1

ÎMPLINIRE NEAȘTEPTATĂ – Partea întâi

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne rugăm.

Doamne, Îți mulțumim de marele privilegiu de a sta împreună aici și de a ne închina în Numele Tău. Dumnezeule, Tu Îi doreai pe aceia care Ți se închină în Duh și în Adevăr și ne-ai chemat în acel loc prin Domnul Harului și ne-ai atras pentru că ai pus în noi Ceva înainte de întemeierea lumii, ca să putem răspunde la chemarea Ta, iar în această dimineață ne-ai adus aici, Doamne, să-Ți cântăm laude și vrem să-Ți mulțumim, Doamne, căci este un mare privilegiu.

Dumnezeule, în timp ce ne îndrepți inimile spre Cuvântul Tău, cred că vei veni Stăpâne, ca să ne frângi Pâinea și că Te vom putea vedea în frângerea Pâinii, în felul cum o frângi pentru ca toți să fim hrăniți din mâna Ta, iar când vom pleca de aici să fim întăriți și echipați pentru ca viețile noastre să fie plăcute înaintea Ta, Doamne, și să trăim pentru scopul pentru care ne-ai trimis în această viață și pentru slava Ta.

Vrem să ai întâietate în mijlocul nostru, în inimile și în viața noastră. Alungă orice duh care ar încerca să ne împiedice și lasă ca Duhul Sfânt să se miște liber, așa cum dorește, ca să ne ducă mai sus, Doamne, și să vedem mai clar decât am văzut vreodată. Te rugăm aceasta în Numele Domnului Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este bine să fim în dimineața aceasta aici.

Să deschidem la Matei 1.20-23:

Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un Înger al Domnului, și i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt.

Ea va naște un Fiu, și-I vei pune Numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune Numele „Emanuel,” care tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”

În partea pe care vreau să o subliniez, am vrut să încep cu această Scriptură: „Toate aceste lucruri s-au întâmplat, ca să se împlinească ce vestise Domnul prin profet.” Deci, pentru împlinirea profeției, au fost anumite lucruri care trebuiau făcute și urmau să se facă într-un anumit fel. Voi știți că un Înger a vizitat-o pe Maria. Vom intra în aceasta într-un minut.

Îngerul i-a vorbit Mariei și i-a spus că va naște un Fiu conform Cuvântului. Maria i-a spus aceasta lui Iosif și acum Iosif era neliniștit pentru că nu înțelegea aceste lucruri și se gândea s-o îndepărteze pe Maria în ascuns. Dar un Înger a venit la el în vis și i-a spus să nu o pună deoparte pe Maria pentru că ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. El i-a explicat că toate acestea așa trebuiau să fie pentru ca să se împlinească Scripturile.

Acum aș vrea să iau ca temă, un subiect la care m-a călăuzit Domnul și pe care l-am numit Împlinire nebănuită, sau Împlinire neașteptată. Acesta a fost întotdeauna secretul pentru împlinirea unei profeții, deoarece Dumnezeu aduce întotdeauna împlinirea profeției într-un fel neașteptat, așa că trebuie să fim atenți și să urmărim împlinirea neașteptată a profeției.

Să citim Isaia 40.3-5:

Un glas strigă: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!

Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii și strâmtorile în vâlcele.

Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea: căci gura Domnului a vorbit.”

Gândiți-vă că nu citiți cartea lui Isaia în anul 2021, ci în anul 10 A.D. sau poate chiar în anul nașterii lui Hristos, și vedeți că Domnul spune o profeție despre venirea Domnului și o altă profeție despre venirea unui premergător al venirii Domnului.

Priviți la această profeție: „Un glas strigă: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți un drum pentru Dumnezeul nostru.” Dacă nu ați cunoaște împlinirea, ce ați crede și ce ați căuta citind această Scriptură? Astăzi, noi știm cum s-a împlinit această profeție, dar dacă nu ați ști și ați citi această Scriptură, ce ați gândi? Și ce ați căuta? Un drum construit în deșert.

Fiecare vale va fi înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate.” Aceasta ar avea sens pentru că trebuie să fie un drum drept, deci munții trebuie coborâți și văile umplute ca să faci o cale dreaptă. Astfel, vei căuta imediat o împlinire fizică a acestor cuvinte.

„Orice vale să fie înălțată și orice munte și orice deal să fie plecate; coastele să se prefacă în câmpii și strâmtorile în vâlcele. Atunci se va descoperi slava Domnului și în clipa aceea orice făptură o va vedea pentru că gura Domnului a vorbit.” Când citiți această Scriptură neștiind împlinirea, ați fi tentați să căutați ceva ce se întâmplă la scară mare, ați căuta ceva măreț, ceva ce se poate vedea în toată lumea, ceva mare și puternic. Munții vor fi coborâți, văile vor fi înălțate, coastele vor fi netezite și în deșert va fi construit un drum pentru Domnul, astfel încât El să poată veni mărșăluind triumfător și „fiecare făptură să vadă slava Domnului pe care o căutați.” Ceva măreț.

Să deschidem la Maleahi 3.1:

Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.”

Iată o profeție care era așteptată. Ce ai fi căutat? Cum s-ar fi împlinit această profeție? Vom citi Marcu 1.2-3:

După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care îți va pregăti calea…

Glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.”

Aici se face referire la ambele Scripturi din Isaia 40, și Maleahi 3. Ambele sunt menționate în Marcu 1.2-3. Vom citi în continuare de la versetul 4 la 8:

„a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor.

Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el, și mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.

Ioan era îmbrăcat într-o haină din păr de cămilă, și împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și cu miere sălbatică.

Ioan propovăduia și zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălțămintelor.

Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Să ne întoarcem acum la Luca 3.2-9:

și în zilele marilor preoți Ana și Caiafa, – Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.

Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor,

după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.

Orice vale va fi astupată și orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite.

Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.

Ioan zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?

Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră, și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: „Avem pe Avraam ca tată.” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat și aruncat în foc.”

Am citit profeția din Isaia 40, apoi profeția din Maleahi 3, și acum am venit în Noul Testament și am citit împlinirea acestor profeții și ce s-a întâmplat când a venit acest premergător, acest mesager pe care Dumnezeu a promis că îl va trimite. Când a intrat în scenă, el a venit din pustie îmbrăcat într-o haină din păr de cămilă și încins la mijloc cu un brâu de curea. Mânca lăcuste și miere sălbatică, stătea pe malul râului și striga: „Pocăiți-vă”! I-a numit vipere și șerpi și le spune că securea a fost înfiptă la rădăcina copacilor. Aceasta a fost împlinirea profeției din Isaia și Maleahi.

Vreau să citesc acum câteva lucruri pe care fratele Branham le-a spus despre acest subiect.

În mesajul Dumnezeu ascuns în simplitate și descoperit în același fel, el a spus: „Apoi, Se descoperă în același fel…” Acesta este un mesaj pe care l-am studiat și de aici mi-am luat majoritatea citatelor, așa că mergeți și ascultați această predică și veți înțelege mai bine despre ce vorbim.

Dumnezeu mi-a atras atenția asupra acestor lucruri, apoi mi le-a arătat în Cuvânt. „…Dumnezeu care este atât de mare, Se ascunde în simplitate, apoi Se descoperă în același fel. Timp de șapte sute de ani s-a știut că va veni un premergător care va pregăti calea lui Mesia, dar când a intrat în scenă, a făcut-o atât de simplu, încât nu au înțeles.”

Toți citeau profețiile și așteptau cu nerăbdare venirea acestui premergător care va deschide calea pentru venirea Domnului. Amin. Toți voiau să vină pentru că voiau să avanseze în profeție. Deci, ei doreau să vină premergătorul, să vină Îngerul legământului pentru că doreau ca Domnul să intre în scenă. Voiau să vină și să construiască acel drum în deșert; au vrut să vină ca să niveleze munții, să înalțe văile, să niveleze coastele și să înalțe câmpiile, astfel ca toți să poată vedea slava Domnului. Ei voiau aceasta, sau cel puțin credeau că vor. Așadar, ei aveau un mod imaginar al felului cum se va întâmpla și așteptau ca împlinirea să vină conform cu propria lor înțelegere intelectuală.

Citind cuvintele scrise, ei își imaginau în mintea lor cum va fi, dar când Dumnezeu a trimis împlinirea acelor cuvinte, nu se potrivea cu viziunea minții lor intelectuale, era departe de ceea ce credeau ei.

În anul 1961, în mesajul Domnilor, vrem să-L vedem pe Isus, profetul a spus:

Isus a spus că Ioan Botezătorul era Ilie care urma să vină, un tip puternic pentru că munții aveau să sară ca berbecii și frunzele să bată din palme; locurile înalte să fie netezite, iar locurile joase să fie înălțate. Ei se așteptau la ceva care să zguduie națiunea, dar când a venit Ioan, era înfășurat la mijloc cu o bucată de piele de cămilă și cu barbă pe toată fața; mânca lăcuste și miere sălbatică și a ieșit să predice stând pe malul Iordanului scuturând bisericile și chemându-le la pocăință.”

Dar ei nu au vrut să vină la pocăință, ci au vrut doar ca  să vină Domnul și să instaureze Împărăția; au vrut doar  toate binecuvântările și lucrurile bune asociate cu împlinirea profeției. Ei nu și-au dat seama că această chemare la pocăință era pregătirea pentru venirea Domnului.

Să mergem din nou la mesajul Dumnezeu ascuns în simplitate și descoperit în același fel:

Ce s-a întâmplat? Un bărbat de felul acesta fără nici o educație, cu o piele de oaie înfășurată în jurul lui, a ieșit din pustia Iudeii, strigând: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape. Iar voi, o grămadă de șerpi credeți că dacă spuneți: „Aparțin de o organizație,” scăpați? Dumnezeu poate să ridice din aceste pietre copii lui Avraam.”

