EPOCA BISERICII EFES

*******

„Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

„Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.

Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.

 Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.

Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

*******

– Apocalipsa 2.1-7 –

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este cineva care are un Dodge cu numărul de înmatriculare WX-2129 şi a parcat peste stradă? A lăsat poziţiile aprinse. Dacă maşina este a cuiva de aici, poate ieşi să stingă luminile. Este pe partea stângă a străzii Eight. Cred că este un număr de New Albany, WX-2129. Un Dodge roşu nou care cred că este cam din anul 1959 sau 1960. Nu ştiu dacă aparţine cuiva de aici sau este al altcuiva. În ordine. Este a cuiva de aici. Nu voi spune că numai doamnele uită să stingă poziţiile, pentru că şi eu uit.

Este cu adevărat bine că mă aflu în seara aceasta aici, în slujbă, pentru a avea un timp minunat în jurul Cuvântului. Vă bucuraţi şi voi? (Adunarea spune: „Amin”). O, aşa este, avem un timp absolut minunat, şi avem încredere că Dumnezeu ne va ajuta să mergem mai departe.

Fratele meu a adus aici o tablă, dar este prea scurtă şi nu ajunge destul de sus. Mâine voi încerca s-o fixez puţin mai sus. Aş vrea să schiţez câteva lucruri pe care vreau să le explic, fiindcă vreau să fiu sigur că le înţelegeţi cu adevărat.

Aseară, micuţa mea fetiţă, Sara, a fost atât de drăguţă! Eu şi mama ei ne uitam peste notiţele pe care le-a luat şi am observat că totul era corect, versetele din Isaia, Matei şi altele. Chiar la capătul foii de hârtie, ea a scris: „Moartea nu mai are biruinţă; boldul i-a fost luat.” Sara are şapte ani. În loc să scrie „Cartea Apocalipsei,” a scris „Cartea Revoluţiei.” Aceasta arată că copiii sunt interesaţi să îşi ia notiţe, ceea ce este bine, nu-i aşa? Cred că şi fiica fratelui Collins care stă în spate, a scris „revoluţie.” „Ziua revoluţiilor,” spune fratele Neville. El este de acord cu ea, şi cred că toţi trebuie să facem aceasta.

Avem cu adevărat un timp minunat în care Domnul binecuvântează.

În dimineaţa aceasta m-am retras să studiez într-o cameră, chiar după ce am dus copiii la şcoală, şi am ieşit de acolo cu puţin timp în urmă. Am avut un timp minunat. Aseară am stat şi am studiat până târziu.

Pe la ora două şi jumătate, au venit nişte oameni din nord şi m-au rugat să mă rog pentru fetiţa lor care era pe moarte. Sunt sigur că Dumnezeu o va însănătoşi. Ei au venit din Bedford, Indiana, pentru a-mi spune că micuţa are nevoie de rugăciune. Cred că au condus toată noaptea până aici şi este bine de ştiut că oamenii au o astfel de încredere şi credinţă în Dumnezeu.

O, noi trăim zile măreţe! Acum privim la aceste epoci ale Bisericii şi aşteptăm să primim mai mult şi mai mult.

În fiecare seară voi începe mai devreme, ca să putem încheia mai devreme. Vă place aceasta?

Aceasta le va permite şi celor care lucrează, să ajungă acasă ca să poată merge la serviciu. Aseară am terminat în jurul orei nouă şi zece minute. Suntem bucuroşi că-i avem ca oaspeţi pe aceşti predicatori; pe fratele Jackson, fratele Carpenter şi pe alţi fraţi de la diferite biserici, cât şi mulţi alţii aici pe platformă sau în audienţă.

Mi s-a spus că la întâlnirea de aseară a participat şi un frate scump care a fost cu mine pe câmpurile de misiune: este vorba de fratele şi sora Andrew din China. Ce timp minunat am avut anul trecut în Jamaica! A fost un timp deosebit, iar eu am mers acasă la ei. Mă întreb dacă sunt şi în seara aceasta aici? Da, sunt acolo în spate. Vă puteţi ridica puţin în picioare, soră şi frate Andrew? Domnul să vă binecuvânteze. Suntem atât de bucuroşi să vă vedem. Anul trecut când am fost la ei, i-am invitat să vină aici.

Voiam să spun mai multe, dar nu o voi face în prezenţa lor, însă ei sunt ceea ce eu numesc „misionari adevăraţi.” Dacă vor veni şi mâine seară, rugaţi-i să vă vorbească despre aceasta înainte de a intra aici. Aş vrea să auziţi ce înseamnă o misiune de teren. Cred că au fost acolo timp de mulţi ani şi n-au avut niciodată un automobil şi nici posibilitatea de a lua trenul sau altceva. Sora poate să vă povestească cum reuşea să facă pâine, şi cum reuşea s-o scoată la capăt. Aceştia sunt misionari adevăraţi. Fratele Andrew a fost medic, şi cosea rănile oamenilor cu ac şi aţă ca să se poată ridica. Atunci când se năşteau copii, sora Andrew era moaşa, iar fratele Andrew, doctorul. Oamenii de acolo depindeau de ei.

Atunci când Grupul Misionarilor Penticostali din Anglia au spus că ei sunt „prea bătrâni pentru a merge pe teren,” (vă spun că oricât de grea era misiunea, ei nu aveau de gând să se întoarcă şi să se stabilească undeva pe un scaun uşor), ei s-au întors în misiune pe cont propriu, s-au întors în Jamaica şi sunt şi acum acolo în misiune. Eu şi fratele Fred Sothmann, am avut privilegiul de a-i vizita, şi am avut un timp minunat împreună; au fost atât de dulci, cum sunt creştinii. Este mai bine să le ofer câteva ghirlande acum, decât un buchet de flori după ce pleacă. Şi vă spun: ei sunt creştini adevăraţi. I-am spus soţiei mele că sora Andrew este una dintre cele mai plăcute şi mai drăguţe creştine pe care ar putea s-o întâlnească cineva. Caracterul ei şi al fratelui Andrew sunt modelate după caracterul lui Hristos. Sunt sigur că i-aţi văzut atunci când s-au ridicat în picioare, şi aş dori ca înainte de plecare, toată biserica să le strângă mâna şi să vorbească cu ei.

Dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară voi vorbi despre a doua epocă a Bisericii, pentru că în seara aceasta ne vom ocupa de prima epocă; şi sunt sigur că Dumnezeu a păstrat şi pentru noi o binecuvântare.

Amintiţi-vă ce v-am spus mai înainte: s-ar putea ca din punct de vedere teologic, să nu avem întotdeauna aceeaşi părere  cu privire la aceste lucruri. Eu am luat majoritatea datelor de la istorici autentici, care nu sunt interesaţi de nicio parte, ci doar au scris faptele, oricare au fost acelea, şi au relatat ce a făcut biserica.

Desigur, voi încerca să aduc partea Divină a interpretării, şi o voi face cât voi putea de bine.

Dacă uneori vorbesc puţin mai aspru şi mai tăietor, aş vrea să ştiţi că nu aceasta este intenţia mea. Toţi cei care mă cunosc, ştiu că nu o fac intenţionat, dar pentru ca lucrurile să rămână bine întipărite… Este ca şi cum ai încerca să baţi un cui într-o scândură; dacă pătrunde numai puţin înăuntru, nu va ţine. Trebuie să-l baţi cât mai adânc ca să ţină. Aceasta este ceea ce încerc să fac, şi nu vorbesc aşa pentru că nu sunt de acord cu ceva, deoarece eu vorbesc pentru toate denominaţiunile.

Eu am spus întotdeauna că este ca şi cum ai însemna vitele. Îmi amintesc că cu câţiva ani în urmă, am lucrat la o fermă şi vitele trebuiau duse sus în pădure, iar eu am participat la deplasarea lor. Am participat şi la construirea gardului de pe proprietatea Asociaţiei Hereford din Valea Troublesome. Eu am stat de multe ori călare pe cal şi l-am privit pe văcar cum conducea vitele pe lângă gard.

Atunci când mergi pe o proprietate a guvernului, trebuie să dovedeşti că ai capacitatea de a aduna o tonă de nutreţ înainte de a duce vitele pe păşune. Fiecare fermă produce mult nutreţ pentru că are multe vite.

Vitele acelea se deplasau cu diferite nume înscrise pe ele. Astfel, unele dintre ele aveau un „X”, vitele domnului Grimes, care era lângă noi, se numeau „Diamantul T” şi aveau un „T”. Mai erau „Leneşele K” care se aflau chiar la capătul văii Troublesome; vitele noastre se numeau „Turkey Track”, iar mai jos de noi erau vitele „Tripod.” Pe poarta aceea treceau tot felul de rase de animale.

Am observat că văcarul nu acorda multă atenţie numelor acelor rase. Uneori, era în partea stângă a vitelor care treceau în mod obişnuit şi nici nu le vedea denumirile. Un singur lucru era sigur: că pe acolo nu putea trece nici o vită dacă nu era însemnată în ureche. Trebuia să fie ceva pur sânge, altfel nu putea merge pe păşunea din pădurea aceea. Nu denumirea conta, ci rasa, faptul că trebuia să fie pursânge. Eu cred că aşa va fi şi în ziua judecăţii. Atunci nu va conta denumirea, ci rasa din care facem parte, dacă suntem pursânge. „Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi.” (Exod 12.13). (Fratele Branham vorbeşte cu fratele Gene despre sistemul de microfoane). Mă înşel, frate Gene? Cred că este din cauză că sunt două microfoane, nu-i aşa? În ordine. Mulţumesc, frate Gene. În ordine.

În seara aceasta vom încerca să încheiem mai repede, ca să ne putem întoarce mâine seară pentru a vorbi despre aceste epoci.

Aş vrea să vă spun că pentru mine este greu să reţin unele lucruri măreţe şi să le aştern pe marginea drumului;  este greu să prezinţi totul într-o singură seară. Voi ştiţi că eu obişnuiesc să fac aceasta, dar de data aceasta trebuie să vorbesc câte puţin în fiecare seară.

Acum, înainte de a deschide marea Carte, mă întreb dacă ne putem ridica puţin… Vă rog să vă ridicaţi în picioare. Să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Tată ceresc, ne apropiem din nou de marele Tău tron sfânt şi venim, pentru că am fost chemaţi să venim. Nu putem spune că venim în numele unei anumite biserici sau denominaţiuni, în numele acestei biserici, sau în numele nostru, deoarece nu suntem siguri dacă am avea această părtăşie cu Dumnezeu sau nu. Dar Isus a spus: „…orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23). Astfel, ştim că dacă venim în Numele lui Isus, Tu ne vei asculta, Tată. Suntem atât de bucuroşi când citim despre martirii zilelor trecute, care şi-au pecetluit mărturia cu propriul lor sânge. Tată, aceasta ne face să simţim că noi facem atât de puţin în aceste zile! Acum când suntem în slujba Ta, Te rog să ierţi neglijenţa noastră, Doamne, să ne ungi din nou atunci când citim Cuvântul Tău şi să putem conştientiza suferinţa care a existat în zilele care au trecut, pentru a răscumpăra Biserica Dumnezeului celui Viu.

Tată ceresc, Te rog să vorbeşti în seara aceasta prin noi, pentru că noi nu ştim ce să spunem, ci doar aşteptăm şi Te rugăm să îngădui ca Duhul Sfânt care este în aceşti oameni, să umple fiecare inimă cu Evanghelia şi să ne dăruiască o nouă poziţie şi o nouă nădejde pentru epoca următoare. Dă-ne aceasta, Doamne, deoarece vedem că smochinul înverzeşte, Israelul devine o naţiune, şi zilele neamurilor pălesc, sunt numărate, iar noi aşteptăm venirea marelui nostru Răscumpărător, Domnul nostru Isus Hristos.

Vino printre noi, Doamne, aşa cum s-a spus în seara aceasta: că Tu eşti în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. Doamne, avertizează inimile noastre în legătură cu răul care ne stă în faţă şi dă-ne înţelegerea Cuvântului Tău, deoarece Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

Aşa cum am spus, în fiecare zi încerc să scriu cât mai mult pe hârtie, deoarece vorbim despre timp, locuri, etc., şi avem de-a face cu evenimente istorice. Aceste evenimente s-au întâmplat de-a lungul istoriei, iar acum încercăm să le parcurgem şi să le aplicăm unui anumit timp. Duminică dimineaţa şi seara, am avut un timp minunat. Cu siguranţă a fost un timp minunat.

Ce studiem? Descoperirea lui Isus Hristos. Şi ce am aflat atunci când Dumnezeu ne-a arătat această descoperire şi Cine a fost El? Primul lucru pe care l-am aflat  din toate descoperirile este că Dumnezeu ne-a arătat Cine este El. Isus nu a fost a doua sau a treia persoană a dumnezeirii, ci în El a locuit plinătatea dumnezeirii. El a fost Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Aceasta este descoperirea. În acelaşi capitol, scrie de patru ori că El este Dumnezeul cel Atotputernic; că El este Cel ce a fost, Cel ce este şi Cel ce vine; El este Rădăcina şi Vlăstarul lui David.

Acum aş vrea să încercăm să clarificăm aceste lucruri, pentru că nu ştiu când vom mai avea ocazia să le auzim, poate niciodată, până când timpul se va încheia şi vom ajunge în veşnicie. Aşa cum am spus, poate există mulţi fraţi şi profesori mult mai calificaţi decât mine să vorbească aceste lucruri, şi poate ar putea explica mult mai bine, dar Dumnezeu a pus pe inima mea s-o fac. Astfel, aş fi un făţarnic dacă nu aş spune exact cum cred eu că este corect. Înţelegeţi? Dorinţa mea este să fiu întotdeauna curat în faţa lui Dumnezeu, şi vă spun sincer că „Nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu”, cum spune apostolul Pavel, şi „că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.” (Fapte 20.27,31). Eu nu vreau ca sângele acestor oameni să fie găsit pe mâinile mele, şi nădăjduiesc că Domnul va descoperi ceva care ne va ajuta pe toţi.

În primul rând, vedem că El S-a descoperit pe Sine însuşi, de aceea acum înţelegem Cine a fost El.

Am afirmat că botezul prin stropire şi botezul în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt este un botez catolic şi nu un botez protestant sau un botez al Noului Testament. Sper că am clarificat aceasta. Eu am întrebat dacă este cineva care poate arăta un text din Scriptură unde cineva a fost botezat vreodată în Numele „Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt,” înainte de Conciliul de la Niceea, când s-a format biserica catolică. Vă rog să-mi arătaţi, şi atunci îmi voi scrie pe spate „profet mincinos”, şi mă voi plimba aşa pe stradă. Nu vreau să fiu aspru, dar doresc să vă arăt că acesta este Adevărul. Înţelegeţi?

Biblia ni-L descoperă ca fiind Dumnezeul cel Atotputernic, care a locuit printre noi într-un trup de carne. Înţelegeţi? Nu Tată, Fiu şi Duh Sfânt, pentru că nu există trei dumnezei, şi nici un dumnezeu împărţit în trei. Este un singur Dumnezeu care a lucrat în trei slujbe: ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt. Este acelaşi Dumnezeu care a lucrat începând din grădina Eden şi a încercat să Se întoarcă în inimile oamenilor pentru a trăi acolo, ca să fim fiii şi fiicele lui Dumnezeu şi să avem din nou părtăşie cu El. Acesta este Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi şi Dumnezeu în noi. Aceasta este diferenţa. Înţelegeţi? Cartea Apocalipsei este singura Carte a Bibliei, peste care Isus Îşi pune pecetea.

Primul lucru pe care Îl spune în primul capitol al acestei Cărţi, este: „Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă…” (v. 3), iar la sfârşitul ei, spune: „Dacă cineva va adăuga sau va scoate ceva, îi va fi scoasă partea lui de la Pomul Vieţii.” (Apocalipsa 22.18-19). Aşadar, este blestemat oricine scoate ceva afară, deoarece aceasta este întreaga Descoperire a lui Isus Hristos. Deci, ştiţi ce se va întâmpla dacă faceţi din El trei persoane. Vedeţi? Numele vostru nu mai este în Carte.

