CREDINȚA PĂRINȚILOR

Să deschidem Bibliile la Maleahi 4.5-6:

„Iată vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.

El va întoarce inima părinților spre copii; și inima copiilor spre părinți lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem.”

Noi suntem foarte familiarizați cu această Scriptură, cu profeția lui Maleahi, care este fundamentală pentru credința noastră, și este ceva de care suntem foarte legați. Totuși, am vrut să privesc din nou la aceasta, pentru că este în inima mea, de aceea, vreau să iau ca subiect, Credința Părinților.

Vreau să vorbesc despre Credința Părinților, pentru că l-am auzit pe fratele Branham vorbind despre aceasta, că noi trăim în ziua profeției din Maleahi 4, din Scriptură, unde spune că el va întoarce inimile părinților spre copii, și inimile copiilor spre părinți lor.

Fratele Branham a spus că a existat o dublă venire a acestei lucrări a lui Ilie. Mai întâi, în Ioan Botezătorul, care a întors inima părinților Vechiului Testament spre copii, spre Calea nouă și vie, spre dispensația harului care venea la răstignirea lui Isus. Deci, aceasta a fost partea lui din profeție.

Apoi, există o virgulă, și după două mii de ani, avem Duhul lui Ilie care vine încă odată printr-un alt om, William Branham, pentru a întoarce inima copiilor înapoi la părinți. Acei „copii” din prima parte a profeției, au devenit „părinții credinței,” părinții Cincizecimii.

Și astăzi, două mii de ani mai târziu, noi suntem copiii acelor părinți ai Cincizecimii, care au fost copii. Acum, noi suntem copii, și inimile noastre sunt întoarse înapoi la credința părinților. Fratele Branham a menționat aceasta de multe ori, iar dacă sunteți familiarizați cu Mesajul, l-ați auzit spunând aceasta iar și iar și iar. Și am constatat de multe ori că, auzind ceva atât de des, devine doar o frază, și iau de la sine înțeles că înțeleg ce înseamnă aceasta. Și poate înțeleg, dar m-am oprit să meditez la impactul sau la profunzimea a ceea ce înseamnă, de fapt, „credința părinților.”

Deci, m-am întrebat: „Care este credința părinților?” Este o întrebare bună. Vreau să spun că m-am întrebat: „Este aceasta o colecție de învățături care s-au pierdut de-a lungul timpului și au fost restaurate acum?” Nu cred că este în sine, ci face parte din aceasta. Noi știm că adevărata învățătură a apostolilor s-a pierdut prin Epocile Bisericii, dar a fost restaurată pe măsură ce fratele Branham a legat toate capetele lăsate libere. Astfel, toate acele învățături care s-au pierdut de-a lungul Epocilor Bisericii și în Evul întunecat, ni le-a restaurat înapoi. Dar eu cred că „credința părinților,” este mai mult de atât, și la aceasta vreau să ajung.

Să mergem în Fapte 2, la ziua Cincizecimii, și să începem de acolo. Înainte de a citi, am o definiție pe care vreau să v-o aduc. În Maleahi 4.6, scrie că el va întoarce inima părinților spre copii, și inima copiilor spre părinți. Cuvântul „inimă”…Voi știți că fratele Branham a citat acest lucru textual de câteva ori, și de cele mai multe ori, el a folosit cuvântul „credință” în loc de „inimă.” Noi suntem familiarizați cu aceasta. „El va întoarce credința copiilor”, sau „îi va întoarce pe copii înapoi la credința părinților Cincizecimii.”

În Vechiul Testament, cuvântul „inimă” înseamnă: „omul interior, mintea, inima, înțelegerea.” Așadar, cred că „credință” este o traducere potrivită, și fratele Branham nu era departe de însemnătatea acestui cuvânt. Ce făcea el? Întorcea omul interior, înțelegerea și mintea copiilor înapoi la  mintea, înțelegerea și credința, cui? A părinților lor. Credința lor le-a adus o înțelegere în omul interior. Eu cred că fratele Branham a avut dreptul să folosească cuvintele așa cum le-a folosit.

Să mergem la Fapte 2.1, pentru că ne uităm la credința părinților:

„În ziua Cincizecimii, toți erau cu un gând în același loc.”

Mă voi opri puțin aici. De multe ori vorbim despre Rusalii, pentru că trăim în ziua în care tocmai am văzut trezirea de la Cincizecime. Noi am avut o trezire penticostală etichetată ca „Trezirea Rusalistică” din anul 1906, dar fratele Branham a spus că, de fapt, aceasta a fost „restaurarea darurilor” sub botezul Duhului Sfânt. Astfel, de multe ori când vorbim despre Rusalii, în mintea noastră, noi ne putem gândi la trezirea din anul 1906, care chiar s-a mutat și s-a suprapus cu timpul fratelui Branham, iar el a făcut parte din aceasta și a mers la oamenii penticostali. Dar când el vorbește despre restabilirea noastră la credința părinților Rusalistici, aceasta nu are nimic de-a face cu trezirea din anul 1906. El vorbește despre ce s-a întâmplat în Fapte 2: „În ziua Cincizecimii…”

Ziua Cincizecimii era o sărbătoare pentru evrei. „Cincizecime” înseamnă „Cincizeci,” pentru că au fost cincizeci de zile de la Paști. Când Isus a fost ucis pe Golgota, era ziua de Paști. Paștele era una din sărbătorile Domnului, instituită de Moise, și acea sărbătoare a Paștelui, a fost prima sărbătoare practicată sau sărbătorită la ieșirea din Egipt. De atunci, ea a fost ținută perpetuu, în fiecare an. La cincizeci de zile după Paști, au venit la sărbătoarea Cincizecimii, la ceea ce numim „Rusalii” în Noul Testament. Aceasta este sărbătoarea unde ne aflăm noi în timp.

Isus a venit și a împlinit ceea ce profetul a văzut că era. El a fost Mielul Pascal. El li S-a arătat ucenicilor cam patruzeci de zile sau mai mult. Cu zece zile înainte de sărbătoarea Cincizecimii, știm că El S-a înălțat la cer cu toți sfinții înviați, iar ucenicii au așteptat în camera de sus făgăduința Tatălui. Acea făgăduință avea un timp stabilit, ea urma să vină în ziua Cincizecimii, dar ei nu știau aceasta; lor li s-a spus doar să aștepte.

Noi știm că în ziua Cincizecimii urma să vină Duhul Sfânt ca vâjâitul unui vânt puternic, iar Stâlpul de Foc avea să Se împartă pe fiecare. „Și s-au văzut niște limbi mici de Foc care s-au așezat pe fiecare dintre ei,” și urmau să fie manifestări. Dar când noi ne întoarcem la ziua Cincizecimii…

Vreau să mă întorc și să mă gândesc cu adevărat la ziua Cincizecimii, pentru că ceea ce au primit ei, a fost o umplere cu Duhul Sfânt; Însuși Duhul și Viața care era în Isus Hristos S-a întors acum să locuiască în Biserica Sa. Lor li s-a spus să aștepte în cetate, să aștepte ca această  promisiune să vină peste ei. Acum, ei nu știau exact cum va arăta promisiunea; nu știau în ce zi va cădea, dar Dumnezeu știa exact. Dumnezeu nu aștepta, El știa exact când va cădea, dar lor li s-a spus doar să aștepte.

Singurul lucru pe care vreau să-l subliniez, este că nu există post, plâns sau lovire pe altar care putea face ca acest lucru să se întâmple mai devreme, pentru că aceasta era hotărârea suverană a lui Dumnezeu. Astfel, El avea să-Și facă lucrarea stabilită la timpul stabilit, aceasta era ceva ce Dumnezeu a promis că le va da, și El avea de gând s-o facă pentru ei. El le-a spus doar să aștepte.

Așadar, este important, pentru că botezul cu Duhul Sfânt este o promisiune pentru noi, dacă ne-am pocăit și am fost botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Noi avem aceeași promisiune pe care au avut-o ei, dar ce trebuie să facem noi? Noi trebuie să așteptăm, să așteptăm ca Dumnezeu să facă acel lucru suveran pe care noi nu-l putem face.

Ascultați, noi nu putem să-L forțăm pe Dumnezeu, noi trebuie doar să așteptăm ca Dumnezeu să-Și împlinească promisiunea, și să credem că este o promisiune. Noi nu sperăm, ci credem. Dacă L-am luat pe Dumnezeu pe Cuvânt și avem în inimile noastre credință să ne pocăim și să fim botezați în Numele Lui, prin credință în Cuvântul Său, atunci același Cuvânt în care am avut credință să primim botezul în Numele Lui, să ne pocăim de căile noastre și să ne întoarcem la El, aceeași credință în acea parte a Cuvântului, va produce și restul Cuvântului. Doar având credință în El că Își va ține promisiunea, vom primi darul Sfântului Duh.

Așadar, aici erau ei în ziua Cincizecimii. Când Cincizecimea a venit pe deplin, ei erau adunați într-un gând, într-un singur loc.

„Deodată, a venit din cer un sunet (suflu), ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.

Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-Se printre ei, și s-a așezat câte una pe fiecare din ei.

Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt, și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.

Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.”

Vreau doar să țineți cont că aceasta va deveni audiența noastră. Și audiența noastră erau, „iudei, oameni cucernici din fiecare națiune.”

Deci, la sărbătoarea Cincizecimii s-au adunat iudei din toate națiunile în care au fost împrăștiați; ei au venit din multe locuri diferite pentru sărbătoarea Cincizecimii. Astfel, Dumnezeu a știut când să aștepte acest semn: când El i-a adunat la această sărbătoare, pe evreii din toate neamurile. Dumnezeu a știut exact când, și a știut exact ce semn le va atrage atenția, pentru că El cunoștea audiența.

„Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.

Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas înmărmurită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc, nu sunt Galileeni?

Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?

Parți, Mezi, Elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,

Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei, dinspre Cirena, oaspeți din Roma, Iudei sau prozeliți,

Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă, și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?”

Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de vin nou.”

