceasta face parte din descoperirea noastră. Mesajul a venit pentru ca voi să știți cine sunteți voi; deoarece a ști doar cine este altcineva, nu-mi dă biruință. Ceea ce îmi dă biruință, este să știu cine sunt eu conform Cuvântului, și pot să-mi iau poziția conform cu această Biblie.

Să mergem la 1Samuel. Îmi place că David nu a trebuit să se perfecționeze, să se schimbe pe sine, să-și schimbe natura, să-și schimbe ocupația, să-și schimbe abilitățile. El nu a trebuit să schimbe nimic. Singurul lucru pe care a trebuit să-l schimbe, a fost gândirea lui; și când gândirea lui s-a schimbat, el era deja tot ce trebuia să fie. Pentru a avea biruință, el era deja tot ce trebuia să fie pentru a birui în ziua lui, pentru că era israelit. El era sămânța lui Avraam, era în țara făgăduită și era un beneficiar al promisiunii.

Ascultați, eu nu cred că noi trebuie să schimbăm cine suntem, ocupația noastră, poziția noastră, ci cred că avem nevoie doar să mergem mai departe cu descoperirea Cuvântului.

1Samuel 17.33. Când Goliat a venit și s-a lăudat în fața lor, toți au fugit înspăimântați. Chiar și Saul, care era cu un cap deasupra celorlalți din armata lui Israel, s-a ascuns. Dar micul păstor a mers acolo să ducă brânză, pâine și vin fraților săi și să vadă cum merg lucrurile. Dar el a devenit o mare problemă pentru ei. Motivul pentru care el a devenit o mare problemă pentru ei, a fost că el nu se temea. La toți le-a fost frică, dar lui nu i-a fost, și pentru că nu se temea, a fost o mare problemă pentru toți, pentru că toți se temeau. Îmi place.

Așadar, i s-a spus lui Saul că în tabără este un micuț care crede că se poate lupta cu Goliat. Atunci Saul l-a chemat și a avut această discuție cu el:

„Saul a zis lui David: „Nu poți să te duci să te lupți cu filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinerețea lui.”

„Nu poți să te lupți cu el.” La ce privea Saul? Saul privea la exterior, el privea la carne, la împrejurări, el privea la ceea ce majoritatea oamenilor numesc, „realitate”. Dar acea realitate nu era realitatea, ci nevăzutul, invizibilul era realitatea. Ceea ce se vedea, nu era realitatea. Saul privea la un băiețel care era păstor, el privea la un băiețel mic, îl privea stând acolo fără armură, fără platoșă, fără armă. El avea doar o traistă de cioban, o praștie și un toiag. Poate avea sandale, și cine știe cu ce era îmbrăcat. El nu era potrivit pentru luptă, așa că Saul s-a uitat la el și i-a zis: „Ascultă, tu nu poți să te lupți cu el. El este un războinic iar tu ești doar un copil. El este un războinic de când era tânăr, tu ești depășit. El este instruit, este iscusit, are arme, are calibru, are tot ce nu ai tu.” Dar David știa că el are ceva ce Goliat nu avea. Goliat avea atât de multe lucruri pe care David nu le putea egala; David nu se egala cu armura lui, nu se potrivea cu statura lui; David nu era egal cu forța lui, cu priceperea lui în ale războiului; David nu putea să-l egaleze cu nimic. Când era vorba de exterior, nu avea nimic cu care să-l egaleze, dar David avea un lucru pe care Goliat nu-L avea, și știa că acel singur lucru, îi era de ajuns.

Să mergem la versetul 34, la 45:

„David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,

alergam după el, îl loveam, și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, și-l omoram.

Așa a doborât robul tău leul și ursul; și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.

David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean. Și Saul a zis lui David: „Du-te, și Domnul să fie cu tine.”

Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă și l-a îmbrăcat cu o platoșă.

David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, și a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea.” Și s-a dezbrăcat de ea.

Și-a luat toiagul în mână, și-a ales din pârâu cinci pietre netede și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.

Filisteanul s-a apropiat puțin câte puțin de David, și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.

Filisteanul s-a uitat, și când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil, cu păr bălai și cu fața frumoasă.

Filisteanul a zis lui David: „Ce! Sunt câine, de vii la mine cu toiege?” Și după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,

a adăugat: „Vino la mine, și-ți voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului.”

David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.”

David a avut o experiență cu Dumnezeu, și acea experiență cu Dumnezeu a fost…Ascultați, experiența pe care a avut-o David a fost atunci când el era în poziția sa de păstor. Aceasta era poziția lui. Când el era în poziția sa, era păstor. Și când era păstor, el a îndeplinit cu credincioșie îndatoririle unui păstor. Acolo a venit un leu, a venit un urs, iar el a mers împotriva lor așa cum era, ca un păstor, cu descoperirea despre cine era și a lovit ursul, a lovit leul, a salvat oile și le-a adus înapoi la stână.

Și acum, el stătea înaintea lui Saul și îi dădea această experiență lui Saul. Ce i-a spus lui Saul? „Nu-ți fă griji pentru putere, nu-ți face griji. Ascultă, leul avea dinți și gheare, dar eu nu am dinți și gheare; ursul avea dinți și gheare, ei aveau piele groasă, aveau mușchi, aveau greutate, aveau toate avantajele. Renunță să mai privești la toate acestea, pentru că în mine este Ceva ce ei nu aveau.!

Ascultați ce a spus mai departe. Pentru mine aceasta este cheia:

„Așa a doborât robul tău leul și ursul; și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul dintre ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.”

Aceasta a spus el tot timpul, de când l-a auzit prima dată pe Goliat lăudându-se. Și când s-a lăudat, toți au fugit și s-au ascuns, dar David a privit în jur, și a spus: „Unde fugiți, băieți? De ce se ascund toți în corturile lor, când Goliat se laudă și spune: „Trimiteți-mi un om?”

Știți ce a spus el? „Ce-i va da împăratul omului care îl va ucide pe acest filistean netăiat împrejur?” Priviți titlul pe care i-l dă David lui Goliat! El nu l-a numit războinic, nu l-a numit uriaș, nu l-a numit nicicum, ci el l-a plasat pe Goliat în poziția lui și s-a plasat pe sine însuși în poziția lui: „Acesta este un netăiat împrejur”, adică, el nu făcea parte din Cuvânt, nu făcea parte din promisiune, nu era sămânța lui Avraam, nu avea nici un legământ cu Domnul. El era sigur că Goliat avea nouă picioare înălțime, era sigur că avea o suliță cât un sul de țesut, era sigur că era mai puternic decât cinci bărbați, era sigur că era un soldat din copilărie, era sigur că știa să facă aceasta, dar eu nu mă uit la aceasta, ci la o promisiune a lui Dumnezeu pe care El a trimis-o printr-un profet.

„El este un netăiat împrejur.” Ce era David? Ce arăta el când a spus: „…acest filistean netăiat împrejur?” El arăta că el însuși era un tăiat împrejur, că el făcea parte din legământ, că el făcea parte din Cuvântul promis, că el era sămânța lui Avraam.

David nu l-a învins pe Goliat prin putere, nu l-a învins prin înțelepciune, ci l-a învins pe Goliat schimbându-și poziția, l-a învins printr-o descoperire. Ce descoperire? Descoperirea despre cine era el.

Noi putem avea tot felul de descoperiri: descoperirea despre Epocile Bisericii, despre mesagerii lor, despre învățăturile corecte și toate acestea sunt extrem de importante. Descoperirea celui de-al șaptelea mesager și al șaptelea înger, descoperirea despre ce a fost taina Peceților, descoperirea Tunetelor, dar toate acestea au venit să vă aducă cea mai mare descoperire pe care o veți avea vreodată, adică cine ești tu în Dumnezeu, cine ești în Hristos. Aceasta este descoperirea care câștigă biruința.

Fratele Branham a spus:

„Spun aceasta nu pentru a amesteca învățătura, ci ca s-o îndrept. S-ar putea să scapi de această frică și spaimă: tu nu știi cine ești. Tu nu vei fi, ci acum voi sunteți fiii lui Dumnezeu. Vedeți? Voi ați fost întotdeauna fiii lui Dumnezeu. Când Dumnezeu v-a avut în gândirea Lui, la început voi trebuia să fiți o parte din…Viața voastră, care este în voi acum, trebuia să fie cu Dumnezeu înainte…Când El…Înainte de a deveni material pe Pământ, înainte de-a exista altceva decât Dumnezeu, tu ai fost unul din atributele Lui. El știa care va fi numele tău, știa culoarea părului pe care-l vei avea, știa totul despre tine.”

Este acesta adevărul? Acesta este adevărul despre tine. Nu este adevărat doar pentru că am citit aceasta; nu este adevărat doar pentru că fratele Branham a spus aceasta, ci noi știm că este adevărat pentru că ne-a fost dat, pentru că el a fost legitimat și avem încredere în aceasta. Este adevărat, dar această realitate trebuie să atingă punctul sensibil: aceasta este adevărat cu privire la mine: înainte de a exista o moleculă, înainte de a exista praf de stele, înainte de a exista o fărâmă de orice, eu am făcut parte din Dumnezeu. Această descoperire rupe amnezia spirituală de peste noi pentru a ne readuce în contact cu El, astfel încât să nu ne mai fie frică niciodată, indiferent cu ce ne confruntăm în viață.

Să mergem la Efeseni 3. Ascultați prieteni, Mesajul acesta a venit să ne elibereze, acest Mesaj a venit să ne pună înapoi în poziția noastră, acest Mesaj a venit să ne rupă amnezia spirituală! Oh, laudă lui Dumnezeu!

De multe ori îmi dau seama că noi stăm și așteptăm să se întâmple ceva, așteptăm să se schimbe ceva, așteptăm să se întâmple ceva grozav, așteptăm să vină vreun dar, vreun bărbat… Șamgar, fără îndoială, aștepta spunând: „Oh, dacă Dumnezeu ar ridica un războinic…Dacă Dumnezeu l-ar aduce înapoi pe Iosua…Dacă am avea pe unul din războinicii care i-au alungat pe filisteni…Oh, dacă ar fi Caleb din nou aici…dacă ar fi Otniel aici, oh, ar fi glorios, ne-am întoarce la promisiunea noastră și vom trăi fericiți, așa cum am trăit înainte.” Dar el nu-și dădea seama că biruința este în el. Nu în afara lui, ci în el. Din cauza a cine era el, din cauza a ceea ce i-a promis Dumnezeu, din cauza a ceea ce spune Cuvântul, acesta era el, dar el căuta pe altcineva.

Prieteni, de atâtea ori în viață noi căutăm pe altcineva să ne salveze: „Dacă ar veni cineva să-mi dea un Cuvânt din partea Domnului.” Aceasta se poate întâmpla, iar când se întâmplă, Îi mulțumim lui Dumnezeu. Dar nu așteptați aceasta pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ceea ce a fost pus în voi este mai mare decât orice obstacol pe care îl veți întâmpina vreodată pe acest Pământ. Cel care este în voi, Sămânța Genă…Spuneți-mi, Sămânța Genă a lui Dumnezeu nu poate birui lucrul cu care vă confruntați în viața voastră? Noi privim după eroi, iar Dumnezeu încearcă să Se arate într-un mod puternic printr-o Mireasă cu multe mădulare: într-un fermier, într-o casnică, într-un tâmplar, într-un poștaș, într-un băiat tânăr, într-o fată tânără, într-un adolescent, într-un adult; acolo vrea Dumnezeu să-Și învingă dușmanul.