Nimeni, nici un creştin şi nici o biserică timpurie nu a crezut în trei dumnezei. Aceasta a fost o problemă de dezbatere la Conciliul de la Niceea, dar ambele părţi au mers greşit: trinitarienii, oamenii care credeau în trinitate şi au făcut din Dumnezeu trei persoane, au mers mai departe cu aceasta, iar cei care credeau că Dumnezeu este „Unul”, au mers în direcţia cealaltă pentru a fi unitarieni.

Isus nu putea fi propriul Său Tată şi nici nu putea să aibă un Tată, pentru că oricum o iei, ar fi trei dumnezei. Dacă El ar avea un Tată, iar acela este cineva diferit de Duhul Sfânt, şi Duhul Sfânt este altcineva, înseamnă că Isus este un Copil nelegitim, pentru că Biblia spune că Tatăl Lui a fost Duhul Sfânt. Înseamnă că acelaşi Duh care a fost în Omul Isus, Se întoarce acum şi locuieşte în noi, Acelaşi IaHVeH Dumnezeu.

Nu există trei dumnezei! Învăţătura despre trei dumnezei este o învăţătură păgână şi necredincioasă. Dacă aţi sta o săptămână, fără prejudecăţi, ci doar aţi lua şi aţi cerceta istoria, aţi lua evenimentele istorice petrecute, veţi vedea că toate relatările istorice spun acelaşi lucru. Istoricii nu sunt nici de-o parte, nici de cealaltă, ci relatează evenimentele petrecute, ceea ce s-a întâmplat. Priviţi cum acest lucru s-a strecurat prin Luther şi a ieşit la iveală prin Wesley şi prin penticostali, aşa încât toţi învaţă botezul în Numele  „Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.” Priviţi cum a venit prin biserica catolică în epoca întunecoasă, a fost dus mai departe de Luther şi de Wesley, iar între Wesley şi biserica laodiceană a trebuit să fie dat pe faţă. Aşa este. Toate acestea sunt istorie şi nu numai istorie, ci Biblia.

În seara aceasta vom începe prezentarea celor şapte Epoci ale Bisericii. Când a fost scrisă Cartea aceasta, în Asia Mică existau şapte biserici care aveau caracteristicile epocilor bisericilor care aveau să vină. În timpul acela existau mai multe biserici, ca de exemplu, cea din Colose, şi multe altele, dar Dumnezeu le-a ales pe cele şapte din pricina caracteristicilor lor.

Noi vedem că El stătea în mijlocul a şapte sfeşnice şi că ţinea în mâna Sa şapte stele, iar în versetul 20 din primul capitol, spune că „cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici.”

Din Biblie, vedem că ei nu au înţeles această descoperire. Ce bine le-ar fi făcut să stea şi să aştepte când ştiau că vor fi mii de ani înainte de venirea lui Isus? Această descoperire nu le-a fost dată lor; şi vă spun, vouă, oamenilor de aici: catolicilor, luteranilor, metodiştilor, etc., că Lumina care este astăzi în lume, nu a fost dată nici lui Luther, nici lui Wesley. John Wesley a predicat despre sfinţirea peste care a trecut Luther, iar Lumina vine pentru că avem nevoie de ea. Dumnezeu a spus aceasta şi este ceva ascuns ochilor noştri până în ziua în care ne-o va descoperi Dumnezeu. Vă întrebaţi ce va fi după plecarea noastră? Sunt convins că va fi mult mai mult decât ştim noi. Aşa este. Există şapte Peceţi. Dacă luăm toată Cartea Apocalipsei, ele sunt pecetluite pe spatele Cărţii. Nici măcar nu sunt scrise în Carte. Aceste Peceţi vor fi deschise în timpul epocilor bisericii, iar ultimele şapte Taine ale lui Dumnezeu trebuie făcute cunoscute. O, mi-ar plăcea să le parcurg în timpul iernii. Da, domnule! Cele şapte epoci ale Bisericii.

Aşa cum Daniel a auzit şapte tunete şi i s-a interzis să vorbească despre ele, Ioan a auzit glasurile lor, iar Cartea a fost pecetluită, partea din spate a Cărţii a fost pecetluită cu şapte Peceţi, dar în zilele în care aceste Peceţi vor fi deschise, „se va sfârşi taina lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu va fi cunoscut de Biserica Sa; nu ca trei persoane, ci ca o singură Persoană. Atunci „se va sfârşi taina lui Dumnezeu,” iar când aceasta va fi complet descoperită, cele şapte taine vor fi descoperite Bisericii, deoarece atunci Biserica va trăi sub inspiraţia Duhului Sfânt. El Se va mişca afară şi înăuntru şi va arăta semnele Sale, dovedind că este viu şi că trăieşte printre noi, iar noi Îl vom slăvi pe Hristos cel Viu care este printre noi.

Să nu căutaţi niciodată biserici mari şi lucruri mari! Când vom ajunge la epoca penticostală, veţi vedea cu siguranţă unde s-au pierdut ei. Însăşi biserica Laodicea înseamnă „bogată, care nu are nevoie de nimic”, dar nu ştie că este săracă, nenorocită, oarbă şi goală. Vedeţi? Ei au ieşit afară după mulţi bani, după clădiri şi alte lucruri de felul acesta, dar Biserica adevărată a fost întotdeauna izolată.  Creştinii au fost urâţi de toţi oamenii, alungaţi, scoşi afară în stradă sau oriunde altundeva. Citiţi Evrei 11 şi vedeţi cum au pribegit ei prin deşert, purtând îmbrăcăminte din piei de oaie sau de capră, cum au fost săraci, lipsiţi şi prigoniţi de toţi. Cum va sta mărturia noastră în faţa lor, în ziua judecăţii?

Noi avem şapte biserici pe care doresc să le plasez în timp. Nu ştiu dacă puteţi vedea cu toţii. Probabil că unii dintre voi nu puteţi vedea, dar voi încerca s-o scot la capăt. Eu am desenat cele şapte epoci ale Bisericii şi le voi ţine în mână ca să puteţi înţelege.

Biserica a început la Rusalii. Poate să nege cineva aceasta? Nu, domnilor! Biserica îşi are începutul la Rusalii, şi a început cu o binecuvântare rusalistică, fiind ordinată de Isus Hristos pentru a continua cu acelaşi Mesaj şi cu aceeaşi binecuvântare care ar fi trebuit să lucreze în noi până în zilele din urmă.

Ultima însărcinare pe care a dat-o bisericii, o găsim în Marcu 16: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură… Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” Unde? „În toată lumea.”  La cine? „La orice făptură.” Negru, galben, maro, alb sau oricum ar fi. Predicaţi Evanghelia la orice făptură şi aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede.” În seara aceasta vom lua puţin din aceasta, şi în fiecare seară vom lua o bucată mai mare, până când vom ajunge la epoca bisericii noastre. Noi putem vedea că aceasta a fost însărcinarea Sa.

Prima epocă a bisericii a fost Epoca Efes. A doua epocă a bisericii a fost Smirna. A treia epocă a fost Pergam; a patra a fost Tiatira; a cincea a fost Sardes, a şasea a fost Filadelfia şi a şaptea, Laodicea. ”

Prima epocă a început în jurul anului 53 d.Hr., când Pavel a înfiinţat biserica din Efes. El a înfiinţat biserica din Efes în timpul unei călătorii misionare, şi a fost păstorul ei timp de douăzeci şi doi de ani, până la decapitarea sa în anul 66. După moartea lui Pavel, păstorul acestei biserici a fost Ioan şi a condus-o până la moartea sa. În ce priveşte epoca bisericii Efes, aceasta a ţinut până în anul 170 d.Hr.

După epoca bisericii Efes, care a ţinut din anul 53 d.Hr. până în anul 170 d.Hr., a început epoca bisericii Smirna, care a ţinut din anul 170 până în anul 312. A urmat epoca bisericii Pergam, care a început în anul 312 şi a ţinut până în anul 606. A urmat epoca bisericii Tiatira care a început în anul 606 şi a ţinut până în anul 1520, aceasta fiind cunoscută şi sub numele de epoca întunecoasă. A urmat epoca Sardes, care a început în anul 1520 şi a ţinut până în anul 1750, aceasta fiind epoca luterană. Din anul 1750  a început epoca bisericii Filadelfia, epoca lui Wesley, care a ţinut până în anul 1906. În anul 1906 s-a instalat epoca bisericii Laodicea, dar nu ştiu când se va termina. Cred că prin anul 1977, dar aceasta este prezicerea mea, nu este ceva ce mi-a spus Domnul. Fac această prezicere pe baza unei vedenii pe care am avut-o cu câţiva ani în urmă. Atunci am văzut şapte lucruri care se vor întâmpla, iar cinci dintre ele s-au întâmplat deja.

Câţi dintre voi vă mai amintiţi acea vedenie? Da. Eu v-am spus chiar şi că la ultimele alegeri va fi ales preşedinte domnul Kennedy, şi că femeile vor primi dreptul să voteze. V-am spus că Roosevelt ne va duce în război; că Mussolini va invada Etiopia şi o va cuceri, dar va fi ucis de propriul său popor.

Am spus că se vor ridica aceste mari „ismuri” şi vor fi înghiţite de comunism: nazismul, fascismul şi toate celelalte vor fi înghiţite de comunism.

Cu unsprezece ani înainte de împlinire, s-a spus: „Vom merge la război cu Germania, iar Germania va construi o linie de fortificaţii numită „linia Siegfried”, ceea ce s-a întâmplat întocmai.

După aceea am spus că ştiinţa se va dezvolta atât de mult, încât se va inventa o maşină care va arăta ca un ou. Vedenia aceasta a fost spusă acolo unde se află acum Biserica lui Hristos, la vechea reşedinţă a orfanilor. Charlie Kurn, care cred că este în seara aceasta aici, locuia acolo în vremea aceea. S-a întâmplat într-o duminică, în jurul orei şapte. Atunci El a spus: „Vor inventa o maşină care nu va avea nevoie de volan, pentru că va fi teleghidată.” Ei au deja aceasta; prin puterea magnetică, controlează totul prin radar. Trebuie doar să setezi locul unde vrei să mergi, şi maşina te va duce singură acolo.

Tot atunci mi s-a spus că în Statele Unite se va ridica o femeie puternică. Era îmbrăcată frumos şi era frumoasă, dar avea o inimă crudă. Atunci am scris pe o hârtie galbenă: „Poate este biserica catolică.”

Prin faptul că femeile vor primi dreptul la vot, vor ajuta la alegerea unei persoane nepotrivite pentru această naţiune. Şi exact aceasta au făcut. Apoi mi-a spus: „Acesta va fi începutul.”

Şi mi s-a mai spus un lucru. Imediat după aceea, am văzut că peste tot în naţiunea aceasta totul arăta ca un foc care mocneşte şi arăta ca şi cum totul ar fi explodat în bucăţi. Eu cred că aşa cum s-au întâmplat toate celelalte lucruri, se va întâmpla şi acesta. De aceea sunt în seara aceasta aici: ca să încerc să spun toate aceste lucruri oamenilor din Jeffersonville, deoarece voi intra pe câmpul misiunii, şi nu ştiu în ce timp voi fi chemat sau prins pe undeva. Noi nu ştim aceasta, de aceea doresc să aduc la cunoştinţa bisericii timpul în care trăim, deoarece Dumnezeul cel Atotputernic mă va face responsabil pentru aceasta.

Conform Scripturii, fiecare dintre aceste Biserici a avut un înger. Câţi dintre voi ştiu ce înseamnă cuvântul „înger”? „Mesager, trimis”. Astfel, pentru cele şapte Biserici au fost trimişi şapte îngeri, adică şapte mesageri. Ei sunt stelele din mâna Sa, toate şapte reflectând Lumina prezenţei Sale în zilele întunecate în care trăim noi, aşa cum stelele reflectă lumina soarelui în timpul nopţii.

Noi vedem că fiecare din aceşti şapte îngeri, a avut o poziţie şi un loc.

Fraților, nu vom reuşi să ajungem în seara aceasta până la sfârșit, dar va fi ceva tainic şi minunat să scoatem din istorie şi să vedem cu toţii care sunt îngerii celorlalte Biserici. Îngerul primei epoci a Bisericii a fost apostolul Pavel. El a întemeiat-o şi a fost mesagerul lui Dumnezeu pentru ea. Deci, îngerul bisericii Efes a fost Pavel.

Poate unii dintre voi nu sunteţi de acord, dar eu am văzut aceasta timp de zile întregi, sub inspiraţie, şi am simţit cum Duhul Sfânt m-a lovit şi m-a uns să spun aceasta. De aceea pot spune că ştiu aceste lucruri. Vă rog să-i observaţi cu atenţie pe oamenii care au fost aleşi, şi despre care ştiu prin descoperire că sunt îngerii Bisericii şi au aceeaşi slujbă ca cei de la început, deoarece slujba nu se poate schimba şi trebuie să rămână sub ungerea Duhului, rusalistică, până la sfârşit.

S-ar putea ca istoricii care sunt aici, să nu fie de acord cu mine în legătură cu acest bărbat, dar eu vă spun pe deplin convins că îngerul bisericii Smirna este Irineu. Poate mulţi dintre voi spuneţi că mai potrivit este Policarp, dar nu este adevărat, pentru că el a înclinat mai mult spre organizaţie şi spre catolici, religia care urma să se instaleze. În ce-l priveşte pe Irineu, el a vorbit în limbi, a fost urmat se semne şi minuni şi a posedat puterea lui Dumnezeu, fiind îngerul care a răspândit Lumina lui Dumnezeu. După crucificarea şi uciderea lui Policarp, Dumnezeu a dus Lumina mai departe, Irineu fiind unul din ucenicii lui, iar Policarp a fost unul din ucenicii lui Pavel. Astfel, Irineu a luat locul lui Pavel şi a dus Lumina mai departe.

Îngerul care a adus Lumina în epoca Pergam a fost Martin, şi cred că nu a fost un om mai mare decât acest bărbat, care a trăit pe pământ, în afară de Isus Hristos. Putere? Asasinii au venit la el să-i taie capul fiindcă credea în semne şi minuni şi în binecuvântarea de la Rusalii, iar când  i-a văzut, Martin şi-a dat jos haina şi şi-a întins gâtul în faţa lor. Dar când acel asasin a ridicat sabia ca să-i taie capul, puterea lui Dumnezeu l-a trântit jos, aşa că s-a târât în genunchi să ceară îndurare de la Martin. Amin. Martin a fost unul din îngerii Bisericii.

Unul dintre fraţii lui a fost spânzurat, în timp ce Martin îl căuta şi încerca să afle ce se întâmplase. Astfel, când a ajuns el acolo, omul fusese deja spânzurat. Era mort şi cu ochii ieşiţi din orbite. Dar Martin s-a dus lângă el, a căzut în genunchi şi s-a rugat lui Dumnezeu timp de o oră, iar puterea lui Dumnezeu a venit peste omul mort, aşa că s-a ridicat în picioare şi au mers mai departe împreună. Aceasta o spune istoria, aşa cum a vorbit şi despre George Washington, Abraham Lincoln şi alţii. Este istorie.

Da, domnilor, sfântul Martin a fost îngerul bisericii Pergam. Aceasta este biserica ce s-a căsătorit cu statul şi care i-a dus pe toţi în catolicism.

Îngerul bisericii Tiatira a fost Columba.

Îngerul bisericii Sardes, biserica moartă… Cuvântul „Sardes” înseamnă „mort.” Ei au ieşit afară cu un nume, dar nu cu Numele Lui, ci: „îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” Priviţi cum au făcut botezul în zilele acelea. Vedeţi, de acolo au venit. Îngerul bisericii Sardes a fost Martin Luther, primul reformator.

Îngerul bisericii Filadelfia a fost John Wesley, iar îngerul bisericii Laodicea nu este încă cunoscut.

Acum, vă rog să vă întoarceţi la Scriptură, la prima epocă a bisericii, fiindcă mi-am notat câteva lucruri şi aş dori să le ascultaţi.