Vedeți? Fratele Branham a venit și după ce a fost luat în constelația celor șapte îngeri, i s-a spus să se întoarcă  pentru că a sosit timpul pentru descoperirea celor șapte Peceți. Dar prima lui predică pe care o ține, o numește, „Dumnezeu ascuns în simplitate și descoperit în același fel.” Fratele Branham și-a început predica printr-o slujbă de dedicare și închinare pentru că tocmai se făcuse o renovare a Tabernacolului, și a spus toate aceste lucruri, apoi a spus că nu va intra în Peceți, ci va lua mai întâi acest subiect și îl va lega de el. Așadar, fratele Branham a spus că încă nu va predica Pecețile, ci predică acel mesaj micuț cu ocazia dedicării, dar îl va lega direct de el, arătând că pașii profetului au fost rânduiți de Domnul. Ceea ce a predicat atunci când a vorbit aceste teme în ordinea aceasta, și felul cum a predicat, contează; iar el a venit chiar înainte de a predica Pecețile, și a început cu tema din mesajul „Dumnezeu ascuns în simplitate și descoperit în același fel.”

Mie îmi place acest titlu și aș putea predica numai din acest mesaj, deoarece înțelegem că Dumnezeu Se ascunde în simplitate absolută, dar Se descoperă în același fel. Deci, nu este numai ascuns în simplitate, ci Se și descoperă în simplitate, astfel încât să puteți spune că Dumnezeu este ascuns în simplitate. Dar El nu vrea să rămână ascuns, ci vrea să Se descopere în același fel. Deci tot scopul este ca Dumnezeu să aducă descoperirea Cuvântului Său, dar nu ca să rămână ascunsă. El a ascuns descoperirea în simplitate astfel încât să o poată dezvălui tot în simplitate și numai sămânța predestinată să o poată prinde. Dumnezeu nu a fost doar ascuns în simplitate, ci El S-a și descoperit în același fel.

Aici, el a predicat despre Ioan Botezătorul care cheamă la pocăință pentru că Împărăția cerurilor este aproape. El a spus:

„Voi grămadă de șerpi, să nu credeți că dacă spuneți: „Eu aparțin de denominațiunea cutare,” veți trece, pentru că Dumnezeu poate să ridice copii lui Avraam din aceste pietre.O, nu este posibil să fie el acesta. Știm că nu este el. Este imposibil!

Dar el era cel care pregătea calea Domnului și în felul acesta a fost îndreptat tot ce nu era drept și locurile înălțate au fost coborâte.

Să nu  ziceți: „Noi avem ca tată pe Avraam,” pentru că Dumnezeu este în stare să ridice din aceste pietre fii pentru Avraam.” O, locurile înalte au fost coborâte. Aceasta este. Vedeți deosebirea? El spune ce urma să se întâmple, dar când împlinirea a venit la ei, nu l-au primit pentru că erau pregătiți să primească numai ceea ce era în acord cu organizația lor. Chiar dacă lucrarea a venit atât de simplu și conform cu Scriptura, locurile înalte au fost coborâte, ei au fost coborâți. El le-a spus Adevărul fără ocolișuri și i-a scuturat ca să-i îndrepte.

 „Pui de năpârci, șerpi din iarbă, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Securea a fost înfiptă la rădăcina pomilor, deci orice pom care nu aduce rod bun, este tăiat și aruncat în iazul de foc. Cât despre mine, eu vă botez cu apă spre pocăință, dar după mine vine Unul care este mai puternic decât mine, care vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. El își are lopata în mână, își va curăța cu desăvârșire aria și își va strânge grâul în grânar.”

Așa au fost îndreptate locurile înalte, dar oamenii nu au înțeles. El era în conformitate cu Cuvântul, dar era atât de simplu, încât oamenii au omis să-l vadă. Nu au văzut nimic. Nu fiți orbi! Nu fiți orbi!”

Fratele Branham  a vorbit despre venirea lui Ilie și împlinirea profeției, iar când termină, îi avertizează pe oameni și le spune: „Nu fiți orbi! Nu fiți orbi!” Ce predica el? Dumnezeu ascuns în simplitate. Unde mergea? În deschiderea Peceților. Nu fiți orbi! Amin. Așa face Dumnezeu și acum.

Când Ioan Botezătorul a stat acolo în Duhul lui Ilie, predicând un mesaj atât de puternic și smulgând pielea de pe sistem, a vrut să-i coboare și le-a zis: „Să nu credeți că dacă ziceți că Avraam este tatăl vostru, veți scăpa. Dumnezeu va ridica copii lui Avraam din pietrele acestea.”  Astfel, Ioan aducea înălțimile jos, ridica văile în locurile înalte iar coastele le îndrepta. El le spunea: „Sunteți vipere,” făcând exact ce spunea profeția că trebuia să facă. Amin.

Noi nu am avut nici o problemă să spunem „Amin,” la aceasta, pentru că putem citi în Biblie. În Noul Testament putem citi că Isus a spus că Ioan a fost acela, dar dacă ați fi fost acolo în ziua aceea, ați fi citit această Scriptură și ați fi văzut acea manifestare a lui Ioan, exista o singură cale de a înțelege acele Scripturi și acea manifestare și de a le alinia împreună, și acea singură cale era să aveți o descoperire directă de la Tatăl. De ce? Pentru că Dumnezeu împlinește Cuvântul exact așa cum a spus, dar când împlinește exact ce spune, va fi atât de diferit de înțelegerea pe care o aveți prin citirea intelectuală a Bibliei, încât puteți trece pe lângă ea.

Așadar, creștinii nu au nici o problemă să spună că Ioan Botezătorul a împlinit aceste Scripturi pentru că pot citi unde a spus Isus și Biblia că Ioan a împlinit aceste Scripturi. Astfel, Biblia spune că Ioan a venit, a împlinit lucrarea și a plecat. Dacă Biblia nu ar spune aceasta, dacă nu ați fi citit în Noul Testament că Ioan a împlinit acele Scripturi, și dacă Isus Însuși nu ar fi spus aceasta, dacă nu ar fi legat profeția din Isaia 40 cu Ioan Botezătorul spunând că trebuia să facă un drum prin pustie pregătind calea Domnului, că munții trebuiau coborâți și văile înălțate pentru a face o cale dreaptă astfel încât toată făptura să vadă slava Domnului, noi nu am fi înțeles.

Aceasta este ceea ce era scris. El nu a venit cu o lopată în mână, nu a avut un buldozer și un echipaj de lucru, ci a ieșit pe malul Iordanului și a spus fariseilor și saducheilor: „Coborâți de pe calul vostru!” Iar cerșetorilor și prostituatelor, oamenilor simpli, le-a spus: „Hei, voi sunteți copiii lui Dumnezeu. Mergeți sus, veniți la pocăință.” Prin aceasta, el i-a adus în același loc: pe unii i-a coborât și pe alții i-a ridicat și i-a adus pe toți la același nivel. Ce făcea el? Făcea o cale în pustie pregătind calea Domnului bătând. Ce făcea el? Împlinea spiritual ceea ce a fost spus firește prin profetul Isaia, iar unii oameni au primit slujba lui recunoscând că Dumnezeu era în el și l-au prețuit ca profet, chiar dacă nu au înțeles profeția care se împlinea.

Noi știm că nici ucenicii nu au înțeles totul. Apostolul Ioan a fost unul din ucenicii lui Ioan Botezătorul, și a doua zi după botezul lui Isus, când Ioan Botezătorul a arătat spre Isus și a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii,” ucenicul Ioan l-a părăsit pe Ioan Botezătorul urmându-L pe Isus. Noi știm că au fost doi ucenici care l-au părăsit pe Ioan Botezătorul: Andrei și Ioan. Ei s-au întors de la slujba lui Ioan Botezătorul urmându-L pe Isus, Mielul lui Dumnezeu. Dar într-o zi, ei L-au întrebat pe Isus:

De ce spun Scripturile că mai întâi trebuie să vină Ilie?”

Andrei și Ioan stăteau acolo veniți din acea slujbă care i-a îndreptat spre Mielul lui Dumnezeu, luând cuvântul lui Ioan Botezătorul ca un îndrumător care arăta spre Mielul lui Dumnezeu, așa că ei L-au urmat pe Mielul lui Dumnezeu. Totuși, ei s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „De ce spune Scriptura aceasta?” Iar Isus le-a răspuns că Ilie a venit deja dar ei nu au știut nimic. Vedeți? O sămânță aleasă de pe pământ va  lua descoperirea de la Dumnezeu pentru că El o va ascunde în simplitate

Ei au căutat ceva măreț, la scară mare, dar au primit un bărbat sălbatic cu fața acoperită de păr, îmbrăcat cu o piele de cămilă și încins cu un brâu de curea;  care mânca lăcuste și miere sălbatică și striga pe malul Iordanului condamnându-i la fiecare pas.

Vă puteți imagina fariseul care a studiat toată viața, cunoștea Cuvântul, cunoștea ebraica și știa, știa, știa atât de mult încât nu mai putea învăța; știa atât de mult încât nu putea vedea; a văzut atât de mult încât era orb; știa atât de mult încât nu mai putea să învețe. Vi-l puteți imagina ascultându-l pe Ioan care spunea: „Vipere! Vă spun că Dumnezeu este în stare să facă din aceste pietre copii lui Avraam?” Era ca și cum el vorbea despre pietre că pot fi copiii lui Avraam.

„Eu sunt un copil al lui Avraam. Pot să-mi urmăresc genealogia până la capăt. Am documentele, certificatele, dovezile că sunt un copil al lui Avraam.” Dar Ioan le-a zis: „Nu ziceți în voi înșivă că sunteți copiii lui Avraam pentru că Dumnezeu poate să facă din aceste pietre copii lui Avraam.” „Cum să ia Dumnezeu o piatră și să facă un copil lui Avraam?” Cum să vadă aceasta un om cu mintea lui intelectuală? Cum se leagă aceasta cu limbajul biblic și împlinirea Scripturilor? Ce făcea Ioan când îi cobora de pe calul lor înalt pe marele preot și pe ceilalți preoți? Scăpa de înălțimea locurilor înalte când îi chema la pocăință; iar când îi chema la pocăință pe cei mici, el înălța locurile joase. El a fost premergătorul căii Domnului, dar el nu corespundea cu înțelegerea lor intelectuală.