Așadar, acesta era publicul: evrei, oameni cucernici, care a-au adunat pentru sărbătoarea Cincizecimii, din toate națiunile. Acum, ei erau acolo, iar Dumnezeu avea să le dea un semn acelor evrei, și de asemenea, avea să împlinească promisiunea pe care a dat-o.

Să mergem la Ioan 14.15-20, și să privim la această promisiune:

„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.

Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac,

și anume, Duhul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți căci rămâne cu voi, și va fi în voi.

Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”

Cine este Mângâietorul? „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi!”

„Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți.

În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.”

Acum, El le-a dat o promisiune: că El va pleca, dar Se va ruga Tatălui și El le va trimite un alt Mângâietor, care va fi Duhul Adevărului. Apoi, El le-a spus: „Nu vă voi lăsa fără mângâiere, Eu Mă voi întoarce la voi.” Deci, acum noi știm Cine este Duhul Adevărului și Cine este marele Mângâietor. Apoi, El a mers mai departe și a spus:

„În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.”

Acum, El a început să vorbească despre Unire, spunând că El este în Tatăl. Apoi a spus că noi suntem în Hristos și Hristos este în noi. Așadar, dacă El este în Tatăl și noi suntem în El, și El este în noi, atunci voi vedeți Unitatea. Aceasta este promisiunea.

Când Isus S-a înălțat, El le-a spus                       :

„Mergeți în Ierusalim și așteptați promisiunea Tatălui, pe care v-am spus-o.”

Aceasta este promisiunea pe care o așteptau, iar în ziua Cincizecimii, când ei erau adunați împreună, Isus S-a întors în forma Duhului Sfânt. El S-a întors ca să locuiască în Biserica Sa. Și a făcut-o la un moment anume și într-un fel anume, pentru că știa cine se va aduna pentru sărbătoarea Cincizecimii; a știut toate limbile care vor fi reprezentate și a știut cum să-i facă să vorbească în alte limbi. Și chiar dacă vorbeau în alte limbi, El a știut să ungă urechile ascultătorilor, așa că toți au auzit în propria lor limbă. Deci, nu numai limba a fost unsă, ci și urechea, așa că Dumnezeu a făcut un semn, El Și-a împlinit promisiunea.

Să mergem din nou la Fapte 2.12-20:

„Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă, și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?”

Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de vin nou.”

Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta, și ascultați cuvintele mele.

Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa vise!

Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, și vor proroci.

Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum;

soarele se va preface în întuneric, și luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită.”

Vreau să mă opresc puțin aici. În versetul 19 și 20, scrie:

„Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum;

soarele se va preface în întuneric, și luna în sânge…”

Petru a citat profeția din Vechiul Testament, aducând-o în zilele sale, pentru că, numai cu cincizeci de zile în urmă, la sărbătoarea de Paște, soarele s-a întunecat în mijlocul zilei. Și dacă mergi în istorie, la acea dată calendaristică, la Paștele din acea zi, când luna a răsărit la orizont, în acea seară de Paști, era o lună sângerie.

Așadar, cu cincizeci de zile în urmă, soarele s-a întunecat, iar luna a fost sângerie. Deci, Petru le-a arătat semnele din zilele lui.

Acum, noi știm că în zilele noastre, am avut semne în ceruri sus. Noi am avut Stâlpul de Foc, pentru că a fost făcută o fotografie cu El, care a fost certificată de un cercetător în documente și fotografii. Apoi a fost făcută o fotografie în zilele noastre, a unui Nor tainic, apărut pe cer, iar acea fotografie a circulat în întreaga lume. Acel Nor, de asemenea, a fost studiat de oamenii de știință. Acum voi aflați că noi mergem pe căi paralele aici.

Astfel, în timp ce Petru cita profeția din Vechiul Testament, a spus: „Hei! În ziua aceea soarele se va preface în întuneric și luna în sânge,” și aceasta tocmai se întâmplase cu puțin înainte. Laudă lui Dumnezeu! Deci, ce făcea el? Aducea profeția în zilele sale. Aceasta este ceea ce făcea Petru.

„Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți;

pe Omul acesta dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit, și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege.

Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.

Căci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

De aceea, mi se bucură inima, și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde:

căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților, și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

Mi-ai făcut cunoscut căile vieții, și Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de față.”

Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat; și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

Fiindcă David era proroc, și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi, pe scaunul lui de domnie,

despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el, când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în Locuința morților, și trupul lui nu va vedea putrezirea.

Dumnezeu a înviat pe acest Isus și noi toți suntem martori ai Lui.

Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți.

Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi la picioarele Tale.”

Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi.”

Așadar, în ziua Cincizecimii, când credința credincioșilor Cincizecimii a fost exprimată pentru prima dată, și când Duhul Adevărului a venit în ucenici, ei au turnat-o în stradă, unși să vorbească în alte limbi. Ei vorbeau despre slava lui Dumnezeu și toată lumea îi auzea în limba lor, iar când oamenii au pus întrebări, Petru s-a ridicat să predice, fiind plin de Duhul Sfânt.

Când Petru s-a ridicat să predice, el a început să predice „Evenimente moderne clarificate prin profeție.” Și noi am putea pune acest titlu la această predică: „Evenimente moderne.” Ce spunea el? Petru spunea: „Aceasta este ce a spus Ioel. Aceasta este ce a spus David. Acesta este Cine a fost Isus. Acesta este Semnul pe care-l vedeți. Acesta este motivul pentru care a venit EL, și aceasta este ceea ce se întâmplă.” De ce? Pentru că Petru primise Duhul Adevărului. Aceasta este credința…

Deci, care este credința părinților Rusalistici? Credința părinților de la Rusalii este: „Aceasta este ziua când se împlinesc aceste Scripturi.” Slavă lui Dumnezeu!

În mesajul Pecetea a șasea, fratele Branham a spus:

„…apostolul Petru în ziua Cincizecimii, cum a mers înapoi în Cuvânt, a luat Cuvântul și a spus: „Ioel a spus că în zilele din urmă vor avea loc aceste lucruri și aceasta este aceea.” Și trei mii au crezut și au fost botezați.”

Ce este aceasta? El a legat profeția de zilele lui. Acum, el știa ce se întâmpla în zilele lui. În Petru a intrat Ceva, astfel a avut îndrăzneală, pentru că înainte se temea. Ei stăteau ascunși în camera de sus, dar acum, dintr-o dată, ei aveau îndrăzneală și au ieșit în față. Ei aveau acest Semn mare și acea minune care avea loc, iar când mulțimea i-a întrebat, Petru, care înainte era un fricos; Petru care a fugit la judecata lui Isus Hristos, Petru care se ascundea în camera de sus, acum s-a ridicat în picioare plin de Duhul Sfânt, și a început: „Nu! Acum eu știu unde mă aflu în Scripturi. Știu exact despre ce vorbesc: aceasta este ce a spus Ioel; aceasta este ce a spus David; acestea sunt Scripturile.” Laudă lui Dumnezeu!

Amintiți-vă că vorbim despre credința părinților, și la aceasta suntem noi întorși.

Să continuăm să citim din Fapte 2,37-41:

„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”

„Pocăiți-vă,” le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veți primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

Și cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”

Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați; și în zilele acelea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.”

Așadar, ei au vrut să știe ce să facă, iar răspunsul lui Petru a fost: „Pocăiți-vă!” Dar noi știm că acea mulțime era credincioasă, erau iudei, oameni cucernici, nu curve, prostituate, bețivi, hoți. Cine avea nevoie să se pocăiască? Oamenii religioși din acea zi, care rataseră Cuvântul din ziua aceea. Și acum, când se confruntau cu cineva care era plin de Duhul Sfânt, care a putut să se ridice și să spună: „Aceasta este aceea,” și a legat Scriptura de ziua lor, au rămas străpunși în inimă. Predicarea lui Petru le-a străpuns inima, deoarece predica lui era, „Evenimente moderne clarificate prin profeție.” Aceasta le-a străpuns inima: când Petru le-a legat ceea ce ei au văzut, ceea ce s-a întâmplat în jurul lor, cu profeția, și le-a spus: „Aceasta este ziua, acesta este momentul, ceea ce vedeți este ceea ce ni s-a spus.”

Acel Mesaj le-a străpuns inima, și sub acea predicare, el le-a spus: „Pocăiți-vă!” Dar nu de fumat; nu de băutură; nu de adulter, ci „Pocăiți-vă de înțelegerea voastră greșită a Cuvântului, de înțelegerea voastră greșită a Scripturii. Pocăiți-vă!” Această zi, este „în acea zi.” „Pocăiți-vă de tradițiile voastre iudaice; pocăiți-vă de tot ce ați moștenit de-a lungul generațiilor; pocăiți-vă și întoarceți-vă la Adevărul viu.”

În această zi, este, „Pocăiți-vă de denominațiuni; pocăiți-vă de tradițiile omenești; pocăiți-vă de ideile voastre și întoarceți-vă, veniți la plinătatea Cuvântului!” Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Unirea invizibilă a Miresei, fratele Branham a spus:

„Cuvântul care a căzut în ziua Cincizecimii nu va funcționa în această zi…”

Oh, acesta este un citat atât de bun! Noi trebuie să ne întoarcem la credința părinților originali ai Cincizecimii, dar profetul spune aici:

„Cuvântul care a căzut în ziua Cincizecimii nu va funcționa în această zi. Nu, domnule. Acela a fost pentru Rusalii. Acesta este pentru Mireasă, pentru a duce Mireasa Acasă…”

Așadar,  există un alt Mesaj care cade în această zi, același Mesaj care ar trebui să ne întoarcă inimile înapoi spre părinți. Dar acesta nu poate fi același Cuvânt care a căzut atunci, deoarece Cuvântul care a căzut atunci, a fost, „Evenimente moderne clarificate prin profeție,” pentru acea zi; iar noi trebuie să avem „Evenimente moderne clarificate prin profeție,” pentru această zi. Așadar, „Cuvântul acela nu va funcționa în această zi. Acesta este pentru Mireasă, pentru a duce Mireasa Acasă. Noi avem ceva diferit. Penticostalii au reprezentat aceasta, din nou.”