Dumnezeu i-a vorbit primei epoci a bisericii, Efes, şi a condamnat-o pentru lucrările ei lipsite de dragoste. Răsplata biruitorilor din această epocă a fost Pomul Vieţii.

Biserica din Smirna a fost o biserică prigonită şi a trecut prin multe necazuri, iar răsplata pentru biruitori a fost cununa Vieţii.

Epoca a treia a bisericii, Pergam, este epoca învăţăturii false, a minciunii Satanei şi a întemeierii dominaţiei papale, a căsătoriei dintre biserică şi stat, iar răsplata pentru biruitori a fost mana ascunsă şi piatra albă.

Epoca bisericii Tiatira a fost epoca dominaţiei papale, epoca întunecoasă, iar răsplata pentru biruitori a fost puterea şi stăpânirea peste neamuri şi Steaua dimineţii. Doar o minoritate a reuşit să meargă mai departe.

Epoca bisericii Sardes a fost epoca reformatoare, iar răsplata biruitorilor sunt hainele albe în care vor fi îmbrăcaţi şi numele scris în Cartea Vieţii. Eu am vorbit despre Cartea Vieţii zilele trecute şi am văzut că voi veţi fi judecaţi după cele scrise acolo. Dar sfinţii vor fi luaţi sus şi nu vor merge la judecată.

Epoca bisericii Filadelfia a fost epoca dragostei frăţeşti, epoca însărcinării, epoca misionară în care s-a deschis o uşă, iar biruitorii au fost făcuţi un stâlp în Templul lui Dumnezeu. În această epocă, ce a durat până în jurul anului 1906, a fost dată descoperirea Numelor lui Dumnezeu.

Epoca bisericii Laodicea a fost o epocă bogată şi plină de bunuri, care nu a dus lipsă de nimic, dar în realitate a fost o epocă nenorocită, săracă, mizerabilă, goală  şi oarbă, epoca bisericii căldicele, iar răsplata biruitorilor este că vor sta pe tron cu Domnul.

În seara aceasta aş vrea să luăm din Apocalipsa 2, prima epocă a bisericii. El S-a descoperit, iar noi ştim Cine este El; ştim că este Dumnezeu.

După cum am spus deja, această epocă a început în jurul anului 53 d.Hr. şi a ţinut până în anul 170 d.Hr. Oraşul Efes era unul din cele trei mari oraşe ale Asiei, fiind numit adesea al treilea oraş al credinţei, după Ierusalim şi Antiohia. Efes era un oraş al comerţului şi al afacerilor. Guvernul era roman,  limba era greacă, iar istoricii sunt de părere că aici au fost înmormântaţi Ioan, Maria, Petru, Andrei şi Filip. Efes este vestit pentru frumuseţea sa.

În Efes, creştinătatea era unde trăiau evreii, biserica fiind fondată în jurul anului 53 sau 55, de către apostolul Pavel. Mai târziu, el a petrecut trei ani în Efes, învăţăturile lui având o influenţă puternică asupra creştinilor din oraş. Apoi, Timotei a fost primul episcop al bisericii din Efes. În timpul lui Pavel, în Efes era o biserică mare, iar el a scris bisericii de acolo.

Numele „efes” înseamnă „a ceda, a renunţa, a cădea în păcat, de aceea Dumnezeu a numit-o „biserica ce a căzut.” Dumnezeu le-a lăudat faptele, osteneala şi răbdarea lor, dar le-a condamnat trăirea, pentru că şi-au părăsit dragostea dintâi, au căzut şi nu au mai păstrat Lumina. Efes nu a fost o biserică înşelată, ci a căzut din cauză că nu a continuat în dragostea desăvârşită.

Ca rezumat al epocii Efes: roadele fără dragoste au condus la lepădare.

Făgăduinţe: biruitorilor, sfinţilor din Efes, le-a fost promis raiul şi partea la Pomul Vieţii.

Aici avem ceva frumos. Pomul Vieţii este menţionat de trei ori în Geneza şi de trei ori în Apocalipsa. Prima dacă când a fost menţionat în Geneza a fost în Eden, Pomul Vieţii fiind Hristos. De trei ori a fost menţionat şi în Apocalipsa şi a fost Hristos în Rai. O, este atât de minunat! Domnul să vă binecuvânteze.

Acum, să începem cu primul verset din capitolul 2 al Apocalipsei, epoca bisericii Efes:

Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur…”

Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur este Isus Hristos, Dumnezeul cel Atotputernic. Ce face El? El nu a spus că merge într-un sfeşnic de aur, ci merge în mijlocul tuturor. Ce înseamnă aceasta? Că El este Acelaşi Dumnezeu, ieri, azi şi în veci, în fiecare epocă a Bisericii şi în fiecare credincios. El vine prin Duhul Sfânt la fiecare epocă şi la fiecare persoană; este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

„Cel ce ţine în mâna Sa dreaptă…” „Mâna dreaptă” înseamnă „autoritatea şi puterea Sa.” El îi ţine în mâna Sa dreaptă, adică sub control, pe mesagerii celor şapte epoci ale Bisericii. O, îmi place aceasta! Îl vedeţi pe Hristos cum merge prin aceste epoci, făcându-Se cunoscut pentru oamenii din epoca întunecoasă şi din fiecare epocă; în timp ce biserica a devenit formală, unii s-au îndreptat într-o parte şi alţii într-alta, dar minoritatea aceea mică a rezistat, iar Hristos a lucrat cu ei, confirmându-Şi Cuvântul; mergând mai departe.

Este atât de uşor să vezi cum avem ceea ce avem astăzi când începem să studiem aceste lucruri. Cred că fiecare dintre voi poate vedea la înălţimea aceasta (Fratele Branham arată spre tablă). Aici este prima epocă a Bisericii, a doua, a treia, a patra, a cincea, a şasea şi a şaptea. Dacă privim mai atent, vedem că Biserica a început la Rusalii. Câţi dintre voi credeţi aceasta? Vedeţi ce s-a întâmplat la Rusalii? Apoi vedem cum biserica merge în jos.

Câţi dintre voi cred aceasta? Vedeţi ce s-a întâmplat la Rusalii? Apoi, putem vedea biserica mergând în jos, în decădere. Încet, încet, începe să pălească tot mai mult; de la început, biserica adevărată a mers tot în jos. Dar nu contează cât de mică este biserica: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20). Sunt adunaţi împreună acum? În numele metodiştilor? Al baptiştilor? Al penticostalilor? Nu. Dar cum? În Numele lui Isus! Oriunde sunt adunaţi împreună doi sau trei, nu contează cât de mică este adunarea. Şi va deveni atât de mică, încât El va trebui să vină repede şi să ne ia, pentru că altfel nu va mai fi nimeni păstrat pentru răpire. „Oriunde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu…”

Primii care au venit, au fost apostolii. Acesta a fost începutul, Rusaliile. El păşeşte pe acolo, Acelaşi mare Dumnezeu; aşa că trebuiau să se întâmple aceleaşi semne mari, deoarece El a păşit prin fiecare epocă. Ce a binecuvântat El? Poporul care s-a adunat în Numele Lui.

Vreau să observaţi aceasta în timp ce trecem prin fiecare epocă a Bisericii. Biserica aceasta a avut Numele lui Isus. Biserica aceasta a avut Numele lui Isus, şi la fel biserica aceasta, dar biserica aceasta L-a pierdut. Astfel, biserica aceasta, epoca luterană, a ieşit afară cu un alt nume: „Îţi merge numele că trăieşti, dar de fapt eşti mort.”

Şi va continua aşa până la sfârşitul acestei epoci; dar între epoca aceasta şi epoca aceasta, este o uşă deschisă care aduce Numele Lui înapoi bisericii. Priviţi şi vedeţi dacă acesta este adevărul, după ce vom citi de aici din Scriptură.

Mâine seară voi încerca să aduc acest plan aici, ca să puteţi vedea cu toţii. Poate mâine după-amiază voi veni aici pentru a contura unele lucruri despre care vreau să vorbesc.

Dacă cineva dintre voi are partea istorică, vă rog s-o aduceţi aici; sau luaţi-vă notiţe, apoi  mergeţi la bibliotecă sau în altă parte unde puteţi cerceta partea istorică, citiţi-o şi vedeţi dacă totul este în ordine.

Acum vom lua primul verset. Ce face El? Îi salută.

Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur…”

În versetele 2 şi 3 îi laudă:

Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.”

Vedeţi, glasul lepădării a început să se instaleze încă de la începutul primei epoci a Bisericii. A început acolo, deoarece cei aleşi, Biserica adevărată care dorea să ţină principiile Bibliei şi să urmeze Cuvintele pe care le-a spus Isus în mărturia Sa, a început să se îndepărteze deja de Cuvânt. Vedeţi? A început să se întâmple ceva: au început să se ridice învăţători falşi, oameni care învăţau greşit, contrar Scripturii, încercând să aducă ceva înăuntru şi să adauge ceva la Cuvânt.

De aceea, El a dat această descoperire bisericii şi a spus: „Oricine adaugă sau scoate ceva, îi va fi scoasă partea din Cartea Vieţii.” Aceasta înseamnă că eşti pierdut, frate! Nu te juca cu Cuvântul lui Dumnezeu! Nu contează pe cine răneşti sau ce anume provoacă acea rană, spune-o oricum! Spune întocmai cum este scris Acolo! Noi nu avem nevoie de ceva măreţ, nu avem nevoie de nici un preot sau de cineva care să ne interpreteze Cuvântul, fiindcă Dumnezeu, Duhul Sfânt este Interpretul. El este Cel care aduce interpretarea.

Acum, dacă observaţi, cei din prima epocă s-au întors de la cel rău, i-au descoperit pe profeţii mincinoşi şi au dovedit că erau falşi şi că aveau numai o formă de evlavie. Vedeţi cum a început biserica să devină formală încă din timpul acela? Prin inspiraţia Duhului Sfânt, ei au început să-i demaşte pe cei falşi, iar oamenii au început să râdă de ei.

Păi, nu a spus Isus: „Ferice de voi când, din pricina Mea, oamenii… vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră.” (Matei 5.11). El nu a spus niciodată că trebuie să devină formali, ci a zis: „Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (v. 12). El a spus aceasta în fericirile rostite în Matei 5: „Ferice de voi…” Dacă oamenii vă urăsc pentru că Îl iubiţi pe Domnul Isus, este o binecuvântare pentru că ei fac aceasta. Tot aşa, dacă rostesc cuvinte de ocară împotriva voastră, ei aduc, de fapt, binecuvântarea lui Dumnezeu asupra voastră. Acele cuvinte se vor întoarce împotriva lor, aşa cum s-a întâmplat cu Balaam. Când ei încearcă să vă batjocorească pentru că sunteţi creştini, batjocura aceea se va întoarce împotriva lor, iar Dumnezeu vă va binecuvânta deoarece este scris: „Ferice de voi când, din pricina Mea, oamenii… vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră.” Vedeţi? Este ferice de voi când sunteţi batjocoriţi din pricina Numelui Său.

În continuare vedem că ei au vrut să intre într-o formă de evlavie.

Aici aş putea să mă opresc puţin ca să spun ceva, şi cred că o voi face, iar păstorii pot verifica dacă este adevărat. Fiecare trezire produce gemeni, aşa cum s-a întâmplat cu Rebeca şi Isaac care au născut gemeni: pe Esau şi pe Iacov. Tatăl era sfânt şi la fel mama, dar ei i-au avut pe acei doi băieţi: pe Esau şi Iacov.

Amândoi erau religioşi, iar când era vorba de lucruri şi fapte, din punctul de vedere al Legii, Esau era probabil mai bun decât Iacov.  Ştiaţi aceasta? Iacov era doar un băieţel care stătea tot timpul în jurul mamei sale, dar Esau mergea la câmp şi lucra; mergea şi aducea carne de vânat pentru a-l hrăni pe bătrânul său tată orb care era profet, şi încerca să aibă grijă de el. Dar Iacov avea un singur lucru în minte: voia dreptul de întâi născut! Nu conta cât de mult trebuia să stea în casa tatălui său şi nici ce trebuia să facă, principalul lucru pe care îl dorea în viaţa sa era dreptul de întâi născut, pe când Esau dispreţuia acest lucru.

Nu puteţi să-l vedeţi pe omul firesc? Când are loc o trezire, există două categorii de oameni care ies afară: este omul firesc care vine la altar şi spune: „Da, domnule, Îl accept pe Hristos ca Salvator personal.” Apoi merge afară şi ce se întâmplă? Primul lucru pe care-l aflaţi este că s-a ataşat unei biserici formale şi reci pentru că se gândeşte: „Dacă mă alătur bisericii, sunt la fel de bun ca omul de lângă mine. Nu sunt la fel de bun ca şi cutare sau cutare? Ce diferenţă este cât timp aparţin unei biserici şi mărturisesc aici credinţa mea?” Este o foarte mare diferenţă, pentru că trebuie să te naşti din nou; trebuie să ai dreptul de întâi născut.

Lui Iacov nu i-a păsat cât de mult era batjocorit; el voia acel drept de întâi născut şi voia să-l obţină indiferent ce trebuia să facă pentru aceasta.

Mulţi oameni nu vor dreptul de întâi născut deoarece cred că este ceva lipsit de popularitate. Ei nu vor să vină la altar să plângă, să postească sau să facă alte lucruri de felul acesta. Ei nu vor să facă aceasta. Multe femei folosesc machiaj şi se gândesc că dacă plâng, li s-ar prelinge pe faţă şi atunci va trebui să-l pună din nou. Nu vreau să fiu batjocoritor şi sper că ceea ce am spus nu va fi interpretat aşa, dar acesta este adevărul. Ei nu vor acest drept de întâi născut; nu vor naşterea din nou pentru că este puţin ciudată şi nu este ca o altă naştere. Fiecare naştere este grea, şi fie că are loc într-o cuşcă, într-un hambar sau într-o sală de naşteri zugrăvită în roz, este o murdărie.

Prin urmare, şi naşterea din nou aduce puţină confuzie.  Amin. Te face să faci lucruri pe care nu ai crezut că le vei face; vei sta într-un colţ şi vei bate într-o tamburină sau vei cânta: „Glorie lui Dumnezeu! Aleluia! Glorie lui Dumnezeu! Glorie lui Dumnezeu!” Te vei comporta ca un nebun. Aceasta le-a provocat apostolilor şi aceasta i-a provocat şi fecioarei Maria: ea s-a comportat ca şi cum ar fi fost nebună. Pentru societate părea un adevărat dezastru, dar este nevoie de puţină nebunie ca să ieşi afară. Amin.

Dacă ceva nu moare şi nu putrezeşte, nu poate aduce noua viaţă. Tot aşa, Hristos nu poate intra în inima unui om, dacă acesta nu moare şi nu putrezeşte faţă de gândurile lui.

Dacă încerci să gândeşti: „Voi merge la altar şi voi spune: „Da, Doamne, sunt un om bun. Te voi accepta, voi plăti zeciuiala, voi face cutare şi cutare, etc,” nu vei ajunge nicăieri. Tu trebuie să mori şi să putrezeşti chiar acolo pentru gândurile tale. Lasă-L pe Duhul Sfânt să preia conducerea şi să facă ce vrea El cu tine. Vei suferi, dar chiar dacă este oribil şi umilitor, este adevărul. Este singurul fel în care ştiu să vă vorbesc pentru a scoate în evidenţă acest lucru pe care doresc să-l înţelegeţi.

Ce a fost mai tulburător pentru evreii aceia demni, decât să-i vadă pe oamenii aceia ieşind în stradă cu buze bâlbâitoare? Ştiţi ce este un bâlbâit? (Fratele Branham face ca un bâlbâit). Ei vorbeau în alte limbi şi se comportau ca nişte oameni beţi. (Fratele Branham arată cum se comportă un om beat). Exact aceasta făceau ei, aşa că arătau oribil.