Cred că știm cu toții că aceasta se repetă în zilele noastre, când se întâmplă aceleași lucruri. Dumnezeu S-a ascuns în simplitate, dar S-a descoperit în același fel.

Dumnezeu S-a ascuns în Ioan, un bărbat simplu care nu s-a încurcat cu societatea de atunci și nu avea nici o legătură cu ea; nu a avut nici un sprijin din partea sistemului bisericesc. Dumnezeu S-a ascuns în acel om, și acel om ascundea taina; Dumnezeu Se ascundea în simplitatea acelui vas, vasul era simplu dar Dumnezeu Se ascundea în el, era Cuvântul lui Dumnezeu care venea în manifestare. Vasul era umil, un vas simplu, dar când ei se uitau la el și la felul cum lucra, nu au putut accepta că se întâmplă acel lucru minunat printr-un vas așa de simplu și de neînsemnat. De ce? Pentru că ei căutau o mare mișcare a lui Dumnezeu care le lipsea; ei căutau ceea ce omul numește măreț. Dar ceea ce omul numește mare, Dumnezeu numește nebunie.

Să mergem la Matei 11.7-10:

Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?

Dacă nu, atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraților.

Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc:

Căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.”

Aici, Isus confirmă că acel bărbat pe care voiau să-l vadă, era împlinirea acelei profeții. Să citim în continuare de la versetul 11 la 15:

Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor, este mai mare decât el.

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.

Căci până la Ioan au prorocit toți prorocii și Legea.

Și dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie care trebuia să vină.

Cine are urechi de auzit, să audă.”

„Și dacă vreți să înțelegeți, acesta este Ilie care trebuia să vină.” Aici stătea Isus și le spunea că Ioan Botezătorul era împlinirea profeției din Isaia 40 și Maleahi 3, cu privire la venirea lui Ilie. Voi știți că în acea zi, Isus însuși nu a avut o reputație mai bună decât Ioan Botezătorul.

Ca și creștini, noi privim în urmă și spunem că Isus este Cel care l-a confirmat pe Ioan ca fiind Ilie, apoi și apostolul Ioan a spus că Ioan Botezătorul a fost Ilie; Luca a spus că Ioan Botezătorul a fost Ilie și Matei a spus că Ioan Botezătorul a fost Ilie. În ziua când Isus a făcut această afirmație, mărturia Lui nu a fost mai acceptată ca mărturia lui Ioan Botezătorul însuși, de aceea El a spus: „Dacă vreți să înțelegeți…” El știa că numai o minoritate dintre oamenii cu care vorbea, vor putea primi mărturia Lui când a spus: „Acesta este Ilie care trebuia să vină.” Și el a venit. Ce făcea Isus? Le spunea să recunoască pe cel care a venit, astfel încât să-L recunoască și pe „Cel ce este aici.”

Isus stătea acolo confirmând că în mijlocul lor a fost slujba premergătorului care a pregătit calea Domnului, că el a fost mesagerul Solului legământului, și că acum Domnul Însuși stătea înaintea lor în trup și le spunea: „Dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie care trebuia să vină.” Bine. Minunat! Acesta a fost Ilie. Vedeți? Dacă ați putea primi că Ioan Botezătorul a fost Ilie! Și dacă puteți primi aceasta, atunci la ce manifestare priviți acum? Dacă ați putea înțelege că acesta a fost Ilie!

Ce trebuie să fi fost în urechile celor care au auzit acele cuvinte? „Oh, este o minciună. Acesta nu poate fi Ilie.” Ei stăteau în fața Solului Legământului iar Ioan fusese premergătorul Lui, dar câți înțelegeau aceasta? Lucrul pe care l-a făcut Ioan, a fost drumul pe care l-a pregătit pentru că El este Cel care a venit pe acel drum, și acum, El stătea acolo, Cel puternic și Cel mare care spunea: „Dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie care trebuia să vină.”  „Am rătăcit, m-am întrebat mereu și m-am gândit, poate…” dar acum, El a spus: „El este Ilie care trebuia să vină.” Iar Isus îi privea și aștepta. „Oamenilor, puteți crede că aceasta a spus Isaia și Maleahi?”

Oh, Ilie a venit dar punctul cel mai important era  manifestarea Cuvântului care stătea în fața lor. Ei au înțeles că Ilie a venit și era minunat, dar cine era Cel care stătea înaintea lor? Vedeți? Întotdeauna oamenii au fost capabili să accepte dispensația anterioară, dar nu pot accepta dispensația actuală. Întotdeauna a fost așa.

Să citim din nou versetele 14 și 15:

Și dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie care trebuia să vină.

Cine are urechi de auzit, să audă.”

Fiecare dintre ei aveau urechi fizice, dar El vorbea despre altfel de urechi. Toți aveau urechi cu care auzeau bine, din câte știm, nu era nimeni fără urechi și nici unul nu era surd, așa că Isus vorbea despre un anume fel de urechi care puteau  auzi și primi Cuvintele Lui. Nu era vorba de cuvintele care ieșeau din corzile vocale, ating urechile naturale, și obții o înțelegere firească a acelor cuvinte, ci El căuta pe aceia care pot auzi cu urechea duhovnicească. „Cine are urechi de auzit, să audă.”

În mesajul Dumnezeu ascuns în simplitate, dar descoperit în același fel, profetul spune:

Acum fiți atenți ce a făcut el. A predicat că va veni Hristos, va lua lopata în mână și va curăți aria. El va lega pleava și o va arde, dar grâul îl va strânge și îl va pune în hambarul Lui. Vedeți? Ioan era inspirat. Când a venit Isus, El a făcut totul atât de simplu…Chiar și apostolii așteptau să vină ceva măreț. „El vine, băiete! Va fi atât de puternic încât îi va alunga pe romani de pe pământul meu,; îi va alunga pe greci afară din țară, dar când El a venit, era un om mic și smerit, împins de mulțime într-o parte și în alta. De ce? Pentru că Dumnezeu Se ascundea în simplitate.”

În lucrarea sa, Ioan Botezătorul a fost prezentat ca premergător al Profetului care va veni, iar el a predicat despre Isus când a spus: „După mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintei, Cel care are lopata în mână ca să curețe aria.” Și ei au strigat: „Da, da! El îi va mătura afară pe romani și pe greci și va fi un puternic biruitor. Da, da.” Și ei căutau un războinic puternic cu o lopată în mână ca să curețe temeinic aria, de aceea când a venit micuțul Profet, un Om cu umerii plecați care vindeca bolnavi și făcea minuni, L-au ratat. Ei nu au înțeles că Ioan vorbea despre El pentru că și-au imaginat altceva în mintea lor prin intelectul lor, așa că atunci când El a stat în fața lor, nu au înțeles că Acesta este El.

„Când El a venit, era un omuleț umil, împins de mulțime dintr-o parte în alta.” De aceea ei au vrut un general, nu un omuleț ca Acesta care trecea prin mulțime și pleca. Ei nu L-au vrut pe Acest om respins, disprețuit și ridiculizat care mergea din loc în loc și pleca din Ierusalim ca să nu-L ucidă cu pietre. Ei nu-L voiau pe acel tip din Galileea, ci căutau pe acel om puternic cu lopata în mână cu care să curețe aria. Ei căutau pe cineva care să vină în felul cum gândeau ei și pentru propria lor denominațiune, în felul lor propriu de gândire, din propria lor denominațiune. „Dacă nu face aceasta, nu este El.” Vedeți? „Aceasta este psihologie sau diavolul, nu este Dumnezeu. Dacă ar fi Dumnezeu, El ar fi trebuit să vină în felul în care îl avem noi interpretat.” În felul lor propriu.

Acesta este felul în care Isus trebuia să vină la farisei. Vedeți?  Dumnezeu trebuia să-L trimită pe Mesia, dar ei aveau totul interpretat  cu privire la felul în care trebuia să vină. Și pentru că El a venit altfel, au spus: „Acesta nu este Mesia, este un nelegitim. Este un Belzebul.” Dar Acesta era Dumnezeu ascuns în simplitate. Vedeți ce face denominațiunea? Sau mai bine zis: vedeți ce face demonul denominațional?

Noi am fost separați de denominațiuni prin slujba fratelui Branham, dar nu uitați că încă există un duh denominațional care încă se mișcă încercând să se infiltreze, să pătrundă și să aibă influență. Acesta este duhul lui Antihrist pe care diavolul l-a folosit întotdeauna pentru a devia Planul lui Dumnezeu. El nu are nevoie de tactici noi, ci folosește încă același duh vechi denominațional care a adus întotdeauna o interpretare intelectuală a împlinirii Scripturilor. Astfel, când a venit Isus, pentru că a venit diferit de înțelegerea lor, nu au putut să-L lase în pace să predice pentru că era diferit de ceea ce așteptau, așa că nu putea fi Mesia. Și dacă nu era Mesia, trebuia să fie Belzebul. De aceea este un duh antihrist, pentru că duhul antihrist nu spune doar: „Nu înțeleg, pentru mine nu are sens,” ci el spune: „Nu este El, și nu este de la Dumnezeu. Nu este Hristos. Nu este împlinirea Cuvântului. Nu este Adevărul și nu este corect.” Acesta este un duh Antihrist.

Așadar, duhul lui Antihrist nu este cineva care este confuz și spune: „Nu înțeleg. Nu are sens pentru mine. Nu știu.” Duhul Antihrist confesional nu spune: „Poate că face un lucru bun, nu știu. Nu înțeleg. Poate este de la Dumnezeu, nu sunt sigur, dar aștept.” Duhul Antihrist spune clar: „Nu te uiți în Scripturi? Spune ceva despre un profet din Nazaret? Nu te uiți la Scripturile care spun despre premergătorul care a pregătit calea în pustie? El nu a venit încă, așa că Acesta nu este El. Când va veni, El își va curăța aria temeinic, va face aceasta, aceasta și aceasta.”

