Meniu Închide

CHAD LAMBCORTUL CERULUI

, -

 

Vă rog să deschideţi Bibliile la Exod 24.12-18:

 

Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor.”

Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea, şi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu.

El a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.”

Moise s-a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele.

Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.

Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.

Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.”

 

Domnul Şi-a întâlnit poporul la Muntele Sinai şi le-a spus că va urma un eveniment foarte important. Astfel, El le-a zis: „Pregătiţi-vă pentru aceasta şi nu vă atingeţi de munte pentru că este un moment sfânt.”, iar pe Moise l-a chemat să se suie înaintea Lui, să meargă sus pe vârful muntelui.

Moise s-a dus pe vârful muntelui, iar norul lui Dumnezeu l-a acoperit pentru ca nimeni să nu poată vedea ce se întâmplă acolo. Cu norul în jurul lui era ca şi cum ar fi fost în Sfânta Sfintelor, şi nimeni nu ştia ce se întâmplă acolo cu excepţia lui Moise; era ca şi cum ar fi stat în prezenţa lui Dumnezeu între cer şi pământ pentru că Dumnezeu l-a întâlnit pe vârful muntelui.

Într-o altă situaţie, Moise a spus: „Doamne, arată-mi slava Ta!”, dar Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!

Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta;

…Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.” (Exod 33.18-23).

Noi am vorbit despre „Shemeni adzeret”, Taina celei mai enigmatice zile pe care a lăsat-o Dumnezeu în calendar, şi care prin traducere este numită „Adunarea celei de-a opta zi”, şi am spus că taina celei de-a opta zi vorbeşte despre veşnicie, despre ceruri, apoi am privit împreună cum putem trăi chiar şi acum în ziua a opta, prin Duhul. Astfel, mesajul acesta se va suprapune peste mesajul acela, pentru că ambele vorbesc despre acelaşi lucru.

Aici avem un tablou în care Moise trăieşte în prezenţa lui Dumnezeu pe vârful muntelui, dar ce urmează după aceasta? Să mergem în Exod 25.1-9:

 

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

„Vorbeşte copiilor lui Israel: „Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.

Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint şi aramă;

materii vopsite în albastru, purpuriu, cărămiziu, pânză de in subţire şi păr de capră;

piei de berbec vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm;

untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;

pietre de onix şi alte pietre pentru efod (umărar) şi pieptar.

Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.”

Iată legătura: Moise se afla pe vârful muntelui, înconjurat de slava lui Dumnezeu, însă momentul acela avea să treacă. Dar Dumnezeu a spus:

Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.”(v. 8), adică înăuntrul Cortului. Cu alte cuvinte, nu numai pe munte, ci şi jos în mijlocul poporului, iar evreii aveau să aibă parte de acest moment minunat în fiecare zi a vieţii lor. Vedeţi? Slava de pe vârful muntelui trebuia să vină jos în viaţa de zi cu zi. Cerul avea să coboare jos pe pământ, acest moment fiind ca şi cum omul ar avea ocazia să trăiască în cer sau în ziua a opta.

De fapt, în Duhul noi putem trăi chiar acum aşa cum vom trăi în Mileniul care va veni.

Dar, ca să se poată întâmpla aceasta, pentru ca Dumnezeu să poată locui cu ei, totul trebuia făcut aşa cum a spus Dumnezeu, pentru că slava trebuia să se mute de pe vârful muntelui jos în vale sau în câmpie. Cheia pentru înfăptuirea acestui lucru era Cortul întâlnirii, iar Cortul întâlnirii nu este numai pentru israeliţi, ci pentru fiecare copil al lui Dumnezeu.

Voi aveţi nevoie de un Cort al întâlnirii în viaţa voastră, iar pe măsură ce vom ajunge la sfârşitul sărbătorii locuirii, a Corturilor, în care evreii locuiau în corturi şi Dumnezeu locuia într-un Cort, vom vedea că Cortul pe care le-a spus El să-l construiască este plin de chei duhovniceşti practice pentru viaţa voastră.

Astfel, mai întâi de toate, voi trebuie să vă construiţi un Cort al întâlnirii. Desigur, eu nu mă refer la construcţia unui cort fizic, deşi puteţi face şi aceasta, ci secretul este să luăm slava pe care ne-o dă Dumnezeu şi să facem din ea nu numai o experienţă de pe vârful muntelui, ci să fie cu voi în fiecare zi a vieţii voastre, iar pentru a ajunge la aceasta există o cheie, ceva ce trebuie să faceţi şi care să fie conform instrucţiunilor date de Dumnezeu.

Evreii au trebuit să facă exact aşa cum le-a spus Dumnezeu, ei au trebuit să construiască Cortul exact cum a spus Domnul, iar apoi slava Sa avea să umple Cortul şi să locuiască în Cort, dar nu numai atunci când aveau să termine ceea ce le-a poruncit El.

Dumnezeu vrea să locuiască cu voi în slava Sa în fiecare zi a vieţii voastre, oriunde aţi fi, dar totul trebuie să fie în conformitate cu Tiparul dat de El.

Pentru aceasta, vom privi unele taine din Cortul lui Dumnezeu, din Cortul pe care El l-a dat lui Moise pe Muntele Sinai, şi vom „deschide uşa” ca să vedem cum să avem slava Domnului în fiecare zi, în viaţa noastră.

În primul rând, noi trebuie să vrem să-I pregătim un loc ca El să locuiască în viaţa noastră.

Evreii au trebuit să vrea, să dorească să-I construiască un loc. Ei au trebuit să-I dea un anumit loc şi să spună: „Acesta este locul pentru Dumnezeu”.

  • – Aşadar, primul lucru pe care trebuie să-l faceţi în viaţa voastră este să construiţi un loc pentru Dumnezeu. Dacă nu veţi face un loc în care să locuiască Dumnezeu, nu se va întâmpla nimic.

Evreii au trebuit să stabilească un loc care să fie numai şi numai pentru Dumnezeu. Ei nu puteau face nimic altceva în locul acela, ci era un loc pus deoparte pentru slava lui Dumnezeu, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru viaţa voastră.

  • Dacă nu puneţi în fiecare zi din viaţa voastră un timp pentru Dumnezeu, nu-L veţi putea cunoaşte pe El. Dumnezeu nu va locui în ceva ce rămâne de la voi, în resturi, El nu va locui niciodată în aşa ceva.