Astfel, evreii au spus: „Oamenii aceştia sunt plini de must!” Atunci s-a ridicat unul dintre ei şi le-a zis:

Bărbaţi iudei… să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele:

„Oamenii aceştia nu sunt beţi cum vă închipuiţi voi…”

El s-a dus la Scriptură şi a spus: „Aceasta este ceea ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură…”

Aceasta este calea prin care s-a născut Biserica. Câţi dintre voi cred că Dumnezeu este infinit? Atunci El nu Se poate schimba. Şi dacă aceea a fost Biserica Sa de la început, tot o astfel de Biserică trebuie să aibă şi la sfârşit, pentru că El nu Se poate schimba. Aşadar, cum veţi înlocui tremuratul unei mâini sau alte lucruri care s-au întâmplat acolo? Fiecare apostol s-a întors la aceasta.

După ce au făcut toate acestea, Duhul Sfânt S-a revărsat peste ei, iar Petru a spus: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” (Fapte 10.47). Aşa este.

În Fapte 19 scrie că Pavel s-a dus şi a găsit un grup de oameni care strigau şi aveau un timp minunat, un grup de baptişti care-L slăveau pe Dumnezeu, şi le-a zis:

Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?”

Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt,” au răspuns ei.

Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”

„Am fost botezaţi de acelaşi om care L-a botezat pe Isus, de Ioan Botezătorul.”

„Botezul acesta nu mai este valabil.” Înţelegeţi? Petru l-a pecetluit în ziua de Rusalii, pentru că el avea cheia. Înţelegeţi?

Pavel le-a zis: „Acest botez nu mai este valabil; trebuie să vă botezaţi din nou,” şi astfel i-a botezat din nou, în Numele Domnului Isus Hristos. Apoi şi-a pus mâinile peste ei şi a avut aceleaşi rezultate pe care le-au avut la început. Duhul Sfânt a căzut peste ei, aşa că au început să vorbească în limbi şi să prorocească.

Aceasta este Biserica din Efes, care şi-a avut începutul chiar la început.

„Iată ce zice Cel ce umblă prin mijlocul sfeşnicelor:

Ştiu faptele tale, osteneala şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.”

Este ceva precis, nu-i aşa? Nu eu spun aceasta, ci El a spus-o; el a spus că aceia erau mincinoşi.

Biblia spune: „Puneţi-l la încercare! Dacă este printre voi cineva care spune că este duhovnicesc sau profet, Eu Domnul Mă voi face cunoscut lui, şi îi voi vorbi prin vise şi vedenii. Dacă ceea ce spune se va împlini, să-l ascultaţi pentru că Eu sunt cu El. Dar dacă ceea ce spune nu se va întâmpla, să nu-l ascultaţi şi să nu vă temeţi de el, pentru că nu are Cuvântul Meu.” Vedeţi, dacă este Cuvântul Lui, se va întâmpla.

Ei au aflat că aceşti oameni nu trăiau conform Bibliei. Vedeţi, ei încercau să obţină altceva. Vreau să fiţi atenţi, pentru că imediat vom ajunge în miezul problemei.

Deci, El a spus: Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.”(v.2 ).

Aşa cum am spus când am început, orice trezire produce gemeni: unul este un om duhovnicesc, iar celălalt este un om firesc al pământului: „M-am alăturat bisericii şi sunt la fel de bun ca ceilalţi.” Aceasta este ceea ce a produs această trezire; aceasta este ceea ce produce fiecare trezire. Aceasta a produs trezirea lui Luther, aceasta a produs Irineu; aceasta a produs sfântul Martin; aceasta a produs Columba; aceasta a produs Wesley şi la fel mişcarea rusalistică. Aşa este.

Vedeţi cum au mers ei să semene? Şi-au construit biserici şi au mers mai departe, au lucruri mari şi rafinate. O, Doamne! Se ridică în picioare şi repetă aşa-zisul crez apostolic: „Cred în sfânta biserică romano-catolică… în împărtăşirea sfinţilor…” Cel care crede în sfinţi este un spiritist. Oricine crede în morţi este de la diavol. Aşa este. Avem un singur Mijlocitor între om şi Dumnezeu, iar acesta este Omul Isus Hristos. Aşa este. Aceasta a spus Petru, iar voi, dragi catolici, îl numiţi „papă, primul papă care a umblat cu Isus.” El a spus că nu este nici un alt mijlocitor între om şi Dumnezeu, dar voi aveţi alţi zece mii de mijlocitori. De ce s-a schimbat atât de mult, dacă biserica este infailibilă şi nu se schimbă? Toate slujbele au fost rostite în latină, iar aceasta nu ar trebui să se schimbe. Ce s-a întâmplat? Unde găsiţi în Biblie crezul apostolic? Dacă apostolii au avut vreun crez, acesta a fost: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.” (Fapte 2.38). Eu nu am auzit nici un alt crez venit din partea lor şi nici nu i-am auzit spunând altceva.

Biblia nu vorbeşte nicăieri despre „sfânta biserică catolică” şi nici despre alte lucruri ca: „Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului şi al pământului…” Crezul apostolic este un crez inventat de ei; ei şi-au făcut propriile rugăciuni, totul fiind doar invenţia lor.

Noi vedem că astăzi şi protestanţii s-au îndepărtat de adevăr. Este aşa cum a spus Billy Graham duminică: „Oamenii au mers atât de mult timp pe calea greşită încât cred că sunt în ordine, deşi sunt greşiţi.” Aşa este. Acesta este adevărul. Ştiu că Billy Graham a primit Duhul Sfânt la George Jeffery, dar într-o zi va ieşi de acolo. Dumnezeu îl foloseşte acum acolo, deoarece el poate scutura împărăţia aceea în care oricine altcineva abia dacă poate ajunge. Dar voi puteţi vedea felul lui de a predica, şi faptul că în spatele lui este ceva, din cauza acestor baptişti care scutură mâinile altora. Da, domnilor!

Acum:

Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.”

Ei i-au găsit mincinoşi. Cum au ştiut aceasta? Pentru că apostolii aceia nu citau Cuvântul.

Dacă un om zice: „Biblia spune în Evrei 13.8 că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci,” şi apoi tot el spune: „O, zilele minunilor au trecut,” dovedeşte că este un mincinos.

Dacă Biblia spune: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor,” şi fiecare verset din Biblie spune acelaşi lucru şi fiecare om care a fost botezat în Numele Domnului Isus Hristos, dar cu toate acestea, un om le porunceşte celorlalţi oameni să fie botezaţi prin stropire sau ceva de felul acesta, dovedeşte că este un mincinos, un profet fals.

Sper că aceasta nu vă răneşte sentimentele, dar tu nu poţi dădăci aceasta, frate, fiindcă este vremea să-ţi dai mănuşile jos şi să mânuieşti Evanghelia. Înţelegeţi? Acesta este adevărul.

Arătaţi-mi un singur loc din Biblie unde o persoană a fost botezată vreodată în alt nume decât cel al Domnului Isus. Dacă eşti botezat cu botezul bisericii catolice, tu nu eşti în biserica creştină, ci eşti în biserica catolică, deoarece acolo ai fost botezat.

În revista catolică „Vizitatorul de duminică,” este un catehism, iar una dintre întrebările puse era: „Va fi salvat vreun protestant?” Răspunsul lor la această întrebare a fost: „Da. Mulţi dintre ei vor fi salvaţi pentru că au botezul nostru şi multe alte lucruri luate de la noi.”

Catolicii spun că acest botez a fost luat din Biblie, dar Biblia spune: „…fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos…” Totuşi, ei l-au luat de acolo şi l-au pus în „Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt,” şi au rămas la aceasta. Cu siguranţă. Vedeţi? Acesta nu este un botez creştin, ci este un botez catolic. Într-una din serile în care am predicat, m-aţi auzit spunând: „Aţi fost botezaţi cu botezul creştin?” Botezul creştin venit de la Hristos, în Numele lui Isus Hristos, nu în ceva titlu.

Acum să citim versetul 3: „Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.”

…din pricina Numelui Meu.” Aţi observat că ei aveau răbdare?  De ce au suferit ei? Pentru Numele Său. Vedeţi cum a rezistat acest Nume în Biserica aceea? Dar în timp ce vom înainta în săptămâna aceasta, veţi vedea cum acest Nume a dispărut şi a fost înlocuit cu un titlu. Vedeţi? „Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu.”

Pentru a păstra Numele lui Isus în fiecare biserică sau peste orice altceva, este nevoie ca în primul rând să-I permiteţi să intre acolo. Biblia spune: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus…” (Coloseni 3.17). Nu este așa? „…orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta…” Dacă trebuie să căsătoriţi pe cineva, faceţi-o aşa cum trebuie, iar dacă vedeţi că şovăie, nu-i căsătoriţi! Înţelegeţi? Dacă nu puteţi spune deliberat: „Vă declar soţ şi soţie în Numele Domnului Isus Hristos,” mai bine lăsaţi-i în pace. În ordine. Dacă doriţi să-i botezaţi, faceţi-o în Numele Domnului Isus.”

Dacă trebuie să faceţi ceva, dar dintr-un motiv oarecare nu puteţi s-o faceţi în Numele lui Isus, mai bine n-o faceţi deloc. Dacă cineva vă spune: „Bea un pahar cu băutură.” Voi nu puteţi face aceasta în Numele Domnului Isus, aşa că nu o faceţi deloc! Altcineva spune: „Jucaţi cărţi.” Voi nu puteţi face aceasta în Numele Lui, aşa că nu o faceţi deloc. O mică glumă murdară spusă la o petrecere, nu o poţi spune în Numele lui Isus, aşa că nu o spune! Înţelegeţi? Nu poţi purta pantaloni scurţi în Numele lui Isus, deci nu-i purta! Aş putea să mai continui, dar voi ştiţi la ce mă refer. În ordine. Voi nu puteţi face astfel de lucruri! Dacă faceţi ceva şi nu puteţi face în Numele Domnului, nu o faceţi, pentru că El a spus: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus…” În ordine.

El i-a lăudat pentru aceasta, dar acum voi vorbi despre ce avea Domnul împotriva lor. Pentru aceasta vom citi versetul 4:

Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

O, „am ceva împotriva ta! Ai fost răbdător şi ai suferit din pricina Numelui Meu.” Nu ar fi acesta un lucru bun pentru acest tabernacol astăzi? Ba da, domnilor!

„Ai mers bine,, ai avut multă răbdare şi ai suferit mult timp din pricina Numelui Meu. Eu apreciez toate acestea şi te laud pentru ele, este în ordine. Am văzut că i-ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi i-ai găsit mincinoşi, pentru că nu respectă Cuvântul. Eu apreciez tot ce ai făcut, dar este ceva ce am împotriva ta, iar aceasta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Ai părăsit dragostea pe care ai avut-o odată pentru cei buni, dragostea pentru întâlnirile de  modă veche ale Duhului Sfânt şi ai început să aluneci înapoi la ceea ce este formal; ai venit înăuntru cu „Tată…” Absurdităţi! Vedeţi?

Există o adevărată societate: cineva trebuie să vină afară îmbrăcat în roba aceea mare, ştiţi voi, să cânte în cor, să aibă părul aranjat, cu mult machiaj pe faţă şi să cânte ca nu ştiu cine.

Nu demult, am fost la adunarea oamenilor de afaceri, iar în seara aceea trebuia să vorbesc. Adunarea nu s-a putut ţine la hotel, aşa că m-au dus în clădirea lui Oral Roberts. În timp ce stăteam şi ascultam studiul lui Oral Roberts, am observat un grup de copii penticostali de vreo şaisprezece, şaptesprezece şi optsprezece ani; erau cam treizeci sau patruzeci, şi urmau să cânte ceva ce mi s-a părut a fi o uvertură sau ceva de care vorbeşte şi Becky, Ceaikovski sau ceva de felul acesta; eu nu le ştiu, dar este muzică clasică. Şi iată-i, fraţii voiau să ia un voluntar din sală şi fiecare dintre ei mergea înainte şi le era oferit un pahar; se comportau ca şi cum ar fi fost orbi, făceau glume şi vorbeau întruna. Fetele aveau atâta vopsea pe ele încât aproape că puteau vopsi clădirea lui Oral. Şi totuşi, iată-i stând acolo şi pretinzându-se creştini rusalistici, dar adevărul este că au pierdut dragostea dintâi.

Sunt de acord cu David DuPlessis care a spus: „Dumnezeu nu are nepoţi.” Nu, domnilor. Avem nepoţi metodişti, nepoţi baptişti, nepoţi penticostali, etc., dar Dumnezeu nu are nepoţi. Voi sunteţi fiii şi fiicele Lui. Nu puteţi veni înăuntru pentru că mama sau tatăl vostru au fost oameni buni, ci trebuie să plătiţi acelaşi preţ ca şi ei. Tu trebuie să fii născut din nou la fel ca ei, pentru că Dumnezeu nu are nici un nepot. Deci, tu eşti un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, nicidecum un nepot.

Am fost la o întâlnire ţinută într-o adunare penticostală. Ar fi trebuit să vedeţi cum s-au împrăştiat femeile atunci când am intrat înăuntru. Aveau părul tăiat şi coafat şi erau îmbrăcate sumar şi cu fuste scurte. Femei penticostale îmbrăcate sexy.

Va trebui să daţi socoteală pentru aceasta în ziua judecăţii. Veţi fi vinovate de adulter, deoarece Isus a spus că „…oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28). Cine este vinovat dacă te prezinţi aşa în faţa unui bărbat? Tu sau bărbatul acela?  Fiţi drepţi şi feriţi-vă de diavol! Vedeţi?

Ce au făcut ei? Au pierdut dragostea dintâi. O, tu n-ai putea să-i pui într-un colţ cu o tamburină, să-i faci să bată din palme şi să-L laude pe Dumnezeu. O, nu! Ar cânta ceva muzică clasică, îmbrăcaţi cu ceva robe pe ei, şi cam atât. Vedeţi? Şi-au pierdut dragostea dintâi. Aceasta a fost în neregulă şi cu prima biserică. Înţelegeţi?

Ei se comportă ca lumea, se îmbracă la fel ca lumea, au propriul star favorit de televiziune şi nu se pot abţine să nu-l vadă; trebuie să se uite la „O iubim pe Suzi” sau ceva de felul acesta; stau acasă şi nu merg la adunările de rugăciune sau la alte adunări, iar dacă merg, îi fac semn păstorului să termine mai repede ca să poată ajunge acasă la timp ca să prindă emisiunea favorită. Ei iubesc lumea mai mult decât Îl iubesc pe Dumnezeu.

O, sunt prea formali şi nu mai pot spune „Amin”. Vedeţi? Ei nu mai au aceasta, nu mai au trăirea rusalistică. Când spun aceasta, nu mă refer la baptişti sau la prezbiterieni, pentru că ei n-au avut de la început aceasta. Eu vorbesc despre Rusalii. Aşa este. Frate, ştiu că aceasta te îmbolnăveşte, dar noi dorim o naştere adevărată, în afara acestor lucruri; trebuie să murim, înainte de a vorbi despre o naştere. Înţelegeţi? Acesta este adevărul. Dar iată că ţi-ai pierdut dragostea dintâi.

Dacă Dumnezeu a avut aceasta împotriva primei epoci a bisericii, o are şi împotriva acesteia!

Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Aceasta este plângerea mea împotriva ta: cândva ai avut un timp minunat, dar ai lăsat lumea să pătrundă înăuntru şi ai început să te comporţi ca un formalist. Deţii în continuare Numele Meu şi faci lucruri bune, ai multă răbdare şi aşa mai departe, suferi şi munceşti, eşti ca un catâr!”

O, vai! Ai lăsat deoparte credinţa şi puterea şi le-ai înlocuit cu faptele personale.

„Păi, îţi spun, frate Branham, că o ajut pe orice văduvă care are nevoie de ajutor.” Este un lucru bun şi te laud pentru aceasta, dar unde este dragostea dintâi pe care ai avut-o? Hmmm! Unde este bucuria pe care o aveai înainte? David striga odinioară: „Doamne, dă-mi din nou bucuria mântuirii!” Unde sunt întâlnirile de rugăciune de seară, rugăciunile cu lacrimi pe obrajii voştri? O, vai! Biblia este plină de praf şi are pânze de păianjen pe Ea. Citiţi poveşti de dragoste, ziare şi alte lucruri; citiţi lucruri care nici măcar nu ar trebui să fie publicate, dar voi, penticostalii, le luaţi şi vă desfătaţi cu ele ca un roi de muşte peste un tomberon de gunoi. O, aţi face bine să vă îndepărtaţi cât mai repede de acolo! Înţelegeţi voi care este cauza acestor lucruri? Faptul că „aţi părăsit dragostea dintâi.”