Astfel, ei iau interpretarea lor din cuvintele pe care le-au citit din Carte și încearcă să potrivească manifestarea Cuvântului cu propria lor interpretare, și atunci când manifestarea nu se potrivește cu propria lor interpretare, resping manifestarea și o numesc Belzebul, o numesc un duh rău sau erezie; o numesc cult și în tot felul. Duhul denominațional este un duh antihrist care va lupta împotriva împlinirii Cuvântului, în loc să-l lase în pace.

Gamaliel a dat un mare exemplu. El a spus: „Lăsați-i în pace! Dacă această lucrare nu este de la Dumnezeu, se va nimici, dar nu vă ridicați împotriva a ceea ce nu înțelegeți.”

Pentru că nu a venit conform înțelegerii lor denominaționale, ei nu au văzut manifestarea Cuvântului și nu au înțeles, de aceea au atribuit acea manifestare diavolului, în loc să recunoască: „Acesta este Domnul! Acesta este  mesagerul legământului, Ilie care trebuia să.”

Să mergem la Maleahi 4.5-6:

Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.

El va întoarce inima părinților spre copii, și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem.”

Iată o altă profeție care vorbește despre Ilie ca premergător. Noi știm că aceasta este o profeție care se desparte în două în versetul șase, deoarece Ioan Botezătorul a fost premergătorul primei veniri a Domnului; el a împlinit prima parte a acestei profeții, întorcând inima părinților spre copii.

Ei vedeau o cale nouă și vie, împlinirea Legii. Hristos avea să devină ispășirea pentru păcatele lor și adus pe o cale nouă și vie pentru a intra în Sfânta Sfintelor. Astfel, Ioan a împlinit prima parte a profeției întorcând inima părinților spre copii. Dar există încă o parte a acestei profeții: „…și inima copiilor spre părinții lor.” Astfel, copiii ce vor crește, copiii Noului Testament, vor ajunge într-un moment când inima lor va fi întoarsă înapoi la părinții originali, la originalul părinților de la Rusalii.

Când citim această profeție, vedem că El spune în versetul 5: „Iată, vă voi trimite pe profetul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată,” astfel, creștinii știu că această profeție trebuie să se împlinească.

„…el va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor”. Citim această Scriptură și pentru noi, prin descoperire este foarte ușor de înțeles și putem vedea împlinirea ei, dar imaginați-vă că citiți Biblia cu două mii de ani în urmă, înainte de a veni profetul din acest timp al sfârșitului, care a împlinit această profeție. Poate că ați veni cu tot felul de idei despre ceea ce înseamnă ca inima părinților să fie întoarsă la copii și inima copiilor să fie întoarsă spre părinți.

Au existat multe slujbe și creștini, au existat o mulțime de slujbe numite „slujba lui Ilie,” care au încercat să întoarcă părinți naturali la fii naturali; au fost tabere și cruciade;  părinții erau învățați cum să fie părinți buni ca să aibă o relație bună între un tată natural și un fiu natural crezând că împlinesc această profeție. Vedeți ce face mintea firească?

Când au văzut împlinirea profeției într-un vas atât de simplu, într-un bărbat născut în sărăcie, în Kentucky; un om mic de statură și fără prea multă educație, doar cu șapte clase; fără sprijin politic și fără sprijin denominațional și fără educație religioasă, au trecut pe lângă el. Dumnezeu a folosit un asemenea vas pentru a împlini această profeție; iar noi, cei care avem ochi să vedem și urechi să auzim, ne uităm la împlinire și spunem: „Absolut! Aceasta este împlinirea!” Dar, ascultați, o vedem atât de simplă pentru că avem ochi de văzut și urechi de auzit. Ne-a fost descoperită de Tatăl, așa că pentru noi nu este o poticnire, ci putem privi și spunem: „Acesta este Adevărul absolut! Noi am văzut manifestarea Lui!”

Manifestarea a fost atât de simplă și de umilă, încât milioane și milioane de oameni au acceptat cu greu că aceasta este împlinirea acelei Scripturi. El a venit într-un vas atât de simplu încât puțini și-au dat seama că acea Scriptură s-a împlinit în simplitatea acelui om.

La începutul slujbei sale, fratele Branham nu a putut să citească în Biblie și o punea pe prietena lui să citească. Ascultați-mă, dacă ești unul dintre cei mai învățați din școala denominațională, aceasta este o pastilă greu de înghițit pentru tine, adică faptul că Dumnezeu poate pregăti a doua Sa venire printr-un astfel de om. Dumnezeu a spus  că ne va trimite pe Ilie înainte de a veni ziua aceea mare și îngrozitoare a Domnului pentru a întoarce inima copiilor Lui, înapoi la părinți, și iată că acel om pe care El îl folosea, nu putea citi nici chiar în propria lui Biblie în fața oamenilor ci o punea pe prietena lui să citească, după care predica. Oh, așa ceva este greu de acceptat, prieteni, cu excepția celor care au ochi de văzut și urechi de auzit. Doar atunci putem spune: „Este perfect. Așa a lucrat Dumnezeu întotdeauna. Așa spune Biblia. Acesta este modelul folosit de Dumnezeu întotdeauna.”

Noi putem vedea că milioane de oameni ratează manifestarea orei pentru că au omis să vadă felul în care s-a împlinit. Nu pentru că Dumnezeu nu a fost credincios să-l trimită, nu pentru că Dumnezeu nu a făcut exact ce a spus că va face, ci El l-a trimis exact așa cum a făgăduit că îl va trimite, și a făcut exact ce a spus că va face. Problema este că au explicat Scripturile intelectual, de aceea atunci când a venit, ei au spus că nu poate fi el, că este diavolul, este telepatie mintală. Acestea sunt duhuri cunoscute. De ce? Pentru că duhul denominațional, nu poate accepta împlinirea făgăduinței din cauza înțelegerii lor intelectuale. De ce nu o pot accepta? Pentru că împlinirea nu se potrivește cu interpretarea lor, și atunci resping bucuria împlinirii Scripturilor. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Procesul… Noi nu predicăm nimic nou, așa că nu așteptați lucruri noi pentru că noi am mai vorbit despre toate acestea înainte, dar astăzi, ele devin mai reale pentru noi, mai tangibile și mai vii săptămână de săptămână și lună de lună.

În mesajul Procesul, profetul a spus:

El mi-a vorbit la râu și a spus: „Așa cum a fost trimis Ioan Botezătorul să premeargă prima venire a lui Hristos…”

O, laudă lui Dumnezeu! Am să citesc și restul frazei.

Este vorba despre acel Stâlp de foc care a coborât în anul 1933 la râul Ohio, care i-a vorbit fratelui Branham și ascultați cum repetă fratele Branham de data aceasta:

El  mi-a vorbit la râu și a spus: „Așa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos, și la sfârșitul slujbei lui, a venit Isus, tot așa slujba ta va pregăti a doua venire a lui Hristos.”

Ce a spus el? Haideți să nu trecem peste aceste lucruri.

Ce a spus el? A făcut o paralelă: așa cum a fost trimis Ioan Botezătorul să proclame prima venire a lui Hristos…și la sfârșitul slujirii lui, a venit Isus; tot așa slujba ta va premerge a doua venire a lui Hristos. Deci, cele două slujbe sunt paralele, rulează pe piste paralele. Așa cum Ioan Botezătorul a pregătit prima venire a lui Hristos, slujba ta va face același lucru înainte de a doua venire a Lui. Așa cum a funcționat prima dată, și la sfârșitul slujirii lui Ioan a venit Isus, la fel a funcționat și a doua oară, și la sfârșitul slujirii sale, vine Isus.

Fratele Branham a făcut o paralelă, le-a pus pe cele două împreună, dar venirea Domnului este o taină pentru mintea oamenilor, pentru că au luat dogma catolică și s-au încălzit prin luterani, prin metodiști și apoi prin penticostali până au ajuns să aibă o viziune și o înțelegere proprie despre  venirea Domnului. Din cauza aceasta înțeleg intelectual Biblia, și vin cu propria lor interpretare; iar când El vine și Își împlinește promisiunea în zilele noastre, interpretarea lor nu se potrivește cu împlinirea. Și ce fac ei cu împlinirea? Îi atribuie tot felul de nume oribile, și spun că este o învățătură falsă, erezie sau antihrist.

„Așa cum Ioan Botezătorul a premers prima venire a lui Hristos, slujba ta va pregăti a doua Sa venire.” La sfârșitul slujbei lui Ioan, a venit Isus. Bine. Atunci ce se întâmplă la sfârșitul slujbei fratelui Branham? Poate se întâmplă același lucru; poate se întâmplă la fel; poate că ceea ce vorbea Dumnezeu din acel Stâlp de foc era adevărat; poate că am ratat-o pentru că am avut propria noastră doctrină și înțelegere denominațională și poate că aveam în minte o imagine proprie.

Ascultați, nu învinuiesc pe nimeni că are o imagine în minte, am avut toată viața pentru că am învățat într-un anumit fel; am citit Biblia cu o anumită înțelegere intelectuală și am avut propriile păreri, dar știți, uneori aflu că mai am propriile mele imagini pe care Dumnezeu continuă să le corecteze prin Mesaj și Biblie. Dumnezeu continuă să corecteze imaginile greșite pe care le am în minte și pe care le-am luat prin citirea intelectuală a Bibliei; și dacă în dimineața aceasta învățăm ceva, sper să înțelegem că nu putem vedea împlinirea făgăduințelor printr-o lecturare intelectuală pentru că nu ai cum să citești intelectual despre promisiunea venirii unui premergător, să privești la Ioan Botezătorul și să spui că el a împlinit-o. Cum ai putea vreodată să vii cu aceasta, din punct de vedere intelectual? Nu se va potrivi niciodată cu intelectul, ci vine doar prin descoperire intelectuală.

