TAINA DESCOPERITĂ ÎN SPĂRTURILE SAU INTERVALELE DIN APOCALIPSA – Partea a treia

Slăvit să fie Domnul!

Să luăm Bibliile noastre și să deschidem la Geneza capitolul 1. În seara aceasta vom intra direct în Cuvânt. Apreciez foarte mult atmosfera de închinare. Încă o dată vin aici atât de plin încât dau pe dinafară,  slăvit să fie Dumnezeu. Noi avem încredere în El că va  face ceea ce noi nu putem face.

Am spus mai multor frați că atunci când Dumnezeu ne acordă descoperirea unor lucruri atât de misterioase, acea  descoperire nu vine la creierul nostru, ci la inima noastră.  Apoi, Dumnezeu ne acordă înțelegere pentru lucrurile care vin împreună și astfel, descoperirea vine la inimă. Dar  când încercăm să o procesăm prin creier pentru a o aduce prin vorbire și a pune lucrurile cap la cap, singurul lucru pe care-l putem face este să stricăm această descoperire pură. Același lucru este valabil și cu propovăduirea. Când Dumnezeu pune ceva în inima ta și tu știi că este adevărat, ai înțeles-o și o ai, dar de îndată ce încerci să o procesezi prin creierul uman și să o vorbești prin buze umane, dintr-o dată începe să se destrame. De aceea, când descoperirea este predicată pur și simplu, trebuie să crezi că Dumnezeu a spus: „Prin propovăduirea Cuvântului,” pentru că buzele umane, creierul nostru este incapabil să ilustreze o descoperire divină desăvârșită. Tot ce  putem face noi este să o predicăm în conformitate cu ungerea dată, încrezându-ne în Duhul Sfânt că El o va așeza corect în inimile de la celălalt capăt. Acesta este singurul lucru pe care noi îl deținem pentru a merge mai departe și anume faptul că El a spus să facem lucrurile în felul acesta. Noi avem credință în El.

Așadar, eu apreciez că voi trageți prin dar și că aveți răbdare cu mine, în timp ce încerc să împărtășesc cu voi ce este în inima mea și continuând asupra aceluiași subiect, având credința că Dumnezeu va continua să deschidă Cuvântul din ce în ce mai mult pentru noi.

Vreau să spun din nou, că poate nu voi spune totul  corect, dar  vom merge pe această cale pe care ne conduce Domnul, și dacă  s-ar întâmpla să spun ceva greșit, să aduc o dată greșită sau să pun ceva în locul nepotrivit,  vă rog să nu rămâneți la o frază și să spuneți: „Eu cred că fratele Chad a greșit acolo,” ci să priviți la tabloul care este zugrăvit pentru că aceasta este partea cu adevărat importantă.  Eu cred că voi încurca ceva de-a lungul drumului, vă garantez aceasta, dar să nu priviți la o pată dintr-un colț și să spuneți: „Frate Chad, cred că puțin albastru-verde ar fi fost mai bine de pus aici decât doar albastru.” Și probabil că aveți dreptate, dar subiectul este: „Care este tabloul  pictat?” Haideți să vedem tabloul per ansamblu împreună și să nu ne oprim la un singur detaliu. Dacă este ceva  în neregulă, sunt sigur că Dumnezeu va îndrepta totul. Și acum haideți să privim la tabloul care este zugrăvit pentru a vedea ce împărtășește Dumnezeu cu noi în acest ceas în care trăim.

Să începem din nou cu Apocalipsa 1.1. Doresc să ne familiarizăm cu acest verset.

În Biblia mea și a voastră scrie: „Descoperirea sfântului Ioan cel divin,” și așa cum am spus, aceasta nu este întru totul corect.

Citim versetul 1: „Descoperirea lui Isus Hristos.” Aceasta este ceea ce dorim să înțelegem, că  este Descoperirea lui Isus Hristos, de aceea, această Carte contează atât de mult pentru noi și de aceea, Dumnezeu ne-a trimis astăzi un profet ca să ne conducă prin cartea Apocalipsei deoarece această Carte este Descoperirea lui Isus Hristos, este Piatra de încheiere a Bibliei, Piatra unghiulară.

„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscută trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan.”

Ne vedem noi în acest verset? Amin! Când ne vedem în acest verset, vedem un înger și ne vedem pe noi înșine, vedem descoperirea și devenim foarte entuziasmați.

Vom începe cu o mică recapitulare. În cadrul ultimelor două întruniri,  am vorbit despre aceste lucruri și pe măsură ce le-am parcurs, am văzut că este foarte multă informație, iar eu nu vreau să ne pierdem în informații și să pierdem tabloul deoarece tabloul este important, nu  informațiile, deși mie îmi place fiecare detaliu. Pentru fiecare mic detaliu eu devin entuziasmat, dar din punctul meu de vedere, mai important decât fiecare detaliu este să primim descoperirea, să înțelegem tabloul. De aceea, îmi voi da toată silința să fac o mică recapitulare, apoi am să fac un alt pas pentru a merge mai departe.

Când fratele Branham a predicat Pecețile, a spus: „Biblia mea a devenit o Carte nouă pentru mine,”  și noi știm pentru că suntem familiarizați cu aceasta. Dar trebuie să ținem minte că fratele Branham a fost profet de la început până la sfârșit, iar Dumnezeu i-a dat descoperirea asupra Cuvântului de-a lungul lucrării sale. El a primit descoperirea seminței șarpelui, a botezului în Numele lui Isus Hristos, a unității dumnezeirii și toate aceste lucruri pe care el le-a predicat înainte de Peceți. I-au fost date de Dumnezeu prin descoperire divină, iar uneori, Dumnezeu îi spunea anumite lucruri prin vedenie. 

Odată, fiind la vânătoare, și-au făcut apariția trei curcubeie, toate fiind reale și mergând în același loc, iar  Glasul    i-a spus: „IaHVeH al Vechiului Testament este Isus al Noului Testament.” Așadar, aceasta a fost călăuzirea divină și tălmăcirea divină a Bibliei, iar fratele Branham a avut-o de-a lungul slujbei sale. El a fost un profet în toată slujba sa, și chiar dacă a avut parte de toate aceste descoperiri, după Peceți, el a spus: „Biblia mea a devenit o Carte nouă pentru mine.” Aceasta înseamnă că descoperirea Peceților a fost ceva extraordinar chiar și pentru un om ca el, care predicase atât de mulți ani în calitate de profet cu descoperire divină. Cu toate acestea, când a ajuns la Peceți și a văzut deschiderea lor, Biblia a devenit o Carte nouă pentru el.

El a spus: „Când Pecețile s-au deschis, aceasta a deschis întreaga Biblie pentru mine.” Pentru fratele Branham aceasta nu a fost că el a învățat versete noi sau că a primit o nouă versiune a Bibliei, ci dintr-o dată, a fost dată jos o altă fâșie de pe Scriptură ca s-o poată vedea altfel sau într-o modalitate nouă sau aș spune, mai adânc. Din punctul meu de vedere, el a început să vadă Biblia ca o singură poveste. Nu cărți sau relatări separate, ci o singură poveste. A început să vadă Biblia arătând un singur scop, un singur țel pe care Dumnezeu l-a avut în adâncul gândurilor Sale, întreaga Biblie încercând să exprime un singur lucru pe care El a vrut să-l exprime și pe care l-a împărțit în trei părți:

  • Să aibă întâietate într-un om, iar El a făcut aceasta în Hristos Isus;
  • Să aibă întâietate într-un popor, El făcând aceasta acum;
  • Să-i ducă înapoi în Eden.

Acum, dintr-o dată, tot ce este scris în Biblie se aliniază cu acel singur scop avut de Dumnezeu, singurul țel, singurul lucru pe care El a vrut să-l atingă, în toată Biblia.

Când ajungem la detalii și spunem: „Sunt confuz, nu înțeleg,” vă rog să faceți un pas în spate și să spuneți: „Care este scopul?” Scopul lui Dumnezeu este să aducă un Om și Mireasa Sa înapoi împreună pe Pământ, exprimând în totalitate ceea ce este Dumnezeu. Acesta este întregul scop.

Fiecare umbră, fiecare simbol, fiecare poveste din Biblie au încercat să spună această poveste pentru ca noi să ajungem la sfârșit, după mii de ani în care a alcătuit Biblia prin profeți și scribi diferiți, încercând să pună totul împreună ca să poată veni în timpul sfârșitului un profet, ca să arate totul de la primul capitol și să spună: „Totul spune aceeași poveste.” Iar acea poveste este Dumnezeu care a dorit să fie cunoscut și S-a divizat în atribute. El a vrut să fie cunoscut prin atributele Sale și să Se arate prin ele cu scopul de-a avea părtășie împreună ca o familie a atributelor Sale, iar pentru a face aceasta, mai întâi a arătat o imagine desăvârșită a ei în Eden, a lăsat-o să cadă pentru ca El să-și poată semăna toată sămânța în tot pământul și să aducă înapoi toată această sămânță de unde a căzut, toate aceste atribute cunoscând Cine este El. Ei vor ști Cine este El pentru că au trecut prin contrastul răului, al întunericului și al nopții, ca să Îl poată înțelege pe Dumnezeu.

Îngerii s-au închinat lui Dumnezeu, L-au văzut ca Dumnezeul cel Atotputernic, Creatorul cerului și al pământului, dar nu L-au înțeles niciodată pe Dumnezeu pentru că nu au experimentat niciodată binele și răul. 

Așadar, Dumnezeu a îngăduit toate aceste lucruri ca să Se poată exprima ca familie, atribute care pot avea părtășie în această familie și să fie cunoscut de cei care-L iubesc și se închină Lui. Pentru aceasta, El a creat chipul bărbatului și al femeii și l-a lăsat să cadă ca să se poată întoarce la Chipul desăvârșit al părții bărbătești, care a fost Isus Hristos, pentru a răscumpăra tot ceea ce a fost pierdut pentru a-i aduce la suprafață partea bărbătească și partea femeiască, care este Mireasa Sa, să-i unească și să-i pună înapoi în Eden.

Așadar, atunci când toată informația ajunge să devină doar informație și pierdem privirea de ansamblu, trebuie să facem un pas în spate și să ne uităm la tablou din nou.  Apoi, când revenim din nou la informație, fiecare poveste, fiecare detaliu, tot  ce a predicat fratele Branham, totul ne îndreaptă spre aceeași poveste. De aceea, nu dorim să ne pierdem în detalii, dar nici  să spunem că detaliile nu contează pentru că totul contează. Fiecare virgulă și fiecare punct contează. Tot ce a spus prorocul, contează.

Să recitim citatul pe care l-am citit de fiecare dată în aceste zile:

„Vom umbla în Lumină, frumoasa Lumină; pas cu pas, Doamne, apropiindu-ne mai mult de El. Da. Copii ai Luminii, primiți Cuvântul Său, continuați să mergeți mai departe și veți vedea desfășurându-se mai mult. Să nu O părăsiți, indiferent ce spune altcineva.”

Pentru mine, aceasta este cea mai importantă parte a citatului. Să nu o părăsiți indiferent de cât de mulți critici spun că nu este corectă, cât de multe îndoieli apar, cât de multe conflicte pot apărea în Mesaj sau în viața fratelui Branham, să nu părăsiți acest Cuvânt și să nu vă îndepărtați niciodată de El pentru că toate distragerile încearcă să ne îndepărteze, dar dacă vom rămâne cu El și vom continua să ne mișcăm împreună cu El, veți vedea că se va desfășura singur.