Din pricina aceasta, versetul 5 este un avertisment:

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te…” Înţelegeţi?

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; (De unde ai venit? De la Rusalii, şi ai căzut în starea în care eşti acum, ai alunecat)… pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.(Întoarce-te din nou la Rusalii). Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”

Cu alte cuvinte, dacă aveţi un păstor umplut cu Dumnezeu, umplut cu Duhul Sfânt şi încercaţi să-l ţineţi sub papucul vostru spunând: „Dacă spune ceva despre noi şi despre faptul că avem părul coafat; dacă spune ceva despre faptul că ne machiem, îl vom excomunica!” Nu vă faceţi griji, fiindcă o va face Dumnezeu înainte ca să aveţi voi această ocazie! El va merge afară şi va predica la pietre, şi nu va face compromis cu asemenea lucruri. Dacă aveţi un păstor care vă spune adevărul, trebuie să staţi în Duhul şi să-L slăviţi pe Dumnezeu, fiind conştienţi de faptul că veţi fi pierduţi dacă nu faceţi aceasta. Vedeţi?

Dar oamenii de astăzi trăiesc ca şi cum viaţa aceasta ar fi totul: „Trăim doar aici pe pământ, aceasta este tot!” Voi nu vă daţi seama că aveţi un suflet care va trebui să plece de aici altundeva? Vă daţi seama că prin felul în care trăiţi şi prin ceea ce faceţi: ţineţi duşmănii, sunteţi răi şi apoi mergeţi la biserică, vă pecetluiţi de fapt destinaţia veşnică? O, Doamne, ai milă! Să vă fie ruşine, fiindcă prin ceea ce faceţi aduceţi batjocură asupra lucrării lui Hristos! Nu este aşa? Nu facem noi aceasta?

Nu contrabandiştii aduc prejudicii bisericii; nici prostituata nu aduce un prejudiciu bisericii, ci aceasta o fac oamenii care mărturisesc că sunt creştini şi apoi trăiesc o viaţă diferită de mărturia lor. Noi ştim ce este un contrabandist şi ce este o prostituată. Când surorile noastre se îmbracă la fel ca prostituatele, aceasta aduce un prejudiciu şi este o ruşine pentru biserică. Când un creştin bea ca un contrabandist, aceasta aduce un prejudiciu bisericii. Ei spun că sunt creştini, apoi fac asemenea lucruri. Frate, nu uita că oamenii privesc la ceea ce faci tu. „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” (2Timotei 2.19). Înţelegeţi? Depărtaţi-vă de păcat!

O, suntem atât de departe, fraţilor! Eu, tu, noi toţi, suntem atât de departe de ceea ce vrea Hristos să fim! Chiar acum şi aici, astăzi, este vremea să punem deoparte orice păcat care ne stăpâneşte şi să conducem cu răbdare turma care este înaintea noastră. Predicatorilor, fraţilor, faceţi aceasta! Aşa este.

„Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”

Unde este locul lui? În biserică. „Dar dacă nu te căieşti şi nu te întorci în locul în care ai fost la început, voi lua păstorul de la voi şi-l voi pune în alt loc, unde voi reflecta Lumina Mea care va străluci.” Hmm! Nu este aceasta ceva serios?

Este timpul ca bisericile să se căiască. Este timpul ca penticostalii să-i dea afară de la amvon pe aceşti învăţaţi şlefuiţi şi să aducă predicatori de modă veche care vor spune Adevărul. Nu vă bateţi pe umăr şi nu folosiţi biserica pentru a obţine un tichet de masă, pentru salarii mari sau ceva de genul acesta, pentru psihologie, pentru câteva curse de cai, pentru o invitaţie la cină sau pentru alte lucruri de felul acesta.

Este timpul să vă întoarceţi la Evanghelie! Nu contează cât sunteţi de puţini pentru că: „acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20).

pocăieşte-te… Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”

Acum vom citi versetul 6. Acesta este versetul cu care vom avea probleme. Vedeţi? Dacă nu vă veţi pocăi, El va veni şi vă va lua păstorul. Amintiţi-vă şi nu uitaţi, fiindcă aceasta va lega toate lucrurile împreună. Vă rog să vă adânciţi în lucrurile pe care le discutăm acum. Toată lumea se simte bine? (Adunarea spune: „Amin!”). Vă grăbiţi? (Adunarea spune: „Nu!”). În ordine. Vă rog să mai aveţi puţină răbdare. (Un frate din adunare spune: „Putem sta toată noaptea”). Mulţumesc.

Deci, versetul 6:

Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.”

Urăşti aceste fapte ale nicolaiţilor.” Astăzi, când eram în camera de studiu, am scris ceva şi aş vrea să ascultaţi cu atenţie. Versetul şase aduce o laudă: Dumnezeu şi Biserica Sa sunt de acord cu privire la un lucru, şi anume, că urăsc faptele nicolaiţilor. Viţa adevărată, Biserica adevărată care era în biserica efesiană.

Amintiţi-vă că fiecare biserică are formaliştii ei şi credincioşii ei adevăraţi. Aceştia sunt gemenii care se nasc în fiecare trezire, şi care trăiesc în fiecare biserică. Ei au un început în epoca aceasta, şi vor avea un sfârşit în epoca aceasta. Formaliştii au mers înainte până în epoca bisericii Tiatira, când Luther s-a întors la lucrurile dintâi, iar acum se pare că lucrurile se întorc din nou la formalism. Puteţi vedea această religie formală? Între ea şi catolicism nu există nici o diferenţă, este acelaşi lucru. Fiecare organizaţie este omorâtă de acest formalism, dar Dumnezeu nu Şi-a organizat niciodată biserica. Aceasta este ceea ce au încercat să facă oamenii aici. Priviţi şi vedeţi dacă nu este aşa, şi veţi vedea cât de blestemată este organizaţia. Este total străină de Biserica adevărată, de Biserica Nou Testamentală. Înţelegeţi?

     „Urăşti faptele nicolaiţilor, pe care le urăsc şi Eu.”

Viţa adevărată urăşte faptele nicolaiţilor, pe care le urăşte şi Dumnezeu. „Faptele nicolaiţilor” din biserica Efes, au devenit doctrină în epoca Bisericii Pergam. În prima epocă a Bisericii, în Efes, au fost doar fapte, dar în epoca următoare au devenit doctrină. Puteţi înţelege acum? În Efes a fost o faptă, dar în Pergam a devenit doctrină. A început sub forma unui bebeluş, dar în câteva minute vom afla ce a fost aceasta. Aceştia sunt lupii despre care vorbeşte Pavel în Faptele Apostolilor.

Acum aş vrea să privim puţin cuvântul „nicolait” ca să vedem însemnătatea lui. Pentru mine este un cuvânt străin, de aceea am luat fiecare lexicon grec şi am căutat însemnătatea acestui cuvânt. Astfel, am găsit că cuvântul „nicolait” este format din nouă cuvinte: „nico” care înseamnă „a birui sau a cuceri”, şi „lao” adică „laici.” „Nico-lait” adică „A-i birui sau a-i învinge pe laici.” Aceşti nicolaiţi au încercat să preia biserica în care Dumnezeu avea păstori puşi de El, şi Duhul lui Dumnezeu Se manifesta prin daruri. Ei au pătruns în Biserica Dumnezeului celui viu şi au introdus o doctrină prin care instaurau preoţi, episcopi, papi, etc. Dar Dumnezeu a spus că urăşte acest lucru şi îl urăşte şi astăzi. „Nicolaism” adică „a birui, a învinge laicismul”, adică „învinge biserica.” Câţi din voi ştiu aceasta?

În ordine. Deci, „a birui sau a cuceri, a lua locul laicismului.” Cu alte cuvinte, au luat tot ce este sfânt, toată puterea dată bisericii, şi au pus-o peste preoţi. „Adunarea poate trăi cum vrea, dar preotul este sfânt.” Au luat Duhul Sfânt care lucra în mijlocul oamenilor, prin semne şi minuni, şi au pus totul pe seama „sfinţilor preoţi.” L-au înlăturat pe Duhul Sfânt, L-au dat afară şi L-au înlocuit cu nişte preoţi. Acum vedeţi ce s-a întâmplat? În biserica de aici, au fost nişte fapte, dar în biserica de aici, aceste fapte au devenit doctrină (Fratele Branham arată pe desenul de pe tablă), iar în Tiatira a preluat controlul total. Apoi, când a ieşit Luther afară, reforma lui nu a dăinuit pentru mult timp, fiindcă ei s-au întors înapoi şi i-au luat din nou pe episcopi, arhiepiscopi, cardinali, etc. Cine altcineva este Capul Bisericii lui Dumnezeu din această lume, decât El însuşi? Amin! O, vai! Acum mă simt religios. Duhul Sfânt a fost trimis să domnească în biserică şi să conducă biserica; nu numai pe predicator, ci întreaga biserică. Nu numai predicatorul trebuie să fie sfânt, ci întreaga biserică trebuie să aibă Duhul Sfânt.

Dar în locul Lui, în loc să lase Duhul să Se manifeste, ei au luat nişte azime, un biscuite şi nişte vin şi au numit aceasta, „sfânta cuminecătură” adică „Duhul Sfânt.” Cum poate fi duh, un biscuite şi un pic de vin? Dacă aceasta ar fi calea, atunci în Fapte 2 ar trebui să scrie: „În ziua de Rusalii, un preot roman a mers pe stradă şi a spus: „Deschide gura şi scoate limba!” apoi a pus biscuitul pe limba enoriaşului, iar el a băut vinul zicând: „Acum ai Duhul Sfânt!” Eu cred că aşa ceva este cumplit. Chiar este.

Să mergem mai departe. Eu am fost ordinat în biserica baptistă, aşa că îi luăm şi pe baptişti. Hmmm! Ce fac metodiştii? Ei spun: „Dacă mărturiseşti că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, eşti salvat!” Şi diavolul crede că El este Fiul lui Dumnezeu şi tremură în faţa acestei afirmaţii; probabil crede mai mult decât orice membru al bisericii.  Diavolul crede acelaşi lucru şi tremură pentru că ştie că este condamnat.

Să privim totul prin prisma învăţăturii metodiste. Astfel, ei spun: „Ioan nu a botezat, ci a stropit. În vremea aceea, în Israel erau săpate multe puţuri de unde lua poporul apă, iar Ioan avea o scoică cu care săpa într-un puţ.” Ei chiar predică aceasta. „A luat puţină apă în scoică şi i-a stropit pe oameni cu ea.” Prostii! O, frate!

Acum să luăm adevărul: „În ziua de Rusalii, ei erau adunaţi cu toţii laolaltă, iar păstorul a venit şi a predicat o predică frumoasă spunând: „Daţi mâna în semn de frăţietate şi vă vom pune numele în carte!” Nu sună bine, nu-i aşa? Tu ai putea pune aceasta într-un almanah, dar nu este Adevărul.

Dar ce a cauzat această deviere? Nicolaiţii au adus înăuntru un grup de oameni care au sucit Scriptura şi au făcut din biserică o denominaţiune care nu-L poate lăsa pe Dumnezeu să Se mişte în ea. Şi ce s-a întâmplat? Au murit chiar acolo! Nu este de mirare că El a spus: „Eşti mort! Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort!” Mulţi dintre ei sunt morţi şi nici măcar nu ştiu aceasta.

Când eram copii, eu şi fratele meu pescuiam, iar odată am prins o broască ţestoasă bătrână şi i-am tăiat capul, apoi am aruncat-o pe malul apei. Fratele meu a venit la mine şi m-a întrebat: „Ce ai prins?”

„O broască ţestoasă,” am răspuns eu.

„Şi ce ai făcut cu ea?”

„Zace acolo, iar capul ei este acolo!”

El s-a dus lângă ea şi a întrebat: „Este moartă?”

„Cu siguranţă că este! Capul îi este separat de trup, deci trebuie să fie moartă.”

Atunci el a luat un băţ şi a încercat să arunce capul ţestoasei înapoi în râu, dar când a făcut aceasta, trupul bătrânei ţestoase s-a mişcat şi l-a ajuns din urmă. Fratele meu s-a speriat şi a sărit înapoi strigând: „Hei, parcă ai spus că este moartă!”

„Păi, este!” am răspuns eu.

„Dar ea nu ştie aceasta,” a spus el.

Aşa sunt foarte mulţi oameni de astăzi: ei sunt morţi, dar nu ştiu aceasta.

Nicolaiţii! O, vai! Şi El le-a spus credincioşilor: „Voi urâţi faptele lor!” Dacă luăm totul, în întregime: pe „sfinţii” preoţi, pe cardinali, episcopi, etc. totul este greşit.

Iar unii dintre voi, penticostalilor, spun: „Marele supraveghetor general, va veni şi vă va spune dacă puteţi avea sau nu, un serviciu de vindecare!” Ha, ha! Numai Duhul Sfânt poate spune aceasta; numai Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu.

„Păi, frate, noi credem că Biblia învaţă botezul în Numele lui Isus, dar supraveghetorul nostru general a spus că dacă introducem aceasta în biserică, ne va da afară!”

Daţi-i drumul! Aşa este. Mai bine să fiu dat afară aici, decât Acolo sus. Dacă scoţi afară ceva din Cuvânt aici, vei fi dat afară oricum, aş că este mai bine să fii dat afară aici, fiindcă în felul acesta vei fi aruncat exact Acolo. Este cam acelaşi lucru, aşa că staţi cu Cuvântul!

Noi vrem să fim drepţi! O, vai, acesta este un lucru serios, frate! Noi trebuie să facem lucrurile corect. Adevărul este că nu vom putea avea niciodată o biserică, până când nu vine Dumnezeu să pună o temelie pe care să zidească biserica. El nu-Şi va zidi niciodată Biserica pe o grămadă de prostii! El vine numai la Cuvântul Său, sau nu vine deloc; El vine exact la Cuvântul Său.

Cu câtva timp în urmă, cineva mi-a spus: „Frate Branham, vino la Chautauqua.” Câţi dintre voi aţi fost acolo? Omul acela s-a ridicat în după-amiaza aceea acolo şi a spus acele cuvinte, neştiind că eu ştiam deja totul, pentru că Dumnezeu poate să-mi descopere ceea ce se spune acolo, şi El chiar a făcut-o şi de data aceasta. El s-a dus acolo şi a spus: „Fratele Branham este un slujitor al Domnului. Când Duhul este peste el, este un profet uns, şi el ştie cu siguranţă aceasta. Dumnezeu îi spune ce este şi ce va fi, dar să nu ascultaţi învăţătura lui!”

Câtă prostie! Cum poate spune cineva aşa ceva? Cum poţi şti aceasta, când nu eşti în stare să deosebeşti boabele de mazăre de boabele de cafea?

Cum vă pot trece prin minte astfel de lucruri? Cuvântul „profet” înseamnă „descoperitor divin al Cuvântului.” Cuvântul Domnului a venit întotdeauna la profeţi. În ce mă priveşte, eu nu am spus niciodată că sunt un profet; ei au spus aceasta. Vedeţi?

Biserica a adoptat o doctrină din cauză că organizaţia lor nu era de acord cu Duhul Sfânt. V-aţi vândut dreptul de întâi născut pentru un blid de linte, „Esau” făţarnici mizerabili ce sunteţi voi! Aşa este. V-aţi vândut dreptul de întâi născut pentru un blid de linte, pentru o denominaţiune dezonorată pe care Dumnezeu o urăşte! Dacă sunteţi o organizaţie, amintiţi-vă că Dumnezeu urăşte aceasta! Organizaţia este răul care i-a separat pe fraţi. În seara aceasta sunt o mulţime de metodişti, baptişti, prezbiterieni, etc, care ar dori să aibă părtăşie în jurul mesei lui Dumnezeu, dar dacă încearcă să facă aceasta, sunt daţi afară imediat. Aşa este.