Ascultați prieteni, nu așteptați să vină eroul, pentru că Eroul este în voi. El S-a întors. Unde S-a întors? El este în Mireasa Lui. Noi spunem: „El este în Mireasa Lui.” Deci, mai mare este Cel ce este în tine. El trebuie să fie în mine. Eu nu pot face față obstacolelor mele cu puterea mea, cu inteligența mea, cu înțelegerea mea; eu nu pot spune: „Doamne, trimite-mi un erou,” pentru că El este Eroul meu, și El a venit deja în mine, deja m-a umplut cu Duhul Său, El a însuflețit deja Sămânța Vieții din mine. „Mai mare este Cel care este în tine, decât cel care este în lume.”

Când Șamgar a recunoscut aceasta, l-a biruit pe diavol; când David a recunoscut că acela era un filistean netăiat împrejur, iar el era un israelit tăiat împrejur, o sămânță a lui Avraam, a câștigat lupta.

Când noi recunoaștem cine suntem, ce ne-a promis Dumnezeu și ce vrea El să facă în această epocă, vom câștiga bătălia, vom birui!

În Efeseni 3.16-20, ni se spune:

„și-L rog ca, potrivit cu bogăția  slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,

așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință, pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste,

să puteți pricepe împreună cu toți sfinții, care este lărgimea,, lungimea, adâncimea și înălțimea,

și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Iar a Celui ce, prin puterea ce lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim.”

„…prin puterea ce lucrează în noi…” Nu pentru noi, nu asupra noastră ci, în noi.

„…prin puterea ce lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi,

a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor!”

Ce este această descoperire de care avem nevoie?

„și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să fiți întăriți cu putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,

așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste…”

Ascultați, noi trebuie să încetăm să ne uităm la lucrurile fizice și să privim la ceea ce vede credința.

Cel ce a scris aceasta, este Pavel. Credeți că Pavel a fost un puternic războinic al lui Dumnezeu? Știți că Pavel a fost bătut de mai multe ori? El a fost bătut cu nuiele și a fost bătut cu bice. Istoricii cred că el a fost bătut pe spate, pe spatele dezgolit; el a fost bătut cu vergele și nuiele de atâtea ori, încât mergea cocoșat din cauza cicatricelor de pe spate. Știți că avea un țepuș în carne care era o neputință fizică? Fratele Branham a făcut aluzie la faptul că avea o problemă cu ochii, așa că a trebuit să aibă oameni care să scrie scrisori pentru el. Voi știți că el a fost respins și dat afară, că nu a mai avut decât o haină pentru iarna care venea, așa că i-a cerut unui prieten să-i aducă haina. Deci, iată-l pe Pavel pe jumătate orb, cocoșat, bătut și respins. Dar știți ce era Pavel? Pavel era un războinic puternic, era un biruitor, un învingător al diavolului, dar nu după aspectul său exterior și nu după circumstanțe.

Unde era acel războinic puternic care-l biruia pe diavol în ziua lui Pavel? El era în închisoare, era întemnițat. Ce? Puternicul războinic pe care Dumnezeu l-a trimis în acea epocă pentru a-I ajuta copiii să biruiască, cel care urma să fie un exemplu pentru toate epocile Bisericii, cel care a scris Noul Testament, pentru ca noi toți să primim putere, cel la care ne-a întors înapoi profetul timpului de sfârșit, la învățăturile lui Pavel; unde era acel războinic puternic care îl biruia pe diavol? În închisoare. Și îi era frig, voia haina, era părăsit de toți și lăsat singur.

Noi trebuie să încetăm să mai privim la exterior, să nu ne uităm în oglindă, ci să privim în Oglinda Cuvântului, ca să aflăm cine suntem cu adevărat, pentru că noi suntem copiii lui Dumnezeu. Unde este Hristos? El este în voi!

„…așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință, ca fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste…”

Ce încearcă el să facă? El încearcă să vă descopere dragostea Lui pentru voi. Amintiți-vă că data trecută am auzit că „Dragostea Lui este alegerea.” Faptul că te-a ales înainte de întemeierea lumii, că faci parte din El, aceasta este dragostea Lui. Și dragostea Lui nu se poate stinge, nu se poate schimba, ci este constantă, este neschimbată.

Așa cum a spus fratele nostru Andreas…Mi-a încântat inima să-l aud spunând: „Când ai făcut ce trebuie, Dumnezeu nu te-a iubit mai mult; iar când ai făcut un lucru greșit, El nu te-a iubit mai puțin, pentru că dragostea Lui nu se schimbă.”

Noi avem idei vechi despre dragostea Lui Dumnezeu, care merge în sus și-n jos. Noi mergem în sus și-n jos, în sus și-n jos, dar Dumnezeu rămâne constant. Promisiunea Lui este constantă, dragostea Lui este constantă, ceea ce gândește El despre noi, este constant, El nu se schimbă. Mintea noastră, emoțiile noastre sunt peste tot, așa că ne simțim ca un fiu al lui Dumnezeu, apoi nu ne simțim ca un fiu al lui Dumnezeu.

Fratelui Branham i s-a pus o întrebare: „Frate Branham, uneori nu simt că sunt mântuit.” Și fratele Branham a răspuns: „Uneori, nici eu nu simt că sunt mântuit. Dar eu nu sunt mântuit pe baza sentimentelor mele, ci sunt mântuit prin credință în Cuvântul promis al lui Dumnezeu. „Prin credință sunteți mântuiți.”

Așadar, aici în Efeseni, El vrea să vă înrădăcineze și să vă întemeieze în dragostea Lui prin alegere, astfel încât să aveți o temelie în dragoste și să nu fiți aruncați peste tot, pentru că dragostea Lui nu se schimbă. Dacă El m-a iubit vreodată, mă iubește întotdeauna. Laudă lui Dumnezeu!

„…pentru ca, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, să fiți în stare să înțelegeți…”

Deci, înțelegerea se bazează pe înțelegerea mea despre alegerea lui Dumnezeu. Înțelegeți? Noi trebuie să fim înrădăcinați și întemeiați în dragoste pentru a putea înțelege.

„Eu vreau să-L cunosc pe Dumnezeu!” Dar tu nu știi cine ești și cât de mult te iubește El. Este adevărat? Deci, Dumnezeu încearcă să ne înrădăcineze și să ne întemeieze în dragostea Sa electivă, astfel încât să avem o temelie în dragostea Sa, ca să putem înțelege care este lungimea, lărgimea, adâncimea și înălțimea. Ce este lungimea, lărgimea, adâncimea și înălțimea? Este descoperirea lui Isus Hristos; este Mesajul care ne-a fost trimis, iar noi încercăm să înțelegem lungimea, lărgimea, adâncimea și înălțimea, încercăm să înțelegem toate acestea. Și cum încercăm să le înțelegem? Noi încercăm să le înțelegem fără o bază a alegerii și predestinării, și continuăm să fim confuzi, continuăm să ne tot întrebăm și să ne îndoim de noi înșine. Dar noi trebuie să ne întoarcem, pentru că El ne vrea înrădăcinați și întemeiați în dragostea Sa electivă.

„să fiți în stare să înțelegeți cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea, și să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece cunoașterea, ca să fiți umpluți cu toată plinătatea lui Dumnezeu.

Și a Celui care este în stare să facă nespus mai mult, peste tot ce cerem sau gândim, conform puterii care lucrează în noi, a Lui să fie slava în Biserică.”

El vrea să fie glorificat în noi. În noi vrea El să-Și arate puterea, acolo este locul unde lucrează din belșug: ÎN NOI. Laudă lui Dumnezeu!

Șamgar a trebuit să ajungă la o descoperire mai adâncă; a trebuit să i se rupă amnezia spirituală și a trebuit să creadă că: „Este adevărat! Eu sunt! Eu pot!” Cât timp a crezut că el nu poate, nu a putut; dar când a crezut că poate, a putut.

Cât timp Saul și armata lui Israel a crezut că nu pot, nu au putut. Dar Dumnezeu a adus un băiețel păstor, care a crezut că poate. Și pentru că a crezut că poate, a putut.

Ascultați, sunt milioane de oameni pe Pământ, care nu cred că pot, și nu pot. Ei nu pot fi reprezentarea lui Dumnezeu, nu pot fi Hristos manifestat pe Pământ, nu pot fi Mireasa lui Isus Hristos, și pentru că ei nu cred că pot, nu pot. Uneori este atât de trist, chiar și cu privire la cei cu care avem părtășie, cu care mergem la biserică ani de zile, cu care stăm și ascultăm predicarea Cuvântului, pentru că ei nu pot crede că pot fi Mireasă, nu pot fi. Aceasta nu înseamnă că ei nu sunt predestinați, ei sunt predestinați, dar ei nu pot trece la promisiune, nu pot intra în Realitate, nu pot înțelege ce a făcut Dumnezeu pentru noi ca să avem o credință biruitoare și o putere biruitoare. Și pentru că nu pot crede, nu pot fi. Dar, oh, Doamne, rupe amnezia de peste noi și deschide-ne ochii, astfel încât să realizăm cine suntem cu adevărat! Cine suntem cu adevărat și care este promisiunea cu adevărat.

„Este adevărat! Eu fac parte din ea, și eu pot!” Nu pentru că am vreo calitate, nimic nu trebuie să se schimbe, ceea ce trebuie să se schimbe este descoperirea, pentru că Dumnezeu ne-a dat deja tot ce avem nevoie pentru a birui.

Șamgar a luat oticul de plug, și acela a fost tot ce a avut nevoie. Dacă nu ar fi avut un otic de plug și ar fi avut o furcă, ar fi fost cel cu furca, dar el s-a dus cu ce a avut.

Cu ce a mers David? Cu ce a încercat să-l înarmeze Saul? Saul a încercat să-i aducă o teologie puțin mai bună. Știți că fratele Branham a spus: „A încercat să-i pună un coif și o armură să-l facă să arate ca un războinic,” dar David a spus: „Nu pot. Eu nu am purtat niciodată nimic din toate acestea.” Și s-a dus așa cum era el însuși, s-a dus un băiat păstor. Acest băiat păstor a avut asupra lui ungerea de la un profet pentru a fi împărat. El a avut o experiență cu Dumnezeu în spatele deșertului și știa cine era, cunoștea promisiunea lui Dumnezeu; el știa că Goliat era un filistean netăiat împrejur, și aceasta era tot ce trebuia să știe. Acolo erau o mulțime de lucruri pe care nu le știa: cât va dura lupta? Ce va fi, cum va muri Goliat? Nu știu dacă Dumnezeu i-a arătat într-o viziune sau nu, poate că a știut, dar nu trebuia să știe. Ei au putut să-i pună o mulțime de întrebări la care a putut spune doar: „Nu știu!” Dar aceasta nu a schimbat nimic cu privire la cine era el și unde era credința lui. David a biruit prin credință.

Să mergem la 1Ioan 4.17-18. Noi am trecut de multe ori prin această Scriptură, dar de fiecare dată când o citesc, are un impact puternic asupra mea, și vreau să aibă un impact și mai mare.

„Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecății.”