Sămânța lui Dumnezeu trebuie să fie testată pentru a vedea dacă  are credință, iar în acel test, El va îngădui să vină la suprafață niște discrepanțe aparente, să iasă la suprafață niște incompatibilități, probleme, date greșite; El va îngădui ca vrăjmașul să vă arate unde a spus fratele Branham niște cifre diferite în două sau trei locuri cu privire la același eveniment sau la aceeași zi. Ca și atunci când boteza în râul Ohio. Dacă priviți la citate, între-un loc, fratele Branham a spus că a botezat în luna iunie; în altă parte a spus că în luna iulie, iar în altă parte în august. Erau cinci sute de oameni pe mal, o mie sau cinci mii de oameni. Uneori a spus că era anul 1930, iar în alte locuri, 1933. Dar un singur lucru nu se schimbă niciodată și anume că boteza cea de-a șaptesprezecea persoană și Stâlpul de Foc a venit jos. Importantă nu este luna sau ziua, ci partea importantă a acestei relatări este Stâlpul de Foc care a venit jos și care a spus: „Așa cum a fost trimis Ioan Botezătorul…” Aceasta nu se schimbă niciodată. Ori de câte ori a spus această poveste, aceste două elemente nu s-au schimbat niciodată pentru că acesta era subiectul ei. „Păi atunci, de ce a îngăduit Dumnezeu să spună această poveste astfel?” Pentru că a fost croită astfel încât să atragă și să rețină doar Mireasa deoarece numai Mireasa trebuie să ajungă până la capăt cu acest Mesaj. Pentru a ajunge la capăt, trebuie să stăm cu El, indiferent ce spune altcineva. Stați cu El, umblați în El, indiferent ce spune oricine altcineva, și-L veți vedea dezvelindu-se și desfășurându-se mai mult.  

Gândiți-vă pur și simplu la ceea ce s-ar întâmpla cu noi. Cei care sunteți în această biserică de multă vreme, întoarceți-vă cu șase ani în urmă, când păstorul dinainte a acuzat Mesajul și a plecat. Unde am fi fost noi dacă am fi plecat atunci și ce am fi pierdut  din tot ceea ce s-a petrecut până acum? Ce trebuie să facem? Indiferent de ceea ce oricine altcineva, stați cu El. Continuați să umblați în Lumina orei și fiți atenți cum se dezvăluie totul.

Este atât de important! Cineva poate să vă arate discrepanțe, și eu vă pot arăta, cineva vă poate pune întrebări, și eu vă pot pune. Sunt lucruri pe care fratele Branham le-a spus și nici măcar nu știu ce a vrut să spună, dar sunt sigur că el știa despre ce vorbea. Eu nu pot să explic ce  a vrut să spună și nici măcar nu voi încerca s-o fac, ci voi aștepta și voi umbla în aceste lucruri așteptând ca ele să se dezvăluie, așa cum a spus el că se vor desfășura. Pentru că aceasta este taina pe care El a dat-o Miresei Sale, El îi șoptește taine de dragoste pentru că vrea ca ea să știe că mai există lucruri care vor continua să se desfășoare, iar noi trebuie să rămânem cu ele și să le vedem desfășurându-se. Nu noi le vom desfășura. Ca ființe umane, noi trebuie să fim foarte siguri că nu vom desfășura acest Cuvânt și acest Adevăr, ci vom continua doar să umblăm cu El și să rămânem în El, privindu-L cum se desfășoară singur. Întotdeauna, tentația noastră este să-L desfășurăm noi înșine. Dar va trebui să așteptăm.

În mesajul Scrisul de mână de pe perete este scris:

„Orice cititor al Bibliei de aici știe că Biblia are un înțeles compus.Majoritatea prorociilor vor avea un răspuns dublu, triplu sau mai multe, ca și o istorie care se repetă.”

Acest citat  este important pentru că pe măsură ce vom vorbi despre Peceți, Trâmbițe sau Potire, știm că există un ciclu de Peceți, Trâmbițe și Potire desemnate sub semnul timpului de sfârșit care este Pecetea a șaptea, care este Pecetea timpului de sfârșit. Aceste evenimente se vor desfășura în timpul sfârșitului, dar aceste evenimente, Trâmbițele, Pecețile și Potirele s-au derulat deja încă de la început, iar fratele Branham ne-a arătat că Trâmbițele, Pecețile și Potirele s-au desfășurat și în Epocile bisericilor. El a spus: „Mesagerul unei epoci vine, rupe o Pecete, sună dintr-o Trâmbiță și declară un război duhovnicesc; se vor aduna la Adevăr și vor începe un război duhovnicesc, iar după ce acel grup a fost pecetluit, El a turnat o plagă peste toți cei care l-au respins.”  Astfel, noi vom  vedea Peceți, Trâmbițe și Potire în toată Biblia pentru că fiecare verset are un înțeles compus și o descoperire multiplă, uneori de două ori sau mai mult.

Așadar, despre același verset, cineva poate spune: „Acest verset înseamnă cutare,” iar altcineva să spună: „Nu, ci înseamnă cutare,” adevărul fiind că ambele afirmații sunt corecte. „Păi, aceasta s-a împlinit atunci,” „Nu, nu, se va împlini în viitor,” iar noi vom putea spune: „Ambele afirmații sunt corecte.” Și dacă nu vom accepta aceasta, ne vom încâlci undeva în buruieni, pentru că vom spune: „Este aceasta!  Nu poate fii aceea,” dar  ambele sunt corecte, și „aceasta,” și „aceea.”

Acestea sunt lecții importante de înțeles. Să nu spuneți niciodată: „Am înțeles deja care este însemnătatea versetului cutare. Este cutare și nu poate fi altceva.” Nu. Dumnezeu poate folosi o prorocie de mai multe ori într-o istorie care se rotește.

Aș dori să privim la Peceți înapoi în Geneza. Vă rog să luați aceste lucruri ca și un exemplu.

Îl avem pe Iacov care a avut parte de o schimbare a numelui și care a devenit Israel. Dar la început, el a fost Iacov. Există o prorocie dată mamei sale în Geneza 25 pentru că în ea era un mare zbucium. În pântecele ei avea loc un mare război, iar ea l-a căutat pe Domnul și El i-a spus: „Două națiuni sunt  în pântecele tău. Una va fi mai puternică decât cealaltă, iar cel mai mare va sluji celui mai mic”. Când El a spus: „Cel mai mare va sluji celui mai mic, chiar aici, avem tabloul alegerii.” Aceasta este alegerea. Niciunul nu se născuse încă și nu făcuse nici bine, nici rău, dar din pricina alegerii care stătea în picioare, Dumnezeu a spus: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.”

Când Rebeca l-a căutat pe Domnul, El i-a răspuns și  de aici putem vedea că Iacov era sub Legământul harului. Dar Iacov a părăsit țara sa natală, plecând într-o altă țară, iar noi vom arăta aceasta ca și un tablou al bisericilor.

Vom privi la primele patru Peceți. Acum, să nu ne împotmolim la calul alb, roșu, negru sau gălbui fiindcă eu încerc pur și simplu să arăt tipare.

Prin patru Peceți, avem Mireasa întreagă care vine la suprafață, este adevărat? Întreaga biserică pe care Dumnezeu urma s-o răscumpere, întreaga Mireasă a venit prin patru Peceți; patru stadii ale plantei de grâu, patru stadii a Pomului Mireasă; a fost nimicit, dar a venit înapoi prin patru stadii. Așadar, prin patru Peceți, a venit la suprafață întreaga Mireasă.

În Vechiul Testament, prin Iacov a venit la suprafață întreaga națiune a Israelului. Este adevărat? Întreaga biserică a ieșit din Iacov. Iacov a dat naștere la doisprezece fii prin patru femei. Avem una, două, trei, patru, patru femei din care a ieșit toată biserica; una, două, trei, patru, patru Peceți din care a ieșit toată Mireasa. Puteți vedea tiparul?

Prima femeie a fost Lea

A doua a fost Bilha

A treia a fost Zilpa

Iar a patra, Rahela.

Frate Chad, de ce le-ai aranjat așa? Pentru că în această ordine au născut. Lea a fost prima care a născut, apoi Bilha, Zilpa, apoi Lea a născut din nou, cel de-al șaselea fiu, Rahela fiind ultima care a născut. De ce a născut ea ultima? Pentru că Rahela este un simbol al Miresei, iar Lea a bisericii Vechiului Testament. Fratele Branham ne-a spus că de la început, Dumnezeu a dorit o Mireasă dintre neamuri. Este aceasta ceea ce a spus el? Dintotdeauna El a dorit o Mireasă dintre neamuri.

Ce făcea Iacov când a mers în casa socrului său? Ilustra Pecețile, aducea Pecețile la suprafață. Ceea ce a dorit Dumnezeu, a fost o Mireasă dintre neamuri, dar înainte ca să o poată avea, după cum  vedem în tabloul cu Iacov, el a mers acolo și a cerut o mireasă dintre neamuri, aceasta fiind Rahela. Ea este simbolul Miresei dintre neamuri. „Frate Chad, ai ieșit din Scripturi.” Vă rog să ascultați ceea ce spun și să înțelegeți tabloul.

Iacov o dorea pe Rahela pentru că Dumnezeu a dorit dintotdeauna o Mireasă dintre Neamuri. El o dorea pe Rahela, dar a trebuit să lucreze șapte ani pentru ea, ceea ce este un Sabat sau un ciclu al desăvârșirii, iar noi îl vom privi ca fiind Vechiul Testament.

Așadar, Iacov a trebuit să lucreze șapte ani, iar la sfârșitul celor șapte ani,  trebuia să-și ia mireasa, dar când a luat-o,  a văzut că nu  a primit mireasa pe care  o dorea. El dorea o mireasă dintre Neamuri, dar cea pe care a primit-o era Lea, Mireasa Vechiului Testament. Ea nu era frumoasă, avea ochi blânzi, dar el o dorea pe frumoasa Rahela. Astfel, a luat-o pe Lea, dar în același timp, s-a dus la Laban și i-a spus: „M-ai păcălit,”  dar Laban i-a răspuns: „Așa stau lucrurile, trebuia să o iei pe cea mare mai întâi.”

Așadar, Hristos a trebuit să vină și să răscumpere vechea biserică mai întâi. Trecuse printr-un ciclu al Vechiului Testament, un ciclu de șapte, iar Laban i-a spus: „Ți-o dau pe Rahela dacă promiți că vei lucra încă un ciclu de șapte, de-a lungul a șapte epoci ale bisericii pentru a aduce la desăvârșire Noul Testament,” iar Iacov a spus: „S-a făcut,”  și a primit-o pe Rahela chiar atunci. Nu după șapte ani, ci chiar atunci pentru că la Rusalii, putem vedea Mireasa care a venit la suprafață și care a intrat chiar atunci în perioada Neamurilor. Apoi, el a avut aceste două soții: vechea biserică și pe Rahela, pe care o primise deja, o răscumpărase deja, dar pentru a o răscumpăra pe deplin, el a trebuit să rămână la Laban și să muncească timp de un alt ciclu de șapte, de-al lungul Noului Testament, prin șapte epoci ale bisericii.  Apoi, după șapte epoci ale bisericii, el a putut lua ceea ce a răscumpărat pentru a se întoarce acasă. Puteți vedea tabloul? Nu vă împotmoliți în detalii, priviți la tablou fiindcă este minunat.

Rahela nu putea da naștere. De ce? Pentru că este întotdeauna dificil ca femeia potrivită să aducă la suprafață viața.  Întotdeauna este prin trudă.