Astfel, dacă este să învățăm ceva în această dimineață, aceasta este că nu poți lua citirea intelectuală a Bibliei la școala biblică cu privire la făgăduința care va fi împlinită, apoi să spui: „O înțeleg prin citirea intelectuală,”  deoarece o înțelegi numai atunci când vezi împlinirea ei. Doar atunci este interpretat Cuvântul și astfel, Dumnezeu îți poate însufleți inima. Acesta este singurul fel în care o veți vedea, prieteni.

Amintiți-vă că ei nu L-au văzut niciodată până când s-a împlinit. Cine știa cum va arăta?  Sau cine știa cum o va împlini? Cine știa ce va face până când nu a făcut-o? Dumnezeu Își interpretează Cuvântul Său împlinindu-L. Când interpretează Cuvântul, Tatăl trebuie să aducă pentru tine o descoperire ca să vezi că Acesta este Acela.

Să ne întoarcem la mesajul „Dumnezeu Se ascunde în simplitate dar Se descoperă în același fel.” :

Îl iubiți? Sper și am încredere că Mesajul va produce ceea ce a intenționat El să facă…” El vorbește despre acest mesaj, și la încheiere, spune: „Sper și am încredere că Mesajul va produce ceea ce a intenționat El să facă și vă va duce într-un loc în care să nu căutați lucruri înfloritoare. Când Îl vedeți pe Dumnezeu în măreție, priviți cât de umil este, și atunci Îl veți vedea pe Dumnezeu. Nu-L căutați…Când  Ilie era în peștera aceea, fumul a trecut peste sânge, tunet, fulger, vedeți, toate acele feluri de senzații pe care le-am avut: sânge pe față și pe mâini și toate celelalte lucruri. Acestea nu l-au deranjat niciodată pe profet, ci el a stat acolo până când a auzit un Glas liniștit și blând. Ce era Acesta? Cuvântul! Atunci Ilie și-a acoperit fața cu mantaua și a ieșit afară.”

Glasul pe care l-a auzit Ilie, l-a scos afară din peșteră și l-a pus în acțiune. El a auzit Cuvântul care era un Glas liniștit și blând. A fost un vârtej de vânt, a fost un cutremur și a fost un foc, dar nimic nu l-a mișcat pe Ilie, ci doar când a auzit acel Glas liniștit care era Cuvântul. Cum s-a mișcat când a auzit Cuvântul? Și-a luat mantaua, și-a înfășurat fața cu ea în smerenie, apoi a ieșit din peșteră în fața lui Dumnezeu pentru că a fost chemat de Cuvânt.

Dumnezeu te va chema și pe tine și pe mine de lângă vârtejul de vânt, te va chema de lângă cutremur și de lângă foc cu Glasul blând al Cuvântului Său. Cum vei ști că te-a chemat? Pentru că îți vei înfășura fața cu o manta și vei ieși din peșteră cu smerenie, nu mândru și arogant, ci smerit pentru că vei recunoaște acest Glas bând dar ferm, care este Cuvântul,  care este Dumnezeu.

…a auzit un Glas blând care era Cuvântul, și atunci și-a acoperit fața și a ieșit afară. Vedeți? Acela era El.”

Prietene, ține minte, nu te uita după lucruri mărețe. Tu zici: „Dumnezeu vorbește despre lucruri mărețe și va veni un timp în care va fi aceea, aceasta sau cealaltă, lucruri mărețe.” Sper să înțelegeți despre ce vorbesc. Vedeți? Lucruri mărețe. „O, când se va împlini aceasta, va fi atât de măreț.”

Dar când se va împlini, totul va fi atât de umil încât veți rata totul și veți trece mai departe. Vedeți? Veți privi în urmă și veți spune: „Păi, aceea nu a venit niciodată…” Vedeți? A trecut chiar pe deasupra voastră iar voi nici măcar nu ați văzut-o. Este atât de simplu, pentru că Dumnezeu locuiește în simplitate pentru a Se manifesta în măreție. Ce Îl face pe El măreț? Faptul că Se poate smeri pe Sine.

Când fratele Branham se apropie de încheierea mesajului „Dumnezeu Se ascunde în simplitate și Se descoperă în același fel,” spune: „Sper și am încredere că acest mesaj are efect asupra voastră și va produce ceea ce este în El și a intenționat să facă.” Astfel, la început fratele Branham a spus că încă nu va predica Pecețile dar se vor lega cu acest mesaj, iar la sfârșitul predicii, el spune: „Sper și am încredere că acest mesaj are efect asupra voastră și va produce ceea ce este în El și a intenționat să facă. Nu Îl căutați în lucruri mari și înfloritoare sau în lucruri mărețe; nu căutați împlinirea făgăduinței în lucruri mari, deoarece veți trece pe lângă ea.”

Dacă privim slujba fratelui Branham, câți cred că el este premergătorul? Câți cred că el este împlinirea făgăduinței din Maleahi 4, Ilie care trebuia să vină? Omule, el a venit și slujba lui era să premeargă pe Cineva și Acela a trebuit să vină. După slujba lui Ioan Botezătorul, a venit Isus, și El a venit când Ioan era încă pe pământ. El a făcut o paralelă.

Când a ajuns la Apocalipsa 10, fratele Branham a început să vorbească despre acest Înger puternic ce avea curcubeul deasupra capului și o Carte deschisă în mână, spunând că „Acesta nu este nimeni altul decât Îngerul Legământului, adică Hristos…La această venire, acest al șaptelea înger care este același cu Maleahi 4, Ilie, acest al șaptelea înger va fi pe pământ în momentul acestei veniri.”

Aceasta este paralela cu Ioan Botezătorul la prima Sa venire. Astfel, fratele Branham a venit și a vorbit mesajul „Dumnezeu Se ascunde în simplitate și Se descoperă în același fel,” și spune că el este premergătorul, pregătind a doua venire; că lucrarea lui premerge a doua venire a Domnului. El s-a întors să predice Pecețile, și a spus: „Ascultați! Nu căutați ceva mare.”

Ce voia să facă el? Să predice Pecețile, să predice ce se afla în cele șapte tunete necunoscute, Cuvântul care nu era scris aflat în interiorul Piramidei, Stânca din interiorul Stâncii, și a spus: „Nu căutați ceva măreț! Când vine Dumnezeu, va fi atât de umil, încât Îl vor rata trecând pe lângă El.” Acesta a fost scopul mesajului „Dumnezeu Se ascunde în simplitate și Se descoperă în același fel.”

Fratele Branham a spus că nu va vorbi încă despre Peceți, iar voi știți ce sunt Pecețile. El ne-a spus că în fiecare zi, a venit la el unul din acei îngeri și i-au dat descoperirea Peceților. El a văzut totul, a scris tot ce a văzut, apoi a cercetat cu Scriptura și a găsit că totul era conform cu Scriptura, apoi a predicat în adunare. Când fratele Branham a predicat mesajul „Dumnezeu Se ascunde în simplitate și Se descoperă în același fel,” nu știa ce urma să predice luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă și duminică, dar a știut că principul lui Dumnezeu, nu este ca omul să-L caute în ceva măreț.

Dacă vezi împlinirea Scripturii, vezi că această slujbă era pentru a premerge pe Cineva care trebuia să vină în timp ce îngerul a șaptelea era pe pământ. El a spus: „Să nu căutați ceva măreț! Nu căutați ceva mare.”

Priviți la Ilie când era în peșteră, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au prăbușit pentru că cutremurul a zguduit totul în jurul lui, iar focul a ars totul de pe munte, însă nimic nu l-a mișcat pe Ilie, ci a fost mișcat doar când a auzit acel Glas mic și blând care era Cuvântul. A fost cel mai mic lucru și cel mai liniștit din cele patru evenimente. Ați avut vântul, cutremurul și focul dar profetul a fost mișcat doar la Glasul care a fost cel mai liniștit din cele patru evenimente. Cel mai subtil lucru dintre toate, l-a emoționat pe profet.

 Vorbind firește, profetul a fost mișcat la lucrul cel mai puțin înspăimântător, la lucrul cel mai puțin perceput fizic, la ceva ce nu avea prea mare intensitate. Ce era Acesta? Cuvântul! A patra dispensație a fost mult mai mult decât au fost cele trei dinainte; a fost mai mult decât vârtejul de vânt, a fost mai mult decât cutremurul sau decât focul pentru că Cuvântul este cel mai mare dintre toate. Vedeți?

Fratele Branham a venit să predice Pecețile, iar noi știm cum a predicat în acea săptămână. El a spus că a fost o săptămână supranaturală. La început, el a spus: „Sunt aproape…” iar când a ajuns la capăt, a spus: „Sunt aproape ieșit din mintea mea. Un om poate lua atât de mult…toate acestea s-au întâmplat pentru că El a venit la mine în fiecare zi…” Și când a ajuns la sfârșitul Peceții a șaptea, el spune: „Mai bine mă opresc aici. Mă simt călăuzit să nu spun mai mult despre aceasta. Amintiți-vă că motivul pentru care Pecetea a șaptea nu a fost deschisă, este că nimeni nu trebuie să știe despre Ea. Vreau să știți că înainte ca eu să știu vreun cuvânt despre aceasta, vedenia aceea a venit cu ani în urmă. Vă amintiți acesta? ”

Fratele Branham se simțea călăuzit să nu spună mai mult despre aceasta pentru că nimeni nu trebuia să știe despre Ea. Cu ani în urmă a venit viziunea și a vorbit despre ceva ce a fost menționat anterior.