Aceasta înseamnă că eu sunt ca El în această lume. În aceasta dragostea noastră este făcută desăvârșită în noi, și aceasta ne dă îndrăzneală în ziua judecății, pentru că așa cum este El, așa suntem noi în această lume. Aceasta este o mare descoperire.

„În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme, n-a ajuns desăvârșit în dragoste.

Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.”

Această descoperire se întoarce imediat la alegere: El m-a iubit înainte de întemeierea lumii. El nu m-a iubit când I-am dat inima mea, El nu m-a iubit când am făcut lucruri frumoase, ci m-a iubit înainte de întemeierea lumii. El m-a iubit pentru că m-a ales, m-a iubit pentru că fac parte din El. El m-a iubit și dragostea Lui nu se schimbă niciodată.

Deci, ceea ce face dragostea noastră desăvârșită, este descoperirea că: „Așa cum este El, așa sunt eu în această lume.” Apoi, această descoperire a dragostei că, „Eu Îl iubesc pentru că El m-a iubit întâi.” Deci, aceasta este o dragoste electivă afișată și o descoperire a ceea ce m-a chemat El să fiu, iar această dragoste alungă frica, pentru că frica are chin.

Voi vă dați seama că dacă vă spun: „Nu vă fie frică,” nu funcționează. Fluieratul în cimitir nu funcționează, nici dacă vorbiți tare nu funcționează, Noi doar încercăm să părem că nu ne este frică cu speranța că poate nu ne va fi frică, dar aceasta nu funcționează. Ceea ce alungă frica, este dragostea perfectă.

Deci, care este acea dragoste perfectă? Acea dragoste perfectă se bazează pe descoperirea că, „Așa cum este El, așa sunt eu în această lume.” Și că, „Eu Îl iubesc pentru că El m-a iubit întâi.” Aceasta este alegerea Lui și aceasta este poziția mea. Atât alegerea cât și poziția ne aduc în realitatea dragostei care va alunga frica.

Aceasta a venit să asculte Șamgar. Să nu-mi spuneți că lui Șamgar nu i-a fost frică; să nu-mi spuneți că atunci când a auzit soldații venind „Trap! Trap! Trap!” în fiecare an, nu i-a fost frică. Nu puteți spune că lui Ghedeon nu i-a fost frică atunci când era în spatele teascului și bătea puțin grâu pentru anul acela, i-a fost frică, dar ce a început să schimbe circumstanțele? Ce a făcut să-i schimbe frica? Atunci când și-a dat seama ce gândea Dumnezeu despre el. Când și-a dat seama că: „Dumnezeu te iubește și te-a ales, tu ești un vas ales al lui Dumnezeu, El este cu tine și în tine și va aduce biruința prin tine,” dintr-o dată nu i-a mai fost frică.

Fratele Branham a spus: „Lui Șamgar nu i-a fost frică și a fost gata să lupte.”

În glasul lui David nu a existat nici un semn de frică atunci când a vorbit cu Saul sau când a alergat la luptă și Goliat a început să râdă și să-l batjocorească spunând: „Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege? Vino la mine și te voi pune în țeapă, și voi da carnea ta păsărilor cerului să te mănânce.” Acestea sunt cuvinte urâte și cel care le spunea era un tip mare, cu o suliță mare. Știți, când cineva începe să vă vorbească așa în parcarea „Walmart”, cu o suliță lungă de nouă picioare, ei bine…Te uiți la el, un uriaș. Te uiți la mușchii lui, te uiți la sulița lui, apoi te uiți la tine, un pitic pe lângă el. Dar la David nu s-a văzut nici un semn de frică, pentru că el avea o descoperire.

Ascultați, doctorul poate să vă spună orice, și desigur, voi nu puteți opri emoția umană. Emoția umană este o emoție umană, dar când lovește acea descoperire, schimbă totul. Când acea descoperire este: „Eu sunt un copil al lui Dumnezeu, Cuvântul Lui este adevărat și promisiunea Lui este adevărată, iar eu mă țin de promisiunea Lui.”, dintr-o dată frica începe să prindă aripi, iar tu nu poți s-o împingi ca și cum ar fi un bătăuș și nu poți trece peste ea vorbind dur. Dar când descoperirea vine înăuntru, spui: „O clipă! Cuvântul lui Dumnezeu nu s-a schimbat în ultimele cinci minute când am auzit acest lucru îngrozitor care mi s-a spus. Vestea aceasta nu a schimbat Planul predestinat al lui Dumnezeu pentru viața mea. Vestea aceasta nu a schimbat cine sunt eu, vestea aceasta nu a schimbat Biblia, această veste nu a schimbat  promisiunea, de aceea eu mă țin de Cuvânt.” Și dragostea alungă frica.

Când fratele Branham a predicat „Pecetea a șaptea,” el a început să vorbească despre Tragerea a treia, și vreau să vorbesc puțin despre ea.

În mesajul Pecetea a șaptea, el a spus: „Chiar atunci, El m-a ridicat…” Aici, el s-a întors la viziunea despre cele trei Trageri, iar aceasta este partea în care a vorbit despre cortul acela mare.

„…El m-a dus sus, m-a așezat sus, departe de tot, unde se desfășura o adunare. Arăta ca un cort sau o catedrală de vreun fel. M-am uitat și acolo era o cutie mică, un loc mic în lateral. Și am văzut că Lumina aceea vorbea cu cineva, deasupra mea. Este Lumina aceea pe care o vedeți acolo în fotografie. Ea S-a învârtit într-o parte, în felul acesta, și S-a dus peste cortul acela. Și a spus: „Eu te voi întâlni acolo..” Apoi a adăugat: „Aceasta va fi a treia Tragere.”

Așadar, el a legat viziunea cu cortul, cămăruța din cort,  „cutiuța mică”, cu Tragerea a treia. Și a spus: „Aceasta va fi a treia Tragere, iar tu să nu o spui la nimeni.”

Apoi a mers în Canionul Sabino. În Canionul Sabino, el a fost doar cu puțin timp înainte, cred că doar cu o lună înainte de a predica aceasta. În Canionul Sabino, el și-a ridicat mâinile și atunci mâna lui a fost lovită de o Sabie. Și când acea Sabie i-a atins mâna, el s-a uitat la Ea, și acea Sabie era reală, el o ținea în mână, și a spus că se potrivea perfect pe mâna lui. Acea Sabie strălucea, și el a avut toate acele gânduri despre Ea, dar Dumnezeu i-a spus: „Aceasta este Sabia Împăratului!”

Ascultați ce a spus fratele Branham. El s-a dus înapoi la cort și la cămăruță, și a spus că acea Lumină i-a spus: „Eu te voi întâlni acolo. Aceasta va fi Tragerea a treia, și tu să nu spui la nimeni despre aceasta.” Apoi, în Canionul Sabino, El a spus: „Aceasta este a treia Tragere!”

Așadar, nu există nici o îndoială cu privire la ce este Tragerea a treia. Indiferent ce era cortul, cămăruța și oamenii care intrau în cort, iar îngerul Domnului era acolo, acel Stâlp de Foc era acolo, a fost același lucru care s-a întâmplat în Canionul Sabino, când Sabia i-a lovit mâna: „Aceasta va fi a treia Tragere!” „Aceasta este a treia Tragere!”

Așadar, noi nu trebuie să punem la îndoială ce este cortul, sau camera mică; este Tragerea a treia. El ne-a arătat-o sub formă de simbol, așa că, nu vă agățați de simboluri.

În mesajul Pecetea a șaptea, el a spus:

„Atunci a răsunat un Glas care a zguduit stâncile, și a spus: „Aceasta este Sabia Împăratului!” Atunci am ieșit din aceasta. Sabia Împăratului! Acum, dacă ar fi spus: „Sabia unui împărat…” dar El a zis: „Sabia Împăratului!” Dar există numai Unul singur care este „Împăratul”, iar Acela este Dumnezeu, și El are o singură Sabie, care este Cuvântul Său, prin care eu trăiesc. Așa să mă ajute Dumnezeu, stând la acest amvon sfânt, cu acest Cuvânt sfânt aici! Acesta este Cuvântul!”

Deci, ce este a treia Tragere? Este Cuvântul, este deschiderea Cuvântului! Este Cuvântul care a venit în mâinile  profetului, iar El a spus doar aceasta: „Este sabia ÎmpăratuluiIar noi știm că Sabia Duhului, este Cuvântul lui Dumnezeu.

„Aceasta se potrivea perfect în mâna mea!” Deci, Acesta este Cuvântul care a venit în mâna profetului, pentru ca el să-L poată lua și să-L dea Miresei. Astfel, noi știm că Tragerea a treia este Cuvântul.

Dar Tragerea a treia a fost, de asemenea,  oamenii aliniați în rând, care intrau unul câte unul într-o cameră mică și ieșeau pe partea cealaltă diferiți de cum au intrat.

Deci, nu vă temeți să lăsați simbolurile să fie simboluri, și nu lăsați Tragerea a treia, nu o faceți doar o simplă afirmație, și nu ratați ceea ce încearcă să ne arate Dumnezeu prin această slujbă a Tragerii a treia.

Acum mă voi întoarce în anul 1956, și vă voi citi ce a spus fratele Branham atunci, pentru că în februarie, 1956, el a vorbit prima dată despre această viziune.

Este vorba despre mesajul Fiind condus de Duhul Sfânt:

„A ieșit un domn drăguț, care vorbea lin, și a spus: „Acum, în timp ce fratele Branham se odihnește puțin, noi vom alinia rândul de rugăciune…”

Cred că este destul de interesant: „…în timp ce fratele Branham se odihnește puțin, noi vom alinia rândul de rugăciune.” Apoi a spus: „…Voi frați cu numere de rugăciune, care încep dintr-un anumit loc, aliniați-vă în dreapta mea.” M-am uitat peste, aceasta ar fi în stânga mea, cum stăteam. Acolo era așezată o clădire mică…o clădire mică ce era construită așa.

Toți oamenii erau, oh, doar păreau că au ocolit cortul și au ieșit dintr-un bloc sau mai multe, un rând mare de oameni. Toți stăteau acolo cu numărul lor de rugăciune, și chiar atunci am văzut o femeie întinsă pe o targă de ambulanță, iar în spatele ei stătea un bărbat cu cârje. Așadar, ei stăteau acolo și își așteptau rândul. Era o doamnă care le nota numele li lucruri. Apoi, era o pânză întinsă și nimeni nu putea să ocolească cortul acela.

Chiar atunci…Vreau să fiți atenți la aceasta și să ascultați cum este. Deci, observați diferența. Apoi am auzit că ceva se învârte în jur: „Whrrr! Whrrr! Whrrr!” Așa merge de fiecare dată când avem un serviciu de vindecare. Așa se întâmplă întotdeauna. Așa a sunat întotdeauna. Așa a sunat atunci când am auzit-O în tufiș; așa a fost întotdeauna și am simțit-O. Mai degrabă am auzit-O mergând, mișcându-Se.

M-am uitat, și acea Lumină blândă, S-a îndepărtat de mine, a coborât și a intrat în clădirea aceea mică. Apoi este ceva diferit între Lumină și Înger, pentru că El era încă aici, cu mine, iar Lumina aceea a intrat în clădire. Acel Înger încă vorbea în spatele meu, era un Om mare, și mi-a spus: „Te voi întâlni acolo.”