Lea putea naște, dar pentru că Rahela nu putea naște un fiu, și-a luat slujnica, adică pe Bilha, și a dat-o soțului ei,  născând doi fii. Apoi, când Lea a văzut că nu a mai rămas însărcinată, a luat-o pe Zilpa, slujnica ei, și a dat-o soțului ei, Zilpa născând și ea doi fii. După aceasta, Lea a zămislit din nou, aducând la viață cel de-al șaselea fiu al lui Iacov,  apoi, aceste trei femei nu au mai născut. Dar sosise timpul ca Rahela să nască. Așadar, când ajungem la cea de-a patra soție sau cel de-al patrulea stagiu, ajungem la Pecetea a patra, la cifra patru, care avea să fie profetică, Rahela născând pe Iosif. Cine a fost Iosif? Un proroc. Sub Pecetea a patra a venit un proroc care a fost un simbol desăvârșit al lui Isus Hristos. Așadar, la sfârșitul acestui ciclu a răscumpărării, ce a născut Rahela, mireasa? Cum știm noi că este sfârșitul? Pentru că după ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacov a mers la Laban și i-a spus: „Am împlinit cei șapte ani, lasă-mă să mă întorc acasă.” Când el a văzut că un proroc s-a născut din cea de-a patra femeie,  a știut că era timpul să se întoarcă în țara sa natală, pentru că prorocul era în scenă  și ieșise din Rahela, Mireasa.

Rahela se întorcea în țara ei. Aceste lucruri sunt atât de minunate. Cu toții au plecat în țara lor natală, dar pe măsură ce se apropiau, au dat peste multe necazuri. Esau a ieșit pentru a-i veni de hac lui Iacov, Iacov a intrat în „necazul lui Iacov” ceea ce l-a pus în disperare. A trecut râul singur, întâlnind un Om cu care a început să se lupte. Iar aici putem vedea că el a trecut prin experiența celei de-a șasea Peceți. S-a luptat cu un Om, această experiență din Pecetea a șasea urmând să-i schimbe umblarea pentru totdeauna. El a fost atins la șold în timp ce se lupta cu acest Om, fiindcă se afla într-o stare de disperare, se afla în necaz deoarece știa că a procedat greșit, știa că l-a tratat rău pe Esau; știa că merita judecata și de asemenea că merita judecata lui Esau. Aceasta l-a adus la disperare, și ajungând aici s-a izolat singur. Fiind singur,  el a întâlnit pe Cineva cu care s-a luptat și nici măcar nu a știut cu Cine se lupta. Însă el se lupta cu Cineva care urma să-i schimbe numele din Iacov în Israel pentru că a avut parte de o naștere din nou. După acea naștere din nou sub Pecetea a șasea, următorul lucru pe care l-a spus, a fost că a numit acel loc Penuel  pentru că  a spus: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față.” După lupta sa; după schimbarea numelui său; după binecuvântare, el a recunoscut: „Acela era Dumnezeu!” El a recunoscut Pecetea a șaptea,  „față în față cu Dumnezeu.”

Atunci, avem următoarele:

  1. Lea
  2. Bilha
  3. Zilpa
  4. Rahela
  5.  Harul
  6. Necazul lui Iacov
  7. ” față în față cu Dumnezeu”

Puteți vedea tabloul? El a trecut prin toate acestea. Dar unde este Pecetea a cincea? Vă mai amintiți când am desenat tabloul pentru Evrei? Am spus că Pecetea a cincea a început înainte de Pecetea întâi. Unde? Înainte ca el să se nască, Domnul i-a spus: „Cel mai mare va sluji celui mai mic, indiferent de ce trucuri murdare va face, ce amăgiri și ce înșelăciuni va face,” el a fost ales și de aceea a intrat în Pecetea a cincea, a harului, toată viața sa. Poate el nu a realizat aceasta decât mult mai târziu, poate nu a intrat în contact cu această realizare, dar din pricina faptului că a fost o sămânță aleasă mai dinainte, s-a aflat tot timpul sub Pecetea a cincea a harului. După ce Iacov a trecut prin cele șapte Peceți, el a ajuns înapoi în țară. După ce a ajuns în țară, Rahela a dat naștere ultimului dintre cei aleși, ultima parte a întregii națiunii, ultimul fiu pe care ea l-a născut fiind Beniamin.

  1. Lea
  2. Bilha
  3. Zilpa
  4. Rahela: Iosif, Beniamin – cei 144.000
  5. Harul
  6. Necazul lui Iacov
  7. „față în față cu Dumnezeu”.

Fratele Branham a spus că cei o sută patruzeci și patru de mii, sunt micuțul Beniamin, și nu poate fi născut de cei doi profeți înafara țării. De aceea, ei trebuie să se întoarcă în țara făgăduită, iar în timp ce se întorc în țară, Rahela dă naștere celor o sută patruzeci și patru de mii. Dar să ne amintim că fratele Branham a spus că Mireasa nu poate fi aici în același timp cu cei o sută patruzeci și patru de mii. Așadar, există o prorocie, o umbră care zace aici și anume că Mireasa trebuie să plece înainte ca cei doi profeți să-și înceapă slujba pentru a-i scoate afară pe cei o sută patruzeci și patru de mii.

Așadar, Rahela moare la nașterea lui Beniamin. Când Beniamin se năștea, exact în același timp pleca Rahela. Micuțul Beniamin înapoi în țara sa. Puteți vedea Pecețile? Vedeți, este o istorie care se repetă. Așadar, când începem să privim la aceste lucruri, despre unele putem spune așa cum a spus fratele Branham: „Aceasta s-a deschis aici, sub prigoana Evreilor,” sau astfel de lucruri ca și acesta. Deci, putem vedea aceleași Peceți pretutindeni, chiar înainte ca evreii să-L respingă pe Hristos. A existat o prigoană care a venit prin Titus și putem vedea Pecetea a șasea deschizându-se acolo. Dar când vorbim despre aceste lucruri, vorbim despre succesiunea de la sfârșitul timpului, care se petrece sub Pecetea a șaptea, care este Pecetea timpului de sfârșit. Are sens pentru voi? Suntem pe aceeași lungime pe undă? Să nu spunem: „Cutare s-a petrecut acolo și acolo, este doar acolo.” Așa este, dar noi dorim să arătăm aceste lucruri în acest interval de timp.

Mai avem un lucru interesant despre Iosif. Dacă numărăm ordinea nașterii tuturor copiilor lui Iacov, Iosif este al unsprezecelea. Dacă mergem mai departe în cartea Genezei, putem vedea că Iosif a fost despărțit de frații săi, trimis în Egipt, și se afla acolo când frații lui au venit  la el. Când a fost timpul să se descopere fraților săi, el nu a putut-o face până când nu a fost acolo micuțul Beniamin. De aceea, au pus la punct toate detaliile pentru ca el să fie acolo. Și când a venit Beniamin, Iosif li s-a descoperit. Iosif este un simbol desăvârșit al lui Hristos, iar atunci Hristos S-a descoperit fraților săi, evreilor, când toți doisprezece erau adunați și micuțul Beniamin era prezent. Atunci, el s-a descoperit fraților săi. Când? În Apocalipsa 11. Așadar, după ordinea nașterii, Iosif a fost numărul 11. Ce preumbrea aceasta? Apocalipsa 11. 

Când ne-a vorbit despre cei doi martori, fratele Branham s-a întors la Geneza și a început să ne vorbească despre Iosif descoperindu-se fraților săi, când și-a făcut apariția micuțul Beniamin. Aceasta face ca Beniamin să fie numărul 12, ceea ce desăvârșește, încheie biserica aceea. 

Dar există un alt loc în Biblie care numără fiii lui Israel diferit. Ei nu sunt numărați în ordinea nașterii, ci mai întâi sunt numărați toți fiii născuți de Lea, prima soție, apoi toții fiii născuți de Rahela, a doua soție, apoi sunt numărați fiii slujnicelor. De aceea îi putem număra în ambele feluri pentru că Scriptura îi numără în felul acesta. Lea a avut șase fii, și după această numărătoare, Iosif este al șaptelea, ceea ce simbolizează încheierea, un tip desăvârșit al lui Hristos, Pecetea a șaptea, care se descoperă ca Trâmbița a șaptea pentru frații săi. Aceasta face ca micuțul Beniamin să fie numărul opt.

Nu știu ce spuneți voi, dar aceste lucruri micuțe ca și acestea îmi încântă inima, și mă simt zidit și curățit de Duhul Lui, când putem vedea că este aceeași poveste a răscumpărării care are loc aici, aici sau aici. De aceea de îndată ce înțelegem tiparul, vom putea vedea această poveste oriunde ne vom uita. Când fratele Branham a spus: „Când El a deschis Pecețile, a deschis întreaga Biblie,” sau: „După Peceți, Biblia a devenit o Carte nouă,” experiența mea îmi spune că după ce am înțeles descoperirea răscumpărării, triplul scop, întreaga taină a Bibliei, Biblia devine o Carte nouă.

El a luat Pecețile de pe toată Biblia,  iar atunci nu a mai fost o poveste despre Iacov și Rahela, ci o poveste despre mine. Noi suntem Rahela pentru că Mireasa dintre neamuri Îl poartă pe Hristos, Cuvântul și Îl aduce la viață astăzi, apoi Îl dă înapoi evreilor. Este povestea noastră care dăm naștere. Ea nu putea să nască pentru că nu a fost rânduită să dea naștere la un alt membru al bisericii, al denominațiunii, ci a fost rânduită să-l  nască pe Iosif, numărul șapte, un tip desăvârșit al lui Isus Hristos, care a fost desăvârșirea.

Ea a fost rânduită să nască dar, de-a lungul a șapte epoci, nu vedem Viața lui Hristos reprodusă până când nu ajungem la numărul șapte, când Rahela urma să dea naștere lui Iosif. De aceea, am avut parte de un drum așa de lung, pentru că membrii bisericii pot să nască doar membri ai bisericii, iar Mireasa adevărată a avut întotdeauna probleme cu  nașterea. O problemă cu nașterea a fost și la Sara, la Rebeca și Rahela. De ce ? Pentru că femeia potrivită a avut întotdeauna probleme cu  nașterea deoarece ea nu  putea face nimic de la ea însăși, ci a trebuit să aștepte timpul rânduit mai dinainte pentru a naște. De aceea, Mireasa adevărată din Epocile bisericilor nu a dat naștere lui Iosif decât la sfârșitul ciclului de șapte ani. La sfârșitul ciclului de șapte ani, ea a născut pe Iosif și aceasta s-a manifestat printr-un profet având slujba Fiului omului și făcând tot ceea ce a făcut Isus Hristos.

Vedeți, aceasta este întreaga noastră viață, Biblia întreagă este întreaga noastră viață, și acum ne regăsim în Peceți. Atunci, despre ce sunt Pecețile? Despre calul alb, negru sau gălbui? Da și nu. Este aceasta și mult mai mult. Este aceasta și tot altceva, totul este cuprins aici.

Așa cum am mai spus, fratele Branham spunea: „Poate nu am totul în ordine,” și eu spun la fel: „Vă rog să mă iertați pentru că poate nu am totul în ordine, dar știu că este adevărul.” Amin!

În mesajul Capodoperacitim:

„Apoi, a venit Wesley. El a văzut acea organizație mare, așadar a sunat dintr-o Trâmbiță a sfințirii, mai mult din Cuvânt. Înțelegeți? Când a făcut aceasta, ei au ieșit din Luther și au intrat direct în metodiști.

Iar când rusalisticii au văzut aceasta, au sunat dintr-o Trâmbiță, este timpul întoarcerii darurilor. Puteți vedea ce au făcut ei? Au sunat dintr-o Trâmbiță și au ieșit afară.”