Unul dintre cuvintele pentru „Cortul întâlnirii” era „Ohel moed”. Poate vă amintiţi cuvântul „moed” pentru că l-am mai amintit şi cu alte ocazii. „Moed” înseamnă şi „timpurile hotărâte sau stabilite ale lui Dumnezeu”. Astfel, în Levitic 23, unde Dumnezeu vorbeşte despre sărbătorile Sale sfinte, El spune: „Acestea sunt moedin-urile sau moedurile Mele sfinte”, adică „sărbătorile, timpurile, vremurile hotărâte ale lui Dumnezeu”.

Deci, „Cotul întâlnirii” era numit şi „Cortul moedului” sau „Cortul timpului hotărât sau stabilit.”

Ce ne spune aceasta nouă? Dacă dorim să avem puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră, trebuie să avem un Cort al moedului, un Cort al timpului stabilit. Cu alte cuvinte, voi trebuie să aveţi în fiecare zi în viaţa voastră, un moed, adică un timp hotărât pentru Dumnezeu. Indiferent ce se petrece afară, voi aveţi un timp stabilit, un timp pe care aţi hotărât să-L petreceţi cu Dumnezeu.

Deci, noi trebuie să stabilim un timp pe care să-L petrecem cu El.

În Exod 26, Dumnezeu le-a dat israeliţilor un plan de construcţie al Cortului, pe care au trebuit să-l respecte şi să-l îndeplinească întocmai.

  • – Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi: să respectăm Cuvântul Său şi să-L urmăm cu credincioşie.

Unii oameni cred că dacă este vorba de Duhul lui Dumnezeu, este vorba de haos, dar nu este adevărat.

Dumnezeu le-a dat evreilor un plan pe baza căruia trebuia construit Cortul, iar după ce au făcut totul întocmai cum le-a cerut El, a locuit în acel Cort.

Aşadar, tot ceea ce trebuie să fac eu ca ­să mă asigur că am parte de părtăşia cu Dumnezeu şi că mă aflu în prezenţa Salvatorului meu, este să fiu găsit în Cuvântul Său. Dacă nu ne organizăm cu grijă timpul petrecut cu El, nu se va întâmpla nimic, sau mai bine zis se va întâmpla că lumea aceasta şi lucrurile din ea, Îl vor scoate pe Dumnezeu afară din viaţa noastră. Faptul că sunteţi ocupaţi cu alte lucruri, Îl va da afară. Dacă nu sunteţi ocupaţi cu serviciul vostru, poate fi dat afară de televizor, de internet şi de tot felul de probleme care vă ocupă timpul hotărât pentru El.

  • – Evreii au trebuit să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc, iar ca să poată avea Cortul întâlnirii au trebuit să ofere tot ce aveau pentru construirea lui. A fost nevoie să facă sacrificii pentru construirea lui, deoarece Cortul a fost construit din ceea ce aveau ei: din materialele şi din podoabele lor. Ei au trebuit să renunţe la toate aceste lucruri şi să le dea pe toate lui Dumnezeu.

Ce învăţăm de aici? Noi trebuie să renunţăm la ceea ce avem şi să-I oferim lui Dumnezeu pentru a avea părtăşie cu El. Înţelegeţi? Noi nu putem avea o jumătate de oră în prezenţa lui Dumnezeu, fără să renunţăm la o jumătate de oră care era programată pentru altceva. Indiferent la ce veţi renunţa pentru a avea părtăşie cu Dumnezeu, acela va fi un timp sfânt. În loc să vă uitaţi la televizor o jumătate de ceas, petreceţi un timp de sfinţenie în prezenţa lui Dumnezeu. Deci, voi trebuie să renunţaţi la ceva, pentru a avea ceva mai bun.

  • – După ce au construit un Cort al întâlnirii cu Dumnezeu, ei au construit şi un gard din pânze de in subţire, răsucit, cu care au împrejmuit curtea. Aşadar, nu numai că aveau un Cort al întâlnirii, dar aveau şi o curte, iar ca să poată vedea ce se petrece acolo, trebuiau să treacă dincolo de gard şi să intre în curte. Ce învăţăm de aici?

Noi nu trebuie să ne limităm timpul petrecut cu Dumnezeu. Astfel, nu ajunge să spunem: „Acesta este timpul pe care îl petrec cu Dumnezeu şi cu aceasta gata!”, ci trebuie să mergem dincolo de gard, dincolo de o limitare a timpului petrecut cu El şi să ne străduim a avem o părtăşie continuă cu Domnul nostru, pentru că vor apărea tot felul de lucruri cu care ne vom confrunta în viaţă, iar părtăşia cu El ne va ajuta. Noi nu trebuie să petrecem un timp minim cu Dumnezeu, ci trebuie să stăm din ce în ce mai mult în prezenţa Lui şi în părtăşie cu El. În felul acesta, El ne va ocroti de lume şi de lucrurile din ea deoarece, indiferent ce se va întâmpla, noi trebuie să avem un refugiu în El, un gard care să ne ocrotească de orice va veni. Este timpul nostru cu Dumnezeu, iar noi trebuie să veghem asupra lui dacă credem că este valoros. Dacă nu credem că este valoros, nu vom pune preţ pe el, dar dacă este un timp valoros, trebuie să veghem asupra lui, să-l valorificăm spre binele nostru şi să-l tratăm ca atare.

  • – Ce au folosit evreii pentru îngrădirea sau ocrotirea Cortului şi a împrejurimilor lui sfinte? Ei au folosit ceva solid, ceva care era înfipt în pământ şi nu putea fi clătinat, aşa încât nimeni nu putea să facă ce voia.

În felul acesta trebuie să delimităm şi noi acest Loc sfânt, acest loc tainic în care avem părtăşie cu Dumnezeu, ca să nu poată fi clătinat de nimic. Noi trebuie să avem grijă să ridicăm o construcţie solidă care să reziste în orice situaţie, fiindcă va fi supusă la tot felul de presiuni: veţi deveni împovăraţi, apăsaţi şi presaţi, pentru că lumea şi vrăjmaşul vor face tot timpul presiuni asupra voastră ca să vă facă să renunţaţi, dar voi trebuie să spuneţi: „Acesta este timpul meu cu Dumnezeu!