Atunci am spus: „Nu înțeleg, de ce acolo?” El a spus: „Privește!” Și acea femeie care a intrat acolo pe targa ambulanței, când a ieșit pe partea cealaltă, ea împingea targa…”

Așadar, în viziune, el a văzut acea femeie că stătea pe o targă de ambulanță când a intrat acolo, și apoi a văzut-o ieșind pe partea cealaltă împingând targa.

În continuare, el a spus:

„…Doamna a întrebat-o: „Ce s-a întâmplat?” „Nu știu”, a răspuns ea, „dar s-a întâmplat. Am fost pe targa aceasta; am stat pe pat ani de zile.” Și iată că a ieșit bărbatul cu cârjele împachetate. L-au întrebat ce s-a întâmplat, iar el a spus că nu știe. El a venit la platformă să depună mărturie. Și eu am spus: „Eu nu înțeleg aceasta.”

Priviți! El este întotdeauna Scriptura. El a zis: „Nu a spus Domnul nostru: „Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii cărora le place să facă spectacol. Intrați în cămăruța secretă și închideți ușa când faceți aceasta. Apoi roagă-te Tatălui tău care vede în ascuns, și Cel ce vede în ascuns îți va răsplăti pe față.” Îți amintești numele pe care îl vânai în perioada când ai visat aceasta? „Da”, am răspuns eu. Și El a spus: „Te voi întâlni acolo și de data aceasta nu va fi un spectacol public.” Și viziunea m-a părăsit.”

Iubesc aceste lucruri! Pentru mine, ele devin tot mai reale, tot timpul. Noi am vorbit despre ele ani de zile, ne-am uitat la ele, le-am privit confuzi, nu le-am înțeles, iar astăzi, încă nu știu dacă pot să înțeleg pe deplin tot ce a spus. Dar devine din ce în ce mai mult realitate că aceasta este Tragerea a treia. El i-a spus: „Aceasta va fi a treia Tragere a ta și nu o vei spune nimănui.” Apoi, în Canionul Sabino, când Sabia a căzut în mâna lui, i s-a spus: „Aceasta este a treia Tragere a ta.” Așadar, orice ar fi aceasta, și orice ar fi Sabia, sunt legate împreună în Tragerea a treia. Aceasta are ceva de-a face cu Stâlpul de Foc, Hristos Însuși în acea odăiță mică, iar oamenii intrau într-un fel și ieșeau de acolo altfel. Oh, Doamne!

Gândiți-vă că Tragerea a treia are ceva de-a face cu Cuvântul care vine la profet, iar acel Cuvânt care vine la profet ne aduce într-o prezentare individuală la Isus Hristos.

La fel L-a întâlnit Pavel, unire spirituală; el L-a întâlnit ca un Stâlp de Foc pe drumul spre Damasc. Acum, acea prezență era în acea cămăruță unde oamenii intrau unul câte unul. Aceasta nu este biserica, nu este grup, nu este familie, aceasta ești tu intrând în contact cu Hristos Însuși, Cuvântul viu al lui Dumnezeu, în Tragerea a treia. Și când Îl întâlnești pe Hristos în cămăruță, nu este un spectacol public, nu este ceva ce poate imita cineva, nu este ceva ce poate explica cineva, nu poate fi multiplicat, nu este o formulă, ci înseamnă o realitate vie în interiorul tău, înseamnă că ai intrat în contact cu Persoana Tragerii a treia, care este Cuvântul restaurat în această oră. Aceasta te schimbă.

Toți cei aflați în acel rând, erau chinuiți de un fel de suferință; aveau cârje, erau în scaun cu rotile și toate cestea, dar când ieșeau afară, femeia de pe tagă, acum împingea ea targa, iar bărbatul cu cârje nu mai avea nevoie de ele.

Ascultați, nu gândiți firește, natural sau material, gândiți spiritual. Dacă doriți Tragerea a treia, nu mai priviți după un rând de rugăciune în care oamenii nu mai au nevoie de cârje și de scaune cu rotile, pentru că Dumnezeu a făcut deja aceasta în prima și a doua Tragere. Nu aceasta este Tragerea a treia. Tragerea a treia merge mai adânc decât carnea; Tragerea a treia vă fixează starea spirituală, suferințele din suflet, ceea ce ne reținea unde Duhul Sfânt a fost legat de aceste râuri denominaționale în tot acest timp, dar El este dezlegat în timpul serii, de Mesajul de seară. Duhul Sfânt sprijină oamenii.

Starea voastră spirituală, care a venit datorită Epocilor Bisericii, denominațiunilor, ideilor omenești și tot felul de confuzii, sub această Tragere a treia, va fi vindecată.

Fratele Branham a trecut prin Tragerea a treia. Credeți aceasta? (Amin). Credeți că el era singur în cămăruța lui, când Îngerul a venit la el în fiecare zi? (Amin). El a spus: „Eram singur în acea cămăruță.” Apoi a ieșit pe partea cealaltă, și a spus: „Biblia mea este o Carte nouă.” În el s-a schimbat ceva din punct de vedere spiritual.

El avea aceeași statură, încă era chel, încă avea cincizeci de ani, și a continuat să spună: „Eu îmbătrânesc. Fratele Gave mi-a dat un baston și va trebui să-l folosesc acum.” După Peceți, el a spus: „Mă trezesc și mereu ai o durere nouă, un nou junghi, un nou…” El avea încă acea stare nervoasă, încă mai avea tristețe, era melancolic, încă avea tensiune, încă era deprimat, așa că, Tragerea a treia nu rezolvă toate problemele tale firești, tu încă trăiești o viață naturală. Tragerea a treia rezolvă problema spirituală a sufletului tău, te aduce înapoi la ceea ce Dumnezeu a vrut întotdeauna pentru tine: să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.

Este trezirea care l-a trezit pe Șamgar. Ce l-a trezit pe David? Sub ungerea acestei slujbe profetice, tu ești adus să conștientizezi cine ești și la ce ești predestinat. Tu ești uns să fii Mireasa lui Isus Hristos; ești uns să fii Împărăteasa care stă cu El și domnește, și acum voi veni în această poziție: eu știu cine sunt, știu unde sunt, știu Cuvântul care mi-a fost promis, și dacă mă confrunt cu Goliat, pot să-l biruiesc, pentru că știu cine sunt. Nu pentru că atunci când am venit la această Descoperire, toate problemele mele au dispărut. Ascultați, problemele mele nu au dispărut. Știți, uneori mă trezesc dimineața și șchiopătez, pentru că mi se înțepenește călcâiul, este un tendon sau ceva, dar știți, continui să merg, pentru că știu că se rezolvă de la sine. Noi mai avem încă tot felul de lucruri care se întâmplă în viață.

Ascultați, când te întâlnești cu Hristos în cămăruță, când Hristos ți se descoperă personal, nu îți ia toate problemele, ci îți dă capacitatea de a birui orice problemă; îți dă putere, te întărește, te înrădăcinează și te întemeiază  în dragoste, astfel încât să poți cunoaște lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea acestei Descoperiri, ca să poată face o lucrare puternică în tine. Acesta este scopul Tragerii a treia. Și pentru că vrea să Se arate într-un fel puternic și să biruiască, El vrea să biruiască în tine, așa cum a făcut în Șamgar, cum a făcut în David. Știți ce se va întâmpla cu tine? Vei avea tot felul de probleme, mormane și mormane de probleme, tone și tone de probleme. De ce? Pentru că Cel ce este în tine este mai mare decât cel ce este în lume, și El va dovedi aceasta, o va manifesta. El va demonstra, va arăta că, „Există un popor care va rămâne cu Cuvântul Meu; există un popor care nu se va da înapoi de la promisiune; există un popor care, indiferent de circumstanțe, va continua să spună: „Dumnezeu este bun! Cunosc Adevărul și presez înainte.”

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Acum vedeți Pecețile? Când El era în lucrarea Lui de mijlocire, acolo în urmă, Răscumpărător, dar într-o zi, El vine înapoi să ia Cartea pe care a răscumpărat-o. Și tot ce este în această Carte, ar fi EL.”

Deci, ar fi Cartea Vieții Mielului, pentru că „tot ce este în Carte, este El.”

„Tot ce este în această Carte, ar fi El…” Credeți aceasta? Tot ce este în acea Carte a Răscumpărării este El?Mai departe, el spune:

„…pentru că acesta este credinciosul, cuvintele din Carte.”

Eu credeam că tot ce este scris în Carte, este El. Totuși, cuvintele din Carte, sunt eu. Oh, aceasta face doi plus doi egal patru? Ce a spus fratele Branham când stătea în pădure și avea micuța lui tabletă? El aștepta acolo și Duhul Sfânt a început să Se miște, și dintr-o dată este: „doi plus doi egal patru; doi plus doi…” Și a spus din ce în ce mai tare: „doi plus doi egal patru; doi plus doi…” Îmi place felul cum a spus aceasta. Poate a spus orice i-a venit în minte; putea să folosească orice analogie, dar analogia vă oferă o concluzie corectă, că: lucrul acesta plus lucrul acesta, este egal cu lucrul acesta. Acesta plus acesta, este egal cu acesta.” Dacă în Carte totul este El, și credincioșii sunt cuvintele din Carte, atunci, ce sunt credincioșii? „Doi plus doi egal patru; doi plus doi, egal patru.” Și mai tare: „Doi plus doi, egal patru; doi plus doi egal patru.” Și fratele Branham a spus că a sărit în sus și a alergat, și a alergat, și a alergat în jurul copacului, pentru că „doi plus doi, egal patru.” Și acum știm cine suntem și de ce nu ne putem pierde. Aceasta nu are nimic de-a face cu mintea mea, cu temperamentul meu, abilitățile mele, experiențele mele, unde am crescut, care este numele meu, nu are nimic de-a face cu aceasta, ci totul are de-a face cu mine că eu sunt unul din cuvintele din Carte, și tot ceea ce este în Carte, este El; și El nu Se poate pierde. Laudă lui Dumnezeu!

Așa biruim noi. Nu ideile delirante că, „Dacă sunt Mireasa lui Hristos, tot ce spun va face totul mai bine și voi avea putere, și cu acea putere mă voi asigura că nu mai am niciodată vreo problemă.” Și, „Dacă frigiderul se strică, îl lovesc și pornește din nou.” „Dacă mașina mea se strică, eu spun: „Nu! Nu astăzi!”

Ascultați, prieteni: voi veți plăti un mecanic și veți cumpăra un frigider nou. Nu este o idee penticostală iluzorie, ci este realitatea de a birui. Să biruim, ce? Dificultățile, să biruim tot, să biruim tot ceea ce Edenul Satanei poate arunca în Mireasă. Ea va birui, dar, „Nu prin putere, nu prin tărie, ci prin Duhul Meu,” zice Domnul.” Prin Descoperirea că Dumnezeu este în mine, că lucrează prin mine, dacă pot să stau neclintit și să rămân cu promisiunea că Dumnezeu dă biruință.