Vedeți, aici, fratele Branham ne arăta că de-a lungul Epocilor bisericilor au existat Trâmbițe, iar ceea ce au făcut în Epocile bisericilor, vor face și cu evreii. Trâmbițele au chemat poporul înapoi la Cuvânt, la Adevăr. Luther i-a dus înapoi la neprihănire, Wesley la sfințire și penticostalii au fost duși înapoi la darurile Duhului. Așadar, Trâmbițele au făcut pentru Biserică exact ceea ce vor face și pentru  evrei. 

Fratele Branham a spus în Pecetea a șasea:

„Trâmbițele anunță întotdeauna război. Mesagerul, îngerul a venit pe pământ, mesagerul orei, ca și Luther sau oricare dintre mesagerii despre care am vorbit. Ce a făcut el? El a venit și s-a deschis o Pecete care descoperea; a sunat o Trâmbiță, a fost declarat război, și ei au ieșit. Apoi, mesagerul a murit. El a pecetluit acest grup; ei sunt puși înăuntru; iar peste cei care l-au respins cade o plagă. Înțelegeți? Apoi, merge mai departe, ei se organizează și au o altă organizație.”

Aici, fratele Branham ne arată că în Epocile bisericilor, am avut Peceți, Trâmbițe și Potire. Înainte de Epocile bisericilor, am avut Peceți, Trâmbițe și Potire. După Epocile bisericilor, vom vedea încheierea Peceților, Trâmbițelor și Potirelor.

Continuând cu acest gând, să citim ceva  din Pecetea a șaptea:

„Capitolul opt descoperă doar scena Peceții a șaptea unde nu este descoperit nimic altceva. În Pecetea a șaptea nu este descoperit nimic.”

Aceasta înseamnă că este descoperit ceva , dar nu este spus. „Nu este descoperit nimic,” este o afirmație mare, prieteni. Poate a fost o eroare gramaticală, ceva ce a scăpat el, dar este adevărul. 

„Nu are nimic de-a face cu capitolul șapte  al Apocalipsei. Descoperirea Peceții a șaptea este în total mută. Dacă  aș avea timp, voi încerca  să vă arăt în câteva locuri din Geneza faptul că s-a vorbit despre această Pecete a șaptea. Aceste Peceți au venit până aici, de la început, din Geneza.”

Ceea ce ne spune fratele Branham  aici, este că Pecetea a șaptea poate fi văzută în Geneza, iar de acolo, aceste Peceți au venit până aici. Eu tocmai v-am arătat un loc. Noi putem vedea Pecețile, pretutindeni, în toată Biblia. Când El a rupt Pecețile, a deschis întreaga Biblie. Așadar, unde vedem Pecetea a șaptea în Geneza?

La început, Dumnezeu…” Fratele Branham a spus că de la  „Început,” din Geneza, până la „Amin-ul” din Apocalipsa, totul este Hristos și că totul vorbește despre Hristos, Hristos fiind taina lui Dumnezeu descoperită, Pecetea a șaptea. Întreaga Biblie este Pecetea a șaptea, nu-i așa? Toată creația este Pecetea a șaptea pentru că „Totul a fost făcut pentru El și prin El, și fără El nu s-a făcut nimic, totul ținându-se în El.” Atunci, unde găsim Pecetea a șaptea în Geneza?

La început Dumnezeu a creat cerurile și Pământul.” Cum a făcut El aceasta? Cu Hristos. „Totul a fost făcut de El, pentru El și prin El, și  nimic din ceea ce a fost făcut nu a fost făcut fără El, totul ținându-se în El.” Slavă lui Dumnezeu! Deci, Ea a continuat să se desfășoare de acolo.

Acum vom privi foarte repede la Breșele sau Intervalele noastre. Între Epocile bisericilor și Peceți, avem un Interval, o Spărtură între Epoci și Peceți.

Fratele Branham a făcut următoarea afirmație:

„…aș vrea să vorbesc din nou despre ultimele șapte Trâmbițe pentru că toate se leagă împreună.  Apoi, acolo se află ultimele șapte urgii, toate îmbinându-se împreună după cum vom vedea pe măsură ce mergem mai departe.”

În Pecetea a doua, el a spus:

„Vedeți, există șapte Potire; voi cunoașteți aceste „șapte” în timp ce prin ele. Ele se petrec exact în același timp, urmând plăgile, urmând Epocile bisericilor exact la fel pentru că totul este pecetluit în acea singură Carte, totul, și totul se întâmplă în rotație, una mergând în cealaltă, iar cealaltă în următoarea.” Este ca și o candelă romană atunci când este aprinsă. Din una, ies încă cinci explozii, din cele cinci alte cinci și așa mai departe, una declanșând alta și alta și alta.”

În mesajul Filtrul unui om cugetător, el a spus:

„Aștept cu nerăbdare ceasul în care  ne vom putea aduna cu toții într-un loc și să predicăm despre cele șapte Urgii,  șapte Potire, șapte Trâmbițeși așa mai departe. Toate au loc în grup. De aceea, dacă putem, am avea nevoie de o săptămână, zece zile sau mai mult, pentru a le parcurge într-o singură adunare.”

Când fratele Branham spune: „toate au loc în grup,” pentru mine, așa cum înțeleg eu această afirmație, se referă la Pecetea timpului de sfârșit care încheie totul. Când acea candelă romană este aprinsă, ea încheie timpul pentru denominațiuni, pentru cutare și cutare, încheie totul până la instalarea Mileniului. Totul se petrece în acel grup dintre cel de-al doilea și cel de-al treilea Vai, dintre al doilea și al treilea Război Mondial.

Să mergem la următorul Interval, dintre Peceți. Așa cum am mai spus, avem primele șase Peceți, apoi un Interval, o Spărtură,  apoi avem Pecetea a șaptea.

Vă rog să citiți acasă aceste lucruri pentru că este nevoie de timp ca să ne familiarizăm cu  ce se petrece, dar toate sunt împletite. Așadar, între Pecetea a șasea și Pecetea a șaptea, avem Apocalipsa capitolul 7, unde avem patru îngeri care țin patru vânturi, apoi vine un înger cu Pecetea lui Dumnezeu și spune: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”

Acum, acești patru îngeri.  Noi am văzut patru îngeri care au fost eliberați de la râul Eufrat în Al doilea Război Mondial, cu ei venind armatele de demoni care au intrat în armatele lui Hitler, Mussolini și Stalin. Așadar, acești patru îngeri țineau vânturile, iar fratele Branham a spus că vânturile înseamnă „războaie și lupte.” Noi am văzut că în Al doilea Război Mondial, sub Pecetea a șasea, a sunat Trâmbița a șasea, acești patru îngeri au fost eliberați, armata de demoni a ieșit afară intrând în armatele lui Hitler, Mussolini și Stalin, și au adus o prigoană amară asupra Evreilor, apoi vedem că în Intervalul dintre Pecetea a șasea și a șaptea, El a spus: „Stați pe loc, nu faceți rău, așteptați până când vom încheia pecetluirea. Nu puteți aduce mai mult război, al treilea Război Mondial, până când nu-i vom pecetlui pe cei o sută patruzeci și patru de mii.” Cine face aceasta? Slujba celor doi profeți. Așadar, descoperirea Trâmbițelor, slujba celor doi profeți, are loc între Pecetea a șasea și Pecetea a șaptea. Vedem aceasta.

Apoi ajungem la Trâmbițe. Între Trâmbița a șasea și a șaptea, este Apocalipsa 10, iar în mare parte, în capitolul 11, avem slujba profetului și slujba celor doi profeți, a celor doi martori, Moise și Ilie, care vor merge la evrei. Ce avem între aceste două slujbe?  Avem slujba îngerului al șaptelea și a celor doi martori, dar chiar între cele două, avem o Mireasă  care va lua Cartea, o va mânca și va proroci din nou. Așadar, între slujba îngerului al șaptelea și a celor doi martori, avem slujba Miresei. Unde? In Intervalul dintre Trâmbița a șasea și a șaptea. Iubesc aceasta!

Sărbătoarea trâmbițelor:

„Trâmbițele sunt adunarea Israelului.”

De aceea, i s-a spus fratelui Branham: „Tu nu trebuie să le predici pentru că le-ai predicat deja supranatural în Pecetea a șasea;”  acestea au loc sub Pecetea a șasea, iar tu ai vorbit deja despre ea.” Dar de descoperirea lor, adică ce sunt acele Trâmbițe, se vor ocupa cei doi martori. Fratele Branham a spus că Trâmbița a șaptea pentru evrei, este ceea ce este Pecetea a șaptea pentru neamuri. Pecetea a șaptea este Hristos care a venit să descopere Pecețile. Trâmbița a șaptea este Hristos care-i va duce la sărbătoarea Ispășirii, ceea ce este Hristos, Mielul lor înjunghiat.

„Trâmbițele trebuie să adune Israelul. Observați, prima Trâmbiță a sunat: sânge, foc, grindină și totul a fost împrăștiat pe pământ. Vedeți? Ce făcea El? Scotea Israelul din Egiptul duhovnicesc, înapoi în țara lui natală.”

Vedeți, el arată exact ceea ce s-a întâmplat în Egipt când Moise i-a scos afară, deschizând Pecetea a șasea. A adus urgii și a deschis Pecetea a șasea în Egipt. Ce a făcut el prin aceasta? I-a chemat în țara lor natală. Așadar, este același lucru care se întâmplă din nou.

Tot în Sărbătoarea Trâmbițelor, fratele Branham a spus:

„Acesta a fost timpul sărbătorii Rusalistice. Evreii au rămas în tăcere; ei au respins-o. Acum, ei trebuie să fie chemați înapoi la Ispășire. Noi știm Cine a fost Ispășirea; ei nu au știut, iar Trâmbița a sunat după Jubileul Rusalistic, și îi cheamă pe Evrei împreună.”

Nu puteți vedea cum a sunat acea Trâmbiță a prigoanei sub Hitler și cei de acolo? Evreii au fost forțați să vină împreună pentru a împlini Scripturile.

De aceea, fratele Branham a spus că Holocaustul a fost mâna duioasă a lui IeHoVaH; pentru că cei doi martori nu își pot face apariția și nici cei o sută patruzeci și patru de mii nu pot fi chemați în afara țării făgăduite. De aceea, ei trebuie să fie chemați în țara făgăduită și  Dumnezeu a creat evenimente pretutindeni, pe toată planeta pentru a-i duce înapoi acasă. De ce? Fiindcă Iacov nu a fost mulțumit în casa lui Laban, deși a fost foarte prosper acolo. Evreii au avut mult succes în toată lumea unde au mers.

 Fratele Branham ne-a spus că evreii au avut întotdeauna  banii în mâna lor, că au înșelat și au făcut aproape orice pentru a pune mâna pe ei. Noi  vedem aceasta și la  Iacov, care a pus ramuri în apă pentru a speria vitele ca să nască viței pestriți. Eu nu știu cum funcționează aceasta, dar se pare că funcționează. El a avut o înțelegere cu socrul său cu privire la acele vite pestrițe, iar prin înșelăciune, turma lui creștea și continua să crească pentru că evreii au adunat toți banii din lume. Pecețile explică totul. Dintr-o dată, fiii lui Laban au început să devină foarte iritați din pricina prosperității fiilor lui Iacov. Toată Europa a devenit foarte iritată din pricina prosperității evreilor și au început să-i învinuiască pentru fiecare problemă ce avea loc. A început să se ridice antisemitismul, iar ei au început să fie învinuiți din pricina prosperității lor, ceea ce a dat naștere unei prigoane care a început să fiarbă după eliberarea acelor demoni. Demonii eliberați au intrat în armate, ceea ce a generat o prigoană care i-a împins înapoi în țara lor natală. Unde am mai văzut acest tipar înainte? În Geneza, la Iacov.  Să mergem mai departe.