Acum, fratele Branham vorbește despre trezirea penticostală din anul 1906. Ei au reprezentat aceasta, pentru că a fost o restaurare a darurilor. Unele din aceleași daruri care au căzut în acea zi, au căzut la revărsarea Duhului Sfânt, și ei au reprezentat aceea, dar Cuvântul care a căzut atunci, nu este pentru zilele noastre. Pentru zilele noastre este un alt Cuvânt. Vreau să vă gândiți un moment că Cuvântul care a căzut în ziua aceea, nu va funcționa astăzi. Noi avem ceva diferit de acel Cuvânt, pentru că Acesta este pentru Mireasă, pentru a duce Mireasa Acasă. Cuvântul care cade astăzi, trebuie să fie Cuvântul care ne întoarce inimile la credința părinților de la Cincizecime, dar nu poate fi același Cuvânt care a căzut în ziua aceea. Așadar, acest Cuvânt trebuie să ne întoarcă înapoi la credința pe care au avut-o ei acolo, dar nu poate fi același lucru pe care l-au auzit ei atunci, ci trebuie să fie un Cuvânt diferit, o profeție diferită, care să ne aducă la aceeași credință, dar nu prin aceeași predicare; nu același Cuvânt, ci aceeași credință.

Deci, orice auzim în zilele noastre, trebuie să ne aducă la aceeași credință, pe care au avut-o ei , în zilele lor. Să mergem mai departe:

„Noi suntem în epoca Miresei. Așa cum Cuvântul lui Noe nu a lucrat în zilele lui Moise; la fel cum Legea lui Moise nu a lucrat în timpul lui Pavel…”

Pentru mine, acesta devine unul din acele citate foarte interesante, pentru că noi trebuie să avem un Cuvânt care să ne întoarcă înapoi la credința părinților de acolo, dar nu putem avea același Cuvânt pe care L-au avut ei. Totuși, trebuie să ajungem la aceeași credință. Îmi place aceasta!

În mesajul, Epoca Bisericii Laodicea, din cartea „Epocile Bisericii”, el a spus…Noi am citit aceasta în ultimele două servicii, așa că suntem familiarizați cu acest citat:

„Acum, acest mesager din Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7, are să facă două lucruri…”

Acesta este un singur mesager care împlinește mai multe Scripturi, și va face două lucruri.

„…Unu: conform Maleahi 4, el va întoarce inimile copiilor spre părinți…”

Despre aceasta vorbim. Și întrebarea este: Cum va întoarce el, inimile copiilor spre părinți? Apoi, spune:

„…Doi: el va descoperi Tainele celor șapte Tunete din Apocalipsa 10, care sunt descoperirile conținute în cele șapte Peceți. Acestea vor fi adevăruri tainice descoperite divin, care vor întoarce literalmente, inimile copiilor spre părinții Rusalistici.”

Așadar, acum noi trebuie să ne întoarcem inimile spre părinții Cincizecimii, dar nu putem folosi Cuvântul care a căzut în ziua lor, ci trebuie să avem un Cuvânt diferit. Ce Cuvânt va fi Acesta? Acesta va fi predicarea celor șapte Tunete, partea nescrisă a Cuvântului, ceea ce nu a fost consemnat în Biblie sub acele Tunete. Ceea ce i s-a spus lui Ioan să nu scrie, a fost pecetluit pentru timpul sfârșitului, iar sub mesagerul timpului de sfârșit, în timpul sfârșitului, acea Pecete va fi deschisă, și când acea Pecete va fi deschisă, Tainele care erau în cele șapte Tunete, vor fi predicate. Unde? Sub Peceți. Și acel eveniment, acea Descoperire, ar trebui să ne întoarcă inimile înapoi la credința părinților de la Cincizecime, astfel încât să avem aceeași credință pe care au avut-o ei.

Acum, amintiți-vă, ce credință a avut Petru? „În această zi, această Scriptură se împlinește sub ochii voștri.” Aceasta este credința pe care a avut-o el. Ce credință ar trebui să avem noi? „În această zi, această Scriptură din Apocalipsa se împlinește înaintea ochilor noștri. Aceasta este împlinirea Scripturii. Noi suntem aici!” Ce vedeți voi? Acesta este rezultatul Scripturilor împlinite.

De ce suntem aici? Ca să mărturisim că în această zi, s-a împlinit această Scriptură. Aceasta este credința pe care au avut-o ei. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Răpirea, profetul a spus:

„Acum, Apocalipsa 10.1-7. Toate Tainele trebuie să fie descoperite Miresei de către mesagerul Bisericii Laodicea.”

Deci, avem toți actorii. Apocalipsa 10.1-7, aceasta este venirea, aceasta este coborârea Îngerului puternic cu Cartea deschisă în mâna Sa; este sunetul celor șapte Tunete; aceasta este declarația că Timp nu mai este, și aceasta este descoperirea Tainei lui Dumnezeu, Apocalipsa 10.1-7. „Toate Tainele trebuie descoperite Miresei…” Ea este singura căreia îi vor fi descoperite, „…de către mesagerul Bisericii Laodicea.” El este singurul care va predica Acestea, adică singurul care va aduce descoperirea celor șapte Tunete.

Așadar, noi știm cine este mesagerul Epocii Bisericii Laodicea, iar acum am ajuns să știm cine este Mireasa. Și Mireasa este cea care a primit descoperirea din Apocalipsa 10.1-7. Iată cine este Mireasa. Laudă lui Dumnezeu!

În continuare, el a spus:

„Aceasta este descoperirea completă a lui Isus Hristos!”

Fratele Branham bate cu mâna pe Biblie, deci, Biblia este descoperirea completă a lui Isus Hristos.

„Și cele șapte Peceți au avut Taina a tot ceea ce a fost și ar trebui să fie deschis în ultima zi, în Epoca Laodicea, la sfârșitul timpului. Mulțumim lui Dumnezeu, care termină Mesajul către Biserică, și îl termină atunci când ei se uită înapoi și văd ce a fost, și unde a fost adus totul. Aceasta termină Epoca Bisericii.”

Deci, ce termină Epoca Bisericii? Deschiderea Peceților termină Epoca Bisericii. Ce termină epoca dispensației Legii? Sărbătoarea Cincizecimii. Acea zi a Cincizecimii. După ce Isus Hristos a murit la Calvar, Calvarul a încheiat aceasta, și acum, ei au trecut în dispensația Harului.

Și acum, la sărbătoarea Cincizecimii, când Duhul Adevărului a venit în ei, au ieșit și au început să predice. Ce au predicat ei? Schimbarea dispensației: „Noi ne schimbăm de la Lege la Har; ieșim din tradițiile părinților și mergem pe Calea cea nouă și vie care a fost deschisă înaintea noastră, (prin ce?), prin Sângele lui Isus Hristos.”

Deci, aceasta s-a întâmplat atunci. Ei bine, acum, la deschiderea Peceților, noi avem același eveniment, care termină Mesajul pentru Biserică, care termină Epoca Bisericii și deschide Epoca Miresei. Este o schimbare a dispensației, la fel ca în ziua aceea, și ei i-au chemat pe evreii evlavioși din fiecare națiune, care veniseră la sărbătoarea Cincizecimii. Unde i-au chemat ei? I-au chemat afară din tradițiile părinților și i-au adus la copii, la Calea cea nouă și vie, care a fost deschisă de Calvar.

Și astăzi, Mesajul acestui ceas este chemarea afară din crezuri și dogme făcute de oameni; afară din toate aceste lucruri și chemarea la Epoca Miresei.

În mesajul Pecetea a treia, în timp ce predica Pecețile, fratele Branham a spus:

„Mireasa încă nu a avut o trezire; încă nu a existat nici o trezire acolo, nici o manifestare a lui Dumnezeu care să miște Mireasa.”

El a mai vorbit despre trezirile Bisericii. Au existat mișcări în fiecare Epocă a Bisericii; au fost treziri, dar aici, el a fost foarte clar, și a spus că „Mireasa nu a avut încă nici o trezire.”

S-au întâmplat lucruri în biserici și Mireasa a făcut parte din acestea, și a chemat o Mireasă în fiecare epocă a Bisericii. Noi înțelegem toate aceste lucruri, dar acum, el este foarte clar în ceea ce spune:

„Mireasa nu a avut încă nici o trezire. Nu a existat nici o trezire acolo, nici o manifestare a lui Dumnezeu care să miște încă Mireasa. Vedeți? Noi așteptăm aceasta acum. Va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute, de acolo, pentru a o trezi din nou.”

„Pentru a o trezi din nou.” Când el spune „Pentru a o trezi din nou,” înseamnă că ea trebuie să fi fost trează la un moment dat. Acesta este momentul în care noi ne întoarcem la credința părinților de la Cincizecime, pentru că ei au fost treji chiar acolo, în ziua Cincizecimii. Și la puțin timp după ce au fost treji la Cuvântul lor, ei au fost treji la locul lor și la vremea lor; au fost treji la profețiile lor; au fost treji cu privire la cine erau și Cine era Hristos; au fost treji la ce s-a întâmplat în ziua lor; ei au fost treji la toate acestea.

„Dar, va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute, de acolo, pentru a o trezi din nou.”

Ce să facă? S-o aducă înapoi a credința părinților de la Cincizecime.

Să mergem la Matei 17.10-12:

„Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”

În Noul Testament, Ilie, este Ilie din Vechiul Testament; aceeași persoană, același Cuvânt.

„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, și să așeze din nou toate lucrurile.

Dar vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul omului din partea lor.”

Fratele Branham a spus: „Isus, chiar acolo vă arată cele două veniri ale lui Ilie.” El arată că Se referă la Ioan Botezătorul, „Ilie a și venit și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.” Dar El a spus: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie…” Aici, El vorbește la viitor, „…și să așeze din nou toate lucrurile.”