Locul în care îşi aşezau israeliţii tabăra, era un pământ solid, un spaţiu fix. Ei spuneau: „Acesta este Locul lui Dumnezeu, să nu vă atingeţi de el! Să nu faceţi alte lucruri acolo, să nu vindeţi şi să ţineţi cont că este Locul Sfânt al lui Dumnezeu.”

Cuvântul moed înseamnă „rânduit, fixat”, ceea ce înseamnă că noi avem nevoie de un suport, de ceva solid.

Cortul era construit pe mai mulţi stâlpi, ceea ce-l făcea să fie întregit. Cu alte cuvinte, noi trebuie să ridicăm Cortul, dar trebuie să avem un suport pentru că altfel nu va rezista. Ce înseamnă aceasta?

Vorbiţi cu un frate, spuneţi-i despre timpul vostru cu Dumnezeu şi întrebaţi-l şi pe el cum se descurcă. Luaţi Biblia şi citiţi, luaţi Cuvântul lui Dumnezeu şi ascultaţi-L, ca să devină o parte din viaţa voastră.

  • – Peste toate aceste lucruri, Dumnezeu a spus: „Puneţi acoperăminte.” De ce? Ca să nu puteţi vedea dincolo. Evreii nu puteau vedea prin gardul care înconjura Cortul şi nu puteau vedea prin Cort, ceea ce înseamnă că indiferent încotro priveau, Cortul era foarte bine acoperit. Din interiorul Cortului nu se putea vedea nimic înafară, ceea ce înseamnă că timpul petrecut cu Dumnezeu trebuie să fie absolut intim.

Îndepărtaţi tot ce nu vă este folositor şi puneţi deoparte toate problemele pentru că ele nu vă vor ajuta. Voi trebuie să aveţi un singur scop: să fiţi cu Dumnezeu.

  • – Unde era aşezat Cortul lui Dumnezeu în tabăra Israelului? În centrul taberei. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că Cortul întâlnirii din viaţa voastră nu trebuie pus deoparte, ci trebuie să fie centrul vieţii voastre. Aceasta înseamnă că relaţia voastră cu Dumnezeu trebuie să fie în centrul vieţii voastre. Nu afacerile, nu familia sau altceva, ci Dumnezeu şi voi, relaţia pe care o aveţi cu El trebuie să fie centrul vieţii voastre.

Sunt oameni care lucrează în continuu şi nu au timp de Dumnezeu, sunt oameni care predică şi nu au timp pentru Dumnezeu, dar totul începe cu aceasta: o viaţă ordonată trebuie să aibă o ordine bine stabilită, şi anume: înainte de slujba mea, de reputaţia mea, de cariera mea, de tot, este relaţia mea cu Dumnezeu. De ce? Pentru că ceea ce pun în centrul inimii mele este prioritatea mea.

  • Dumnezeu trebuie să fie şi centrul programului vostru. Ce înseamnă aceasta? Că voi nu trebuie să vă programaţi timpul petrecut cu Dumnezeu în funcţie de programul vostru, ci trebuie să-L puneţi pe primul loc pe El şi să vă organizaţi timpul în funcţie de Dumnezeu, totul trebuie să se învârtă în jurul Lui.

Primul lucru pe care l-au făcut israeliţii a fost să construiască Cortul pentru Dumnezeu, iar restul a urmat.

Ce ne-a învăţat Mesia? El a spus:

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6.33). Ce înseamnă aceasta? Dacă puneţi ceea ce trebuie pe primul loc în viaţa voastră, celelalte lucruri vor veni la locul lor. Dar dacă veţi pune pe primul loc celelalte lucruri, totul se va prăbuşi şi se va destrăma şi nu veţi avea nici o propăşire.

Voi trebuie să vă organizaţi programul în funcţie de Dumnezeu şi nu să vă programaţi timpul petrecut cu Dumnezeu în funcţie de alte lucruri din viaţa voastră. Fiecare scop pe care-l aveţi trebuie să fie condiţionat de Dumnezeu, pentru că El trebuie să fie Centrul tuturor lucrurilor.

  • – Motivul pentru care Cortul întâlnirii se afla în centrul taberei se datora faptului că Prezenţa lui Dumnezeu este punctul central al existenţei. Aşadar, totul trebuie să reflecte aceasta. Timpul vostru de întâlnire cu Dumnezeu trebuie să reflecte aceasta; voi trebuie să puneţi timpul petrecut cu Dumnezeu pe primul loc, ca să puteţi locui cu Dumnezeu.

Ce spunea David în Psalmul 27.4?

Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.” De ce? Ne-o spune Psalmul 84.10:

Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!”

Aceasta este atitudinea pe care trebuie s-o aveţi. Ţinta voastră, scopul vieţii voastre, comoara voastră trebuie să fie părtăşia cu Dumnezeu, să vă întâlniţi cu El şi să trăiţi în prezenţa Sa. Acesta trebuie să fie punctul central al fiecărei zi din viaţa voastră.

  • – Observaţi ce s-a întâmplat. Copiii lui Israel au urmat Norul, iar atunci când Se oprea Norul, se opreau şi ei, acela fiind locul în care îşi aşezau Cortul. Ei instalau în primul rând Cortul, şi slava lui Dumnezeu cobora în El, iar după aceea aşezau celelalte lucruri. Ce ne spune aceasta?

Înainte de orice altceva, planificaţi-vă timpul cu Dumnezeu şi spuneţi: „Doamne, acesta este timpul meu cu Tine. Acesta este timpul meu zilnic cu Tine, pentru că dacă nu Te am pe Tine, nu am nimic.” Când aveţi aceasta, chiar dacă nu mai aveţi nimic, aveţi totul.

  • – O altă descoperire în legătură cu Cortul, şi motivul pentru care mi-am intitulat mesajul, „Cortul cerului”, este că noi trebuie să luăm lucrurile cereşti, duhovniceşti şi să le aducă în viaţa de zi cu zi.

Cortul lui Dumnezeu avea o poartă, o perdea, un văl. Ce înseamnă aceasta? De fapt, nu era o singură perdea, ci erau mai multe. Pentru a pătrunde în Cort, exista o perdea, un văl, iar mai târziu, în Templu, aceste perdele au devenit uşi. Apoi, pentru a pătrunde în Locul Sfânt, trebuie să treci de o altă perdea, iar Locul Preasfânt era ascuns tot printr-o perdea. Ce ne spune aceasta despre părtăşia noastră cu Dumnezeu? Aceasta ne spune că rugăciunea nu este ceva ce facem sau spunem, ci este ceva în care intrăm. Timpul nostru cu Dumnezeu este ceva în care intrăm şi este nevoie de timp ca să pătrundem înăuntru.