„Acum, lăsați-mă să spun aceasta chiar aici, că fiecare Trâmbiță care a răsunat, a răsunat sub Pecetea a șasea. Vom ajunge la aceasta în câteva minute, acolo unde am înțeles Pecetea. Toate Trâmbițele au răsunat sub Pecetea a șasea.

Observați, Apocalipsa capitolul 8 începând cu  versetul 7. Totul era chemarea afară din Egipt a Israelului firesc; acum, este chemarea afară a Israelului în sens duhovnicesc. El îi pregătea pentru a veni la sărbătoarea Ispășirii.

Țineți minte, fiecare Trâmbiță a sunat sub Pecetea a șasea, numai atunci când a sunat.” 

Sub Pecetea a șasea care se deschide în același timp cu Trâmbița a șasea, El îi cheamă înapoi în țara făgăduită.

Când Pecetea a șasea s-a deschis, prigoana i-a lovit pe evrei din punct de vedere firesc; iar aici vine prigoana bisericii din punct de vedere ecleziastic pentru că Mireasa este deja chemată. Sabatele sunt încheiate, totul fiind pregătit pentru ca evreii să fie chemați. Unde? La sărbătoarea Ispășirii.

El a spus aceasta în anul 1964. Cum a fost chemată Mireasa? Prin slujba lui Eliezer, prin strigarea de la miezul nopții, prin slujba lui Ilie.

Fratele Branham vorbește sub Pecetea a șaptea, sub Pecetea timpului de sfârșit, sub lucrurile consecutive ale timpului de sfârșit.

Tot în Sărbătoarea trâmbițelor, el a spus:

Luca 17.30, adică descoperirea Fiului omului, Maleahi 4, Evrei 4.12, toate aceste Scripturi care au fost făgăduite, vor fi între Pecetea a șasea și a șaptea și între Trâmbița a șasea și a șaptea.

Putem vedea că aceste slujbe au loc în Spărtură?

Trâmbița a șasea și Pecetea a șasea sună în același timp.

Când a sunat Trâmbița a șasea? Când cei două sute de milioane de demoni au ieșit afară și au intrat în acele armate.

Între Trâmbița a șasea și Trâmbița a șaptea, există un profet care va apărea înaintea Neamurilor pentru a-i chema pe oameni înapoi la învățătura Rusalistică originală; iar cei doi martori din Apocalipsa 11 apar la evrei, pentru a-i trimite la Isus, în timp ce Biserica este luată sus.”

De ce? Pentru că Rahela trebuie luată din scenă în același timp în care se nasc cei o sută patruzeci și patru de mii. Rahela pleca în timp ce venea Beniamin la viață. Iubesc Biblia!

Să mergem acum la Potire. Avem șapte Potire, dar între Potirul al șaselea și al șaptelea avem o Spărtura sau Interval. 

În această Spărtură avem trei duhuri necurate, ca broaștele, care ies din gura a trei indivizi diferiți. Fratele Branham ne-a spus că este vorba despre doctrina trinitară care a zăcut acolo tot timpul, dar când a ieșit afară pentru a se descoperi? Când s-a arătat aceasta, când a fost descoperită? Sub slujba acestui profet. Atunci, slujba acestui profet este în Spărtura dintre Potirul al șaselea și al șaptelea.

Apoi, versetul 15 spune: „Iată că Eu vin ca un hoț.” Și aceasta se află în Spărtură, apoi avem adunarea acelor duhuri la bătălia de la Armaghedon, aceasta având loc tot în Spărtură. Există multe lucruri care au loc în aceste Spărturi, dar unele se revarsă în altele la fel ca și explozia unei candele romane.

Fratele Branham a spus înA încerca să faci o slujbă fără voia lui Dumnezeu:

Mă întorceam înapoi, aici, pentru a încerca să avem o adunare în jur de zece zile și să vorbim despre subiectul „Ultimele șapte potire”, pentru că Trâmbițele se află între acele Potire.  Fratele Branham ne spune că Trâmbițele se află între acele Potire, adică slujba celor doi martori care aduc descoperirea Trâmbițelor în acel interval de timp.

Acum, haideți să privim la toate aceste Intervale sau Spărturi. Deci avem, Intervalul dintre Pecetea a șasea și Pecetea a șaptea, Intervalul dintre Trâmbița a șasea și Trâmbița a șaptea și Intervalul dintre Potirul al șaselea și Potirul al șaptelea.

În cazul Peceților, Pecețile Îl prezintă pe Hristos neamurilor, ne referim la Pecetea a șaptea.

Trâmbița a șaptea Îl prezintă pe Hristos evreilor, iar Potirul al șaptelea și Potirele în general pregătesc pământul pentru domnia Milenară a lui Hristos:

Puteți vedea cum toate lucrurile primesc rezolvare în lucrurile consecutive ale timpului de sfârșit? Neamurile, Evreii și curățirea Pământului.

In Interval, avem slujba profetului și a celor doi martori:

Sub Peceți, în Interval, avem:

  • Slujba profetului;
  • Descoperirea completă a lui Hristos;
  • Răpirea care începe cu un Strigăt.

Sub Trâmbițe, în Interval avem:

  • Slujba celor doi profeți:
  • Chemarea celor o sută patruzeci și patru de mii;
  • Recunoașterea lui Hristos, Ispășirea.

Iar între Potirul al șaselea și al șaptelea, avem:

  • Trei duhuri necurate care ies afară:
  • Venirea Lui ca un hoț noaptea, Răpirea;
  • Adunarea la bătălia de la Armaghedon.

Putem vedea toate acestea?

Dacă privim la Peceți, avem una, două, trei, patru, cinci șase, șapte Peceți, iar data trecută am vorbit că nu trebuie să le privim în ordine cronologică. Vă mai amintiți de aceasta?

  1.  Calul alb/ Leul;
  2.  Calul roșu/ Vițelul; 
  3.  Calul negru/ Omul;
  4. Calul gălbui/ Vulturul;
  5. Sufletele de sub altar (evreii);
  6. Judecata/ Necazul;
  7. ???/ Venirea Domnului.

Dacă nu le vom privi în ordine cronologică, dintr-o dată, tot ceea ce ne-a spus profetul începe să se potrivească.

De-a lungul Epocilor bisericilor, am avut patru ungeri care au ieșit de la duhul antihrist ca să aducă nimicire. Dar în același timp, am avut patru ungeri care vin de la Duhul lui Hristos pentru a combate aceste patru ungeri. Le putem vedea de-a lungul Epocilor bisericilor, iar eu aș spune și dincolo de acestea pentru că ungerea vulturului va trece în Perioada necazului peste cei doi martori. Așadar, avem toate acestea, dar Pecetea a cincea, în  ce privește cronologia ei, se extinde de-a lungul Epocilor bisericilor. Este adevărat? Fratele Branham a spus că sufletele de sub altar sunt evreii care au stat credincioși Cuvântului, fiind orbiți pentru ca El să se  întoarcă la neamuri și să cheme o Mireasă dintre ele. Fiindcă El i-a orbit,  nu le va cere socoteală față de ceea ce i-a făcut orbi, dar Dumnezeu  le va cere socoteală  pentru  ce au putut vedea, și  ce au putut  vedea, nu a fost decât Legea lui Moise.

Aș vrea să spun lucrurile astfel, ca să putem înțelege cu toții. Harul nu spune că noi putem face orice dorim pentru că totul va fi bine oricum, nu! Ci harul spune: „Eu voi face acoperirea pentru partea pe care nu te las s-o vezi, atâta timp cât primești Cuvântul pe care Eu L-am deschis pentru tine.” Ei nu au putut respinge Legea lui Moise, profeții, și acele lucruri deoarece le-au fost date și au fost deschise pentru ei, dar a le respinge, însemna a respinge Viața. Ei au primit partea care a fost deschisă, dar nu au putut vedea partea față de care au fost orbiți, de aceea, El nu i-a făcut responsabili pentru că nu au putut-o vedea, și atunci, a intrat în vigoare harul, pentru că erau în Cartea Vieții Mielului, și li s-au dat haine albe, iar fratele Branham ne-a spus că aceasta a avut loc de la timpul lui Hristos încoace.

Spun toate aceste lucruri dintr-un motiv. Dacă am spus că fratele Branham a venit în Intervalul dintre Trâmbița a șasea și a șaptea și între Intervalul dintre Potirul al șaselea și al șaptelea, și dacă gândim din punct de vedere cronologic, vom spune: „Păi, aceasta înseamnă că primele șase Trâmbițe au trecut, iar el a venit după primele șase Trâmbițe și după primele șase Potire.” Eu nu am spus niciodată așa ceva. Eu nu pot spune decât ceea ce a spus fratele Branham și anume că aceste lucruri au loc între Trâmbița a șasea și a șaptea; între Potirul al șaselea și al șaptelea și între Pecetea a șasea și a șaptea. Dar cine a spus că din cauză că Trâmbița a șasea s-a deschis și este în vigoare, avem deja o împlinire a primelor cinci Trâmbițe? Nimeni nu a spus aceasta; nu a spus-o nici fratele Branham și nici eu. A spus cineva că primele cinci Potire au fost turnate deja și s-au văzut pe pământ? Eu nu am spus niciodată aceasta și am văzut că nici fratele Branham nu a spus-o. Dar el a spus că Trâmbița a șasea a sunat, s-a deschis și acei demoni au fost eliberați, acei patru îngeri au fost eliberați. El a spus aceasta. El a arătat spre Potirul al șaselea, când râul Eufrat a început să sece și a început să arate că exista un sistem păgân care se comporta creștinește și care nu putea trece dincolo, dar când a secat Eufratul, ei au putut trece dincolo, traversând-l. Putem vedea că toate acestea au avut loc între șase și șapte, dar dacă frângem ideea cronologiei, putem avea Trâmbița a șasea extinzându-se și toate celelalte cinci Trâmbițe întâmplându-se între timp pentru că am putut vedea aceasta cu Pecetea a cincea; iar dacă acest tipar funcționează cu Pecetea a cincea, de ce nu ar funcționa cu Trâmbița a șasea și cu Potirul al șaselea? Eu nu spun că știu ce sunt ele pentru că nu știu, dar spun doar că ceea ce vedem adevărat în Scripturi, este adevărat. Și dacă Pecetea a cincea a putut intra în vigoare înainte de prima epocă a bisericii extinzându-se de-a lungul timpului, atunci de ce Trâmbița a șasea nu poate fi deschisă chiar dacă celelalte cinci nu au sunat încă? Se poate. Doar să credem noi că aceasta este adevărat pentru că fratele Branham a spus că Trâmbița a șasea a fost deschisă. El a spus-o. Atunci să lăsăm aceasta să fie adevărat. Dar să nu facem aceasta egal cu faptul că celelalte cinci sunt încheiate. Să nu facem aceasta. Are aceasta sens pentru voi?