Noi știm că Isus a vorbit intenționat prin ceea ce a spus, din cauza profeției din Maleahi 4, și noi știm că Ioan Botezătorul nu a restaurat nimic. Slujba lui a fost să pregătească, calea Domnului. Deci, el a avut o lucrare de pregătire, el a pregătit calea Domnului, nu a restaurat-o înapoi, deoarece dacă ar fi făcut-o, ar fi trebuit să-i ducă înapoi la Legea lui Moise. Dar Isus a spus: „Ilie trebuie să vină întâi…” Va veni un Ilie care va restaura. Deci, va trebui să fie o lucrare de restaurare.

Ce fel de restaurare? Este o restaurare înapoi la credința părinților de la Cincizecime. Noi am vorbit despre Fapte 2. Aceasta este parte din Maleahi 4, așa că, ce va realiza această restaurare? Vor fi cele șapte Tunete necunoscute. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Influența, fratele Branham a spus:

„Puterea lui Dumnezeu, timpul sfârșitului, este aici…”

Amintiți-vă că Pecetea a șaptea este Pecetea timpului de sfârșit. Păstrați aceasta în minte: Pecetea a șaptea este Pecetea timpului sfârșitului, iar fratele Branham este profetul timpului sfârșitului; el este mesagerul Peceții a șaptea, și toate aceste lucruri marchează sfârșitul timpului. Așadar, fratele Branham a spus că timpul sfârșitului este aici. El nu a spus că vine sfârșitul timpului, ci a spus că „timpul sfârșitului este aici. Îngerul a adunat capetele libere și noi suntem aici.” Care înger? Îngerul al șaptelea, care este el însuși, a adunat capetele libere și noi suntem aici. El nu vorbea despre viitor, ci vorbea despre prezent.

„El era pe cale să scrie acele Tunete…” Fratele Branham vorbea despre Ioan în Apocalipsa 10.

„..el era pe cale să scrie acele Tunete, dar El i-a spus: „Nu le scrie, ci pecetluiește-le!” Dar  în ziua aceea, prin sunetul acestui ultim înger, al șaptelea, al epocii a șaptea a Bisericii, Epoca Bisericii Laodicea, Taina lui Dumnezeu, totul despre Dumnezeu, că acel Dumnezeu nu este o grămadă mare de dumnezei, ci un singur Dumnezeu, și toate celelalte lucruri ar trebui să se termine în acel timp.

Marile bătălii de dinainte, aveau capete libere lăsate afară, care trebuiau adunate împreună în această ultimă epocă. Atunci când sună, un Înger coboară jos, și spune: „Timp nu va mai fi. Jur pe Cel ce este viu în vecii vecilor, că nu va mai fi Timp. Oh,  noi suntem aici, frate și soră. Noi suntem în acel timp. Să lăsăm Duhul Sfânt să ne influențeze spre Cuvântul lui Dumnezeu…”

Acum, când el spune: „Noi suntem în acel timp,” ce ar trebui să se întâmple?

„Să lăsăm Duhul Sfânt să ne influențeze spre Cuvântul lui Dumnezeu; să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne influențeze inimile….” Aceasta este influența Mesajului! „…și să nu ne lăsăm influențați de alții.”

Și dacă suntem în acest timp, haideți să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să fie singura noastră influență, nu alții; nu tradiții sau altceva. Acum, El coboară chiar acolo unde a fost în „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită,” într-o descoperire personală, o persoană, un om. Iadul este împotriva acestei descoperiri, descoperirea pentru individ. La aceasta ajungem.

„…să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne influențeze inimile și să nu ne lăsăm influențați de alții. Aceasta ar trebui să ne pună în acțiune cu respect și umilință, pentru că Duhul Sfânt a fost legitimat din nou printre noi, așa cum a fost când a scos copiii lui Israel. Oh, Doamne! Semnele venirii Lui sunt la îndemână.”

Au existat semne ale venirii Lui la îndemână în această zi, așa cum a spus fratele Branham? În continuare, el a spus:

„…Cuvântul! Prin împlinirea Cuvântului, noi vedem promisiunea!”

Cum vedem promisiunea? Prin Cuvânt. Prin împlinirea Cuvântului. Care Cuvânt? Apocalipsa 10.1-7, în zilele celui de-al șaptelea înger, Taina lui Dumnezeu se va termina. „Deci, Cuvântul, prin împlinirea Cuvântului, noi vedem promisiunea: „În zilele din urmă, El va revărsa Duhul Său!”

Acum ascultați: dacă voi vă întoarceți la profeția pe care a dat-o Petru din Ioel, în ziua Cincizecimii, când a început să predice, el a început să vorbească despre profeția din Ioel: „În ziua aceea, Eu voi revărsa Duhul Meu...” Aceea a fost chiar în ziua Cincizecimii, era venirea Duhului Sfânt, Duhul lui Dumnezeu avea să Se reverse, avea să vină și să locuiască în ființe umane.

Și acum, la sfârșitul timpului, fratele Branham vine la împlinirea Cuvântului, astfel încât să vedem promisiune, și a spus:

„Ce va face El în ultimele zile? El Își va revărsa Duhul, pentru că profeția spunea: „În ultimele zile voi revărsa Duhul Meu.” Petru a venit și a spus: „Acum este timpul pentru această împlinire,” dar acum, ea trebuie să se trezească din nou. Ea s-a trezit acolo, dar a adormit prin Epocile Bisericii, dar trebuie să se trezească din nou, și Duhul Sfânt trebuie să Se reverse din nou peste ea. Cum vom vedea promisiunea? La împlinirea Cuvântului.”

Ascultați încă odată ce a spus profetul: „Aceasta ar trebui să ne pună în acțiune cu respect și umilință.” Aceasta ar trebui să ne pună în acțiune. De ce? Pentru că atunci când Acesta a căzut peste ei în ziua Cincizecimii, i-a pus în acțiune.

În această zi, când vedem împlinirea Cuvântului, ar trebui să ne pună în acțiune, ar trebui să ne dea credință.

În mesajul Pecetea întâi, profetul a spus:

„Acum gândiți-vă, el a scris aceasta, dar când a început să scrie acele șapte TUNETE, El a spus: „Să nu scrii aceasta!” El a fost însărcinat să scrie tot ce a văzut…”

Vorbim din nou despre Ioan în cartea Apocalipsa:

„...dar când aceste șapte Tunete din Apocalipsa 10 și-au rostit glasurile, El a spus: „Să nu le scrii deloc!” Acestea sunt Taine. Noi nu știm încă ce sunt ele.”

Acum, unde era el în timp? În Pecetea întâi. El predica prima Pecete: „Noi nu știm încă ce sunt ele. După părerea mea, ele vor fi descoperite imediat…” De ce? Pentru că el predica Pecețile în săptămâna aceea. „…și când se va întâmpla aceasta, va da credință pentru acel har de răpire, pentru ca acea Biserică să se mute afară.”

Când acele șapte Tunete nescrise au vorbit, acele șapte Tunete pe care Ioan nu a avut voie să le scrie, și a trebuit să le pecetluiască, când Taina aceea vine la suprafață, fratele Branham a spus: „…după părerea mea, ele vor fi descoperite imediat. Și când se va întâmpla, aceasta va da credință pentru acel har de răpire, pentru ca această Biserică se să se mute afară.”

Așadar, ce va face Aceasta? Va aduce o credință care va face ca Biserica să se mute afară. Să se mute afară din ce? În cele din urmă, să se mute afară din această stare, să se mute afară din hibridare, să se mute din această dimensiune prin transformare. Dar primul pas în aceasta, este să ieși din sistemele denominaționale: „Ieșiți afară din mijlocul ei, poporul Meu!” Aceasta este prima mișcare, apoi ei vor lua această descoperire a Cuvântului, pentru credința de răpire, pentru ca această Biserică să se mute afară.

În mesajul Răpirea, fratele Branham a spus:

„Acum amintiți-vă, în zilele îngerului al șaptelea, la sunetul lui, sunând din trâmbița Evangheliei, el va termina toate Tainele lui Dumnezeu.”

Așadar, lucrarea fratelui Branham a fost o suflare din Trâmbiță. Aceasta nu este cea de-a șaptea Trâmbiță care va fi pentru Israel, ci aceasta a fost a șaptea Trâmbiță a Evangheliei, el a fost al șaptelea mesager al Bisericii. Fiecare mesager a sunat din Trâmbiță. Ce a fost Trâmbița? El a spus că Trâmbița înseamnă război spiritual. Mesagerul a adus o descoperire de la Dumnezeu care a început un război spiritual.

În mesajul Răpirea, el spune:

„Dar observați, Trâmbița trebuie să cheme oamenii să se adune împreună pentru ceva. Uneori, ea anunță că vine o persoană importantă.” „…uneori anunță război sau că vine o persoană importantă. Poate să le facă pe amândouă în același timp; poate să înceapă un război spiritual și să anunțe că vine o Persoană importantă.”

Dar aici, fratele Branham a sunat din Trâmbița a șaptea a Evangheliei, și această Trâmbiță a Evangheliei este o adunare. „Sărbătoarea Trâmbițelor,” era o adunare; sunetul Trâmbiței trebuia să adune tot Israelul pentru sărbătoarea Trâmbițelor.

Acum, în cea de-a șaptea și ultima Epocă a Bisericii, Trâmbița… Ce face? Este o adunare a poporului lui Dumnezeu. La ce îi adună El? El îi adună la Hristos, sub această mare Descoperire. De ce? Să le dea credință să se mute afară. Să se mute din ce? Unde îi adună? Acolo unde este EL. El îi adună din tradiții, din doctrine false, din creștinismul fals; El îi adună din epocile denominaționale și bisericești, El îi adună afară, în Epoca Miresei.

În mesajul Pecetea întâi, profetul a spus din nou:

„Și atunci, vor veni înainte șapte Tunete tainice, care nici măcar nu sunt scrise deloc. Corect. Eu cred că acele șapte Tunete, vor fi descoperite în zilele din urmă, pentru a o aduce pe Mireasă împreună, pentru credința de răpire.”