„Mama a aparţinut de biserica aceasta,” spun ei şi nu ştiu că în ce-i priveşte sunt doar nişte nepoţi. O, vai! Mie nu-mi pasă unde a aparţinut mama ta; ea a trăit în Lumina pe care a avut-o în ziua aceea, dar tu trăieşti într-o altă zi.

În urmă cu trei sute de ani, ştiinţa a dovedit, prin învârtirea unei mingi în jurul unul glob, că „Dacă un vehicul va rula cu viteza de treizeci de mile pe oră, va fi ridicat de pe pământ din cauza gravitaţiei şi aruncat în spaţiu.” Credeţi că ştiinţa de astăzi mai crede aşa ceva? Acum rulează cu sute de mile pe oră şi nu se întâmplă nimic. Ei nu mai privesc înapoi la ceea ce s-a spus, ci privesc numai înainte.

Dar biserica doreşte să privească întotdeauna înapoi ca să vadă ce a spus Wesley, ce a spus Moody, ce a spus Sankey, etc. Dar Cuvântul spune că „Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred.”  Să privim înainte! Ştiţi cum se numeşte animalul care priveşte în urmă? Câţi dintre voi ştiu care este acela? Este broasca. Broasca este cea mai simplă formă de viaţă, iar omul este cel mai superior. Broasca priveşte în urmă, dar mie nu-mi place felul acela vechi de viaţă. Eu vreau să privesc înainte, să cred, să nădăjduiesc şi să păşesc în Lumină, pentru că şi El este în Lumină; El străluceşte în Lumină. Amin.

Odată, în timpul unei adunări din Kentucky, a venit un bătrân şi a spus:

„O, eu nu cred în vindecarea divină!”

„Este în ordine. Eşti american şi crezi ce vrei,” i-am răspuns eu.

„Eu nu cred decât ceea ce văd.”

„Este în ordine.”

„Nu am nimic împotriva ta,” a continuat el, „dar nu cred ceea ce spui!”

„Este privilegiul tău, deoarece eşti cetăţean american. Nu trebuie să crezi!”

„Eu nu accept nimic dacă nu văd totul foarte clar.”

„Este foarte bine, probabil eşti din Missouri.”

„Nu, sunt din Kentucky,” a răspuns el.

„Nu sună prea bine pentru cineva din Kentucky, dar du-te înainte dacă gândeşti aşa. Tu cum mergi acasă?”

„Păi, merg peste deal. Vino cu mine.” A fost frumos din partea lui că a spus: „Vino şi stai toată noaptea cu mine, frate Branham.”

„Mi-ar face plăcere, frate, dar voi merge aici sus cu unchiul meu. Mergi călare până acasă?”

„Nu. Merg peste dealul de acolo, apoi cobor în vale şi urc din nou. Ştii cum este pe aici.”

„Cum vei ajunge până acolo?”

„Voi merge pe cărarea aceea.”

„Cum vei reuşi? Nu poţi să-ţi vezi nici mâna dacă o întinzi în faţă? Cum vei ajunge acolo?”

„Am o lanternă,” a răspuns el.

„Şi cum faci? Aprinzi lanterna şi mergi cu ea înainte?”

„Da, domnule.”

„Deci aprinzi lanterna şi îţi vezi casa? Ridic-o, fiindcă vreau s-o văd şi eu.”

„Nu o vei putea vedea.”

„Atunci cum vei ajunge acolo?”

„Oh,” a spus el, „aprind lumina şi păşesc pe urma ei.”

„Aceasta este! Amin! Păşiţi în Lumină!”

Continuaţi să mergeţi! Nu staţi pe loc, deoarece nu veţi ajunge nicăieri. Dacă aţi fost salvaţi, păşiţi spre sfinţire.

Voi spuneţi: „Cum ajungem acolo?” Doar continuaţi să mergeţi înainte.

„Botezul cu Duhul Sfânt urmează după sfinţire? Cum pot să-L primesc?” Continuaţi să mergeţi în Lumină.

„Vor fi semne şi minuni?” Continuaţi să păşiţi în Lumină. Înţelegeţi? Mergeţi înainte! De fiecare dată când vei face un pas, Lumina va sări puţin în faţa ta deoarece El este întotdeauna în faţa ta. El nu te împinge, ci te conduce. El este Lumina, iar eu sunt plin de bucurie pentru aceasta. Nu vă bucuraţi şi voi? El este Lumina şi în El nu există întuneric.

…urâţi faptele nicolaiţilor…” Acele fapte au devenit o învăţătură.

Cine a întemeiat Biserica din Efes? Pavel.

Să ne întoarcem puţin la Fapte 20. Credeţi că Pavel a fost un profet? Cu siguranţă că a fost. Vă amintiţi vedenia pe marea învolburată în seara aceea? Să citim din Fapte 20.27. Pavel era profet şi a spus mai dinainte ce avea să se întâmple:

Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.”

Acest bărbat binecuvântat! O, în ziua aceea vreau să stau acolo şi să privesc coroana de martir pusă pe capul lui! Dacă voi putea să plâng, voi plânge şi voi dori să-l văd pe Pavel.

Îl văd pe Pavel, acel mare apostol

Cu haina sa luminoasă şi dreaptă.

Sunt sigur că acolo va fi bucurie

Când vom ajunge cu toţii acolo. (Nu credeţi şi voi aceasta?).

Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.”

Nu este aşa? Creştinilor, aş vrea să vă întreb ceva. Cine le-a poruncit oamenilor care au fost botezaţi altfel decât în Numele lui Isus Hristos să vină şi să fie botezaţi din nou? (Adunarea spune: „Pavel.”). El a predicat tot planul. Nu-i aşa? Şi ce a spus tot Pavel în Galatani 1.8? Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o (acest bărbat le-a poruncit oamenilor să fie botezaţi din nou în Numele lui Isus Hristos, şi spune că aceasta este Evanghelia pe care a vestit-o el). Deci, „Dacă un înger din cer”, nu un episcop, un cardinal, un supraveghetor general, un păstor sau altcineva, „ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” Aşa este. Aceasta a spus Pavel în Galateni 1.8.

Acum să revenim la Fapte 20.27: „Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.”

Fiţi atenţi în continuare, pentru că aceasta este o profeţie:

Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.”

Cine a câştigat-o? Al cui Sânge a fost? Biblia spune că a fost Sângele lui Dumnezeu. Dumnezeu cu însuşi Sângele Său. Nu-i aşa?

„…să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.” (v. 28).

Deci, Biblia spune că noi am fost salvaţi prin sângele lui Dumnezeu. Ştiaţi aceasta? Sigur că da.

„…a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;

şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.” (v. 28-30)…

… Câţiva ani mai târziu, un grup de oameni care au vrut să facă o organizaţie, au îndepărtat sfinţenia Duhului Sfânt din biserică şi au spus că preoţii, episcopii şi papii sunt sfinţi, iar oamenii din biserică pot trăi cum vor ei. Astfel, ei îi plătesc pe preoţi ca să-i scoată din iad şi fac tot felul de lucruri ca acestea. Acesta este nicolaismul, dar Dumnezeu a spus clar: „…urăsc faptele nicolaiţilor!”

Ascultaţi-mă! Voi ziceţi: „Vreau să văd unde scrie că Dumnezeu a urât aceasta!”

Să vedem dacă a urât cu adevărat:

„Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.”

  Dumnezeu urăşte organizaţia, este adevărat? Acum vedeţi ce aveau de gând să facă ei? Priviţi de-a lungul epocilor şi vedeţi dacă nu au făcut aceasta. Dar El urăşte organizaţia.

Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul…”

Lupii despre care a vorbit Pavel sunt nicolaiţii care au încercat să formeze o preoţie levitică; dar aceasta era străină de învăţătura Noului Testament. Amin. Cuvântul grec „nico„ înseamnă „a birui, a învinge”. A învinge ce? Pe laici. Ei L-au dat afară din biserică pe Domnul Isus care a înviat aducând semne şi minuni printre credincioşi, iar în locul Lui au pus oameni care au votat un papă, un cardinal sau un supraveghetor care au încercat să-L îndepărteze pe Duhul Sfânt de laici, şi au creat un ordin pe care l-au numit „sfântul ordin preoţesc”, pe care l-au plasat peste credincioşi. Astfel, nu i-au mai numit „păstori” care înseamnă „îngrijitorii turmei,” ci i-au numit „părinte”, cu toate că Isus a spus: „Să nu numiţi pe nimeni „tată” (sau părinte)…” Vedeţi acest lucru rău pe care l-am făcut?

O, dacă ne-am putea opri! Mi-ar plăcea să nu mai avem aceste seri în care să ne grăbim atât de mult. Aş vrea ca mâine seară să luăm capitolul 17 din Apocalipsa şi să vă arăt cine este curva aceea bătrână care stă acolo. O numesc curvă pentru că a comis adulter faţă de Dumnezeu şi este mama curvelor, este adevărat? Noi ştim că această curvă este Roma, deoarece ea stă pe şapte coline, şi tot ce scrie în acest capitol despre ea este adevărat. Dar cel mai trist lucru este că ea este mama curvelor. Începutul ei este chiar aici; totul a început la Roma, cu un grup de aşa-zişi creştini.

Ascultaţi! Dumnezeu m-a ajutat să spun adevărul. Ei au devenit formali şi indiferenţi, s-au îndepărtat de Adevăr şi au format o organizaţie, iar în epoca întunecoasă s-au unit cu statul. Şi ce au devenit biserica şi statul? Sfânta biserică catolică, „marea biserică creştină universală.” (Cuvântul „catolic” înseamnă „universal”). Iar pe oamenii care vorbeau în limbi, strigau şi vindecau bolnavii, i-au numit eretici. Au constrâns atât de mult lucrurile încât dacă cineva era prins că se închină în acest fel, era aruncat la lei. Trebuia să îmbrăţişezi catolicismul sau mureai. Această persecuţie a durat sute de ani, dar cu toate acestea, Biserica adevărată nu a murit niciodată. Ea nu poate fi ucisă pentru că Dumnezeu a spus că va trăi până la sfârşit, şi că El îi va da Cununa Vieţii. Ea a trecut prin toţi acei ani de prigoană.

Apoi a venit Luther şi a scos biserica afară, în neprihănire. Dar ce s-a întâmplat când a murit Luther? Ei au organizat totul, au scos o doctrină şi au format biserica luterană. Ce au făcut prin aceasta? Ce s-a întâmplat când au organizat totul? Şi-au vândut dreptul de întâi născuţi şi s-au întors din nou la catolici. Aşa este.

Dar Duhul Sfânt a ieşit afară de acolo şi l-a ridicat pe Wesley. Wesley, George Whitefield, Asbury şi mulţi alţii au pornit treziri şi au salvat lumea în acele zile. În epoca Filadelfia, ei au pornit treziri care au salvat Anglia şi Statele Unite, dar multe adunări i-au dat afară şi i-au numit „holly-rollers.”

Voi, metodiştii, aţi făcut aceasta: aţi căzut pe podea sub puterea lui Dumnezeu, şi trebuia să fie aruncată apă pe voi şi să vi se facă vânt ca să vă reveniţi. Aşa este. Eraţi atât de cercetaţi de puterea lui Dumnezeu încât oamenii spuneau: „Au avut spasme!”

Oamenii aceia aveau şocuri şi spasme sub puterea Duhului Sfânt. Vedeţi? Aceasta face parte din istoria metodiştilor. De acolo au pornit cei care au fost numiţi „tremurici”, dar acum s-au organizat şi ei.

Aceştia au fost metodiştii de la început, dar apoi au mers atât de jos încât au vrut să scoată „Sângele” din cărţile lor.

Aseară am fost sunat de mama, pentru că la un program TV a apărut un păstor metodist, chiar aici în Indiana, care învăţa rock-and-roll în biserică. El spunea: „Este păcat că am eşuat şi n-am văzut această artă frumoasă care se manifestă în biserică.”

Acesta este diavolul într-un proroc mincinos! Aşa este. Frate, nu vreau să-ţi rănesc sentimentele, dar acesta este Adevărul lui Dumnezeu. Mai bine vă supăr un pic acum şi vă determin să cercetaţi Scriptura, şi poate vă puneţi în ordine cu Dumnezeu, decât să fiţi pierduţi la sfârşit. Poate acum nu vă place de mine, dar într-o zi mă veţi îmbrăţişa şi veţi spune: „Acesta este Adevărul, frate Branham.” Totul este scris chiar aici: Biblia spune că ei vor face aceasta.

După Wesley au venit penticostalii. Lor le-au fost restituite darurile, au primit Duhul Sfânt şi au început să vorbească în limbi.

Este ca şi bobul de porumb care iese din pământ. În primul rând, putrezeşte, apoi aduce la suprafaţă tulpina. Tulpina creşte şi face o floare. Tulpina sunt luteranii. Cine a fost floarea? Metodiştii, iar polenul, dragostea frăţească, evanghelizarea, polenul care s-a răspândit la alţii.

Aceste epoci ale bisericii se regăsesc chiar şi în natură. Luteranii au ieşit din haos. Metodiştii au răspândit dragostea frăţească, zilele evanghelice şi misionare. Cel mai mare timp misionar pe care l-a cunoscut lumea, este cel din zilele metodiştilor. Aşa este. Polenul era răspândit.

Ce s-a întâmplat după aceea? Din acea polenizare a ieşit un ştiulete de porumb, penticostalii, dar înăuntru s-a format bobul. Nu o petală, nu o floare, ci un bob. Însă acum, penticostalii au ciupercă peste tot; s-a răspândit atât de tare încât abia mai poţi vedea bobul. Este timpul să fie curăţit! Amin. Ce au făcut ei? Acelaşi lucru pe care l-au făcut şi metodiştii: s-au organizat. Astfel, cineva a organizat o grupare şi a spus: „Noi suntem „Adunarea lui Dumnezeu.” Alţii au spus: „Noi suntem sfinţii penticostali,” „Noi suntem Unitarieni,” etc. Astăzi sunt peste nouă sute de organizaţii.

Ce au făcut ei? S-au întors din nou la catolicism şi botează cu botezul bisericii romano-catolice.  Aş vrea ca orice penticostal să vină şi să-mi arate o singură persoană din Biblie care a fost botezată în „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Îl rog pe orice episcop, cardinal sau învăţător, să-mi arate unde s-a mai făcut aşa ceva în afara bisericii catolice. Când a ieşit de acolo, Luther a luat catehismul şi multe alte lucruri; metodiştii au continuat cu ele, iar vouă, penticostalilor, ar trebui să vă fie ruşine, pentru că aţi făcut la fel.

Curăţaţi-vă! Întoarceţi-vă la Cuvânt! Pocăiţi-vă sau Dumnezeu vă va lua sfeşnicul, Lumina pe care o aveţi. Amin. În ordine.

Aţi luat Duhul Sfânt de la oameni şi le-aţi dat în schimb „sfântul ordin preoţesc”, pe care l-aţi plasat deasupra laicilor. Astfel, nu i-aţi mai numit „păstori sau pastori” ci i-aţi numit „părinte, cardinal, episcop, arhiepiscop sau supraveghetor general.”

Creştinii adevăraţi au urât aceasta, iar Dumnezeu i-a sprijinit spunând: „Şi Eu îi urăsc!”, pentru că El ar fi trebuit să fie Supraveghetorul general, Arhiepiscopul sau Papa. El lucrează cu fiecare individ; nu cu o organizaţie, ci cu fiecare persoană. Ascultaţi, deoarece mai avem un singur verset şi ne apropiem de încheiere.

Aici avem dogma de început a catolicismului: „succesiunea apostolică.”  Câţi dintre voi ştiţi aceasta? „Succesiune apostolică.” Astfel, catolicii spun: „Papa este succesorul lui Petru,” o succesiune apostolică. Nu există aşa ceva!