Ce se întâmplă dacă se instalează frică? Sub frică, facem tot felul de lucruri nebunești. Dar dacă doar am putea să avem o trezire a credinței adevărate, să stăm neclintiți, să ne amintim cine suntem, să ne amintim ce a promis El, să ne amintim ceasul în care trăim și unde lucrează El, doar să spunem: „Eu nu știu cum, nu am idee cum, dar va funcționa spre slava lui Dumnezeu. Noi vom birui această situație. Nu pentru că am cea mai vagă idee cum va merge, ci pentru că Cuvântul nu poate eșua.” Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Credeți aceasta? Noi vom învia! În El, noi devenim parte din El. Paștele, Taina descoperită a lui Dumnezeu, așa cum a fost atunci, a Vieții după moarte. Noi, care odată am fost morți în păcat și fărădelege, suntem acum vii. Adevărata Pecete a Paștelui a frânt moartea din jurul meu și eu sunt viu. Pecetea Paștelui de la început, a rupt pecetea peceții romane, Pecetea Paștelui că El a fost pecetluit. Și oamenii, când au murit, s-au dus, dar El a rupt Pecetea și a descoperit Taina. Și acum…”

Oh, îmi place aceasta! El a arătat ce s-a întâmplat la învierea Lui Isus Hristos, dar nu a rămas acolo. Aceasta este problema cu învățătura fiecărei denominațiuni, ei o lasă aceasta pentru acum două mii de ani, dar nu atunci, ci acum. Acum!

„Și acum, Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, a rupt pecetea din jurul vieții noastre, iar Hristos este descoperit că trăiește în noi, pentru că ACUM suntem înviați cu EL.”

Noi avem nevoie de Descoperirea lui Isus Hristos. Dar avem nevoie de o descoperire despre locul în care trăiește Isus Hristos, pentru că aceasta a venit să ne arate Mesajul. Este locul unde va fi El în timpul sfârșitului, când Capul vine și Se unește cu Trupul, căci El va fi în Ea. Aceasta este descoperirea de care avem nevoie, prieteni!

Noi trebuie să realizăm că, „Acum, prin Duhul Sfânt, El a rupt pecetea din jurul vieții noastre, iar Hristos este descoperit că trăiește în noi.”

Ce Pecete a învierii a fost ruptă în acest timp? Pecetea care a fost în jurul vieții mele, care mi-a acoperit înțelegerea, pecetea amneziei, pecetea denominațională, pecetea umană, pecetea mentală, a fost ruptă din jurul vieții mele, astfel încât să-L pot vedea pe Hristos descoperit în mine. Laudă lui Dumnezeu!

Apoi, fratele Branham a cântat un cântec:

„Noi vom învia! (Aleluia!)  Noi vom învia! (Amin!)

Când zăvoarele morții vor fi rupte, noi vom învia.

Vom învia! (Aleluia!)  Vom învia!”

Ascultați ce spune în continuare: „Oh nu sunteți bucuroși? Eu sunt foarte bucuros. Acolo jos, departe, într-un șopron mic de cărbuni, într-o dimineață, Pecețile au fost rupte, și eu am înviat cu El, o creatură nouă.”

Fratele Branham a știut când s-a rupt Pecetea pentru el. Așa s-a rupt Pecetea și pentru voi. Nu mă refer la ruperea Peceții ca să înțeleg că Dumnezeu a trimis un profet și că există un Mesaj, ci a fost o rupere mai departe a Peceții, unde Pecețile s-au rupt pentru viața mea, și tu Îl vezi pe Hristos descoperit când El trăiește în tine, unde ajungi la marea descoperire din timpul sfârșitului: „Hristos în voi, nădejdea slavei!”

În mesajul Înfierea, partea întâi, din anul 1960, fratele Branham a spus:

„Învățătura Bibliei este uneori cam nesigură, știți, într-un fel umbli pe o gheață subțire, cum spunem noi. Dar simțim că, poate în acest moment ar fi bine să aduc biserica la ceea ce cred, la o înțelegere completă, din punct de vedere pozițional, la ceea ce suntem în Hristos Isus.”

Ce predica el? Înfierea, așezarea în poziție a fiilor și el a spus:

 „…poate că în acest moment ar fi bine să aduc biserica la o înțelegere completă, din punct de vedere pozițional, la ceea ce suntem în Hristos Isus. Uneori cred că predicarea este un lucru minunat, dar uneori cred, frate Beeler, că învățătura depășește aceasta, ea este plăcută…în special la biserică.

Acum, predicarea prinde de obicei păcătosul, îl aduce sub condamnarea Cuvântului, dar învățătura îl plasează pe om în poziție, la ceea ce este el.”

Ce este el în mintea lui Dumnezeu? „…învățătura îl plasează, în așază pe om în poziție, la ceea ce este el.”

Ascultați ce a spus în continuare:

„…Noi nu putem avea niciodată credința corectă până când pozițional nu știm cine suntem.”

Ce i-a dat lui David putere să biruiască? Pozițional, el știa cine era. Ce i-a dat lui Șamgar putere să biruiască? Din punct de vedere pozițional, el știa cine era. Aceasta i-a dat fratelui Branham putere să meargă și să facă lucrurile pe care a trebuit să le facă. Aceasta este ceea ce vă dă vouă și mie, putere să biruim. Când, pozițional, noi știm cine suntem, aceasta ne dă credință să biruim.

Ascultați, eu știu cine sunt prin naștere firească, naturală; îmi cunosc părinții, am locuit cu ei, am vorbit cu ei, mi-au arătat genealogia, am documentul meu de la spital, deci, știu cine sunt prin această naștere, dar aceasta nu mi-a făcut nici un bine, aceasta mi-a cauzat toate problemele. Dar eu trebuie să știu cine sunt printr-un alt certificat de naștere, după Certificatul de naștere din Cartea Vieții Mielului. Eu trebuie să știu cine sunt cu adevărat, ca să pot birui încercările.

Înainte de a încheia, aș vrea să privim puțin la Iov. Să mergem la Iov 1.6-8:

„Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi, de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satan în mijlocul lor.

Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satan a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu, Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om desăvârșit (fără prihană),  și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.”

Să ne oprim puțin aici. Dumnezeu l-a numit pe Iov: „un om desăvârșit,” ceea ce înseamnă că el a ajuns la statura unui om desăvârșit. Doar priviți la tipurile noastre. Acesta este un tip din Vechiul Testament. Profetul a spus că „perfect, desăvârșit,” înseamnă „pe deplin matur,” sau „complet.” Așadar, Iov a ajuns la statura unui om perfect:

„Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu, Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. El este un om desăvârșit și integru, unul care se teme de Dumnezeu, și evită răul.”

Și Satan a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, și turmele lui acoperă țara.

Dar ia întinde-Ți mâna, și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față.”

Domnul a zis Satanei: „Iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Și Satan a plecat dinaintea Domnului.”

Nu știu voi, dar dacă Dumnezeu ar avea această discuție despre mine, când El a spus: „Iov este un om perfect și integru...” Oh, Doamne! Știți, inima ta ar străluci, picioarele ți s-ar ridica de pe Pământ, pentru că: „Aceasta spune Domnul!” Apoi Satan ar spune: „Da, știu, dar aceasta este pentru că l-ai binecuvântat.” Atunci m-aș uita la el peste umăr, ca și cum i-aș spune. „Taci!” Și Satan ar spune: „Doar ia-i toate bunurile și Te va blestema.”

Știți, dacă ați asculta discuția aceasta despre voi, ați încerca să-I spuneți: „Nu, Doamne! Spune-i: „Nu!” Dar Dumnezeu ar spune: „Du-te și fă-o!” Aceasta a fost problema de la început.

Vă amintiți că fratele Andreas a spus că noi ne uităm întotdeauna la tăcere, că tăcerea Tatălui este negativă, dar când tăcerea Tatălui este pozitivă…Iov se pregătea să intre în încercarea vieții lui, dar Dumnezeu nu avea de gând să-i vorbească nici prin viziune, nici prin vis, nici cu glas audibil. Prin nimic. De fapt, toate sentimentele lui aveau să meargă în direcția opusă. El avea să treacă prin încercarea vieții sale iar Dumnezeu nu avea de gând să-i vorbească.

Citind Scriptura, ne dăm seama și înțelegem că, mai întâi, Dumnezeu i-a permis Satanei să-l chinuiască, și el și-a pierdut toată averea; și-a pierdut toate cămilele, toți măgarii, toate oile, toți slujitorii și toți copiii, într-o zi. Într-o singură zi, el a pierdut tot, iar în versetul 20, citim:

„Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua, și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat.”

Ce reacție, prieteni! Știți de ce s-a închinat? Pentru că era un om perfect și drept. Acesta este felul în care ar trebui să reacționăm și noi:

„…a căzut la pământ, s-a închinat și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat, binecuvântat să fie Numele Domnului!”

În toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc, și n-a vorbit  și nu L-a acuzat pe Dumnezeu prostește.”

Din această poveste, este foarte clar că Dumnezeu nu a fost supărat pe Iov, și nu l-a pedepsit pe Iov. În nici un caz, El nu a fost răutăcios și supărat pe Iov, pentru că Iov nu a făcut nimic rău. De fapt, dacă ne gândim, Dumnezeu era mândru de Iov și S-a gândit la Iov. El a lăsat să vină peste Iov cea mai grea încercare a vieții sale, pentru că era mândru de el. Dumnezeu S-a gândit la Iov, știa ce este în el. Vedeți că gândirea carnală nu va birui niciodată ziua? Gândirea carnală ne va deraia de fiecare dată, prieteni, deoarece, de fiecare dată când viața noastră începe să se destrame și să se prăbușească și avem o serie de evenimente care continuă să ne doboare, noi continuăm să ne gândim: „Doamne, ce este în neregulă cu mine? Unde greșesc? De ce ești supărat pe mine? Ce am greșit? Doar arată-mi și voi repara. Doar arată-mi și voi rezolva.” Nu este nimic în neregulă cu rugăciunea. „Ar trebui să căutăm în viețile noastre.” Nu este nimic greșit cu aceasta. De fapt, dacă se întâmplă lucruri rele, nu înseamnă că ați făcut ceva greșit, nu înseamnă că Dumnezeu este supărat.

Este un lucru frumos că, atunci când ți se întâmplă lucruri rele, Dumnezeu să fie mândru de tine. El știe ce este în tine, El știe că Se poate manifesta în tine prin aceasta. Altcineva nu ar putea face acest lucru, ei se pot prăbuși, pot spune ceva greșit, pot aduce ocară, dar tu, nu.

Uneori oamenii spun lucruri…Știți, ei primesc un diagnostic și doctorul spune: „Ai o boală de inimă; ai cancer.” Și când auzi aceasta, primul lucru care îți vine în minte este: „De ce, eu, Doamne? De ce ai lăsat să mi se întâmple aceasta?” Întrebarea nu este rea, și nu cred că Dumnezeu Se supără pentru aceasta, așa că, să nu mă înțelegeți greșit. Noi trăim o viață umană, cu emoții umane, și noi spunem: „De ce, eu?” Dacă stăm puțin să ne gândim, vom spune: „Peste cine altcineva aș prefera să vină aceasta? Peste fratele meu? Sau peste sora mea, soția mea?! Dacă cineva trebuie să poarte această povară, de ce i-o doresc altcuiva? „De ce, eu? De ce ai lăsat să mi se întâmple aceasta mie?” Cineva trebuie să biruiască toate șiretlicurile diavolului, și poate ești tu, pentru că El știe că tu nu îți vei pierde credința, că vei continua să crezi și să presezi înainte.