Așadar, aceste sunete ale acestor șapte Tunete, trebuie să aducă Mireasa împreună. Este o adunare, este sunetul unei Trâmbițe. „…pentru că cu ceea ce avem chiar acum, nu am putea face aceasta.” El a spus că avem nevoie de o credință mai mare. „Trebuie să pășim mai departe. Noi nu putem avea suficientă credință pentru vindecarea divină…trebuie să avem suficientă credință ca să fim schimbați într-o clipă și să fim luați repede de pe acest pământ. Și după o vreme, dacă va fi cu voia Domnului, vom afla unde scrie Aceasta.”

Așadar, noi trebuie să ajungem mai sus decât Epocile Bisericii; noi trebuie să pășim dincolo de limitele Epocilor Bisericii; noi trebuie să fim chemați afară de o Trâmbiță, prin sunetul celor șapte Tunete, prin descoperirea Tainelor. Oricum doriți, orice terminologie folosiți, este același lucru.

Când această Descoperire lovește, îi dă Bisericii credință să se miște afară, să se adune împreună. De ce? Pentru a primi credința de care vor avea nevoie să se mute complet.

Astfel, în mesajul Răpirea, fratele Branham a spus:

„De aceea, Mesajul cheamă afară Mireasa împreună. Vedeți? Strigătul și Trâmbița.”

Când vine vorba despre Răpire, el vorbește despre un ciclu al Răpirii. Răpirea nu este un eveniment de moment. Noi știm că există un punct culminant, care este schimbarea trupului și întâlnirea din văzduh, dar aceasta este precedată de un ciclu al Răpirii care ne aduce în acest punct, în timp; și începe cu Un Strigăt, trece la Glasul Arhanghelului, apoi Trâmbița lui Dumnezeu, care este o adunare de final. Ce adunare? Adunarea plecării Acasă, pentru că Trâmbița anunță o adunare, cheamă oamenii la adunare.

El a scos aceasta din 1Tesaloniceni 4.15-16:

„Iată, în adevăr, ce vă spuneam prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți.

Căci însuși Domnul, cu un Strigăt, cu Glasul unui Arhanghel, și cu Trâmbița lui Dumnezeu.”

Acestea sunt cele trei faze ale Răpirii, pe care fratele Branham le-a scos la iveală în mesajul „Răpirea.” „Căci însuși Domnul va coborî din cer…”Și când Domnul coboară din cer, primul lucru pe care-l va face, este că El coboară cu Un Strigăt. Ce este Strigătul? Este Mesajul care vine să adune Mireasa, să adune aleșii. Ce este aceasta? Este ultima trâmbițare a Trâmbiței Evangheliei, pentru adunarea afară din biserici, în Mireasă; este separarea de tradiții, și este foarte asemănătoare cu ziua Cincizecimii, când a sunat aceeași Trâmbiță a Evangheliei.

În mesajul Evenimente moderne clarificate prin profeție, profetul spune:

„Noi nu trăim într-o epocă penticostală, ci trăim într-o altă epocă.”

Fratele Branham a spus că Epoca Bisericii Laodicea este epoca penticostală. „…noi trăim într-o altă epocă. Înțelegeți? Noi nu trăim în epoca metodistă, ci trăim într-o altă epocă, trăim în epoca Miresei, a chemării Bisericii și a adunării Ei pentru Răpire…”

Ce Mesaj este acesta? „Evenimente moderne clarificate prin profeție.” Care sunt evenimentele moderne clarificate prin profeție? Toate aceste lucruri care au fost profețite să se întâmple, ele se întâmplă. Și ce trebuie să facă ele? „…să cheme Biserica și s-o adune pentru Răpire. Aceasta este epoca în care trăim acum. După părerea mea sinceră, acesta este exact Adevărul.”

În mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor…Citesc aceste lucruri pentru că nu vreau să-mi iau autoritatea de a le spune eu însumi, ci vreau să știți că le-a spus profetul:

„Acolo au fost trei etape ale acesteia…” El vorbește despre trei etape ale Epocilor Bisericii. „…martirii, epoca martirajului…” Aceasta a fost epoca timpurie, când vița falsă a început să prigonească vița adevărată, tot drumul înapoi, în prima epocă.

Deci, începând cu prima epocă, a fost epoca martirajului, și aceasta a coborât până la Evul întunecat, când martirajul a atins apogeul. Deci, prima etapă a Epocilor Bisericii, a fost martirajul.

Apoi, a doua etapă a fost epoca Reformatorilor. Reformatorii au ieșit din Evul întunecat și au încercat să reformeze Biserica din catolicism, și să aducă înapoi Cuvântul. Aceasta a venit prin trei etape: prin Luther, Wesley și penticostalii. Trezirea penticostală a făcut parte din Reformă. „…apoi epoca reformatorilor. Și acum este timpul chemării afară.”

Deci, ce este epoca Miresei? Timpul chemării afară. Ce trebuie să facă cele șapte Tunete? Să cheme afară. Ce a trebuit să facă dezvăluirea Tainelor descoperite prin deschiderea Peceților? Să ne cheme afară.

„Acum este timpul chemării afară. Când este terminată, în epoca Laodicea, conform Apocalipsa 10, Taina întregii Biblii, va fi cunoscută de Mireasă. Este corect? Apocalipsa 10. Ascultați îndeaproape acum. Mireasa chemată afară prin Cuvânt, Hristos Însuși chemând Mireasa afară, făcând clar Evrei 13.8, că El este Același ieri, azi, și în veci, face același lucru, este același lucru, este Același.”

Deci, cine cheamă Mireasa? Hristos este Cel care cheamă Mireasa. Cum Își cheamă El Mireasa? Prin descoperirea Tainelor, prin deschiderea Cuvântului, pentru că Hristos este Cuvântul Uns, și este Cuvântul Uns care ne cheamă afară.

Descoperirea Tainelor pe care le-a ascuns și ni le-a descoperit până la timpul sfârșitului. Ce face? Ne cheamă afară. Acesta este Hristos care Își cheamă Mireasa, prin Cuvântul Său.

În mesajul Unșii din timpul sfârșitului, profetul spune:

„Observați, chiar în ziua când acest mesager…nu când el începe, ci când începe să-și declare Mesajul…”

Acum el vă spune că atunci când mesagerul a început, el a mers în cele trei Trageri. El a intrat în prima parte a slujirii cu semnul pe mâna sa, când lua mâna oamenilor. Apoi, a fost deosebirea, și la urmă a fost Tragerea a treia. Aici, el a spus:

„…nu când începe, ci când începe să-și declare Mesajul. Vedeți? Prima Tragere, vindecări; Tragerea a doua, profeția; Tragerea a treia, deschiderea Cuvântului, Tainele sunt descoperite. Nu mai rămâne…Atunci nu există un ordin mai înalt pentru a descoperi Cuvântul, decât profeții. Dar singura cale prin care poate fi dovedit profetul, este prin Cuvânt. Și amintiți-vă: Tragerea a treia a fost deschiderea celor șapte Peceți, ca să descopere Adevărul ascuns care era pecetluit în Cuvânt. Vedeți voi aceasta?”

Doresc din toată inima ca Domnul să-mi dea această vedere. Am citit aceasta pentru că vreau să mă întorc la profeția sau la viziunea fratelui Branham din anul 1955, unde găsim termenul de „Trei Trageri.” Pentru că, amintiți-vă, noi am trecut prin această viziune, mai înainte, și vă rog să mă iertați că am mers încet, dar nu vreau să pierdem nimic, de aceea am scos toate aceste detalii.

În viziune, el pescuia. Era lângă un lac și pescuia, iar împrejur, erau frați, slujitori de pretutindeni, care pescuiau și toți prindeau doar pești mici. Dar el putea vedea că în apa adâncă erau păstrăvi curcubeu. Curcubeul este un semn al legământului pe care Dumnezeu l-a făcut după Potop. El a pus curcubeul pe cer ca legământ că nu va mai distruge Pământul niciodată printr-un Potop.

Așadar, acei pești curcubeu, erau pești ai legământului, erau pești speciali. Și el a spus că erau mari și că se aflau în apa adâncă. Apoi, el a spus: „M-am gândit în sinea mea: „Cred că pot să-i prind.”

Astfel, el a început cele trei Trageri, care sunt, de fapt, tactica de pescuit. Deci, a aruncat momeala în apă și a tras puțin de ea, și când a tras-o, a atras peștișorii. Peștele reprezintă oamenii. Corect? Această Tragere a atras atenția peștișorilor, să alerge la momeală. Aceasta este ceea ce a spus fratele Branham. Aceasta a fost vindecarea, semnul de pe mână. Când el a pășit afară, avea un semn pe care oamenii puteau să-l vadă. Supranaturalul era Dumnezeu, și aceasta a atras foarte mulți oameni.

A doua tactică de pescuit era că, odată ce toți peștii mici s-au adunat în jur, el a tras din nou, și a spus: „Când tragi din nou, aceasta îi sperie pe unii dintre peștișori.” Aceasta a fost deosebirea, profeția. Atunci ei au început să se gândească: „Tu citești mințile oamenilor. Aceasta este telepatie.” Și aceasta i-a speriat pe unii dintre „pești,” iar când ei s-au împrăștiat,  au atras atenția peștilor mari, care erau, de fapt, cei pe care-i țintea, și ei s-au dus la momeală. Dar Tragerea a treia era a treia oară când el urma să tragă, care era momentul în care avea să pună cârligul în falca speciei vizate, păstrăvul curcubeu uriaș, peștele legământului, copiii lui Dumnezeu, pe care el încerca să-i prindă.

Ce a fost Tragerea a treia? A fost deschiderea Cuvântului, descoperirea Tainelor. Aceasta este ceea ce urma să facă pentru a agăța peștii curcubeu, poporul lui Dumnezeu. Și odată ce i-a agățat, care a fost întregul scop? Scopul a fost să-i aducă înapoi din nou, o restaurare pentru a-i recupera. Să-i aducă înapoi, să-i prindă, să întoarcă inimile copiilor înapoi la părinți. Aceasta a fost o aducere înapoi, a fost o scoatere, o recuperare înapoi la Dumnezeu.