  • Dacă dorim să avem parte de binecuvântările lui Dumnezeu în viaţa noastră, trebuie să pătrundem înăuntrul Lui.

Biblia spune: „…să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite…” (Evrei 10.22).

Aceasta ne spune că noi trebuie să ne cufundăm în rugăciune, pentru că dacă spunem pur şi simplu nişte lucruri, aceea nu este rugăciune. Noi putem să-I spunem în orice situaţie anumite lucruri lui Dumnezeu, dar pentru rugăciune trebuie să pătrundem înăuntru şi trebuie să pătrundem într-un fel în care să nu mai vedem nimic altceva decât pe Dumnezeu.

  • – Ce se mai afla în Locul Sfânt? În partea stângă a Locului Sfânt se afla Menora, Sfeşnicul cu şapte braţe. Nimeni nu putea vedea Sfeşnicul, decât preoţii, cei care aveau onoarea de a intra înăuntru. Ce ne spune aceasta? Când vom pătrunde adânc în Prezenţa lui Dumnezeu, ni se va da Lumină, va exista Ceva care ne va aprinde şi ne va da Lumină. Înăuntrul nostru este pus Ceva care va continua să strălucească, indiferent ce se întâmplă afară. Chiar dacă vom trece prin cele mai grele încercări, dacă stăm în prezenţa lui Dumnezeu, Lumina va continua să strălucească. Dar dacă nu suntem în Domnul, chiar dacă avem lucruri care par minunate pe dinafară, o viaţă bună, petreceri, bani, etc., înăuntrul nostru este numai întuneric.

Când suntem în Domnul, chiar dacă totul merge rău, chiar dacă tot iadul se ridică împotriva noastră, înăuntru este Lumină. Cu cât petrecem mai mult timp în prezenţa lui Dumnezeu, cu atât Lumina va fi mai puternică.

Lumina din Locul Preasfânt nu este o lumină oarecare, ci este Lumina care străluceşte în întuneric. Indiferent ce se întâmplă afară, noi avem Lumina care străluceşte în întuneric şi ea ne dă nădejde şi ne întăreşte întotdeauna.

Unde ar fi trebuit să mergem în Cort, ca să fim în prezenţa lui Dumnezeu? În Sfânta Sfintelor, adică în cea mai adâncă parte a Cortului. Ce ne spune aceasta? Aceasta ne spune că pentru a avea parte de cele mai minunate binecuvântări în puterea lui Dumnezeu, noi trebuie să pătrundem mai adânc în Dumnezeu.

Unul dintre lucrurile grave cu care se confruntă creştinismul de astăzi din America este că ei se concentrează pe lucrurile care pot fi văzute cu ochiul: pe prosperitate, pe ceea ce pot obţine, cu alte cuvinte: pe lucrurile fireşti, materiale. Dar cu cât ne concentrăm mai mult pe lucrurile lumeşti, devenim mai superficiali în ceea ce priveşte relaţia noastră cu Dumnezeu.

  • Cu cât pătrundem mai mult în prezenţa lui Dumnezeu, umblarea noastră devine mai duhovnicească, credinţa noastră devine mai puternică şi puterea noastră mai mare.

Cortul era mărturia, dovada prezenţei lui Dumnezeu, iar un lucru interesant este faptul că în limba ebraică cuvântul folosit pentru „faţă” este acelaşi cuvânt folosit şi pentru „prezenţă”, iar aceasta înseamnă că pentru a vedea Faţa, Prezenţa lui Dumnezeu, trebuia să pătrunzi adânc, în Sfânta Sfintelor din Cort.

Aceasta înseamnă că pentru a vedea Faţa lui Dumnezeu trebuie să pătrundem adânc.

Astfel, cu cât trăim mai mult în lumea aceasta, devenim mai superficiali, dar cu cât pătrundem mai adânc, dincolo de ceea ce este material şi firesc, dincolo de ceea ce putem atinge, viaţa noastră va deveni mai plină de Lumina Prezenţei Lui, şi vom fi mai statornici, mai echilibraţi şi mai duhovniceşti.

Când mă gândesc la Maria, mă gândesc la un credincios adevărat. Ea nu a fost o femeie educată, ci era o adolescentă simplă şi săracă, dar cu toate acestea a pătruns adânc în Dumnezeu. Maria Îl avea pe Dumnezeu şi preţuia lucrurile lui Dumnezeu din viaţa ei, iar Biblia spune că ea „păstra toate cuvintele Domnului şi se gândea la ele în inima ei.” (Luca 2.19). Ea a pătruns adânc în Dumnezeu.

  • Cortul întâlnirii se referă la lucrurile dinăuntru, la lucrurile care nu se pot vedea, dar acestea ne fac să fim mai duhovniceşti, mai devotaţi. Acesta este „Antidotul” pentru lucrurile pe care le putem vedea înafară.

În vieţile noastre se petrec o mulţime de lucruri, dar dacă nu pătrundem în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, dacă nu ne cufundăm în El, nu vom avea „Antidotul” pentru problemele cu care ne confruntăm. Dar dacă ne petrecem timpul în prezenţa lui Dumnezeu, indiferent ce se petrece afară, în jurul nostru, înăuntru avem o Putere care poate contracara ceea ce se petrece afară. Omul care petrece timp în prezenţa lui Dumnezeu, primeşte înăuntru o Putere care este mai puternică decât tot ceea ce se petrece în jurul său. Puterea aceasta face ca fiecare problemă să devină din ce în ce mai neînsemnată. Aşadar, dacă suntem bogaţi pe tărâmul duhovnicesc, avem o Putere care biruieşte lumea.

Ce ne spune Biblia în legătură cu aceasta?

Omul care rămâne în Dumnezeu este ca un pom bine înrădăcinat şi chiar dacă este foamete înafară, frunzele lui nu se pot veşteji pentru că este înfipt adânc în Dumnezeu. Noi nu putem vedea rădăcinile lui pentru că sunt înfipte adânc în Legea lui Dumnezeu, iar prin faptul că cugetă la Legea Sa, primeşte putere să biruiască totul. Astfel, indiferent ce se petrece în jurul său, chiar dacă este foamete sau orice ar veni, noi aducem roade pentru că suntem cufundaţi adânc în El. Noi devenim statornici în El, iar încet, încet ne îndepărtăm de tărâmul aparenţelor şi nu ne mai pasă ce cred oamenii despre noi, deoarece ştim ce credem noi despre Dumnezeu, iar aceasta anulează toate celelalte lucruri.