Despre ce viziune vorbea el? Despre cea de-a treia viziune pe care a avut-o în anul 1956, și anume despre cum a fost învățat de Înger să pescuiască. Toți slujitorii s-au adunat în jurul lui în timp ce el încerca să prindă peștele curcubeu în apă adâncă. Peștele curcubeu este peștele legământului iar el avea acea undiță de pescuit și știa tehnica pescuitului. Slujitorii din jur doreau și ei să învețe de la fratele Branham să pescuiască așa cum o făcea el. El a tras puțin de undiță și a spus că a atras peștii mici, apoi a smucit puțin ca să împrăștie peștii mici și să atragă peștii mari; dar în tragerea a doua, a tras prea tare și atunci a spus că a prins un pește mic ca o piele peste momeală, la fel ca cei pe care îi prindeau ceilalți slujitori. Astfel, în tragerea a doua, a prins același fel de pești pe care îi prindeau și ceilalți slujitori.

Care a fost tragerea a doua? Deosebirea gândurilor, când el spunea numele și ce era în neregulă cu tine, unde locuiești și lucruri din trecutul tău. Fratele Branham a spus: „Am tras prea tare, și când am făcut aceasta, am prins un pește mic la fel ca ceilalți frați.” El încerca să prindă peștele curcubeu, dar pentru că a tras prea tare, a încurcat firul și s-a supărat. Atunci Îngerul i-a spus: „Ți-am spus să nu faci aceasta.”

Apoi, a văzut că avea în mână un papuc de bebeluș, iar el încerca să introducă un fir gros prin găurile acelui papuc, dar un Glas i-a spus: „Tu nu poți învăța bebelușii penticostali lucruri supranaturale. Lasă-i în pace.

Astfel, orice ar urma după cea de-a doua tragere, bebelușii penticostali nu pot prinde. Trebuie să treacă dincolo de penticostali. Prin aceasta fratele Branham nu se referă la mișcarea rusalistică de la început, ci la denominațiunea penticostală și la ceea ce ei numesc „rusalistic.” Ei nu au putut să prindă lucrările supranaturale. „Lasă-i în pace!”

Astfel, după ce a fost prins într-o viziune, a văzut ceva ca o catedrală uriașă, el era undeva sus iar oamenii adunați într-un rând de rugăciune se îndreptau spre o cameră mică, și Glasul i-a spus: „Ne vedem acolo!” Apoi i-a spus: „Aceasta este Tragerea a treia a ta!” Așadar, prima Tragere a fost atragerea peștilor iar în Tragerea a doua a prins peștișorul  așa cum îl prindeau toți ceilalți, dar el încerca să prindă păstrăvul curcubeu și a spus că va veni la Tragerea a treia pentru că aceasta este Tragerea care trebuia să prindă păstrăvul curcubeu, peștele legământului, sămânța aleasă.

Ce este Tragerea a treia? Cuvântul! Fratele Branham a urcat în Canionul Sabino în ianuarie 1963, a urcat sus și s-a rugat și la un moment dat a spus: „Oare ce este Aceasta?” Mâinile lui erau ridicate în sus și ceva i-a lovit mâna, iar când s-au uitat, o Sabie era în mâna lui și un Glas i-a spus: „Sabia Împăratului.” Fratele Branham a spus: „Am înțeles că nu era sabia unui împărat, ci era Sabia Împăratului, iar El are o singură Sabie și aceea este Cuvântul Său. Tragerea a treia este descoperirea Cuvântului.” Tragerea a treia este același lucru care l-a scos pe Ilie din peșteră, este Cuvântul! Nu au fost lucrurile mari și spectaculoase.

Prima tragere a fost să atragă peștii mici, Tragerea a doua a fost pentru a împrăștia peștele și a atrage atenția peștelui mare, iar Tragerea a treia trebuia să prindă peștii legământului. Tragerea a treia este Cuvântul. Deci, ce este Cuvântul? Cuvântul este Tragerea a treia. Ce este Cuvântul? Cuvântul este Hristos, Cuvântul este o Persoană, este Isus Hristos. La început, Cuvântul a fost cu Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Noi știm că Cuvântul s-a făcut în cele din urmă trup și a locuit printre noi. Cuvântul este Persoana Cuvântului Isus Hristos Însuși. Amin.

Ce este Tragerea a treia? Este Cuvântul! Noi spunem: „Acesta este Cuvântul!”

Uneori ne referim la intelectualism (preferință exagerată pentru preocupări intelectuale), nu la ceva ce vrem să facem, ci mergem la intelectualism și citim Cuvântul. Luăm Biblia, privim o pagină scrisă cu litere negre pe ea, și desigur, nu este nimic în neregulă deoarece aceasta este o formă materializată a Cuvântului. Dar Cuvântul este o Persoană, Cuvântul este Persoana Cuvânt, este Cuvântul Uns, Isus Hristos Însuși.

Ce a făcut fratele Branham în săptămâna aceea?  A predicat Pecețile, a predicat Taina care stătea sub cele șapte Tunete. Când cele șapte Tunete au vorbit, Ioan a fost pe punctul să scrie ce au spus, dar i s-a poruncit să nu scrie acele lucruri, așa că Ioan a spus că a auzit ceva care tuna, că a fost ceva care a tunat ca o Voce a lui Dumnezeu, dar nu i-a fost permis să scrie ceea ce a tunat acea Voce.

Fratele Branham a spus că atunci când a fost deschisă Pecetea a șaptea, nu s-a spus nimic, de aceea Ioan nu a scris nimic, iar el a spus: „Vedeți? Sunt conectate împreună, aceste două lucruri sunt legate între ele.” Pecetea a șaptea și tunetul sigilat. Deci, ceea ce i-a spus tunetul și care a fost trecut sub tăcere pentru că nu s-a scris nimic, și tăcerea de sub Pecetea a șaptea, aceste două lucruri sunt legate împreună.

Așadar, Cuvântul nescris sigilat sub cele șapte Tunete, nu a fost scos la lumină niciodată până acum, când un profet al lui Dumnezeu a venit nu de la sine și nu prin propria lui înțelepciune, ci fiind vizitat timp de șapte zile de câte unul dintre cei șapte îngeri mesageri care i-au dat descoperirea. El a văzut-o, a văzut ce s-a întâmplat și a scris-o, apoi a cercetat-o prin Scriptură, și în aceeași seară a adus-o la popor. Acest lucru s-a repetat în fiecare din cele șapte seri când a predicat Pecețile. Ce făcea el? Predica descoperirea celor șapte Peceți, ceea ce însemna că cele șapte Peceți se deschideau, că Glasurile celor șapte Tunete s-au deschis. Timp de două mii de ani ele au fost doar sub formă de simbol, și acum, interpretarea simbolurilor, a fost izbucnirea Tunetelor pecetluite.

Singurul care a putut rupe aceste Peceți, a fost Mielul, de aceea când a vorbit Pecețile, fratele Branham a spus:

 „Oh, eu nu știu cine predică. Este fie Dumnezeu ascuns în simplitate, fie Dumnezeu ascunzându-Se în respirație.” El a mai spus:

 „Dacă te uiți, vei vedea că în săptămâna aceasta se întâmplă ceva. Amintește-ți de acei îngeri.”

Sper că nu trebuie să-L iau în mână ca să vi-L arăt.” Iar mai târziu, el spune:

Sper că ați văzut care este partea tainică a săptămânii.”

Sunt cei șapte îngeri. Desigur, cei șapte îngeri sunt o taină, cei care au alcătuit Capul lui Hristos în Nor, au fost cei șapte îngeri. Noi nu-i putem vedea, sunt o taină pentru noi. Ce au făcut acei îngeri? Au venit la profet în fiecare zi pentru a-i descoperi Pecețile rupte, arătând că Mielul este singurul care a rupt Pecețile. Deci, cine este Cel care a rupt Pecețile? Cine este Cel care în martie 1963, a rupt Pecețile și le-a descoperit profetului? Mielul! Mielul este singurul care a putut să o facă.

Fratele Branham a spus: „Nu sunt eu. Nu puteți pune nici un om să facă aceasta. Nu vă uitați la mine și nu spuneți nici măcar „Mulțumesc.”

„Nu am fost eu, nu m-am gândit că pot fi îngerii,” dar cine a fost? A fost Mielul care a intrat în scenă într-un fel atât de simplu, într-un vas simplu cu șapte clase; fără pregătire de seminar; fără sprijin denominațional, predicând într-o clădire din cărămidă, din Jeffersonville Indiana, la colțul dintre street 8 th și Penn Street. „Nu priviți după lucruri mari și nu căutați lucruri înfloritoare.”

În clădirea aceea simplă, zi după zi, Mielul a rupt Pecețile. Frate, poți să vezi ce se întâmplă? Este peste tot în jurul tău, dar tu întrebi: „În jurul meu?” Ai ratat-o! Vezi? Intelectualismul nu o va prinde niciodată.

„Este peste tot în jurul meu, dar ce este în jurul meu?”

Aici se întâmplă ceva, în jurul lor se întâmplă ceva. Ce se întâmplă? Predicarea Peceților. În acea săptămână se întâmpla peste tot în jurul lor, dar le lipsea semnificația a ceea ce se întâmpla, le lipsea descoperirea de sub acele simboluri care uimește, care se legau împreună și care se legau împreună în acel timp într-un fel uimitor.

„Da, toate se leagă împreună. Aceasta a spus Pecetea, aceasta au spus Tunetele. Acum o văd!” Acum o vezi? „Da, acum o văd. Văd un cal alb și călărețul lui; văd un cal roșu care se luptă cu sabia lui  mare; văd ce a fost în cele șapte Tunete. Văd cu adevărat!”

Cine rupe Pecețile? Care este partea tainică a săptămânii? Totul se petrecea într-o asemenea simplitate! Îngerul puternic cobora cu o Carte deschisă în mână iar îngerul al șaptelea se afla pe pământ în timpul acestei veniri. El dovedea acestea prin predicarea Peceților. Predicarea Peceților dovedea că Îngerul puternic a coborât cu Cartea deschisă în mână și fratele Branham a spus:

Toată săptămâna s-a întâmplat peste tot în jurul vostru. Ați văzut partea tainică a ei? Frate, Charlie, ține minte viziunea, ține minte că aceia sunt îngerii.” Care îngeri? Îngerii tainici din constelație. Întoarce fotografia spre dreapta. Cine este acolo? Vedeți? Partea tainică a săptămânii a fost Cel care a rupt Pecețile.