Vedeți? Mesajul este simplu, dar, o, Dumnezeule, te gândești la felul cum le-a descris fratele Branham, și a încercat să le pună pe toate într-una!

Voi aveți trei Trageri, aveți Epocile Bisericii și epoca Miresei; apoi, aveți Tunete și Peceți și toate felurile în care a încercat să le explice; și dacă aș pune totul pe hârtie, ar umple volume întregi cu lucrurile pe care le-a făcut. Dar el a încercat mereu să ne aducă la o singură înțelegere. Și toate aceste lucruri încearcă să ne aducă la o singură înțelegere, pentru a obține o imagine, pentru a vedea un lucru clar.

Singurul lucru este că Dumnezeu încearcă să-Și ia copiii și să-i aducă în poziția lor inițială ca Mireasă. Ei au început la Cincizecime, înainte de a merge în Epocile Bisericii și de a se îndepărta de Cuvânt. Ei nu au ajuns niciodată la o descoperire completă.

Să mergem mai departe și să citim din mesajul Evenimente moderne clarificate prin profeție:

„Noi nu trăim în epoca metodistă, în epoca baptistă, ci trăim în epoca Miresei, în chemarea, aducerea înapoi la Dumnezeu printr-un Canal pe care El a promis că o va aduce înapoi.”

Ce este epoca Miresei? Este o aducere înapoi la Dumnezeu printr-un Canal. Care este Canalul? Tragerea a treia. Ce este Tragerea a treia? Este deschiderea Cuvântului, descoperirea Tainelor. De aceea, când fratele Branham era în Canionul Sabino, înainte de a întâlni Constelația de Îngeri, el era acolo sus, aproximativ în luna ianuarie, și se ruga cu mâinile ridicate, iar Sabia i-a lovit mâna și Glasul i-a spus: „Aceasta este Sabia Împăratului!” Și el a spus că există o singură Sabie a Împăratului, și aceea este CUVÂNTUL. Ce este? Cuvântul care venea la el. Care Cuvânt? Cuvântul care nu era încă interpretat, Piatra albă. Vedeți? Toți aceștia sunt termeni, și dacă aș încerca să trec prin toate acestea, mi s-ar învârti capul, așa că nu o voi face. Încerc din greu să nu o fac, dar vreau să prindem Imaginea. Toate acestea ne conduc la un singur lucru. El încerca să folosească deschiderea Cuvântului pentru a-Și chema Mireasa înapoi la poziția ei.

Când a vorbit despre Piatra albă din Stâncă; când a vorbit despre Tragerea a treia; când a vorbit despre cele șapte Tunete și despre Pecetea a șaptea; când a vorbit despre timpul sfârșitului și Pecetea timpului de sfârșit, toate acestea duc la același lucru: totul este despre Dumnezeu care încearcă, prin deschiderea Cuvântului, Hristos, să-Și cheme Mireasa Sa.

Prin deschiderea Cuvântului, El încearcă să-Și aducă Mireasa înapoi la credința părinților de la Cincizecime; înapoi la poziția Ei inițială.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:

„Acum observați, Dumnezeu Se face cunoscut. Nu, noi nu trebuie să facem convertiți la creștinism prin forță, ci prin Descoperire. Hristos în voi, așa cum a fost Dumnezeu în Hristos. Hristos în voi! Când ceea ce a făcut Dumnezeu în Hristos, face Hristos în voi.”

Aici vreau să acord o atenție deosebită: „…noi nu trebuie să facem convertiți la creștinism prin forță, ci prin Descoperire, Hristos în voi!” Așadar, acum ajungem la o descoperire mai înaltă:

„Hristos în voi, așa cum a fost Dumnezeu în Hristos.” „Așa cum a fost Dumnezeu în Hristos, Hristos în voi. Când ceea ce a făcut Dumnezeu în Hristos, face Hristos în voi.” Ce semne a făcut Dumnezeu în Hristos, face Hristos în voi! Oh, nu este minunat? Oh, Doamne! Îmi place aceasta. Isus a spus: „În ziua aceea…” Apoi, fratele Branham a spus: „Ziua aceea este această zi.”

El se pregătea să se întoarcă acolo unde noi citim, în Ioan 14, când Isus a promis venirea unui Mângâietor, Duhul Adevărului, și a spus: „Nu vă voi lăsa fără mângâiere, Mă voi întoarce la voi. Și în ziua aceea veți ști că Eu sunt în Tatăl, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi.”

S-ar putea să înțeleg greșit, dar un lucru pe care vreau să-l știți, este că totul este împreună. De câte ori spun aceasta greșit, obținem aceeași Imagine. Aceasta este ceea ce a spus Isus când Se pregătea să plece de la ucenicii Săi. El a spus: „Acum Eu plec, dar Îl rog pe Tatăl să vă trimită un alt Mângâietor.” Apoi a spus: „Atunci când va veni Mângâietorul, va fi Duhul Adevărului.” Iar în alte locuri a spus: „El vă va conduce și vă va călăuzi în tot Adevărul. El va lua lucrurile pe care vi le-am spus, vi le va aduce aminte, și vă va arăta lucrurile care vor veni.” Cu alte cuvinte, El spunea că acest Duh vă va aduce descoperirea Cuvântului. Apoi a spus: „Eu nu vă voi lăsa fără mângâiere, Mă voi întoarce la voi. Și în ziua aceea, când voi veni la voi, veți ști că Eu sunt în Tatăl, voi sunteți în Mine, și Eu în voi.” Deci, există o Unire între Tatăl, Hristos, și credincios.

Când Isus a înviat din morți, a fost văzut de ucenicii Săi, i-a adunat și le-a vorbit chiar înainte de a pleca, în Fapte 1, și le-a spus:

„Mergeți la Ierusalim și așteptați promisiunea Tatălui, despre care v-am spus.”

Care era promisiunea Tatălui despre care le-a spus? Era promisiunea că va veni Mângâietorul. El a spus aceasta în multe feluri: „Tatăl Meu va veni la voi.” „Noi vom veni la voi și ne vom face locuință în voi.”

Acum, în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, după deschiderea celor șapte Peceți, a vorbit despre ziua în care trăim astăzi. El a luat aceleași Scripturi și le-a adus la împlinire astăzi. Să citim aceasta:

„Isus a spus: „În ziua aceea,” care este această zi; în ziua aceea, când această descoperire se face cunoscută, „veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl, Tatăl este în Mine; Eu sunt în voi și voi în Mine.” Când descoperirea se manifestă, „în ziua aceea veți ști că Eu și Tatăl suntem Una; Eu sunt În Tatăl și Tatăl este în Mine.” Apoi, când Descoperirea înaintează, Ea este „Eu în voi și voi în Mine.” Iat-o! Vedeți lucrarea intactă…De ce? Ca s-o aducă înapoi.” Înapoi la ce? Înapoi la ceea ce a fost la Cincizecime.

„În ziua aceea,” exact la sărbătoarea Cincizecimii, când s-au ascuns în camera de sus pentru că le era frică de evrei, când nu erau siguri ce anume să facă, când erau confuzi, când „Așteptăm, dar nu știm exact ce așteptăm,” când nu știau exact cum va fi, cum se va întâmpla, când se temeau de autorități și s-au întâmplat toate acestea, ascultați: „în ziua aceea,” ei știau că El era în Tatăl și că Tatăl era în El. Ei știau aceasta. Știau că El era Mesia; știau că El era Fiul Dumnezeului celui viu; știau că numai El avea Cuvântul Vieții; știau că El a murit, că a înviat și că S-a înălțat la cer. Ei știau toate acestea, știau că credeau în toate lucrurile la care au fost martori, ei au crezut tot, dar se pare că aveau nevoie de ceva mai înalt în descoperire.

Descoperirea pe care o aveau deja, îi făcea să se ascundă, acea descoperire îi făcea nesiguri, acea descoperire…Vreau să spun că ei îl aveau pe Petru care voia să meargă la pescuit și la tot felul de alte lucruri, de aceea ei aveau nevoie de următorul pas în descoperire, și când acel pas în descoperire va veni, „în acea zi, veți ști că Eu sunt în Tatăl, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi.”

Acum, voi sunteți parte din Taină, voi sunteți parte din Plan. Ce s-a schimbat la Cincizecime? La Cincizecime, prin umplerea lor cu Duhul Sfânt, Dumnezeu a făcut ca ei să fie împlinirea Cuvântului și parte a profeției. Apoi, ei s-au repezit afară cu îndrăzneală; apoi au cunoscut Cuvântul; apoi au pronunțat Cuvântul; apoi au predicat cu îndrăzneală; apoi s-au uitat la ologul acela și i-au spus: „Uită-te la noi! Uită-te la noi!” De ce? Pentru că acum, ei erau parte din Acesta; El era în interiorul lor. Ei erau în Hristos și Hristos era în ei, și El a schimbat totul pentru ei.

„Și în ziua aceea…” Ziua aceea, este ziua aceasta. Voi citi aceasta din nou. Fratele Branham a spus:

„Isus a zis: „În ziua aceea”, aceea este ziua aceasta.” Acum, noi nu o lăsăm acum două mii de ani, pentru că Dumnezeu va face același lucru pentru a ne aduce înapoi exact la starea lor. „În acea zi,” aceea, este ziua aceasta. „În ziua aceea”, când această descoperire se face cunoscută, „veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine…”

Noi credem aceasta. El a murit și a înviat; El a venit în Maleahi 4, și acolo a fost un profet; noi credem toate aceste lucruri, dar este ceva de care avem nevoie, noi avem nevoie doar să urcăm puțin mai sus. Mai departe, el a spus:

„Eu în voi și voi în Mine.” Când se manifestă descoperirea, „În ziua aceea, veți ști că Eu și Tatăl suntem Una. Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine.” Apoi, când descoperirea înaintează, atunci ea este: „Eu în voi și voi în Mine.” De aceea fratele Branham a început acest mesaj cu „Hristos în voi, nădejdea slavei.” De ce? Pentru că aceasta este restaurarea înapoi la credința părinților.