Cum se face că deşi Esau şi Iacov au fost născuţi de un tată sfânt şi o mamă sfântă, unul a fost un creştin, iar celălalt a fost un diavol? Cum este posibil aşa ceva? Pentru că păcatul este păcat şi sexul este sex, dar Dumnezeu dă Naşterea.

Ştiaţi că Dumnezeu ne alege de la întemeierea lumii? Aşteptaţi până când îi vom cita pe vechii istorici şi veţi vedea că Irineu Îl lăuda pe Dumnezeu pentru că l-a ales înainte de întemeierea lumii; veţi vedea cum L-au lăudat sfântul Martin şi toţi ceilalţi pentru aceasta; da, Dumnezeu era lăudat de toţi pentru aceasta. Iar oamenii care vorbesc despre el, spun: „El a fost ales înainte de întemeierea lumii.” Aceasta este Scriptura. Oamenii aceştia erau rânduiţi în lucrarea lui Dumnezeu, dar biserica aceasta bătrână şi neagră, a străbătut o mie cinci sute de ani de întuneric afumând totul ca o lampă fumegândă şi făcând Lumina să pălească. Dar Domnul a spus: „Spre seară se va arăta Lumina.”

„Succesiunea apostolică”, unul după altul: un papă după altul. O, vai, vai! Acestea sunt prostii! Oamenii le-au îngăduit preoţilor să se roage pentru ei ca să-i scoată din păcat; să le ierte păcatele, plătind bani pentru o mărturisire.

Protestanţii fac la fel! Îl bat pe umăr pe păstor şi trăiesc la fel ca restul lumii, iar el le permite să stea în biserică oricum, numindu-i membri ai bisericii şi predicându-le că sunt salvaţi, deşi nu sunt!

Cât vor fi de dezamăgiţi în ziua aceea, dacă nu sunt născuţi din nou! Fără Duhul Sfânt, eşti pierdut, pentru că nici un om nu poate spune că „Isus Hristos este Domnul,” decât prin Duhul Sfânt.

Biserica adevărată din Efes nu a fost înşelată de aceste discursuri intelectuale şlefuite, ci le-a urât. Ei n-au fost înşelaţi pentru că aveau cunoştinţă. Biserica adevărată nu a putut fi înşelată.

Aceşti nicolaiţi aveau o revelaţie falsă, care nu era în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Spuneţi-mi unde aţi găsit în Biblie că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele în faţa unui preot? Unde aţi găsit în Biblie că stropirea poate aduce iertarea păcatelor? Unde pomeneşte Biblia de cineva botezat în Numele „Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt,” pentru iertarea păcatelor? Unde scrie în Biblie despre „a da mâna dreaptă în semn de frăţie şi scrierea numelui în registrul bisericii? Unde aţi găsit scris aşa ceva? Şi dacă nu scrie nicăieri, ce este aceasta? Este o preoţie, un cler, care nu este în concordanţă cu Cuvântul; sunt nicolaiţii despre care Dumnezeu a spus: „Îi urăsc!” Întoarceţi-vă la Cuvânt! Fraţilor, ştiu că ceea ce spun este tare, dar eu nu sunt responsabil pentru aceasta.

Ei au o descoperire falsă, de aceea Biblia îi numeşte „mincinoşi, apostoli mincinoşi, proroci mincinoşi.” Dar biserica adevărată a rămas la învăţătura originală a lui Pavel şi la botezul Duhului Sfânt, cu semne care au urmat confirmarea Cuvântului învăţat de el. Amin! Arătaţi-mi unde va confirma Dumnezeu vreodată stropirea?  Arătaţi-mi unde va confirma Dumnezeu vorbirea în limbi sau alte lucruri mari doar prin strângerea mâinilor păstorului care îţi trece numele într-un registru, după care vei continua să bei, să fumezi, să minţi, să mergi la petreceri unde se joacă jocuri de cărţi, să te distrezi… O, Doamne, ai milă! Aceasta este ceva firesc, este învăţătura unui proroc fals şi mincinos, prietene! Da, domnilor.

Calea lui Dumnezeu este sfântă. Fie ca aceasta să fie adusă la cunoştinţa fiecărui mădular de aici, din Trupul lui Hristos. Până când nu trăieşti o viaţă sfântă, Dumnezeu va refuza jertfa ta, pentru că jertfa trebuie oferită cu mâini sfinte. Înainte ca marele preot să vină să ofere jertfa, el trebuia să fie sfânt, predat, uns şi parfumat. Abia după aceea putea păşi în prezenţa lui Dumnezeu. Nu este aşa? Atunci cum puteţi merge afară să înşelaţi, să furaţi, să vă distraţi, să vă certaţi cu vecinii, să faceţi lucruri lumeşti, iar apoi să veniţi aici şi să spuneţi: „O, Doamne! Laudă lui Isus! Aleluia!”?

Oamenii spun: „Îi văd vorbind în limbi!” Aceasta nu înseamnă că au Duhul Sfânt. „Îi aud strigând!” Nici aceasta nu înseamnă că au Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Viaţa.

Biblia spune: „Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.

Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.” (Evrei 6.7-8).

„…El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5.45).

Ploaia vine pentru a aduce recolta de grâu, dar odată cu ea cresc şi buruienile de pe câmp. Dacă grâul este însetat şi buruienile însetează, şi aceeaşi ploaie care udă grâul, udă şi buruienile. Atunci, grâul îşi va ridica micuţul cap şi va striga: „Laudă Domnului” Aleluia! Amin! Sunt atât de bucuros pentru că am parte de această ploaie!” Micuţa buruiană va striga şi ea: „Glorie lui Dumnezeu! Aleluia! Şi eu mă bucur pentru această ploaie!”

…după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20). Aşa este. „După roade îi veţi cunoaşte.”

Vom mai citi versetul 7 şi vom încheia. Poate vom întârzia cinci sau zece minute.

„Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

Priviţi prieteni, fiindcă aici putem găsi calea biruinţei. În primul rând trebuie să biruieşti, apoi poţi mânca rodul. Biruitorul va mânca din Pomul Vieţii. Vă mai amintiţi învăţătura de aseară? Înainte ca să poată spune ceva, Ioan a trebuit să fie în Duhul. Dacă spuneţi: „Nu-l voi asculta dacă nu este baptist!” sau: „Dacă nu este prezbiterian, nu-l voi asculta!”, sau: „Dacă nu învaţă ca biserica mea, eu nu-l voi asculta!” Dacă gândeşti în felul acesta, nu vei birui, pentru că nu eşti în Duhul. Eşti în afara ordinii.

Intraţi în Duhul spunând: „Doamne Isuse, Te iubesc şi Te rog să-mi descoperi ce consideri că este potrivit pentru mine.” Când faceţi aceasta sunteţi pe calea cea bună. Aşa este.

Observaţi, Biblia vorbeşte de trei ori despre Pomul Vieţii, în Geneza şi în Apocalipsa. Noi am vorbit despre aceasta zilele trecute, vă amintiţi? Diavolul urăşte fiecare bucăţică de Scriptură care există, dar cel mai mult urăşte Geneza şi Apocalipsa. El atacă Geneza din pricina autenticităţii ei, şi vrea să-i facă pe oameni să creadă că nu a fost aşa cum scrie acolo. El spune: „Începutul nu a fost aşa cum spune Dumnezeu! Altcineva a cauzat creaţia şi celelalte lucruri!” Aceasta este modalitatea prin care atacă el. Şi îi îndepărtează pe oameni de Apocalipsa din pricina descoperirii: pentru că ea descoperă faptul că Isus este Dumnezeu şi că el este diavolul şi este pierdut şi condamnat; descoperă slava Bisericii sfinţite care merge Acasă la Dumnezeu, şi sfârşitul prorocului mincinos şi a păcătoşilor care vor fi aruncaţi în iazul de foc. Nu este de mirare faptul că diavolul îi ţine pe oameni departe de această Carte. Dar, amintiţi-vă că ambele Cărţi vorbesc despre Pomul Vieţii din Rai.

Să ne oprim puţin şi să vorbim despre acest „Pom.” Dacă doriţi să vă notaţi, Isus a spus în Ioan 6.35: „Eu sunt Pâinea vieţii.”

Vom folosi aceste două denumiri ca nişte simboluri. În mâna mea dreaptă este Pomul din grădina Eden, Pomul numit „Pomul Vieţii”, iar în mâna mea stângă este celălalt pom din grădină, „pomul cunoştinţei.” Câţi din voi ştiu că Biblia vorbeşte despre un Pom al Vieţii şi despre un pom al cunoştinţei? Omul trebuie să trăiască prin Pomul Vieţii şi nu prin atingerea pomului cunoştinţei, este adevărat? Astfel, când l-a atins pentru prima dată, el s-a separat de Creator; în clipa când a luat prima „îmbucătură” din cunoştinţă, a pierdut părtăşia cu Dumnezeu.

Gândiţi-vă! Luaţi notiţe? Vă voi acorda timp ca să puteţi scrie tot, fiindcă nu vreau să pierdeţi aceasta.

Ei beau apă dintr-o fântână, dar părinţii lor au băut dintr-o Stâncă spirituală, iar Biblia spune că „Stânca era Hristos.” (1Corinteni 10.4).

Iudeii I-au spus: „Vrei să spui că Tu ai fost înainte de Avraam? N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam! Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?”

„Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8.57-58,48). EU SUNT a fost în rugul aprins care I s-a arătat lui Moise. EU SUNT era în rugul acela care nu se mistuia. „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” Nu „Eu am fost”, ci EU SUNT!

Voi, oamenii care spuneţi că zilele minunilor au trecut, ar trebui să faceţi Scriptura să spună: „Eu am fost marele „Eu am fost!” Înţelegeţi? Dar El nu este „Eu am fost” sau ”Eu voi fi”, ci este EU SUNT, Acelaşi tot timpul. El este veşnic. Cuvântul EU SUNT este veşnic, în toate epocile, în toate timpurile, în toate cele şapte sfeşnice de aur, în fiecare biserică, în fiecare loc şi în fiecare inimă. „EU SUNT”, nu „Eu am fost” sau „Eu voi fi”. „EU SUNT chiar acum Acelaşi care am fost întotdeauna. Înţelegeţi? EU SUNT întotdeauna.

Ei I-au zis: „Noi nu Te cunoaştem; Tu eşti de la diavolul! Părinţii noştri au mâncat pâine în pustie timp de patruzeci de ani.” Dar Isus le-a răspuns: „Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit.” Este adevărat? „Toţi sunt morţi, dar Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer, Pâinea Vieţii, iar dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac.”

La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm? Este nebun!”

Pâinea Vieţii era din Pomul Vieţii din care primii oameni au mâncat în grădina Eden. El era Pomul Vieţii. Şi dacă Pomul Vieţii era o Persoană, înseamnă că şi pomul cunoştinţei era tot o persoană. Vedeţi? Voi spuneţi că şarpele nu avea o sămânţă. Viaţa a venit prin Bărbat, iar moartea a venit prin femeie; deci ea era pomul morţii.

De îndată ce a fost înşelată de şarpe, femeia a spus: „Şarpele m-a amăgit.” Aşa este. Nu şarpele de astăzi! Şarpele din Eden era cel mai şiret dintre toate fiarele câmpului şi se situa între cimpanzeu şi om. Sămânţa unui animal nu se poate încrucişa cu sămânţa femeii, dar sămânţa acelui individ a făcut-o, pentru că el era următoarea legătură. Dumnezeu a adus însă un asemenea blestem asupra lui, încât l-a lăsat fără picioare şi l-a pus să se târască pe burtă, transformându-l în ceva care nu mai seamănă deloc cu omul.

Ştiinţa a încercat să sape şi să descopere veriga lipsă, dar ea este ascunsă în tainele lui Dumnezeu, în mijlocul Paradisului Său. Iată descoperirea!

Eva l-a născut pe primul ei fiu, pe Cain, care era fiul lui Satan, este adevărat? Dacă nu este aşa, de unde a venit răul acela?  A venit cumva din Adam care era fiul lui Dumnezeu? A venit de la diavolul care era tatăl lui! Astfel, Cain a fost un ucigaş; primul ucigaş a fost diavolul, iar el a fost fiul diavolului.

Priviţi la ceea ce s-a întâmplat după aceea, priviţi linia lui Cain. Prin generaţia care a urmat după Cain, a venit fiecare om de ştiinţă, fiecare om mare. Citiţi Biblia şi veţi vedea că aşa este. Ei au construit case, au prelucrat metalul şi erau oameni de ştiinţă. Dar toţi cei care au venit prin Set… Noi ştim că Abel a murit, un tip spre Hristos, iar Set i-a luat locul: moarte, îngropare şi înviere. De pe linia lui Set au venit fermierii umili, păstorii, etc.

Isus a spus: „Părinţii voştri au mâncat pâine în pustie şi au murit. Dar Eu sunt Pâinea Vieţii.”  Care Pâine a Vieţii? Din Eden. „…dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac.”

Biblia spune că „Dumnezeu a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii” (Geneza 3. 24), pentru ca nimeni să nu-L poată atinge, numai dacă va mânca din El ca să trăiască pentru totdeauna. Este adevărat?

Ei trebuiau să continue cu pomul cunoştinţei şi să moară, este adevărat? Cât timp continuau să mănânce din el, mureau. Este atât de sigur pe cât este de sigur că dacă mănânci din Pomul Vieţii, trăieşti.

Să privim puţin spre pomul cunoştinţei, la ceea ce a făcut el. Oamenii au inventat praful de puşcă şi s-au omorât unii pe alţii. Apoi au inventat automobilul care vine tot de la pomul cunoştinţei, acesta omorând mai mulţi oameni decât a făcut-o  praful de puşcă. O, da! Iar acum avem bomba cu hidrogen. Dumnezeu nu distruge nimic, omul se autodistruge prin cunoştinţa sa.

Dar Dumnezeu va ridica din nou tot ce-i aparţine, pentru că El nu pierde nimic. Isus a spus aceasta: „Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac.” (Ioan 6.51). Aceasta este o făgăduinţă.

Ei merg înainte mâncând din pomul cunoştinţei şi mor, dar dacă ajung la Pomul Vieţii, vor putea trăi pentru totdeauna.

Aşadar, în locul heruvimilor care trebuiau să-i ţină pe oameni departe de Pomul Vieţii, acum stă El acolo încercând să-i aducă înapoi la acest Pom ca să trăiască; sunt îngerii Bisericii, care spun: „Aceasta este pentru fiecare om,” şi încearcă să-i aducă pe oameni înapoi la Numele Domnului Isus Hristos care este Pomul Vieţii din Raiul lui Dumnezeu. Nădăjduiesc că înţelegeţi aceasta. Pomul Vieţii stă în Raiul lui Dumnezeu ca să te poţi atinge de El şi să devii fiul sau fiica lui Dumnezeu şi să trăieşti pentru totdeauna.

„Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Frate şi soră, sunt sigur că v-am rănit, dar nu am vrut să fac aceasta. Mă înţelegeţi? Dumnezeu ştie aceasta, dar trebuie să procedez aşa ca să vă pot arăta unde suntem, deoarece cred că nu mai avem mult timp la dispoziţie. Să nu credeţi că încerc să vă trag înapoi pentru că voi aparţineţi unei organizaţii. Nu este aceasta, dar oamenii sunt victime ale circumstanţelor. Ei nu ştiu să facă nimic, şi fac la fel ca părinţii lor: se alătură unei biserici.

Fraţilor, înainte de a pleca, îngăduiţi-mi să mai spun ceva. Credeţi în profeţi? Biblia spune să-i ascultăm. Astfel, profetul Zaharia a spus: Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7). Este adevărat?

Să privim la ceea ce avem. De unde răsare soarele? Din est. Este adevărat? Şi apune în vest. Mâine seară am să aduc o hartă ca să vă arăt. Duhul Sfânt S-a pogorât prima dată la Ierusalim şi face un opt perfect; a mers până sus în Irlanda, s-a întors şi a venit pe Coasta de Vest şi va merge înapoi; drumul parcurs de Evanghelie desenează un opt perfect. Civilizaţia a călătorit cu soarele. Câţi dintre voi ştiu aceasta? Cea mai veche civilizaţie a fost descoperită în China, iar de acolo a venit spre Orient.