Câți oameni au plecat spunând: „Nu am știut niciodată că acel călăreț de pe calul alb este Antihristul. Întotdeauna am crezut că este Hristos.”? Și nu au greșit când au spus aceasta, nu au greșit când s-au minunat de acea descoperire care era corectă.

Câți oameni au spus: „Ați observat vreodată când a ieșit calul alb? Priviți cât de perfect se potrivește cu epoca Bisericii.” Fratele Branham a spus că există o taină care stă sub acei călăreți și este taina care a dezvăluit Tunetele tainice și care a stat peste Tunete; este Cel care a rupt Pecețile. El este taina de sub cele șapte Tunete.

Fratele Branham era în Pecetea a șaptea, predicase deja despre toate acele taine, iar pentru mine este pur și simplu uimitor că după ce a predicat totul, era acum la Pecetea a șaptea, și când a ajuns să o predice, nu a spus nimic. Când a vorbit prima Pecete a spus multe, dar în Pecetea a șaptea nu a spus nimic. Atunci mi-am zis: „Întoarce-te și citește din nou Pecetea a șaptea.”

Era pentru prima dată când citeam Pecetea a șaptea și am citit-o cu nerăbdare și cu sufletul la gură. Trecusem deja prin primele șase Peceți și am văzut despre ce este vorba; le-am văzut legate împreună; am văzut cum au trecut prin Scripturi; am văzut că a citit Matei 24 și a arătat că Isus a trecut prin cele șase Peceți mergând în paralel cu Pecețile din Apocalipsa 6, dar capitolul 8 din Apocalipsa și capitolul 10 cu cele șapte Tunete, au rămas pecetluite. Atunci mi-am zis: „Pecetea a șaptea! Aici vine cu explicația!” Apoi, am citit, am citit, și am citit.

Îmi amintesc că inima îmi bătea tot mai repede pe măsură ce întorceam paginile, și dintr-o dată, am citit: „Simt că trebuie să mă opresc chiar aici.” A fost dezamăgirea vieții mele. Îmi amintesc că am fost foarte descurajat și dezamăgit. Apoi, fratele Branham s-a întors și a spus din nou toate poveștile acelea: „Vă amintiți ce v-am spus în viziunea despre „Cât este ceasul, domnilor?” Da, am auzit, dar eu voiam să știu ce este Pecetea a șaptea.

Și fratele Branham a continuat: „Vă amintiți de constelația îngerilor care a apărut când am mers în Vest? Vă amintiți de viziunea ce am avut-o cu pantoful de bebeluș pe care îl țineam în mână, apoi El mi-a spus că ne vom întâlni acolo, în acea cămăruță, „În Tragerea a treia a ta.”?  După aceea am fost în Canionul Sabino unde mi s-a spus că aceasta este „A treia Tragere a ta.”

Așadar, fratele Branham a spus că aceasta va fi a treia Tragere a lui. El a vorbit despre aceasta cu șapte ani în urmă, iar șapte ani mai târziu, în Pecetea a șaptea, el spune că aceasta este a treia Tragere a lui. El spune: „Ați văzut aceasta? Ați văzut aceea? Ați văzut cealaltă?” Apoi el spune: „Oricum, eu nu mai spun nimic.”

M-am întors și am citit Pecetea a șaptea cam de trei ori la rând în ultimele două săptămâni, și pot să spun că el spune categoric despre ce este această deschidere a celei de-a șaptea Peceți. El spune că Îngerul puternic ce coboară și dovezile că El a coborât, este deschiderea Peceților și predicarea Tunetelor care dovedește Cine este aici ca să deschidă Pecețile. Aceasta este taina de sub acele Tunete tainice pe care le-a spus chiar în Pecetea a șaptea. El a spus că aceasta este Tragerea a treia care va atrage păstrăvul curcubeu. Acesta este Cuvântul! Acesta a fost Cuvântul nescris care stă sub acel vârf de piramidă, peste care Lumina nu  a strălucit niciodată înainte. Nu a fost scris în Biblie că Aceasta este interpretarea, dar El a coborât și a luat chiar Biblia pentru a ne arăta care este Cuvântul nescris. Aceasta a fost deschiderea Peceții a șaptea iar fratele Branham ne-a arătat că Pecetea a șaptea este acum deschisă.

Amintiți-vă că atunci când a ajuns la viziunea Tragerii a treia, îngerul i-a spus: „Tu nu vei putea spune nimănui ce se petrece în această a treia Tragere.” Fratele Branham a spus că deschiderea Peceții a șaptea va fi un secret total. „Oh, întoarce-te și citește Pecetea a șaptea!” „Acum se petrece peste tot în jurul vostru, dar El mi-a interzis să spun ceva până la terminarea serviciilor.”

Eu spun: „Laudă lui Dumnezeu! Slujbele s-au terminat, acum spune-mi!” Ce face în Pecetea a șaptea? El îți spune, dar nu poate să o spună direct deoarece a spus că nu o va explica pentru că nu are voie. Tot ce putea să facă, era să o demonstreze, să o arate; tot ce putea să facă era să repete viziunile și să-ți spună ce s-a întâmplat în săptămâna aceea. A spus despre cei șapte îngeri care au venit la el în fiecare zi: „Nu sunt eu! Eu sunt doar un om, El este partea tainică. Aceasta s-a întâmplat în jurul vostru în acea săptămână.”

El nu putea spune ce era, dar a putut spune ce s-a întâmplat, și dacă puteți vedea ce s-a întâmplat, știți ce este.

În Pecetea a șaptea, el a spus:

Mai bine mă opresc aici. Mă simt călăuzit să nu mai spun nimic despre aceasta. Astfel, rețineți doar motivul pentru care Pecetea a șaptea nu a fost deschisă. Vedeți? Motivul pentru care El nu a descoperit-o, este că nimeni nu trebuie să știe despre Ea. Vreau să știți că înainte ca eu să știu vreun cuvânt despre aceasta, a venit vedenia aceea cu ani în urmă. Vă amintiți aceasta? Și aici este Ea, întocmai cum a fost cealaltă, alunecă drept în Cuvânt, exact unde a fost. Dumnezeu cunoaște inima mea și știe că eu nu m-am gândit niciodată la așa ceva, dar aici era Ea.”

Care a fost acea viziune? Viziunea Tragerii a treia: „Nu o vei spune nimănui. Va fi un secret care se strecoară direct în aceasta.” „Oh, Doamne, este mai târziu decât ne gândim. Aceasta arată că Ea este de la Dumnezeu pentru că se potrivește exact cu promisiunile lui Dumnezeu de la sfârșitul Mesajului. Observați acum această Pecete pentru mesajul timpului de sfârșit.” A dezvăluit care este Pecetea Mesajului timpului de sfârșit? Desigur! Noi am auzit Mesajul de la sfârșitul timpului. Aceasta este Pecetea pentru Mesajul timpului de sfârșit, – această Pecete.

De fapt, El a descoperit cele șase Peceți, dar nu spune nimic despre a șaptea. Și Pecetea timpului sfârșitului, când aceasta va începe, va fi un secret total. Absolut, conform Bibliei înainte de a ști aceasta. Amintiți-vă Apocalipsa 10.1-7: „…La sfârșitul mesajului îngerului al șaptelea, toate tainele lui Dumnezeu vor fi cunoscute.”

Noi suntem la sfârșitul timpului, la deschiderea Peceții a șaptea. Am ratat ceva? Sau a spus că suntem aici? Noi suntem la sfârșitul timpului, la deschiderea celei de-a șaptea Peceți și această Pecete este sfârșitul timpului, este Mesajul timpului de sfârșit.

Ascultați ce spune mai departe:

Cum am știut eu? Zilele trecute, duminica trecută, astăzi este o săptămână de atunci, am predicat mesajul „Fiți smeriți!” Fiți smeriți!  Amintiți-vă că Dumnezeu lucrează prin lucruri mici. Eu nu mi-am dat seama despre ce vorbeam cu adevărat, dar acum o văd. Aceasta este într-un fel smerit. Credeți că așa ceva ar fi fost dezvăluit Vaticanului? Aceasta vine întocmai ca Ioan Botezătorul, vine ca nașterea Domnului nostru într-un grajd. Glorie lui Dumnezeu! Așa să mă ajute Dumnezeu! Ceasul este aproape. Amin. Suntem aici.”

Ce face profetul aici? El spune că nu a făcut nimic. „Nici măcar nu am știut ce predic. Nu știam că s-a legat de Mesaj. Nu am știut până am ajuns la Pecetea a șaptea. Acum o săptămână am vorbit despre mesajul „Fiți smeriți!” Fiți smeriți! Amintiți-vă că Dumnezeu lucrează prin lucrurile mici.” Despre ce vorbea? „Credeți că aceasta ar fi fost dezvăluită la Vatican? Aceasta vine întocmai ca Ioan Botezătorul, vine ca nașterea Domnului nostru într-un grajd.” Despre ce vorbea el? Despre Pecetea a șaptea care este venirea Domnului. El a spus: „Credeți că așa ceva ar fi fost predicat la Vatican?” Nicidecum, ci era predicat în acea biserică mică de la colțul străzii 8 th și Penn street. Așa ceva nu este predicat de Papa. Acesta este cel mai mare Mesaj care a lovit pământul, dar nu este predicat în biserici mari, în săli mari, ci este predicat într-o clădire mică din cărămidă.

Profetul a spus: „El a venit întocmai ca Ioan Botezătorul…” Ce a făcut Ioan Botezătorul? El nu a călcat ca preot pe urmele tatălui său, nu a mers la seminar, nu a avut nici un sprijin, ci a fost un om sălbatic din pustie care mânca lăcuste și miere sălbatică, învelit într-o piele de cămilă și care striga: „Pocăiți-vă! Pocăiți-vă! Voi, locuri înalte, coborâți-vă! Iar locurile joase să fie înălțate!” Ce urmează? Deschiderea Peceții a șaptea este în același fel. Acolo sunt două lucruri.