Când ei au ajuns la ziua Cincizecimii, știau că Isus era Fiul lui Dumnezeu; știau că El avea Cuvintele Vieții; știau că El și Tatăl erau Unul; știau că El a murit pe Calvar; știau că a înviat la Viață; știau că există o înviere a sfinților adormiți; știau că El S-a înălțat în slavă, ei știau toate acestea, dar mai era ceva ce trebuiau să știe. Ei trebuiau să știe că El era acum în ei, și că ei fac parte din toată această lucrare. Laudă lui Dumnezeu!

Acum puteți vedea că această descoperire este descoperită numai iubitei Sale Mirese. De ce? Poate că Ea trebuie să fie chemată afară de descoperire, pentru a avea suficientă credință ca să iasă în răpire; poate că Ea trebuie să aibă suficientă credință pentru a se separa și a recunoaște: „Eu sunt Mireasa. Eu sunt Mireasa; eu sunt Aceea despre care vorbește profetul; Mesajul vorbește despre mine. Mamă, acesta sunt eu! Eu sunt cea pe care o văd.”

În această descoperire trebuie să fie ceva ce-i face individului pentru a-l chema și pentru a-l aduce la o credință mai mare. Ce să facă? Să-i aducă înapoi. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Capodopera, fratele Branham a spus:

„Este din cauză că Mireasa și Mirele sunt Una. Ea este doar o bucată ruptă din El. Aceasta este Capodopera…”

Ce este aceasta? Este descoperirea. Noi facem parte din Hristos.

„…Michelangelo nu a putut reproduce aceasta din nou, nu a putut să o pună la loc…”

Despre ce vorbește? Când Michelangelo a lovit sculptura lui, pe Moise, a căzut o bucată din ea, dar niciodată nu a putut să o mai pună înapoi la locul ei.

„…dar Dumnezeu o va face. El o va aduce pe această micuță Mireasă, care a fost lovită, chiar înapoi în coasta Cuvântului original. Acolo este El, acolo este Capodopera, Familia din nou înapoi în grădina Edenului.

Cum va face această Mireasă lucrul acesta? Cum va face acest Grâu lucrul acesta? Maleahi 4 a spus că în zilele din urmă, Aceasta va fi restabilită (ce?), restabilită ca la început. Luată înapoi! „Eu voi restabili, zice Domnul, toți anii pe care i-au mâncat larva și omida și toate celelalte lucruri. Eu voi restabili. Maleahi 4 a spus: „El va restabili inimile oamenilor și credința oamenilor înapoi la credința părinților originali. Înțelegeți? Noi vedem aceasta chiar înaintea noastră. Biserică, unde suntem noi?

Acum, vom încheia în câteva minute. Vreau să observați foarte îndeaproape ceva ce tocmai s-a întâmplat. Maleahi 4 este să aducă înapoi, înapoi la original.”

Credința părinților. Cincizecimea, când ei au putut să iasă afară și să spună: „În această zi, această Scriptură s-a împlinit înaintea ochilor voștri. Și, știți ceva? Dacă vreți să știți unde este, uitați-vă la noi. El ne-a umplut cu Duhul Său; El ne-a dat descoperirea și puterea să venim și să vestim Cuvântul.” Oh, laudă lui Dumnezeu! Maleahi 4 este să aducă înapoi la original!

Nu este uimitor că în ziua Cincizecimii, când Petru a stat în picioare și a citat, a citat prima dată din Ioel. Primul său citat a fost din Ioel: „Aceasta este ceea ce a spus profetul Ioel.”

Când fratele Branham a ajuns la mesajul „Capodopera,” a arătat că acum există o altă profeție care se află tot în Ioel. A existat o profeție pentru acum două mii de ani; există o altă profeție care se întinde pe două mii de ani și ajunge la apogeu în timpul nostru; și este o altă profeție, care în ziua în care descoperirea Cuvântului vine, ne va aduce la credința părinților de la Cincizecime.

Există o altă profeție în Ioel, despre un profet din zilele noastre, care se va ridica și ne va spune că aceasta este profeția despre tot ceea ce au mâncat viermele și omida, nimfa și lăcusta. Ce este aceasta? Este acea insectă romană, care a mâncat în cele șapte Epoci ale Bisericii, și care a distrus Adevărul Cuvântului, învățătura apostolică originală, a ruinat credința părinților și a redus-o la nimic. Dar El L-a restaurat prin trei etape. În etapa a patra care este Viața, care este Cuvântul, ce va face El? „Eu voi restaura, zice Domnul!” Ce va restaura? „Voi restaura Mireasa Mea înapoi la ceea ce a fost Ea înainte ca această insectă să înceapă să mănânce.”

 Unde este această profeție? În Ioel. Ce va face Maleahi 4? Ne aduce înapoi. Unde înapoi? Înapoi la partea Cuvântului, când a apărut pentru prima dată, înainte de a fi contaminat, înapoi la unirea cu Hristos, înapoi la epoca Miresei. De unde a ieșit Ea? Din Cincizecime a ieșit o Mireasă fecioară pentru Hristos, dar în prima epocă, Ea era deja o femeie căzută, pentru că a luat ideile denominaționale ale omului.

Deci, prin ce o aduce El înapoi? El o aduce înapoi prin spălarea apei Cuvântului sângerând. Ce face El? El o restaurează spălând toate lucrurile false, toate minciunile, pentru a o aduce înapoi la acest Adevăr original. Care este acest Adevăr original? „Eu în voi și voi în Mine.”

Noi venim la o Unire, la căsătoria Miresei. Țineți minte: când el spune „Mireasa,” „epoca Miresei,” termenul de „Mireasă”, are legătură cu „o relație”. Este un titlu care se schimbă, arată cine este această persoană. Nu este o femeie, nu este o biserică, o adunare, ci acum este „Mireasa,” ceea ce înseamnă: „Aceasta este cea cu care Mă unesc. „Eu în voi și voi în Mine.” Fratele Branham a spus: „Aceasta îi face pe toți Una.”

În mesajul Când li s-au deschis ochii, ei L-au cunoscut, din anul 1964, profetul a spus:

„Dar amintiți-vă, în Maleahi 4, nu Maleahi 3, acum Maleahi 4, Dumnezeu a promis că va trimite ungerea din nou…”

Ce a adus deschiderea Cuvântului? O Ungere: „Dumnezeu a promis că va trimite Ungerea din nou și va restabili credința copiilor înapoi la părinți. Aceasta este exact ceea ce a promis Dumnezeu lui Ioel.”

Laudă lui Dumnezeu! Vreau să mai citesc doar două lucruri. În mesajul Răpirea, citim:

„Vedeți? Primul lucru care vine, este Mesajul Lui chemând Mireasa împreună. Următorul este o înviere a Miresei adormite, cea care a murit în urmă în celelalte epoci. Ei sunt prinși împreună. Și Trâmbița, sărbătoarea în ceruri, în cer. Păi, acesta este lucrul care se întâmplă, prieteni. Noi suntem chiar acolo, gata acum. Singurul lucru, Biserica ce iese afară, trebuie să stea înaintea Soarelui, să se coacă.”

Noi am fost deja separați, am fost deja adunați. Chemarea s-a auzit Mireasa este separată, coaja (pleava), se trage înapoi. Ce facem noi acum? Ne maturizăm, ne coacem pentru că această descoperire trebuia să ne aducă înapoi. Înapoi la ce? La starea din care am fost doborâți, să fim restaurați înapoi la Hristos.

Pomul Mireasă a fost restaurat, părtășia a revenit, relația a revenit. De aceea, fratele Branham a spus în Pecetea întâi:

„Nu vă voi mai numi Biserică, ci vă voi numi „Mireasă,” ca să înțelegeți.”

Ce este „Epoca Miresei?” Este o chemare afară, este o restaurare, o întoarcere la credința originală a părinților Cincizecimii. Am folosit acest termen de atât de multe ori, că și-a pierdut sensul pentru mine, dar prin harul lui Dumnezeu, ne oprim și-L întrebăm pe Dumnezeu, „Ce înseamnă aceasta? Care este credința părinților?” Oh, este credința pe care au avut-o ei când a venit revărsarea Duhului în camera de sus. Ei tocmai au primit promisiunea că ei făceau parte din ea, promisiunea era vie în interiorul lor.

Care este credința originală a părinților? Ei credeau că sunt parte din această descoperire; „Este parte din mine. Vreau să ies din biserică; vreau să ies din studiu; vreau să ies din tot, și să spun lumii: „Uită-te la noi! Ce am, mi-ar plăcea să-ți dau. Voi puteți fi de asemenea, restaurați. Prin  această Trâmbiță a Evangheliei, puteți fi chemați și voi; puteți fi restaurați sub slujba lui Maleahi 4; puteți ieși cu noi ca poporul Său.”

Ce Mesaj preia Mireasa din Apocalipsa 17? „Duhul și mireasa zic: „Vino! Vino!”  Ea a preluat același Mesaj. Nu un mesaj diferit, ci același Mesaj. Care a fost Mesajul care a ridicat-o pe Ea? „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, și separați-vă, zice Domnul, și Eu voi primi jertfele voastre.”

Ce Mesaj am preluat noi? „Vino! Vino!” Este o chemare. O chemare a lui Maleahi 4, descoperirea Tainelor. La ce? La o restabilire înapoi la credința părinților de la Cincizecime.

În ziua în care trăim, sunt atât de mulți oameni care stau așa cum stăteau ucenicii în camera de sus: „Noi știm că El a venit; știm că a murit; știm că a înviat; știm că a fost adevărat, am văzut toate semnele…” Dar ei încă stăteau acolo și se întrebau, erau plini de frică, nesiguri și îndoielnici. Și atât de mulți oameni din lume, sunt astăzi în aceeași poziție: „Știm că Cuvântul este adevărat; știm că Biblia este adevărată; am văzut cum toate lucrurile s-au împlinit în slujba profetului, și știm că trebuia să fie un om al lui Dumnezeu…”

Aceasta este minunat, prieteni, dar nu stați acolo, ci spuneți: „Doamne, eu am nevoie de același lucru pe care l-au primit ei la Cincizecime. Am nevoie de Tine în mine și eu în Tine; am nevoie să știu că sunt parte din Aceasta, că este în interiorul meu, că Tu îmi dai Viață, îndrăzneală și descoperire, și că Tu mă scoți din această cameră de sus, astfel încât să pot trăi, să manifest și să declar: „Această Taină este vie în interiorul meu!” Pentru mine, prieteni. Doar pentru mine.