Același lucru se petrece cu Potirul al șaselea. Când fratele Branham a arătat spre mișcarea ecumenică și păgânism, spre împărații din Est, religia siriană, babiloniană care a trecut în creștinism, când el a făcut această corelare, aceasta este în ordine, este adevărată și eu cred aceasta cu toată inima mea. Iar între aceasta și Potirul al șaptelea, există o Spărtură, iar în acea Spărtură există o slujbă, care ne descoperă cele trei duhuri necurate, se instalează Răpirea, apoi există o adunare la bătălia de la Armaghedon. Toate acestea sunt adevărate, dar aceasta nu înseamnă că primele cinci Potire au fost turnate deja, concretizându-se pe pământ. Ele au făcut-o în Epocile bisericilor, este o istorie care se repetă. Au putut avea loc în Epocile bisericilor și din nou în Perioada necazului? Da. Eu nu știu, nu trag concluzii, dar au fost Potirele turnate în Epocile bisericii? Da. Vor exista urgii care vor cădea în Necazul de trei ani și jumătate? Da. Cine le va aduce? Cei doi martori. Fratele Branham a spus aceasta. Atunci, haideți să nu tragem concluzii pe care fratele Branham nu le-a tras, ci haideți să lăsăm să fie adevărat numai ceea ce a spus el. Toate acestea au avut loc între Trâmbița a șasea și a șaptea, iar Trâmbița a șasea și Pecetea a șasea s-au deschis în același timp. Acesta este adevărul. Aceasta nu înseamnă că nu mai poate fi o altă succesiune. Aceasta nu înseamnă că nu va mai fi o istorie care se repetă și care nu a mai fost înainte.  Pur și simplu, ceea ce a spus el este adevărat.  

Fratele Branham a spus că Pecetea a șasea și Trâmbița a șasea s-au deschis în același timp legându-le de prigoana Evreilor, care „a fost recent,” după cum a spus el, vorbind despre cel de-al doilea Război Mondial, iar aceasta s-a întâmplat între Pecetea a treia și a patra. Corect?

 Apoi, vedem că venirea Domnului, adică Pecetea a șaptea a fost din Geneza până în Apocalipsa, cuprinzând totul.

Așadar, să nu devenim dogmatici și firești în gândirea noastră, ci să lăsăm ca ce a spus fratele Branham să fie adevărat în totalitate și să nu facem ca cele spuse de el să se potrivească tabloului zugrăvit de noi, ci să spunem: „Doamne, Te rog să-mi arăți tabloul corect despre ceea ce spunea el. Îngăduie ca eu să spun  numai ce a spus el și să cred ceea ce a spus el ca fiind adevărat, apoi, așteptăm ca Tu să ne arăți restul.”

Există un motiv pentru care am spus toate aceste lucruri, acesta fiind momentul în care voi intra în bucluc. Eu vă iubesc și știu că și voi mă iubiți pe mine, și doresc să împărtășesc cu voi ceva ce am văzut. Nu vreau să trag concluzii  și să spun: „Aceasta este aceea,” ci doar vreau să vă arăt ceva din Scripturi.

Haideți să privim la Apocalipsa capitolul 8. Trâmbițele încep în Apocalipsa capitolul 8.7, dar vreau să merg la versetul 10 și să aruncam o privire asupra lui.

„Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor.

Steaua se chema „Pelin”; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.”

Aceste versete vorbesc despre cea Trâmbița a treia. Cuvântul „Pelin” de aici, sub Trâmbița a treia, este foarte interesant, și vreau să spun ceva. Eu doar împărtășesc cu voi ceva ce văd, neavând nicio autoritate să spun: „Cutare este cutare,” ci vă  împărtășesc numai ceva pentru că vreau să vedeți ceva. Așadar, pur și simplu, lăsați-mă să fiu fratele vostru. Eu nu sunt profet și nici nu iau autoritatea unui profet, ci pur și simplu văd ceva.

În anul 1986, a existat un eveniment nuclear intitulat Accidentul nuclear de la Cernobâl. Vă mai amintiți de el? Eu eram un băiat tânăr pe atunci. Cuvântul „cernobâl” este un cuvânt ucrainean folosit în unele locuri din Rusia pentru o iarbă numită „pelin.”

Am adus aici un extras dintr-un articol din 26 iulie 1986 din New York Times care spune:

„Un scriitor rus proeminent a arătat dintr-un dicționar ucrainian că cuvântul „pelin,” care corespunde unei plante amare folosit ca întăritor în Rusia rurală, este „cernobâl.” Așadar, în multe locuri din Rusia „cernobâl” înseamnă „pelin.” Aceasta este interesant! Dar nu este numai aceasta.  Interesant, „cernobâl” înseamnă „pelin.”

Mai jos, puteți  vedea un monument instaurat în 2011 de cealaltă parte a unei parcări ce aparține unui muzeu din sudul localității Cernobâl.

Recunoaște cineva ce este acesta? Este un înger care trâmbițează. Monumentul se numește „Monumentul celui de-al treilea înger.” Cu bună știință, ei l-au legat de îngerul al treilea, nefiind ceva misterios.

La accidentul nuclear de la Cernobâl, apele au fost contaminate, ploaia a fost contaminată, a existat o contaminare care s-a răspândit pe cale aeriană, prin praf, în Europa de Est, Rusia, Suedia, Finlanda etc. Acel dezastru nuclear de contaminare care a avut loc, a intrat în apă, în aer, pretutindeni. În acea parte a lumii, a fost un eveniment cu un impact mare. Dar în anul 2011, cu ocazia celei de-a 25 aniversări a Cernobâlului, în mijlocul Cernobâlului a fost instalat un monument pe care l-au numit „Monumentul celui de-al treilea înger,” acesta fiind un înger care trâmbițează. Și aceasta este interesant.

Dacă priviți în planul de fundal al fotografiei de mai sus, puteți vedea o clădire care este numită „Muzeul stelei numită Pelin.” Puteți merge pe Google maps, iar dacă veți introduce aceste cuvinte, veți fi duși exact la acel loc, în mijlocul Cernobâlului, în partea de nord a Ucrainei. Aceasta este foarte interesant.

Cineva mi-a spus să arunc o privire asupra acestor lucruri, ceea ce am și făcut și am spus: „Este interesant.” Am cugetat asupra lor pentru că după cum știți și voi, când primim așa ceva, spunem că este interesant. Cernobâl înseamnă „pelin,” iar acolo a avut loc un accident nuclear, o catastrofă majoră, apoi dintr-o dată este ridicat un muzeu intitulat „Steaua pelin” și un monument denumit  „Îngerul al treilea,” care înfățișează un înger care trâmbițează; toate acestea regăsindu-se în Apocalipsa capitolul 8. Dar ceea ce a devenit interesant pentru mine, a fost faptul că în timp ce căutam anumite lucruri, am dat peste o serie de articole. 

Într-unul din aceste articole, am găsit că Mihail Gorbaciov  a afirmat fără ezitare că „explozia de la Cernobâl a fost probabil adevărata cauză a prăbușirii Uniunii Sovietice.” Acesta  devine un lucru important pentru că Trâmbițele trebuie să adune Israelul în țara lui natală. Acesta este scopul lor.

Un alt articol spune: „Fostul președinte Mihail Gorbaciov a spus că accidentul de la Cernobâl a fost un factor mult mai important în căderea Uniunii Sovietice decât Perestroika, programul său de reformă liberală.”

The Economist a publicat în data de 16 aprilie 2016, cu ocazia celei de 30-a aniversări, un articol în care scrie: „Un dezastru nuclear care a doborât un imperiu. Cernobâl a condus la mii de morți, inclusiv a Uniunii Sovietice.” Toate acestea sunt interesante și devin interesante dintr-un anumit motiv.

Am aici un articol  pe care l-am listat și care este din 12 iunie 2019, aparținând Știrilor evreiești canadiene. Titlul acestui articol este: Legătura dintre Cernobâl și istoria ebraică modernă.

Cernobâl a fost o locație foarte activă pentru iudaism. În cadrul Primului Război Mondial, acolo era o comunitate mare de evrei. De fapt, ultimul rabin din Cernobâl a fost arestat de Stalin în anul 1933, a fost aruncat în pușcărie, iar mai târziu, în anul 1942, a fost ucis. Când naziștii germani au venit în Ucraina, au venit la Cernobâl, iar în decursul unui an, au ucis toți evreii care se aflau acolo. Așadar, această locație deține o istorie istovitoare cu privire la evrei. Dar nu la aceste lucruri vreau să mă opresc, iar ceea  ce am spus nu a fost decât ceva interesant.

Aș vrea să citesc câteva fraze din acest articol: „Astăzi, explozia uzinei nucleare din Cernobâl este punctul zero al istoriei Ucrainei. Se crede că acesta a fost punctul de tranziție care a dus la prăbușirea Uniunii Sovietice și în consecință, o transformare majoră a hărții lumii. Am scris acest articol sub incidența zvonurilor că explozia uzinei a fost pedeapsa divină pentru Ucraina și Belarus, pentru ceea ce s-a întâmplat acolo în timpul Holocaustului.”

Aceasta au spus unii oameni care au supraviețuit Holocaustului din aceste locații. Dar spre final, acest articol a început să-mi atragă atenția. El spune:

„Zeci de mii de evrei au decis să părăsească Uniunea Sovietică aflată în colaps la sfârșitul anilor 1980, îndeosebi din cauza dezastrului. Ei au deschis calea unui Exod în masă, conducând la un milion și jumătate de evrei vorbitori de limbă rusă care trăiesc azi în jurul globului.”

Când URSS se afla în picioare și era puternic, au existat în  jur de un milion de evrei vorbitori de limbă rusă prinși în granițele acestuia. Ei nu s-au putut întoarce în țara lor în anii 1960, 1970 sau 1980. Pe măsură ce puterea URSS-ul creștea, s-a încercat dezvoltarea științifică pentru a deveni un imperiu mondial. URSS era o putere mondială, dar au început să aibă probleme financiare, iar prăbușirea de la Cernobâl a fost uriașă și devastatoare. Aceasta a declanșat o serie de evenimente care au condus la prăbușirea Uniunii Sovietice și în decurs de șase ani, URSS a fost dizolvat în totalitate. Aceasta se petrecea în anul 1986, iar în anul 1989, a fost deschis zidul Berlinului, a fost permisă libertatea de a călători între Berlinul de Est și Berlinul de Vest; în noiembrie 1991, zidul Berlinului a fost dărâmat, iar în decembrie 1991, URSS se prăbușise în totalitate. Când a căzut pe deplin, evreii care fuseseră prinși de acele granițe, s-au putut întoarce acasă, pentru prima dată având loc exoduri în masă. Dar nu toți au plecat repede. Unii dintre ei au rămas, și din cauza aceasta, dintr-o dată au început să izbucnească războaie mici.

Vă mai amintiți cele petrecute în Cecenia, Bosnia și Herțegovina, Iugoslavia? Toate aceste regiuni au devenit instabile, au început să izbucnească războaie, iar evreii au continuat să fugă de ele pentru că Trâmbițele înseamnă și războaie. Evreii au început să se întoarcă în țara lor, iar după dizolvarea URSS-ului în anul 1991, 1992-1995 au văzut cele mai mari călătorii, ale Leei care se întorcea în țara sa, a evreilor vorbitori de limbă rusă. De fapt, acest Exod a fost atât de mare încât a devenit o problemă în Israel.

 Am găsit un articol scris de un doctorand, care spunea că atât de mulți vorbitori de limbă rusă se întorceau în Israel, încât structura politică și culturală a Israelului se schimba. Între anii 1989 și 2006, aproape un milion de evrei vorbitori de limbă rusă s-au întors în Israel. Israelul este o țară mică, dar un milion de evrei se întorceau acasă. De ce? Pentru că sub Trâmbițe, trebuia să fie o adunare a evreilor din timpul sfârșitului, înapoi în țara făgăduită; dar cât timp URSS era un imperiu mondial, evreii nu se puteau întoarce în țara lor pentru că ei nu ar fi îngăduit să plece un milion. Eu nu vreau să tragem concluzii și să spunem: „Cutare este cutare,” nu, ci doar arătăm  ce spune istoria.