El spune despre deschiderea Peceții a șaptea că este la fel ca venirea lui Ioan Botezătorul și venirea Domnului nostru într-un grajd. Ce se întâmplă? Poate al doilea premergător și lucrarea lui este la fel de străină; poate vine la fel ca prima dată; poate vine ca Ioan Botezătorul și ca Domnul nostru într-un grajd.

Câți oameni mergeau cu mașina în ziua aceea și știau că este o slujbă în biserica pe lângă care treceau? Ei nu aveau nici o idee despre ce se întâmpla înăuntru. Câți oameni de pe pământ nu aveau nici o idee despre ce se întâmpla când mama lui Isus cobora din Nazaret, din Galileea în Betleem? Câți oameni știau că ea poartă Cuvântul, pe Mesia în pântecul ei? Câți oameni știau că El vine într-un fel atât de simplu și umil cum era acea fecioară din Nazaret, un oraș rău famat?  Nimeni nu se aștepta ca acea fecioară să nască.

„Bine, care este concepția noastră cu privire la fecioară? Suntem națiunea fecioară!! Glorioasa națiune Israel!” Sau: „Acea fecioară trebuie să fie fiica marelui preot.” Întotdeauna trebuie să fie ceva măreț, dar Îngerul a fost trimis la o fecioară aleasă înainte de întemeierea lumii, o fecioară din Nazaret despre care nimeni nu știa nimic și de care le păsa la foarte puțini oameni. La foarte puțini le păsa că este timpul împlinirii făgăduinței și că urma să se împlinească în acea fecioară.  Cuvântul avea să fie în ea și ea avea să poarte Cuvântul, ea fiind împlinirea profeției. Dar pentru că nimeni nu se aștepta ca profeția să se împlinească în acea zi și în felul acela, interpretarea lor nu s-a potrivit cu împlinirea, așa că au respins împlinirea și au răspândit zvonuri mincinoase despre felul cum a rămas ea însărcinată: „Vă spun că aceasta este sămânța unui om.” Dar nu era sămânța unui om în ea, ci sămânța din interiorul ei, era Hristos.

În mesajul Pecetea a șaptea, fratele Branham a spus: „Credeți că Vaticanul ar fi predicat că El vine ca Ioan Botezătorul și ca Domnul nostru într-un grajd?” Vă spun că astăzi s-a întâmplat același lucru și astfel, L-au ratat.

Doamne, ajută-ne să nu-L pierdem! Deschide-ne ochii, Doamne, ca să vedem ce se întâmplă peste tot în jurul nostru. Ajută-ne să recunoaștem ziua și mesajul ei, să recunoaștem ce faci Tu în ceasul acesta și spală-ne, Dumnezeule, de toată înțelegerea denominațională, îndepărtează citirea intelectuală din mintea noastră și dă-ne descoperirea Ta cu privire la Cuvânt. Dă-ne ochi de văzut și urechi de auzit pentru că de aceasta avem nevoie în ceasul acesta.

„Aceasta vine întocmai ca Ioan Botezătorul și ca nașterea Domnului nostru într-un grajd. Glorie Domnului! Așa să mă ajute Dumnezeu! Ceasul este aproape, suntem aici. Acum vedem Adevărul despre vedenia lui Dumnezeu, cei șapte îngeri care m-au adus din Vest. Ei veneau de la Est spre Vest, aducându-mă aici pentru mesajul din seara aceasta.”

Vedeți? Nu vă opriți la intelect. El a spus:

Cei șapte îngeri m-au ridicat și m-au adus înapoi în Est, m-au adus aici pentru mesajul din seara aceasta.”

Vedeți? M-am gândit că în fiecare seară au venit îngerii. Ați ratat-o? În fiecare seară arăta spre Pecetea a șaptea, iar revelația pe care o primea în fiecare zi și-i arăta Pecetea, arăta ceea ce a spus el:

 „Acei îngeri m-au adus înapoi pentru mesajul din această seară. Acesta a fost întregul scop: deschiderea Peceții a șaptea. Acesta a fost scopul vizitei acelor îngeri, a fost motivul pentru care am fost ridicat și adus înapoi, aici pentru mesajul din seara aceasta.”

Toți cei șase îngeri au arătat același lucru: revelația de sub fiecare Pecete, au arătat același lucru pentru că: „…m-au adus aici pentru mesajul din seara aceasta.”

Acum, glasul acelui mare tunet și lucrarea care a fost adusă aici, a fost dezvăluită și s-a dovedit că a fost de la Duhul Sfânt. Gândiți-vă că eu nu am cunoscut acele Peceți, ci au fost descoperite săptămâna aceasta. S-a gândit cineva că cei șapte îngeri m-au adus înapoi pentru acest Mesaj?”

Eu spun: Mulțumesc, Doamne! Dă-mi ochi să văd și urechi să aud tot ce faci în această zi.

Simt că trebuie să mă opresc aici, deși ar mai fi multe de spus, dar ne vom întoarce miercuri, așa că mă voi opri chiar aici. Amintiți-vă ce v-am spus. Dacă astăzi ai auzit ceva, dacă poți învăța ceva, amintește-ți că o lecturare intelectuală a Scripturilor nu te pregătește niciodată pentru a vedea interpretarea Scripturii.

„Dumnezeu Se ascunde în simplitate și Se descoperă în același fel.” Dumnezeu Se ascundea în simplitatea acelui predicator mic, în acea clădire neînsemnată pentru o întâlnire de opt zile. A fost  atât de simplu! Era cât se poate de simplu! O clădire simplă din cărămidă aflată într-un orășel mic din centrul Vestului și un predicator mic de statură care nu aparținea de nici o confesiune religioasă. Acel om cu educație limitată se afla în acea clădire împreună cu o mulțime de oameni obișnuiți, așteptând cu toții să vadă ce se va întâmpla. Acolo se întâmpla un eveniment extraordinar, acolo era Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și descoperindu-Se în același fel. Nu era doar ascuns în simplitate. Dacă nu ai ochi de văzut și urechi de auzit, nu vei vedea și nu vei auzi nimic. Dar dacă ai ochi de văzut și urechi de auzit, Îl vei vedea și Îl vei auzi. Cum? Descoperindu-Se în același fel în care S-a ascuns.

Acesta este felul Lui de lucrare. Așa a lucrat prin Ioan Botezătorul, premergătorul primei Sale veniri. În Ioan, un om simplu a fost descoperit premergătorul primei veniri a lui Hristos. Același Dumnezeu a ascuns venirea lui Hristos într-o ființă umană, într-un copil născut într-un grajd care a avut o mamă cu o reputație rea iar în jurul Lui era un zvon rău cu privire la nașterea Lui. Nu avea nimic, era simplu. Ascultați!

Gândiți-vă la Isus Hristos.  Noi Îl iubim și Îl adorăm pentru ceea ce a făcut pentru noi, dar dacă ai fi trăit în ziua aceea? El era o Persoană obișnuită care mergea pe un drum obișnuit și îmbrăcat cu haine obișnuite iar Scriptura ne spune că nu avea nici o frumusețe și nu avea nimic care să atragă atenția asupra Lui; dar El a fost Glasul care a atras atenția.

Câți oameni au trecut pe lângă Isus? În timpul vieții Lui, mulți s-au atins de El, au mers prin piață alături de El și habar nu aveau Cine era. Dumnezeu Se ascundea! Dumnezeu ascundea venirea lui Mesia în acel vas simplu, dar în același timp, descoperea venirea lui Mesia în același vas. Dumnezeu ascuns și descoperit în simplitate. Cred că uneori noi complicăm lucrurile, deși este foarte ușor.

Dumnezeu, Hristos Însuși a fost Cel care a deschis acele Peceți, El dezvăluie că a fost aici ca să deschidă Pecețile, arată că Îngerul puternic a coborât cu o Carte deschisă în mână, iar eu spun: „Mulțumesc Doamne! Nu am nevoie de ceva complicat, ci de această descoperire.” Haideți să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

 Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru această zi. Îți mulțumim că ne-ai dat ochi să vedem și urechi să auzim, și este atât de minunat pentru noi pentru că știm că este prin harul Tău. Noi nu am făcut nimic altceva decât că am primit Harul Tău absolut, pentru că Tu ne-ai dat ochi să vedem și urechi să auzim aceste lucruri la care ne-am uitat ani de zile și zeci de ani, iar astăzi, prin Harul Tău, ni le dezvălui și ni le dai mai clare ca să le înțelegem mai bine. Îți suntem atât de recunoscători pentru aceasta! Te rugăm să ne dai în continuare un duh de descoperire care ne permite să vedem ce se întâmplă în această zi. Ajută-ne să ne jucăm rolul, partea hotărâtă de Tine și să nu ratăm ceea ce faci astăzi și în această epocă. Te rugăm să vii să ne-o descoperi Doamne, ca să vedem făgăduința și împlinirea ei.

Dumnezeu descoperit în Ioan Botezătorul, la prima Ta venire; Dumnezeu descoperit în slujba fratelui Branham ca premergător la  a doua Ta venire; Doamne, dă-ne ochi să vedem tot ce ai făcut în această zi.

Iartă-ne pentru felul intelectual, pentru imaginațiile noastre greșite, pentru ideile noastre greșite și spală totul de la noi ca să nu ne mai bazăm pe o înțelegere trecută, ci să luăm Mesajul ce ni l-ai dat și care este interpretarea corectă a Cuvântului. Luminează-ne din nou, Doamne, ca să putem vedea Cuvântul Tău așa cum ni l-ai dat pentru această zi. Dumnezeule, îngăduie aceasta pentru fiecare din noi pentru că Te iubim și vrem să Te vedem, să Te înțelegem în ziua în care trăim. Părinte, ajută-ne să Te slujim cu toată ființa noastră ca să primești slavă în viețile noastre. Te iubim și cerem binecuvântarea Ta în Numele Domnului Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni!

– Amin –