Aceasta este restaurarea înapoi la credința părinților de la Cinci zecime; acolo unde a fost inima lor, descoperirea lor, înțelegerea lor. Aceasta le-a dat îndrăzneala și curajul să moară pentru ceea ce credeau, să-și dea viața pentru a mărturisi aceasta.

Eu spun: Doamne, am nevoie de același lucru pe care li L-ai dat lor. Și slavă Domnului, noi știm că nu mai este cu măsură. Fratele Branham a spus că a fost o măsură în Luther, o măsură în Wesley, a fost împărțit, dar acum nu mai este împărțit, pentru că Duhul Sfânt a făcut o întoarcere deplină; Viața deplină a lui Hristos a venit cu plinătatea Cuvântului, și tot ce a fost revărsat în ei, este revărsat acum în Mireasă: tot potențialul, revărsarea deplină, Viața deplină, este aici.

Eu spun: Doamne, Ți-am îndeplinit cerințele, am așteptat, acum dă-mi ceea ce le-ai dat lor, acolo, pentru că aceasta este ziua în care mă duci înapoi, la aceeași descoperire.

„În ziua aceea,” este această zi, eu voi ști că sunt în Tine, și Tu ești în mine. Laudă lui Dumnezeu! Aceasta este credința originală a Cincizecimii! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Oh, Doamne, sunt atât de recunoscător că nu trăiesc în ziua „porției,” sunt atât de recunoscător că mi-ai dat ochi să văd că Ți-ai împlinit Cuvântul, că Ți-ai împlinit promisiunea și m-ai lăsat să văd, pentru că Tu ai pus în mine Ceva cu care să cred Aceasta. Și ce a făcut Aceasta pentru mine?

Tu spui: „Ei bine, desigur, eu cred. Desigur, eu văd Aceasta, eu pot vedea ce sunt acele Tunete.” Știi cât de rar este acest lucru? Știi cât este de neobișnuit să ai capacitatea de a le vedea și de a crede? Să nu ai nici o împotrivire în interiorul tău, ci să spui: „Nu este nimic altceva decât Adevărul!”? Știi ce înseamnă? Aceasta înseamnă că această descoperire îi este dată numai iubitei Sale Mirese.

Ce încearcă să facă El? El încearcă să te cheme prin descoperirea Cuvântului, și spune: „Sunt Eu! Sunt Eu, și tu ești parte din Mine. Tu Îmi aparții. Vrei să ieși și să te unești cu Mine?”

Oh, uneori noi nu înțelegem ce lucru prețios este descoperirea. Descoperirea Cuvântului este justificarea, este identificarea, pentru că aceasta îi este descoperită numai iubitei Sale Mirese. Eu spun: Oh, Doamne, Îți mulțumesc pentru că m-ai restabilit la credința Cincizecimii!

Ce a făcut Maleahi 4? Cum a făcut-o Maleahi 4? Prin acele adevăruri tainice. De ce este atât de important? Îmi pare rău că trec peste timp, dar vreau să explic aceasta. De ce este atât de important că aceste Tunete au fost descoperite, că Pecețile au fost deschise? De ce?

Ascultați. Fratele Branham a spus că aceasta este partea nescrisă a Scripturilor. Lui Ioan i s-a spus să nu scrie nimic, și el nu a scris nimic despre Aceasta, despre deschiderea Peceții a șaptea, Tăcerea. De ce este atât de important? Nu este pentru ca noi să deținem o mulțime de informații sub Peceți, ci pentru că acele informații sunt decisive și importante și vă vor ajuta viața. Dar aceasta este doar pentru mine, ceea ce înseamnă că nici o ființă umană nu ar putea interpreta aceasta vreodată, pentru că Acolo nu a fost scris nimic. De aceea, nimeni nu putea ghici, nimeni nu putea veni cu o idee; chiar și fratele Branham a spus: „Am citit toate acele cărți, dar nimeni nici măcar nu știe că există șapte Peceți care trebuie deschise.” El nici măcar nu știa că Tunetele vor fi descoperite în timpul sfârșitului. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că dacă aceasta este descoperirea acestor șapte Tunete, atunci, Acesta este Isus Hristos Însuși chemându-Și Mireasa și El o dovedește prin descoperirea porțiunii nescrise a Cuvântului, care a fost pecetluit până la sfârșitul timpului, arătând că EL ESTE AICI! Împăratul este aici cu Cartea în mână și Își cheamă Împărăteasa să vină lângă El. Și dacă auziți chemarea…

Ce te face Aceasta? Care este potențialul tău, și ce te cheamă El să faci? „Vino să stai alături de Mine!” Ce înseamnă să stai lângă El? Oh, iubesc întrebările. Îmi place să mă întreb: „Ce înseamnă să stau lângă El?” Pentru mine, înseamnă să mă aliniez cu Cuvântul Lui și cu Gândul Lui în acest Mesaj. Să vin umăr la umăr cu El; să vin în aliniere, în acord și în armonie cu această Descoperire a acestui Cuvânt pentru acest timp de sfârșit.

El a venit! Împăratul a venit cu o Carte în mână, și Își cheamă împărăteasa să vină și să stea lângă El. Eu spun: Dumnezeule, aceasta este cea mai mare dorință a inimii mele. Te aud chemând, pot să aud chemarea. O aud; o simt; o văd! Simt că este peste mine. Doamne, dă-mi curaj să urc pe acea platformă și să stau lângă Tine; să-mi predau voința mea, să mă predau deplin; să renunț la toată gândirea mea și la tradițiile mele. Ajută-mă să vin și să stau lângă Tine; să stau aliniat și în armonie cu plinătatea Cuvântului. Acesta este privilegiul pe care îl avem în această zi, și acesta este Mesajul pe care îl folosește pentru a ne readuce la credința părinților Cincizecimii. Laudă lui Dumnezeu!

Mă consider cea mai norocoasă ființă umană de pe fața Pământului. Acest cuvânt, „norocos,” noi știm că este Providența divină, dar mă simt norocos oricum. Știu că nu este noroc, dar acesta este sentimentul care este peste mine.

Sunt cel mai binecuvântat și cel mai privilegiat. Sunt atât de recunoscător și îmi pare atât de rău că nu am fost suficient de recunoscător, și că nu mi-am predat viața destul, pentru ceea ce mi-a dat El. Oh, slavă Domnului! Să ne rugăm.

Părinte ceresc, Îți mulțumim, Doamne, că ai venit cu un Plan atât de minunat: cum ai venit în acest timp al sfârșitului și ai luat o ființă umană, pe profetul Tău și ai descoperit Taina care era în Mintea Ta. Doamne, noi nu auzim Aceasta ca fapte, cifre, date și ore, ci o auzim când ne chemi să venim ca să stăm lângă Tine. Doamne, ajută-ne să ascultăm chemarea  de a veni să ne aliniem cu Tine, să stăm cu Tine și să nu ne fie rușine de Tine, ci să fim recunoscători și mulțumitori că stăm lângă Tine în această oră.

Doamne, Tu ne-ai dat urechi să auzim. Nu noi am făcut aceasta, Doamne, ci Tu ai făcut-o. La fel ca în ziua de început a Cincizecimii, acolo nu a fost nimic ce au făcut ei, ci Tu le-ai spus unde să meargă, unde să aștepte și să nu se miște de acolo, pentru că urmează ca Tu să faci ceva. Doamne, atunci când ei s-au dus acolo unde le-ai spus și au făcut ceea ce le-ai spus, nu Te-ai folosit de mintea lor, ci ai venit Tu Însuți și ai făcut ceea ce ai promis că vei face.

Și aici suntem noi, Doamne, în timpul sfârșitului. Noi nu am avut nici o idee că trebuiau să fie deschise cele șapte Peceți; nu știam că există o Taină descoperită care va aduce credință ca să iasă afară o Mireasă și să fie prinsă; dar, Doamne, Tu ai venit la timpul stabilit, în sezonul stabilit, și ai făcut ceea ce ai spus că vei face.

Doamne, Îți suntem atât de recunoscători! Doamne, ajută-ne să avem inimi recunoscătoare și vieți predate să poți avea calea Ta cu noi. Doamne, ajută-ne să avem credință să Te așteptăm pe Tine ca să faci ce ai spus că vei face.

Oh, Te iubim, Îți mulțumim pentru ora în care trăim, și Te rugăm, Doamne, să ne iei în mâinile Tale și să ne modelezi în chipul Tău. Tot ce putem face noi, este să ascultăm de Glasul Tău și să ne așezăm la picioarele Tale. Noi nu ne putem corecta singuri, nu putem să ne modelăm singuri, nu putem să ne echipăm singuri, noi nu putem face nimic altceva, decât să ne predăm.

Doamne, ne predăm Ție acum, și Te chemăm să vii și să ne pui înapoi lângă Tine, să ne aduci înapoi la Cuvânt și să ne umpli cu Duhul Sfânt, astfel ca în această zi să știm că Tu ești în noi și noi suntem în Tine.

Îți mulțumim, Tată! Binecuvântează poporul în timp ce plecăm de aici, să mergem cu bucurie, cu credință; să mergem așa cum a spus profetul.

Fie ca aceasta să ne pună în acțiune, așa cum ai făcut cu Biserica Ta primară. Ajută-ne să continuăm să ne predăm viețile, ca să ne poți folosi pentru acest Mesaj al timpului de sfârșit.

Te iubim, Doamne, și cerem binecuvântarea Ta pentru tot ce s-a spus și s-a făcut, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                             -AMIN-