Când soarele începe să strălucească prin ceaţă şi prin negura nopţii, sămânţa va veni la viaţă oriunde s-ar afla. De ce aceasta? Pentru că viaţa botanică trăieşte prin soare. Noi ştim aceasta. Astfel, ştiţi ce se va întâmpla dacă turnaţi beton peste o parcelă de iarbă? Unde va creşte iarba cea mai deasă în primăvara următoare? Chiar la capătul betonului. De ce? Este viaţa de dedesubt, iar tu nu o poţi ascunde pentru că este viaţa adevărată. De îndată ce soarele va încălzi pământul, viaţa aceea micuţă va şti că soarele este acolo şi îşi va croi cale pe sub betonul acela, îşi va scoate capul la suprafaţă şi Îl va lăuda pe Dumnezeu, indiferent cât de mult va avea de parcurs.

Tu nu poţi ascunde Viaţa. Aşa este. Nu poţi ascunde că ai fost născut din nou, pentru că Ceva trebuie să strige când ai Viaţă.

Toate lucrurile mor, seminţele se deschid, iar miezul iese afară şi moare, dar viaţa este încă acolo. Astfel, când soarele străluceşte primăvara, micuţele flori vor ieşi afară şi toate îşi vor scoate capetele de sub gunoaie, de sub butuci, de sub pietre, etc, se vor ridica şi vor trăi din nou. Nu este aşa? Şi aceasta pentru că străluceşte soarele.

Într-o zi, Soarele, care este Autorul Vieţii Veşnice, va străluci alături de tot ceea ce a fost germinat de El pentru Viaţa Veşnică. Tu ai promis că îi vei ridica în zilele din urmă. Înţelegeţi ce vreau să spun? Viaţa Veşnică te va ridica în zilele din urmă. Dacă te vor arunca în mare, Dumnezeu te va ridica în zilele din urmă; dacă vei umple burta unui leu flămând sau vei fi aruncat în cuptorul aprins şi vor mai rămâne din tine doar cele şaisprezece elemente pure din care ai fost făcut, Dumnezeu te va ridica, deoarece, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.” (Matei 10.30). Amin. Dumnezeu vi le va restitui.

Fiţi atenţi! Dacă fiecare om moare prin femeie, atunci fiecare om va trăi prin Bărbat. Tu ştii că vei muri, pentru că te-ai născut prin femeie. Nu există altă cale decât moartea, dar dacă eşti parte din El, ştii că vei trăi; nu se poate altfel, vei trăi. Amin! Dacă ea produce moarte, El produce Viaţa, şi singura cale prin care poţi s-o primeşti, este să ai Viaţa.

Profetul a spus: „Spre seară se va arăta Lumina.” Priviţi! El a spus că va fi o zi cu ceaţă, care nu va putea fi numită nici zi, nici noapte. Este o zi înnourată, cu ceaţă, rece, dar cu toate acestea, Fiul va Lumina. În ciuda ceţei şi a norilor, Fiul va lumina. Va fi destulă Lumină ca să puteţi umbla, ca să puteţi vedea cum să vă descurcaţi, dar cu toate acestea nu este o lumină curată, limpede, o zi frumoasă. Vedeţi? În ziua aceea, orice lucru abia trăieşte.

Dacă plantaţi ceva într-un loc care nu este încălzit de razele soarelui, se va ofili. Este adevărat?  Voi, fermierilor, ştiţi aceasta. Plantaţi porumbul la umbră, apoi observaţi-l: veţi vedea că nu creşte deloc. Fred, ar trebui să ştii aceasta pentru că tu semeni grâu. Îl pui în pământ, dar dacă va fi o vară rea, rece şi ploioasă, nu va creşte.

Aceasta este problema cu biserica prin aceste epoci: nu creşte. Creşterea bisericii a fost stopată de denominaţiuni: Treceţi-vă numele în registru! Noi avem destulă Lumină ca să ştim că acolo este Dumnezeu.” Mă bucur pentru aceasta.

„Am avut destulă Lumină ca să ştim că Hristos este acolo, şi că va veni o judecată. Am avut destulă Lumină încât ne-am pus numele în registre, am strâns mâna păstorilor, etc.  Toate acestea au fost în ordine, dar acum este timpul de seară.

Civilizaţia a venit din est şi a mers spre vest, iar acum suntem pe Coasta de Vest. Nu putem merge mai departe, dacă nu trecem oceanul, iar atunci ne întoarcem din nou în est. Înseamnă că nu putem merge mai departe, pentru că suntem pe Coasta de Vest.

Dar Biblia spune: „Spre seară se va arăta Lumina.” Ce soare străluceşte seara? Este cumva diferit de soarele care răsare dimineaţa? Este acelaşi soare, nu-i aşa? Ce-a promis Dumnezeu? Vom ajunge şi la aceasta şi o vom păstra, chiar aici, în epoca aceasta. Biblia spune aceasta, şi pot să vă arăt pe măsură ce vom înainta cu epocile Bisericii: „În timpul de seară, va veni o Lumină care va izbucni din vest şi-L va aduce înapoi pe Fiul dreptăţii, cu vindecarea pe aripile Sale. Astfel, vor fi făcute aceleaşi semne şi minuni care au avut loc în est.

Va fi Lumină în timpul de seară

Vei găsi calea înapoi spre glorie.

Pe această cale, vei găsi Lumina azi

Îngropat în scumpul Nume a lui Isus,

Tânăr şi bătrân, pocăieşte-te!

Duhul Sfânt va veni

Lumina de seară a venit

Şi este clar că Dumnezeu şi Hristos sunt una. 

O, va fi lumină în timpul de seară!

Cu siguranţă vei găsi calea spre glorie.

Pe această cale, vei găsi Lumina azi,

Îngropat în scumpul Nume a lui Isus,

Tânăr şi bătrân, pocăieşte-te!

Duhul Sfânt va veni

Lumina de seară a venit.

Acelaşi lucru pe care l-a spus Petru: „Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” şi: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.”

Să vă spun ceva! Zilele trecute am vorbit despre reţeta pe care o primim de la medic. Oamenilor nu le place să ia ceea ce le prescrie medicul, dar  are un remediu care vă poate vindeca boala, iar dacă refuzi să-l iei, nu este vina medicului că mori. Nu, domnule, este vina ta, pentru că ai refuzat să iei tratamentul.

Dacă medicul îţi prescrie o reţetă, iar tu o iei întocmai cum scrie acolo, dar el pune acolo ceva greşit, te va omorî, nu-i aşa? Medicul a studiat şi ştie că în acel medicament există o cantitate de otravă care omoară bacteriile din trupul tău; dar există şi destul antidot care va opri otrava aceea să te omoare şi pe tine. Trebuie să fie o anumită cantitate. Dacă pune prea mult antidot, nu te va ajuta, iar dacă va pune prea multă otravă, te va omorî. Trebuie să fie un echilibru.

Întrebarea care s-a pus este: „Nu mai există balsam în Galaad? Nu mai este nici un medic acolo?” ”Atunci de ce nu este vindecată boala fiicei Mele?” Care este problema bisericii? De ce avem atâtea biserici bolnave? Pentru că am avut câţiva medici care au eliberat Prescripţia greşit. Aşa este. El nu a spus niciodată: „Tată, Fiu, Duh Sfânt.”

Ce spune Prescripţia? Aici este Petru. Câţi dintre voi ştiu că el avea cheile Împărăţiei? Aşa a spus Isus. Ce a spus El de fapt? Cu alte cuvinte, Petru avea cerneala în stilou pentru Prescripţie.

Când mulţimea a auzit acel zgomot ciudat – ţipete, strigăte şi vorbiri în limbi, pentru că ucenicii aveau un timp minunat, – unii dintre ei au spus: „Oamenii aceştia sunt plini de must!” Dar atunci s-a ridicat Petru şi le-a zis: „Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!

Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.

Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;

soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Fapte 2.15-21).

El a spus despre David: „Căci David zice despre El…

„De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:

căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.” (Fapte 2.25-27).

„Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

Fiindcă David era proroc… despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit…

Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” (v. 29-31,36).

„Când au auzit ei aceste cuvinte,  au rămas străpunşi în inimă şi au zis: „Fraţilor,” sau: Dr. Simon Petru, scrie-ne o Prescripţie. Cum putem obţine aceasta, fiindcă dorim un leac pentru păcat.” O!

Fiţi atenţi ce a spus el, şi veţi afla unde au deraiat aceste biserici. „Aşteptaţi o clipă,” a spus Petru, „şi vă voi scrie o Prescripţie veşnică; o Prescripţie valabilă „pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în orice număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

Ce a spus el? Cum a rezolvat el problema? Dar ce au făcut catolicii? Ce au făcut baptiştii? Ce au făcut metodiştii? Fiecare dintre ei au adăugat sau au scos ceva din Cuvânt. Ce au făcut penticostalii?  Şi ei au adăugat sau au scos. Dar ce a spus Petru? „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2.38).

O Prescripţie veşnică. „…este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum; prin fiecare epocă a bisericii, în orice număr îi va chema Domnul.”

O, Doamne, curăţă-mi mâinile! Curăţă-mi inima, Doamne! Chiar dacă voi fi părăsit de fiecare prieten pe care-l am, ajută-mă să dau Prescripţia aşa cum mi-a spus Doctorul s-o dau.

Vedeţi? De aceea avem atât de multe biserici moarte şi atât de mulţi membri morţi: pentru că adăugaţi antidot şi luaţi atât de mult din Ea încât Prescripţia nu mai este ea însăşi, şi nu mai are putere de vindecare: ne strângem mâinile, ne alăturăm bisericii, ne stropim şi considerăm că este suficient. O, Doamne, ai milă, pentru că aceasta nu este Prescripţia Ta, ci este moarte. Dacă doriţi Viaţa, dacă Îl vreţi pe Duhul Sfânt, urmaţi ceea ce a spus Dumnezeu! Luaţi Prescripţia! Faceţi exact ceea ce a spus El şi nu adăugaţi şi nu scoateţi nimic! Nu uitaţi că Apocalipsa spune: „Oricine adaugă sau scoate ceva, îi va fi scoasă partea de la Pomul vieţii.” O, vai, aceasta o spune Doctorul suprem. Eu Îl iubesc. Voi Îl iubiţi?

O, în această epocă efesiană a început să pătrundă în biserică erezia de a face organizaţii, iar mai târziu au apărut cardinalii, episcopii, papii, supraveghetorii bisericii care I-au spus Duhului Sfânt şi bisericii: „Nu puteţi avea acele lucruri aici!”

Şi lui Petru i s-a spus odată acest lucru. Ei i-au zis: „Nu mai poţi predica în Numele lui Isus! Dacă vrei să predici, o poţi face, dar nu în Numele acesta!” O, diavolul urăşte Numele Lui!

Biblia spune că „Petru era plin de…” O denominaţiune? „De Duhul Sfânt, aşa că el nu a spus: „Staţi puţin să merg la supraveghetorul general să văd ce-mi va spune despre aceasta.”

Lăsaţi-mă să vă spun. Ştiaţi că „Adunarea lui Dumnezeu” are un psihiatru la care trebuie să fie duşi misionarii, iar acesta decide dacă sunt capabili din punct de vedere mintal ca să fie misionari? Vă daţi seama? Adunările penticostale ale lui Dumnezeu fac aşa. Câţi dintre voi aţi auzit despre aceasta? Cu siguranţă, se ştie, pentru că toată lumea vorbeşte despre aceasta. Cine trebuie să cerceteze un misionar şi să spună dacă este apt sau nu pentru lucrare: psihiatrul sau Duhul Sfânt? Vedeţi, aceasta este ceea ce obţineţi dacă sunteţi conduşi de oameni. Omul a făcut tot felul de teorii şi doctrine. Aşteptaţi să ajungem la epoca penticostală. Dumnezeu va arde aceste lucruri aşa cum va arde şi lumea. Da, domnilor, voi veţi vedea că totul va arde. Exact.

Dar într-o zi glorioasă, va veni El! Amintiţi-vă că sunt şapte epoci ale bisericii Este adevărat? Sunt şapte epoci ale bisericii. Vă amintiţi că unii din cei care Îl aşteptau pe Mire să vină, au adormit în prima strajă, alţii în a doua (ei nu au murit, ci au adormit), alţii în a treia, în a patra, în a cincea, în a şasea, iar în straja a şaptea s-a auzit un strigăt : „Iată, Mirele! Ieşiţi-I în întâmpinare!” Ce s-a întâmplat? Toate fecioarele care dormeau, au înviat.

În ziua aceea glorioasă, fără nori, când vor învia morţii în Hristos, dimineaţa va fi veşnică, luminoasă şi dreaptă, Când cei adunaţi de pe pământ se vor aduna în casele lor de sub cer,

Când chemarea este făcută, voi fi acolo.

Când chemarea este făcută,

Când chemarea este făcută,

Când chemarea este făcută,

Când chemarea este făcută,

Când chemarea este făcută, voi fi acolo.

Lăsaţi-ne să lucrăm pentru Stăpân

De la răsărit până la apus,

Lăsaţi-ne să vorbim despre dragostea şi grija Sa

Atunci când această viaţă de va termina

Şi munca noastră este gata,

Când chemarea este făcută

Fiecare copil al lui Dumnezeu să ridice mâinile:

Când chemarea este făcută,

Când chemarea este făcută,

Când chemarea este făcută,

Când chemarea este făcută, voi fi acolo! O!

În dragoste,

Ne vom întâlni pe acel mal frumos.

În dragoste,

Ne vom întâlni pe acel mal frumos.

Iubiţi vechile cântări ale bisericii? O!

Tatălui nostru de sus,

Îi vom oferi laudele noastre

Pentru gloriosul dar al dragostei Sale,

Pentru binecuvântările care răsună în viaţa noastră,

Pentru dulceaţa Lui.

Ne vom întâlni pe acel mal frumos,

În dragostea Lui;

Ne vom întâlni pe acel mal frumos,

În dragostea Lui;

Ne vom întâlni pe acel mal frumos.

Acum luaţi mâinile celor de lângă voi, aşa. Este bine.

În dragoste (spuneţi: „Te voi întâlni, frate”).

Ne vom întâlni pe acel mal frumos,

În dragostea Lui;

Ne vom întâlni pe acel mal frumos,

Acest cântec melodios (Toată lumea să-l cânte).

Duhul nostru nu va mai fi trist

Nu va mai fi suspin în odihna noastră binecuvântată.

Cu toţii, cu mâinile sus:

În dragoste

Ne vom întâlni pe acel mal frumos,

În dragostea Lui;

Ne vom întâlni pe acel mal frumos.

Să spunem în timp ce avem capetele plecate: Doamne Isuse, (Adunarea spune: „Doamne Isuse)”, Te iubesc (Te iubesc), şi cred (cred), că Isus Hristos („că Isus Hristos”) este Fiul lui Dumnezeu („Este Fiul lui Dumnezeu”), Dumnezeu manifestat („Dumnezeu manifestat”) în trup de carne („în trup de carne”) pentru a lua păcatul meu („pentru a lua păcatul meu”). Nu am încredere în puterile mele („Nu am încredere în puterile mele”) şi nu am nici un merit („şi nu am nici un merit”), dar cred solemn („dar cred solemn”) în meritele („în meritele”) Domnului Isus („Domnului Isus”) care este Salvatorul meu („care este Salvatorul meu”), Dumnezeul meu („Dumnezeul meu”), Împăratul meu („Împăratul meu”), pe care Îl iubesc („pe care Îl iubesc.”). Amin („Amin”).

Cu ajutorul Domnului, mâine seară ne vom ocupa de epoca bisericii Smirna.

În dragoste (cu capetele plecate)

Ne vom întâlni pe acel mal frumos.

În dragoste

Ne vom întâlni pe acel mal frumos.

(Acum cu toţii, încet şi dulce):

O, cu Tatăl nostru din ceruri

Căruia Îi vom aduce laudele noastre

Pentru gloriosul dar al dragostei Sale

(Fratele Branham pleacă în timp ce adunarea continuă să cânte). Amin.

– Amin –