Cernobîl înseamnă „pelin,” iar cineva s-a gândit destul de mult la aceasta dacă a pus statuia unui înger cu o trâmbiță chiar în mijlocul orașului, dincolo de un muzeu intitulat „Muzeul stelei Pelin.” Fratele Branham a spus că Dumnezeu îi determină să mărturisească despre Adevăr. De aceea, pe fiecare ambulanță se află o prăjină cu un șarpe în jurul ei pentru a arăta spre vindecarea divină.

Poate mă înșel, dar aceste lucruri rămân interesante. Câți dintre voi sunt de acord că aceste lucruri sunt extrem de interesante? 

Dacă fratele Branham ar fi fost aici, l-am fi întrebat: „Frate Branham, aceasta a fost cea de-a treia trâmbiță?” Nu noi am inventat numele acestui oraș; nu noi am pus statuia unui înger care trâmbițează acolo; nu noi am pus muzeul acolo; nu noi am cauzat căderea reactorului nuclear, nu noi am determinat ca aceasta să provoace căderea URSS-ului, și nu noi am făcut ca aceasta să provoace întoarcerea unui milion de evrei în țara lor natală. Dar este ceea ce ne-a explicat fratele Branham nouă. Motivul pentru care am arătat aceasta, chiar dacă nu este totul, are legătură cu aceste Trâmbițe, și cele relatate mai sus s-au petrecut sub Trâmbița a treia.

 Fratele Branham a spus că Trâmbița a șasea s-a deschis în cel de-al doilea Război Mondial, chiar înainte de al doilea Război Mondial, dar aici avem acest eveniment din anul 1986. Așadar, trebuie să renunțăm la ideea că totul se petrece în ordine cronologică. Dumnezeu poate face ce vrea, când vrea și cum vrea El pentru a-și aduce copiii înapoi acasă. Orice consecutivitate are nevoie să se petreacă, El cunoaște cronologia, El știe care este însemnătatea fiecărui număr și El știe când se va întâmpla totul. Tot  ce  trebuie să facem noi, este să spunem că ceea ce a spus fratele Branham este adevărul și anume că trâmbița a șasea și Pecetea a șasea s-au deschis în același timp. Are o însemnătate mai mare decât aceasta? Probabil. Mai există și o altă aplicare? Da, dar ceea ce a spus el este adevărul.

Chiar și Mihail Gorbaciov a spus că explozia de la Cernobîl a fost motivul pentru care au început evenimentele care au prăbușit URSS-ul pentru ca evreii să se poată întoarce în țara lor natală la timp pentru ca prorocia din Apocalipsa 11 să se poată împlini, iar cei o sută patruzeci și patru de mii să fie chemați afară. 

Toate aceste lucruri sunt interesante, dar adevăratul motiv pentru care le-am parcurs este că acest eveniment s-a petrecut în timpul vieții noastre, iar eu le-am privit ca pe o știre. Când eram copil, am văzut cum a fost dărâmat zidul Berlinului. Ați văzut și voi aceasta? Am auzit despre prăbușirea URSS-ului și am auzit că a fost un lucru bun și că americanii erau bucuroși. Eu le-am privit ca pe niște știri și nu mi-am dat seama că a fost planul lui Dumnezeu. L-am privit ca pe un eveniment pe scena lumii, ca pe un eveniment care au umplut titlurile ziarelor, un eveniment care va fi scris în cărțile de istorie. L-am privit ca pe o istorie care a avut loc în timpul vieții mele, dar nu am realizat că potențial, era o prorocie care se împlinea, că era Dumnezeu care aduce Israelul înapoi în țara lui natală ca să poată suna din Trâmbița a șaptea. Ce înseamnă aceasta pentru noi? Aceasta este partea importantă  pentru că Trâmbițele adună Israelul înapoi în țara lui.

Dar care este Țara noastră natală? Cuvântul deschis. Dumnezeu folosește evenimente din viețile noastre, care pentru noi nu sunt decât niște evenimente care fac parte din istoria noastră, un eveniment care a avut loc. „Fabrica s-a închis, iar eu mi-am pierdut slujba.” „Am făcut parte dintr-un accident rutier și un membru al familiei mele a murit.” Dacă Dumnezeu folosește astfel de evenimente pentru a ne duce înapoi în Țara noastră natală, la Cuvânt, pentru a ne duce într-un loc în care ne întoarcem înapoi la Cuvânt? Noi știm că ceea ce se întâmplă cu Israel, se petrece și cu noi sau este valabil și pentru noi.

Dumnezeu folosește evenimente, o catastrofă care se petrece în jurul nostru, lucruri ciudate, lucruri care devin știri. El le-a folosit pentru a duce Israelul înapoi acasă, dar le poate folosi și pentru a ne întoarce pe noi înapoi la Cuvânt, pentru a ne duce  înapoi în țara noastră natală și pentru a ne chema la Cuvântul Său.

Fratele Branham a spus în Epocile bisericilor: „S-a rupt o Pecete și răsună o Trâmbiță,” iar acea Trâmbiță trebuia să adune poporul la Cuvânt, dar urma să aducă și un război duhovnicesc. Noi poate am spune: „Oh, cât este de teribil. De ce ar cauza o Trâmbiță un război? De ce am vrea un război? Noi am vrea ca lucrurile lui Dumnezeu să fie dulci și pline de pace.” Nu! Dumnezeu a folosit războiul pentru a-i determina pe oameni să ia o decizie. Nu s-a mai așteptat să se vadă dincotro bate vântul, ci Dumnezeu a adus un război duhovnicesc pentru a forța lucrurile, ca să nu mai stăm în biserica catolică, ci să acceptăm neprihănirea prin credință. El a trebuit să aducă un război pentru ca noi să trecem dintr-o parte în alta și să luăm poziție asupra problemei.

El va face același lucru cu voi și cu mine. El va aduce un război în jurul nostru, necazuri, timpuri de necaz în care se petrec anumite lucruri pentru a ne scoate din starea noastră neutră și pentru a ne determina să intrăm în acțiune, să alegem o parte, să ne mișcăm, să luăm Cuvântul și să ne punem de partea Lui.  

Totul părea ca o știre, s-a întâmplat ceva și nu a mai existat URSS-ul. De ce nu a mai fost URSS? Fratele Branham nu a atras atenția întregii sale biserici spunând: „Fiți atenți la URSS,” ci a spus: „Ridicați-vă în picioare și repetați după mine „Fiți atenți la Rusia! Fiți atenți la împăratul nordului!” Aceasta înseamnă că atunci când ajungem la sfârșitul timpului, nu mai poate fi URSS, ci trebuie să fie Rusia. Așadar, Dumnezeu a făcut ca un reactor să explodeze. De ce? Pentru că profetul a spus: „Fiți atenți la Rusia, la Împăratul nordului,” iar El trebuia să-și ducă copiii, trebuia să-i ducă pe evrei înapoi acasă ca să-i poată primi pe cei doi profeți. Noi am crezut că aceasta a fost o știre, dar nu a fost o știre, ci a fost o profeție care se împlinea. A fost Dumnezeu care își punea copiii în mișcare.

În biserică, noi am  văzut războiul între Luther și biserica catolică, între cei care doreau să fie mântuiți prin neprihănire și cei care doreau să fie mântuiți prin fapte, deci, a izbucnit un război. De ce? Pentru că El trebuia să-i ducă pe cei aleși la Cuvânt, cei aleși trebuiau să se întoarcă înapoi Acasă, la Cuvânt. De ce îngăduie El să ne lovească necazurile? Pentru că trebuie să ne ducă înapoi la Cuvânt.  

De ce fiii lui Laban l-au urât pe Iacov? Pentru că Iacov trebuia să se întoarcă în țara sa natală. Iosif era în scenă, dar ei trebuiau să se întoarcă înapoi pentru ca Beniamin să poată intra în scenă. De aceea, El a îngăduit lupte între fiii lui Laban și Iacov pentru ca el să înceapă să se simtă inconfortabil și să dorească să se întoarcă acasă. Iacov trebuia să se întoarcă acasă pentru a împlini Cuvântul.

Noi trebuie să intrăm în posesiunea deplină a acestui pământ, trebuie să intrăm în posesia întregului Cuvânt. Astfel, Dumnezeu orchestrează evenimente care ajung să fie știri pe toată planeta, iar noi ne uităm la ele și spunem: „Războiul cutare, prăbușirea economică cutare, catastrofa cutare.” Când privesc la ceea ce s-a întâmplat la Cernobâl, mă întreb: „Ce se petrece acum?” Ce se petrece? Avem o pandemie mondială, se întrevede un dezastru financiar, o China care arată cum arată și mă întreb, ce se petrece? Eu nu știu și nu pot spune. Nu sunt un profet și nu pot trage concluzii, dar știu că orice se petrece, se întâmplă în conformitate cu programul lui Dumnezeu pe care El îl duce mai departe. 

Poate fi un articol de ziar, un anunț pe telefonul vostru, o ultimă știe fulger, dar acea ultimă știre fulger poate fi ceva ce a sărit de pe paginile Bibliei noastre, iar noi putem trece pe lângă ea la fel de ușor cum am trecut peste cele dinainte și cum au trecut înaintașii noștri pe lângă ele de-a lungul timpului. Putem trece pe lângă, de aceea trebuie să rămânem conectați, însă nu pentru a le da o interpretare, ci pentru că Dumnezeu Își îndeplinește scopul pe pământ, mișcând națiuni, popoare, armate pentru ca să îndeplinească scopul Său. Care este acesta? Scopul Lui este să adune Mireasa pentru  Răpire și pe evrei împreună ca să Îl primească pe Mesia. Pot să vă asigur că tot ce se petrece, s-a petrecut în linie cu acel obiectiv, pentru că El a avut un scop, un țel, un gând pe care a vrut să îl atingă, acel gând și acel scop fiind atins pe acest pământ, acum, și totul are de-a  face cu voi, cu mine și cu cei o sută patruzeci și patru de mii de evrei. Toate acestea nu sunt doar niște știri, ci este viața noastră, afectează viața noastră, ne face plăpânzi, și în loc să ne facă nervoși doresc  să ne conducă în Țara noastră natală. 

Economia se destramă, dar aceasta vrea să ne conducă în Țara noastră natală. Munca noastră se destramă, dar aceasta vrea să ne conducă în Țara noastră natală. Națiunile se destramă, dar aceasta vrea să ne conducă în Țara noastră natală. Fiecare  Trâmbiță care sună vrea să ne conducă în Țara noastră natală, acolo unde punctul nostru central devine Cuvântul și numai Cuvântul, unde soluție la fiecare problemă este Cuvântul. Nu un card de credit, nu o slujbă nouă, ci soluția mea este numai Cuvântul.  Scopul a fost nu să fie construit un reactor nou sau ca URSS-ul să fie restabilit din nou, ci scopul a fost să fie adus la suprafață Cuvântul.

Nu știu cum vă simțiți voi, dar ceva ne încântă inima în legătură cu aceasta. Nu știu ce altceva mai este acolo, ce altceva s-a întâmplat, ce sunt Trâmbițele; nu știu dacă ce am spus este împlinirea acelei Trâmbițe, ci tot ce pot să spun, este ceea ce văd, iar ceea ce văd este minunat. Dacă aceasta nu este decât o parte din tot, este minunat. Este minunat că Dumnezeu poate face aceasta. Este ceva ce se află în Cuvântul Său, iar El o poate face ca să-și ducă copiii acasă. 