El știa aceasta despre Iov. În mesajul Ziua biruinței, fratele Branham a spus:

„Acum, amintiți-vă: Dumnezeu v-a considerat vrednic, când ai un test. Acum, nu încerca să fentezi pentru a obține aceasta. Când ai o încercare sau un test, aceasta arată că harul lui Dumnezeu te-a găsit, că ai primit favoarea lui Dumnezeu.”

Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc pentru că mi-ai spus Adevărul! Îți mulțumesc că mi-ai reamintit Adevărul! Voi știți că nu este prima dată când voi și eu Îl auzim, dar de fiecare dată când Îl auzim, face ceva pentru noi, pentru că diavolul ne minte tot timpul în mintea noastră, circumstanțele noastre ne mint și trebuie să fim readuși în mod constant în contact cu Adevărul lui Dumnezeu. Aceasta nu este dezaprobare.

Ascultați  ce spune profetul:

„Când ai o încercare sau un test, aceasta arată că harul lui Dumnezeu te-a găsit, că ai primit favoarea lui Dumnezeu, și că Dumnezeu crede că vei rezista testului.”

Amintiți-vă că El nu a făcut niciodată ceva pentru a vă distruge, ci o pune peste voi doar pentru a-Și arăta slava prin voi, astfel încât să Se poată manifesta prin voi, să vi se poată arăta și să Se poată arăta și altora prin voi.

În continuare, profetul a spus:

„Amintiți-vă că El a făcut același lucru cu Iov. Satan a spus: „Oh, da, l-am văzut pe Iov acolo, jos.” Și Dumnezeu a spus: „El este un slujitor perfect. Nu există nimeni pe Pământ ca el. Nu există nimeni ca el. El este un om perfect, el este mândria și bucuria Mea…”

Nu știu voi, dar eu nu am tratat așa, „mândria și bucuria Mea”, pentru că gândurile omului nu sunt la fel de înalte ca gândurile lui Dumnezeu. Să citim mai departe:

„Satan a spus: „O, sigur, el primește tot ce cere. Lasă-mă să-l am odată, și-l voi face să Te blesteme în față. Îl voi face să Te blesteme.” Dumnezeu a spus: „El este în mâinile tale, dar să nu-i iei viața.” Vedeți? Dumnezeu avea încredere în Iov.”

Ascultați, când Dumnezeu i-a spus diavolului: „L-ai văzut pe Iov? El este perfect. Nu este nimeni ca el pe Pământ.” Diavolul I-a răspuns: „Este doar pentru că ai pus un gard de protecție în jurul lui. Lasă-mă să mă ating de el și Te va blestema în față.” Știți, Dumnezeu nu a spus: „Bine, bine. Sper că Iov nu va face aceasta. Poți să-l atingi, poți să-l chinui.” Dumnezeu nu a fost îngrijorat, nu a fost neliniștit, nu a fost tulburat; Dumnezeu nu Și-a ros unghiile, sperând că Iov va reuși. Dumnezeu știa ce era în el, Dumnezeu știa pentru ce l-a făcut, Dumnezeu știa ce va face Iov. El știa mai bine decât știa chiar Iov; și El știe mai bine decât știi tu; știe mai bine decât știu eu.

Uneori trecem prin lucruri care credem că ne vor face bucăți, sunt momente în care presiunea este atât de mare, iar uneori nu este o presiune fizică, ci una emoțională, dar este atât de mare încât credem că ne vom prăbuși, și Îi spunem lui Dumnezeu: „Doamne, nu mai suport, nu mai pot duce aceasta, mă rupe în bucăți.” Dar aceasta este numai propria noastră perspectivă din tărâmul nostru uman, dar Dumnezeu nu a fost niciodată îngrijorat că vei fi rupt în bucăți sau că nu poți face față și că te vei prăbuși. El știa că vei trece, iar dacă trebuie să iasă ceva afară din tine, va ieși. Dar tu vei birui.

Când lecțiile sunt învățate, când iese ceea ce trebuie să iasă, tu vei ieși din încercare, pentru că El a știut întotdeauna ce vei face, deoarece nimic nu-L ia pe Dumnezeu prin surprindere.

În continuare, profetul a spus:

„Dumnezeu avea încredere în Iov. Amin. Când se pare că totul merge rău, Dumnezeu îți dă o încercare. El are încredere în tine, și nu trebuie să te dădăcească, pentru că nu ești o plantă de seră, un hibrid, tu ești un creștin adevărat. Dumnezeu îți dă un test să vadă ce vei face în privința aceasta. 

Nu-i de mirare că Petru a spus: „Priviți ca o mare bucurie când treceți prin aceste încercări de foc, fiindcă pentru voi sunt mai prețioase decât aurul.”

Cu toate acestea, de multe ori, noi murmurăm și comentăm: „Oh, ei bine, dacă aș…” Ei bine, aceasta este ceva ce ți-a dat Dumnezeu de biruit. El știe că o vei face, El Și-a pus încrederea în tine.”

Oh, Doamne, lasă această descoperire să mă schimbe, pentru că, ascultați prieteni, o încercare se va termina întotdeauna. Se va termina, și va fi o zi diferită în care tu vei ieși din ea la capătul celălalt. Tu vei trece prin ea, vei învăța ceva, vei manifesta ceva, vei demonstra ceva și vei ieși la celălalt capăt. Iar când vei ieși la celălalt capăt, te vei lovi cu piciorul și te vei simți ca un ticălos pentru toate lucrurile pe care le-ai spus în timp ce erai acolo.

Haideți să luăm chiar acum descoperirea și să spunem: Data viitoare, când Dumnezeu Își pune încrederea în mine, nu mă voi plânge, nu voi cârti, nu-L voi acuza pe Dumnezeu prostește, ci voi spune: „Doamne, dacă îmi dai putere și credință să pot trece prin aceasta…Doamne, doar condu-mi pașii, călăuzește-mă pas cu pas, arată-mi cum să biruiesc prin Cuvântul Tău și manifestă Viața Ta în mine. Acum mă predau, oh, mă predau voii tale. Mă predau, Doamne! Eu vreau vindecare, vreau eliberare, vreau să biruiesc și cred că o voi face, pentru că în Cuvântul Tău există o promisiune. În călătorie, lasă-mă să mă comport ca Tine în această încercare; lasă-mă să demonstrez credința Ta, dragostea Ta, Viața Ta. Lasă ca Temelia să fie înrădăcinată și întemeiată în dragoste ca să-mi deschidă o mare înțelegere, pentru a avea dragostea care întrece înțelegerea și îndepărtează frica.”

Când spunem lucruri nebunești, facem lucruri nebunești și facem greșeli, și atunci frica începe să ne controleze. Dar dragostea perfectă alungă frica.

Acest Mesaj nu a venit să ne facă să ne fie frică. Știți, fratele Branham nu a venit niciodată să predice despre răpire ca să vă facă să vă temeți că nu veți produce răpirea. Dacă vine cineva care predică răpirea și vă face să vă temeți că nu veți avea parte de răpire, acesta nu este Mesajul, pentru că Mesajul a venit să le spună copiilor lui Dumnezeu că nu există nici o cale, că nu aveți cum să ratați vreodată răpirea. Aceasta a fost, în siguranță, înainte de întemeierea lumii și nu puteți face nimic pentru a vă îndepărta de ea. Dumnezeu a pus-o, El a scris-o cu cerneală roșie, de neșters, cu Sângele lui Isus Hristos, înainte de întemeierea lumii. Voi veți face răpirea! De aceea a venit Mesajul, să ia firea voastră veche departe, ca să putem avea credință. Prin credință putem cunoaște dragostea Lui, astfel încât firea să fie desființată, astfel încât să putem manifesta cu adevărat Viața lui Isus Hristos.

Mesajul nu a venit să ne facă să ne fie frică, să ne fie frică de Dumnezeu, să ne fie frică de pierderea răpirii, ci a venit să ne facă să ne îndrăgostim de Mirele nostru și să ne unim cu Soțul nostru, care ne iubește mai mult decât orice altceva. Mesajul a venit să ne aducă siguranță, a venit să ne aducă dragoste, să ne aducă încredere în El; a venit să ne întărească, să ne stabilească, în Adevărul prezent, astfel încât să fim întăriți, constanți, stabili și neclintiți. Acesta este motivul pentru care a venit Mesajul, nu să vă arunce emoțional de aici, dincolo, și să vă biciuiască înainte și înapoi, nici ca să vă facă să vă simțiți că „Eu nu sunt bun, eu nu voi reuși să fac aceasta.” Nu pentru aceasta este Mesajul, ci Mesajul a venit să vă stabilească în Adevărul prezent, ca să ajungeți acolo unde nu sunteți aruncați, acolo unde nu cădeți și nu vă destrămați. Mesajul a venit să vă ajute să stați în picioare, să puteți suporta. Prin ce? Prin predicarea Evangheliei, prin descoperirea lui Isus Hristos, prin Taina care a fost ascunsă de la întemeierea lumii. Laudă lui Dumnezeu!

Eu spun: „Dumnezeule, ajută-mă să predic acest Mesaj corect; Doamne, ajută-mă să predic acest Adevăr cu adevărata intenție și scopul pentru care a venit, ca să-Și întărească Mireasa. Doamne, ajută-mă!”

Știți, Iov a avut două runde de încercări, nu a fost numai una. El a pierdut tot, și-a pierdut toate bunurile materiale, și-a pierdut copiii, dar atunci când aceasta nu a funcționat și el tot s-a închinat lui Dumnezeu, Satan s-a întors din nou înaintea lui Dumnezeu, dar el nu I-a spus lui Dumnezeu că Iov s-a descurcat bine, el nu s-a întors să aducă un raport: „Știi, Iov este puternic.” Nu, el a tăcut. El s-a prezentat din nou înaintea lui Dumnezeu, și probabil spera că subiectul acesta nu se va discuta, pentru că Dumnezeu i-a spus: „L-ai văzut?” Dar el a zis: „Lasă-mă să mă ating de el, pentru că era sigur că, „Dacă mă lași să fac aceasta, Te va blestema.” Dar nu s-a întâmplat aceasta.

Sunt destul de sigur că el nu a vrut ca Dumnezeu să-l menționeze din nou pe Iov. La următoarea întâlnire, știți, fiecare și-a adus raportul despre ce s-a întâmplat în zona aceasta, ce s-a întâmplat în zona aceea. (Eu doar dramatizez puțin). Apoi, „Satan, care este raportul tău?” „Ei bine, am făcut aceasta și aceea; i-am înșelat pe toți acei oameni, și toate acestea.” „În ordine. Aceasta este tot?” „Da, aceasta este.” „Bine, înainte de a încheia, ce zici despre Iov? Ce zici de Iov?” Și Satan I-a zis: „Ei bine, piele pentru piele. El a trecut de prima rundă, dar lasă-mă să-i ating carnea și Te va blestema.”

Știți, Dumnezeu nu a spus: „Nu. Cred că Iov a suferit destul de mult. A fost destul de greu și a dovedit deja tot ce era nevoie să dovedească.” Vedeți? Dumnezeu a spus: „Du-te! Ți-l dau pe mână, dar nu-i lua viața.”

Voi vorbiți despre bătăi mintale, dar Iov a trebuit să treacă prin bătăi mintale. Știți, în Cartea sa, Iov a început să exprime unele din acele bătăi mintale. Ce a exprimat el? „Eu nu am idee ce face Dumnezeu. Nu știu de ce se întâmplă toate acestea.” Și Iov a primit vizita a trei prieteni foarte drăguți, care au venit la el să-l mângâie.