  • – Astăzi există o mulţime de mişcări ale sfinţirii, ceea ce este bine, dar sfinţirea este tocmai ceea ce nu fac credincioşii. Unii credincioşi spun: „Eu nu mai fac aceasta sau cealaltă,” ceea ce este bine, însă nu aceasta este esenţa sfinţirii, ci este urmarea ei.

Cortul sau Mişcan a devenit mai târziu Templul, iar Templul era numit „Beit Mikdaş”. „Beit” înseamnă „casă”, iar „mikdaş” înseamnă „sfânt”, cu alte cuvinte: „Casa Celui Sfânt”.

Ce ne descoperă aceasta despre sfinţire?

Sfinţirea nu înseamnă un set de reguli, ci esenţa adevăratei sfinţiri este Dumnezeu cu noi. Aceasta este natura sfinţirii.

Care este cel mai mare Antidot împotriva păcatului? Prezenţa lui Dumnezeu.

Care este cea mai mare slăbiciune pe care o avem când suntem ispitiţi? Lipsa Prezenţei lui Dumnezeu. Aşadar, cu cât este mai mare Prezenţa lui Dumnezeu în vieţile noastre, cu atât suntem mai biruitori şi putem depăşi lucrurile cu care ne confruntăm în viaţa noastră.

Cortul întâlnirii a fost întotdeauna pe primul loc pentru evrei. Orice făceau, Cortul era pe primul loc. Atunci care este Cheia pentru noi ca şi copii ai lui Dumnezeu? Noi trebuie să spunem întotdeauna: „Indiferent ce voi face, pe primul plan este Dumnezeu. Mai întâi, Îl voi urma pe Dumnezeu, iar celelalte lucruri vin după aceea.” Aceasta este ceea ce aşează toate lucrurile în viaţa noastră: faptul că-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, şi aceasta nu numai ca o ordine, ci şi în inima noastră.

În limba ebraică cuvântul „mişcan” care este folosit pentru „Cortul întâlnirii” provine de la cuvântul „şacan”. Ce înseamnă „şacan”? „Şacan” înseamnă „a locui”. Aşadar, cum era numit Cortul? „Locuinţa”.

Deci, era atât „Cortul întâlnirii”, cât şi „Cortul locuirii”, în care omul locuia cu Dumnezeu şi Dumnezeu locuia cu omul. Aceasta ne descoperă o cheie pentru rugăciune.

Uneori, noi privim rugăciunea diferit şi spunem că „a te ruga” înseamnă „a rosti nişte cuvinte”, dar nu este aşa, ci rugăciunea este despre „a locui”.

Dumnezeu le-a spus apostolilor să rămână în Ierusalim şi să aştepte. Noi ce trebuie să facem? Să locuim, să stăm în prezenţa lui Dumnezeu. Lot li s-a făgăduit că vor fi umpluţi cu Putere de sus. Cât de mult au locuit ei acolo? Cu altă ocazie, apostolii au pescuit toată noaptea, dar nu au prins nimic. Atunci Domnul le-a spus: „Mergeţi în apele mai adânci!”, ceea ce pentru noi înseamnă: „Intraţi în lucrurile mai adânci!” Vedeţi? Ucenicii au stat acolo până când au pătruns adânc, iar Dumnezeu spune că binecuvântările Sale nu vin în apele superficiale, ci în cele adânci.

Aşadar, noi nu putem rosti nişte rugăciuni superficiale, iar după aceea să spunem: „Gata, pot pleca pentru că am spus rugăciunea!” Nu, nu! Rugăciunea este un timp al locuirii şi un loc al locuirii. Rugăciunea nu este un loc în care să ne exprimăm respectul faţă de Dumnezeu şi să-I aducem atenţia noastră, ci este un loc în care locuim cu Dumnezeu, este un loc în care locuim în locuinţa lui Dumnezeu.

  • – Ce mai era în Locul Sfânt? „Lehem panim” sau „Pâinea arătării”, cum a fost tradus în Bibliile mai vechi. Când am citit pentru prima dată aceasta, mi-am zis: „Cum adică „Pâinea arătării”? Ce este aceasta? „Lehem” înseamnă „pâine”, iar „panim” înseamnă „feţe”, adică „Pâinea feţelor”. Cuvântul care este folosit în limba ebraică pentru „faţă” înseamnă şi „prezenţă”, deci este vorba de „Pâinea prezenţei” sau mai bine zis: „Pâinea prezenţelor lui Dumnezeu.” Ce ne descoperă aceasta?

Aceasta înseamnă că prezenţa lui Dumnezeu este atât de mare încât trebuie să avem un substantiv la plural pentru ea; adică, prezenţa lui Dumnezeu nu vine numai într-un fel, ci în mai multe feluri. Şi prezenţa lui Dumnezeu este legată de pâine. Ce ne arată aceasta?

Aceasta ne arată că „a sta în prezenţa lui Dumnezeu, a sta în rugăciune cu El este ca şi cum am mânca pâine”. Noi avem nevoie de ea ca să ne hrănim. Ce înseamnă aceasta?

Aceasta înseamnă că cu cât stăm mai mult în Prezenţa lui Dumnezeu, sufletul nostru este mai îndestulat, deoarece mâncăm Pâinea Prezenţei Lui.

Deci, care este Pâinea noastră? Pâinea noastră este Prezenţa lui Dumnezeu. Şi cu cât facem aceasta mai mult, cu atât ieşim afară mai plini. Dacă ne petrecem timpul uitându-ne la televizor sau făcând alte lucruri, nu vom fi săturaţi, dar în Dumnezeu suntem săturaţi, chiar dacă ne va lua mai mult timp. Dacă locuim într-adevăr cu Dumnezeu, suntem săturaţi pentru că acesta este un timp în care ne hrănim, avem părtăşie. Noi trebuie să fim în Prezenţa lui Dumnezeu pentru că fără ea flămânzim, duhul nostru flămânzeşte; nu trupul nostru, ci sufletul nostru.

Biblia spune: „…înaintea Feţei Tale (în Prezenţa Ta) sunt bucurii nespuse…” (Psalmul 16.11). Aceasta ne hrăneşte. Dacă vrem să mâncăm ceva, trebuie să ajungem în prezenţa lui Dumnezeu.