Vă rog să ascultați o clipă. Dacă El a putut prăbuși URSS-ul ca să-i ducă pe evrei înapoi acasă, ce poate face ca să ne pună pe noi în poziție? Acum, în anul 2020, aflându-ne aici, noi putem spune: „Da, El a cauzat prăbușirea URSS-ului,” ca și cum nu ar fi un lucru mare. Dar dacă noi am fi fost în viață în anii 1980 și am fi trăit în Belarus, Ucraina sau Polonia, atunci ar fi fost ceva măreț. Nimeni nu putea opri atunci URSS-ul sau să facă ceva pentru a se prăbuși, dar Dumnezeu a orchestrat evenimentele în felul acela.

Știați că în Cernobâl au existat patru reactoare și existau planuri de a se construi mai multe? Dar care dintre cele patru reactoare credeți că a explodat? Sub ce Pecete suntem? A patra. Știți care reactor a explodat? Al patrulea. Și aceasta este interesant. Ei au încercat să facă un test de siguranță pentru a preveni o explozie. Știau că dacă ar fi pierdut energie, situația ar fi fost riscantă și au vrut să susțină niște generatoare, au trecut câteva secunde fără energie, iar ei încercau să lucreze la aceasta și să înțeleagă cum să țină reactorul activ. Știau că au o problemă de siguranță și au făcut un test de siguranță pentru a preveni un dezastru nuclear, dar în timpul acestui test care trebuia să prevină o explozie, a avut loc o explozie. Priviți la ironia lui Dumnezeu. Ei încercau să prevină o explozie nucleară, iar Dumnezeu a îngăduit ca aceasta să fie secvența evenimentelor care să provoace acest accident pentru că Dumnezeu a avut nevoie de o explozie. Așadar, chiar dacă încercăm să ne opunem în siguranță față de Dumnezeu, croindu-ne o poziție, nu există nimic ce putem face pentru a ne pune pe noi înșine în siguranță. 

Când Dumnezeu vrea să împlinească ceva în viață noastră, niciun test de siguranță, nicio investiție, nimic nu ne va mai salva pentru că dacă Dumnezeu vrea să se prăbușească ceva, acel ceva se va prăbuși. Dar nu ca să fim pedepsiți, ci ca să fim duși înapoi în Țara noastră, la Cuvântul Său. Granițele URSS-ului, cortina de fier îi țineau pe evrei departe de țara lor natală, de aceea Dumnezeu a prăbușit un reactor nuclear în timpul unui test de siguranță care trebuia să împiedice o eventuală explozie.

Vedeți cât de măreț este Dumnezeu, cât de desăvârșit? El poate face tot ce vrea, fără ca omul să-L oprească. Nici noi nu-L putem opri și nici nu dorim să-L oprim. Eu vreau să spun: „Doamne, du-mă în Țara mea. Doamne, îndepărtează orice barieră, orice cortină de fier care mă împiedică să stăpânesc Țara mea pe deplin. Frânge cortinele de fier din mintea mea ca să încetez să mai privesc lucrurile prin ochi denominaționali, prin intelect, ci prin descoperire. Rupe acea cortină de fier și îngăduie ca eu să văd lucrurile așa cum le-a văzut profetul tău, în felul în care i le-ai arătat Tu.”

 El a spus: „Poate nu pot să explic lucrurile astfel încât să aibă sens pentru voi, dar știu despre ce vorbesc.” Iar eu spun: „Dumnezeule, dă-mi aceeași vedere, aceeași descoperire pe care i-ai dat-o lui, ca să știu despre ce vorbește. Îndepărtează cortina de fier de peste mintea mea, Doamne. Eliberează-mă de gândirea umană, de învățătura denominațională asupra Bibliei, de propriile mele concluzii, rupe cortina de fier și îndepărteaz-o de la mine, iar dacă trebuie să dobori un reactor din inima mea, dărâmă-l și îngăduie să fiu liber.”

Ce ne-a ținut pe loc? Gândirea denominațională. Aceasta  ne-a ținut pe loc cel mai mult. Dar vulturul vrea să zboare, eu vreau să zbor. Nu vreau să pun Cuvântul nelalocul lui. Nu vreau să-i dau o tălmăcire greșită, ci vreau să cred exact  ce a spus fratele Branham. Nu vreau să selectez  ce a spus el și să spun: „Nu înțeleg aceasta, de aceea voi continua să caut altundeva citate bune.” Eu vreau ca Dumnezeu să-mi arate lucruri bune. Vreau să stăpânesc pe deplin țara mea. Dacă fratele Branham a predicat Sărbătoarea Trâmbițelor, atunci Sărbătoarea Trâmbițelor este pentru mine. Dacă el a predicat Căminul viitor, atunci Căminul viitor este și pentru mine. Tot  ce a predicat el, este pentru noi.

Dacă el  a deschis cartea Apocalipsei, atunci ea este pentru noi, iar eu nu vreau ca vechea cortină de fier din mintea mea să mă țină departe de țara mea. „Cutare se petrece acolo, cutare dincolo, cutare în perioada Necazului, cutare aici.” Lăsați-l pe fratele Branham să spună  ce a spus și lăsați ca ce  a spus el, să fie adevărat. Spuneți: „Doamne, cum se face că  Trâmbițele sunt între potirul al șaselea și al șaptelea? Cum este cu aceasta? Cum se face că Trâmbița și Pecetea a șasea s-au deschis în același timp? Te rog să-mi arăți aceste lucruri, Doamne. Îndepărtează puterea vechiului reactor nuclear și dărâmă-l. Fă-l să explodeze. Arde-l. Eu am pus versetul cutare acolo, versetul cutare dincolo. Ce este aceasta? Gândire denominațională. Doamne, îndepărteaz-o. Ajută-mă să nu tot încerc să salvez vechea mea înțelegere denominațională printr-un test de siguranță. Îngăduie ca eu să pot citi Mesajul prin descoperire. Dă-mi ochi să văd și urechi să aud. Doamne, îngăduie ca eu să umblu în Lumină așa cum și Tu ești în Lumină. Doamne, îngăduie să umblu din ce în ce mai mult în aceasta, să stau cu Ea, să rămân în Ea. Doamne, îngăduie ca eu să văd Cuvântul Tău dezvelindu-se.”

 Dacă profetul a adus aceste Mesaje, ele sunt pentru noi. Poate nu este pentru astăzi, dar este pentru mine. Poate va fi pentru noi săptămâna viitoare, dar vom aștepta până când va veni săptămâna viitoare pentru că este pentru noi, iar noi vom rămâne cu ea până când El deschide Cuvântul. Eu doresc ca Dumnezeu să frângă cortina de fier în dreptul meu, ca să  fiu liber. Iar dacă aceasta implică un accident nuclear, atunci să fie un accident nuclear. Dacă implică prăbușirea unei națiuni, fie ca ea să se prăbușească. Dar Îl rog pe Domnul să ne țină în Țara Sa, în Cuvântul Său.

Să ne ridicăm cu toții în picioare. Nădăjduiesc că înțelegeți inima mea și ceea ce eu am vrut să spun. Puteți vedea cât este de desăvârșit Cuvântul lui Dumnezeu? Toată istoria se învârte în jurul acestui Cuvânt. Știm că Imperiul Babilonian  a trecut la cel medo-persan, apoi Imperiul medo-persan a trecut la cel al grecilor, iar cel grec a trecut la cel roman. Unde putem regăsi toate acestea? Aici, în Biblie. Roma separându-se în Imperiul de Est și Imperiul de Vest. De ce s-au separat? „Păi, pentru că Imperiul bizantin…” Nu acesta este motivul pentru care s-au separat, ci s-au despărțit pentru că Daniel a văzut că ele se vor despărți. 

Vedeți, noi citim în cărțile noastre de istorie: „Acesta este motivul pentru care s-a despărțit Imperiul roman, cutare este motivul pentru care s-a prăbușit URSS-ul…” Nu acelea sunt motivele, ci sunt doar evenimentele folosite de Dumnezeu. Motivul a fost că Daniel le-a văzut în felul acesta și așa au trebuit să se întâmple. Care sunt motivele? Ele au fost scrise în Biblie, iar motivele sunt că Dumnezeu a scris totul înainte de întemeierea lumii. De aceea, s-a prăbușit URSS, de aceea a existat un Holocaust, de aceea două sute de milioane  de demoni au ieșit de la râul Eufrat și au intrat în armatele lui Hitler, Mussolini și Stalin. De aceea a existat un Al doilea Război Mondial. De aceea, Europa aproape că a fost cucerită de armata lui Hitler. De ce? Pentru că Hitler a fost un bun strateg? Nu! Pentru că totul se afla în Cuvânt,  în Scripturi, iar când acei demoni au ieșit afară, au intrat în acele armate. Ce încercau ei să facă? Ce încerca să facă Hitler? Hitler încerca să ridice cel de-al treilea Reich. Cine era acesta? Cel de-al treilea imperiu. Care este acesta? Care a fost primul imperiu? Imperiul roman. Care a fost al doilea imperiu? Imperiul roman sfânt, iar el a încercat să ridice cel de-al treilea imperiu. El a declarat aceasta deschis, nu s-a ascuns. Ce l-a determinat să facă aceasta? Au fost puterile demonice care l-au uns pentru că totul era scris în Cuvânt. El încerca să aducă înapoi Imperiul roman. 

Fratele Branham a spus: „Fiți atenți cum acele duhuri romane i-au prigonit pe evrei,” dar voi spuneți: „Păi, aceea nu a fost Roma, ci Germania, Italia.” Dar el a spus: „Nu, este același duh.” Uitați-vă cum ei  au făcut același lucru, iar Hitler chiar a mărturisit că era vorba despre același duh pentru că el dorea să ridice cel de-al treilea Reich, cel de-al treilea Imperiu.

De ce a făcut el aceasta? De ce a fost Hitler atât de posedat de demoni? De ce a avut el o asemenea ură pentru evrei? De ce au avut atât de multe progrese tehnologice care i-au ajutat să cucerească lumea și să o scape de toți evreii?

De ce? De ce? Pentru că el urma linia, cursul sub Peceți, și a căzut sub aceeași inspirație devenind o avanpremieră a Fiarei, când Antihristul se va încarna pe deplin în Papă. Cine era el? El s-a aflat în aceeași secvență a evenimentelor, a istoriei, a prorociei care se repeta, doar că nu în măsură deplină.

El nu a fost încarnarea deplină pentru că fratele Branham a spus că aceasta va avea loc în Papa, dar a preumbrit ceea ce va veni. De ce? Pentru că prorocia este deja în Carte și se desfășoară într-o istorie care se repetă.

De ce i-a urât Roma pe evrei? Din același motiv. Slăvit să fie Dumnezeu, prieteni! Tot  ce este în istorie s-a învârtit în jurul Cărții de aici și a făcut ca toată istoria, războaiele și tot  ce s-a petrecut, să ducă programul lui Dumnezeu mai departe. Ce face astăzi? Mișcă programul lui Dumnezeu mai departe,  iar noi facem parte din programul Său.

Tot  ce se petrece în jurul meu, încearcă să mă ducă pe mine, care fac parte din programul Său, mai departe. Nu să mă rănească sau să mă reducă la tăcere, nu să mă distrugă sau să mă deprime, ci tot  ce se petrece în jurul nostru, încearcă să ducă programul Său mai departe, de aceea, spun: „Dumnezeule, îngăduie să merg mai departe!” Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Amin-