Voi știți că Dumnezeu vă oferă tot, chiar și frați și surori care spun un lucru greșit la momentul potrivit și pentru motivul potrivit. Este un lucru greșit și totuși este corect; totul este greșit, dar totul este corect Laudă lui Dumnezeu!

Vi s-a întâmplat vreodată să vină cineva să vă mângâie și să vă consoleze, dar tot ce a spus, a fost greșit? Dar cumva, este încă corect în Planul lui Dumnezeu. De aceea nu poți fi supărat pe ei, pentru că Dumnezeu doar încearcă să rezolve ceva în noi, și să demonstreze ceva în noi. Nu există nici un motiv să fim amărâți, răniți și supărați pe toți cei care ne-au greșit vreodată, pentru că Dumnezeu îngăduie ca totul să se întâmple în viața noastră cu un motiv. El vrea să Se arate, El vrea să ne modeleze, să ne formeze, să ne zdrobească, să ne antreneze, deci, să-L lăsăm pe Dumnezeu să-Și facă lucrarea. Renunță să fii acru cu toți cei care au spus ceva despre tine, pentru că tot ceea ce faci, este să-ți distrugi propria mărturie prin amărăciune și durere.

„Și pe mine m-au rănit” Da, te-au rănit. Toți am fost răniți. „Dar, a fost cineva din biserică.” Da, aproape toți au fost răniți de cineva din biserică. „Dar nu ar fi trebuit s-o facă.” Da, așa este. Vreau să spun că acesta este adevărul, nu ar fi trebuit s-o facă, dar au făcut-o; și au făcut-o trecând pe la Biroul lui Dumnezeu, sau nu.

Știți, noi încă gândim ca niște copii, așa că, Doamne, ajută-ne să nu mai gândim ca niște copii. Noi trecem în înfiere, iar înfierea este diferită. Înfierea nu este ocolirea pregătirii; înfierea nu este consolatoare, înfierea nu vine să-ți spună fiecare lucru mic pe care trebuie să-l faci, înfierea nu vine să-ți curețe toată murdăria voastră, înfierea nu este „Tata repară tot,” înfierea este, „Tu trebuie să-ți dai seama de aceasta, pentru că Eu am pus în tine tot ce ai nevoie. Tu ai ajuns la un loc în maturitate și ai primit în tine ceea ce ai nevoie, ai ajuns într-un loc în maturitate. Este în tine, Îl ai, te-am învățat, ai fost instruit de Duhul Sfânt, și știi răspunsurile la întrebări. Acum, Eu voi face un pas înapoi și te voi lăsa pe tine.” „Dar merge prost.” „Va ieși bine.” „Dar dacă ei…” „Va fi în ordine.” „Ei vor greși.” „Evident că vor greși, dar nu contează. Eu ți-am dat deja Carnetul de CEC-uri, el are deja Inelul Meu de semnătură și nu-L iau înapoi dacă faci mizerie. El are ceea ce am pus în el pentru a curăța mizeria.”

Înfierea este diferită, prieteni! Noi vrem să apară un erou să ne salveze; noi vrem să vină cineva cu un dar și să facă totul mai bine, dar înfierea nu este așa, nu funcționează așa.

Înfierea este că El are încredere în tine, El te-a pus într-o situație, dar Cel ce este în tine este mai mare decât cel ce este în lume. Biruitorul este în tine, uneltele de biruință sunt în tine, tu nu ai nevoie de ceva special, fii cine ești! Dacă ești un fermier, ia-ți oticul de plug; dacă ești păstor, ia-ți traista; dacă ești mamă, fii mamă; dacă ești tată, fii tată! Tu nu ai nevoie de o poziție specială, nu ai nevoie de un dar special, tu ești ceea ce ești prin harul lui Dumnezeu; tu ești cine ești prin poziția în Dumnezeu. Tu, ca mamă; tu, ca tată; tu, ca fermier; tu, ca mecanic, tu ești un fiu al Atotputernicului Dumnezeu; tu ești o fiică a lui Dumnezeu, iar El ne-a adus pe toți la vârsta de înfiere, pentru că are încredere în Sămânța Lui. De aceea, El va lăsa să se întâmple lucruri rele.

„Oh, Doamne! Cum ar putea un Dumnezeu iubitor să lase să se întâmple…” Noi trebuie să fim cu mult peste această întrebare. Citiți Biblia. „Cum ar putea Dumnezeu să lase să mi se întâmple aceasta?” Trebuie doar să te întorci la Geneza, și să începi de la început.

„Cum a putut Dumnezeu să lase să mi se întâmple aceasta?” Nu puneți această întrebare. Iov nu a pus această întrebare, el doar se va uita la tine, iar tu începi să te plângi de situația ta, dar Iov te-ar privi, ar da din cap și ar spune: „Ascultă, du-te și vorbește cu altcineva.”

Dumnezeu va lăsa să se întâmple aceasta, pentru că El are încredere în Sămânța Sa; El Se va manifesta pe Sine și va arăta că are pe Pământ o Mireasă, care nu seamănă cu Eva, ci rămâne cu acest Cuvânt.

De ce l-a iubit Dumnezeu atât de mult pe Iov? Pentru că, indiferent ce s-a întâmplat cu el…Ascultați, cred că noi nu putem înțelege cât de mult a pierdut Iov. Mărimea bogăției pe care o avea Iov, era incalculabilă. Vreau să spun că noi știm numărul oilor, numărul de cămile…Ascultați, voi nu mâncați cămile, ele nu sunt pentru hrană. Cămilele erau semi-camioane; în antichitate, cămilele erau folosite pentru transportul mărfurilor, iar Iov avea mii de cămile. Ce mărfuri transporta? Acest om, era foarte bogat, era cel mai mare om din Orient, dar a pierdut tot, inclusiv pe cei șapte copii ai săi. El a pierdut totul într-o singură zi. Apoi și-a pierdut sănătatea și a făcut acele furuncule, apoi soția lui s-a supărat, s-a enervat și a avut acea dispută cu el, omul a pierdut tot. Dar știți ce nu a pierdut Iov? El nu și-a pierdut încrederea în Cuvântul pentru ziua lui. Iov nu și-a pierdut niciodată încrederea în Cuvântul pentru ziua lui, nici atunci când au venit prietenii lui și i-au spus: „Ascultă Iov, noi suntem ființe umane rezonabile și putem vedea situația ta, de aceea putem trage o concluzie: tu trebuie să fii un păcătos, pentru că Dumnezeu nu acționează în felul acesta.”

„Dumnezeu nu face aceasta pentru copiii Lui, Dumnezeu nu permite aceste încercări grele. Dumnezeu nu vrea să suferiți; Dumnezeu nu vrea să vi se întâmple aceste lucruri, așa că, sigur este ceva în neregulă cu viața voastră. V-ați cercetat viața? De obicei, începe așa: „Cum este cu tine și cu Domnul? Vreau să spun că ai probleme, frate, iar eu sunt aici pentru tine, te iubesc, și…Cum stau lucrurile cu tine și cu Domnul? Te-ai rugat? Bine, bine, noi ne rugăm pentru tine.” Apoi, continuă: „Ți-ai cercetat viața, frate?” Aceasta este de ajutor? Eu vă spun că sunt destul de sigur că, atunci când cineva trece printr-o încercare grea, și-a cercetat deja viața. Voi îl întrebați dacă și-a cercetat viața, dar probabil aceasta nu-i este de ajutor. „Te-ai gândit că poate ai făcut aceasta greșit, sau cealaltă greșit?”

Ascultați, când Iov s-a confruntat cu toate acestea, el a spus: „Eu nu sunt un păcătos.” Iov nu a spus: „Am făcut totul perfect.” Iov nu a spus: „Eu nu am erori.”

Fratele Branham a spus: „Iov a privit la Jertfă, Cuvântul cerut de Dumnezeu pentru acea zi, care a fost: „Ucid un miel nevinovat ca să-mi acopere păcatele. Eu am ucis mielul nu numai pentru mine, ci și pentru copiii mei. Eu nu am păcat, nu pentru că nu am făcut nimic greșit, ci pentru că am îndeplinit cerința lui Dumnezeu.”

Și Dumnezeu a fost atât de mândru de Iov, pentru că indiferent prin ce a trecut și indiferent de ce a fost acuzat, el a rămas ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu pentru ziua lui. Descoperirea zilei sale, a fost aceeași descoperire pe care a arătat-o Dumnezeu în Eden, că un miel vă va acoperi păcatele. El a ucis mielul iar păcatele lui erau acoperite.

Iov a avut credință în Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a fost atât de mulțumit de el, pentru că nu s-a abătut niciodată de la acea descoperire, orice s-a întâmplat.

Iov nu a știut ce se întâmplă, a fost confuz cu privire la motivul pentru ce i s-a întâmplat, și a început să spună lucruri, despre care și Dumnezeu a spus că nu ar fi trebuit să le spună. El a spus: „Dumnezeu este nedrept cu mine,” și el nu ar fi trebuit să spună aceasta niciodată. Dar Iov nu s-a îndoit niciodată de Cuvântul lui Dumnezeu; el nu a făcut niciodată compromis cu Cuvântul; nu a făcut niciodată un  pas înapoi de la promisiunea că: „Dacă fac ceea ce-mi spune Dumnezeu să fac, nu am nici un păcat.” Și Dumnezeu l-a iubit pentru că a stat cu Cuvântul.

Iov nu a avut totul corect. El nu a spus: „Totul este bine.”, dar Dumnezeu a fost mulțumit pentru că el a stat cu Cuvântul.

În mesajul Privește!, din anul 1963, fratele Branham a spus:

„Iov, când chiar toți prietenii lui l-au respins și totul mergea rău, a continuat să privească spre cer. Unii dintre ei, au spus: „Iov, tu ești un păcătos ascuns. La ce te uiți acolo sus? Tu ai păcătuit și Dumnezeu a dovedit aceasta prin ceea ce ți-a făcut. Tu ești un păcătos ascuns, Iov.”

Iov știa că nu era păcătos. El împlinise exact cerința fiecărui Cuvânt al lui Dumnezeu, arderea de tot era tot ce cerea Dumnezeu…”

Acum ascultați, prieteni! „…Dumnezeu a cerut doar arderea de tot, iar Iov știa că a adus jertfa arderii de tot. Dumnezeu nu v-a cerut decât să credeți Cuvântul Lui. Amin…”

Nu să trăiți perfect; nu, să nu greșiți niciodată; nu, să nu aveți suișuri și coborâșuri, ci ceea ce vă cere Dumnezeu, este să credeți Cuvântul Său. Care este acel Cuvânt? Este Cuvântul sângerând care vă spală de toate păcatele voastre; care vă spală și vă curăță de duhurile prostituate ale denominațiunilor, și vă face virtuoasa și curata Fecioară Mireasă a lui Isus Hristos. Ce este? Spălarea cu Apa Cuvântului. El nu-ți cere o conduită perfectă, El îți cere să crezi Cuvântul Său.

„…Dumnezeu nu v-a cerut decât să credeți Cuvântul Lui. Amin. El nu a cerut toate aceste ism-uri, crezuri și toate lucrurile acestea. El vă cere să-L credeți.”