  • – Ce mai exista în Locul Sfânt al Cortului? Vinul, jertfa de băutură. Acesta este un simbol al rodirii, al vieţii noi în prezenţa lui Dumnezeu. În acelaşi timp, vinul este şi simbolul bucuriei. Legătura care poate fi făcută aici este că noi nu trebuie să ne simţim obligaţi să fim în prezenţa lui Dumnezeu, ci aceasta trebuie să fie bucuria vieţii noastre. Cu cât pătrundem mai adânc în ea, cu atât bucuria este mai mare. Uneori, la început ne este greu, dar secretul este să mergem mai departe şi vom birui.

Mintea noastră hoinăreşte pretutindeni, dar în cele din urmă, dacă o aduceţi în părtăşie cu Dumnezeu, se va obişnui cu ceea ce se petrece acolo. Noi avem putere asupra gândurilor noastre, dar trebuie să ne antrenăm mintea şi să ne obişnuim cu lucrurile lui Dumnezeu; trebuie să presăm, să continuăm să mergem în prezenţa lui Dumnezeu până când străpungem acel zid. Atunci, şederea în prezenţa lui Dumnezeu va fi o încântare, o bucurie pe care nu ne-o poate da nimic din viaţa aceasta.

  • – Ce se mai afla în Locul Sfânt din Cort? Altarul tămâierii. Ce ne descoperă aceasta? Cel care pătrunde mai adânc în prezenţa Lui Dumnezeu se va bucura în viaţa sa de o dulceaţă care nu poate veni în nici un alt fel. Este o mireasmă plăcută, o dulceaţă care scoate afară amărăciunea, întunericul.

Biblia spune că noi răspândim mireasma dulce a lui Dumnezeu: „…Dumnezeu… răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” (2Corinteni 2.14).

Aceasta face referire la mireasma din Templu, la mirosul care reprezintă rugăciunile poporului lui Dumnezeu.

Noi vedem aceasta şi în Apocalipsa, dar ceea ce ni se spune prin aceasta este că există o legătură între a fi cu Dumnezeu şi a avea în viaţa noastră o dulceaţă care nu poate veni altfel decât în prezenţa Sa.

Dacă am privi la Cortul întâlnirii, la culorile sale, am observa un tipar. Culorile Cortului erau: albastru, purpuriu şi cărămiziu. Dacă am privi hainele preoţilor am putea vedea că şi ele erau făcute din aceleaşi culori: albastru, purpuriu şi cărămiziu. Aşadar erau aceleaşi culori care erau folosite şi în Cortul în care intrau ei. Ce ne descoperă aceasta?

Cortul întâlnirii aparţinea preoţilor, cu alte cuvinte, există o legătură esenţială între prezenţa lui Dumnezeu şi slujba lui Dumnezeu. Deci, slujitorii lui Dumnezeu erau cei care ofereau acces în prezenţa lui Dumnezeu.

Ce ne spune aceasta?

Cu cât ne îndeplinim însărcinarea şi predicăm în voia lui Dumnezeu, cu atât Dumnezeu ne cheamă să predicăm mai mult şi trebuie să fim mai mult în Cortul întâlnirii. Cu cât avem mai multe roade de purtat, cu atât trebuie răspândite mai multe rădăcini. Cât va fi de mare slujba voastră, adică ceea ce faceţi voi pentru Dumnezeu? Slujba voastră sau chemarea voastră în slujbă depinde de cât de adânc vă cufundaţi în prezenţa lui Dumnezeu.

Altfel, veţi începe să vă pierdeţi zelul şi vă veţi uita la oameni, dacă v-au mulţumit sau au făcut cutare sau cutare lucru, pentru că totul va fi de suprafaţă.

Preoţii au primit privilegiul de a locui în Cortul lui Dumnezeu. Numai cei care făceau voia lui Dumnezeu, care predicau voia lui Dumnezeu, se aflau acolo pentru că aveau nevoie de aceasta. Ei aveau nevoie de mai mult.

Preoţii purtau culorile Cortului întâlnirii, iar aceasta ne spune că fiecare slujbă să locuiască în prezenţa lui Dumnezeu. Ce înseamnă aceasta? Că atunci când predicăm, Cel care predică prin noi trebuie să fie Dumnezeu. Toţi predicatorii trebuie să locuiască în prezenţa lui Dumnezeu, deoarece fără Dumnezeu nu există o slujbă adevărată; fără Dumnezeu nu există nimic pentru că prin noi trebuie să predice Dumnezeu însuşi. Altfel, totul va deveni doar un program, ceva automat, dar adevărata slujbă este ca Dumnezeu însuşi să predice prin noi. Dar, ca să se întâmple aceasta, noi trebuie să fim cu Dumnezeu, trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie cu noi.

Cortul întâlnirii aparţine preoţilor, iar aceasta ne mai spune ceva: cu cât petrecem mai mult timp în prezenţa lui Dumnezeu şi cu cât mergem mai adânc, cu atât slujba care va urma va fi mai puternică şi mai inspirată.

Ce s-a întâmplat cu Moise înainte ca să intre în slujbă? A avut o întâlnire cu Dumnezeu, a stat în prezenţa lui Dumnezeu pe pământ sfânt şi desculţ, în faţa rugului care nu se mistuia; apoi a urmat intrarea în slujbă.

Vedeţi? Mai întâi a stat în prezenţa lui Dumnezeu şi abia după aceea a urmat slujba.

Ce s-a întâmplat cu Isaia înainte ca slujba lui să poată merge mai departe? El a avut o vedenie în care a stat în prezenţa lui Dumnezeu, în Templu, şi a văzut sfinţenia Sa, iar după ce Dumnezeu S-a ocupat de el, de păcatele sale, El a întrebat: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Şi Isaia a răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6.8).

Ce s-a întâmplat cu apostolii înainte ca ei să intre în slujbă? Au trebuit să petreacă trei ani în prezenţa lui Dumnezeu. Apoi, înainte de revărsarea Duhului, au trebuit să stea în prezenţa lui Dumnezeu, în Ierusalim. Şi ce s-a întâmplat? Mai întâi a venit Duhul, iar după aceea a venit şi slujba.

Aşadar, acestea merg împreună: Cortul întâlnirii este locul în care se naşte slujba voastră; este puterea slujbei voastre, este Locul în care vine ungerea slujbei voastre.

  • – Cine se îngrijeau de Cortul întâlnirii? Fiii lui Aaron. Şi mai cine? Seminţia leviţilor. Fiii lui Aaron făceau peste din seminţia lui Levi, dar mai existau şi alţi bărbaţi.

Aşadar, seminţia lui Levi se îngrijea de Cort. Dar ce înseamnă cuvântul „levit”? Cuvântul „levit” înseamnă „alăturat, alipit”. Atunci care era scopul Cortului?

Cortul era locul în care omul şi Dumnezeu puteau să stea alături, puteau fi aduşi împreună.

Care este scopul Cortului întâlnirii al vostru? Este cumva acela de a aduce rugăciunile noastre înaintea Domnului sau de a-I cere ce vrem? Nu! Dar atunci care este scopul lui? Să stăm alături de Dumnezeu, alipiţi de El, pentru a deveni una cu Dumnezeu, aşa cum a spus Pavel: „Cei doi vor fi una”.

Scopul rugăciunii este să fim una cu Dumnezeu şi nu să-L convingem să facă ceea ce dorim, deşi Biblia ne învaţă să ne aducem toate problemele înaintea lui Dumnezeu şi să-I cerem ceea ce avem nevoie.

Aşadar, scopul Cortului este ca noi să putem fi una, indiferent dacă răspunsul Său este „Da”, „Nu” sau: „Aşteaptă.” Noi trebuie să aducem toate lucrurile în prezenţa lui Dumnezeu şi să i le lăsăm Lui. Acesta este scopul rugăciunii. Deci, nu este ceea ce spunem noi, ci este nevoie ca viaţa noastră, fiecare parte din noi să fie una cu Dumnezeu, ca să nu ne poată separa nimic de El. Aduceţi deci orice păcat, orice problemă, orice povară, orice temere, aduceţi totul la Dumnezeu ca să fie una cu El.

Cortul întâlnirii era Cortul lui Levi, adică Cortul celor uniţi cu Dumnezeu.

  • – Dacă ar fi să vorbim despre culorile pe care tocmai le-am amintit, ce ne-ar spune fiecare dintre ele, despre ce vorbesc? Albastru, purpuriu şi cărămiziu.

În natură, albastru este culoarea cerurilor, iar cărămiziu, roşu este culoarea omului, a pământului. Cuvântul „Adam” provine de la roşu, de la pământul de culoare roşiatică din Orientul Mijlociu. Aşadar, avem cerul şi pământul, iar la mijloc, între ele avem purpuriul. Ce este purpuriul? Când albastru şi cărămiziu devin una, avem purpuriu. Deci ce este purpuriul? Unirea omului cu Dumnezeu: cei doi devin una.

De unde provine numele „Levi”? De la mama sa, Lea. Cum a ajuns ea să-i pună acest nume fiului său? Atunci când s-a născut cel de-al treilea fiu al ei, Lea a spus: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). (Geneza 29.34). Şi iată că Dumnezeu a ales seminţia cu acelaşi nume pentru a se îngriji de Cortul Său. De ce? Pentru ca Mireasa să-I poată spune Mirelui: „Bărbatul meu S-a alipit de mine!”

Când intrăm în prezenţa lui Dumnezeu, avem parte de un timp de alipire; Mireasa se alipeşte de Mirele ei, iar Dumnezeu spune în Cartea cântărilor: „Lasă-mă să te văd în locul tainic.”

Există ceva ce poate avea loc numai într-o odăiţă tainică; numai acolo putem să ne alipim de Mirele nostru.

Prin ispăşirea făcută de Sângele lui Mesia, noi putem trece de toate barierele, de toate perdelele şi să ajungem înăuntru ca să petrecem un timp cu El. Dar aceasta nu este o teologie, ci este ceva ce face parte din viaţa noastră, de fiecare părticică a vieţii noastre.

Noi suntem alipiţi de Mirele nostru. Tot ceea ce am făcut, fie bine fie rău, trebuie să fie alipit de El ca să nu mai existe ruşine. Eu am luat toate greşelile mele şi I le-am dat Lui, aşa că acum sunt alipit de El.

Mirele este Dumnezeu. Cum spunem „mire” în limba ebraică? „Hatan”. Ce înseamnă cuvântul „hatan”? „Cel care se alipeşte de noi.”

În Ioan 1.14 scrie: „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.”

Este acelaşi tablou ca şi în Cortul întâlnirii. El S-a arătat în trup, ca să-L putem întâlni. Pe cine? Pe Dumnezeu.

Mesia este culoarea purpurie, adică albastru amestecat cu roşu (cărămiziu) pentru ca noi, oamenii, să putem fi alipiţi de Dumnezeu prin El; pentru ca duhul nostru să fie alipit de Duhul Lui şi inima noastră să fie alipită de inima Lui, ceea ce este mai important decât orice cuvânt pe care l-am putea spune noi.

Din cuvântul ebraic „mişcan”, adică „cort”, s-a obţinut un alt cuvânt folosit atât de rabini, cât şi de creştini, acesta fiind „Shekinah”, „slava Shekinah. De unde s-a obţinut cuvântul acesta? De la cuvântul „shakan”, care înseamnă „a locui”. Ce ne spune aceasta?

Cu cât locuim mai mult în Dumnezeu, cu atât mai mult vine şi prezenţa lui Dumnezeu în cortul Său.

Ce s-a întâmplat când evreii au făcut tot ceea ce le-a poruncit Domnul să facă? Scrie că slava lui Dumnezeu S-a pogorât în acel Cort şi l-a umplut. Mai târziu, când evreii au făcut ceea ce li s-a poruncit în legătură cu Templul, slava lui Dumnezeu S-a pogorât într-o asemenea măsură încât preoţii nu au mai putut să intre înăuntru. Era prea mult pentru ei.

Ce ilustrează aceste lucruri? Faptul că Dumnezeu locuieşte cu noi, cu voi. Dacă voi locuiţi cu Dumnezeu, dacă vă apropiaţi de El, atunci şi El Se va apropia de voi.

  • În Locul Preasfânt din Cort se aflau heruvimii, făpturile care locuiau în prezenţa lui Dumnezeu. Deşi sunt făpturi cereşti, ei erau pe pământ. Ce ne spune aceasta?