Ascultați, este perfect în ordine să spun că nu am idee de ce se întâmplă aceasta. Desigur, uneori, în imaturitatea noastră spirituală, noi doar încercăm să fim maturi spiritual. Astfel, atunci când se întâmplă o tragedie, este atât de trist, încât putem fi deraiați foarte repede de pe Cuvânt, și simțim că am greșit. „Dumnezeu este supărat pe mine…” Dar când toate aceste lucruri se întâmplă, Dumnezeu ne cere doar să-L credem pe Cuvânt.

„Eu te-am numit „Mireasa Mea.” Crede aceasta! „Eu am trimis un profet să vă cheme.” Credeți aceasta! „Eu ți-am spus ce cred despre tine.” Crede aceasta! „Eu ți-am spus că te-am alea înainte de întemeierea lumii.” Doar primește aceasta! Stai cu aceasta, nu te schimba! Nu merge în sus și-n jos; nu merge înainte și înapoi; nu modifica nimic, ci doar spune: „Eu cred!”

„Ce se întâmplă cu tine?” Nu știu. Știți, noi obișnuiam să spunem: „Aceasta se întâmplă din cauza aceea; pentru că am spus aceasta și am făcut aceea, Dumnezeu face aceasta, și Dumnezeu…” Dumnezeu încearcă să facă ceva cu aproapele meu. Dumnezeu încearcă să facă ceva cu colegii mei…Cum știi aceasta? Aceasta a fost imaturitatea spirituală, încercând să ne comportăm ca și cum am fi maturi spiritual, încercând să dăm o explicație pentru fiecare încercare prin care trecem.

Acest lucru ar putea fi valabil pentru personalul medical. Poate fi așa sau poate nu, noi nu trebuie să cerem răspunsuri; să trecem, deci, dincolo de a căuta răspunsuri, pentru că ceea ce facem este că începem să fabricăm răspunsuri. Noi nu avem nevoie de nici un răspuns, Dumnezeu poate face cu noi orice ar alege să facă, pentru că ceea ce face El, este perfect și are un scop, iar motivul pentru care suntem pe această planetă, este să-L manifestăm pe El. Indiferent ce credem despre aceasta, ceea ce face Dumnezeu, este perfect; ceea ce permite Dumnezeu, este corect; ceea ce a predestinat Dumnezeu să biruim, este exact ceea ce vom birui, pentru că El a predestinat totul, astfel încât să nu căutăm răspunsuri.

Iov a ajuns să spună: „El lucrează în dreapta mea, dar nu-L găsesc, în spatele meu, este în spatele meu, dar nu știu unde este. Eu nu am idee ce se întâmplă cu mine.”

Înainte de a încheia, vreau să mergem din nou la Iov 23.1-12:

„Iov a luat cuvântul, și a zis: „Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferința îmi înăbușă suspinele.

Oh! Dacă aș ști unde să-L găsesc, dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,

mi-aș apăra pricina înaintea Lui, mi-aș umplea gura cu dovezi.

Aș ști ce poate să răspundă, aș vedea ce are să-mi spună.

Și-ar întrebuința El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu, ci m-ar asculta, negreșit.

Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc.;

dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

Dar El știe ce cale am urmat, și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.

Piciorul meu s-a ținut de pașii Lui, am ținut calea Lui și nu m-am abătut de la ea;

Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor Lui, am stimat cuvintele gurii Sale mai mult decât mâncarea necesară mie.” (traducere din engleză).

Unde era Iov? Unde a ajuns Iov? Iov a ajuns la: „Aș vrea să pot vorbi cu El; aș vrea să-L pot întreba; dacă aș face aceasta, m-ar întări, m-ar elibera. Știu că mă iubește, dar nu știu dacă lucrează aici, nu pot să-L văd. Dacă este la dreapta mea, nu pot să-L văd; în spatele meu, nu știu unde este. Sunt complet confuz de ce se întâmplă aceasta, dar un lucru știu sigur: El știe calea pe care am urmat-o. Eu nu știu ce se întâmplă, dar El știe ce se întâmplă în viața mea, și când sunt încercat, voi ieși curat ca aurul.”

De ce? „Pentru că am ținut cuvintele gurii Sale mai mult decât mâncarea necesară mie.” „Am iubit poruncile Lui și am ținut poruncile Lui mai mult decât orice altceva.”

Ascultați, prieteni! Noi putem iubi acest Mesaj din toată inima și să ne ținem de El, pentru că este Scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi, acest Mesaj este identificarea lui Dumnezeu pentru noi. El îți spune: „Ești al Meu! Ești israelit! Ești Sămânța lui Avraam! Ești ales și ești iubit! Ești Mireasa Mea, și totul este bine între tine și Mine!” Aceasta ne spune Mesajul. Țineți-vă de acest Cuvânt mai mult decât de mâncarea necesară, mai mult decât viața! Iubiți acest Mesaj și țineți-L, prieteni! Nu-L compromiteți, nu vă certați, nu-L dezbateți, nu fiți neîncrezători cu privire la El, ci țineți-vă de această promisiune!

Acest Mesaj este aici ca să vă dea o identificare adevărată despre cine sunteți, ca să vă înrădăcineze și să vă întărească în dragostea Lui Isus Hristos, astfel încât să puteți înțelege lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea dragostei Lui, pentru ca lucrările Lui să abunde în voi.

Înțelegem noi ce se întâmplă? De cele mai multe ori, nu. Falșii super spirituali vă spun că ei știu întotdeauna ce se întâmplă în viața lor. „Am făcut aceasta, așa că Dumnezeu a promis aceasta și aceea,” și te fac să te simți ca un ticălos, pentru că treci prin tot felul de necazuri și nu știi de ce. Eu nu știu dacă ai făcut ceva greșit, pentru că L-ai întrebat pe Domnul și El nu ți-a arătat nimic. Astfel, tot ce știi să faci, este să continui să mergi înainte și să crezi Cuvântul Lui.

Dar ei spun: „Ei bine, mi s-a întâmplat aceasta, dar a fost pentru că colegul meu avea nevoie și soția mea…și bla, bla, bla.” La sfârșitul zilei ei nu știu, pur și simplu, nu vor să spună: „Nu știu.”

Iov a ajuns în punctul în care a spus: „Eu nu am nici o idee. Tu mi-ai pus sute de întrebări, dar nu am răspuns. Singurul lucru pe care-l știu, este că nu am lăsat Cuvântul. Voi spuneți: „Tu ești așa,” și îmi dați exemple. Veniți din nou și din nou îmi spuneți ca să mă convingeți.” Ce făceau ei? Ei încercau să-l facă pe Iov să piardă puterea Cuvântului prin raționamente, prin lucruri firești, prin lucruri pe care putea să le vadă, dar Iov s-a ținut tare de promisiunea Cuvântului.

Ascultați, diavolul, uneori prietenii, colegii de muncă, vor încerca să vă facă să pierdeți puterea Cuvântului. Diavolul poate veni să-ți  spună: „Poate nu este pentru tine. Poate să funcționeze pentru toți ceilalți, dar nu funcționează pentru tine.” Doar mergeți și citiți cartea lui Iov, iar data viitoare când va veni să-ți spună ceva, îi vei răspunde: „Nu este adevărat!”

De ce Petru a fost răstignit cu capul în jos? De ce a fost  persecutat în închisoare? De ce Pavel a fost urmărit din oraș în oraș și bătut de mai multe ori cu pietre și lăsat mort, naufragiat și alungat afară din orașe? De ce? Pentru că a greșit? Pentru că a păcătuit? Pentru că nu a crezut Cuvântul?

Ascultați prieteni, haideți să citim Biblia și să intrăm în contact cu realitatea. Dumnezeu Se dovedește pe Sine și o face prin noi. El ne-a trimis un Mesaj ca să ne deschidă ochii pentru Adevăr, pentru că Adevărul ne face liberi, pentru că Adevărul ne va înrădăcina și ne va întemeia în dragoste, și dragostea perfectă îndepărtează frica.

Pentru mine, Mesajul a venit ca să pot trece prin orice va permite Dumnezeu să trec, dar să pot trece cu o atitudine corectă și să nu renunț niciodată la acest Cuvânt. „Doamne, ajută-ne să nu renunțăm niciodată la acest Cuvânt promis, la acest Mesaj!”

Data viitoare, când cineva vă întreabă: „Ce se întâmplă?”, puteți spune: „Nu știu!” „De ce crezi că se întâmplă?” „Nu am nici o idee.” Și înainte ca să mai poată spune ceva, ar fi bine să-i spuneți: „Nici tu nu știi. Dar îți voi da un răspuns scurt: „Dumnezeu a permis aceasta.” Trebuie să mă corecteze? Foarte probabil. Încearcă să mă învețe ceva? Probabil. Încearcă să-mi arate ceva? Probabil. Încearcă să Se manifeste într-un fel altcuiva? Probabil. Ar putea fi toate, ar putea fi doar unele, eu nu știu. Dar știu aceasta, știu că El știe felul în care spun, iar când sunt încercat, voi ieși ca aurul, pentru că am hotărât că acest Mesaj este mai mult decât mâncarea necesară mie, mai mult decât viața mea și nu renunț niciodată la El. Laudă lui Dumnezeu. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru Cuvântul Tău. Doamne, pentru noi este mai mult decât viața! Doamne, acest Mesaj a venit să ne facă liberi, să ne elibereze de raționamente, de propria noastră carne, de lucrurile care ne-au ținut pe loc de generații. Doamne, este atât de prețios și Îl iubim atât de mult! Iubim Adevărul și Te iubim pe Tine!

Această a treia Tragere a venit să ne facă întregi spiritual, astfel încât să putem termina lucrarea Ta, pe care ai lăsat-o pentru timpul acesta, ca s-o faci în noi și prin noi. Doamne, mă predau acestei lucrări, și vreau să mărturisesc înaintea acestei adunări că eu am încredere în Tine; eu am încredere în căile Tale. Nu înțeleg întotdeauna, sunt sincer în inima mea, Doamne, dar uneori nu știu de ce trebuie să fie atât de greu; uneori nu știu de ce trebuie să arate atât de neplăcut, dar am încredere în Tine, Doamne, am încredere că, dacă greșesc, mă vei restabili; dacă am vreo neînțelegere, mă vei învăța; dacă greșesc, mă vei corecta direct pentru că mă iubești.

Pentru că Tu m-ai ales înainte de întemeierea lumii, nu mă vei pierde și dragostea ta nu va dispărea. Doamne, Te rog, dacă ochii mei trebuie deschiși, dă-mi mai multă Alifie pentru ochi; dacă am nevoie de corectare, corectează-mă; dacă vrei  să mă folosești ca să Te manifești, mă poți avea. Dar, Doamne, vreau să rămân fidel acestui Cuvânt mai presus de orice. Te iubesc! Ajută-mă să-Ți mărturisesc Cuvântul mai mult decât circumstanțele mele; să mărturisesc Cuvântul Tău mai mult decât văd.

Lasă Cuvântul Tău, promisiunea Ta să fie realitatea și descoperirea despre cine suntem în Tine, să răsune în fiecare împrejurare din viața noastră. Te iubim, Doamne!

Te rog să-Ți binecuvântezi poporul, și fie ca acest Cuvânt să devină realitate vie în interiorul lor. Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                                 -AMIN-