Aceasta ne spune că noi putem locui încă de aici, de pe pământ, în locurile cereşti, ca şi cum am locui printre îngeri.

Dumnezeu locuia în ceruri, dar El locuia şi în Cortul întâlnirii. Biblia spune că El locuieşte în locurile preaînalte, dar este şi cu cei umili. De ce? Ca să puteţi experimenta cu adevărat ce înseamnă să locuiţi în locurile cereşti.

Este scris că El ne-a răscumpărat şi ne-a readus în locurile cereşti. Desigur, există o mulţime de opinii teologice cu privire la aceasta, dar există şi ceva real.

Dacă eu stau în locurile cereşti împreună cu El, ar trebui să ştiu ce înseamnă aceasta pentru viaţa mea şi ar trebui să pot locui în locurile cereşti chiar dacă sunt pe pământ. Cum pot face aceasta? Desigur, nu o pot face în trupul de carne, pentru că Împărăţia Sa nu a venit încă în forma Sa fizică, dar o pot face în Duhul. Aceasta este ziua a opta. Înţelegeţi? În Duhul lui Dumnezeu, eu pot birui toate aceste lucruri şi să locuiesc în locurile cereşti în Hristos; eu pot avea acest Cort oriunde aş fi.

  • – Ce este acest Cort? Dacă ne întoarcem la început, vedem că Cortul este calea de a locui pe vârful Muntelui, deşi ne aflăm în vale. Aşadar, chiar dacă sunteţi pe pământ, în Duhul puteţi locui în cer. Chiar dacă aveţi probleme, puteţi să vă îndepărtaţi de ele şi să locuiţi în locurile cereşti ale lui Dumnezeu, pentru că este scris: „Lăudaţi pe Domnul… lăudaţi-L în locurile cele înalte (cereşti)!” (Psalmul 148.1).

Cum puteţi face aceasta? Porunca este: „Lăudaţi-L în locurile cereşti!” Cum puteţi face aceasta? Prin faptul că locuiţi în Prezenţa Sa. Aceasta vă schimbă şi vă înalţă.

Pavel vorbeşte despre un om, al cărui nume nu-l spune, dar este evident că este vorba de el:

Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer…” (2Corinteni 12.1).

Pavel a fost dus în locurile cereşti şi a văzut lucruri despre care a spus că sunt atât de minunate încât nici nu a putut vorbi despre ele, nu le-a putut exprima în cuvinte. A spus doar că sunt: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit…” (1Corinteni 2.9).

Există oameni care au murit şi au fost duşi sus. Eu nu pot cântări mărturia fiecăruia dintre ei, ca să pot spune cât este de adevărată, dar voi nu trebuie să aşteptaţi până când veţi fi loviţi de o maşină sau vi se va întâmpla altceva, pentru a verifica aceasta. Voi puteţi locui în locurile cereşti, dar trebuie să faceţi din ele inima voastră.

Nu aşteptaţi până când muriţi în trupul acesta, ci muriţi chiar acum, muriţi faţă de fire şi faţă de lumea aceasta, iar atunci puteţi avea experienţe cereşti în fiecare zi.

Noi suntem aşezaţi în locurile cereşti, dar ce este cerul? Bineînţeles, acolo sunt îngerii, există străzi de aur, etc., dar ce este cerul cu adevărat? Cerul este locul în care se află Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ar fi în cer, atunci cerul nu ar mai fi cer, ci ar deveni iad. Aşadar, oriunde ne-am afla, dacă Dumnezeu vine acolo, locul acela va deveni cer.

Cheia este că cu cât Îl căutăm mai mult pe Dumnezeu şi spunem: „Doamne, vreau să fiu în prezenţa Ta!”, cerul va fi acolo.

Pavel a fost un om energic, de acţiune, care a ştiut ce trebuie să facă şi a făcut totul pentru Dumnezeu. El a cunoscut şi lumea, dar dorea să fie în prezenţa lui Dumnezeu.

Pavel cugeta asupra lui Dumnezeu şi îşi petrecea aproape tot timpul în prezenţa lui Dumnezeu.

Mesia a fost un Om care a trăit pe pământ, dar cu toate acestea, trăia în locurile cereşti. Adevărul este că noi trebuie să trăim pe pământ, dar trebuie să fim concentraţi asupra locurilor cereşti.

Construiţi propriul vostru Cort al întâlnirii, propriul vostru timp al întâlnirii, fiindcă este ceva crucial, ceva ce vă va schimba viaţa. Construiţi-vă locul vostru secret, întăriţi-l, puneţi-l în programul vostru zilnic şi spuneţi: „Acesta este timpul meu cu Dumnezeu.”

Astfel, indiferent ce se întâmplă, chiar dacă vă sună preşedintele, cu siguranţă noi Îl vom pune pe Dumnezeu mai presus de preşedinte. Chiar dacă vă va suna papa sau oricine altcineva, noi avem o întâlnire cu Dumnezeu care este mult mai importantă. Trataţi aşa toate celelalte lucruri, pentru că noi avem în fiecare zi bucuria de a intra acolo cu Împăratul împăraţilor, iar aceasta trebuie să atingă fiecare părticică a vieţii voastre.

Puneţi lucrul acesta pe primul loc în inima voastră şi începeţi să vă bucuraţi! Alegeţi să vă bucuraţi în prezenţa lui Dumnezeu, pentru că o singură secundă petrecută în prezenţa Sa este mult mai importantă decât orice altceva.

Locuiţi în prezenţa lui Dumnezeu, mergeţi din ce în ce mai adânc şi vă veţi regăsi trăind o viaţă cerească în locurile cereşti. Dacă veţi construi acel Loc al întâlnirii, El va veni negreşit. Dacă locuiţi în Locul acela, peste viaţa voastră Se va revărsa slava prezenţei Sale, strălucirea puterii Dumnezeului celui viu. Amin.

Te slăvim, Doamne. Te slăvim, Tată.

O, Tată, noi dorim prezenţa Ta mai mult decât pe orice altceva. Avem nevoie de ea, pentru că a fi cu Tine este cel mai important lucru din viaţa noastră, mai important decât orice altceva.

Îţi mulţumim pentru că ne-ai îngăduit intrarea în Locul Preasfânt şi Te rugăm să ne ierţi pentru tot ce am greşit înaintea Ta.

Te slăvim, Tată, şi Te preamărim în Numele lui Mesia Isus, Domnul nostru. Amin.

EN

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content